Personajul Politic

PERSONAJUL POLITIC

ECATERINA ANDRONESCU

INTRODUCERE

CAPITOLUL I -ASPECTE GENERALE DESPRE POLITIC ȘI FEMEIA ÎN POLITICĂ

1.1. PERSONAJUL POLITIC

1.2. IMAGINEA FEMEII ÎN POLITICĂ

1.3. PERSONALITĂȚI POLITICE FEMININE

CAPITOLUL II – ECATERINA ANDRONESCU

2.1. EVOLUȚIA ÎN POLITICĂ

2.2. ACTIUNILE SALE POLITICE

2.3. REFORMELE SALE

CAPITOLUL III – CAZURI MEDIATIZATE

3.1. CONTRIBUTIA EI LA CULTURA PRIN SPERANTA,VIRTUTE SI EDUCATIE

3.2. VIZIUNEA EI

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Anexe

CA O INTRODUCERE

Drepturile și gradul de imunitate al femeilor la discriminările de gen specifice unei societăți patriarhale sunt direct proporționale cu gradul de reprezentativitate politică a acestora. Din păcate, în România, politica a fost și rămâne un domeniu în care bărbații dețin monopolul.

Majoritatea funcțiilor de conducere sunt dominate de bărbați care, în genere, urmăresc să răspundă propriilor probleme și interese. Organismele politice dominate de bărbați nu promovează femeile și nici problemele lor.

Reticența femeilor de a intra în politică, pe de o parte și reticența partidelor de a le promova în funcții de conducere, pe de altă parte, se traduce nu numai printr-un deficit de reprezentare a acestora la nivel politic, ci și prin dificultăți în procesul de dezvoltare a principiilor democratice în viața publică și de dezvoltare economică durabilă a societății.

În politică, femeile cu femeile sunt adeseori rapace. Chiar și atunci când par a fi prietenoase și compătimitoare. De fapt, femeile nu cu bărbații se luptă, ci cu ele între ele. Nu reții vorbele, ci doar tonul.Creșterea reprezentativității femeilor în politică trebuie să vină ca urmare a cererii. Există cumva această cerere pe piață?! Cere electoratul mai multe femei în politică? După rezultatele scrutinurilor, nu pare.

Mișcarea feministă  a fost caracterizată de dorința femeilor de a dobândi un statut juridic egal pentru femei în fața bărbaților. Scopul mișcării feministe constă în obțtinerea de drepturi civile și politice consemnate în Constituție șsi legislație.

Inceputurile feminismului modern sunt marcate de doua lucrari influente respectiv Mary Astell cu A Proposal to Ladies si lucrarea de referinta a lui Mary Wallstonecraft conform careia femeile trebuie sa devina cetateni rationali, cu dreptul la o educatie asemenea barbatilor, educatie bazata pe dreptul la libertate, oportunitate in detinerea oricarei functii,reprezentativitate politica, demnitate personala. Mary Wallstonecraft adreseaza o intrebare la care feministele incearca sa gaseasca un raspuns:”Daca toti oamenii se nasc liberi cum se face ca toate femeile se nasc sclave?”
Dat fiind faptul ca unele categorii de femei duceau o lupta cu supravietuirea(femeile de culoare, femeile muncitoare,femeile din mediul rural) lupta pentru dezvoltare si afirmare ocupa locul doi in randul prioritatilor acestor categorii de femei. Astfel primul val al miscarii feministe a raspuns predilect problemelor unor anumitor categorii de femei:cele albe, de cultura europeana,apartinand clasei de mijloc.
In Romania,primul val al miscarii feministe se defasoara in sincron cu cel occidental. Este vorba despre o miscare feminista a elitelor,a unor femei educate cu acces la informatie internationala. Insa Romania precomunista era formata din 80% populatie din mediul rural, ca atare miscarea feminista este incomensurabila cu cea din vestul Europei.
Cea mai importanta perioada pentru femeile din Romania este perioada premergatoare constituirii Constitutiei din 1923, considerata a fi cea mai democratica constitutie dinaintea comunismului, in care femeile romance au dus o activitate intensa de lobby pentru drepturi. La nivel social si politic acestea cereau drepturi civile si politice egale, participarea femeilor la toate institutiile, demnitatile si functile publice alaturi si la fel ca barbatii, pregatirea politica a femeilor pentru exercitarea drepturilor lor(Eleonora Stanescu,1919). Prin Constitutia din 1946 femeile primesc drept de vot, insa voteaza pentru prima data in conditii de alegeri libere in anul 1990. Celelalte alegeri din perioada comunista fiind niste simulacre.Instalarea comunismului in Romania duce la anihilarea si amutirea feminismului.
Daca primul val a miscarii feministe si-a atins scopul de a incorpora in legislatie drepturi egale pentru femei cu cele ale barbatilor, valul al doilea isi propune punerea lor in practica in viata de zi cu zi , distrugerea diferentelor. Altfel spus s-a incercat gasirea unui raspuns la intrebarea:de ce in ciuda egalitatii formale,femeile raman cetateni de rangul doi?
Simone de Beauvoir in lucrarea Al doilea sexneaga faptul ca ar exista o esenta anterioara existentei: “On ne nait pas femme, on le deviant”. Teoria sa spune ca contextul cultural–politic in care te nasti te face sa devii femeie. Femeile sunt educate sa fie ceva,decat sa devina ceva. Spre exemplu dictionarul de sinonime al limbii romane are ca sinonim pentru termenul “barbat” cuvintele “om”, “sot” iar pentru termenul de “femeie” cuvintele “sotie”,”servitoare”, “prostituata”, “femeie de strada” ceea ce releva cum erau perceputi in contextual cultural si temporal cei doi termeni. Autoritatea dictionarului poate bineinteles sa conduca la perpetuarea prejudecatilor.
La fel ca si primul val, al doilea val al miscarii feministe a fost un castig semnificativ. O serie de politici feministe s-au transformat in politici de stat:plata egala pentru munca de valoare egala, acces la profesii considerate “masculine”, politici de combatere a sexsismului in educatie, in angajare, in mass-media.

Alegerea temei pentru lucrarea de disertatie a fost destul de dificilă pentru ca nu mă regăseam în aproape nimic din ce era propus si atunci m-am gândit că dacă aleg această temă, pot scrie doar ce simt eu legat de personajul politic din această țară, și am ales personajul politic feminin.

Asta probabil mi se trage din perioada facultății cînd mi-a placut foarte mult sociologia genului și am citit din cărțile d-nei Miahela Miroiu și nu numai.

De ce D-na Ecaterina Andronescu?

Dupa alegerile din toamna lui 2012 aflând ca domnia sa a obținut cel mai mare numar de voturi ca și personaj feminin în politica românească mi-am spus că deși a ”îngropat” cum spun mulți, învătământul românesc totusi este o figura aparte – eu am asemănat-o cu Doamne de Fier a Angliei (deși nu pot fi comparate) deoarece are aceeași privire rece și implacabilă chiar și când promite salvarea și dezvoltarea învățământului.

De ce domnia sa? Deoarece, sub zâmbetul senin uneori și privirea rece se ascunde o persoană slabă din punct de vedere psihologic dar puternică din punct de vedere politic, care a sprijinit si sprijină, partidul din care face parte, cu o tărie de caracter extraordinară.

Mi-am dat seama abia după ce am început să scriu la lucrare că de fapt mi-ar fi plăcut mai mult să fac studiu pe un personaj politic feminin din politica internațională, deși mi-aș fi dorit să fii vorbit despre Domna Mona Muscă dacă ar mai fi rămas în peisajul politic românesc, si aș fi ales pe Benazir Buhtto. Lumea islamica este foarte interesantă de studiat din punct de vedere al științelor politice – comunicării politicie, al psihologiei politice.

