Politica de Ocupare a Fortei de Munca In Ue
Politica de ocupare a forței de muncă în UE
Cuprins
Introducere
Capitolul 1 Impactul pieții forței de muncă asupra societății
1.1 Piața muncii – abordări teoretice
1.2 Politici de ocupare a forței de muncă
1.3 Cererea și oferta de muncă
1.4 Șomajul – abordări teoretice
1.4.1. Tipuri de șomaj
1.4.2 Cauzele și consecințele șomajului
Capitolul 2. Analiză comparativă între forța de muncă în România – țară din UE și forța de muncă din Republica Moldova – țară Non UE
2.1 Forța de muncă – ocupare și șomaj în România
2.1.1 Ocuparea în rândul tinerilor
2.1.2 Ocuparea vârstnicilor
2.1.3 Ocuparea în funcție de educație
2.1.4 Ocuparea forței de muncă pe sectoare
2.2 Forța de muncă – ocupare și șomaj în Republica Moldova
2.2.1 Ocuparea în rândul tinerilor
2.2.1. Ocuparea vârstnicilor
2.2.3 Ocuparea în funcție de educație
2.2.4 Ocuparea forței de muncă pe sectoare
2.3 Măsuri pentru prevenirea șomajului
2.3.1. Subvenții acordate angajatorilor pentru programe de formare profesională
2.3.2 Servicii de preconcediere
2.4 Măsuri pentru stimularea ocupării fortei de muncă
2.4.1 Servicii specializate
2.4.2 Informarea și consilierea profesională
3. Medierea muncii
4. Formarea profesională
Concluzii
Bibliografie
Introducere
În introducerea lucrării de față s-a urmărit prezentarea scopului acestui studiu și a importanței temei alese, a motivării structurii studiului, precum și relevării modalității de atingere a obiectivelor.
Politicile de ocupare a forței de muncă au ca obiectiv menținerea și creșterea gradului de ocupare, fie prin acțiuni directe, fie indirecte, pentru a asigura locuri de muncă pentru tinerii care intră pe piața muncii, pentru șomeri sau alte persoane care vor să se angajeze ca salariați. Acestea presupun, în special, acțiuni active care au ca scop crearea de noi locuri de muncă, și implicit, creșterea gradului de ocupare.
Reducerea somajului a devenit una din cele mai mari probleme pentru guvernele lumii, însă, piața muncii este în continuă schimbare – atât sub aspectul cererii, cât și al ofertei de muncă. De aceea este foarte important să ai în vedere orizontul de timp atunci când sunt promovate diferite măsuri de ameliorare a ratei de ocupare – de cele mai multe ori măsurile pe termen scurt pot provoca dezechilibre pe termen lung.
Pornind de la aceste considerente, lucrarea de față își propune să realizeze o perspectivă teoretică asupra pieței muncii și șomajului, ca element care intervine în reglarea raportului cerere-ofertă, cu tipologiile sale, cauzele, efectele, precum și politicile de combatere.
Ceea ce am vrut să evidențiez în cadrul acestei lucrări, este starea, de fapt, a ocupării și a șomajului în România, țară – membră a UE, în comparație cu Republica Moldova, țară – non membră a UE precum și măsuri pentru prevenirea șomajului, respectiv stimularea ocupării forței de muncă.
Motivul abordării acestei teme este unul simplu, de a cerceta situația ocupării și a șomajului din România și o țara vecină, care nu a aderat la Uniunea Euroneana. Republica Moldova și de a face o comparație a politicii de ocupare a forței de muncă în cadrul categoriilor de vârstă, educație și sectoare industriale. De asemenea, de a observa avantajele și dezavantajele fiecărei politici în România versus Republica Moldova și de a vedea ce se poate implementa pentru prevenirea șomajului, respectiv pentru stimularea ocupării forței de muncă.
Scopul lucrării constă în studierea evoluției pieței forței de muncă, analiza politicilor de ocupare și implementarea acestora în România și Republica Moldova, precum și prezentarea măsurilor de prevenție a șomajului și stimularea ocupării forței de muncă în România, după finalizarea comparației cu piata forței de muncă din Republica Moldova.
Am utilizat diverse metode de cercetare, metode economico – statistice, metoda comparațiilor, metode analitice, grafice, tabele, pentru a reprezenta cât mai bine, interesant și corect studiul acestei teze.
Nu în ultimul rând am utilizat o gama largă de surse bibliografice ca Angelescu, Coralia și Ileana Stănescu, “Economie politică – elemente fundamentale”, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2001; Bădulescu, A., “Ocuparea și șomajul: între abordări teoretice și realități contemporane”, Editura Universității din Oradea, 2006; Cochinescu, C., “Șomajul. Anxietatea și frustrația la persoanele șomere”, Editura Lumen, Iași, 2005; Cristache Ristea, “Piața muncii, comportament, modelare, eficiență”, Editura CONPHYS, Rm. Vâlcea, 2002; Dobrotă, N., și Aceleanu, M.,I., “Ocuparea resurselor de muncă în România”, Editura Economică, 2007; Done, I., “Salariul și piața muncii”, Ed. Expert, București, 2000.
Teza este structurată în 2 părți principale, introducerea, concluziile și bibliografie.
În Partea I, ce conține 5 părți, am studiat evoluția pieței muncii, am prezentat aspecte teoretice privind politica de ocupare a forței de muncă și reglarea raportului de cerere și ofertă. Mai mult, am identificat tipurile de șomaj, cauzele acestuia, respectiv metode de combatere.
În Partea a II-a, am comparat piața forței de muncă din România cu cea din Moldova, în special în cadrul categoriilor de vârstă, educație și sectoare industriale.
Am încercat astfel prin structura propusă și analiza datelor oficiale, realizarea unui studiu unitar și coerent asupra pieței forței de muncă dintre două țări cu oameni, relief și limbă similare. În final s-a facut o comparație între ocupare și șomaj și am prezentat măsuri pentru prevenirea șomajului, respectiv identificat metode pentru stimularea ocupării forței de muncă.
Teza este expusă pe 51 de foi și conține inclusiv 12 tabele, 2 grafice și 32 surse bibliografice, dintre care 21 cărți și 11 site-uri.
Capitolul 1. Impactul pieții forței de muncă asupra societății
1.1 Piața muncii – abordări teoretice
Creșterea economică implică și asigurarea resurselor de muncă care are aspecte cantitative (numărul populației ocupate și volumul muncii de care beneficiază societatea) și aspecte calitative care fac referire la structura, nivelul și calitatea instruirii și se află în strânsă legătură cu mărimea populației și partea din populație care este capabilă și poate să muncească.
Mărimea populației apte de muncă este rezultatul evoluției demografice și al regimului juridic al muncii din fiecare țară, iar asigurarea resurselor de muncă pentru întreprinderi și instituții se realizează prin intermediul pieței muncii.
Piața muncii poate fi definită ca spațiul economic în care se întâlnesc, se confruntă și se negociază în mod liber cererea de muncă, adică cei care dețin capital și au calitate de cumpărători și oferta care este reprezentată prin posesorii factorului muncă.
Piaa muncii poate fi privit atât ca pia derivat, prin care se face referire la aspectul dimensiunii și structurii ocupaionale, profesionale, teritoriale a cererii de muncă, cât și ca pia principal din punctul de vedere al formrii ofertei de muncă, al intrrilor-ieșirilor de pe piaa muncii, a structurii demografice și ocupaional-profesionale și de calificare.
Sistemul de funcționare al pieței muncii reprezintă un ansamblu de legături între partenerii individuali autonomi, ca viitori salariați, și patronatele autonome care solicită și utilizează munca salariată, precum și coeziunile și negocierile dintre reprezentanții acestor părți, adică organizațiile de sindicat și organizațiile patronatelor, care se desfășoară după reguli dinainte stabilite.
Asupra funcționării pieței muncii își exercită influența, deopotrivă, factori economici care pun accent, în principal, pe cererea de muncă și factori de natură social-instituțională.
În procesul de dezvoltare și funcționare al economiei naționale, piața muncii îndeplinește numeroase funcții de ordin economic, social-politic și educativ. Unele dintre cele mai importante funcții sunt alocarea eficientă a resurselor de muncă pe sectoare, profesii, teritorii în concordanță cu volumul și structura cererii de muncă; unirea și combinarea factorului muncă cu mijloacele de producție; influențarea formării și repartizării veniturilor; participarea la formarea și orientarea climatului de muncă și la realizarea unei protecții sociale adecvate; furnizarea de informații pentru procesul de orientare profesională, recalificarea și reintegrarea forței de muncă.
Piața muncii, ca piață a celui mai important factor de producție, se află în legătură cu celelalte piețe. Pe de o parte, aceasta receptează semnalele de pe piața bunurilor și serviciilor, a capitalurilor și este influențată de mișcarea, de modul de funcționare și de distorsiunile acestora. Pe de altă parte, piața muncii transmite propriile semnale și cerințe spre celelalte piețe.
Activitățile și schimburile care au loc pe piața muncii privesc o marfă deosebită care, datorita trăsăturilor sale fiziologice, psihologice, sociale și morale se poate diferenția de celelalte mărfuri.
Spre deosebire de alte piețe, aceasta este o piață cu un grad foarte mare de rigiditate și de sensibilitate prin intermediul căruia se determină echilibrul economic și social-politic. Atât rigiditatea cât și sensibilitatea acesteia reiese nu doar din trăsăturile ofertei, ci și din importanța și întrepătrunderea ridicată a lanțurilor economice și sociale. Un loc de muncă asigurat, deciderea și practicarea liberă a profesiei reprezintă în aceeași măsură un act economic și unul de echitate socială, de echilibru social.
Piața muncii este mai complexă, mai sistematică și mai reglementată comparativ cu celelalte piețe. În cadrul acestei piețe interacționează și se confruntă agenți economici și parteneri sociali și anume salariații și întreprinzătorii, organizațiile patronale, sindicatele și statul, fiecare având rolurile și funcțiile bine stabilite, înregistrându-se foarte multe influențe din partea anumitor factori.
Sistemele de acțiune ale acestei piețe prezintă anumite particularități, care îi atribuie un nivel ridicat de imperfecțiune, din perspectiva concurenței, în comparație cu alt tip de piață. Cu toate că este o piață cu concurență imperfectă, aceasta poate fi considerată, fie piață de monopol, fie de oligopol, în funcție de nivelul de organizare și de formare a cererii și ofertei de către patronate și sindicate.
Neoclasicii considerau piața forței de muncă o piață supusă acelorași reguli ale concurenței, cererea de muncă confruntându-se cu oferta de muncă. Punctul central al teoriei neoclasice este existența echilibrului general (atât pe piața bunurilor economice cât și pe piața muncii), în condițiile în care prețurile, inclusiv salariul sunt percepute ca fiind flexibile astfel încât prin oscilațiile lor se restabililește automat echilibrul și folosirea deplină a forței de muncă.
1.2 Politici de ocupare a forței de muncă
Din punct de vedere conceptual, ocuparea forței de muncă, la nivel statistic, poate fi surprinsă printr-o serie de indicatori și anume, populația activă, populația ocupată, șomerii BIM, rata de activitate, rata de ocupare, rata șomajului.
Populația activă din punct de vedere economic sau forța de muncă cuprinde toate persoanele de 15 ani și peste, care furnizează forța de muncă disponibilă pentru producția de bunuri și servicii în timpul perioadei de referință, incluzând populația ocupată și șomerii.
Populația ocupată cuprinde toate persoanele de 15 ani și peste care au desfășurat o activitate economică sau socială producătoare de bunuri sau servicii de cel puțin o oră în perioada de referință (o săptămână), în scopul obținerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii.
Rata de ocupare reprezintă raportul dintre populația ocupată în vârstă de 15 ani și peste și totalul populației de aceeași grupă de vârstă, exprimat procentual.
Rata de activitate a populației de 15 ani și peste reprezintă proporția populației active de 15 ani și peste în populația totală în vârstă de 15 ani și peste, exprimat procental.
Șomeri conform criterii de muncă.
1.2 Politici de ocupare a forței de muncă
Din punct de vedere conceptual, ocuparea forței de muncă, la nivel statistic, poate fi surprinsă printr-o serie de indicatori și anume, populația activă, populația ocupată, șomerii BIM, rata de activitate, rata de ocupare, rata șomajului.
Populația activă din punct de vedere economic sau forța de muncă cuprinde toate persoanele de 15 ani și peste, care furnizează forța de muncă disponibilă pentru producția de bunuri și servicii în timpul perioadei de referință, incluzând populația ocupată și șomerii.
Populația ocupată cuprinde toate persoanele de 15 ani și peste care au desfășurat o activitate economică sau socială producătoare de bunuri sau servicii de cel puțin o oră în perioada de referință (o săptămână), în scopul obținerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii.
Rata de ocupare reprezintă raportul dintre populația ocupată în vârstă de 15 ani și peste și totalul populației de aceeași grupă de vârstă, exprimat procentual.
Rata de activitate a populației de 15 ani și peste reprezintă proporția populației active de 15 ani și peste în populația totală în vârstă de 15 ani și peste, exprimat procental.
