Politica Regionala Si Strategia Europa 2020

Politica regională și Strategia Europa 2020

1

CUPRINS

Introducere

I.1. Transpunerea și generalizarea principiilor promovate de Uniunea Europeană prin

politica regională

I.2. Impactul politicii regionale asupra bugetului Uniunii Europene

I.2.1. Bugetul Uniunii Europene

I.3. Definirea și evidențierea obiectivelor politicii regionale

I.4.1. Importanța înțelegerii evoluției politicii regionale și de coeziune

I.4.2. Începuturile ideii de politică regional

I.4.3. Dezvoltarea ideii de politică regională.Crearea FEDER

I.4.4. Apariția Actului Unic European și importanța acestuia pentru politica regională

I.4.5. Consiliul European de la Maastricht și impactul hotărârilor asupra politicii regionale

2

II.1. Instituții definitorii pentru politica regională

II.1.1. Banca Europeană de Investiții.Istoricul și rolul pe care îl deține în prezent

II.2. Fondurile specifice politicii regionale.Definire, obiective și arii de

acțiune

II.2.1. Fondul de Coeziune

II.2.2. Fondul Social European

Capitolul III. Strategia Europa 2020

III.1. Definire și caracteristici specifice Strategiei Europa 2020

III.2.1.2. Inițiativa „Tineretul în mișcare”

III.2.2. Creștere durabilă

III.2.2.1. Inițiativa „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor

III.2.2.2. Inițiativa „O politică industrială adaptată erei globalizării”

III.2.3. Creștere favorabilă incluziunii

III.2.3.1. Inițiativa „O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă”

III.2.3.2. Inițiativa „O platformă europeană de combatere a sărăciei”

Concluzii

Anexe

Bibliografie

4

Introducere

1. Argument

Date fiind controversele existente în ultimii ani privind activitatea Uniunii Europene, precum și viitorul acesteia, se poate afirma faptul că, în ansamblul său, aceasta reprezintă subiectul unui studiu care trebuie să evidențieze atât evoluția acesteia de la începuturi și până în prezent, oportunitățile și traiectoriile urmărite penru dezvoltarea pe viitor, precum și mecanismele și factorii care au influențat această evoluție.Luand în vedere caracterul de organizație internațională pe care Uniunea Europeană îl deține, precum și importanța acesteia pe scena internațională, este de la sine înțeles faptul că pentru studenții de Relații Internaționale și Studii Europene, cercetarea acestei organizații este o necesitate, întrucât un viitor specialist în relații internaționale trebuie să fie bine informat și documentat asupra acestui subiect, pentru a putea înțelege schimbările petrecute în interiorul Uniunii Europene, precum și pentru a cunoaște cauzele care au dus la modificări, și a putea să se adapteze, răspunzând provocărilor aduse de aceste modificări.

Un alt motiv important pentru care studiul asupra Uniunii Europene este o prioritate, este reprezentat de apartenența Romaniei la Uniunea Europeană, fapt ce implică o bună cunoaștere a activității desfășurate în vederea îndeplinirii obiectivelor urmărite de organizație.Având in vedere faptul că România a fost acceptată ca stat membru de mai puțin de 10 ani și fiind într-o perioadă de tranziție, se poate observa faptul că încă mai sunt destul de multe probleme de rezolvat, pentru ca nivelul general al statului, din punct de vedere economic, politic și social să ajungă similar statelor dezvoltate.

Prin politica regională, este urmărită rezolvarea acestor probleme, obiectivele principale fiind reprezentate de eliminarea disparităților de ordin social și economic dintre regiuni.Pe această cale, au fost elaborate programe prin care să se realizeze această dezvoltare a regiunilor defavorizate, prin acordarea de fonduri menite să ducă la reducerea problemelor existente în regiunile respective.

Una dintre principalele probleme la nivelul României este reprezentată de nivelul scăzut de cunoaștere și ințelegere în ceea ce privește politica regională și beneficiile pe care le

5

poate aduce țării prin intermediul bugetului de miliarde de euro destinate finanțării proiectelor ce vizează dezvoltarea țării noastre.De aceea, consider că studiul acestui domeniu este importantă pentru un student ce va deveni viitor specialist în relații internaționale, cât și pentru o persoană interesată de a afla mai multe detalii legate de politica regională în ansamblul său și de evoluția acesteia și a mecanismelor ce facilitează buna desfășurare a activităților ce sunt întreprinse pentru atingerea obiectivelor urmărite.

Această lucrare urmărește să evidențieze evoluția conceptului de politică regională de la primele mențiuni, din tratatul de la Roma, din anul 1957, până în prezent.Cunoașterea etapelor prin care s-a trecut pentru a se realiza ceea ce astăzi ințelegem prin politică regională, este foarte importantă, pentru înțelegerea pașilor mărunți ce au fost făcuți de-alungul timpului în vederea realizării uneia dintre cele mai importante politici ce urmărește atingerea obiectivelor urmărite de Uniunea Europeană.

Ultimul proiect ce are ca scop realizarea coeziunii și eliminearea disparităților dintre regiuni este reprezentat de Strategia Europa 2020, adoptată în anul 2010, într-un moment dificil pentru economia globală, ce a adus cu sine si un nou val de provocări, precum îmbătrânirea demografică sau fenomenul globalizator.Direcțiile urmărite pentru atingerea obiectivelor propuse sunt reprezentate de creșterea economică inteligentă, creșterea economică durabilă și nu în ultimul rând creșterea economică favorabilă incluziunii.

Consider că studiul acestui proiect, Strategia Europa 2020, este o necesitate pentru un potențial specialist în relații internaționale, pentru că trebuie înțelese acțiunile ce vor fi derulate în cadrul acestui proiect și obiectivele urmărite.În plus, dată fiind absorbția cea mai scăzută a fondurilor de către România în perioada 2007- 2013, se dorește o absorbție mai mare pe perioada

2014- 2020, însă o cauză a slabei absorbții este reprezentată de lipsa persoanelor care să posede cunoștințe necesare înțelegerii proiectului.

Așadar, motivația de a studia această temă este una ridicată, întrucât mi-ar plăcea să pot lucra în domenii ce vizează scrierea de proiecte și accesarea de fonduri europene.

6

2. Stadiul cercetării

Având în vedere caracterul amplu al temei abordate, este important de menționat faptul că există o bază mare surse care mi-au fost de ajutor în timpul cercetării, pentru a putea înțelege și sintetiza volumul mare de informație existent.

Un rol foarte important pe l-au jucat documentele oficiale, tratatele și comunicatele, întrucât acestea reprezintă surse primare, care facilitează preluarea de informații brute, neprelucrate și reinterpretate, oferind posibilitatea trecerii acestor informații prin propriile filtre și facilitând interpetarea obiectivă a acestora, în vederea formulării unei opinii.

Primul dintre documentele oficiale cu care am lucrat este reprezentat de Tratatul de la Roma, din anul 1957, document de o reală importanță, întrucât constituie actul fondator a ceea ce în prezent cunoaștem ca Uniunea Europeană.De asemenea în conținutul actului fondator sunt precizate obiectivele urmărite, care au devenit în timp specifice politicii regionale și de coeziune, printre care reducerea diferențelor de ordin economic, politic și social dintre regiuni.De asemenea, un rol important în cercetarea realizată a fost jucat de studiul Actului Unic European, din 17 februarie 1986, în care este precizată importanța pe care o va avea realizarea coeziunii dintre regiuni.Se poate afirma faptul că prin Actul Unic European s-a făcut primul pas spre ceea ce în prezent reprezintă politica regională și de coeziune.

Una dintre cele mai importante surse folosite în elaborarea cercetării este reprezentată de

Tratatul de la Maastricht, din 1992, prin care a avut loc o schimbare a tot ce însemna conceptul de politică regională până în acel moment.Practic, prin Tratatul de la Maastricht a fost pentru prima dată elaborat un plan foarte bine structurat, cu acțiuni și obiective precise, vizând viitorul politicii regionale și realizarea coeziunii dintre regiuni.

În ceea ce privește situația actuală, mai precis Strategia Europa 2020, principalele surse cu care am lucrat au fost cele elaborate de către Comisia Europeană, sau cele existente pe paginile de internet, întrucât proiectul este relativ nou, acest fapt presupunând lipsa unor studii mai amănunțite.Din cauza volumului mic de informații referitoare la Strategia Europa 2020,

7

majoritatea informațiilor sunt generale și evidențiază obiective urmărite prin strategia în cauză, precum și acțiunile și inițiativele menite să ducă la atingerea obiectivelor.

O mare importanță în elaborarea studiului au jucat-o lucrările ce abordează tema politicii regionale, care au fost de reală importanță, întrucât oferă o altă perspectivă asupra subiectului, în comparație cu documentele oficiale.

Așadar, în primul capitol, ce are ca direcții principale evidențierea specificităților politicii regionale, precum și evoluția acestui concept, lucrările identificate au fost de reală valoare în elaborarea cercetării.Lucrările generale care au oferit prețioase informații despre subiectul abordat sunt cea a lui Ognjen Miric, The Regional Policy of the European Union as an Engine of Economic Development, dar și cea a lui Ali El-Agraa, The European Union:Economics and Policies,

Cambridge University Press, lucrări ce conțin informații prețioase referitoare la importanța politicii regionale și factorii care contribuie la realizarea acesteia.De asemenea, de reală importanță au fost si lucrarea realizată de Lect. Univ. Dr. Marian Ștefănescu, „Ideea și integrarea europeană”, ce a contribuit la o mai bună înțelegere a conceptelor privind Uniunea Europeană, grație structurii foarte bine organizate și informațiilor explicate în așa fel încât să faciliteze mai buna înțelegere a conceptelor în cauză.De asemenea, un rol important în înțelegerea volumului mare de informații l-au avut dicționarele aparținând lui David Phinnemore și Lee McGowan, A dictionary of the European Union, cât și cel realizat de conaționalii Ion Jinga și Andrei Popescu, Dicționar de termeni comunitari, aceste două lucrări oferind informații perțioase pe parcursul redactării primului capitol.

În ceea ce privește cel de-al doilea capitol cel prin care se urmărește evidențierea instrumentelor ce facilitează buna funcționare a mecanismelor politicii regionale, cele mai relevante surse folosite au fost, pe lângă documentele oficiale menționate mai sus, lucrări în care sunt analizate instrumentele respective.Printre aceste lucrări se numără cea scrisă de Cristopher Wright, European Investment Bank: promoting sustainable development, where appropriate, și de asemenea cea realizată de Vasile Ciocan, Liviu Tăut și Emil Nuna, Drept European. Instituții Europene. Politici Europene. Fonduri structurale, aceste două lucrări oferind informații importante privitoare la aspectele abordate în cel de-al doilea capitol.De asemenea, de real ajutor mi-au fost informațiile disponibile pe pagina Comisiei Europene, acestea fiind necesare mai ales în evidențierea rolului Comisiilor Comitetului Regiunilor.

Nu în ultimul rând, în ceea ce privește redactarea ultimului capitol, ce are ca subiect principal Strategia Europa 2020, așa cum am menționat anterior, din cauza numărului redus de surse, principala

8

bază de informare a fost reprezentată de documente oficiale, găsite pe pagina de internet a Comisiei Europene.Lipsa multelor surse însă nu a împiedicat procesul cercetării, însă a limitat posibilitățile de interpretare asupra informațiilor existente.

Concluzionând asupra stadiului cercetării, se poate afirma faptul că subiectul politicii regionale a fost tratat cât mai critic, numărul de surse variind în funcție de tema principală abordată în fiecare capitol în parte.În prezent, se așteaptă apariția lucrărilor care să trateze Strategia Europa 2020 dintr-o perspectivă critică, dar dat fiind faptul că este încă un subiect apărut de curând, nu există prea multe interpretări de altă natură t analizate instrumentele respective.Printre aceste lucrări se numără cea scrisă de Cristopher Wright, European Investment Bank: promoting sustainable development, where appropriate, și de asemenea cea realizată de Vasile Ciocan, Liviu Tăut și Emil Nuna, Drept European. Instituții Europene. Politici Europene. Fonduri structurale, aceste două lucrări oferind informații importante privitoare la aspectele abordate în cel de-al doilea capitol.De asemenea, de real ajutor mi-au fost informațiile disponibile pe pagina Comisiei Europene, acestea fiind necesare mai ales în evidențierea rolului Comisiilor Comitetului Regiunilor.

Nu în ultimul rând, în ceea ce privește redactarea ultimului capitol, ce are ca subiect principal Strategia Europa 2020, așa cum am menționat anterior, din cauza numărului redus de surse, principala

8

bază de informare a fost reprezentată de documente oficiale, găsite pe pagina de internet a Comisiei Europene.Lipsa multelor surse însă nu a împiedicat procesul cercetării, însă a limitat posibilitățile de interpretare asupra informațiilor existente.

Concluzionând asupra stadiului cercetării, se poate afirma faptul că subiectul politicii regionale a fost tratat cât mai critic, numărul de surse variind în funcție de tema principală abordată în fiecare capitol în parte.În prezent, se așteaptă apariția lucrărilor care să trateze Strategia Europa 2020 dintr-o perspectivă critică, dar dat fiind faptul că este încă un subiect apărut de curând, nu există prea multe interpretări de altă natură decât cele ce se desprind din documentele oficiale.

3. Planul Lucrării

Ținând cont de faptul că lucrarea redactată abordează o temă ce trebuie foarte bine structurată pentru a fi înțeleasă, în realizarea planului am hotărât să impart cercetarea în 3 mari capitole, fiecare cu subcapitole menite să eficientizeze înțelegerea conținutului, grație bunei structurări ai informației prezentate.Întrucât volumul de informații este unul deosebit de mare pentru o temă de mare importanță pentru un specialist în relații internaționale și studii europene, am considerat absolut necesară structurarea cât mai eficientă a capitolelor, și organizarea subcapitolelor în așa fel încât să poată oferi relevanță conținutului lucrării.

Primul capitol este intitulat sugestiv „Specificități și noțiuni fundamentale ale politicii regionale”, urmărind acomodarea cititorului cu conceptul de politică regională, cu obiectivele ce stau la baza acesteia și cu principiile promovate de Uniunea Europeană prin politica regională.În ceea ce privește structurarea în subcapitole, acestea sunt menite să ofere relevanță informației, principalele puncte atinse fiind reprezentate de noțiunile fundamentale, caracteristice politicii regionale, impactul politicii regionale asupra bugetului Uniunii Europene, enunțarea și descrierea obiectivelor urmărite prin politica regională și nu în ultimul rând, evoluția politicii regionale de-alungul timpului, din momentul în care a fost elaborat Tratatul de la Roma, în anul 1957, până în prezent.

Cel de-al doilea capitol, intitulat „Definire și analiză a instrumentelor specifice politicii regionale”, urmărește explicarea tuturor mijloacelor folosite în vederea atingerii obiectivelor

9

urmărite prin politica regională și de coeziune, și anume reducerea disparităților dintre regiuni.Subcapitolele aferente tratează pe de o parte instituțiile spcifice politcii regionale, iar pe de altă parte fondurile ce fac posibilă punerea în practică a acțiunilor menite să ducă la atingerea obiectivelor propuse prin politica regională.

Ultimul capitol, cel ce tratează un subiect actual, Strategia Europa 2020, are în vedere definirea strategiei și evidențierea caracteristicilor specifice acesteia.De asemenea, sunt definite obiectivele urmărite de strategia prezentă, precum și acțiunile ce vor fi întreprinse, și inițiativele menite să ducă politica regională și de coeziune la nivelul următor, printr-o serie de acțiuni și obiective mult mai bine gândite și structurate.

Așadar, prin acest plan am urmărit ca lucrarea de față șă fie cât mai bine structurat pentru ca informațiile prezente a putea fi cât mai inteligibile.De asemenea, prin structurarea lucrării în 3 capitole am urmărit ca fiecare subiect abordat în studiu să poată fi diferențiat de celelalte, prin delimitarea clară a conținutului și informațiilor specifice.

4. Metodologie

În ceea ce privește metodele folosite în elaborarea lucrării, este important de precizat faptul că am considerat ca pentru a putea oferi eficiența necesară realizării studiului, limitarea la o singură metodă nu este soluția cea mai bună.Așadar, de-alungul studiului și în funcție de natura informațiilor, am folosit metode menite să dea un înțeles cât mai bun acestora.

În consecință, metodele folosite în redactarea primului capitol au fost cea cronologică și cea sintetică.Metoda sintetică a fost folosită în special în prima jumătate a capitolului, în prezentarea specificităților și noțiunilor fundamentale ale politicii regionale.Această metodă a avut menirea de a face cât mai inteligibile informațiile prezentate, prin definirea eficientă și sintetizarea acestora.În ceea ce pricește metoda cronologică, aceasta a fost folosită în a doua jumătate a capitolului, aceea ce tratează istoricul și evoluția politicii regionale, întrucât prin relatarea cronologică a dezvoltării ideii de politică regională, corelată cu dezvoltea instituțiilor și strategiilor, este urmărită eficientizarea modului de înțelegere a proceselor care au dus la ceea ce înțelegem în prezent prin Uniunea Europeană și politica regională a acesteia.