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE DESPRE POLITIC ȘI FEMEIA ÎN POLITICĂ

1.1. PERSONAJUL POLITIC

Am să încep să scriu despre personajul politic încercând să dau definiția acestuia.

PERSONÁJ, personaje, s. n. 1. Persoană (1) care deține o funcție importantă în viața politică, socială, culturală; personalitate (3). 2. Fiecare dintre persoanele (1) care figurează într-o operă literară; erou într-o literatură, muzicală, cinematografică sau plastică. ♦ P. anal. Persoană care are un rol în anumite întâmplări. [Var.: (astăzi rar) personágiu s. n.]

POLÍTIC, -Ă, politici, -ce, adj. II. 1. Om politic (și, înv., substantivat, m.) = persoană care are un rol important în activitatea politică, care își desfășoară activitatea principală în domeniul politicii (I 1). ♦ (Substantivat, n.) Aspect, element politic (II 1), viață politică. 2. Care are sau care exprimă o comportare abilă; dibaci, șiret. – Din lat. politicus, ngr. politikós, fr. politique.

Este mult mai profesional politic vorbind să fie folosită expresia om politic, asta ducându-ne cu gândul la antici. Mai este folosit si termenul de actor politic, care de la o campanie politică la alta își schimbă imaginea devenind cameleonic, asta în condițiile în care vizează o funcție politică – aceeași pe care a deținut-o sau alta mult mai ”înaltă”.

Despre personajul politic

Formularea hegeliană a personalităților care sunt trăite de istorie ne poate fi utilă în definirea acelor personaje care capătă sau întrunesc trăsături mitice. Imaginea unui astfel de personaj exemplar capătă în imaginarul colectiv o autonomie netă față de existența personajelor reale. Aceste personaje-mituri sunt vii, fertile, în sensul că generează permanent orizonturi de așteptare în imaginarul maselor. Trecerea timpului decantează valorile, înlătură efemerul și are darul, cel puțin în cazul marilor personalități, de a accentua acele trăsături definitorii cu care ele intră în conștiința comunității.

Chiar dacă omul este un animal pentru care noul este mai interesant decât binele, contrar unei păreri pripite, în politică electoratul nu alege niciodată un nou absolut. Pentru a avea șanse, orice nou trebuie să se plaseze, în imaginarul colectiv, pe coordonatele unei imagini arhetipale. Măsura în care coincid datele proprii ale personajului politic, orizontul de așteptare al momentului și vigoarea mitului politic influențează decisiv succesul unei cariere.

Științele politice din Occident au dedicat o vastă literatură personajelor mitologiei politice. Părintele, Salvatorul, Eroul civilizator, Liderul carismatic sau Rebelul au avut parte, alături de celelalte mituri politice, de exemplificări și analize amănunțite.

În spațiul românesc modern se pot regăsi aceste tipuri, fiecare bineînțeles nuanțat de realitate și de un context specific. Discursul public antebelic a făcut deseori apel la figuri istorice.

Acestea au fost, însă, mai degrabă folosite ca simboluri decât ca mituri. Un prim mit este cel al domnitorului medieval, apărător al moșiei și al credinței strămoșești, aflat în fruntea oștii țării și biruind năvălitorii vrășmași. În acest ideal, ilustrat în fresca din Sala Ateneului Român, se încadrează, cu mici variații, un șir lung de domnitori, de la Basarab I până la Constantin Brâncoveanu. Există însă un grad diferit de convenabilitate politică a figurilor istoriei medievale. Din acest punct de vedere, cel mai convenabil personaj a fost Ștefan cel Mare. Principala trăsătură exploatabilă politic a acestuia a fost impunerea unei acțiuni unice (astăzi am putea spune consens sau liniște) în interiorul țării. O a doua trăsătură a personajului este cea a expansiunii maxime a statului. I se adaugă gloria militară, armata de răzeși și credința creștină, dovedită de numeroasele ctitorii. Ștefan cel Mare întrunește astfel germenii tuturor miturilor instituționale despre care am vorbit mai sus.

Mai puțin convenabil, din cauza legării țăranilor de glie, dar prototip al idealului modern al Unirii, a fost Mihai Viteazul. Merită să remarcăm că el a fost personajul istoric preferat al lui Nicolae Ceaușescu. Un alt mit este cel al Revoluționarului. Acest mit a fost construit cu un pronunțat specific național, pe coordonatele a trei personaje dintr-o istorie relativ recentă: Tudor

Vladimirescu, Avram Iancu și Corneliu Zelea Codreanu. Evident, acesta din urmă nu apare în istoriografia comunistă, dar trăsături anecdotice ale sale sunt transferate anonim, în anii ’50, asupra eroilor comuniști. Imaginea de astăzi a lui Corneliu Vadim Tudor alătură vizibil trăsături, gesturi și cuvinte cheie din existența celor trei personaje.

Un personaj unic în istoria României, devenit mit prin chiar această unicitate, a fost Alexandru Ioan Cuza. În epocă, personalitatea sa s-a impus mai ales prin sentimenin urmă nu apare în istoriografia comunistă, dar trăsături anecdotice ale sale sunt transferate anonim, în anii ’50, asupra eroilor comuniști. Imaginea de astăzi a lui Corneliu Vadim Tudor alătură vizibil trăsături, gesturi și cuvinte cheie din existența celor trei personaje.

Un personaj unic în istoria României, devenit mit prin chiar această unicitate, a fost Alexandru Ioan Cuza. În epocă, personalitatea sa s-a impus mai ales prin sentimentul larg răspândit, în special printre țărani, de dreptate socială, asociat cu reforma agrară din 1864. Originea relativ modestă și prezența carismatică au făcut din Alexandru Ioan Cuza un mit politic sui generis, în care se reunesc trăsături ale Întemeietorului, Părintelui și Omului Providențial.

În fine, un ultim mit al personajelor politice antebelice este cel al Sfinxului. Acest mit conturează omul politic modern, patriot, naționalist dar și vizionar, diplomat, negociator, maestru al echilibrului politic. „Sfinxul“ a fost porecla dată lui Ionel Brătianu în anii de neutralitate (1914-1916) și, peste ani, țărăniștii (marii adversari ai Brătienilor) aveau s-o preia și s-o atribuie lui Iuliu Maniu cu o localizare: „Sfinxul de la Bădăcin“.

1.2. IMAGINEA FEMEII ÎN POLITICĂ

În societățile occidentale, feminismul este o doctrină, care beneficiază de construcții teoretice solide și de o reprezentare puternică în dezbaterea publică. În zilele noastre, se vorbește despre feminisme, iar gama de nuanțe dintre varianta clasică și cea radicală este o provocare pentru orice observator atent al fenomenului. Dincolo de efortul constant de consacrare a doctrinei, feminismul a însemnat fără îndoială propulsarea femeii în prim-plan, sprijinirea ei în obținerea unui rol social superior, acceptarea ei în agora. – AGORÁ s. f. Piață publică în orașele Greciei antice, unde se aflau principalele instituții și unde se țineau adunările publice; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață. – Din fr. agora.

Politica solicită norme ale masculinității: virilitate – pentru liderul care fascinează, înțelepciune – pentru tatăl patriarhal, șarm – pentru omul obișnuit, și toate la un loc – pentru Salvator (a nu se înțelege atributele ca fiind singurele definitorii pentru prototipul, simbolul de om politic).

Femeia politică, trebuie să depășească un anumit prag, ea nu poate să fie corespondentul unui bărbat politic obișnuit, ea trebuie să depășească stereotipurile existente și să devină un anti-model al ființei sale. Dacă bărbatul politic își însușește calitățile masculinității, femeia politică este obligată să se debaraseze de calitățile feminității. Ea păstrează un rol masculin, exagerând chiar în fermitatea de care trebuie să dea dovadă. Valoarea de feminitate a devenit o non-valoare în cazul femeii politice, deoarece ea poate fi bănuită de slăbiciune.