Șomeri conform criteriilor BIM sunt persoanele de 15 ani și peste, care nu au un loc de muncă și nu desfășoară o activitate în scopul obținerii unor venituri și persoane care sunt disponibile să înceapă serviciul în următoarele 15 zile, dacă și-ar găsi imediat un loc de muncă. Oamenii care se încadrează în aceste criterii sunt și aceia care se află în căutarea unui loc de muncă și apelează la diverse metode pentru a-l găsi și anume, înscrierea la oficiile forței de muncă sau la agenții particulare de plasare, acțiuni pentru a începe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunțuri și răspunsuri la anunțuri, apel la prieteni, rude, colegi, sindicate. De asemenea, mai putem face referire și la acele persoane care așteaptă să fie rechemate la serviciu sau care au găsit un loc de muncă și urmează să înceapă lucrul. În această categorie se încadrează și persoanele care în mod obișnuit fac parte din populația inactivă (elevi, studenți, pensionari), dar care au declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă și sunt disponibile să înceapă lucrul.
Rata șomajului înseamnă raportul dintre numărul șomerilor definiți conform criteriilor Biroului Internațional al Muncii (BIM) și populația activă totală, exprimat procentual.
Aceste politici sunt în principal politici macro-economice care se adresează categoriilor globale macro-economice, cum ar fi cererea globală de consum, investiția globală etc. Politicile de ocupare a forței de muncă pun accentul pe flexibilizarea pieței muncii, pe stimularea producției, mai ales în cazul întreprinderilor mici și mijlocii, prin alocarea de fonduri pentru creditare cu dobânzi avantajoase sau prin alte sisteme fiscale care să faciliteze angajările.
Societatea europeană este în schimbare, fiind influențată de diverși factori, cum ar fi progresul tehnologic, globalizarea comerțului și îmbătrânirea populației. Politicile europene în materie de ocupare a forței de muncă, afaceri sociale și egalitate de șanse contribuie la îmbunătățirea condițiilor de viață ale cetățenilor, având drept obiectiv o creștere durabilă și o mai mare coeziune socială.
Uniunea Europeană deține un rol de stimulare în domeniul social. Aceasta a introdus un cadru juridic menit să protejeze cetățenii europeni și de asemenea, încurajează cooperarea între statele membre, coordonarea și armonizarea politicilor naționale, precum și participarea autorităților locale, a sindicatelor, a organizațiilor patronale și a tuturor părților implicate.
Obiectivele prioritare ale acestei politici sunt creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, îmbunătățirea mobilității lucrătorilor, a calității locurilor de muncă și a condițiilor de muncă, informarea și consilierea lucrătorilor, combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, promovarea egalității între bărbați și femei și modernizarea sistemelor de protecție socială.
În România, instrumentele utilizate nu sunt la îndemâna serviciilor publice de ocupare, acestea aparținând Ministerului de Finanțe, Industriilor și Comerțului, Guvernului sau Băncii Naționale. Multe din instrumentele politicilor de ocupare sunt identice cu instrumentele de politică economică. Acest fapt este de înțeles atâta timp cât promovarea creșterii economice poate genera promovarea unui volum mai mare al ocupării. Ocuparea va crește sau va scădea în conformitate cu ratele creșterii economice. Cu toate acestea, chiar dacă politicile de ocupare influențează indirect, acestea trebuie să fie privite ca având cea mai decisivă influență asupra volumului ocupării.
Politica de ocupare a forței de muncă acoperă domenii vaste, dar strans legate cu cele conexe. Dintre aceste domenii se pot menționa legislația muncii și condițiile de lucru, egalitatea de șanse între bărbați și femei, protecția socială, protecția muncii, eliminarea excluderii sociale și lupta împotriva discriminării, crearea unui sistem de dialog social funcțional atât la nivel de întreprindere, de ramură, național, cât și comunitar, care să asigure consultarea partenerilor sociali în luarea celor mai importante decizii economico-sociale.
Piața muncii ca piață de factori de producție, se încadrează în regulile jocului economic care guvernează cererea și oferta pe piețele factorilor de producție. Dar, aceasta nu se produce mecanic ca pe alte piețe de factori, ci , mai degrabă într-un mod rigid, inflexibil și deformat de acțiunea unor factori specifici ai comportamentului agenților pieței muncii (inteventia statului, presiunea sindicatelor, politici interne ale firmei etc.) Ca și în cazul altor piețe, analiza pieței muncii presupune studierea cererii și a ofertei factorului muncă, în vederea realizării unui echilibru între cele două componente ale pieței.
1.3 Cererea și oferta de muncă
Volumul total de muncă necesar activităților care se desfășoară într-o economie pe o perioadă determinată formează, nevoia de muncă. Nevoia de muncă nu trebuie confundată cu cererea de muncă. Pentru ca nevoia de muncă să se transforme în cerere de muncă este necesară apariția unui factor extrem de important în cadrul pieței muncii, salariul sau remunerația pentru muncă. În consecință, cererea de muncă reprezintă cantitatea de muncă pe care angajatorii sunt dispuși să o achiziționeze la diferite niveluri ale salariului, pentru a-și desfașura activitatea în oricare domeniu din cadrul economiei naționale, exprimându-se prin numărul de locuri de muncă oferite de ei.
Fiind un factor de producție, cererea de muncă apare ca o cerere derivată. Aceasta înseamnă că volumul și structura de calificare a cererii de muncă sunt determinate de cererea finală de bunuri și servicii, nivelul costurilor salariale, dar și de starea sistemului tehnologic exprimată prin nivelul productivității muncii și al consumurilor intermediare.
Cererea de muncă provine din partea firmelor care angajează, pe bază de contract, lucrători specializați în diferite domenii de activitate, la un anumit preț al muncii, numit salariu.
Salariul este remunerarea factorului muncă, așa cum profitul este remunerarea factorului capital, iar renta remunerarea factorului natură. Pe piața muncii salariul este prețul factorului muncă. În modelul neoclasic, standard elaborat în ipoteza concurenței perfecte, angajatorul urmărește echilibrarea produsului marginal al muncii cu costul marginal salarial. Pe partea cealaltă, a ofertei de muncă, lucrătorul își mărește timpul alocat muncii pe măsură ce crește nivelul remunerării serviciilor sale.
La un anumit nivel al salariului, cererea de muncă poate înregistra o creștere sau o reducere, în funcție de o serie de factori, care se numesc condițiile cererii de muncă. Principalii factori care determină creșterea sau reducerea cererii de muncă sunt prețul bunurilor rezultate din utilizarea factorului muncă; între modificarea prețurilor de pe piața diferitelor bunuri și modificarea cererii de muncă există o relație pozitivă; gradul de substituire a muncii cu un alt factor de producție influențează negativ cererea de muncă; modificarea prețului unui alt factor de producție care poate substitui munca determină o modificare în aceeași direcție a cererii de muncă; nivelul calitativ al muncii – modificarea calității muncii determină o modificare în același sens a cererii de muncă; așteptările întreprinzătorilor considerând că toți ceilalți factori rămân constanți, evoluția cererii de muncă depinde direct de previziunile întreprinzătorilor în legătură cu mersul afacerilor.
Oferta de muncă înseamnă, munca pe care o exercită membrii societății în condiții salariale, fiind asigurată de resursele de muncă care se află pe piață. Oferta de muncă este modelată concomitent de factori economici și anume nivelul salariului, ca preț al muncii, dar și de factori sociali sau instituționali. În funcție de prioritatea acordată uneia sau alteia dintre grupele de factori, în literatura economică există o varietate de păreri asupra naturii și modului de funcționare a pieței muncii.
Resursele de muncă ale unei țări reprezintă totalitatea populației în vârstă de muncă și aptă de muncă. Limitele vârstei de muncă sunt determinate de la o țară la alta prin legislație. Resursele de muncă se formează din populația ocupată, inclusiv cea cuprinsă în gospodăria casnică și persoanele în vârstă de muncă, dar care sunt în școli, în armată etc. Aceste resurse depind de o serie de factori demografici cum ar fi natalitatea, mortalitatea, durata medie a vieții, condiții de trai etc.
Populația în vârstă de muncă cuprinde totalitatea persoanelor aflate în limitele legale de vârstă, indiferent dacă participă sau nu la activități. Populația aptă de muncă cuprinde toate persoanele care au vârsta legală de muncă și care pot să muncescă, persoanele invalide fiind excluse.
Oferta de muncă se exprimă prin numărul celor apți de muncă, din care se scad femeile casnice, studenții, militarii în termen, cei care desfășoară activități nesalariale și cei care nu doresc să se angajeze în nici o activitate.
Oferta de muncă este direct influențată de o serie de factori, cum ar fi vârsta și sexul, starea sănătății populației, starea psihologică, elemente de tradiție sau condiții de muncă. De asemenea aceasta este perisabilă, deoarece prestatorul forței de muncă, pentru a fi apt de muncă trebuie să aibă asigurată hrana și habitatul, din acest punct de vedere omul neputând aștepta la infinit angajarea într-o activitate, care prin remunerație să-i permită satisfacerea nevoilor. Oferta de forță de muncă nu se formează în exclusivitate pe principiile pieței, altfel spus tinerii sunt formați de familie și societate ca oameni, nu pentru a deveni neapărat salariați. În acest sens, redutabilul economist Paul Samuelson atrăgea atenția că “omul este mai mult decât o marfă”.
Cererea de muncă este relativ constantă pe termen scurt, deoarece crearea de noi activități sau dezvoltarea celor existente se realizează într-un timp relativ îndelungat, în timp ce oferta de muncă se formează într-un timp mai lung, perioadă ce depășește de regulă 16- 18 ani, adică vârstă la care un individ devine apt pentru muncă.
Privită ca expresie a raporturilor dintre cererea și oferta de muncă, piața muncii se desfășoară în două faze. Prima treaptă se manifestă pe ansamblul unei economii sau pe segmente mari de cerere și ofertă, care sunt determinate de trăsăturile tehnico-economice ale activităților desfășurate. Aceasta reprezintă faza în care se conturează condițiile generale de angajare a salariaților. A doua fază se manifestă la nivelul firmei și reprezintă continuarea primei faze – are loc o întâlnire a cererii cu oferta de muncă, în termeni reali, în funcție de condițiile concrete ale firmei și salariaților ei.
Lipsa de capacitate de a utiliza întregul fond disponibil de mână de lucru a determinat apariția noțiunii de inutilizare sau neutilizare a forței de muncă și astfel a apărut fenomenul de subocupare, care face referire la situațiile în care oferta este cu mult mai mare decât cererea pieței, iar în astfel de cazuri își face apariția șomajul.
1.4 Șomajul – abordări teoretice
Șomajul a fost explicat pentru prima dată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când raționamentele științifice au început să recurgă la conceptele de piață a muncii și folosirea deplină a forței de muncă. Potrivit acestei abordări, căreia i se spune neoclasică sau numai clasică, pe piața muncii se confruntă cererea întreprinderilor ce angajează salariați, atâta timp cât productivitatea marginală a muncii este egală cu salariul existent și oferta celor ce vor să se angajeze este formată pe baza opțiunii sau arbitrajului lor între muncă și timp liber. Ofertanții vor opta pentru muncă atâta timp cât puterea de cumpărare a remunerației pe care o vor primi este superioară expresiei în bani a efortului pe care trebuie să-l facă în cadrul muncii.
Șomajul reprezintă un dezechilibru, un surplus al ofertei în raport cu cererea de muncă, cu niveluri și sensuri de evoluție diferite pe țări și perioade. Legatura dintre cererea și oferta locurilor de muncă poate determina situația reală aflată pe piața muncii pentru a ne da seama dacă există sau nu șomaj. O creștere a ofertei concomitent cu scăderea cererii determină o deteriorare a situației ocupării forței de muncă.
Potrivit Dicționarului enciclopedic al Limbii Române, șomajul este “un fenomen economic cauzat de crizele sau recesiunile economice care constă în aceea că o parte dintre salariați rămân fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea și oferta de forță de muncă, situația aceluia care nu se poate angaja din cauza imposibilității de a găsi un loc de muncă.”
Structura șomajului sau componentele acestuia, este dată prin clasificarea șomerilor după diferite criterii și anume, domeniul în care au lucrat, nivelul calificării, categoria socio-profesională căreia îi aparțin, ramurile de activitate din care provin, sex, categorii de vârsta, rasă.
Cei cu statut de șomeri sunt considerați acele persoane care fac parte din categoria populației active, disponibile care ar vrea să lucreze, dar nu reușesc să își găsească un loc de muncă. De asemenea din această categorie mai fac parte persoanele care au avut un loc de muncă dar l-au pierdut și noile generații de ofertanți de mână de lucru care sunt la începutul carierei. Cu toate că termenul de șomer este clarificat, se ridică totuși multe semne de întrebare cum ar fi: un student care nu își găsește serviciu în vacanță poate fi considerat șomer? Sau un actor care are pauza între filme?