10

În ceea ce privește metodele folosite în redactarea celui de-al doilea capitol, am considerat necesară metoda analitică, întrucât mi s-a părut a fi cea mai potrivită pentru a putea face înțelese pe deplin instrumentele specifice politicii regionale.Întrucât în cel de-al doilea capitol, majoritatea informațiilor gravitează în jurul instituțiilor specifice politicii regionale și a fondurilor acesteia, metoda analitică pune cel mai bine în valoare aceste date specifice fiecărei instituții și fond în parte, prin oferirea unei perspective cât mai clare asupra respectivelor instrumente ale politicii regionale.Pe lângă metoda analitică, am considerat a fi necesară și metoda sintetică, mai ales în definirea anumitor concepte, întrucât, dat fiind volumul mare de informație, această metodă avut menirea de a ajuta la sintetizarea informației în cauză, respectiv la transpunerea părților celor mai importante ale acesteia în lucrarea de față.

Nu în ultimul rând, în ultimul capitol, ce tratează Strategia Europa 2020, principala metodă folosită a fost cea sintetică, întrucât lipsa surselor secundare în ceea ce privește subiectul abordat în capitolul al treilea au făcut ca în redactarea cercetării să trebuiască să fie sintetizate informațiile regăsite în publicațiile oficiale referitoare la strategia prezentă.

Așadar, consider că prin folosirea metodelor mai sus enumerate, calitatea cercetării realizate tinde să fie una ridicată, principalul obiectiv urmărit fiind acela al unei bune organizări a informațiilor disponibile, în vederea facilitării înțelegerii cât mai bune conceptului de politică regională, concept de reală importanță pentru un specialist în relații internaționale.

5. Întrebări

În momentul în care am decis să abordez această temă, de o reală importanță pentru un specialit în relații internaționale, am dorit în primul rând să stabiliesc un set de întrebări, pentru a

îmi putea ghida lucrarea astfel încât unele dintre ele să-și găsească răspunsul.În primul rând, am considerat a fi importantă înțelegerea noțiunilor ce stau la baza politicii regionale, precum și a principiilor promovate de către Uniunea Europeană prin aceasta și nu în ultimul rând a obiectivelor urmărite.De asemenea, de mare importanță a fost înțelegerea evoluției acesteia de la începuturi, mai precis din anul 1957, până în prezent, pentru a putea trage anumite concluzii referitoare la impactul pe care aceasta la avut, precum și la viitorul ei.

11

Un alt obiect specific politicii regionale care am considerat că necesită atenție este reprezentat de modul în care instrumentele specifice politicii regionale, acestea fiind reprezentate de instituții și fonduri, își pun amprenta asupra bunei desfășurări a acțiunilor menite să ducă la

îndeplinirea obiectivelor propuse.

Nu în ultimul rând, luand în discuție Strategia Europa 2020, un subiect controversat în prezent, principalele întrebări vizează noutățile pe care această strategie le aduce, dar mai ales, cum se va reuși atingerea obiectivelor prin acțiunile propuse.De asemenea, o altă întrebare care încă își caută răspunsul este dacă în urma prezentei strategii situația economică și socială din regiunile defavorizate se va îmbunătăți considerabil, și dacă va mai exista cadrul care să facă posibilă lansarea unui proiect similar acestuia, dupa anul 2020.

12

Capitolul I

Specificități și noțiuni fundamentale ale politicii regionale

I.1.Transpunerea și generalizarea principiilor promovate de Uniunea

Europeană prin politica regională

Despre Uniunea Europeană se poate afirma cu tărie faptul că în prezent reprezintă una dintre cele mai importante structuri politico-economice, acest statut conferit dat atât de extinderea geografică pe care o deține, incluzând nu mai puțin de 28 de state în momentul de față, ce acoperă o suprafață totală de 4.324.782 km2 , cât și de importanța pe care o are pentru dezvoltarea statelor membre prin urmărirea atingerii scopurilor sale principale.După analiza unei lucrări ce tratează subiectul politicii de dezvoltare regionale, reiese faptul că Uniunea Europeană umrărește, printre altele, coeziunea economică și socială, extinderea aplicării principiului subsidiarității și dezvoltarea durabilă.1

Așadar, conceptul de politică regională poate fi considerat ca principal pilon în vederea atingerii acestor obiective, ce vor fi definite și analizate pe rând, pentru o mai bună înțelegere teoretică a lor.În acest sens, fiecăre dintre ele vor fi definite, apoi analizate, scopul principal fiind reprezentat de înțelegerea importanței cruciale pe care acestea o joacă în eficientizarea procesului de dezvoltare Uniunii Europene în asnamblul său.

În ceea ce privește conceptul de coeziune economică și socială, acesta își are originile în

Tratatul de la Roma, din anul 1957, fiind avută în vedere, încă de atunci, reducerea disparităților dintre regiuni.Practic, aceasta reprezintă o expresie a solidarității între statele membre, vizând

http://beta.ier.ro/documente/formare/Politica_regionala.pdf 1 http://beta.ier.ro/documente/formare/Politica_regionala.pdf, consultat la 07.04.2015

13

dezvoltarea echilibrată a acestora, reducerea disparităților și încurajarea, precum și promovarea egalității șanselor de creștere socială și economică a tuturor regiunilor.2

În textul Tratatului de la Roma se regăsesc principalele principii ce stau la baza Uniunii Europene în forma actuală, iar coeziunea joaca unul dintre cele mai importante roluri, aceasta fiind considerată a fi unul dintre factorii ce vor duce la accelerarea standardelor de viață și apropierea relațiilor între membrii din acel moment. 3

Măsurile urmărite în vederea realizării scopurilor regăsite în Art. 2, se regăsesc în următorul articol, acestea vizând toate domeniile economice din momentul respectiv.Conform

Tratatului de la Roma, acțiunile ce vor duce la îndeplinirea obiectivelor sunt următoarele:

„ (a) eliminarea, între statele membre, a taxelor vamale și a restricțiilor cantitative la intrarea și ieșirea mărfurilor, precum și a oricăror altor măsuri cu efect echivalent;

stabilirea unui tarif vamal comun și a unei politici comerciale comune în raport cu statele

terțe;

eliminarea, între statele membre, a obstacolelor care stau în calea liberei circulații a

persoanelor, a serviciilor, a capitalurilor;

adoptarea unei politici comune în domeniul agriculturii;

adoptarea unei politici comune în domeniul transportului;

instituirea unui regim care să împiedice denaturarea concurenței pe piața comună;

aplicarea unor proceduri care să permită coordonarea politicilor economice ale statelor membre și împiedicarea dezechilibrelor în balanțele de plăți ale acestora;

apropierea legislațiilor interne în măsura necesară funcționării pieței comune;

crearea unui Fond Social European pentru a îmbunătăți posibilitățile de angajare a lucrătorilor și pentru a contribui la ridicarea nivelului de trai;

http://europa.eu/legislation_summaries/glossary/economic_social_cohesion_en.htm, consultat la 08.04.2015

Tratatul fondator al Comunității Economice Europene, Articolul 2, Roma, 25 martie 1957, disponibil la http://eur- lex.europa.eu/legal-content/FR/TXT/PDF/?uri=CELEX:11957E/TXT&from=RO, consultat la 08.04.2015

14

instituirea unei Bănci Europene de Investiții, destinată facilitării extinderii economice a Comunității prin crearea de resurse noi;

asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări în vederea creșterii schimburilor comerciale și continuării în comun a efortului de dezvoltare economică și socială.”4

Așadar, în urma analizei acestor măsuri se poate trage concluzia că era urmărită încă de atunci crearea unei piețe omogene, menite să faciliteze dezvoltarea echilibrată între statele membre, prin colaborare atât de natură economică precum și de natură politică.

Următorul principiu ce stă la baza bunei funcționări a Uniunii Europene este cel al subsidiarității, prezent în articolul 5 al Tratatului de la Maastricht.Practic, acesta presupune faptul că acțiunea Comunității va fi limitată la competențele pe care aceasta le are și la obiectivele ce-i sunt atribuite.5Ceea ce se încearcă să se evite mulțumită principiului subsidiarității este adoptarea unor decizii centralizate și lipsite de realitate, Comunitatea neintervenind decât în cazul în care obiectivele ce trebuiesc îndeplinite nu se bucură de succes, statele membre neîndeplinindu-le într-o manieră satisfăcătoare.6

Așadar, importanța pe care acest principiu o deține este datorată atribuirii unei oarecare indepentețe autorităților subordonate, în cauzul de față statelor membre, față de o autoritate suprastatală, aceasta fiind reprezentată de Uniunea Europeană.De asemenea, în timp, rolul principiului subsidiarității a devenit vizibil mai important, fapt ce reiese din Tratatul de la

Lisabona, din anul 2007, în care este consilodat rolul parlamentelor naționale și al Curții Europene de Justiție vizând controlul respectării acestui principiu.7

Ultimul principiu promovat de către Uniunea Europeană ce va fi analizat este cel al dezvoltării durabile.Pentru prima data, acest concept este prezent în actele Uniunii Europene în anul 1999, atunci când Consiliul European lansează în timpul întâlnirii din Helsinki o invitație

Tratatul Fondator al Comunității Economice Europene, Articolul 3, Roma, 25 martie 1957

Tratatul privind Uniunea Europeană, Articolul 5, Paragraful 1, Maastricht, 7 februarie 1992, disponibil la http://www.aippimm.ro/files/otimmc_files/6/612/tratat-instituire.pdf, consultat la data de 08.04.2015

Vandelin Francisc Glazer, Dezvoltarea Instituțională a Uniunii Europene- Tratatul de la Maastricht, Universitatea de Vest „ Vasile Goldiș”, Arad, Iunie 2010, p.60, lucrare disponibilă la http://revad.uvvg.ro/files/nr3/ARTICOLUL%205.pdf, consultat? la data de 08.04.2015

http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_1.2.2.html, surs? consultată la data de 08.04.2015

15

către Comisia Europeană, prin care înștiințează de faptul că unul dintre obiectivele principale din acel moment va deveni pergătirea unei strategii pe termen lung, ce vizează domenile politice, sociale și nu în ultimul rând cele ce țin de mediul înconjurător, obiectivul principal fiind o dezvoltare durabilă a tuturor acestor arii.Acest plan urma să fie prezentat Consiliului European în luna iulie a anului 2001. 8

Fără doar și poate, obiectivul dezvoltării sustenabile devine unul prioritar pentru structura europeană, întrucât acesta are ca principale obiective, pe lângă creșterea economică, coeziunea socială și protecția mediului înconjurător, toate acestea trebuind să fie îndeplinite concomitent, în echilibru, pentru a fi atins scopul principal, și anume durabilitatea dezvoltării.

Totuși, în calea îndeplinirii acestor obiective stau anumite amenințări, probleme, fenomene ce trebuiesc rezolvate într-un mod cât mai eficient pentru a se lua în considerare procesul de dezvoltare durabilă.O primă amenințare ce stă în calea acestui proces este cea reprezentată de sărăcie, statisticile arătând faptul că unul din șase europeni trăiesc la limita subzistenței, acest fapt ducând la o calitate slabă a sănătății și în multe cazuri la tentative de suicid.O altă problemă întâlnită este cea a îmbătrânirii demografice, ce cauzează încetinirea procesului de creștere economică, afectând de asemenea calitatea și sustenabilitatea fondurilor de pensii și a calității serviciilor de sănătate.9

Așadar, pentru facilitarea acestui proces de dezvoltare durabilă, este necesară acțiunea colectivă și susținută, în domeniile afectate, pentru diminuarea amenințărilor, problemelor, ce stau în calea dezvoltării.În acest sens, politicile de coeziune se vor orienta în principal spre regiunile mai puțin dezvoltate, precum cele cunoscute pentru degradarea zonelor urbane și declinul economic în zonele rurale.De asemenea, printre direcțiile de acțiune se numără grupurile sociale ce sunt victime ale excluziunii și discriminărilor.10

Pietro Caratti, Gabriella Lo Cascio, Sustainable Development Policies in Europe, Fondazione Eni Enricco Mattei, Milano, Decembrie 2006, p. 5., studiu disponibil la http://ageconsearch.umn.edu/bitstream/12214/1/wp060152.pdf, consultat la data de 08.04.2015

Comission of the European Communities, A Sustainable Europe for a Better World:A European Union Strategy for Sustainable Development, Bruxelles, 15 mai 2001, pp. 3-4, document disponibil la http://eur-lex.europa.eu/legal- content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:52001DC0264&from=EN, consultat la data de 08.04.2015

Ibidem., p.6.

16

Așadar, despre principiile și obiectivele promovate de către Uniunea Europeană prin politica regională se poate afirma faptul că urmăresc să satisfacă nevoile membrilor prin găsirea de soluții pentru reducerea disparităților dintre regiuni, urmărind o dezvoltare echilibrată, durabilă, ce își pune amprenta atât asupra domeniului politic și economic, cât și asupra celui social.Premisa de la care pleacă această teorie este aceea că odată cu dezvoltarea grupurilor sociale defavorizate, acestea vor contribui la dezvoltarea activităților economice, cât și la procesul decizional din domeniul politic, atât pe plan intern, cât și pe plan extern, în situațiile în care va fi necesară luarea de decizii prin supunerea acestora către votul populației.

I.2. Impactul politicii regionale asuprea bugetului Uniunii Europene

I.2.1. Bugetul Uniunii Europene

Dintotdeauna problematica bugetului Uniunii Europene a fost una ce a stârnit diverse discuții, privind intocmirea lui, precum și modul de alocare a acestuia pentru a fi păstrat un echilibru esențial pentru buna administrare a resurselor.

Inițial, la înființarea Comunității Economice Europene, în anul 1957, s-a propus varianta prin care bugetul va fi alcătuit din contribuțiile statelor membre, acestea fiind calculate

în funcție de produsul intern brut al fiecăruia, respectivul model inspirându-se după modelul de finanțare a organizațiilor internaționale precum Organizația Națiunilor Unite.În anii ce au urmat au avut loc schimbări în ceea ce privește alcătuirea bugetului.Astfel, în anul 1970, cei șase membri inițiali, semnatari ai Tratatului de la Luxemburg au stabilit faptul că, progresiv, contribuțiile naționale vor fi înlăturate, termenul limită fiind stabilit pentru anul 1975.În continuare, bugetul urma să fie altcătuit cu ajutorul unui sistem ce presupunea ca sursele de venit să fie reprezentate de anumite fonduri ce provind din statele membre dar care intră în proprietatea Comunității Europene.11

11 David Phinnemore, Lee McGowan, A dictionary of the European Union, Europa Publications, Londra, 2004, p.32, dicționar disponibil la http://libgen.org/get.php?md5=BC4614E774DDDEC44622B38A85ADF90B, consultat la 09.04.2015

17

În ceea ce privește sursele de venit ale Uniunii Europene în momentul de față, acestea

sunt reprezentate de:

Un mic procent din produsul intern brut( aproximativ 0.7%) prin care contribuie toate statele membre.Acesta reprezinta cea mai mare sursă de venit a bugetului și are la bază principiile solidarității și abilității unui stat de a plăti.

Un mic procent al veniturilor provenite din TVA-ul fiecărui stat membru al Uniunii Europene, în general în jurul procentului de 0,3%.

O parte mare a taxelor de import pentru produsele ce au proveniența din state aflate în afara Uniunii Europene.12

Principalele principii ce stau la baza bugetului sunt unitatea, anualitatea și nu în ultimul rând, echilibrul.

În ceea ce privește caracterul unitar al bugetului, acesta este reprezentat de înglobarea ansamblului veniturilor și cheltuielilor într-un singur document.Specificitatea ce tratează partea anuală reprezintă, practic, obligația raportării operațiilor bugetare la exercițiul anual.Nu în ultimul rând, caracteristica ce conferă echilibru bugetului este reprezentată de raportul dintre cheltuieli și venituri, acestea din urmă trebuind să aibă întotdeauna o pondere mai mare față de cheltuieli.13

Pentru ca bugetul să fie acceptat, trebuiesc îndeplinite procedurile pevăzute în Tratate.Prima etapă este aceea de întocmire a unui proiect preliminar de către Comisie, urmată de cea a stabilirii proiectului de către Consiliu, prina citire de către Parlament, a doua lectură de către Consiliu, iar în final o ultima citire a planului de buget de către Parlament, în urma căreia va fi aprobat.14

http://europa.eu/about-eu/basic-information/money/revenue-income/index_en.htm, consultat la data de 10.04.2015

Marian Ștefănescu, Ideea și integrarea europeană, Ministerul Educației și cercetării, București, 2007, p.160.