Astfel, s-a impus un nou construct de valoare – „femeia de fier“ – care întruchipează atribute de curaj politic, fermitate, decizie, chiar duritate.

Istoric vorbind, în perioada modernă, România a avut întotdeauna de recuperat niște etape. În comunism, una dintre aceste etape, recuperată cu forța, a fost transformarea femeii din casnică în salariată. Dincolo de discuțiile asupra totalitarismului, această transformare a însemnat totuși legitimarea prezenței femeilor în spațiul instituțional. Exagerarea a venit în vremea lui Ceaușescu, în momentul în care pe linie de partid s-a impus un procent de promovare a femeilor. Această măsură, alături de imaginea profund negativă a tovarășelor (Lina Ciobanu, Suzana Gâdea etc.), a însemnat o reîntoarcere la o receptare negativă a prezenței femeii în politică. Dorința României de integrare în lumea occidentală ne aduce însă, din nou, în fața obligativității respectării unor procente.

Corectitudinea politică a discriminării pozitive va întâmpina în straturile profunde ale societății o rezistență îndârjită. Trebuie să specific de la bun început că accederea femeii la puterea politică în statul post-decembrist român a fost anevoioasă datorită handicapului Elena Ceaușescu (care poate fi considerat un model al mamei arhaice), dar și din cauza stereotipurilor care domină societatea.

1.3. PERSONALITĂȚI POLITICE FEMININE

Prima femeie care a avut prin rang și și-a asumat (să zicem programatic) un rol în politica României moderne a fost Regina Maria, o personalitate excepțională, care a impus prin inteligență, temperament, simț politic și, nu în ultimul rând, prin cultură și gust artistic. Din păcate, sau din fericire, educația, protocolul și convențiile epocii au consfințit retragerea suveranei din prim-planul vieții publice într-o perioadă frământată a istoriei.

În România, imaginea femeii suverane a rămas difuză și îndepărtată. Ca imagine, unul dintre primele personaje feminine ale istoriei moderne a României a fost Ana Ipătescu. Deși a beneficiat de simbolul (tipic romantic și foarte popular în epocă) al Revoluției personificate, imaginea Anei Ipătescu nu a fost exploatată mediatic decât după o sută de ani, în perioada comunistă. Din punct de vedere al imaginii, revoluționara Ana Ipătescu a fost urmată de alte două Ane: Ana Pauker și Ana Blandiana. Amândouă au răspuns aceluiași tip de așteptări din partea susținătorilor și au provocat aceeași respingere categorică din partea adversarilor.

Să trecem de la Ane la Elene. Amanta sau soția nefastă este, probabil, imaginea cea mai bine conturată a femeii care se ocupă de politică în România. De la Elena Lupescu la Elena Ceaușescu, acest tip a atras nu numai antipatia față de persoanele în sine, cât mai ales frustrări masculine în situații totalitare. Eșecul sau panta descendentă pe care au intrat Petre Roman și Teodor Meleșcanu este datorat și imaginilor soțiilor, imagini care se apropie foarte mult de această tipologie.

Martira – Mitzura Arghezi, Leonida Lari, Doina Cornea – nume exploatate la rang de simbol, care au o sonoritate aparte atunci când se pune problema naționalității sau a totalitarismului comunist, teme sensibile pentru un anumit tip de electorat; simbolul martirului are o relevanță mai mult istorică și care nu rezonează cu problemele contemporane, dovadă că acestea nu au reușit să se impună în spațiul politic românesc.

Non-femeia politică, așa cum a fost ea definită de René-Gérard Schwartzenberg, are în România două subspecii, ambele privite cu o doză mare de antipatie. Prima dintre ele este înrudită cu tovarășa din perioada comunistă. Costumul tailleur, coafura sobră, eventual cu coc, machiajul hieratic și, mai ales, atitutdinea țeapănă, fără umor, maschează nesiguranța în fața jurnaliștilor și lasă să se observe stilul autoritar în raporturile cu subordonații. De această tipologie se apropie Hildegard Puwak, Ecaterina Andronescu, Norica Nicolai sau Monica Macovei. Cealaltă non-femeie politică vine pe filieră occidentală și are în comun cu tovarășa doar carența de feminitate. Degajată în fața presei, non-femeia politică este mai nonconformistă în vestimentație și se distinge printro virilitate exagerată a limbajului. În această categorie putem să le enumerăm pe Zoe Petre și Alina Mungiu-Pippidi.

O altă tipologie care pare a se contura este cea a femeii-lider care își folosește feminitatea. Este un construct de imagine modern, dar pe care capcanele exceselor sau involuțiile sociale îl pot dărâma foarte ușor. O asemenea femeie este șarmantă fără să fie frivolă, autoritară fără să fie virilă și reprezentativă fără să-și piardă identitatea. Către un asemenea tip se îndreaptă, în percepția publică, Simona Marinescu (cu oarecare stridență), fostul ministru al justiției Rodica Stănoiu, dar mai ales ministrul Culturii, Mona Muscă.

O inovație românească în domeniul femeii politician este femeia-absență. Întradevăr, după experiența Elena Ceaușescu, România și-a refuzat personajul numit prima doamnă. Atât Nina Iliescu, cât și Nadia Constantinescu au fost însă niște absențe vizibile, locuri libere care au dezechilibrat imaginile publice ale lui Ion Iliescu și Emil Constantinescu. Dacă la Emil Constantinescu absența a fost oarecum compensată de Zoe Petre, la Ion Iliescu porecla de Bunicuța (și nu bunicul!) poate spune multe din punct de vedere al psihologiei sociale.

Admirate sau detestate, uneori controversate, alteori nedreptățite de istorici, câteodată neînțelese și neapreciate pe deplin de contemporanii lor și nici de posteritate, personalitățile feminine de marcă din istoria noastră alcătuiesc o galerie de personaje eteroclite: sportive și artiste, oameni de știință și femei de lume, regine și literate. Înainte vreme, ceea ce reținea îndeosebi atenția era caracterul insolit al purtărilor și felului de a gândi al acestor femei. Așa se face că istoria le-a păstrat în memorie mai degrabă pe cele care s-au implicat în domenii considerate multă vreme, prin tradiție, “treburi de-ale bărbaților”: politică, bătălii, guvernarea țării.

Unele au facut-o ostentativ, strident, rămânând în amintire ca niște aprige – și mai degrabă dezagreabile – fanatice ale unei idei sau victime ale unei obsesii. Altele au știut să-și joace rolul cu discreție, făcând totul fără ostentație, aducându-și o contribuție de seamă la mersul istoriei, fara a șoca însa opinia publică, atât de tiptil încât abia târziu posteritatea le-a facut dreptate, recunoscându-le însemnătatea faptelor. Iar altele n-au mai stat să aleagă ci, împinse de forța lor lăuntrică, scoasă la iveală de imprejurări neboișnuite, au săvârșit uimitoare acte de curaj pe care abia mai târziu savanții le-au analizat, încercând să le priceapă cauzele și consecințele. Dintre toate femeile care alcătuiesc această galerie, iată unele foarte cunoscute, altele mai putin, multe dintre ele foarte influente la vremea lor și care ilustrează câteva tipuri reprezentative.