Pornind de la astfel de întrebări s-a conturat și s-a răspândit o definiție care consideră că sunt șomeri toți cei care au înregistrat cereri de angajare la oficiile de plasare a forței de muncă sau toți cei ale căror cereri n-au fost satisfăcute până la sfârșitul fiecărei luni, indiferent dacă solicită locuri de muncă permanente sau temporare, cu timp de muncă parțial sau deplin, dacă au loc de muncă sau caută altul mai adecvat cu aspirațiile proprii.
Astfel șomajul reprezintă rezultatul neconcordanței dintre locurile de muncă existente, adică cererea și persoanele care se află în căutarea unui loc de muncă, adica oferta de muncă. Indiferent de situații, șomajul înseamnă de fapt un număr mai mare sau mai mic de lucrători care nu au locuri de muncă.
1.4.1. Tipuri de șomaj
Ca urmare a unei evoluții nefavorabile a activităților social-economice sau ca urmare a procesului de substituire a muncii prin capital, se produce pierderea locului de muncă de către o parte a populației ocupate. Apariția șomajului, dar, mai ales, creșterea și diminuarea lui au fost și sunt influențate de unele cauze directe, fiecare dintre acestea dând naștere la forme particulare de șomaj.
Somajul involuntar este determinat de persoanele care nu vor să se angajeze deoarece considera că raportul dintre salariu și condițiile de muncă nu sunt direct proporționale cu munca pe care sunt nevoiți să o presteze.
Somajul ciclic este rezultatul unui surplus de forță de muncă. Acest fenomen este condiționat de conjunctura economică și caracterul sezonier al diferitelor activități. Această formă de șomaj este cunoscut atât ca șomaj conjunctural ci și ca sezonier.
Șomajul conjunctural este efectul restrângerii activității economice în unele ramuri, sectoare economice, sub impactul unor factori conjuncturali economici, politici, sociali, interni, și internaționali.
Șomajul structural este rezultatul apariției unor încercări de restructurare economică, geografică, zonală, socială etc., care au loc în diferite țări, din cauza crizei energetice, închiderii firmelor nerentabile, învechirii unor produse. Dacă sortimentele ar fi mai diversificate ar exista șanse mai mari de absorție a forței de muncă.
Șomajul tehnologic a apărut din cauza introduceri unor tehnici și tehnologii noi care să schimbe modul de organizare a producției și a muncii cu scopul de a diminua locurile de muncă.
Șomajul funcțional sau tranzitoriu este determinat de starea de pasivitate monetară pe termen scurt, mai precis este vorba de perioada aceea de timp când o persoană își încetează activitatea la locul de muncă și își începe activitatea la un nou loc de muncă.
Șomajul total face referire la pierderea locului de munca și încetarea totală a activității.
Șomajul parțial înseamnă că este diminuată atât durata de muncă cât și salariul potrivit nivelului stabilit legal.
Șomajul aparent este stabilit și evaluat doar de instituții specializate, de regulă autorizate oficial care oferă dreptul persoanelor la indemnizații sau ajutoare care ajuta la o despăgubire parțială în cazul pierderii salariului. Acest fel de șomaj corespunde segmentului de populație activă disponibilă, fără loc de muncă și în căutarea unui loc de muncă.
Șomajul deghizat face referire la persoanele care deși sunt înregistrate la Oficiul Forței de Muncă ca fiind șomeri, în realitate, ele lucrează fără contract de muncă, și au aceleași drepturi chiar daca nu sunt șomeri.
Șomajul intermitent este cauzat de insuficiența mobilității mâinii de lucru sau de decalajele între calificările disponibile și cele cerute, fiind, de asemenea, și consecința practicării contractelor de angajare pe perioade scurte. Asemenea contracte decurg din incertitudinea afacerilor, dar și din dorința angajatorilor de a face presiuni asupra salariaților și sindicatelor.
Șomajul de discontinuitate în muncă se coroborează cu reglementările privind concediile de maternitate și alte aspecte ale vieții de familie.
Șomajul fricțional se manifestă când unele persoane își părăsesc serviciul avut în mod voluntar sau prin concediere și, în consecință, pentru o perioadă de timp sunt șomeri. Este posibil să găsească foarte repede un alt loc de muncă (deoarece aceste locuri există), dar prima slujbă oferită să nu fie acceptată din motive ce țin de ambele părți. Cei care caută de lucru, își doreasc un loc de muncă cu un salariu mai mare, iar cei care oferă locul de muncă este posibil sa se abțină să angajeze persoana respectivă pentru motivele care au determinat concedierea acesteia. Prin urmare, este posibil ca această căutare și ocupare a locului de muncă dorit să dureze și din lipsa de informare.
Șomajul sezonier este specific în activitățile economice care sunt influențate de factorii naturali (agricultură, construcții), ceea ce se repercutează și asupra cererii de muncă. Acest tip de șomaj este, de regulă, de durată relativ scurtă.
Șomajul nu poate fi desființat, deoarece pe de o parte este generat constant de creșterea demografică, iar pe de alta parte, de înlăturarea muncitorului de la locul de muncă, prin automatizarea proceselor de producție. Absorbirea unei părți a șomerilor în sfera serviciilor reprezintă prea puțin față de proporțiile actuale și viitoare ale șomajului.
1.4.2 Cauzele și consecințele șomajului
1.4.2.1 Cauzele șomajului
Cauzele ivirii șomajului sunt atât obiective cât și subiective. Atunci când productivitatea muncii este ridicată, ritmul de creștere economică, nu are capacitatea de a crea noi locuri de muncă, pentru a asigura o ocupare totală a forței de muncă. Pe piața muncii, de pe urma disproporției aflată între cererea de muncă și oferta de muncă, cel mai mult au de suferit persoanele care sunt în căutarea unui loc de muncă.
Dezechilibre care s-au înregistrat pe piața de ocupare a forței de muncă în rândul populației tinere, sunt cauzate atât de lipsa locurilor de muncă, cât și de slaba sau inexistența unei pregatiri profesionale care ar trebui sa fie direct proporțională cu structura cererii pieței muncii. Cauzele de ordin subiectiv, se referă la faptul că angajatorii sunt puțin sceptici atunci când este vorba de a angaja tineri și această situație este creată fie din cauza că acești tineri nu au experiență, fie că aceștia nu se potrivesc în disciplina muncii. Un alt motiv al apariției șomajului în rândul tinerilor, este faptul că aceștia se află în căutarea de locuri de muncă plătite cu un salariu mai mare, ceea ce duce la o integrare tardivă a acestora pe piața muncii.
Progresul tehnic, pe termen scurt, conduce la apariția șomajului, într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcție de capacitatea financiară a țărilor de a însuși noutățile cercetării științifice. În perioada postbelică, revoluția științifică și tehnică în domeniul producției și serviciilor, a evidențiat tendința de eliminare a unui masiv număr de locuri de muncă. Pe termen lung, procesul tehnic creează noi nevoi, care sunt protejate prin produse provenite din activități noi care ajută la creerea de noi locuri de muncă.
Cel mai mare impact negativ asupra pieței muncii este criza economică care a determinat diminuări sau stagnări ale activității economice, ceea ce a dus la o creștere masivă a numărului de șomeri cu posibilități minime de a se reintegra.
Modificările de organizare a ramurilor și domeniilor economice, aflate sub impactul varietății cererii de bunuri, al crizei economice, au condus în mod inevitabil la micșorarea cererilor de muncă pentru o perioada mare de timp.
Un alt impact negativ care influențează piața muncii este reprezentat de imigrare și emigrare. Imigrarea face referire la faptul că persoanele apte de muncă care pleacă în altă țară pentru a se angaja va determina sporirea ofertei de muncă în țara respectivă. Emigrarea are un efect opus, și anume de diminuare a forței de muncă în zona de origine.
Situația economică și politică internațională nefavorabilă – datorită fluctuației ritmului de creștere economică, a conflictelor armate, promovarea unor politici de embargou au un efect negativ asupra relațiilor economice cu privire la import – export, dereglând activitățile economice în țările din zonă și participând la creșterea șomajului.
Echilibrul între rata șomajului și rata inflației ar putea apărea dacă ar exista șomajul la un nivel ca o rată naturală, urmată de o relativă stabilitate a ofertei de muncă. O cauză importantă care ar ajuta la diminuarea șomajului, constă pe de o parte în emigrarea unui număr mare din forța de muncă, iar pe de altă parte, în revenirea, de către un număr mare de persoane, care au depășit perioada de primire a indemnizației de șomaj.
Fenomenele de șomaj și inflație nu se pot explica prin substituirea unuia cu celălalt, deoarece fiecare au propriile efecte și fiecare au impact asupra economiei naționale. Șomajul este, determinat de o mulțime de cauze, unele dintre ele fiind predominante în unele perioade și țări. Guvernele au obligația să readucă la minimum efectele nefavorabile cauzate de ambele fenomene.
1.4.2.1 Consecințele șomajului
Pe plan economic, se disting consecințele negative ale șomajului la nivel național și la nivel de individ și familie. Pe plan național, eliminarea unei părți a forței de muncă are impact asupra dinamicii mărimii PIB-ului, adică face referire la instruirea, învătarea, calificarea persoanelor aflate în șomaj care au însemnat de fapt cheltuieli din partea individului și societății, care nu vor fi recuperate în cazul șomajului de lungă durată; societatea suportă costurile șomajului pe seama contribuției la fondul de șomaj, din partea angajatorilor. De asemenea existența unui șomaj de lungă durată, în special în rândul persoanelor tinere, poate determina acte de violență, infracțiuni, poate accentua criminalitatea, cu efect negativ asupra întregii societăți. La nivel de individ – familie, șomajul se resimte negativ asupra venitului.
Indemnizația de șomaj comparativ cu salariul este mai mică, ceea ce înseamnă că prelungirea duratei șomajului determină și scăderea economiilor, în cazul în care acestea există, iar calitatea forței de muncă se degradează și va fi mult mai dificil să gasești un loc de muncă.
Un rol semnificativ îi revine stării morale și psihice, care comparativ cu latura economică are cel mai mult de suferit atunci când cineva devine șomer ceea ce conduce la faptul că individul se simte inutil pentru societate și familie. Starea de șomaj poate afecta legătura și armonia creată în familie. De asemenea, șomajul cronic și de lungă durată determină săracia unui grup important din populația activă ceea ce duce la conflicte sociale profunde.
Mulțimea de efecte negative ale șomajului pentru societate și individ justifică în totalitate faptul că guvernele statelor lumii sunt îngrijorate de acest fenomen și tot odată preocupate pentru a găsi soluții de ocupare a forței de muncă la un nivel cât mai mare.
Dintre consecințele pozitive ale șomajului se pot aminti: șomajul constituie o rezervă de forță de muncă pentru acoperirea cererii suplimentare de muncă în anumite perioade; creează premise pentru reducerea salariilor și pe această bază – a costurilor și prețurilor; creează relații de concurență mai puternice între salariați cu efecte favorabile asupra rezultatelor muncii lor.
Capitolul 2. Analiză comparativă între forța de muncă în România – țară din UE și forța de muncă din Republica Moldova – țară Non UE
2.1 Forța de muncă – ocupare și șomaj în România
Economia României după 2000 a cunoscut trei perioade majore de evoluție: prima perioadă de creștere 2000‐2008 care a culminat cu "un boom care a dus la supraîncălzire și echilibre nesustenabile între 2003‐2008", urmată de o a doua perioadă de recesiune severă în timpul crizei financiare globale 2008‐2009, culminând cu a treia perioadă 2010‐2012, ca perioadă de "restaurare a sustenabilității macroeconomice" și "creștere modestă, cu perspective modeste de recuperare economică pe viitor".
Modelul de creștere economică al României de până în 2008, bazat pe consum intern, în condițiile unei rate scăzute de ocupare a forței de muncă nu a fost sustenabil, consumul fiind generat mai degrabă de resurse suplimentare provenite din credite bancare, decât din câștiguri.
Piața forței de muncă din România s-a schimbat dramatic în timpul tranziției economice. Una dintre principalele caracteristici a fost și este reducerea numărului populației ocupate. Restructurarea întreprinderilor a condus la pierderi de locuri de muncă care nu au fost compensate prin crearea de noi locuri de muncă. Procesul de îmbătrânire accentuată a populației a condus la o scădere a soldului natural.
România a înregistrat, de asemenea, și o emigrare semnificativă (inclusiv emigrație temporară), ceea ce a dus la un deficit de forță de muncă. Valul de emigrație ascunde în continuare două fenomene: plecarea muncitorilor destul de tineri și cu înaltă calificare (fenomenul de “brain drain” a crescut semnificativ în timpul crizei pentru profesii cum ar fi medicii sau informaticienii) și în același timp, lucrătorii foarte puțin calificați, dar care au dorit să câștige mai mult în străinătate.
Tabel nr. 1 Emigrarea din România, în funcție de sexe, în 2008–2013
-mii persoane-
Sursă: Institutul Național de Statistică
Având în vedere că România este o țară de emigrare, nu este surprinzătoare creșterea de la an la an a stocului de emigranți. Comparativ cu anul 2008, numărul cetățenilor români aflați în străinătate în aceeași perioadă a anului 2013 a crescut cu 21,9%.