Ali El-Agraa, The European Union:Economics and Policies, Cambridge University Press, New York, 2007, p.359, lucrare disponibilă la http://libgen.org/get.php?md5=90400e84479a440593bf01a9db636603, consultată la 10.04.2015

18

Pentru anul 2015, bugetul total este de 161,800 miliarde de euro, principalele domenii de activitate către care va fi direcționat fiind cele de dezvoltare sustenabilă, respectiv coeziune socială economică și teritorială.Mai multe informații privind alocarea bugetului se regăsesc în graficul privind alocarea bugetului, din anexe.15

Comparativ cu bugetul anului 2014, cel din anul 2015 este cu 4 miliarde de euro mai mare, însă se poate remarca faptul că în ultimii ani cea mai mare pondere a alocării bugetului

Uniunii Europene o au domeniile ce vizează coeziunea socială, economică și teritorială, precum și cele ce vizează dezvoltarea sustenabilă.Pentru o comparație a bugetelor ultimilor 2 ani poate fi consultat graficul din anexe.16

I.2.2. Bugetul destinat politicii regionale

Întrucât politica regională a început să joace un rol din ce în ce mai important pentru dezvoltarea tuturor regiunilor Uniunii Europene, realizându-se o reducere a disparităților și inegalităților dintre acestea, era evident faptul că și bugetul destinat punerii în funcțiune a acestori politici să crească.

Pentru programul anterior, cel desfășurat între anii 2007 și 2013, bugetul acordat politicii regionale a fost al doilea mare instrument al Uniunii Europene, judecând după bugetul alocat, acesta atingând o sumă record până în acel moment, de 348 de miliarde de euro.17

Datorită succesului și eficienței de care s-a bucurat Uniunea Europeană în perioada

2007-2013, a fost luată hotărârea de se continua pe această direcție, prin programul Europa 2020.

În ceea ce privește bugetul acordat instrumentelor politicii de coeziune, acesta se ridică la cifra de 376 de miliarde de euro, reprezentând 33% din bugetul total alocat politicilor Uniunii Europene din perioada 2014-2020.18

A se consulta secțiunea Anexe, Grafice, Graficul 1.

A se consulta secțiunea Anexe, Grafice, Graficul 2.

http://europa.eu/legislation_summaries/regional_policy/index_en.htm, consultat la 14.04.2015

19

Țara careia i-au fost alocate cele mai mari fondui este Polonia, suma totală fiind 77,57 miliarde de euro, urmată de către Italia, cu 32,82 miliarde de euro și de Spania, căreia i-au fost alocate 28,56 miliarde de euro.În ceea ce privește situația Romaniei, bugetul repartizat țării noastre este de 22,99 miliarde de euro.19

În ceea ce privește repartizarea bugetului pe categorii, trebuie precizat faptul că principala categorie finanțată este reprezentată de regiunile slab dezvoltate, cărora le-a fost repartizat un buget de 182 miliarde de euro, urmată de cea a fondului de coeziune, ce a primit o sumă 63 miliarde de euro, pe locul al treilea situându-se categoria ce are ca scop target regiunile ce cunosc un nivel mediu de dezvoltare, acesteia fiindu-i destinat un buget de 54,35 miliarde de euro.20

Așadar, consultând graficele ce ilustrează repartiția distribuirii fondurilor, se poate deduce faptul că politica regională ocupă un loc important în lista priorităților Uniunii Europene, urmărind în continuare reducerea disparităților dintre statele membre, creșterea nivelului de trai, crearea de locuri de muncă și o dezvoltare durabilă în anii ce vor urma.Fără doar și poate faptul că întră anii 2007 și 2013 obiectivele au fost atinse, au încurajat Uniunea Europeană să continue pe această direcție și să sporească bugetul, considerându-se că potențialul pe care îl posedă chiar și regiunile mai puțin dezvoltate este unul ridicat, meritând investiția unui buget de 376 miliarde de euro.

I.3.Definirea și evidențierea obiectivelor politicii regionale

I.3.1 Definirea politicii regionale

Pentru o analiză cât mai eficientă a conceptului de politică regională, este necasară o definire a acestuia, care să cuprindă în linii mari informațiile esențiale pentru înțelegerea ideii de ansamblu.Astfel, politica regională poate fi definită ca „ansamblul instrumentelor și procedeelor

http://www.fonduri-structurale.ro/detaliu.aspx?eID=10117&t=fs2014-2020, consultat la 14.04.2014

A se consulta secțiunea Anexe, Grafice, Graficul 3

A se consulta secțiunea Anexe, Grafice, Graficul 4

20

aplicate în scopul creșterii gradului de coeziune economico-socială a ansamblului comunitar.Coeziunea desemnează acel nivel de convergență reală între economiile și regiunile unui sistem aflat în proces de integrare care asigură funcționarea optimă, echilibrarea și promovarea unei dezvoltări armonioase în condiții de cost economic și social minim.”21

În altă ordine de idei, în ceea ce privește zonele de acțiune a politicii regionale, aceasta se axează pe domenii de bază pentru dezvoltare, cum ar fi creșterea economică și sectorul IMM, transporturile, agricultura, dezvoltarea urbană, protecția mediului, ocuparea și formarea profesională și educația.Practic, această politică este concepută ca una a solidarității la nivel european, bazată în principal pe solidaritate financiară, ceea ce implică o redistribuire a unei părți din bugetul comunitar realizat prin contribuția statelor membre, către regiunile și grupurile sociale mai puțin prospere.Prin aceste fonduri, politica regională contribuie la finanțarea altor politici sectoriale, precum politica agricolă sau socială. 22

Așadar, făcând o corelație între definiția de politică regională și bugetul acordat acesteia, nu mai puțin de o treime din bugetul total al Uniunii Europene, se poate înțelege de ce această politică primește atât de multă atenție.În primul rând, domeniile asupra cărora se răsfrâng acțiunile practicate prin politica regională sunt cele ce stau la baza dezvoltării economice și sustenabilității, iar în al doilea rând, aceasta afectează, în plan social, grupurile defavorizate, încercând să le aducă la standardele regiunilor dezvoltate ale Uniunii Europene, pentru că, în definitiv, pentru ca o regiune să se poată dezvolta economic, trebuie să aibă în primul rând o populație educată, civilizată și competentă.

I.3.2 Obiectivele politicii regionale.

Disparitățile dintre statele memebre ale Uniunii Europene fac din politica regională una dintre cele mai importante, întrucât ea are ca principal obiectiv eliminarea acestora.Dată fiind, așadar, importanța politicii regionale, este clar că principiul pe care se bazează este acela al solidarității față de regiunile mai puțin dezvoltate.În concluzie, se consideră ca prin politicile

Gabriela Carmen Pascariu, Politice Europene, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iasi, Iasi, p.1

Ion Jinga, Andrei Popescu, Dicționar de termeni comunitari, Institutul European din România, București, 2013, disponibil la http://www.mdlpl.ro/_documente/info_integrare/eurodispecer/generalitati/35.pdf, consultat la data de 14.04.2015

21

europene de coeziune se vor atinge rezultatele scontate, acestea fiind reprezentate în principal de cele ce urmăresc reducerea diferențelor de ordin economic și social dintre regiuni.

Totuși această eliminare a disparităților dintre regiuni nu poate fi posibilă decât printr-o serie de acțiuni și obiective ce, progresiv, vor aduce schimbările urmărite.Așadar, printre aceste acțiuni și obiective ale politicii regionale, trebuiesc amintite următoarele, cuprinse în lucrarea intutitulată Instituții și Politici Europene, aparținând lui Marius Profiroiu, Alinei Profiroiu și Irinei Popescu:

Ajutorarea regiunilor aflate în curs de dezvoltare sau chiar nedezvoltate

Reconversia regiunilor afectate de declin industrial

Prosperitatea și dezvoltarea zonelor rurale, prin redistribuirea eficace a forței de muncă din agricultura tradițională și orientarea acesteia către o agricultură modernă, care are la bază mașini și tehnici inovatoare

Solidaritatea față de regiunile defavorizate și atingerea unui echilibru în raport cu zonele prospere

Gestionarea regiunilor care se confruntă cu o densitate a populației extrem de scăzută

Reducerea dezechilibrelor regionale

Revitalizarea regiunilor afectate de calamități naturale sau dezastre ecologice și evitarea acestora pe viitor

Promovarea egalității de șanse și a ocupării omogene a forței de muncă

Promovarea ideii de dezvoltare armonioasă de-a lungul Uniunii Europene23

Toate aceste acțiuni și obiective sunt menite să lucreze în serviciul Uniunii Europene și cetățenilor statelor membre, pentru a facilita atingerea obiectivului principal, însă pentru ca acest lucru să fie posibil este nevoie de timp, buget și implicare, atât din partea conducerii statelor membre, cât și din partea cetățenilor acestora, ce trebuie să conștientizeze importanța acestor proiecte și să contribuie așa cum se cuvine la buna desfășurare a acestora.

23 Marius Profiroiu, Alina Profiroiu, Irina Popescu, Instituții și Politici Europene, Editura Economică, București, 2008, p. 248

22

În ceea ce privește obiectivele stabilite pentru perioada 2014-2020, și adoptate de către Comisia Europeană prin proiectul 2020, cele mai importante schimbări în care politica de coeziune își va focusa atenția sunt reprezentate de :

Concentrarea asupra priorităților Strategiei Europa 2020 de creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii

Recompensarea performanțelor

Sprijinirea programării integrate

Accentul pus pe rezultate- monitorizarea progreselor înregistrate în ceea ce privește atingerea obiectivelor convenite

Consolidarea coeziunii teritoriale

Simplificarea aplicării24

Judecând după aceste traiectorii pe care urmărește să le ia politica promovată prin Proiectul Europa 2020, se poate afirma faptul, că, spre deosebire de inițiativele anterioare, accentul cade în principal pe eficiență, consolidarea realizărilor de până în prezent și nu în ultimul rând pe o monitorizare și cuantificare mult mai amănunțită a rezultatelor obținute.Aceste direcții par a fi un plus pentru politica regională promovată de Uniunea Europeană, deoarece crează un fond optim pe care se vor pune bazele viitoarelor inițiative ce vor urma, probabil, dupa

încheierea Proiectului 2020, acest lucru depinzând cel mai probabil de rezultatele ce se vor

înregistra până în anul 2020 și de viitoarele interese pe care le va avea Uniunea Europeană pentru atingerea obiectivului principal, acela de a elimina disparitățile regionale.

http://www.fonduri-structurale.ro/Document_Files/fs2014-2020/00010115/e1tie_Brosura de prezentare PC 2014 – 2020.pdf 24 http://www.fonduri-structurale.ro/Document_Files//fs2014- 2020/00010115/e1tie_Brosura%20de%20prezentare%20PC%202014%20-%202020.pdf, document consultat la data de 16.04.2015

23

I.4. Începuturile și transformările politicii regionale

I.4.1 Importanța înțelegerii evoluției politicii regionale și de coeziune

În prezent, când se face referire la politica regională, se menționează faptul că este una dintre politicile de bază pentru realizarea intereselor și obiectivelor Uniunii Europene, ce beneficiază de nu mai puțin de o treime din bugetul total, pentru a se crea condițiile optime de acțiune în domeniile vizate.

De altfel, importanța acestei politici a crescut gradual, de la apariție și până în prezent, însă obiectivul principal, și anume reducerea disparităților de ordin economic și sociale ce caracterizează anumite regiuni ce fac parte din Uniunea Europeană, a rămas prezent.Totuși, este importantă o analiză a stagiilor prin care politica regională și de coeziune a trecut de la începuturi și până în prezent, pentru o mai bună înțelegere a factorilor și mecanismelor ce au facut-o să funcționeze așa cum o face în prezent.

I.4.2 Începuturile ideii de politică regională

După cum am menționat într-un subcapitol anterior ce avea ca tema principală înțelegerea obiectivelor și principiilor ce stau la baza conceptului de politică regională, prima dată când s-a stabilit ca unul dintre cele mai importante obiective la nivel continental este acela de reducere a disparităților economice și sociale dintre anumite regiuni, este reprezentată de menționarea acestui țel în Tratatul de la Roma, din data de 25 martie 1957.

Prin urmare, chiar în preambului Tratatului de la Roma se regăsește acest obiectiv, fiind urmărită „promovarea în interiorul comunității a unei dezvoltări armonioase a statelor

24

membre, prin reducerea disparităților existente”.25Practic, prin aceasta referire la reducerea disparităților existente între statele membre, s-au pus bazele politicii regionale pe care o cunoaștem în prezent, însă forma actuală, cu toate că urmărește în principal același obiectiv, a suferit anumite schimbări, menite să o ducă la eficientizarea acțiunilor întreprinse și la rezolvarea problemelor ce sunt de actualitate.

În ciuda faptului că obiectivul principal a fost fixat, totuși nu existau bazele solide, instituțiile ce urmau să ducă șa îndeplinirea acestor obiective.În conținutul Tratatului de la Roma nu există vreun capitol în care să fie expuse căile și acțiunile ce ar fi dus la eliminarea discrepanțelor dintre regiunile vizate, aceste măsuri fiind lăsate de către statele fondatoare în responsabilitatea guvernelor naționale, ce se îndatorau să rezolve problemele existente.26Așadar, se poate remarca faptul că la acel moment Comunitatea Economică Europeană nu era încă convinsă de faptul că aceste politică trebuie practicată în primul rând de un organism supranațional, care să poată administra într-un mod echilibrat fondurile destinate reducerii disparităților dintre regiuni, iar de asemenea nu erau încă bine conturate direcțiile ce vor fi urmate pentru atingerea obiectivelor.Pe lângă acești factori, se mai adaugă și inexistența instituțiilor special inzestrate doar cu abilități de administrare și acțiune, ce ar funcționa doar cu scopul atingerii obiectivului prezent în preambulul Tratatului de la Roma.

Totuși, elementele prezente în textul Tratatului de la Roma din anul 1957, au stat la baza dezvoltării politicii regionale în anii ce au urmat, prin promovarea reducerii disparităților la nivel social și economic, fapt ce a făcut ca această idee să devină din ce în ce mai populară, atât la nivel european, cât și în plan mai restrâns, la nivel național, concluzie ce reiese din creșterea interesului guvernelor naționale față de idee de coeziune.27

Un alt prim pas reușit în drumul spre realizarea și eficientizarea proceselor de dezvoltare ale politicii regionale este reprezentat de articolul 123 al Tratatului de la Roma, în care se face referire la înființarea Fondului Social European, instrument ce urma să susțină

Tratatul Instituind Comunitatea Economică Europeană, Preambul, Roma, 25 martie, 1957

Ognjen Miric, The Regional Policy of the European Union as an Engine of Economic Development, Mladost d.o.o,

Loznica, 2010, p.16., lucrare disponibilă la http://libgen.org/get.php?md5=CC0FD6BC3CCABA98F51DC1B74870A337, consultat la 16.04.2015

Ibidem, p. 20

25

politica regională, fiind sub autoritatea Comisiei, ajutată de un Comitet desemnat special pentru

îndeplinirea acestui rol.28

De asemenea, prin articoul 123 sunt evidențiate și obiectivele ce aveau să fie urmărite de către Fondul Social European, printre care crearea unor condiții de muncă optime, încadrarea mai ușoară pe piața muncii a lucrătorilor și o repartizare echitabilă a acestora, din punct de vedere geografic, pe întreg teritoriul Comunității Economice Europene.29

Un alt moment important pentru dezvoltarea politicii regionale este reprezentat de

înființarea Direcției Generale pentru Politică Regională, în anul 1968, ce avea ca scop dezvoltarea și administrarea tuturor factorilor ce țineau de politica regională, în principal administrarea fondurilor destinate acestui tip de politică.30Se poate afirma faptul că, în procesul de dezvoltare a politicii regionale, crearea Direcției Generale pentru Politică Regională a jucat un rol crucial, întrucât aceasta avea menirea de a se ocupa exclusiv de tot ceea ce înseamnă această politică, de gestionarea fondurilor și de urmărirea procesului ulterior de dezvoltare.

I.4.3. Dezvoltarea ideii de politică regională.Crearea FEDER.

Cu timpul, promovarea obiectivelor urmărite prin politica regională a devenit din ce în ce mai importantă în contextul dezvoltării regiunilor Comunității, atât datorită interesului crescut al guvernelor naționale ale statelor membre, cât și datorită înființării Fondului Social European, urmat de instrumentul ce avea indatorirea de a veghea asupra bunei desfășurări a politicii regionale și a alocării fondurilor, instrument cunoscut sub denumirea de Direcția Generală pentru Politică Regională.