Doamna Chiajna își datorează reputația de duritate mai degrabă scriitorului Alexandru Odobescu care, după cum scrie Nicolae Iorga, a făcut din ea "un tip de răutate îndrăzneață". Că avea o fire aprigăa și dominatoare, reiese destul de limpede din faptele ei. Istoricul Constantin C. Giurescu o descrie ca pe o femeie "energică, de mare voință, aprigă față de dușmani, cultă, dar fărî scrupule și lipsită complet de moralitate și de pudoare." Vai de mine! Chiajna a fost fiica domnitorului Petru Rareș și sotia lui Mircea Ciobanul, de două ori domnitor al Valahiei: 1545- 1554 și 1558-1559. Era pe vremea când domnia se cumpăra cu sume uriașe date ca mită Înaltei Porți otomane, iar păstrarea ei era conditionată de plata tributului anual și de alte și alte daruri oferite turcilor, pentru a le obține sprijinul împotriva "concurenței."

A doua jumătate a secolului al XV-lea a fost o epoca de mari tulburări; "una dinte epocile întunecate ale istoriei țării românești" o numește același Constantin C. Giurescu: schimbări ale domniilor la intervale scurte, într-o succesiune amețitoare de suiri pe tron și maziliri; fiscalitate apăsătoare, intrigi și comploturi ale boierilor, execuții și exiluri, sărăcirea și împuținarea populației. Chiajna (sau Mirceoaia, cum îi spuneau contemporanii, dupa numele soțului ei) a devenit adevarăta conducătoare a Valahiei în vremea domniei fiului ei, Petru cel Tanar care, la moartea tatălui său, avea doar 12 ani. Cu ajutorul aprigei sale mame, tânărul domn s-a putut menține pe tron aproape nouă ani, într-o vreme în care mulți dintre voievozi nu domneau decât un an-doi. Dar păstrarea tronului s-a făcut cu prețul unor conflicte armate cu inamicii domnitorului și, mai ales, cu prețul cumpărării sprijinului de la Constantinopol.

Doamna Elena – Nu mulți stiu cine a fost această doamnă, puțin cunoscută nouă, dar care, după opinia unor cercetători reputați, a fost o prezență de mare însemnătate în istoria noastră. Cum să nu ne intereseze o femeie, odată ce aflăm de la un istoric precum Constantin C. Giurescu – autorul amplei Istorii a românilor – că ea a fost "una dintre femeile cele mai de seamă ale neamului nostru"? Doamna Elena – rămasă mai cunoscută sub numele de Elina – era soția lui Matei Basarab, domn muntean sub a cărui cârmuire, lungă de peste două decenii (1632-1654), Valahia a prosperat, îmbogățindu-se cultural, întărindu-se politic, ridicându-se economic.
"Matei Vodă, domn muntenesc, om fericit peste toate domniile acelei țări, nemândru, blând, drept om de țară, harnic la răsboaie, așa neîinfrânt și nespăimat, câat poți să-l asemeni cu mari și vestiți oșteni ai lumii." – așa îl lăuda cronicarul Miron Costin.

Ana Ipătescu – Eroina revoluției pașoptiste a devenit, curând după remarcabilul ei gest de curaj, prin care a salvat guvernul revoluționar de la dizolvare, subiectul unor speculații care au umplut presa vremii, speculațtii privind atât moravurile și personalitatea ei, cât și motivația gestului ei eroic. S-ar fi isprăvit cu revoluția română de la 1848, dupa numai câteva zile, dacă n-ar fi existat o femeie care, cu o singură acțiune plină de avânt, a pus din nou lucrurile pe făgașul progresist pe care porniseră. Citez din presa vremii: un ziar austriac, Allgemeine Osterreichische Zeitung, scria la 20 iunie 1848: "Poporul devenise mânios, trebuie însă, deoarece nu avea arme, să bată în retragere. Multora le pierea treptat curajul și începură să se îndoiască de cauza poporului suveran, temându-se că libertatea, dobândită cu puține zile în urmă, va fi pierdută. […]. Disperarea ajunsese de acum la un grad înalt, când o eroină parcă se năpusti din nori, venind pe Podul Mogosoaiei cu două pistoale în mână. Ea striga din toate puterile: "Moarte trădătorilor! Tineri, curaj, salvați libertatea!". Aceste cuvinte ale tinerei eroine – care este soția unui funcționar, numele ei fiind Ana Ipătescu – electrizează masele." Și masele, astfel electrizate, au dat năvală șsi au eliberat guvernul revoluționar și așa putem și noi să ne lăudăm, astăzi, cu participarea la marea mișcare europeană pentru liberatate și dreptate.

Regina Elisabeta – Îi datorăm acestei prime regine a României – ca și regelui Carol I, soțul ei – trecerea țării de la statutul unui mic stat, aflat undeva, spre marginea Europei și mai aproape de porțile Orientului, la cel al unui stat european, acceptat și respectat ca atare de către puterile continentale ale vremii. Lăsând aspectele oficiale ale politicii – diplomația, guvernarea, războiul – pe seama regalului ei soț, ea și-a dus, fărăa ostentație, dar cu stăruință, propriile ei campanii. Asumându-și fără nici o ezitare latura feminină a misiunii politice cu care s-a considerat investită, a început o stăruitoare muncă de a-și face cunoscută și admirată în Europa țara peste care domnea. A făcut ceea ce îi șade bine unei regine să facă, dar nu doar de dragul de a avea o ocupație. S-a spus despre ea că avea o concepție romantică, idealistă (prin asta înțelegându-se: oarecum lipsită de realism) despre frumusețile țării și despre oamenii ei.

Așa idealistă cum părea, demersul ei a fost remarcabil de eficient. A știut să-și urmărească scopul, să-si aleagă mijloacele – era regina, și a știut să profite în mod inteligent de avantajele locului în care o așezase soarta – și a obținut succese! Susținând artele frumoase, literatura românească și mesteșugurile, organizând participarea artizanilor români la expoziții internaționale, sprijinind turismul – prea puțin dezvoltat la acea vreme – a reușit să prezinte și să pună în lumină ceea ce avea unic, interesant și demn de admirație civilizația românească. Cu ajutorul acestui sprijin venit din înaltul tronului, România a intrat, încet-încet – politic și cultural – în Europa.

Ecaterina Teodoroiu (sau Cătalina Toderoiu) – e o prezență insolită în istoria noastră, una dintre puținele femei distinse "oficial" cu renumele de eroină, printre atâtea alte eroine anonime care vor fi pierit în bătălii fără ca posteritatea să le mai știe numele și faptele. Remarcată pentru curajul ei, decorată de regele Ferdinand, a primit, pe lângă multe distincții, gradul de sublocotenent și comanda unui pluton de infirmieri, cu care a luat parte la luptele de la Mărășești.

Regina Maria – a avut, ca și predecesoarea ei, o viață plină de preocupări personale, bine cunoscute, care îi hrăneau spiritul creator și avid de frumos, dar și o viață politică, mult mai puțin știută, însă prin care a adus un aport hotărâtor la istoria României. Castelul Pelișor, casa și grădinile de la Balcic, tablourile pe care le picta, poveștile pe care le scria – sunt înfăptuirile unei vieți de regina-artistă, plină de haruri, parte dintre multele sale calități. Când, dupa Primul Război Mondial, negocierile Tratatului de la Paris s-au împotmolit în punctul în care urmau să se acorde României recunoașterea și răsplata participării la conflict, regina Maria și-a revelat și marele ei har politic, pe care îl avusese mereu, dar care, până atunci fusese ținut oarecum ascuns, în umbra celorlate preocupări, mai vizibile – de mamă, soție, persoană oficială și artistă. A plecat ea însăși la Paris, iar întrevederile cu ministrul francez Clemenceau au îndreptat situația. Prin Tratatul de la Paris, România și-a văzut împlinite aspirațiile, iar România Mare își datorează nașterea – poate în măsură mai mare decât credem – intervenției oportune și salutare a reginei Maria.