În ceea ce privește structura pe sexe, se remarcă tendința de egalizare a ponderilor emigranților pe sexe în anul 2013. Perioada de după 2008, confruntată cu efectele crizei economice prelungite, a generat un fenomen nou, cel al migrației de revenire, caracterizat printr-o scădere/stagnare a emigrării românești, reducându-se numărul de plecări la lucru în străinătate și sporind numărul de reveniri în țară.
Tabel nr. 2 Indicatori privind piața muncii din România
-mii persoane-
Sursă: Institutul Național de Statistică
Scăderea continuă a populației totale a României, se datorează atât scăderii natalității și îmbătrânirii demografice, cât și emigrației masive. Impactul migrației asupra pieții muncii în special și asupra economiei României în general, a fost cu atât mai important cu cât acest fenomen s-a produs, în rândul tinerilor și mai mult decât atât, se produce foarte des în rândul celor cu o foarte bună pregătire. Resursa umană, cea mai importantă pentru dezvoltarea sustenabilă și pe termen lung este insuficient valorificată și păstrată.
Având în vedere obiectivul UE 2020 privind o ocupare a forței de muncă de 70% a tuturor persoanelor cu vârsta 18 ‐ 64 de ani, România este încă departe de atingerea acestui obiectiv, având în perioada 2008-2014 o medie de aproximatix 60%.
Numărul șomerilor înregistrați la agențiile pentru ocupare a forței de muncă, la sfârșitul anului 2013, era de 512,3 mii persoane în creștere cu 3,7% față de anul precedent ceea ce înseamnă, în date absolute, mai mare cu 18,5 mii persoane.
Astfel, rata șomajului înregistrat (calculată prin raportarea numărului de șomeri înregistrați la populația activă civilă) la nivelul țării era de 5,7% la sfârșitul anului 2013, în creștere cu 0,3 puncte procentuale comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent (5,4% în decembrie 2012).
Grafic nr. 1 Evoluția numărului de șomeri înregistrati și a ratei șomajului
Sursă: Institutul Național de Statistică
Șomajul a atins niveluri fără precedent în ultimii ani. După ce, în perioada 2003-2008, rata șomajului a scăzut cu peste 3 puncte procentuale, criza financiară și economică a provocat o gravă deteriorare a situației (graficul 1). În 2009, rata șomajului a atins nivelul maxim și anume 7,8%, în anii următori înregistrând o ușoară scădere, ajungând în 2013 la 5,7%. În perioada 2010-2013, rata șomajului s-a menținut la un nivel relativ stabil, având o creștere de 0,5%.
Șomajul relativ scăzut înregistrat în timpul perioadei de creștere economică nu este un indicator de eficiență, din moment ce există zone economice care se confruntă cu personal insuficient de calitatea dorită. În plus, productivitatea scăzută a forței de muncă, precum și calitatea mai degrabă limitată a sistemului educațional și de formare profesională (FPC) prezintă provocări imense pentru autoritățile cu responsabilități în domeniul piaței muncii.
Mai mult, cererea de muncă din sectorul privat s‐a axat în principal pe abilități reduse, mai degrabă decât pe valoare adăugată mai mare și sectoare cu tehnologii ridicate, care ar fi încurajat dezvoltarea de noi abilități.
2.1.1 Ocuparea în rândul tinerilor
În primul rând, ocuparea în rândurilor tinerilor este, după cât se pare, mai sensibila la conjunctura economică în general. În al doilea rând s-au înregistrat diferențe majore între femei și bărbați de aceeași vârstă.
În perioada 2008-2011, rata de ocupare a bărbaților este cu aproximativ 10 puncte procentuale mai mare decât a tinerelor din aceeași grupă de vârstă, urmând ca în 2012 și 2013 tinerele să aibă o ușoară creștere de 1%, respectiv 0,4% față de rata de ocupare a bărbaților. În același timp, ambele rate sunt mult sub valorile relevante la nivel european.
Tabel nr. 3 Rata de ocupare în rândul tinerilor (15‐24 ani)
Sursă: Institutul Național de Statistică
Efectul unei crize economice este mai îndelungat pentru grupul de tineri. Chiar dacă economia în ansamblu își revine în ultimii ani și sunt create noi locuri de muncă, tinerii sunt defavorizați. Oferta forței de muncă pe piață este mare și cuprinde categoria persoanelor adulte care au experiență și, prin urmare, mai multe șanse de a căpăta un loc de muncă.
Pe de altă parte, conform angajatorilor, tinerii nu sunt suficient de pregătiți pentru cerințele pieței muncii, chiar dacă sînt absolvenți ai celor trei tipuri de învățămînt (secundar profesional, mediu de specialitate și superior), angajatorii sunt nevoiți să investească la început în tanărul angajat pentru a-i crește productivitatea, un risc pe care angajatorii de obicei nu doresc să și-l asume.
2.1.2 Ocuparea vârstnicilor
Cu toate că România a înregistrat evoluții pozitive în ultimii 10 ani în ceea ce privește incluziunea socială a vârstnicilor, rata vârstnicilor supuși riscului de sărăcie sau care suferă de privațiuni materiale severe este printre cele mai mari din Uniunea Europeană. Evoluțiile pozitive de ansamblu pe care le-a înregistrat România, ascund diferențe foarte mari între diverse categorii de vârstnici, în funcție de statutul ocupațional.. În 2011, rata de ocupare pentru persoanele din categoria de vârstă 55‐64 ani, era de numai 40,0% în comparație cu media națională de circa 62,8%.
Tabel nr. 4 Rata de ocupare a populației cu vârsta cuprinsă între 55‐64 de ani
Sursă: Institutul Național de Statistică
În perioada 2008-2013, rata cea mai mare de ocupare a populației cu vârsta cuprinsă între 55 – 64 de ani a fost înregistrată în anul 2008, fiind de 43,1%, urmând ca în anii următori să sufere o ușoară scădere, ajungând la 38,9% în anul 2013.
Calitatea joasă a ocupării din România, în special în rândul vârstnicilor, poate fi un posibil factor ce explică ieșirea la pensie. Majoritatea persoanelor vârstnice sunt ocupate în agricultură sau sunt lucrători casnici neremunerați, categorii ocupaționale a căror situație economică este mai proastă decât cea a pensionarilor.
Segmentul vârstnicilor, reproduce un fenomen valabil și la nivel național – România are o rată a ocupării, care este mai mică decât media europeană și care coexistă cu o rată a șomajului care este printre cele mai mici din UE. O posibilă explicație pentru această situație este includerea în rândul categoriei de persoane ocupate a celor care practică munci domestice neremunerate sau munci agricole – această metodă are un efect de descreștere a ratei șomajului și de creștere artificială a ratei ocupării, dar care, în afara unei cosmetizări statistice, nu rezolvă problemele sociale acute ale vârstnicilor, sau ale populației în general.
De aceea, mai important decât să ne uităm la rata ocupării este să analizăm structura și calitatea ocupării vârstnicilor. O privire aruncată asupra datelor statistice ne arată că avem prea puține locuri de muncă salariate și prea multe persoane care lucrează pe cont propriu, sau ca lucrător casnic remunerat. De asemenea, ocuparea mare a vârstnicilor în agricultură – de cele mai multe ori fiind vorba de o agricultură de subzistență – este o problemă. Toate aceste caracteristici ale ocupării afectează calitatea vieții vârstnicilor, au efecte asupra incluziunii sociale a acestora și cel mai probabil au un efect puternic asupra deciziei de pensionare, încurajând inactivitatea.
Chiar dacă numărul salariaților a crescut în ultimii ani, structura ocupării vârstnicilor este în continuare una problematică. O foarte mare parte a persoanelor vârstnice sunt în continuare lucrători pe cont propriu sau lucrători neremunerați, în timp ce concentrația vârstnicilor în agricultură este foarte ridicată. De aceea, una dintre direcțiile predilecte trebuie să fie nu doar creșterea ocupării, ci și modificarea structurii ocupării, prin deplasarea accentului dinspre ocuparea de tip lucrător casnic neremunerat sau lucrător pe cont propriu în agricultură către locuri de muncă salariate. Acest lucru va avea un impact pozitiv – atât din punct de vedere social, prin creșterea nivelului de trai a vârstnicilor, cât și din punct de vedere economic, prin creșterea contribuțiilor la buget.
Nu în ultimul rând, politicile de creștere a gradului de ocupare care vizează creșteri ale vârstei de pensionare reprezintă măsuri hazardante și inadecvate contextului actual.
Orice măsură de creștere a vârstei de pensionare trebuie să țină cont de faptul că avem o populație în vârstă bolnavă, cu speranță de viață redusă și care e ocupată în munci manuale ce necesită efort fizic. Prin urmare, eforturile de creștere a ocupării trebuie să fie direcționate mai degrabă către segmentul de vârstă 55-60 de ani, decât către țintirea categoriilor cu vârste mai înaintate. Acest segment trebuie menținut și integrat pe piața muncii prin creșterea atractivității oportunităților și beneficiilor asociate angajării.
2.1.3 Ocuparea în funcție de educație
Persoanele cu nivel scăzut de educație, au o rată de ocupare scăzută. Astfel, în anul 2011, numai 50,7% din persoanele cu nivel ISCED 0‐2 erau active pe piața muncii, în timp ce ratele semnificativ mai mari se pot găsi pentru persoane cu ISCED 3‐4 (63,2%) și ISCED 5 (82,1%).
Îmbunătățirea generală a sistemului educațional capabil să sporească considerabil cota de persoane foarte calificate în România poate fi, astfel, considerată o nevoie majoră.
Pentru acest scop, recalificarea și schemele de reeducare pentru persoanele cu nivel de educație scăzut pot ajuta la îmbunătățirea situației.
Tabel nr. 5. Ratele de ocupare a populației conform cu nivelul de educație
Sursă: Institutul Național de Statistică
În prezent, educația este esențială pentru orice economie, deoarece, pe de o parte, prin educație relațiile dintre om și societate devin mult mai diverse și, pe de altă parte, actuala societate are nevoie de forță de muncă bine educată în contextul globalizării. În societatea cunoașterii oamenii educați devin cel dintîi capital care contribuie la formarea avuției naționale.
Corelația dintre educație și forța de muncă nu este nici independentă de condițiile de pe piața muncii, nici limitată numai la nivelul de educație al persoanelor. Diferențele apar din aspectele muncii omului. Indivizii decid cât de mult și de intens să lucreze. Mediul afectează comportamentul lor, inclusiv stimulentele cu care ei se confruntă.
Educația este importantă atât pentru prezent, cât și pentru viitor, oferind oamenilor cunoaștere, abilități, aptitudini pentru a participa efectiv la viața socială, pentru a dezvolta cunoașterea actuală, pentru a activa, a se integra sau a se reintegra cu succes pe piața muncii.
Nivelul de educație poate fi folosit ca o măsură a capitalului uman, structura educației putând fi o informație utilă pentru a estima abilitățile disponibile la o populație. Rolul educației în a oferi acces la piața muncii (ocupare) se reflectă prin oportunitățile crescute de angajare pentru populația educată.
2.1.4 Ocuparea forței de muncă pe sectoare
În ciuda eforturilor depuse până acum, România încă se află în urma celorlalte țări din Uniunea Europeana, atât în ceea ce privește dezvoltarea socio‐economică, cât și productivitatea muncii. Una din principalele cauze o reprezintă discrepanțele semnificative din punct de vedere structural, privind distribuția forței de muncă între principalele sectoare ale economiei.
Tabel nr. 6 Structura ocupării pentru principalele sectoare ale economiei
-mii persoane-
Sursă: Institutul Național de Statistică
În primul rând, în ceea ce privește distribuția forței de muncă pe cele trei mari sectoare ale economiei, discrepanțele față de media europeană devin vizibile prin compararea situației din România cu nivelurile medii europene. Dacă în cazul industriei, ponderea ocupării este apropiată de media europeană, discrepanțele majore sunt în cazul agriculturii și respectiv al serviciilor. Agricultura este supradimensionată în cazul României în privința populației ocupate pe care o deține, în detrimentul altor sectoare economice. Aceasta, în condițiile în care, într-o economie modernă, agricultura își restrânge considerabil proporția populației ocupate în raport cu celelalte ramuri.
Similar structurii la nivel european, serviciile ocupau în 2013 cca. 43% din totalul populației ocupate. Asemanator celorlalte sectoare si în această ramură a economiei s‐au înregistrat scăderi în perioada 2008‐2013, reducerea fiind însă mult mai mică decât în cazul industriei (‐2.94%).
Agricultura, așa cum se poate vedea din datele prezentate, este un domeniu cu un numar mare de angajati. Unul din obiectivele principale ale strategiei naționale de ocupare a forței de muncă și ale politicilor existente în domeniu a fost reducerea ocupării forței de muncă în agricultură. Este de remarcat totodată tendința de creștere în acest sector în perioada 2008‐2013 (+1.6%).