Un moment crucial pentru dezvoltarea acestei politici este reprezentat de

înființarea Fondului European de Dezvoltare Regională, în anul 1975, ce spre deosebire de fondurile anterioare care aveau doar anumite puncte comune față de politica regională, este

Tratatul de la Roma, Articolul 124, Roma, 25 martie 1957

Tratatul de la Roma, Articolul 123, Roma, 25 martie 1957

Claudia Ionescu, Nicolae Toderaș, Politica de dezvoltare regională, Editura Tritonic, București, 2007, p.47

26

special destinat pentru eficientizarea acțiunilor în ceea ce privește această politică.FEDER a urmărit să rezolve problemele regiunilor subdezvoltate prin acordarea de împrumuturi, ce urmau să fie investite în principal în dezvoltarea infrastructurii, prin suținerea firmelor mici și mijlocii, accentul fiind pus pe dezvoltarea infrastructurii.31Așadar, se poate observa accentul pus pe încercarea de reducere a disparităților dintre regiuni prin modernizarea infrastructurii și mobilizarea forței de muncă, pentru a aduce o creștere generală a nivelului de trai.

Despre FEDER se poate afirma faptul că a venit în ajutorul Comunității Economice

Europene, într-un moment în care situația economică a Europei era pusă sub semnul întrebării, prin aducerea unui model mult mai structurat și bine pus la punct prin care să fie urmărită atingerea obiectivelor prezente în Tratatul de la Roma.De asemenea, crearea FEDER a reprezentat un punct de plecare în dezvoltarea ideii de politică regională, care trebuia să se poată conforma realităților economice și sociale ale acelei perioade, ce după criza petrolieră din anul 1973 a trebuit să sufere anumite schimbări.32

1.4.4. Apariția Actului Unic European și importanța acestuia pentru

politica regională

În anii ce au urmat devenise clar faptul că politica regională urma să joace un rol deosebit de important pentru evoluția Comunității, însă pentru a nu se ajunge la plafonare, trebuiau cuantificate rezultatele de până în acel moment, iar de asemenea, trebuiau identificate noile probleme și provocări la nivel european.

O nouă provocare pentru extinderea și promovarea politicii regionale a fost constituită de valul de extindere a Comunității, prin aderare statelor slab dezvoltate, Grecia, Portugalia și Spania, ce urmau a intra în procesul de dezvoltare și aducere la același nivel cu statele dezvoltate, membre ale Comunității, însa pentru care se cerea o reconfigurare a politicii regionale, precum și a obiectivelor urmărite de aceasta și a acțiunilor ce urmau a fi întreprinse.

David Phinnemore, Lee McGowan, op.cit., p.198

Ogjen Miric, op.cit., p.20

27

Așadar, un prim punct de plecare în această reconfigurare a politicii regionale este reprezentată de redactarea Actului Unic European, la 17 februarie 1986, în care se fac referiri la evoluția politicii regionale pe viitor și sunt trasate direcțiile ce vor fi urmate în desfășurarea acțiunilor din interiorul pieței unice europene.33

Redactarea Actului Unic European este considerată a fi un moment crucial pentru dezvoltarea politicii regionale, dată fiind situația din acel moment, în care au apărut noi nevoi și provocări, dupa al doilea val de aderare, necesitatea unui document care să aducă completări obiectivelor și direcțiilor trasate în Tratatul de la Roma fiind așadar de înaltă prioritate.34

Actul Unic European Consta în 34 de articole, dintre care foarte important de menționat este articolul cu numărul 23, ce adaugă un nou titlu Tratatului de la Roma, titlul V, trasând direcțiile ce vor fi urmate prin politica regională : „pentru a promova dezvoltarea armonioasă generală, Comunitatea va dezvolta și întreprinde acțiuni care să conducă la întărirea coeziunii economice și sociale.Comunitatea va urmări, în special, reducerea diferențelor dintre nivelurile de dezvoltare ale diverselor regiuni și înapoierea regiunilor defavorizate.”35

Așadar, grație Actului Unic European, au fost trasate direcțiile ce urmau să fie urmate în vederea atingerii obiectivelor menționate în Tratatul de la Roma, însă datorită schimbărilor ce au intervenit între anul redactării Tratatului de la Roma, respectiv Actului Unic European, era nevoie de o reconfigurare a cadrului în care se va desfășura politica regională, iar nevoile și zonele de interes erau cu totul altele.După valul de aderare al țărilor slab dezvoltate s-a considerat că este necesară o schimbare, iar Actul Unic European a făcut posibilă această schimbare, prin introducerea de obiective și strategii ce urmau să ducă la dezvoltarea politicii de coeziune și îmbunătățirea modului de acțiune a acesteia.

Ibidem, p.21

David Phinnemore, Lee Mcgowan, op.cit., p.361

Actul Unic European, Luxembourg, 17 februarie 1986, disponibil la

http://www.europarl.europa.eu/transl_es/RO/juri/treaties/single_act.doc, consultat la 19.04.2016

28

I.4.5. Consiliul European de la Maastricht și impactul hotărârilor

asupra politicii regionale

Conceptul de politică regională a cunoscut numeroase schimbări de la începutul său, din anul 1957, toate aceste modificări fiind menite să-i dea substanță și să ajute la eficientizarea acțiunilor întreprinse în vederea obiectivelor stabilite, ce gravitează în jurul coeziunii economice și sociale.

Momentul care s-a dovedit a fi decisiv pentru ceea ce urma să devină politica regională se identifică cu Consiliul European de la Maastricht, din anul 1992, când s-a decis faptul că este nevoie de reformare a ceea ce însemna politica regională până în acel moment, reformare ce avea să fie făcută prin crearea unor instituții și fonduri noi, care urmau să contribuie decisiv la îndeplinirea obiectivelor propuse.36

Tema ce vizează politica regională este prezentă în Titlul XIV al Tratatului de la Maastricht, în articolul 130a fiind prezente obiectivele acestei politici și căile ce trebuiesc urmate pentru o atingere cât mai eficientă a obiectivelor :„ pentru a promova dezvoltarea armonioasă generală, Comunitatea va dezvolta și întreprinde acțiuni care să ducă la întărirea coeziunii economice și sociale.În particular, Comunitatea va încerca să reducă decalajul dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni, și a înapoierii regiunilor celor mai puțin dezvoltate, inclusiv a zonelor rurale.”37

Așadar, în textul Tratatului de la Maastricht se reiau obiectivele menționate anterior, fiind acordată o deosebită importanță reducerii disparităților între regiuni, iar în ceea ce privește agriculutura, aceasta reprezintă una dintre priorități, dezvoltarea zonelor rurale fiind văzută ca o necesitate, întrucât ele trebuiau să fie aduse la anumite standarde care să se conformeze cu realitățile economice ale perioadei respective.38

Marius Profiroiu, Alina Profiroiu, Irina Popescu, op.cit., p.433

Tratatul de la Maastricht, Maastricht, 7 februarie 1992, disponibil la http://cursdeguvernare.ro/wp- content/uploads/2014/07/maastricht-1992.pdf, consultat la 19.04.2015

Marius Profiroiu, Alina Profiroiu, Irina Popescu, op.cit., p.433

29

Reforma de la Maastricht, din anul 1992, a adus și importante schimbări instituționale, întrucât era nevoie de instituții ce aveau ca principal scop urmărirea intereselor promovate prin politica regională, și de asemenea, fondurile trebuiau să fie gestionate eficient, pentru ca rezultatele să poată fi cuantificabile.

Crearea Comitetului Regiunilor avea să fie una dintre cele mai importante realizări din punct de vedere instituțional, prin crearea acestei instituții urmărindu-se o mai mare implicare a autorităților locale în procesele politicii regionale, fapt ce avea să se realizeze printr-o colaborare directă cu autoritățile europene.O altă modificare extrem de importantă la nivel instituțional este reprezentată de înființarea Băncii Europene de Investiții, instituție ce urma să acorde ajutoruri statelor slab dezvoltate, sub forma de împrumuturi și contribuții pentru a facilita buna desfășurare a programelor menite să ajute la dezvoltarea statelor în cauză.39

Pentru acea perioadă, înființarea acestor instituții a avut un impact uriaș, întrucât statele aflate într-o stadiu de dezechilibru economic și social puteau obține finanțări considerabile pentru a-și redresa situațiile.În același timp, prin inființarea acestor instituții s-au definit și mai mult direcțiile ce vor fi urmate pe viitor în ceea ce privește politica de coeziune și îndeplinirea obiectivelor și principiilor promovate de aceasta.

O altă noutate adusă de reforma de la Maastricht este reprezentată de înființarea

Fondului de Coeziune, prevăzută prin articolul 130d, ce avea să fie creat până șa 31 decembrie 1993, urmând ca prin intermediul său să fie acordate resurse financiare pentru dezvoltarea transportului și infrastructurii.40În urma înființării acestui fond, se poate remarca clar evoluția conceptului de politică regională și coeziune, de la stadiul de idee, cum era în anul 1957 la prima mențiune, până la stadiul de structură bine pusă la punct, ce are obiective specifice, modalități specifice de îndeplinire ale acestora și instituții special create pentru a urmări buna desfășurare a tuturor acțiunilor ce vizează eliminarea disparităților dintre regiuni și coeziunea economică și socială între acestea.

În concluzie, despre reforma de la Maastricht, din anul 1992 se poate afirma faptul că a reprezentat unul dintre cele mai importante momente în dezvoltarea conceptului de politică

Tratatul de la Maastricht, Maastricht, 7 februarie 1992

Tratatul de la Maastricht, Maastricht, 7 februarie 1992

30

regională și de coeziune, întrucât au fost redefinite direcțiile pe care urma să se meargă cu această politica.În primul rând, prin redfinirea acestor direcții și obiective s-a format un cadru propice dezvoltării ulterioare, cadru ce devine mai conturat ca niciodată.De asemenea, crearea noilor instituții, Comitetul Regiunilor și Banca Europeană de Investiții a avut un impact major asupra evoluției politicii regionale, întrucât facilitau accesarea de fonduri pentru redresarea economică, ajutând astfel la eficientizarea acțiunilor întreprinse pentru îndeplinirea obiectivelor principale.Nu în ultimul rând, este important de menționat faptul că un rol esențial l-a avut

înființarea Fondului de Coeziune, fapt prin care s-a dat dovada că politica regională și de coeziune a devenit una dintre politicile prioritare pentru continentul european.

31

Capitolul II

Definire și analiză a instrumentelor specifice politicii regionale

II.1 Instituții definitorii pentru politica regională.

Așa cum am subliniat în multe rânduri de-alungul primului capitol, politica regională a trecut prin mai multe etape, de la stadiul de idee ce avea să fie dezvoltată, fiind doar prezentă în Tratatul de la Roma din anul 1957 la stadiul de politică bine pusă la punct, grație schimbărilor aduse de evoluția Comunității Europene ca entitate.Unul dintre principalii factori care au facilitat dezvoltarea conceptului de politică regională și de coeziune a fost reprezentat de apariția instrumentelor ce urmau să eficientize acțiunile ce vizau îndeplinirea obiectivelor principale, și anume reducerea disparităților dintre anumite regiuni.Aceste instrumente sunt reprezentate atât de instituții cât și de fonduri special create pentru administrarea cât mai eficientă a bugetelor, în urmărirea reducerii diferențelor de ordin social și economic.

În consecință, în continuare, este necesară o analiză a acestor factori, printr-o prezentare a istoricului lor, precum și a rolurilor pe care le joacă în prezent, facilitând buna desfășurare a acțiunilor ce urmăresc coeziunea socială și economică.

II.1.1. Banca Europeană de Investiții.Istoricul și rolul pe care îl deține în

prezent.

Banca Europeană de investiții joacă un rol crucial în istoria Comunității Europene încă de la începuturi, fiind prima data menționată în Tratatul de la Roma, semnat în anul 1957.Importanța acestei instituții era data de faptul că ajuta la dezvoltarea statelor membre prin

32

acordarea de împrumuturi pentru rezolvarea problemelor identificate.Este important de precizat faptul că unul dintre obiectivele primordial la semnarea Tratatului de la Roma era constituit de reducerea disparităților dintre regiuni, Banca Europeană de Investiții ajutând la îndeplinirea acestui scop.În ceea ce privește gradul de reprezentativitate în cadrul Băncii Europene de Investiții, prin articolul 129 se stipulează faptul că fiecare stat membru va avea reprezentanți, pentru a nu exista dinsensiuni în ceea ce privește procesul decisional.41

Următorul articol, cu numărul 130, face referire la obiectivele pe care Banca Europeană de Investiții avea să le urmărească, acestea gravitând unui singur țel comun, Acela de a ajuta la dezvoltarea eficientă a Comunității, prin intermediul resurselor proprii sau contribuțiilor din partea membrilor.42Din punct de vedere financiar, contribuțiile statelor membre nu trebuiau să depășească puterea lor economică, pentru a nu fi considerate, contraproductive în relație cu obiectivul urmărit, Acela de redresare financiară.43

Eficiența Băncii Euorpene de Investiții era dată și de faptul că aceasta dispunea de personalitate juridică, reglementată prin articolul 130, dar și prin faptul că acordarea

împrumuturilor se concentra în special pe acoperirea zonelor importante pentru dezvoltarea regiunilor cu probleme, principalul obiectiv fiind dezvoltarea eficace a regiunilor defavorizate din punct de vedere economic și social, dar și al întreprinderilor și altor probleme cu care se confrumtau țările membre.44

Un alt moment important în istoria Băncii Europene de Investiții se regăsește, așa cum am menționat în capitolul anterior, în Tratatul de la Maastricht din anul 1992, atunci când aceasta, alături de Fondul Regiunilor devin pilonii politicii regionale, findu-le acordate ce urmau să ducă la o eficientizare mai accentuată asupra acțiunilor ce urmau a fi intreprinse pentru a fi realizată coeziunea între regiuni.

Ca o conlcuzie privind evoluția în timp a Băncii Europene de Investiții, se poate afirma despre aceasta că a urmărit întotdeauna interesele promovate de politica regională, facilitând

Tratatul de la Roma, Articolul 129, Roma, 25 martie 1957

Tratatul de la Roma, Articolul 130, Roma, 25 martie 1957

Cristopher Wright, European Investment Bank: promoting sustainable development, where appropriate, CEE Bankwatch Network, Grafokon, Praga, 2007, p.13, lucrare disponibilă la http://bankwatch.org/documents/EIB_where_appropriate.pdf, consultat? la 20.04.2014

Tratatul de la Roma, Articolul 130, Roma, 25 martie 1957

33

dezvoltarea economică a regiunilor subdezvoltate, prin acordarea de împrumuturi, menite să ducă la ameliorarea problemelor identificate și semnalate la nivelul fiecărui stat în parte.Așadar, se poate afirma despre această instituție faptul că a avut un rol crucial în dezvoltarea conceptului de politică regională și coeziune.

În continuare, pentru a avea o imagine de ansamblu mai bine definită asupra modului

în care Banca Europeană de Investiții promovează interesele și obiectivele urmărite prin politica regională, este necesară o analiză a modului de funcționare a acesteia.

În primul rând, este important de menționat faptul că pentru ca activitatea acesteia să fie cât mai eficientă, trebuie stabilită o structură ce facilitează buna desfășurare a activității în cauză.Așadar, această structura constă în patru consilii, fiecare dintre acestea posedând abilități și îndatoriri bine delimitate.Primul și de asemenea cel mai important consiliu este Consiliul Guvernatorilor, ce reunește miniștrii ale statelor memrbe, ce în cadrul întâlinirlor hotărăsc acțiunile ce se vor demara în ceea ce privește finanțarea diverselor proiecte.Importanța Consiliului Guvernatorilor este dată și de faptul că acesta are funcțiile executive, desemnând totodată și componența celorlalte trei consilii.45

Consiliul Directorilor are de asemenea o importanță ridicată în urmărirea desfășurării lucrărilor întreprinse de Banca Europeană de Investiții, acesta având rol de suport pentru Consiliul Guvernatorilor, principalele activități constând în redactarea de rapoarte menite să eficientizeze modul de desfășurare ale lucrărilor acestuia.În ceea ce privește componența, acesta este compus din câte un reprezentant din fiecare stat membru, alături de membru supleanți ce sunt aleși prin rotație.46Despre Consiliul Directorilor astfel se poate afirma faptul că este principalul pilon ce face posibilă luarea deciziilor în ceea ce privește acordarea finanțării pentru diverse proiecte, întrucât facilitează modul de lucru al Consiliului Guvernatorilor prin întocmirea acelor rapoarte de activități și îndeplinindu-și întotdeauna îndatoririle pentru a asigura eficiența.Privind în asnamblu aceste structuri, se poate vorbi așadar de înceracrea de realizare a obiectivelor urmărite prin politica regională și de coeziune, la un nivel crescut de eficiență și productivitate, fiecare structură îndeplinind un rol bine stabilit.

Marius Profiroiu, Alina Profiroiu, Irina Popescu, op. cit., p.86

Ibidem.