PERSONALITĂȚI STRĂINE

Referitor la personalități politice feminine din politica internationala m-aș opri la Margaret Thatcher și la Benazir Bhutto.

Margaret Thatcher – numită și « Doamna de Fier »

După declinul Marii Britanii din anii 1978-1979, venirea la putere a lui Margaret Thatcher și câștigarea a trei mandate succesive de prim-ministru au însemnat o revigorare a economiei și societății britanice. Doamna de Fier a fost un lider de nivel mondial și un model de om politic al secolului XX.

Baroneasa Thatcher s-a născut sub numele de Margaret Hilda Roberts în orașul Grantham din Lincolnshire în partea de est a Angliei. Tatăl său a fost Alfred Roberts, cel care de altfel a influențat-o, proprietarul unui mic magazin din oraș și o figură cunoscută în viața politică locală. Deși oficial el era descris ca „liberal independent”, în practică susținea conservatorii locali. Roberts și-a pierdut postul său de Alderman după ce Partidul Laburist a câștigat controlul Consiliului din Grantham în 1946. Mama sa a fost Beatrice Roberts, născută Stephenson.

Când Margaret Thatcher a devenit prim-ministru, în 1979, Marea Britanie era o societate care își pierduse măreția. Timpurile nu au fost niciodată mai potrivite cu caracterul liderului politic ales. Marea Britanie avea nevoie de reforme, iar Margaret Thatcher era anume croită pentru reforme: un politician de convingere, puternic și tenace.

Reformele demarate de Margaret Thatcher relativ repede după instalarea în Downing Street 10 au fost exemplare pentru marile puteri din spațiul politic anglofon. Cu toate adaptările firești, esența reformelor thatcheriste s-a regăsit în politicile unor Ronald Reagan (devenit președinte al Statelor Unite în 1981), Bob Hawke (devenit prim-ministru al Australiei în 1983) sau Brian Mulroney (devenit prim-ministru al Canadei în 1984). Poate că este exagerat să spunem că Margaret Thatcher a fost un model pentru fiecare dintre acești proeminenți lideri – cu atît mai mult în cazul asutralianului, care era un stângist venit din mișcarea sindicală -, dar reformele de tip thatcherist au cuprins toate aceste țări la doar puțini ani după declanșarea lor în Marea Britanie și, dacă credem că există un spirit al timpului, atunci spiritul capitalismului anilor 80 a început să bântuie lumea cu Margaret Thatcher.

Ca orice conservator de extracție pură, lady T. avea convingeri ferme. Aș spune că trei erau convingerile ei fundamentale, care i-au determinat drumul politic:

1. Capitalismul este cea mai bună formă de organizare a societății, iar socialismul este o calamitate – A condus o politică economică monetaristă și anti-inflaționistă, a redus dramatic rolul statului ca gestionar al economiei naționale și a privatizat furibund. A preferat mereu să taxeze indirect și, de cîte ori a fost nevoie de creșterea taxelor, prefera să crească TVA-ul sau alte taxe comerciale decît taxele pe venituri. Spunea mereu că nu există "bani publici" pentru că statul nu are nici o sursă de bani reală, ci doar bani pe care îi ia de la plătitorii de taxe pentru diverse nevoi. Pentru Margaret Thatcher prosperitatea nu însemna ca statul cheltuie mult pentru cetățenii săi, iar aceștia cheltuie puțin, ci exact invers: oamenii cheltuie din ce în ce mai mult și statul din ce în ce mai puțin. De asemenea, credea fără rest în democrația cît mai directă (de aceea era reticentă la ideea unor structuri politice suprastatale paneuropene) și în statul de drept.
2. Mediul privat este adevăratul producător de prosperitate și trebuie tratat ca atare – Margaret Thatcher credea că cei mai buni oameni sunt în mediul privat, în vreme ce în slujbele de stat se înghesuie leneșii și mediocrii. De la această convingere (cam brutală și nedreaptă, totuși) a plecat ideea care a revoluționat până azi serviciile publice: singura soluție pentru a avea servicii publice eficiente este gestionarea lor în regimul managementului de tip privat, de tip business. Faimoasa formulă value for money, devenită azi criteriu de apreciere a serviciilor publice la Comisia Europeană, a fost introdusă de Margaret Thatcher în serviciile publice britanice începînd cu 1980, după ce o văzuse ca reclamă a cunoscutului lanț de retail Marks & Spencer. De altfel, odată cu principiul a importat de la Marks & Spencer și pe lordul Rayner, președintele Consiliului de Administrație, care a fost vreme de doi ani un fel de "țar" al serviciilor publice britanice, cu mandatul explicit de a le conduce exact cum a condus businessul de unde fusese adus.

3. Individul este singura realitate socială care contează și munca lui este singura sursă a bunăstării sale – În prima ei zi ca prim-ministru, Margaret Thatcher l-a evocat pe Sf. Francisc din Assisi, așa că nu a mirat pe nimeni cînd și-a fondat politicile în domeniul forței de muncă pe afirmația tare din scrisoarea Sf. Apostol Pavel către Corinteni: "acela care nu vrea să muncească, să nu mănânce". Nu a fost chiar cea mai empatică persoană față de cei mai vulnerabili și mai slabi membrii ai societății, dar reformele ei în domeniul educației și al sănătății (unde a despărțit providerul de procurement introducând competiția) sînt și azi temelia dezvoltării acestor sisteme, des reformate de atunci încoace, dar niciodată atît de profund.

În plan internațional a fost un adversar radical al comunismului și, alături de Ronald Reagan și papa Ioan Paul al II-lea, este frecvent citată ca artizan al prăbușirii comunismului. A ținut enorm la parteneriatul transatlantic și a aprofundat mult relația de încredere reciprocă dintre SUA și Marea Britanie. E drept, chimia personală între ea și Ronald Reagan a fost perfectă. O singură dată în cei 11 ani de prim-ministeriat a spus "banii nu contează": cînd a ordonat operațiunile militare din insulele Falkland, iar unul dintre miniștrii i-a replicat că acestea costă enorm. Integritatea țării și demnitatea ei în lume nu au preț. În rest, a chivernisit atent bugetul Marii Britanii și a cheltuit fiecare ban cu atenție. Succesul ei electoral impresionant (trei cicluri electorale câștigate cu diferențe din ce în ce mai mari, și nici o înfrângere) arată că națiunea a reacționat foarte bine la politicile ei, deși contestatarii au fost mereu zgomotoși și agresivi. Lecția pe care ne-o transmite peste ani Margaret Thatcher este aceea că încrederea națiunii în ea însăși este cheia marilor reușite și că numai un lider politic puternic, cu viziune clară și credință în valorile sale poate reda unei națiuni deprimate și anxioase această încredere în sine.

Benazir Bhutto – Prima femeie aleasă prim ministru într-o țară arabă

Benazir Bhutto (n. 21 iunie 1953 în Karachi în provincia Sindh în Pakistan; d. 27 decembrie 2007 în Rawalpindi, Pakistan) a fost din 1988 până în 1990 și din 1993 până în 1996 prim-ministru al Pakistanului. După ce s-a reîntors din exil în octombrie 2007, a devenit liderul opoziției politice. Pe 27 decembrie 2007 a devenit victima unui atentat sinucigaș cu bombă în cursul unei manifestații electorale.

Asasinarea fostului prim-ministru al Pakistanului Benazir Bhutto, la 27 decembrie 2007 în Rawalpindi, în timp ce se afla în plină campanie electorală a scris un nou capitol în politica pakistaneză, dar și în neînțeleasa carte a misterelor omenirii. Asupra morții sale au planat mai multe teorii, unele plauzibile, care nici până în ziua de astăzi nu au făcut lumină asupra ceea ce a însemnat un asasinat cu sânge rece.