Industria este cel mai afectat domeniu din punct de vedere al populației angajate. Cei mai mulți muncitori înregistrându-se în 2008. Criza din anul 2008 a avut un impact negativ asupra industriei care în următorii anii a înregistrat o scădere semnificativă spre deosebire de agricultură, care a înregistrat o creștere.
2.2 Forța de muncă – ocupare și șomaj în Republica Moldova
În ultimii ani, economia națională a Republicii Moldova a înregistrat o serie de tulburări și dezechilibre de mari proporții rezultate de tranziția la economia de piață. Cu toate că în această perioadă au fost realizate mai multe schimbări, ajustări și reajustări structurale, instituționale, legislative, comportamentale etc., orientate spre asigurarea unei funcționalități cât mai bune a noului mecanism economic bazat pe raporturi de piață, concurență și eficiență, s-au înregistrat și o serie de disfuncționalități în ceea ce privește diminuarea indicatorilor economici, înrăutățirea calității vieții populației, deteriorarea capitalului uman.
Pe fundalul acestor schimbări radicale a vieții social-economice din Republică, se atestă o situație destul de precară și pe piața muncii.Piața muncii, fiind o piață derivată, reflectă pe deplin succesele sau insuccesele înregistrate de economia națională.
Actualmente, raporturile de muncă din Republică, au loc pe o piață a muncii în formare. Această piață include în sine atât elemente și mecanisme moștenite de la economia socialistă, cât și elemente noi, specifice unei economii de piață modernă. Situația dată a provocat o serie de dezechilibre ce se manifestă, pe de o parte, prin creșterea șomajului, și degradarea sistemului de protecție socială pe piața muncii, iar pe de altă parte, prin utilizarea ineficientă a forței de muncă, însoțită de descreșterea productivității muncii și, prin consecință, de reducerea substanțială a salariilor reale ale lucrătorilor.
În aceste condiții corelația dintre productivitate, calificare și nivelul salariului al lucrătorilor deseori lipsește, iar persoanele încadrate în câmpul muncii uneori trăiesc în sărăcie. Sunt frecvente și cazuri când persoanele ocupate au venituri mai mici decât cele neocupate.
Majoritatea întreprinderilor mari, de stat, pentru a evita eventualele conflicte sociale, precum și pentru a minimiza costurile de disponibilizare a personalului, nu recurg la reduceri în masă a personalului. Se preferă forme de subocupare (concedii administrative, regim redus de lucru), sau forme latente de șomaj, însoțite de datorii salariale enorme. Din aceste considerente o mare parte a populației apte de muncă nu este prezentă pe piața muncii din Republica Moldova. Aceste persoane preferă, fie emigrarea peste hotare în căutarea unui loc de muncă mai bine remunerat, fie o activitate la negru, care, de asemenea, îi asigură un venit mai mare decât un loc de muncă oficial.
Grafic nr. 2. Emigrarea din Moldova, în funcție de sexe, în 2008–2013
-mii persoane-
Sursă: Biroul Național de Statisică
Conform datelor privind fluxul anual al emigrării, pe parcursul ultimilor șase ani, a emigrat un număr mai mare de femei. Astfel, numărul femeilor a depășit cu aproximativ 15 procente numărul bărbaților în 2013. Cel mai mare număr de emigrări, egal cu 6.988 persoane (3.237 bărbați și 3.751 femei), a fost înregistrat în anul 2008, după care numărul respectiv atât al bărbaților cât și al femeilor s-a redus continuu, în 2012 a constituit 3.129 persoane (1.425 bărbați și 1.704 femei) și în 2013 a fost de 2.585 persoane (1.201 bărbați și 1.384 femei). De menționat că în 2013, rata de descreștere a fluxului emigrării față de 2008 a constituit circa 37 procente atât în cazul bărbaților cât și a femeilor.
Moldova trece printr-un proces de restructurare economică și a pieței muncii, ceea ce a dus la o pierdere netă a circa un sfert din forța de muncă și a avut un impact profund asupra pieței muncii. În timp ce oferta forței de muncă în unele sectoare ale economiei a sporit, ceea ce a dus la tărăgănarea creșterii salariilor, acest fapt a dus, de asemenea, la un nivel substanțial al emigrării și la sporirea productivității muncii.
Piața muncii din Moldova a suferit profunde transformări generate de reformele economice, fiind induse influențe directe asupra calității factorului uman. În plus, condițiile sociale au determinat reducerea sporului demografic natural și accentuarea emigrației, care au cauzat la rândul lor scăderea constantă a populației și implicit a populației active.
Deteriorarea volumului și structurii populației Moldovei au fost în principal determinate de perioadele de recesiune economică, în particular din sectorul industrial, ce și-au pus amprenta asupra nivelului de trai și calității vieții populației, precum și asupra gradului de ocupare a forței de muncă. Suntem de părerea că, efectele economice și sociale ale tranziției la economia de piață au incidență directă asupra costurilor pe care această tranziție le-a generat în domeniile demo-economice și ale forței de muncă, în plan teritorial, intra- și inter-generațional. Una din problemele pe care le ridică acest subcapitol este tocmai aceea a modului în care economicul s-a repercutat asupra calității vieții și forței de muncă, în sensul larg de capital uman, din punct de vedere al nivelului, dinamicii și gradului de suportabilitate a costurilor tranziției pe termen scurt, mediu și lung.
În ultimii ani s-au produs mai multe schimbări ce țin de ocuparea forței de muncă și șomaj. Se menține o pondere mare a populației inactive și a forței de muncă cu o calitate joasă, sporește numărul populației defavorizate, care întîmpină greutăți la angajarea în cîmpul muncii.
Tabel nr. 7 Indicatori privind piața muncii în Republica Moldova
-mii persoane-
Sursă: Biroul Național de Statistică
Diminuarea numărului populației s-a dovedit a fi un fenomen permanent și se înregistrează an de an, fiind cauzată de scăderea nivelului social-economic și cel de trai, schimbarea valorilor individuale și culturale, migrația externă, avînd ca efect final îmbătrănirea populației. Aceasta din urmă provoacă modificarea structurii populației pe vârste, în favoarea grupelor de vârstă înaintată, ca tendință fermă și durabilă, devenind factorul principal de risc în structura populației pe motivul creșterii a ponderii persoanelor de vârsta a treia. Deocamdată nu există premise ce ar genera o schimbare esențială a perspectivei de evoluție demografică, ceea ce denotă că fenomenul depopulării va continua.
Rata ocupării în Republica Moldova s-a diminuat pe durata perioadei 2008-2013, ritmul scăderii fiind cel mai înalt din Europa. În 2013, rata de ocupare a forței de muncă a ajuns la 38,9% din totalul populației cu vârstă aptă de muncă, fiind cea mai mică din Europa.
Totodată, în Republica Moldova persistă două aspecte privind tensiunea de pe piața muncii. Unul este legat de starea de ansamblu, adică în sensul scăderii numărului de salariați disponibili ceea ce explică diminuarea ratei șomajului. Al doilea aspect privește o situație,într-un fel, inedită: existența de surplus și, în același timp, deficit de forță de muncă.
Într-o economie de piață, persistența surplusurilor cu deficitele exprimă o funcționare mai puțin flexibilă a pieței muncii, care face ca excedentele pe unele segmente ale pieței să nu fie ușor transferabile pe alte segmente. Așa ceva se întâmplă într-o economie de piață când ea suferă șocuri majore precum cele cu originea în presiuni externe sau șocuri pe latura. Adică, în Moldova șomajul real este substanțial diferit de șomajul oficial. Deși în Moldova avem coabitare de șomaj și deficit de forță de muncă, presiunea salarială va fi în în creștere în principal din cauza migrației masive.
Tabel nr. 8 Evoluția numărului de șomeri înregistrati și a ratei șomajului
-mii persoane-
Sursă: Biroul Național de Statistică
În perioada 2008-2013, cea mai mare rata a șomajului s-a înregistrat în anul 2010 de 7,4 puncte procentule și cu un număr de 92 mii de șomeri înregistrați. În anii următorii rata șomajului a avut o ușoară descreștere, ajungând în anul 2013 la 5,1% cu un numar de 63 mii șomeri înregistrati. Această descreștere se datorează unor schimbări calitative în diferite sectoare ale economiei, ceea ce a micșorat numărul de persoane disponibilizate și demisionate, care s-au adresat la agențiile teritoriale.
Rata șomajului în Republica Moldova este relativ mică, de aceea principala preocupare a Guvernului ar trebui să fie majorarea ratei de ocupare a forței de muncă. Aceasta se poate întâmpla, doar dacă pe piața internă a forței de muncă s-ar oferi mai multe locuri de muncă și mai bine plătite. Dată fiind opțiunea emigrației, este clar că salariile în Republica Moldova ar trebui măcar să conveargă rapid, dacă nu este posibil să atingă imediat nivele comparabile cu salariile pe care emigranții le obțin peste hotare.
În calea atingerii acestui nivel de competitivitate sunt două provocări majore: mediul investițional și de business, care ar trebui să fie mai favorabil pentru a apărea mai multe companii, iar cele existente să se dezvolte mai puternic, precum și condiții mai bune pentru instruirea forței de muncă în interiorul și exteriorul companiilor, în vederea optimizării productivității muncii.
2.2.1 Ocuparea în rândul tinerilor
Tinerii constituie un grup social foarte important în Moldova din perspectiva dezvoltării sociale, dar mai ales a dezvoltării economice a țării. Tinerii de astăzi sunt baza populației active în perspectivă. Nivelul și modul de integrare al tinerilor în societate este un lucru esențial pentru viitorul lor în Moldova.
Încadrarea în câmpul muncii este primordială pentru integrarea socială. Având un loc de muncă calitativ, tinerii sunt stimulați să-și crească potențialul economic, să învețe continuu și să contribuie la dezvoltarea social-economică a țări.
Tabel nr. 9 Ocuparea în rândul tinerilor (15-24 ani)
Sursă: Biroul Național de Statistică
Pe lângă faptul că în perioada 2008-2013, rata de ocupare în rândul tinerilor a suferit o scădere continuă, există diferențe majore și în fucție de sexe, femeile având cel mai mult de suferit. În această perioadă rata de ocupare a bărbaților este cu cca 5% mai mare decât a persoanelor de gen feminin.
La prima vedere, este normal ca această grupă de vârstă să aibă o rată mai scazută a ocupării forței de muncă deoaree tinerii încă nu au experiență de lucru, de căutare a unui post de muncă și nici relații sociale stabilite care să le faciliteze căutarea și angajarea ulterioară.
Pe lângă faptul că intensitatea șomajului în rândul tinerilor este cea mai mare, la fel de îngrijorător este și că tinerii sunt mai vulnerabili pe timp de criză. În afară de experiență, tinerii șomeri sunt defavorizați în comparație cu alte grupe de vârstă și prin faptul că, în medie, au un nivel mai scăzut de educație. Jumătate din șomerii cu vârsta de 15-24 ani au abandonat sistemul de învățământ după gimnaziu sau liceu.
Efectele ratei înalte a tinerilor care nu reușesc să se angajaze în câmpul muncii influențează negativ atât economia țării în ansamblu, cât și viitorul tinerilor în particular. În urma faptului că mai mult timp tinerii nu sunt angajați, aceștia își pierd și puținele abilități și cunoștințe pe care le aveau, sunt descurajați, aleg să migreze, iar capitalului uman în economie degradează. Pentru tinerii care încearcă să se angajeze, urmând etapele normale ale acestei proceduri (trimitere curriculum, interviu), devine descurajator faptul că după câteva interviuri ratate nu ajung să fie angajați. Înțelegând adevăratele perspective ce le au abia după absolvire, ei sunt și mai motivați să părăsească țara.
Tranziția de la școală la muncă este o problemă eternă pentru tinerii din toate țările. În Moldova aceasta este însă agravată de faptul că populația tânără este în descreștere și mulți tineri aleg să emigreze peste hotare cu scopul de a găsii un loc de muncă.
2.2.1. Ocuparea vârstnicilor
În cazul acestui segment, rata relativ stabilă a ocupării se explică probabil prin faptul că acești oameni sunt nevoiți să rămână activi din punct de vedere economic pentru a compensa nivelurile mici anticipate ale pensiilor, inclusiv și din cauză că pentru ei este mai greu să migreze spre piețele străine ale forței de muncă.
În cazul persoanelor mai în vârstă, reducerea ocupării forței de muncă este rezultatul dificultăților acestora de a ține pasul cu ritmul de creștere al complexității locurilor de muncă, în particular în sectoarele de producere și servicii, precum și datorită ezitării angajatorilor de a căuta forță de muncă cu vârstă mai înaintată. Lucrătorii vârstnici pot fi întâlniți în special în companiile publice care, pe lângă scopuri comerciale, au și anumite scopuri de responsabilitate socială. Totuși, odată cu relansarea procesului de privatizare începând cu sfârșitul anului 2007, este de așteptat ca mulți lucrători în vârstă să-și piardă posturile.
Tabel nr. 10 Rata de ocupare a populației cu vârsta cuprinsă între 55-64 ani
Sursă: Biroul Național de Statistică
Rata de ocupare a forței de muncă în cazul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani a scăzut în 2013 cu cca 7%, comparativ cu anul 2008. Cea mai mare rata de ocupare s-a înregistrat în anul 2008, de 51.5% urmând ca în anii următori să sufere o scădere, ajungând în anul 2013 la 44.7%.