34

Cele din urmă două structuri ce compun Banca Europeană de Investiții au roluri mai minore, însă și ele sunt importante pentru bunul mers al întregului sistem.Una dintre ele este reprezentată de Comitetul de Management, ce are rol de consultanță în vederea eficienței maxime, iar în urma constituirii acestuia, a fost constituit și un Comitet de Audit, care să monitorizeze acțiunile comitetului anterior menționat. 47Aceste două instituții, trebuie de asemnea să dea un randament bun și să aibă legături de colaborare eficiente cu celelalte două, întrucât sincronizarea este crucială pentru o realizare cât mai eficientă a obiectivelor urmărite de către Banca Europeană de Investiții.

Un alt fapt important de menționat despre Banca Europeană de Investiții este acela că pe lângă finanțarea statelor membre ale Uniunii Europene, finanțează proiecte și din alte zone de interes, obiectivul general fiind acela de a dezvolta regiunile în cauză, încurajând de asemenea cooperarea cu alte regiuni precum cele din America Latină.48Prin aceste inițiative se poate obseva faptul că obiectivele politicii regionale tind să depășească barierele impuse de Uniunea Europeană, promovând coeziunea la nivel global, prin finanțarea proiectelor ce urmăresc eliminarea probremelor de ordin economic și social din regiunile în care acestea sunt identificate și clasificate.

Așadar, despre Banca Europeană de Investiții se poate afirma faptul că în prezent constituie un veritabil pilon pentru politica regională și de coeziune, contribuind la atingerea obiectivelor impuse prin această politică, promovând principiile acestei politici și mai ales eficientizând modul de implementare al proiectelor ce urmăresc reducerea disparităților dintre regiuni și realizarea unei coeziuni de ordin economic și social.

II.1.2. Comitetul Regiunilor.Istoricul și rolul pe care îl deține în prezent.

Alături de Banca Europeană de Investiții, Comitetul Regiunilor joacă un ror deosebit de important pentru politica regională și de coeziune, principala său avantaj fiind reprezentat de faptul că facilitează cooperarea între autoritățile locale ale statelor membre și autoritățile europene.

Ibidem.

http://www.eib.org/projects/regions/ala/ , consultat la 20.04.2015

35

Prima mențiune a acestuia datează în anul 1992, în tratatul de la Maastricht, unde prin articolul 198 se propune crearea acestui organism ce avea rol consultativ, urmând să fie constituit din reprezentanți ai autorităților locale și regionale.Prin același 198 al Tratatului îî sunt atribuite și îndatoririle și anume întocmirea unor anumite rapoarte în baza informațiilor obținute și comunicare acestora la o anumită perioadă de timp.49Așadar, se poate afirma despre Comitetul

Regiunilor că îndeplinește oarecum un rol de suport pentru buna desfășurare a lucrărilor întreprinse prin politica regională, facilitând comunicarea problemelor și implicit rezolvarea acestora.

Practic, prin întemeierea Comitetului Regiunilor s-a facilitat promovarea principiului subsidiarității, unul dintre principiile ce stau la baza politicii de coeziune, datorită faptului că cetățenii puteau lua parte practic la procesul instituțional și legislativ, printr-o bună informare a acestora.50Prin promovarea principiului subsidiarității, se asigură faptul că deciziile luate vor fi unele benefice și cât mai hotărâte într-un mod cât mai echitabil, evitându-se o centralizare decizională ce este considerată contraproductivă și în contrast cu principiile promovate prin politica de coeziune.51

În ceea ce privește componența Comitetului Regiunilor, aceasta constă în șase comisii, denumite și grupuri de membri, ce au rolul de a facilita buna desfășurare a acțiunilor întreprinse de către acesta, fiecare având câte un rol bine stabilit.Toate problemele discutate în cadrul celor

șase comisii stau, practic, la baza Comitetului Regiunilor.52

În continuare, pentru a înțelege modul în care aceste comisii funcționează și ajută

Comitetul Regiunilor, este necesară o analiză separată a fiecăreia, prin care să se evidențieze caracteristicile definitorii ale acestora.

Tratatul de la Maastricht, Capitolul IV, Articolul 198, Maastricht, 7 februarie 1992

Vasile Ciocan, Liviu Tăut, Emil Nuna, Drept European. Instituții Europene. Politici Europene. Fonduri structurale.,

Editura GrafNet, Oradea, 2007, p.134.

Vandelin Francisc Glazer, op. cit., p.60

http://cor.europa.eu/en/activities/commissions/Pages/commissions.aspx , consultat la 21.04.2015

36

II.1.2.1 Comisia pentru cetățenie, guvernanță, afaceri externe și instituționale

Prima dintre comisiile Comitetului Regiunilor care va fi analizată este reprezentată de Comisia pentru cetățenie, guvernanță, afaceri externe și instituționale (CIVEX).În ceea ce privește principalul rol al acestei comisii, acesta este reprezentat de coordonarea lucrărilor Comitetului Regiunilor pe probleme ce țin de următoarele domenii: justiție, afaceri interne, drepturi și libertăți fundamentale, cetățenia, și aspecte mai largi precum guvernanța sau descentralizarea.De asemenea, aceasta are în vizor și statele aflate în vecinătatea Uniunii Europene sau statele candidate, urmărind cooperarea în vederea dezvoltării.53

La o analiză mai amănunțită asupra domeniilor de activitate pe care Comisia pentru cetățenie, guvernanță, afaceri externe și instituționale le acoperă, se poate observa faptul că aceasta are un rol deosebit de important pentru facilitarea lucrărilor întreprinse de către Comitetul Regiunilor.Printre aceste domenii se numără:

– Libertate, Scuritate și Justiție

Charta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Politica europeană de comunicare

Descentralizarea

Afaceri Constituționale

Guvernanță locală și regională

Subsidiaritate si propoționalitate

Politica de emigrare, azil și vize

Politica Relațiilor Externe

http://cor.europa.eu/en/activities/commissions/civex/Pages/civex.aspx 53 http://cor.europa.eu/en/activities/commissions/civex/Pages/civex.aspx, consultat la 21.04.2015

37

Extindere

Politică de vecinătate

Parteneriatul Estic

Cooperarea descendralizată în vederea dezvoltării

Cooperare administrativă externă și consolidarea capacităților

Tratate și negocieri internaționale

Terorism internațional și controlul frontierelor.”54

Așadar, despre Comisia pentru cetățenie, guvernanță, afaceri externe și instituționale se poate afirma faptul că îndeplinește o arie largă de responsabilități, menite să rezolve anumite probleme identificate și să crească eficiența de lucru a Comitetului Regiunilor, în vederea atingerii obiectivelor urmărite prin politica regională.

II.1.2.2. Comisia pentru politica de coeziune teritorială

Comisia pentru politica de coeziune teritorială (COTER), are ca principală zonă de interes politica regională, așadar se poate considera că are un rol foarte important pentru

Comitetul Regiunilor.Principalul rol al acesteia este de a facilita autorităților locale și regionale posibilitatea de a planifica și implementa politicile în cauză, asigurându-se de faptul că, apoi, celelalte instituții europene vor lua la cunoștință despre acestea. 55

În ceea ce privește domeniile de activitate ale COTER, ele sunt următoarele:

„- Coeziune economică, socială și teritorială

– Fonduri structurale

http://cor.europa.eu/en/activities/commissions/Pages/cor-commissions.aspx?comm=CIVEX, consultat la 21.04.2015

http://cor.europa.eu/en/activities/commissions/coter/Pages/coter.aspx, consultat la 21.04.2015

38

Planificare teritorială

Politică urbană

Macro- regiuni

Cooperare teritorială

Statistici și indicatori regionali.”56

Așadar, despre Comitetul pentru politica de coeziune teritorială se poate afirma faptul că urmărește îndeaproape pașii și principiile ce stau la baza politicii regionale ca întreg, producând efecte asupra zonelor de important interes pentru buna realizare a coeziunii de ordin social, economic și teritorial urmărite.De asemenea, prin acțiunile sale facilitează implicarea autorităților locale și regionale în procesul decizional asupra unor probleme fundamentale ce sunt avute în vedere în cadrul politicii regionale.

II.1.2.3. Comisia pentru afaceri economice și monetare.

O altă comisie componentă a Comitetului Regiunilor este reprezentată de Comisia pentru afaceri economice și monetare (ECON).Aceasta, așa cum o prezintă și denumirea, are

îndatorirea de a se preocupa de politicile economice și monetare ale Uniunii Europene, precum și de funcționarea sistemelor monetar și economic ale Uniunii.De asemenea, aceasta mai are în vedere supravegherea asupra liberei circulații a capitalurilor și plăților, precum și a normelor ce au în vedere probleme precum competitivitatea.57

În ceea ce privește zonele de activitate ale Comisiei pentru afaceri economice și monetare, acestea sunt următoarele:

„- Politica industrială

http://cor.europa.eu/en/activities/commissions/Pages/cor-commissions.aspx?comm=COTER, consultat la 21.04.2015

http://www.eppgroup.eu/ECON, consultat la 21.04.2015

39

Politica ce vizează întreprinderile mici și mijlocii

Politica economică și monetară

Piața internă

Comerțul internațional și tarifele

Politica competitivității și ajutorului către state.”58

Despre Comisia pentru afaceri economice și monetare se poate afirma faptul că joacă un rol important în tot acest sistem, gestionând domeniile de natură economică, fiind cunoscut faptul că acestea constituie una dintre pilonii ce stau la baza activităților prin care se încearcă actingerea obiectivelor urmărite prin politica regională.

II.1.2.4. Comisia pentru mediu, schimbări climatice și energie.

Comisia pentru mediu, schimbări climatice și energie este una dintre cele șase comisii componente ale Comitetului Regiunilor, aceasta având rolul de a urmări o dezvoltare sănătoasă și durabilă a mediului în Europa.Prin cercetările realizate, aceasta contribuie la adoptarea și implementarea unor politici eficiente pentru realizarea obiectivelor propuse, și anume dezvoltarea sănătoasă a mediului înconjurător.O altă trăsătură specifică a acestei comisii este aceea că se pune mare accent pe implicarea cetățenilor statelor membre în procesul de identificare al nevoilor ce țin de mediul înconjurător.59

Coordonatele urmărite de către Comisia pentru mediu, schimbări climatice și energie în vederea rezolvării problemelor sunt următoarele:

„- Adaptarea și atenuarea schimbărilor climatice

– Energia regenerabilă

http://cor.europa.eu/en/activities/commissions/Pages/cor-commissions.aspx?comm=ECON, consultat la 21.04.2015

http://cor.europa.eu/en/activities/commissions/enve/Pages/enve.aspx, consultat la 21.04.2015

40

Politica de mediu

Rețelele transeuropene în sectorul energetic

Noi politici energetice

Politica privind dezvoltarea teritorială.”60

Privind domeniile de activitate asupra cărora Comisia pentru mediu, schimbări climatice și energie își pune amprenta, se poate observa faptul că rolul pe care aceasta îl joacă este unul important, facilitând dezvoltarea durabilă a mediului în care se va realiza coeziunea economică și socială, prin acțiuni ce sunt luate atât la nivel înalt, cât și prin implicarea cetățenilor.

II.1.2.5. Comisia pentru resurse naturale

Comisia pentru resurse naturale(NAT), este penultima comisie componentă a Comitetului Regiunilor ce va fi luată în discuție.Importanța acesteia este dată de obiectivul pe care îl urmărește și anume asigurarea unei dezvoltări durabile a Uniunii Europene, ce implică o administrare optimă a resurselor atât pentru perioada actuală cât și pentru generațiile ce vor urma.În portofoliul Comisiei pentru resurse naturale intră domenii precum agricultura, piscicultura sau protecția consumatorilor.61

Lista de domenii acoperite de către Comisia pentru resurse naturale este următoarea:

„- Dezvoltare rurală

Pescuit

Producția de alimente

Politica maritimă

Sănătatea publică

http://cor.europa.eu/en/activities/commissions/Pages/cor-commissions.aspx?comm=ENVE, consultat la 21.04.2015

http://cor.europa.eu/ro/activities/commissions/nat/Pages/nat.aspx, consultat la 22.04.2015

41

Protecția consumatorilor

Domeniul forestier

Protecția civilă

Turismul”62

Așadar, despre Comisia pentru resurse naturale se poate afirma faptul că îndeplinește un rol deosebit de important în urmărirea atingerii unuia dintre cele mai importante obiective ale

Uniunii Europene, mai exact acela de dezvoltare durabilă.În acest sens, printr-o bună administrare a resurselor și prin acțiuni asupra domeniilor ce stau la baza acestei dezvoltări, Comisia pentru resurse naturale joacă un rol crucial în eficientizarea lucrărilor Comitetului

Regiunilor.

II.1.2.6. Comisia pentru politică socială, educație, angajare, cercetare și

cultură

Ultima dintre cele șase comisii componente ale Comitetului Regiunilor ce va fi luată în discuție este Comisia pentru politică socială, educație, angajare, cercetare și cultură(SEDEC).Aceasta are ca principal rol rezolvarea problemelor în domeniile care-i formează și numele, facilitând astfel dezvoltarea acestora.

Principalele traiectorii urmărite de către SEDEC în acțiunea sa sunt reprezentate de:

„- Politica de ocupare a forței de muncă

Protecție socială

Mobilitate

Egalitatea șanselor

Educație și formare profesională

62 http://cor.europa.eu/en/activities/commissions/Pages/cor-commissions.aspx?comm=NAT, consultat la 23.04.2015

42

Inovare, cercetare și tehnologie

Agenda digitală

Societatea informațională a Uniunii Europene

Industria audio-vizuală și Tehnologii Media

Tineret și sport

Multilingvism și promovarea limbilor minoritare

Cultura și diversitatea culturală.”63

Aceasta ultimă comisie completează sistemul de șase comisii componente ale Comitetului Regiunilor, având un rol de eficientizare a acțiunilor acestuia, obiectivul principal fiind rezolvarea problemelor prin facilitarea comunicării între instituțiile regionale și locale și cele europene.Nu este neglijat nici principiul subsidiarității, unul dintre principalele principii promovate de Uniunea Europeană prin politicile sale, acesta asigurând o luatre a deciziilor cât mai eficientă și echilibrată, evitându-se centralizarea decizională, aceasta fiind considerată contraproductivă în procesul de atingere a coeziunii economice și sociale.

Concluzionând asupra acestor două instituții definitorii pentru politica regională, Banca Europeană de Investiții și Comitetul Regiunilor, putem afirma faptul că de-alungul timpului, prin evoluția lor, au dus implicit la o evoluție a modului de desfășurare a politicilor Uniunii

Europene, facilitând rezolvarea problemelor idenfiticate în regiunile subdezvoltate, printr-o

împățire echitabilă a competențelor, atribuțiilor, și responsabilităților.Această structurare a factorilor enumerați anterior a dus la o îndeplinire eficientă a unei mari ponderi de obiective propuse de la începuturile politicii regionale și de coeziune și până în prezent, iar faptul că încă se caută rezolvări pentru alte probleme specifice realităților actuale denotă interesul crescut față de politica regională, interes arătat atât de către Uniunea Europeană, cât și de către cetățenii acesteia.

63 http://cor.europa.eu/en/activities/commissions/Pages/cor-commissions.aspx?comm=SEDEC, consultat la 23.04.2015

43

II.2. Fondurile specifice politicii regionale.Definire, obiective și arii de acțiune.

În urma prezentării instrumentelor specifice politicii regionale, se poate observa cu ușurință faptul că acestea au avut o evoluție treptată, în timp, evoluție ce a facilitate și dezvoltarea modului de acțiune în vederea atingerii obiectivelor dorite, acelea de elimineare a disparităților sociale și economice dintre regiunile subdezvoltate.Pe lângă aceste instrumente, un rol semnificativ l-au avut și fondurile specific politicii regionale, care de asemenea, au evoluat în timp, urmărindu-se eficientizarea modului de alocare a resurselor pentru rezolvarea problemelor identificate.

În continuare, vor fi supuse analizei fondurile specifice politicii regionale, mai precis

Fondul de Coeziune, Fondul Social European și Fondul European de Dezvoltare Regională.Acestea vor fi definite, apoi vor fi evidențiate obiectivele pe care le urmăresc și nu în ultimul rând, ariile și domeniile asupra cărora acestea acționează.

II.2.1. Fondul de Coeziune

Fondul de Coeziune poate fi definit ca un instrument ce urmărește sprijinirea statelor membre ale Uniunii Europene mai puțin prospere, dorindu-se o aducere a acestora la nivelul celorlalte state considerate dezvoltate, urmărindu-se în același timp o dezvoltare sustentabilă.Astfel, sunt finanțate proiecte majore în domeniul transporturilor, energiei și protecției mediului.64Premisa de la care se pleacă este aceea că între regiunile Europei există diferențe semnificative în ceea ce privește nivelul de dezvoltare, obiectivul Uniunii Europene fiind acela de reducere a acestor diferențe. 65Fondul de Coeziune are un rol crucial din acest punct de vedere, el sprijinind dezvoltarea statelor ce întâmpină diverse probleme de ordin

https://www.eutrainingsite.com/2014-2020.php?id=122, consultat la 27.04.2015

http://ec.europa.eu/romania/documents/fondul_de_coeziune_2014-2020.doc, consultat la 27.04.2015

44

economic, prin finanțarea proiectelor de infrastructură în domeniul transporturilor și protecției mediului.