Benazir Bhutto este considerată de către poporul ei o martiră în lupta cu sistemul. La 27 decembrie 2007, a fost rănită într-un atac armat iar medicii nu i-au putut salva viața. Bhutto a fost înmormântată în orașul natal, alături de cei doi frați ai săi, de asemenea uciși, și de tatăl său care a condus Pakistanul între 1972 și 1977. Acesta a fost executat atunci când Generalul Ziaul Haq i-a sustras puterea instaurând o dictatură militară. În urma atacului asupra mașinii din care își salută sustinătorii, 24 de oameni din imediata vecinătate și-au pierdut viața.

Bhutto trecuse cu bine peste prima încercare de asasinat la adresa ei. Dupa 8 ani de autoexil, în 28 octombrie 2007, ziua în care s-a intors în Pakistan, un atac terorist ce o viza a ratat-o, ucigând în schimb 136 de persoane, conform CNN.

După ce a devenit prima femeie care conduce un stat islamic din postul de prim-ministru, în două mandate (1988–1990; 1993–1996), Bhutto se întorsese pentru a candida încă o dată. Asasinatul nu a venit ca o surpriză având în vedere ca Benazir a anunțat primirea în repetate rânduri de amenințări și a cerut protecție președintelui Pervez Musharraf, protecție care nu i s-a acordat însă în mod adecvat.

Benazir Bhutto s-a născut într-o familie cu rădăcini adânci în politica Pakistanului, un stat musulman, însă educația și modul de a gândi și le-a desăvârșit în Occident. Aceasta a urmat cursurile Radcliffe College, în cadrul Harvard University și a obținut, magna cum laude, o diplomă  in Sisteme guvernamentale comparative. La scurt timp după, a plecat în Marea Britanie unde a început sa studieze Filosofie, Politică și Economie făcând în paralel cursuri de Legislație internațională și Diplomație, în cadrul Oxford University.

În 1987 s-a măritat cu Asif Ali Zardari. În 1988, Partidul Popular câstiga la alegeri cele mai multe locuri în Adunarea Națională, iar Benazir Bhutto devine premier la 35 de ani, cel mai tânăr lider dintr-o țară musulmană. Este însă demisă doi ani mai târziu, în urma acuzațiilor de corupție. În 1993 se relansează în funcția de premier, dar renunță la ea tot din cauza scandalurilor de corupție în care era implicată împreună cu soțul ei. În rândul populației, Bhutto se bucura de un capital de imagine solid și era apreciată ca o luptătoare pentru drepturile omului, drepturile femeilor și o activistă împotriva extremismului. De asemenea, a luat poziție în nenumărate rânduri împotriva avorturilor. În 1989 i-a fost acordat "Premiul pentru libertate" din partea federației politice internaționale "Liberal Internațional". Nu în ultimul rând, Benazir Bhutto este fondatoarea " Council of Women World Leaders" (în traducere "Consiliul femeilor conducătoare la nivel mondial") din care fac parte femei ce dețin sau au deținut funcțiile de prim-ministru și președinte.

Revenirea lui Bhutto din exil reprezenta o amenințare iminentă la adresa puterii. Scaunul lui Musharraf se cutremură, iar Partidul Ligii Musulmane pierdea fonduri importante dacă era înlăturat de la putere. Se zvonește că Bhutto își dăduse acordul asupra unei înțelegeri prin care Musharraf urma să-și reducă prerogativele. În urma acestei înțelegeri, președintele urma să-și piardă rușinos puterea. Al-Qaeda și-a asumat responsabilitatea pentru moartea lui Benazir Bhutto, dar această mărturisire este departe de a-l absolvi pe Musharraf de orice responsabilitate. Președintele în exercițiu din acea vreme și acoliții săi aveau ample legături cu mișcările extremiste și se presupune că s-au folosit de acestea pentru a-și îndepărta opozanții politici. Din această cauză se presupune că Musharraf a plătit  mercenari din Al-Qaeda pentru a scăpa de Bhutto.

CAPITOLUL II

ECATERINA ANDRONESCU

2.1. EVOLUȚIA ÎN POLITICĂ

Ecaterina Andronescu, ne place să credem că nu își maschează nesiguranța doar în fața jurnaliștilor ci și a propriei persoane, și ar merita făcut un studiu psihologic asupra caracterului ei. Îi este foarte specifică ținuta sobră, coafura, machiajul hieratic, atitudine țeapănă și rece și stilul autoritar cu subordonații, dar în spatele acestei imagini se ascunde un personaj vulnerabil si foarte slab, cu frici și totuși aparant dur și tare.

Ecaterina Andronescu – Este membru PSD din 1996, iar din 1997este membru în Consiliul Național PSD, membru în Biroul Executiv Central și tot din 1997 vicepreședinte al Organizației PSD a municipiului București. În prezent, Andronescu Președintele al Organizației PSD București.

Despre intrarea în politică chiar Ecaterina Andronescu spune într-un interviu dat Revistei Cariere:

« Am fost prodecan, apoi, din 1992, decanul Facultății de chimie industrială București. Ca decan, am avut o perioadă foarte grea, deoarece a scăzut afluența studenților la această facultate. Eram obișnuiti să ne alegem studenți dintr-o listă cu oameni foarte bine pregătiți și ne-am trezit cu număr foarte mic de studenți. Am fost nevoită să caut o rezolvare a acestei probleme. Trebuie să recunosc că am avut și momente de disperare: mă gândeam că această facultate, care își găsește originea înainte de anul 1800 și care a fost construită cu efortul atâtor profesori, dispare acum, când sunt eu decan. Și am fost obligată să bat la ușa lui Liviu Maior, ministrul din vremea aceea, să-i propun soluții de ieșire din impas. În felul acesta m-a cunoscut domnul ministru Liviu Maior. Așa incat, în 1995, cand Secretarul de Stat responsabil cu învățământul superior și directorul Direcției de învățământ superior și-au dat demisia, în urma unei greve studentești, Liviu Maior mi-a propus să fiu Secretar de Stat pe teme de învățământ superior. Am ocupat aceasta funcție până în 1996, când conducerea partidului mi-a propus să intru pe listele PDSR-ului de atunci și, ca urmare, să devin membru de partid.”

Ideea fabricilor de diplome a început să lucreze încă din 1992, dipserarea de a umple Politehnica de mai mulți studenți a fost una sclipitoate pentru a putea intra în centrul atenției politice a celor mari din acea perioadă.

A fost Secretar de stat apoi a urmat perioada 1996-2000, în care a fost deputat de București, secretarul Comisiei de învățământ la Camera Deputaților, situațtie în care a lucrat la Legea învățământului. În 2000, cand PDSR-ul a câștigat alegerile, premierul i-a propus să fie ministru.

Ecaterina Andronescu a fost aleasa joi 11 aprilie 2013, cu unanimitate de voturi, în funcția de președinte al Organizației PSD București.

Evoluția politică pe scurt:

În perioada 1995 – 1996 a fost secretar de stat in Ministerul Educației și Cercetării

În 1996 a intrat în PSD

Din 1997 este vicepreședinte al Organizației PSD a Municipiului București, membru în Consiliul Național PSD și  membru în Biroul Executiv Central al partidului

În perioada 1996-2000 a fost deputat PDSR și secretarul Comisiei de Învățământ, Știință și Tineret din Camera Deputațtilor

În perioada 2000 – 2003 a fost ministrul Educației și Cercetării, în Guvernul Adrian Nastase

Între 2000-2004 a fost deputat PSD și membru în Comisia de Învățământ, Șțiință și Tineret a Camerei Deputaților

În perioada 2004 – 2008 a fost deputat PSD de București, membru în Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport

În noiembrie 2008 a fost aleasă senator PSD de București

Din decembrie 2008 pana în octombrie 2009 a fost ministru al Educației în Cabinetul Emil Boc

În noiembrie 2008, Ecaterina Andronescu a candidat pentru un mandat de senator în colegiul. nr 10 din București. Era primul scrutin parlamentar în sistem uninominal.