2.2.3 Ocuparea în funcție de educație
Sectorul educațional are un rol esențial în procesul de instruire al forței de muncă în conformitate cu necesitățile reale ale economiei. Analizele au arătat că sectorul educațional moldovenesc nu a fost capabil să țină pasul cu necesitățile în creștere ale economiei, aflate în proces de diversificare.
Numărul de persoane cu studii superioare a scăzut de la an la an în perioada 2008–2013, ceea ce înseamnă că rata de încadrare în domeniul educației superioare în Moldova rămâne destul de mică în comparație cu alte state din regiune, iar structura domeniilor de studii preferate este departe de necesitățile reale ale economiei.
Majorarea numărului absolvenților de studii superioare în Republica Moldova nu a contribuit deocamdată la avansarea competitivității țării și la dezvoltarea unei economii bazate pe cunoștințe. Nici studenții nu s-au adaptat condițiilor și necesităților noi ale economiei, dar nici economia nu a fost capabilă să absoarbă absolvenții care de multe ori nu dețin abilitățile necesare.
Guvernul a început să stabilească limite pentru înmatricularea în instituțiile de învățământ pe bază de contract pentru a orienta potențialii studenți de la specialități tradiționale (economie, drept, științe politice, limbi străine), la specialități tehnice și pentru a stimula înrolarea în învățământul vocațional. Cu toate acestea, numărul studenților admiși în 2008-2013 în școlile profesionale și în licee a scăzut cu 3% în 2013 față de anul 2008, în timp ce numărul studenților înmatriculați în instituțiile de învățământ superior a scăzut cu 7% în 2013 față de anul 2008.
Tabel nr. 11 Ratele de ocupare a populației conform cu nivelul de educație
-medii procentuale-
Sursă: Biroul Național de Statistică
Pentru absolvenții cu studii superioare este relativ simplu să se angajeze la primul loc de muncă, deși marea majoritatea a angajărilor se fac în alte domenii decât cele studiate în facultate. Pentru găsirea primului serviciu, marea majoritate a absolvenților apelează la contactele personale și mai puțin la metode formale de căutare și angajare la locul de muncă.
În marea majoritate a cazurilor contractele sunt semnate pe un termen scurt, în special cele din sectorul public. De fapt, sectorul public este utilizat de mulți tineri specialiști în calitate de rampă de lansare către servicii mai bine plătite din sectorul privat, după acumularea experienței de muncă de 2-3 ani în sectorul public.
Principala problemă ce afectează tranziția de la școală la procesul de muncă o constituie lipsa de experiență practică și lipsa de încredere a angajatorilor față de sistemul educațional autohton. În ciuda acestor probleme, tinerii continuă să plătească pentru obținerea studiilor în Republica Moldova.
Este remarcabil faptul că probabilitatea de angajare crește odată cu nivelul studiilor finalizate. Pentru mulți proaspeți absolvenți ai instituțiilor superioare de învățământ, primul loc de muncă obținut se înscrie în categoria slujbelor ce pot fi suplinite cu același succes de către persoane care dețin studii medii. Deținerea mai multor servicii concomitent nu este o practică frecvent întâlnită în Republica Moldova.
2.2.4 Ocuparea forței de muncă pe sectoare
Necorespunderea calității și competitivității potențialului uman cu necesitățile și cerințele înalte de instruire și calificare a agenților economici duc la necorespunderea cererii cu oferta pe piața forței de muncă.
Un număr semnificativ de persoane au părăsit sectorul agricol în perioada 2008-2013, dintre care mulți s-au orientat fie către celelalte, fie au emigrat. Însă, reducerea forței de muncă ocupate în sectorul agricol nu a diminuat esențial producția acestui sector, având în vedere surplusul inițial al forței de muncă. De asemenea, unele entități agricole au fost capabile să se orienteze spre creșterea culturilor ce permit substituirea forței de muncă cu tehnologii mai performante, în timp ce altele încearcă să compenseze migrarea forței de muncă prin angajări de scurtă durată pentru efectuarea muncilor agricole critice (de exemplu, prin angajarea copiilor de vârstă școlară pentru colectarea strugurilor și legumelor).
Tabel nr. 12 Structura ocupării pe principalele sectoare ale economiei
Sursă: Biroul Național de Statistică
Din tabel se observă o tendință de schimbare a angajării pe sectoare. Dacă în anul 2008, agriculturii îi revenea 34,1% din angajări, în 2013 a ajuns 31,2%. În anul 2013, 12,6% din populație este ocupată în industrie și 48,5% în servicii.
Distribuția angajaților în diferite sectoare de activitate s-a schimbat dramatic în ultimii șase ani. Agricultura nu mai constituie principalul sector de angajare, fiind înlocuit de sectorul serviciilor care deține o cotă de 53,8% din totalul populației ocupate în 2010, cel mai mare procent înregistrat în perioada 2008-2013.
2.3 Măsuri pentru prevenirea șomajului
2.3.1. Subvenții acordate angajatorilor pentru programe de formare profesională
În scopul prevenirii șomajului și consolidării locurilor de muncă prin creșterea și diversificarea competențelor profesionale ale persoanelor încadrate în muncă, angajatorilor care organizează, în baza planului anual de formare profesională, programe de formare profesională pentru proprii angajați, derulate de furnizorii de servicii de pregătire profesională, autorizați în condițiile legii, se acordă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, o sumă reprezentând 50% din cheltuielile cu serviciile de formare profesională organizate pentru un număr de cel mult 20% din personalul angajat.
Suma reprezentând 50% din cheltuielile cu serviciile de formare profesională se acordă pentru derularea unui singur program de formare profesională în cursul unui an și se deduce de la capitolul ,,Cheltuieli de învățământ” în limită de cel puțin 15%, angajatorilor selectați anual de agenția pentru ocuparea forței de muncă.
Angajatorii care au beneficiat de această măsură au obligația menținerii raporturilor de muncă sau de serviciu ale persoanelor participante la programul de pregătire profesională pe o perioadă de cel puțin un an de la data acordării sumei.
Angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor participante la programul de formare profesională anterior termenului de un an sunt obligați să restituie, în totalitate, agențiilor pentru ocuparea forței de muncă subvenția acordată, plus dobânda de referință a Băncii Naționale a României, în vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, dacă încetarea acestora a avut loc în temeiul art.83 alin.(2).
Angajatorii care nu și-au îndeplinit obligația menținerii raporturilor de muncă nu mai pot beneficia de această facilitate o perioadă de 2 ani de la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu ale persoanelor respective.
2.3.2 Servicii de preconcediere
Serviciile de preconcediere se acordă persoanelor care urmează să fie disponibilizate în cazul unor restructurări ale activității care conduc la modificări substanțiale ale numărului de salariați și structurii profesionale a personalului și, la cerere, persoanelor amenințate de riscul de a deveni șomeri.
Unele din serviciile de preconcediere acordate de agențiile pentru ocuparea forței de muncă sunt informarea privind prevederile legale referitoare la protecția șomerilor și acordarea serviciilor de ocupare și de formare profesională, care au ca scop cunoașterea drepturilor și obligațiilor persoanelor asigurate în sistemul asigurărilor pentru șomaj, documentele necesare înscrierii la șomaj, cuantumul și durata legală a indemnizației de șomaj, serviciile gratuite de care pot beneficia (prezentarea principalelor prevederi privind sistemul asigurărilor de șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, sistemul asigurărilor sociale și pensii, asigurarea venitului minim garantat, formarea profesională a adulților, asistența socială);
Alte servicii de preconcediere oferite fac referire la plasarea pe locuri de muncă existente pe plan local și instruirea în tehnicile și modalitățile de căutare a unui loc de muncă ce au ca scop prevenirea șomajului prin ocuparea imediată a locurilor de muncă disponibile, precum și creșterea șanselor de reintegrare profesională prin dobândirea de noi tehnici și cunoștințe (oferirea de locuri de muncă vacanțe existente, prezentarea serviciului de mediere electronică a muncii –SEMM, instruirea pentru participarea la bursa locurilor de muncă, informarea și instruirea în tehnici de căutare a unui loc de muncă);
Dacă serviciile de preconcediere nu pot fi asigurate de către agențiile pentru ocuparea forței de muncă, acestea pot fi acordate prin intermediul furnizorilor de servicii de ocupare din sectorul public său privat, acreditați în condițiile legii.
Acordarea serviciilor de preconcediere persoanelor supuse programelor de disponibilizări colective joacă un rol important în menținerea păcii sociale în situația restructurărilor masive a întreprinderilor și ajută persoanele ce urmează să-și piardă locul de muncă să găsească mult mai ușor calea de ieșire din această stare. De serviciile de preconcediere pot beneficia, la cerere, și alte persoane amenințate de riscul de a deveni șomeri.
Prin serviciile de preconcediere se urmărește atenuarea impactului social creat de disponibilizare și reintegrarea pe piața forței de muncă cât mai rapid a unui număr cât mai mare de disponobilizați .Servicile sunt furnizate de personalul specializat din cadrul diferitelor compartimente ale Agențiilor Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM).
Ulterior obținerii informațiilor cu privire la disponibilizările preconizate se analizează toate datele deținute cu privire la unitatea respectivă, informează conducerea agenției și se verifică informațiile obținute. Dacă intenția unei disponibilizări de personal este confirmată se programează o întâlnire cu conducerea unității și cu sindicatele sau, după caz, cu reprezentanții salariaților pentru a stabili numărul și structura disponibilizărilor și pentru a identifica cele mai eficiente tipuri de servicii de preconcediere ce vor fi acordate .Se stabilește modul de livrare a serviciilor, localizarea acestora în timp și spațiu, și numărul de persoane cuprinse într-o serie participantă la servicii.
Constituirea unui comitet de sprijin conducere – angajați pentru salariații care vor fi disponibilizați, format din reprezentanți ai conducerii angajatorului și reprezentanți ai organizațiilor sindicale legal constituite și reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, din reprezentanți aleși ai salariaților, coordonat de un președinte neutru. Scopul comitetului de sprijin este de a ajuta angajații care urmează să fie disponibilizați în găsirea unui nou loc de muncă adecvat, în cel mai scurt timp posibil, de preferință înainte de încetarea activității în unitate. Comitetul de sprijin va funcționa în momentul în care există voința partenerilor (management și sindicat/reprezentanți ai salariaților), implicare din partea acestora și seriozitate în implementare. Serviciile furnizate de comitetul de sprijin presupun activități de loby în identificarea posibilităților de reintegrare pe piața forței de muncă a persoanelor care urmează să fie disponibilizate, prin activități de coordonare a eforturilor partenerilor atrași pentru a sprijini activitățile comitetului.
2.4 Măsuri pentru stimularea ocupării fortei de muncă
2.4.1 Servicii specializate
Creșterea șanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, se realizează în pricipiu prin informare și consiliere profesională; medierea muncii; formare profesională; consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri; completarea veniturilor salariale ale angajaților; stimularea mobilității forței de muncă.
Din bugetul asigurărilor pentru șomaj și din alte surse alocate conform prevederilor legale se pot subvenționa cheltuielile cu forța de munca efectuate în cadrul unor programe care au ca scop ocuparea temporară a forței de muncă din rândul șomerilor, pentru dezvoltarea comunităților locale. Aceste subvenții se acorda la solicitarea autorităților publice locale, angajaților cărora li s-au atribuit contracte cu respectarea reglementarilor în vigoare privind achizițiile publice, pe o perioadă de cel mult 12 luni pentru fiecare persoană încadrată, din rândul șomerilor, cu contract individual de munca pe perioadă determinată de cel mult 12 luni.
Subvențiile se acordă angajatorilor, inclusiv societăților comerciale și regiilor autonome de interes local sau județean cu respectarea reglementarilor aplicabile în domeniul ajutorului de minimis dar nu se aplică în situația în care se acordă autorităților administrației locale.
2.4.2 Informarea și consilierea profesională
Informarea și consilierea profesională constituie un ansamblu de servicii acordate în mod gratuit persoanelor în căutarea unui loc de muncă, care au ca scop furnizarea de informații privind piața muncii și evoluția ocupațiilor; evaluarea și autoevaluarea personalității în vederea orientării profesionale; dezvoltarea abilității și încrederii în sine a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, instruirea în metode și tehnici de căutare a unui loc de muncă.
Această măsură este realizată de către centre specializate, organizate în cadrul agențiilor pentru ocuparea forței de muncă, precum și de alte centre și furnizori de servicii din sectorul public său privat, acreditați, care încheie cu agențiile pentru ocuparea forței de muncă contracte, în condițiile legii.
Informarea privind piața muncii, stabilirea traseului profesional, evaluarea și autoevaluarea se realizează prin autoinformare, prin acordarea de servicii de consiliere individuală sau de grup oferite, la cerere, persoanelor în căutarea unui loc de muncă sau în cadrul job-cluburilor organizate de agențiile pentru ocuparea forței de muncă.