În ceea ce privește obiectivele urmărite, precum și zonele de acțiune asupra cărora se produc efecte prin finanțarea proiectelor, acestea se împart în două categorii, prima dintre ele fiind reprezentată de invetiții în domeniul mediului, a foua fiind reprezentată de investițiile în domeniul transporturilor.

În ceea ce privește investițiile în domeniul mediului, acestea vizează următoarele domenii:

– Adaptarea la schimbările climatice și prevenirea riscurilor

Sectoarele apei și deșeurilor

Biodiversitatea, inclusiv prin infrastructuri ecologice

Mediul urban

Economia cu emisii reduse de dioxid de carbon”66

Așadar, se poate afirma faptul că investițiile în domeniul mediului acoperă o arie largă de subdomenii, obiectivul fiind o dezvoltare sustenabilă a mediului, prin rezolvarea problemelor identificate.

Subdomeniile asupra cărora se acționează prin investiții în domeniul transportrurilor sunt următoarele:

„- Sisteme transeuropene de transport (TEN-T)

Sisteme de transport cu emisii reuse de dioxid de carbon și transport urban.”67

În ceea ce privește procesul de implementare, fondul este pus în acțiune, la nivel

http://www.fonduri-structurale.ro/Document_Files//fs2014-2020/00010115/3leaq_Prezentare%202014%20- %202020.pdf, consultat la 27.04.2015

Ibidem.

45

național, de o autoritate împuternicită cu gestionarea acestuia.Propunerile și ofertele sunt publicate în limba națională, iar pentru mai multe informații, solicitanții trebuie să intre în contact cu autoritatea ce are rol de gestionare.În ceea ce privește finanțarea individuală, aceasta este determinată de mai mulți factori, printre care numărul populației, suprafața totală a țării, produsul intern brut pe cap de locuitor, precum și factor socio-economici ce au legătură cu sistemul infrastructurii de transport.De asemenea, din punct de vedere al eligibilității, de sprijinul

Fondului de Coeziune beneficiază statele care au PNB pe cap de locuitor mai mic decât 90% din media Uniunii Europene.68

Concluzionând asupra Fondului de Coeziune se poate afirma faptul că acesta are un rol foarte important în urmărirea atingerii unuia dintre cele mai importante obiective promovate de

Uniunea Europeană prin politica regională și de coeziune și anume acela de dezvoltare durabilă și reducere a disparităților dintre regiunile Uniunii.Prin investiția de capital în proiecte menite să dezvolte infrastructura transporturilor și mediul înconjurător, s-au atins rezultate remarcabile, iar investițiile din perioada 2007-2013 au creat cadrul favorabil unui nou val de investiții, în perioada 2014-2020, pentru rezolvarea problemelor ce țin de infrastructura transporturilor și dezvoltarea durabilă a mediului înconjurător.69

II.2.2. Fondul Social European

Fondul Social European reprezintă unul dintre pilonii ce stau la baza atingerii obiectivelor impuse și promovate de către Uniunea Europeană, prin investiții în capitalul uman al Europei, urmărindu-se crearea locurilor de muncă pentru tineri și pentru persoane aflate în șomaj.Despre Fondul Social European se poate afirma faptul că deține un rol crucial în combaterea consecințelor aduse de criza economică și anume creșterea șomajului și a nivelului de sărăcie.70Privind asupra rolului pe care Fondul Social European îl joacă, se poate afirma faptul că trebuie să răspundă unor provocări mari, aduse de nivelul de sărăcie și somaj din ce în ce mai pregnante în societățile statelor membre ale Uniunii Europene, în special în cazul statelor nou

https://www.eutrainingsite.com/2014-2020.php?id=122, consultat la 27.04.2015

De consultat secțiunea Anexe, Grafice, Graficul 5

http://ec.europa.eu/esf/main.jsp?catId=35&langId=ro, consultat la 27.04.2015

46

aderate, care încă se află într-o perioadă de tranziție, confruntându-se cu probleme destul de mari din punct de vedere economic și social.

În perioada 2014- 2020, rolul Fondului Social European va cunoaște anumite modificări față de perioada 2007-2013, modificări menite să eficientizeze modul de derulare al acțiunilor ce urmăresc atingerea obiectivelor, împlicit creșterea rezultatelor obținute până în prezent.

În primul rând, pentru perioada 2014-2020 se vehiculează investirea sumei de 80 de miliarde de euro în capitalul uman al Europei, aceasta sumă calculându-se prin alocarea a câtor 3 miliarde de euro/cotă minimă, pentru fiecare stat membru, în acest domeniu.De asemenea, nu mai puțin de 20% din Fond vor fi alocați incluziunii sociale, urmărindu-se sprijinirea oamenilor ce fac parte din grupuri dezavantajate și oferirea unor oportunități relativ egale a acestora față de cei ce nu fac parte din grupuri vulnerabile, pentru a facilita integrarea acestora în societate.O altă schimbare menită să răspundă provocării impuse de criza financiară este reprezentată de creșterea importanței acordate combaterii ratei șomajului în rândul tinerilor.Așadar, Inițiativa Ocupării Forței de Muncă pentru Tineret va urmări educarea și formarea acestora în zonele ce se confruntă cu o rată a șomajului tinerilor ce depășește 25%.În ceea ce privește suma acordată rezolvării acestei probleme, se vehiculează faptul că cel puțin 6,4 miliarde de euro vor fi investiți pentru a sprijini statele membre în rezolvarea problemelor ce țin de șomajul ridicat în rândul tinerilor.Nu în ultimul rând, o altă schimbare este reprezentată de concentrarea investițiilor pe un număr clar stabilit de priorități, pentru o eficiență mult mai bună în ceea ce privește atingerea și cuantificarea rezultatelor obținute.71

În ceea ce privește finanțarea diverselor regiuni, aceasta depinde de la o regiune la alta, principalul criteriu fiind acela al nivelului de bunăstare generală.Regiunile Uniunii Europene sunt împărțite în trei categorii, respectiv regiuni slab dezvoltate( PIB mai mic de 75% comparativ cu media statelor Uniunii Europene), regiuni în proces de tranziție( PIB între 75% și 90% comparativ cu media statelor Uniunii Europene) și regiuni dezvoltate(PIB peste 90% comparativ cu media statelor membre ale Uniunii Europene).Clasificarea acestor regiuni pe harta Europei poate fi consultată la secțiunea anexe.72

http://ec.europa.eu/esf/main.jsp?catId=62&langId=en, consultat la 27.04.2015

Vezi secțiunea Anexe, Hărți, Harta 1

47

Ășadar, despre Fondul Social European se poate afirma faptul că joacă un rol deosebit de important pentru rezolvarea problemelor de ordin social din regiunile ce se confruntă cu probleme, urmărind investiții în domenii cât mai bine alese pentru obținerea unei maxime eficiențe în combaterea ratei crescute a șomajului.De asemenea, prin investițiile în educarea și formarea profesională a tinerilor, se asigură creșterea nivelului de competență și implicit a numărului de tineri activi pe piața muncii ce vor oferi servicii de calitate, ducând la o creștere generală a nivelului de dezvoltare în statele ce se confruntă cu probleme impuse de criza economică .

II.2.3. Fondul European de Dezvoltare Regională

Ultimul dintre cele trei fonduri propuse analizei este Fondul European de Dezvoltare

Regională.Acesta are ca principal obiectiv asigurarea asistenței financiare în scopul reducerii disparităților dintre diferitele regiuni ale Europei.În linii mari, Fondul European de Dezvoltare

Regională urmărește atingerea a două obiective.Primul obiectiv urmărește „promovarea dezvoltării și ajustării structurale a regiunilor cu dificultăți.Cuprinde regiunile corespondente nivelului doi din Nomenclatorul Unităților Teritoriale Statistice al căror PIB pe cap e locuitor este inferior nivelului de 75% din media comunitară.El include, în afară de acestea, regiunile ultraperiferice, regiunile franceze de peste mări, etc.”73În ceea ce privește al doilea obiectiv, acesta urmărește „favorizarea reconversiei economice și sociale a zonelor cu dificultăți structurale.Regiunile cărora li se aplică obiectivul sunt zone care au probleme de reconversie economică și socială și a căror populație și suprafață sunt semnificative.Ele cuprind zone care se află în faze de schimbări economice și sociale în sectoarele industriale și de servicii, zonele rurale în declin, zonele urbane aflate în dificultate și zonele dependente de pescuit care se găsesc

într-o situație de criză.”74Așadar, se poate observa faptul că împărțirea obiectivelor pe zone de interes este una foarte bine pusă la punct, ce urmărește eficientizarea acțiunilor în procesul de reducere a decalajelor de ordin economic intre regiunile mai sus menționate.

http://eufinantare.info/fedr.html, consultat la 27.04.2015

Ibidem.

48

În ceea ce privește sectoarele asupra căreia se concentrează alocarea investițiilor,

acestea sunt următoarele:

„- mediul productiv, în special pentru dezvoltarea competitivității, și investițiilor durabile ale întreprinderilor mici și mijlocii și pentru creșterea capacității de atracție a regiunilor prin intermediul potențialului infrastructurii lor.

creșterea și dezvoltarea tehnologică în scopul favorizării dezvoltării de noi tehnologii.

dezvoltarea societății informaționale.

dezvoltarea turismului și a investițiilor în patrimoniul cultural, inclusiv protecția acestuia și a aceluia natural, cu condiția de a crea locuri de muncă.

protecția și ameliorarea mediului ținând cont de principiul precauției și acțiunile preventive în sprijinul dezvoltării economice, utilizării depline și eficace a energiei și dezvoltarea surselor de energie regenerabile.

susținerea egalității șanselor între bărbați și femei prin crearea de întreprinderi și infrastructură de servicii care să faciliteze concilierea dintre viața de familie și cea profesională.”75

Concluzionând asupra Fondului de Dezvoltare Regională, putem afirma că, împreună cu celelate două fonduri, Fondul de Coeziune, respectiv Fondul Social European, are o contribuție crucială pentru dezvoltarea regiunilor ce se confruntă cu probleme de ordin social și economic, prin finanțarea domeniilor mai sus menționate, dorindu-se o creștere a nivelului de dezvoltare în zonele vizate, creștere ce urmărește atingerea obiectivelor promovate prin politica regională și de coeziune, acelea de reducere a disparităților dintre diversele regiuni și dezvoltare sustenabilă.

În ceea ce privește concluziile referitoare la întregul capitol, după analiza atât a instrumentelor definitorii pentru politica regională și de coeziune, cât și a fondurilor specifice acestei politici, se poate afirma faptul că, prin intermediul acestora și prin conlucrarea lor eficientă, obiectivele propuse au o șansă ridicată de a fi atinse, întrucât fiecare dintre elementele prezentate în analiza de mai sus are o structură specifică, acționează asupra unor domenii foarte bine delimitate și nu în ultimul rând posedă potențial de dezvoltare continuă, acesta fiind de fapt

75 Ibidem.

49

scopul principal, într-o perioadă în care realitățile sociale și economice pe teritoriul european aduc noi provocări ce ridică probleme la nivel regional, probleme pentru care încă se caută soluții.Totuși, parcursul bun din perioada 2007-2013, precum și așteptările și modificările ce țin să eficientizeze procesul de desfășurare al politicii regionale și de coeziune în perioada 2014-

2020 nu pot decât să ofere o doză de optimism când se vorbește despre rezolvarea problemelor de ordin social și economic prezente în regiunile vizate pentru dezvoltare.De asemenea,creșterea bugetului destinat investițiilor în regiunile subdezvoltate denotă faptul că rezultatele obținute până în prezent și-au atins scopul, ceea ce face ca investițiile în perioada următoare să crească, existând potențial ridicat de dezvoltare în zonele care încă se confruntă cu probleme economice și sociale, precum și cu probleme de mediu.

50

Capitolul III

Strategia Europa 2020

III.1. Definire și caracteristici specifice ale Strategiei Europa 2020

În ceea ce privește politica regională și de coeziune promovată de Uniunea Europeană, am analizat pe întreg parcursul lucrării primele mențiuni despre această politică, evoluția istorică a acesteia, rolul important pe care îl joacă pentru atingerea obiectivelor propuse de Uniunea Europeană, precum și instituțiile și instrumentele ce fac posibile acțiunile întreprinse în vederea atingerii respectivelor obiective.

În continuare, va fi realizată o analiză a Strategiei Europa 2020, prin care se va încerca evidențierea principalelor aspecte definitorii pentru această strategie, precum și a importanței ei

în ansamblul Uniunii Europene.

Adoptată în anul 2010, pe fondul unei crize economice profunde, căreia i se alătură și noi provocări pe termen lung, precum fenomenul globalizator sau îmbătrânirea demografică, prin Strategia Europa 2020 se dorește abordarea unei noi viziuni asupra tuturor problemelor cu care se confruntă continentul european, prin care se dorește crearea unui mediu economic mult mai inteligent, precum și o dezvoltare durabilă a acestuia, într-un cadru caracterizat printr-un nivel scăzut al ratei șomajului și un nivel ridicat al productivității și coeziunii sociale.76

În ceea ce privește prioritățile prezentei strategii, acestea au la bază trei mari direcții, fiecare cu specificitățile ei.Prima dintre acestea este reprezentată de creșterea economică inteligentă, ce constă în dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare.A doua, creșterea economică durabilă, constă în promovarea unei economii mai eficiente din punctul de

http://www.mae.ro/node/19272 76 http://www.mae.ro/node/19272, consultat la 27.04.2015

51

vedere al utilizării resurselor, mai ecologice și mai competitive.Nu în ultimul rând, cea de-a treia direcție este reprezentată de creșterea economică favorabilă incluziunii, ce promovează o economie cu o rată ridicată a ocupării forței de muncă, care este în măsură să asigure coeziunea economică, socială și teritorială.77Prin trasarea acestor direcții, se poate observa dorința de a dezvoltare a mediului economic, prin acțiuni ce vor avea loc în toate domeniile, obiectivul principal fiind acela al combaterii efectelor crizei financiare.

În ceea ce privește bugetul alocat de către Comisia Europeană pentru perioada 2014-

2020, acesta atinge cifra de 376 miliarde euro, această sumă urmând să fie împărțită pe diferite domenii în funcție de nevoile existente.Astfel împărțirea a celor 376 de miliarde de euro pe domeniile de interes arată astfel:

162.6 miliarde de euro pentru regiunile de convergență

38.9 miliarde de euro pentru regiunile aflate în tranziție

53.1 miliarde de euro pentru regiunile în care este urmărită creșterea competitivității

11.7 miliarde de euro pentru cooprearea teritorială

68.7 miliarde de euro pentru Fondul de Coeziune

40 miliarde pentru programul Connecting Europe Facility78

Având în vedere acest buget enorm acordat pentru strategia Europa 2020, se poate afirma faptul că, prin alocarea acestor sume de bani domeniilor mai sus menționate, se urmărește dezvoltarea acestora prin investiții uriașe, menite să rezolve problemele cu care continentul european se confruntă în momentul de față.Practic, după perioada 2007-2013, în care a fost alocată de asemenea o sumă ce depășește 300 de miliarde de euro, se poate deduce faptul că, în acea perioadă a fost creat cadrul de dezvoltare ce va constitui baza dezvoltării și investițiilor în perioada 2014-2020, reprezentând practic fundamentul strategiei Europa 2020.

Ibidem.

Communication From The Comission Of The European Parliament, The Council, The European Economic and Social Commitee and The Committee of Regions, A Budget for Europe 2020, European Comission, Bruxelles, 29.06.2011, p.13, disponibil la http://ec.europa.eu/budget/library/biblio/documents/fin_fwk1420/MFF_COM- 2011-500_Part_I_en.pdf, consultat la 27.04.2015

52

III.2. Obiectivele Strategiei Europa 2020

Strategia Europa 2020 își bazează obiectivele pe cele 3 mari direcții pe care le urmărește, primul dintre acestea fiind creșterea inteligentă, bazată pe cunoaștere și inovare, a doua fiind reprezentată de creșterea durabilă, ce implică promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice și mai competitive, în timp ce a treia direcție constă în creșterea favorabilă incluziunii, chestiune ce implică o economie cu o rată ridicată a ocupării forței de muncă, asigurând coeziunea economică, socială și teritorială.Tuturor acestor direcții urmate în vederea atingerii obiectivelor le corespund anumite inițiative, cu denumiri sugestive, cu un domeniu clar de acțiune, ce implică asumarea anumitor responsabilități atât din partea Comisiei Europene cât și din partea statelor membre. 79Prin inițiativele în cauză se caută eficientizarea procesului de îndeplinire a obiectivelor impuse prin Strategia Europa 2020,

și anume reducerea efectelor aduse de criza financiară și dezvoltarea durabilă.De asemenea, importanța acestora este dată și de faptul că efortul depus pentru eliminarea problemelor de ordin economic este unul bilateral, responsabilitățile fiind împărțite între Comisia Europeană și autoritățile locale ale statelor membre.