Pe afișele și pe panourile publicitare ale alianței PSD-PC scria că oamenii ale căror chipuri ne zâmbeau îmbietor sunt garantați de către Marian Vanghelie, primarul care este al sectorului 5, inclusiv profesorul universitar Ecaterina Andronescu.

La alegeri, Ecaterina Andronescu a obținut 48,82% din voturi în colegiul său, clasându-se pe primul loc. A intrat in Parlament la redistribuire.

2.2. ACTIUNILE SALE POLITICE

2012

Ministrul Educației Ecaterina Andronescu la Arad, pentru a participa la manifestările dedicate împlinirii a 200 de ani de la înființarea preparandiei, prima școală românească de învățători. “Potrivit unor informații, ministrul Ecaterina Andronescu va participa și la alte activități în Arad. Ministrul Educației Ecaterina Andronescu va avea și câte o conferință de presă la Prefectura Arad,  și la PSD Arad.”

Ecaterina Andronescu a refuzat să crească salariile învățătorilor și educatorilor. Între timp s-au limpezit lucrurile cu educatorii și învățătorii trimiși la facultate.

A existat o șansă pentru ca 22.000 de educatori și învățatori să-și vadă crescut salariul cu 17%. În conformitate cu Legea Educației Naționale și a Ordinelor de ministru privind echivalarea experienței lor didactice cu funcția de profesor în învățământul primar și preșcolar.

Efectul ar fi fost creșterea salariului cu circa 17%, trecând într-o clasă de salarizare superioară, conform grilei de salarizare a bugetarilor.

Era necesar un simplu ordin de ministru, semnat de reprezentanta în guvern a social-democrației, Ecaterina Andronescu.

Ministrul – Ecaterina Andronescu i-a trimis pe toți să facă o facultate, pe banii lor, pentru a mai da câteva zeci de milioane fabricilor de diplome. Ca și cum, la sfârșit de carieră, o învățătoare bună sau foarte bună ar putea adăuga ceva la experiența deja acumulată, pentru ultimii câțiva ani de carieră.

Aceasta a fost tratamentul pentru care au votat USL – 2013, posibil o buna parte dintre cele 22.000 de cadre didactice. Nici măcar ce aveau dreptul, conform legii, n-au obținut.

USL își dă de la început arama pe față. Nu-i vorba de promisiunile deșănțate din campania electorală, de care nici nu poate fi vorba. Dar nici câteva amărâte de sute sau zeci de lei, cuvenite unor învățători și educatori nu este de acord să fie acordate. Ministrul său, Ecaterina Andronescu, a refuzat mărirea, de aceasta dată, de salariu cadrelor didactice îndreptățite să o primească.

Ce nu înțelege Ecaterina Andronescu?

Ultimele schimbări aduse Legii Educației Nationale, de către Ecaterina Andronescu, dovedesc că nu înțelege nimic din lumea în plină evoluție în care trăim. A rămas la stadiul de politruc al epocii comuniste, protejată și apărată de premierul Victor Ponta.

Indiferent câte schimbări ar aduce legilor educației, societatea nu merge orbește în sensul pe care-l dorește Ecaterina Andronescu. S-a întâmplat în alte țări, se întâmplă și la noi.

Din ce în ce mai mulți tineri foarte dotați intelectual aleg și vor alege în continuare universități străine, iar cei care, deși dotați, nu au cine știe ce resurse, vor merge la cele câteva universități românești care nu vor aplica aberațiile din ultima OUG promovată de Ecaterina Andronescu.

Vor fi și universități care înțeleg mersul lucrurilor. Se încărcă cu activiști de partid, cu politruci, sau cu personal didactic de vârsta a III-a, a IV-a, a V-a, adio studenți, se duc la alții.

Deja acumularea de diplome, neacoperite de competențe, un sport național în anii trecuți, a căzut în desuetitudine. Nu mai rentează. Statul nu mai este un angajator important, iar în lipsa resurselor bugetare îi va da afară și pe actualii funcționari bugetari.

Iar angajatorii privați nu se uită la diplome, ci la ce știe să facă un candidat la un job. Românii învață repede, sunt ajutați și de cei trei milioane de români care au învățat pe propria piele, în alte țări, ce se cere pe piața muncii. Nu diplome.

Anul trecut nu s-au prezentat la bacalaureat nici măcar toți aceia care aveau dreptul. Iar facultățile au plecat, pentru al doilea an consecutiv, fără „materia primă” necesară unei fabrici de diplome. Deja s-au desființat sute de programe de studii din lipsa de clienți. În anii următori tendința se va accentua, așa că vom asista la închiderea pe banda rulantă a fabricilor de diplome.

Pentru că piața muncii funcționează ca un reglator de ultimă instanță. Ce n-a reușit statul, să deschidă ochii părinților și tinerilor, asupra condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru accesul în piața muncii, îi învață acum angajatorii privați. Angajatorii privați nu se uită nici la bacalaureat profesional, nici la diplome de învățământ superior.

Ce este  « minunat » este faptul ca deși nu a făcut și nu va face nimic pentru tinerii studenți, în campania electorală din 2012 a participat la lansarea Campaniei « Tineret în mișcare ».

Campania "Tineret in miscare", lansata in prezenta Ecaterinei Andronescu si a lui Dragos Bucur

Campania "Tineret în mișcare", pentru promovarea mobilitatii prin stagii de formare în Europa, a fost lansată la București, în prezența Ministrului Educației Ecaterina Andronescu, alături de alți oficiali, precum și a actorului Dragoș Bucur, ambasadorul campaniei în România.

Pe piața muncii, procentul între oferta de locuri de muncă condiționate de studii superioare și celelalte este de 1/12. Așa că, doar unul din 12 tineri, în medie, ar merita să facă studii superioare, dacă se uită la oferta de locuri de muncă.

În Elveția, o țară cu un nivel de trai pe care-l invidiem cu toții, 3-5 elevi din fiecare clasă de gimnaziu, selecționați cu grijă, timp de 2-3 ani, merg la liceu. Restul, la diverse forme de formare profesională.

În Germania, încă din clasa a V-a se desparte filiera teoretică de cea tehnologică. Elevii sunt evaluați cu grijă și îndrumați pe trasee educaționale care se potrivesc cel mai bine resurselor, inclinațiilor, talentelor proprii.

Doar în Romania, pentru a îmbogăți universitarii fabricilor de diplome, toți elevii, au/n-au resursele intelectuale necesare, au fost împinși către un bacalaureat fraudat, apoi la fabricile de diplome. Numai că, într-un târziu, au înțeles și părinții și elevii ce capcană li s-a întins, și că un salariu consistent se obține nu prin diplome fără acoperire, ci prin meserii căutate pe piața muncii. Ca nu degeaba am învățat de la strămoși că „meseria este brățară de aur”.

În concluzie, Ecaterina Andronescu se autoiluzionează, ca de obicei. Ultimele măsuri impuse prin Ordonanță de urgență, deci evitând dezbaterea parlamentară, vor îndepărta și mai mult tinerii de universitățile românești, împingându-le rapid către faliment. Iar la slujba de „înmormântare”, invitata de onoare va fi Ecaterina Andronescu.

”Rolul principal al social-democraților dar și al guvernanților este de a demonta minciunile cu care se confruntă zilnic din partea opoziției, a declarat, prof. univ. Ecaterina Andronescu”.