Consilierea profesională și instruirea în metode și tehnici de căutare a unui loc de muncă și de prezentare la interviuri în vederea ocupării se realizează de către consilieri de orientare a carierei, în cadrul centrelor de informare și consiliere privind cariera sau, la cerere, în cadrul altor forme organizate de instruire.
Informarea profesională diferă de consilierea profesională așa cum educația în școală diferă de cea cu un profesor particular. De aceea, unii ar putea considera consilirea individuală ca pe un “lux” și nu ca pe un mijloc costisitor de a face informare privind cariera. Mulți elevi și studenți preferă informarea profesională în defavoarea consilierii, deoarece nu le place să li se predea fără să aibă și colegi de clasă .
Serviciile de informare profesională pot fi considerate ca fiind suficiente pentru majoritatea oamenilor, astfel încât aceștia să poată lua decizii proprii și competente referitoare la carieră.
Informarea profesională nu este un eveniment singular și cu finalitate. Ar trebui să înceapă în copilărie, să continue în timpul pregătirii generale și să rămână deschisă în decursul întregii vieți în câmpul muncii. Informarea profesională are loc automat în timpul copilăriei sau al vieții în general, prin experiențe zilnice sau prin observații. Oricum, “auto-informarea” este de obicei foarte limitată în perspective, influențată de anumite ocupații sau sectoare economice, și nerealistă în ceea ce privește conținutul, responsabilitățile și beneficiile anumitor ocupații.
Informarea profesională este influențată de foarte mulți factori, de aceea este necesar ca ea să nu se adreseze numai celor care termină o formă de învățământ. Dimpotrivă, ar trebui să devină o disciplină obligatorie la toate clasele de gimnaziu și liceu. Trebuie să fie adresată facultativ și părinților sau altor persoane care se ocupă de educația copiilor și a tinerilor. Informarea profesională are o mare importanță pentru șomeri, pentru a-i informa cu privire la posibilitățile și condițiile de a se re-angaja și de a se re-integra pe piața muncii.
Modificările rapide care se produc în domeniul ocupațiilor și pe piața muncii trebuie să fie cunoscute de forța de muncă ocupată, cu scopul de a o determina să se adapteze la cerințele în schimbare ale pieței, de a-i mări competitivitatea, de a afla despre posibilitățile de avansare în carieră. Importanța locului de muncă, a ocupării este foarte mare atât din punctul de vedere al bunăstării individuale cât și pentru funcționarea economiei și a societății, motiv pentru care se propune furnizarea de informare profesională și publicului larg. .
Aspirațiile și interesele profesionale depind în principal de nivelul informației. Furnizarea de informații cuprinzătoare, actuale, exacte și de încredere despre piața muncii și despre ocupații este de importanță supremă în procesul de informare. Numai furnizarea de informații,nu determină neapărat luarea unei decizii competente referitoare la carieră. Ființele umane au tendința de a ignora informațiile și faptele care nu se potrivesc cu ideile lor preconcepute, interpretează greșit informațiile sau le acceptă selectiv pentru a le potrivi cu opiniile sau experiențele avute.
Modul și mijloacele de prezentare a informării profesionale nu trebuie tratate superficial. Informarea profesională ar trebui de aceea să fie mult mai mult decât o simplă prezentare de informații. Această informare profesională ar trebui să fie o introducere în niște oportunități care nu sunt imediat accesibile grupului țintă. De asemenea trebuie să sprijine tinerii în dezvoltarea capacității lor de a lua decizii raționale și să îi avertizeze cu privire la multiplele probleme legate de luarea unei decizii privind cariera.
În situația în care informarea privind cariera lipsește și există o nevoie enormă de aceste servicii, o prezentare generală a lumii muncii în general , a principiilor, procesului și a cerințelor pentru o alegere în domeniul profesiei ar produce imediat îmbunătățiri considerabile pentru obiectivul general de consiliere a persoanei “potrivite” către locul de muncă “potrivit”.
Consilierea profesională implică un proces “bi- direcțional” de interacțiune socială și de comunicare între consilier și client. De aceea consilierea oferă anumite avantaje în plus față de alegerea unei profesii numai în urma informării profesionale: asigură o posibilitate suplimentară de identificare a aspirațiilor și capacităților profesionale și a calităților personale și sociale ale clientului, precum și o evaluare a modului în care aceste aspirații și capacități determină sau ar putea determina posibilități reale de angajare și /sau de pregătire.
Creșterea complexității pieții muncii, ocupații care se schimbă mai rapid, sau probleme personale, toate acestea pot pune în dificultate anumite persoane de a folosi informațiile primite în cadrul serviciilor generale privind ocuparea , sau determină dorința acestora de a li se confirma decizia de către un consilier calificat.
Consilierea eficientă depinde de competența consilierului și a serviciului de ocupare în probleme legate de calificare și angajare. Consilierul trebuie să furnizeze clientului toate informațiile care sunt necesare acestuia pentru un proces eficient de luare a unei decizii. De aceea, informațiile oferite trebuie să fie: detaliate, clare/precise, corecte. Reușita consilierii depinde de capacitatea consilierului de a creea o atmosferă potrivită și o relație cu personalitățile variate de clienți, pentru a permite incursiunea în aspectele private și personale ale clientului în cadrul procesului de consiliere, dar și de capacitatea de a păstra distanța necesară pentru un sprijin corespunzător.
3. Medierea muncii
Medierea muncii este activitatea prin care se realizează punerea în legătură a angajatorilor cu persoanele în căutarea unui loc de muncă, în vederea stabilirii de raporturi de muncă sau de serviciu. Scopul medierii este de încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă.
Agențiile pentru ocuparea forței de muncă au obligația de a identifica locurile de muncă vacante la angajatori și a le face cunoscute persoanelor în căutarea unui loc de muncă.
În vederea realizării măsurilor pentru stimularea ocupării forței de muncă, agențiile pentru ocuparea forței de muncă au obligația de a întocmi, pentru fiecare persoană în căutarea unui loc de muncă, planul individual de mediere. Planul se întocmește odată cu înregistrarea să în evidența agenției prin completarea fișei pentru înregistrarea persoanei în căutarea unui loc de muncă.
Solicitantul de loc de muncă se va prezenta la sediul agenției, din proprie inițiativă sau la o dată programată și dacă este cazul se va reactualiza planul individual de mediere , se va consulta baza de date referitoare la locurile de muncă vacanțe, în scopul identificării unui loc de muncă conform pregătirii profesionale și nivelului studiilor. Se va emite dispoziția de repartizare în cazul stabilirii unor compatibilități sau echivalență între cerințele locului de muncă vacant identificat și pregătirea profesională, aptitudinile, opțiunile persoanei în căutarea unui loc de muncă ,menționate în fișa de înregistrare.
În cazul refuzului nejustificat al ofertei unui de loc de muncă, se va lua persoanei, declarația pe proprie răspundere de refuz, în prezența a doi martori și se vor aplica după caz, prevederile legale în vigoare.
Confirmarea rezultatului medierii există la data la care s-a primit înștiințarea privind încadrarea în muncă de la angajator, în cazul emiterii dispoziției de re-partizare, sau la data la care i s-a oferit locul de muncă, în cazul refuzului, în baza declarației pe proprie răspundere de refuz.
Tot în planul de mediere va fi menționată și recomandarea participării la un curs de formare profesională în cazul stabilirii unor compatibilități sau echivalențe între serviciile de formare profesională existente la momentul respectiv și pregătirea profesională, aptitudinile și opțiunile persoanei în căutarea unui loc de muncă, menționate în fișa de înregistrare..
Informațiile privind locurile de muncă disponibile și plasarea forței de muncă pot fi solicitate de către cetățenii români precum și de către străinii care au obținut rezidență permanentă în România sau statutul de refugiat, de la orice agenție de ocupare a forței de muncă din țară.
Pentru șomerii care beneficiază de indemnizație de șomaj, în condițiile legii, participarea la serviciile de mediere, la solicitarea agențiilor pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrați, este obligatorie.
Șomerii care nu beneficiază de indemnizație de șomaj trebuie să depună o cerere la agențiile pentru ocuparea forței de muncă pentru a fi luați în evidență în vederea medierii și, în cazul neîncadrării în muncă, să reînnoiască cererea la 6 luni.
4. Formarea profesională
Prin formare profesională nu se creează locuri de muncă suplimentare ( cu excepția celor ce lucrează în sectorul formării). Angajatorii nu vor angaja mai multe persoane doar pentru faptul că mai mulți lucrători calificați își doresc un loc de muncă. Ei vor angaja doar dacă bunurile sau serviciile produse de acești lucrători vor putea aduce un profit la ,,vânzare”. Angajatorii sunt interesați să angajeze mai mult personal calificat.
Formarea profesională este activitatea de pregătire profesională a unor persoane în vederea exercitării unei profesii sau ocupații. Această activitate se desfășoară în mod organizat în perioade de timp variabile ca durată, în funcție de vârstă sau de profesie. Acest fenomen prezintă o importantă dimensiune educativ informativă.
Tranziția este un fenomen de învățare continuă, de înușire de noi cunoștințe și formare de aptitudini și deprinderi noi care presupun mutații deosebite în domeniul formării profesionale, pe măsura tuturor factorilor care intervin în economie și societate. Restructurarea economică și reconversia unor activități, impune unele măsuri de restructurare și îmbogățire a cunoștințelor, într-un cuvânt,reconversia forței de muncă.
Piața muncii, prin funcțiile sale, este puternic implicată în acest proces, mai ales prin segmentul de formare profesională continuă. Aceasta se constituie într-un dispozitiv principal de modelare a ofertei de forță de muncă, de ajustare a cererii și ofertei de muncă, de influențare a dezechilibrelor dintre oferta de calificare a sistemului educațional și de formare profesională, în raport cu cererea sistemului productiv,cu aspirațiile indivizilor în procesul de formare inițială și ulterioară.
Persoanele în căutarea unui loc de muncă pot participa la programe de formare profesionale care să le asigure creșterea și diversificarea competentelor profesionale în scopul asigurării mobilității și reintegrării pe piața muncii .
Formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se face ținându-se seama de cerințele de moment și de perspectivă ale pieței muncii și în concordanță cu opțiunile și aptitudinile individuale ale persoanelor.
În contextul trecerii prin perioada de tranziție în care restructurările majore din economia românească au dus la dispariția multor locuri de muncă, ocupații, meserii a fost și, încă este nevoie de o reorientare profesională, în funcție de noile domenii de activitate care apar pe piața forței de muncă. Reconversia profesională a fost privită cu reticență de către persoanele care și-au pierdut locul de muncă, mai ales de către persoanele care au trecut de 40 de ani, datorită faptului că nu au încredere în forțele proprii, nu au încredere că în acest mod pot să-și găsească mai ușor un loc de muncă, nu mai speră ca un angajator să fie interesat de capacitățile și experiența lor.
Șomerii îndemnizați, persoanele în căutare unui loc de muncă, precum și persoanele care desfășoară activități în mediul rural și nu realizează venituri sau realizează venituri mai mici decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare și sunt înregistrate în evidențele agențiilor pentru ocuparea forței de muncă au gratuitatea serviciilor de formare profesională.
Serviciile de formare profesională se asigură gratuit de către agențiile pentru ocuparea forței de muncă prin centrele de formare profesională sau centrele regionale de formare profesională, la solicitarea persoanelor angajate, cu acordul angajatorului sau la cererea angajatorului și pentru persoanele care și-au suspendat contractul de muncă pentru o perioadă mai lungă de timp din motive diferite și au nevoie de un program de pregătire profesională pentru a acumula noile competențe necesare bunei desfășurări a activității la locul de muncă.
Pot beneficia de programe de formare profesională subvenționate din bugetul de asigurări pentru șomaj și deținuții care mai au de executat 9 luni de detenție(din întreaga pedeapsă privativă de libertate) pentru ca, la încheierea perioadei de detenție să poată să-și găsească mai ușor un loc de muncă datorită faptului că au dobândit o calificare cerută pe piața muncii.
Politicile de ocupare trebuie să contribuie în continuare la combaterea efectelor șomajului structural, la încurajarea participării forței de muncă în special pentru grupuri cheie (șomeri tineri grupa de vârstă 15-24 ani; șomeri de lungă durată) și la creșterea eficienței politicilor de integrare și reintegrare pe piața muncii prin utilizarea unui set de măsuri stimulatorii de activare a persoanelor aflate în șomaj.
Măsurile active de ocupare, ca instrument sistematic pentru stimularea ocupării forței de muncă,vor consta în aplicarea unui pachet integrat de activități care vor avea ca scop creșterea șanselor grupurilor țintă de integrare pe piața muncii, prin programe personalizate sau de grup de consiliere și orientare profesională; servicii de mediere a muncii; formare profesională pentru a facilita accesul șomerilor la locurile de muncă vacante și a reduce deficitul de calificări de pe piața forței de muncă (serviciile de formare profesională pot fi programe de inițiere, calificare, recalificare, perfecționare, specializare ); consiliere și instruire pentru începerea unei afaceri, cu scopul de a promova antreprenoriatul și de a crea noi locuri de muncă, precum și instruire antreprenorială. Toate aceste acțiuni vor avea o componentă transversală importantă de asigurare a egalității de șanse între femei și bărbați.