III.2.1. Creștere Inteligentă

Creșterea inteligentă reprezintă una dintre traiectoriile urmate de Strategia Europa 2020, aceasta urmărind o dezvoltare bazată pe inovare și cunoaștere.Atingerea obiectivelor impuse pentru o creștere inteligentă constau în:

„un nivel al instituțiilor publice și private de cercetare și dezvoltare de 3% din PIB-ul UE

o rată de ocupare de a forței de muncă de 75% în rândul populației curpinse între 20 și 64 de ani, până în 2020

79 Comunicare a Comisiei, O strategie europeană pentru o creștere inteligentă. ecologică și favorabilă incluziunii,Comisia Europeană, Bruxelles, 03.03.2010, pp. 14-21, disponibil la http://www.mae.ro/sites/default/files/file/Europa2021/Strategia_Europa_2020.pdf, consultat la 27.04.2015

53

rezultate mai bune plan educațional, în special reducerea abandonului școlar la mai putțin de 10 %, și creșterea până la cel puțin 40% a ponderii absolvenților de studii superioare sau echivalente în rândul populației în vârstă de 30-34 de ani”80

Pentru atingerea acestor obiective, așa cum am menționat mai sus, există inițiative ce implică asumarea de responsabilități atât la nivelul Comisiei Europene cât și la nivel național.Mai departe, vor fi analizate aceste inițiative, fiind prezentate obiectivele particulare pe care acestea le urmăresc, alături de responsabilitățile ce trebuiesc asumate pentru îndeplinirea acestor obiective.

III.2.1.1. Inițiativa „O uniune a inovării”

Inițiativa „O uniune a inovării”, așa cum se poate deduce din denumire, are ca obiectiv „recentrarea politicii în domeniul cercetării-dezvoltării și inovării spre provocările cu care se confruntă societatea noastră, precum schimbările climatice, energia și utilizarea eficientă a resurselor, sănătatea și schimbările demografice.Fiecare verigă in lanțul inovării ar trebui să fie consolidată, de la cercetarea fundamentală la comercializare.”81Așadar, prin această inițiativă se încearcă o utilizare cât mai echitabilă a resurselor, pentru încurajarea cercetării, întrucât este necesar un grad sporit de eficiență pentru a se putea răspunde provocărilor actuale.

În ceea ce privește responsabilitățile asumate de către Comisia Europeană pentru atingerea acestor obiective, ele constau în:

constituirea unei agende strategice ce ar urma să-și concentreze atenția asupra domeniilor ce țin de securitate energetică, transporturi, utilizare eficientă a resurselor, sănătatea și îmbătrânirea, etc.

începerea unor parteneriate în domeniul inovării între Uniunea Europeană și nivelurile naționale, în vederea eficientizării procesului de dezvoltare și utizilare a tehnologiilor necesare pentru a se putea răspunde provocărilor caracteristice realității actuale.

http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-a-nutshell/priorities/smart-growth/index_ro.htmm, consultat la 27.04.2015

Comunicare a Comisiei, Op. Cit., p.15.

54

inițiativa de a încheia parteneriate în domeniul cunoașterii, prin legături mult mai accentuate între educație, întreprinderi, cercetare și inovare, mai ales cu ajutorul Institutului European de Inovare și Tehnologie și nu în ultimul rând sprijinirea întreprinderilor tinere ce aduc inovații, acest lucru fiind menit să încurajeze spiritul antreprenorial.82

În ceea ce privește responsabilitățile asumate de către Comisia Uniunii Europene, se poate afirma faptul că acestea sunt foarte bine structurate, pe domenii care țin să acopere în mare parte aria cercetării și educației, în principal prin inițiative ce urmăresc să eficientizeze procesul de dezvoltare inteligentă, urmărindu-se inovarea și în același timp o utilizare cât mai optimă a resurselor disponibile.De asemenea, încurajarea stabilirii relațiilor de parteneriat și comunicare mai eficienta în domeniul cunoașterii nu poate decăt să denote faptul că importanța acordată cunoașterii și inovației este una fără precedent, ce urmărește să aducă valoare adăugată întregii

Uniuni.

Pe lângă aceste responsabilități asumate de către Comisia Uniunii Europene, există și cele ce trebuiesc asumate la nivel național, de către statele membre, în vedere atingerii obiectivelor propuse.Aceste responsabilități constau în:

Reformarea sistemelor de cercetare și dezvoltare la nivel național, în vederea promovării excelenței și a specializării inteligente.Consolidarea relației dintre universități, mediul de cercetare și întreprinderi este de asemenea un aspect cheie, întrucât ar facilita cooperarea transfrontariera în domeniile de interes.

Garantarea unui număr suficient de studenți absolvenți ai facultăților cu profiluri tehnologice și economice.Concnetrarea programelor școlare pe arii ce au ca scop dezvoltarea creativității și spiritului antreprenorial.

Acordarea unei importanțe mai ridicate investițiilor în domeniul cunoașterii.83

Așadar, se poate afirma că prin implicarea autorităților naționale în procesul de creștere inteligentă, se pun bazele unei noi etape în dezvoltarea cercetării și economiei statelor memebre

Ibidem.

Ibidem.

55

ale Uniunii Europene, prin încurajarea creativității și spiritului antreprenorial ca importanți în lupta cu provocările impuse de contextul actual, acela de criză economică.

III.2.1.2. Inițiativa „Tineretul în mișcare”

Inițiativa intitulată „Tineretul în mișcare” are ca principal scop consolidarea performanței și atractivității internaționale a instituțiilor de învățământ superior din Europa, prin încurajarea mobilității studenților și celor ce urmează un curs de formare, dorindu-se de asemenea creșterea șanselor de încadrare a acestora pe piața muncii după terminarea studiilor.84

Din perspectiva Uniunii Europene, comisia va depune eforturi pentru atingerea obiectivelor prin următoarele acțiuni:

Consolidarea programelor UE de mobilitate, a acelora destinate studenților și nu în ultimul rând a acelora ce sunt destinate cercetătorilor(Erasmus, Marie Curie, etc.), precum și corelarea acestora cu resursele și programele naționale.

Promovarea spiritului antreprenorial prin programe de mobilitate pentru tinerii profesionisti

Promovarea învățării non-formale și informale

În ceea ce privește acțiunile întreprinse la nivel național de către statele membre, acestea

constau în:

Efectuarea investițiilor eficiente în sistemele de învățământ și formare

Instituirea unor cadre naționale de calificare în vederea consolidării deschiderii și relevanței sistemelor de învățământ

Îndrumarea, consilierea tinerilor, în vederea facilitării întrării acestora pe piața muncii.85

Despre inițiativa „Tineretul în mișcare” se poate afirma faptul că urmărește, printr-o

structura foarte bine pusă la punct, educarea tinerilor prin încurajarea mobilității acestora, prin

Ibidem., p.16.

Ibidem

56

acordarea șansei de a învăța în mai multe instituții de învățământ de pe teritoriul European prin programele destinate să încurajeze experiențele internaționale.Prin asumarea anumitor responsabilități evidențiate mai sus, se urmărește facilitarea intrarea tinerilor pe piața muncii și de asemenea, creșterea calității serviciilor oferite de aceștia odată ajunși angajați.

Concluzionând asupra direcției de dezvoltare ce urmărește creșterea inteligentă, se poate afirma faptul că prin inițiativele propuse se pun bazele unui mediu ce are ca principali piloni educația și investiția în cercetare, precum și încurajarea și promovarea diverselor proiecte ce au ca scop facilitarea mobilității studenților pentru a se obține o formare cât mai bună a acestora.De asemenea, prin asumarea responsabilităților atât de către Comisia Uniunii Europene cât și la nivel național, are loc un efort bilateral de eficientizare a procesului de depășire a problemelor aduse de criza economică, prin crearea unui mediu prielnic tinerilor, menit să încurajeze intrarea acestora pe piața muncii, eliminându-se astfel rata ridicată a șomajului, ceea ce ar duce la o creștere economică și o reducere a sărăciei, una dintre principalele probleme cu care se confruntă majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene în momentul de față.

III.2.2. Creștere durabilă

Creșterea durabilă reprezintă una din cele trei mari direcții pe care se bazează Strategia Europa 2020, având ca principal scop sporirea eficienței economice din punct de vedere al utilizării resurselor și de asemenea promovarea unui mediu economic mai ecologic și mai competitiv.În linii mari, obiectivele urmărite ce această cale sunt următoarele:

reducerea cu 20%, până în 2020, a emisiilor de gaze cu efect de seră

creșterea ponderii surselor de energie regenerabile până la 20%

creșterea cu până la 20% a eficienței energetice.86

Așadar, se poate remarca dorința de dezvoltare a unui mediu economic ce pune mult mai mult preț pe mediul înconjurător, pe eliminarea poluării și pe utilizarea eficientă a surselor de energie regenerabiă, pentru a evita epuizarea surselor de energie limitate.

http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-a-nutshell/priorities/sustainable-growth/index_ro.htm 86 http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-a-nutshell/priorities/sustainable-growth/index_ro.htm, consultat la 28.04.2015

57

Asemeni direcției ce vizează creșterea inteligentă, și cea pe care o avem în discuție se bucură de existența inițiativelor ce au ca rol eficienizarea acțiunilor întreprinse pentru îndeplinirea obiectivelor mai sus menționate, prin asumarea bilaterală a anumitor responabilități, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivel național.

III.2.2.1 Inițiativa „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării

resurselor”

Inițiativa intitulată „ O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, are ca principal obiectiv sprijinirea trecerii la o economie ce are la bază utilizarea eficientă a resurselor, urmărind de asemenea reducerii emisiilor de dioxid de carbon.Finalitatea dorită prin urmărirea acestui obiectiv este reprezentată de atingerea unui nivel ridicat de securitate energetică.

În ceea ce privește responsabilitățile asumate de către Comisia Uniunii Europene, acestea vor avea în vedere următoarele aspecte:

prezentarea propunerilor ce au în vedere modernizarea și decarbonizarea domeniului transporturilor, contribuind implicit la creșterea competitivității

punerea în aplicare a unor proiecte strategice ce vizează eliminearea principalelor blocaje, în special în orașe, porturi, platforme logistice.

prioritizarea promovării surselor regenerabile de energie

promovarea unui program responsabil cu domeniul utilizării eficiente a resurselor.

exploatarea contribuției pe care politicile de coeziune, agricole, de dezvoltare rurală și maritimă o au în încercarea atingerii obiectivului de a împiedica schimbările climatice, prin măsuri ce au la bază utilizarea mult mai eficientă a resurselor.

Pe de altă parte, la nivel național vor fi asumate anumite responsabilitiăți, ce vor ajuta la

atingerea obiectivelor propuse prin această inițiativă:

eliminarea treptată a subvențiilor dăunătoare mediului, excepțiile fiind făcute doar în cazul persoanelor defavorizate

58

dezvoltarea infrastructurii de transport și energetice inteligente, modernizate și interconectate

asigurarea unei implementări bine puse la punct a proiectelor de infrastructură, în vederea creșterii eficacității sistemului de transport al Uniunii Europene

stimularea instrumentelor care fac posibilă economisirea energiei și care ar facilita eficientizarea consumului în sectoarele cunoscute ca mari consumatoare de energie.87

Analizând obiectivele propuse prin această inițiativă, se poate deduce faptul că prin acțiunea colectivă a Comisiei Uniunii Europene și a autorităților naționale, cât și prin asumarea responsabilităților menționate, se urmărește eficientizarea domeniilor ce țin de infrastructura de transport, cât și a altor domenii precum agricultura și dezvoltarea rurală.Utilizarea inteligentă a resurselor devine o prioritate a Uniunii Europene în fondul actual dominat de criza economică și provocările apărute constant.

III.2.2.2. Inițiativa „O politică industrială adaptată erei globalizării”

În ceea ce privește inițiativa intitulată sugestiv „O politică industrială adaptată erei globalizării”, obiectivul principal urmărit de aceasta constă în crearea unui cadru propice pentru o politică industrială modernă, prin care se dorește sprijinirea spiritului antreprenorial și ghidarea industriei pentru a putea fi capabilă să răspundă provocărilor generate de globalizare și criza economică.

Pentru îndeplinirea obiectivului propus, Comisia își va asuma următoarele responsabilități:

crearea unor condiții favorabile pentru menținerea și dezvoltarea unei baze industriale puternice, competitive și diversificate pe continentul european, prin stabilirea unei politici industriale bine gândite

îmbunătățirea mediului de afaceri, în special în ceea ce privește IMM-urile, prin reducerea costurilor de tranzacție specifice desfășurării activităților economice în Europa și prin eficientizarea accesului la finanțare.

87 Comunicare a Comisiei, op. cit. , pp. 18-19.

59

internaționalizarea IMM-urilor

sporirea competitivității sectorului turismului în Europa

asigurarea accesului industriei pe piața unică și pe piața internațională, prin eficientizarea rețelelor de transport și logistică.

De cealaltă parte, la nivel național, statele își vor însuși următoarele responsabilități:

îmbunătățirea mediului de afaceri, în special pentru IMM-urile inovatoare

ameliorarea condițiilor de asigurare a respectării tuturor drepturilor de proprietate intelectuală

colaborarea cu părțile interesate aparținând diverselor sectoare(întreprinderi, sindicate, ONG-uri), în vederea identificării blocajelor și dezvoltarii unei analize comune ce va lua în vedere modalitățile prin care se poate menține o bază industrială și de cunoaștere solidă.88

Așadar, despre această inițiativă se poate afirma faptul că urmărește încurajarea dezvoltării industriei și IMM-urilor, prin îmbunătățirea întregului ansamblu al mediului de afaceri.Îndeplinirea acestui obiectiv pare una realizabilă, dat fiind faptul că prin conlucrarea Comisiei cu autoritățile naționale și prin asumarea tuturor responsabilităților mai sus menționate se dorește dezvoltarea inteligentă și durabilă a mediului economic, mediu ce ar trebui să fie pregătit să facă față valului de provocări adus de fenomenul globalizator și criza economică.

III.2.3. Creștere favorabilă incluziunii

Ultima direcție dintre cele trei specifice Strategiei Europa 2020 este reprezentată de creșterea favorabilă incluziunii, prin care se urmărește crearea unei economii cu o rată ridicată a ocupării forței de muncă, în vederea asigurării coeziunii economice, sociale și teritoriale.În linii mari, obiectivele urmărite prin această direcție specifică Strategiei Europa 2020 sunt următoarele:

88 Ibidem.

60

o rată de ocupare a forței de muncă de 75% în rândul populației cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani până în anul 2020

reducerea abandonului școlar la mai puțin de 10%

creșterea până la cel puțin 40% a ponderii absolvenților de studii superioare sau echivalente în rândul populației în vârstă de 30-34 de ani

reducerea cu cel puțin 20 de milioane a numărului persoanelor care suferă sau riscă să sufere de pe urma sărăciei și a excluziunii sociale.89

Pentru ca aceste obiective să fie atinse până la data limită, la fel ca în cazul celorlalte două direcții de dezvoltare, au fost elaborate inițiative menite să eficientizeze acțiunile ce vor fi

întreprinse pentru realizarea unui mediu economic cu o rată ridicată de ocupare a forței de muncă, responsabilizând atât Comisia cât și autoritățile naționale.

III.2.3.1. Inițiativa „O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă”

Principalul obiectiv al acestei inițiative este reprezentat de crearea condițiilor necesare modernizării piețelor muncii, în vederea creșterii nivelurilor de ocupare a forței de muncă.În această direcție, se va încerca promovarea autonomiei cetățenilor prin dobândirea competențelor ce vor facilita forței de muncă actuale și viitoare o mai bună adaptabilitate la noile realități ce implică, printre altele, schimbări de carieră.

În ceea ce privește eforturile depuse de către Comisia UE pentru atingerea acesui obiectiv, acestea sunt reprezentate de:

facilitarea și promovarea mobilității lucrătorilor în interiorul Uniunii Europene, precum și asigurarea unei mai bune corespondețe între cererea și oferta de locuri de muncă, cu sprijinul special acordat de cărtre Fondul Social European.

promovarea unei cooperări mai strânse între instituțiile de pe piața muncii, în principal între serviciile publice de ocupare a forței de muncă din statele membre.

http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-a-nutshell/priorities/inclusive-growth/index_ro.htm 89 http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-a-nutshell/priorities/inclusive-growth/index_ro.htm, consultat la 28.04.2015

61

asigurarea dobândirii de copmetențe necesare în vederea continuării studiilor și integrării pe piața muncii, precum și a recunoașterii acestora pe tot parcursul educației generale, profesionale și superioare.