Concluzii
În această lucrare, am prezentat o analiză a politicilor de ocupare a forței de muncă, reflectată din punct de vedere al pieței forței de muncă din România, respectiv Republica Moldova.
Politica ocupării forței de muncă face parte din politica socială a unei țări, alături de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, asistența socială și politicile familiale, relațiile de muncă, securitatea și sănătatea în muncă, asigurările de sănătate, politicile din sfera locuinței, politicile în sfera educației, politicile sociale din domeniul probațiunii / reinserției sociale a persoanelor delicvente și alte politici sociale.
Republica Moldova aparține geografic, istoric, moral și spiritual cadrului european, de aceea procesul integrării în Uniunea Europeană este inevitabil într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat.
Astfel, cunoașterea politicii de ocupare a forței de muncă din cadrul Uniunii Europene (Strategia 2020) vor permite crearea și structurarea unei politici de ocupare a forței de muncă viabile în Republica Moldova.
În 2013, România are o populație totală de 21.286 mii de locuitori cu 18.111 mii în categoria 15-64 de ani, spre deosebire de Republica Moldova care are o populație totală de 3.555 mii cu 2.986 mii în categoria 15-64 de ani.
Scăderea continuă a populației României se datorează atât natalității și îmbătrânirii demografice, cât și emigrației masive. Aceleași cauze sunt vizibile și în cazul scăderii populației Republicii Moldova, în special scăderea nivelului social-economic și de trai ce are ca efect îmbătrânirea populației.
În 2013, rata de ocupare a forței de muncă în România era de 59,7% spre deosebire de Republica Moldova care in aceeasi perioada a avut o rata de ocupare de 38.9% din totalul populației cu vârsta aptă de muncă, fiind totodata și cea mai mica din Europa.
În ceea ce privește șomajul în rândul tinerilor atât pentru România cât și pentru Republica Moldova ambele rate de ocupare sunt mult sub valorile relevante la nivel European. În timp ce în România în 2012 și 2013 rata de ocupare în rândul femeilor din categoria de vârstă 15-24 de ani a cunoscut o ușoară creștere de 1%, respectiv 0.4% față de rata de ocupare a bărbaților, în Republica Moldova există o diferență majoră și anume rata de ocupare a bărbaților este cu aproximativ cu 5% mai mare. Mai mult, în Republica Moldova numărul femeilor care au emigrat a depășit cu aproximativ 15 procente numărul bărbaților în 2013.
În afară de lipsa de experiență care este o caracteristică comună pieței forței de muncă pentru tineri atât în România cât și în Republica Moldova, în Moldova intervine și nivelul mai scăzut de educație, și anume jumătate din șomerii cu vârsta între 15-24 de ani au abandonat sistemul de învățământ după gimnaziu sau liceu.
Atât în România cât și în Republica Moldova, cea mai mare rata de ocupare a forței de muncă în cazul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani s-a înregistrat în anul 2008 (România: 43.1%; Republica Moldova: 51.%), urmând ca în anii următori să sufere o scădere, ajungând în anul 2013 la 44.7% în Republica Moldova, respectiv la 38.9% în România.
Deși România a înregistrat evoluții pozitive în ultimii 10 ani în ceea ce privește incluziunea socială a vârstnicilor, rata vârstnicilor supuși riscului de sărăcie sau care suferă de privațiuni materiale severe este printre cele mai mari din Uniunea Europeană. Evoluțiile pozitive de ansamblu pe care le-a înregistrat România ascund diferențe foarte mari între diverse categorii de vârstnici, în funcție de statutul ocupațional.
În Republica Moldova, din motive economice, majorarea vârstei de pensionare, probabil, va fi inevitabilă, dar din punctul de vedere al premiselor demografice țara încă nu posedă condițiile necesare pentru realizarea reformei respective. În condițiile menținerii unor niveluri înalte de morbiditate și invaliditate a populației, creșterea vârstei de pensionare poate fi însoțită de multiple consecințe economice și sociale.
Cuprinderea largă a persoanelor vârstnice în activitatea economică, care deseori au probleme de sănătate, poate constitui o piedică în calea dezvoltării economice, poate crește șomajul din contul acelorași persoane vârstnice, care nu-și pot găsi locuri de muncă în funcție de posibilitățile lor, ceea ce, la rândul său, va provoca creșterea obligațiunilor sociale ale statului față de acest segment al populației etc.
În ceea ce privește ocuparea în funcție de nivelul de educație, atât în România cât și în Republica Moldova persoanele cu nivel de educație scăzut au o rată de ocupare scăzută. În România, recalificarea și schemele de reeducare sunt imperativ necesare pentru a ajuta la îmbunătățirea situației, în timp ce în Republica Moldova, Guvernul a început deja să stabilească limite pentru limitarea înmatriculării la specialități tradiționale pentru a stimula înrolarea în învățamântul vocațional.
Atât în România cât și în Republica Moldova s-a observat o tendință de schimbare a angajării pe sectoare și anume, în Romania ocuparea a crescut în cadrul agriculturii, în timp ce în Republica Moldova a scăzut. În ceea ce privește ocuparea pe sectoare, atât în România cât și în Republica Moldova, a suferit o scădere, în special datorită crizei din 2008 ce a avut un impact negativ.
Bibliografie
1. Angelescu, C. . “Educație economică. Actualitate și perspective”, Editura Economică, București, 2003
2. Angelescu, Coralia și Ileana Stănescu, “Economie politică – elemente fundamentale”, Editura Oscar Print, București, 2001.
3. Bădulescu,A., “Ocuparea și șomajul : între abordări teoretice și realități contemporane”, Editura Universității din Oradea, 2006.
4.Cochinescu, C., “Șomajul. Anxietatea și frustrația la persoanele șomere”, Editura Lumen, Iași, 2005.
5.Cristache Ristea, “Piața muncii, comportament, modelare, eficiență”, Editura CONPHYS, Rm. Vâlcea, 2002.
6. Dobrotă, Niță, ”Dicționar de economie”, Editura Economică, București 1999, pag.456
7.Dobrotă, N., Aceleanu, M.,I., “Ocuparea resurselor de muncă în România”, Editura Economică, 2007.
8. Done, I., “Salariul și piața muncii”, Editura Expert, București,2000
9. Ghencea, Boris and Gudumac, Igor, “Labor Migration and Remittances in the Republic of Moldova”, sponsored by AMM and Moldova-Soros Foundation, March 14, 2004.
10.Ghica, Luciana Alexandra, “România și Uniunea Europeană”, Editura Meronia, București, 2006.
11.Ion Ignat, Ion Pohoață, Gheorghe Luțac, Gabriela Pascariu, “Economie politică”, Editura Economică, București, 2002, pag. 512
12. Lincaru, C., “Piața muncii în România”, Editura. Agir, București, 2008
13. Malița Mircea, Călin Georgescu, “România după criză, Reprofesionalizarea”, Institutul de Proiecție pentru Inovație și Dezvoltare, București, 2010;
14. Mihăescu, C., ”Populație și Ocupare – Trecut, prezent, viitor”, Editura Economică, București, 2001.
15. Nica, Elvira, ”Strategii și politici de ocupare a forței de muncă în România”, Editura Economică, București, 2004.
16. Niculescu N.G.,” Conținutul, trăsăturile și corelațiile pieței forței de muncă”, Editura Tehnică, Chișinău, 1995.
17. Oprescu, Gheorghe, ”Piața muncii – teorii, politici, tranziția în România”, Editura Expert, București, 2001.
18. Pârâianu, M., “Piața paralelă a muncii”, Editura Expert, București 2003.
19. Raboaca, Gh., „Piața muncii și dezvoltare durabilă”, Ed. Tribuna Economică, București 2003, pag.26-27
20.Pavelescu, F. M., „Comportamentul ofertei de forță de muncă în contextul transformării economiei”, în Oeconomică nr. 1/2003
21. Voinea, Liviu, “Sfârșitul economiei iluziei”, Ed. Publica, București, 2009.
Site-uri
1.Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale:
www.mmssf.ro
2.Institutul Național de Statistică:
www.insse.ro;
3.Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă:
http://www.anofm.ro;
4.Ocuparea forței de muncă și politica socială:
http://europa.eu/legislation_summaries/employment_and_social_policy/index_ro.htm
5.Șomajul în rândul tinerilor:
http://www.capital.ro/somajul-in-randul-tinerilor-a-ajuns-la-257-in-romania.html
6.Forța de muncă în Republica Moldova–ocupare și șomaj, 2010:
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/ocupare_somaj/FM_2010.pdf 2
7.Anuarul statistic al Republicii Moldova 2013:
www.statistica.md
8.Ancheta forței de muncă:
http://www.statistica.md/public/files/Metadate/AFM.pdf.
9.Piața forței de muncă în Republica Moldova 2010:
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/piata_fortei_de_munca/Piata_Muncii_2 010.pdf
10.Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca din Republica Moldova:
www.anofm.md
11.Republica Moldova – raport de țară
http://www.expert-grup.org/old/library_upld/d163.pdf
Bibliografie
1. Angelescu, C. . “Educație economică. Actualitate și perspective”, Editura Economică, București, 2003
2. Angelescu, Coralia și Ileana Stănescu, “Economie politică – elemente fundamentale”, Editura Oscar Print, București, 2001.
3. Bădulescu,A., “Ocuparea și șomajul : între abordări teoretice și realități contemporane”, Editura Universității din Oradea, 2006.
4.Cochinescu, C., “Șomajul. Anxietatea și frustrația la persoanele șomere”, Editura Lumen, Iași, 2005.
5.Cristache Ristea, “Piața muncii, comportament, modelare, eficiență”, Editura CONPHYS, Rm. Vâlcea, 2002.
6. Dobrotă, Niță, ”Dicționar de economie”, Editura Economică, București 1999, pag.456
7.Dobrotă, N., Aceleanu, M.,I., “Ocuparea resurselor de muncă în România”, Editura Economică, 2007.
8. Done, I., “Salariul și piața muncii”, Editura Expert, București,2000
9. Ghencea, Boris and Gudumac, Igor, “Labor Migration and Remittances in the Republic of Moldova”, sponsored by AMM and Moldova-Soros Foundation, March 14, 2004.
10.Ghica, Luciana Alexandra, “România și Uniunea Europeană”, Editura Meronia, București, 2006.
11.Ion Ignat, Ion Pohoață, Gheorghe Luțac, Gabriela Pascariu, “Economie politică”, Editura Economică, București, 2002, pag. 512
12. Lincaru, C., “Piața muncii în România”, Editura. Agir, București, 2008
13. Malița Mircea, Călin Georgescu, “România după criză, Reprofesionalizarea”, Institutul de Proiecție pentru Inovație și Dezvoltare, București, 2010;
14. Mihăescu, C., ”Populație și Ocupare – Trecut, prezent, viitor”, Editura Economică, București, 2001.
15. Nica, Elvira, ”Strategii și politici de ocupare a forței de muncă în România”, Editura Economică, București, 2004.
16. Niculescu N.G.,” Conținutul, trăsăturile și corelațiile pieței forței de muncă”, Editura Tehnică, Chișinău, 1995.
17. Oprescu, Gheorghe, ”Piața muncii – teorii, politici, tranziția în România”, Editura Expert, București, 2001.
18. Pârâianu, M., “Piața paralelă a muncii”, Editura Expert, București 2003.
19. Raboaca, Gh., „Piața muncii și dezvoltare durabilă”, Ed. Tribuna Economică, București 2003, pag.26-27
20.Pavelescu, F. M., „Comportamentul ofertei de forță de muncă în contextul transformării economiei”, în Oeconomică nr. 1/2003
21. Voinea, Liviu, “Sfârșitul economiei iluziei”, Ed. Publica, București, 2009.
Site-uri
1.Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale:
www.mmssf.ro
2.Institutul Național de Statistică:
www.insse.ro;
3.Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă:
http://www.anofm.ro;
4.Ocuparea forței de muncă și politica socială:
http://europa.eu/legislation_summaries/employment_and_social_policy/index_ro.htm
5.Șomajul în rândul tinerilor:
http://www.capital.ro/somajul-in-randul-tinerilor-a-ajuns-la-257-in-romania.html
6.Forța de muncă în Republica Moldova–ocupare și șomaj, 2010:
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/ocupare_somaj/FM_2010.pdf 2
7.Anuarul statistic al Republicii Moldova 2013:
www.statistica.md
8.Ancheta forței de muncă:
http://www.statistica.md/public/files/Metadate/AFM.pdf.
9.Piața forței de muncă în Republica Moldova 2010:
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/piata_fortei_de_munca/Piata_Muncii_2 010.pdf
10.Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca din Republica Moldova:
www.anofm.md
11.Republica Moldova – raport de țară
http://www.expert-grup.org/old/library_upld/d163.pdf
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Politica de Ocupare a Fortei de Munca In Ue (ID: 107563)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.