De cealaltă parte, autoritățile locale din statele membre ale Uniunii Europene vor avea

următoarele responsabilități:

reducerea segmentării pieții muncii, precum și facilitarea tranziției și reconcilierii vieții profesionale cu viața privată

sporirea egalității de șanse între bărbați și femei și promovarea de noi forme de reconciliere a vieții profesionale cu cea privată

dezvoltarea parteneriatelor între mediul de formare și cel al muncii, prin implicarea partenerilor sociali în planificarea ofertelor de educație și formare.

asigurarea dobândirii de copmetențe necesare în vederea continuării studiilor și integrării pe piața muncii, precum și a recunoașterii acestora pe tot parcursul educației generale, profesionale și superioare.90

Așadar, prin eforturile bilaterale depuse pentru atingerea obiectivului principal al inițiativei în cauză, se poate remarca accentul pus pe educarea tinerilor și specializarea acestora pentru a putea face față provocărilor din ce în ce mai mari de pe piața muncii.De asemenea, prin această inițiativă se acordă atenție sporită și promovării egalităților de șanse dintre femei și bărbați, în ceea ce privește acordărea de șanse egale în vederea ocupării locurilor de muncă.

III.2.3.2. Inițiativa „O platformă europeană de combatere a sărăciei”

Inițiativa prezentă are ca principal obiectiv asigurarea coeziunii economice, sociale și teritoriale, prin lupta împotriva sărăciei și excluziunii sociale.Se poate observa faptul că această principalul obiectiv al acestei inițiative coincide cu unul dintre principiile promovare prin politica regională, acela de asigurare a coeziunii economice, sociale și teritoriale, prin eradicarea disparităților dintre diverse regiuni și prin reducerea nivelului general de sărăcie cu care se confruntă o bună parte dintre statele membre ale Uniunii Europene.

90 Comunicare a Comisie, Op. Cit. ,pp. 22-23

62

În ceea ce privește responsabilitățile asumate la nievelul Comisiei Europene în vederea

obiectivelor mai sus menționate, acestea constau în realizarea următoarelor eforturi:

crearea unui instrument prin care să fie încurajată reducerea excluziunii sociale, precum și întreprinderea de acțiuni concrete pentru persoanele care se confruntă cu astfel de probleme, în special prin acordarea sprijinului specific din partea Fondului Social European.

punerea la dispoziția comunităților dezavantajate a formelor de educație și formare în vederea combaterii discriminării și oferirea acestor comunități oportunități de a valora la maxim potențialul posedat.

identificarea modalităților de îmbunătățire a accesului la sistemele de sănătate pentru grupurile defavorizate

De cealaltă parte, la nivelul autorităților locale, acțiunile urmate în vederea atingerii obiectivului principal constau în:

promovarea responsabilității colective și individuale în ceea ce privește lupta împotriva sărăciei și excluziunii sociale

elaborarea unor măsuri ce au în vedere sprijinirea anumitor grupuri sociale caracterizate printr-un grad ridicat de risc (familii monoparentale, minorități, persoane cu handicap, persoane fără adăpost).

dezvoltarea sistemelor de securitate socială și de pensii, în vederea asigurării unui nivel ridicat de sprijin acordat grupurilor defavorizate.91

Despre această inițiativă se poate afirma faptul că, prin îndeplinirea sarcinilor asumate atât de către Comisia Uniunii Europene, cât și de către autoritățile naționale ale statelor membre, se poate îndeplini obiectivul major propus, anume realizării coeziunii sociale, economice și teritoriale prin combaterea sărăciei și prin acordarea de sprijin grupurilor defavorizate.

Concluzia generală asupra obiectivelor propuse prin Strategia Europa 2020 poate fi trasată din două prespective.În primul rând, este clar faptul că Strategia Europa 2020 vine cu obiective mărețe, menite să răspundă valului de provocări din ce în ce mai dificile, printre care criza

91 Ibidem.

63

economică și fenomenul globalizator.Prin trasarea unor direcții ce vor fi urmate, se va încerca o viitoare dezvoltare care să asigure creșterea nivelului de inovație, educație și formare profesională, dezvoltarea strategiilor și tehnologiilor ce vor facilita o utilizare mult mai eficientă a resurselor naturale și nu în ultimul rând coeziunea economică, socială și teritorială, prin sprijinirea grupurilor defavorizate, având în vedere faptul că ele reprezintă una dintre principalele probleme cu care societatea europeană se confruntă în momentul de față.De asemenea, se poate remarca faptul că prin Strategia Europa 2020 se pune mai mult ca niciodată accent pe colaborarea dintre Uniunea Europeană și autoritățile naționale în procesul de dezvoltare și rezolvare a problemelor specifice realităților economice, sociale și teritoriale din prezent, prin asumarea unor responsabilități menite să eficientizeze modul în care acțiunile ce vizează îndeplinirea acestor obiective se desfășoară.

Din altă perspectivă, însă, rezultatele de până în prezent obținute datorită Strategiei Europa 2020 nu pot fi cuantificate și înterpretate foarte eficient, întrucât procesul de dezvoltare este abia la început de drum, iar provocările sunt din ce în ce mai mari.Întrebarea este daca prin aceste acțiuni se va reuși într-adevăr atingerea obiectivelor propuse de către Uniunea Europeană, sau daca se va crea doar spațiul favorabil unei nou plan de dezvoltare ce va fi propus în anul

2020, când vor fi analizate rezultatele strategiei actuale.

Așadar, în final, nu pot fi trase foarte multe concluzii referitoare la modul de desfășurare de până acum a acțiunilor specifice Strategiei Europa 2020, într-o perioadă caracterizată de probleme de diferite naturi, însă având în vedere bugetul uriaș acordat acestei strategii, precum și buna organizare și structurare a acțiunilor și obiectivelor ce vor fi urmate, se poate afirma faptul că există probabilitatea ca prezenta strategie să-și atingă majoritatea obiectivelor propuse și chiar să le depășească, însă pentru ca acest lucru să fie posibil, este necesară buna colaborare între Uniunea Europeană și autoritățile naționale ale statelor membre și buna gestionare și alocare a resurselor disponibile.

64

Concluzii

În urma cercetării făcute, ce abordează tema politicii regionale a Uniunii Europene și noua strategie, Europa 2020, pot fi trase mai multe concluzii prin care să fie evidențiat rolul foarte important pe care această politică îl joacă.

În primul rând, în urma studiului realizat pe parcursul primului capitol, se poate afirma faptul că, prin principiile promovate de către Uniunea Europeană, cât și prin obiectivul principal urmărit, acela de reducere a disparităților dintre regiuni și dezvoltare a regiunilor defavorizate, se încearcă aducerea de valoare adăugată, atât la nivel economic cât și la nivel social statelor membre Uniunii, mai ales a acelora care au aderat de curând, cum este și cazul României.De asemenea, în urma analizei evoluției conceptului de politică regională, din anul 1957, de când datează prima mențiune despre aceasta în conținutul Tratatului de la Roma, până în prezent, putem trage concluzia că modul în care a evoluat această politică a fost unul remarcabil.Dacă în deceniile trecute nu se cristalizase foarte bine acest gen de politică și nu existau bazele propriu zise care să faciliteze punerea în practică a acțiunilor menite să ducă la îndeplinirea obiectivelor propuse, prin mai multe încercâri s-a ajuns la realizarea unui plan bine pus la punct, cu obiective exacte, structuri care să stea la baza politicii, precum și rezultate măsurabile.Printre momentele de cotitură pentru ceea ce avea să devină politica regională, trebuie menționate cele mai importanate, acestea fiind reprezentate de Actul Unic European, din 1986, urmat de Tratatul de la Maastricht din anul 1992.

În ceea ce privește concluziile ce pot fi trase în urma celui de-al doilea capitol, se poate afirma cu tărie faptul că, prin analiza instrumentelor ce stau la baza desfășurării acțiunilor menite să ducă la îndeplinirea obiectivelor propuse prin politica regională, se poate înțelege importanța pe care fiecare dintre acestea o joacă în acest ansamblu.Mai sus am menționat faptul că în deceniile trecute nu existau nici o bază solidă pe care să se dezvolte această politică, nici instrumentele necesare pentru realizarea acțiunilor.În prezent, totuși, acestea există, facilitând buna desfășurare a lucrurilor, fapt ce denotă importanța pe care conceptul de politică regională și coeziune a început să o aibă.Atât instituțiile, cât și fondurile, joacă un rol crucial în urmărirea atingerii obiectivelor, acelea de reducere a disparităților de ordin social și economic dintre regiuni, de dezvoltare durabilă și de creștere a nivelului de trai prin scăderea ratei șomajului.

65

Nu în ultimul rând, în privința capitolului al treilea, cel căruia i-a fost rezervat ca principal subiect Strategia Europa 2020, se poate afirma faptul că, prin importanța și valoarea adăugată pe care precedenta strategie dintre anii 2007-2013 le-a adus, urmărește îmbunătățirea rezultatelor deja obținute până în prezent.

Obiectivele îndrăznețe, bine calculate și structurate, fac din Strategia Europa 2020 un vârf de lance al politicii regionale, iar noutățile pe care aceasta promite să le aducă, printr-un set nou de acțiuni menite să aducă rezultate remarcabile pe toate palierele, nu pot decât să facă din acest nou proiect un subiect de o deosebită importanță pentru un specialist în relații internaționale sau pentru un viitor expert în accesare de fonduri europene.

Ca o concluzie finală, se poate spune cu tărie faptul că politica regională, subiect amplu dezbătut atât la nivel național, cât și la nivel european nu poate decât să aducă efecte pozitive, la nivel social și economic, prin acțiunile puse în mișcare în vederea atingerii obiectivelor principale, acelea de reducere a disparităților dintre regiuni, dezvoltare durabilă și creștere a nivelului de trai prin reducerea ratei șomajului.În ceea ce privește viitoarele rezultate produse de Strategia Europa 2020, nu putem fi decât optimiști, întrucât planul menit să aducă atingerea obiectivelor este unul foarte bine strucurat, cu acțiuni precise, ce au în vedere atingerea unor rezultate pozitive și măsurabile.

66

Anexe

Grafice

Grafic 1.Axe prioritare de alocare a bugetului pentru anul 2015

67

Grafic 2.Comparație a bugetelor alocate 2014-2015

68

Grafic 3.Repartiția bugetelor în funcție de stat.

69

Grafic 4.Repartiția bugetelor în funcție de nivelul de dezvoltare al regiunilor.

70

Grafic 5.Rezultate privind Fondul de Coeziune

71

Hărți

Harta 1.Repartiția bugetelor în funcție de nivelul de dezvoltare al statelor

72

Bibliografie

I. Izvoare

Actul Unic European, Luxembourg, 17 februarie 1986

Comission of the European Communities, A Sustainable Europe for a Better World:A European Union Strategy for Sustainable Development, Bruxelles, 15 mai 2001

Communication From The Comission Of The European Parliament, The Council, The European Economic and Social Commitee and The Committee of Regions, A Budget for Europe 2020,

European Comission, Bruxelles, 29.06.2011

Comunicare a Comisiei, O strategie europeană pentru o creștere inteligentă. ecologică și favorabilă incluziunii,Comisia Europeană, Bruxelles, 03.03.2010

Tratatul fondator al Comunității Economice Europene, Articolul 2, Roma, 25 martie 1957

Tratatul instituind Comunitatea Economică Europeană, Preambul, Roma, 25 martie, 1957

Tratatul privind Uniunea Europeană, Articolul 5, Paragraful 1, Maastricht, 7 februarie 1992

II. Dicționare și enciclopedii

Phinnemore, David, McGowan, Lee, A dictionary of the European Union, Europa Publications, Londra, 2004

Jinga, Ion, Popescu, Andrei, Dicționar de termeni comunitari, Institutul European din România,

București, 2013

73

III.Lucrări generale

Caratti, Pietro, Lo Cascio,Gabriella, Sustainable Development Policies in Europe, Fondazione Eni Enricco Mattei, Milano, Decembrie 2006

Ciocan, Vasile, Tăut, Liviu, Nuna, Emil, Drept European. Instituții Europene. Politici Europene.

Fonduri structurale., Editura GrafNet, Oradea, 2007

El-Agraa, Ali, The European Union:Economics and Policies, Cambridge University Press, New York, 2007

Pascariu, Gabriela Carmen, Politici Europene, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iasi, Iasi, 1999

Ștefănescu, Marian, Ideea și integrarea europeană, Ministerul Educației și cercetării, București,

2007

IV.Lucrări speciale

Glazer, Vandelin Francisc, Dezvoltarea Instituțională a Uniunii Europene- Tratatul de la Maastricht, Universitatea de Vest „ Vasile Goldiș”, Arad, Iunie 2010

Ionescu, Claudia, Toderaș, Nicolae, Politica de dezvoltare regională, Editura Tritonic, București,

2007

Miric, Ognjen, The Regional Policy of the European Union as an Engine of Economic Development, Mladost d.o.o, Loznica, 2010

Profiroiu, Marius, Profiroiu, Alina, Popescu, Irina, Instituții și Politici Europene, Editura Economică, București, 2008

Wright, Cristopher, European Investment Bank: promoting sustainable development, where appropriate, CEE Bankwatch Network, Grafokon, Praga, 2007

74

IV.Surse Electronice

http://europa.eu http://www.aippimm.ro http://www.europarl.europa.eu http://www.fonduri-structurale.ro http://www.mdlpl.ro http://bankwatch.org http://www.eib.org http://cor.europa.eu http://www.eppgroup.eu https://www.eutrainingsite.com http://www.mae.ro

75

Bibliografie

I. Izvoare

Actul Unic European, Luxembourg, 17 februarie 1986

Comission of the European Communities, A Sustainable Europe for a Better World:A European Union Strategy for Sustainable Development, Bruxelles, 15 mai 2001

Communication From The Comission Of The European Parliament, The Council, The European Economic and Social Commitee and The Committee of Regions, A Budget for Europe 2020,

European Comission, Bruxelles, 29.06.2011

Comunicare a Comisiei, O strategie europeană pentru o creștere inteligentă. ecologică și favorabilă incluziunii,Comisia Europeană, Bruxelles, 03.03.2010

Tratatul fondator al Comunității Economice Europene, Articolul 2, Roma, 25 martie 1957

Tratatul instituind Comunitatea Economică Europeană, Preambul, Roma, 25 martie, 1957

Tratatul privind Uniunea Europeană, Articolul 5, Paragraful 1, Maastricht, 7 februarie 1992

II. Dicționare și enciclopedii

Phinnemore, David, McGowan, Lee, A dictionary of the European Union, Europa Publications, Londra, 2004

Jinga, Ion, Popescu, Andrei, Dicționar de termeni comunitari, Institutul European din România,

București, 2013

73

III.Lucrări generale

Caratti, Pietro, Lo Cascio,Gabriella, Sustainable Development Policies in Europe, Fondazione Eni Enricco Mattei, Milano, Decembrie 2006

Ciocan, Vasile, Tăut, Liviu, Nuna, Emil, Drept European. Instituții Europene. Politici Europene.

Fonduri structurale., Editura GrafNet, Oradea, 2007

El-Agraa, Ali, The European Union:Economics and Policies, Cambridge University Press, New York, 2007

Pascariu, Gabriela Carmen, Politici Europene, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iasi, Iasi, 1999

Ștefănescu, Marian, Ideea și integrarea europeană, Ministerul Educației și cercetării, București,

2007

IV.Lucrări speciale

Glazer, Vandelin Francisc, Dezvoltarea Instituțională a Uniunii Europene- Tratatul de la Maastricht, Universitatea de Vest „ Vasile Goldiș”, Arad, Iunie 2010

Ionescu, Claudia, Toderaș, Nicolae, Politica de dezvoltare regională, Editura Tritonic, București,

2007

Miric, Ognjen, The Regional Policy of the European Union as an Engine of Economic Development, Mladost d.o.o, Loznica, 2010

Profiroiu, Marius, Profiroiu, Alina, Popescu, Irina, Instituții și Politici Europene, Editura Economică, București, 2008

Wright, Cristopher, European Investment Bank: promoting sustainable development, where appropriate, CEE Bankwatch Network, Grafokon, Praga, 2007

74

IV.Surse Electronice

http://europa.eu http://www.aippimm.ro http://www.europarl.europa.eu http://www.fonduri-structurale.ro http://www.mdlpl.ro http://bankwatch.org http://www.eib.org http://cor.europa.eu http://www.eppgroup.eu https://www.eutrainingsite.com http://www.mae.ro