"Suntem chemați la guvernare, după o lungă perioadă de austeritate, după ce populația a acumulat nemulțumiri uriașe. De aceea, se cuvine ca, învățând din greșelile lor (ale PDL), trebuie să încercăm să venim să sprijinim guvernul USL. Este nevoie de fiecare susținător și, de aceea, echipa este extraordinar de importantă", a subliniat fostul ministru al Educației. Conferința organizației PSD sector 2.

Potrivit Ecaterinei Andronescu, echipa PSD sector 2 are o foarte mare capacitate de a acționa unitar, aceasta fiind o constantă.

Ecaterina Andronescu a arătat că la guvernare este mai dificil în condițiile în care trebuie identificate argumentele de a explica populației măsurile pe care Guvernul le ia, dar și menținerea unui dialog permanent cu electoratul. "Nu să ne aducem aminte numai de oamenii care ne-au votat în campaniile electorale și, în egală măsură, de a încerca să avem grijă unul de celălalt să nu avem derapaje. Cred că, în condiții nu numai de austeritate, dar și în condiții de minciuni absolut nebănuite, misiunea Guvernului este de a încerca să reechilibreze și să reașeze adevărul acolo unde este", a afirmat Ecaterina Andronescu.

"Nu trebuie să le arătăm celor din afară că suntem mai frumoși decât suntem, dar nu sunt de acord să spunem că școlile românești scot tâmpiți în momentul în care vine ambasadorul Germaniei și spune că românii au un avantaj extraordinar – sunt foarte bine calificați. De ce să așteptăm să vorbească alții de noi și să nu vorbim noi așa cum suntem despre resursele umane în interesul țării și în folosul țării? De aceea cred că această perioadă (…) a guvernării impune efortul fiecăruia dintre dvs. (…) Cred că rolul nostru este de a demonta minciunile cu care ne confruntăm în fiecare zi. Cred că trebuie să reacționăm de fiecare dată. Cum poate cineva să spună că Ecaterina Andronescu a închis școli când toată lumea știe și situația din realitate o cunoaște toată lumea – situația s-a petrecut în 2010 – 2011 când s-au închis 1.700 de școli. Dacă ar fi măcar singura minciună și aceasta m-ar viza pe mine, nu ar fi o mare problemă, dar, din păcate, minciuni auzim în fiecare zi pentru că nu au măsura și curajul să recunoască, în ultimul ceas, că au greșit și să ceară iertare populației care i-a suportat", a mai spus Ecaterina Andronescu.

Părere personală

Ce este trist referitor la acest discurs care pare patetic, este faptul că fiind un politician de marcă (așa este considerată – deși nu este pe departe un politician veritabil, cei adevărați au murit de mult) nu reușește să nu arate cu degetul la cei care au fost înainte, de fapt cei pe care mai mult s-au mai puțin tot fosta actuală ministreasă i-a condus. A știut tot timpul ce este și ce se întâmplă, dar nu a luat nici o decizie pentru că pur și simplu nu avrut nu că nu ar fi putut. Niciodată nici unul din foștii miniștrii ai educației nu vor recunoaște că au grești deoarece toate directivele conducerii ministerului educației au fost date și urmărite a fi duse la îndeplinire chiar de Eacterina Andronescu care prin discursurile sale nu face decât să arate cadrelor didactice, părinților și elevilor cât de minunată a fost și este ea la conducerea acestui minister cheie pentru dezvoltarea ueni națiuni.

Fostul Ministru al Educației Ecaterina Andronescu susține ideea transformării liceelor tehnologice cu promovabilitate foarte scăzută la examenele de bacalaureat, în școli profesionale.

Ea a declarat, într-o conferință de presă, că după rezultatele slabe la examenele de bacalaureat din 2012, Ministerul Educației a adoptat un set de măsuri, iar unitățile de învățământ care nu l-au aplicat trebuie să răspundă.

“Rezultatele acestea slabe trebuie să fie un semnal de alarmă serios pentru toți profesorii implicați în pregătirea elevilor. Dacă rezultatele slabe se vor repeta, măsurile nu trebuie să se lase așteptate. Eu aș merge până la a transforma liceele tehnologice în școli profesionale. Nu vreau să sune ca o amenințare, dar trebuie să facem corecturi la Legea educației și s-ar putea să prindem asemenea măsuri și în lege”, a precizat Ecaterina Andronescu.

Părere personală

Este atât de ciudat, într-o țară civilizată să fie acuzați profesorii de rezultatele slabe ale elevilor la examenele de bacalaureat este blasfemie, la noi în țară este ceva normal să fie acuzate cadrele didactice, este drept și ele cu oarecare greșeli în abordarea programei școlare și a elevilor, dar nu într-atât încât să nu intereseze nici o guvernare despre actul de învățământ care este de căpătâi pentru dezvoltarea armonioasă a cetățenilor ei. Încă mai există în țara noastră o rată crescută a analfabetismului ceea ce nu este tocmai în regulă cu cerințele Uniunii Europene care.

De asemenea, fostul ministru, care este președintele Comisiei pentru învățământ din Senat, consideră că autoritățile din învățământ trebuie să îmbunătățească sistemul educațional din clasele primare și gimnaziale.

“Realitatea examenului de bacalaureat a arătat că în liceu nu poți corecta toate lacunele cu care copiii vin din gimnaziu. De aceea, atenția inspectoratelor școlare trebuie să fie îndreptată către ciclul primar, chiar pornind cu soluții remediale, astfel încât să nu se mai repete situația de la evaluarea de clasa a VIII-a și, sigur, de la examenul de bacalaureat”, a afirmat Andronescu.

Părere personală

Vorbește oare despre un sistem ”demolat” (cum îmi place să spun) și supraîncărcat chiar de primii miniștri ai învățământului cărora Ecaterina Andreonescu le-a succedat și care a împovărat și mai mult clase primare I-IV fără nici un fel de simțământ legat de sufletele celor mici ci doar interesată de buzunarele guvernanților. Numai faptul că au fost introduse manualele alternative și asta spune cât de amețitor este pentru niște copiii acest sistem. Ce interese au fost în joc când a apărut ideea de manuale alternative? Doar interese personale sau de grup fără scrupule și fără a păsa cuiva de dezvolatrea armonioasă a tinerei generații.

Fostul Ministru al Educației Ecaterina Andronescu, care este în prezent președintele Comisiei pentru învățământ din Senat, susține contractarea unor împrumuturi de la Banca Mondială pentru finalizarea lucrărilor la cele 162 de campusuri școlare începute în urmă cu cinci ani.

Fostul Ministru al Educației Ecaterina Andronescu, care este în prezent președintele Comisiei pentru învățământ din Senat, susține contractarea unor împrumuturi de la Banca Mondială pentru finalizarea lucrărilor la cele 162 de campusuri școlare începute în urmă cu cinci ani. Andronescu a declarat, într-o conferință susținută la Botoșani, că demersurile au fost demarate, Banca Mondială dându-și acordul de principiu pentru finanțarea acestor investiții.

“În perioada cât am fost la minister, din iulie până în decembrie, eram conștientă de acest lucru, motiv pentru care am demarat discuțiile cu Banca Mondială pentru a încerca să obținem un împrumut dedicat finalizării construcțiilor începute. Proiectul se află în curs de finalizare”, a afirmat Ecaterina Andronescu.

Părere personală

Fostul ministru susține că până la începerea efectivă a lucrărilor este nevoie de o reanalizare a proiectelor, principalul obiectiv al Ministerului Educației fiind finalizarea spațiilor dedicate exclusiv învățământului. Ecaterina Andronescu a subliniat că împrumutul de la Banca Mondială ar putea fi folosit și pentru finalizarea lucrărilor de reabilitare a școlilor, unde investițiile au fost începute și abandonate.

Trist lucru cu finalizarea acestor lucrări mai ales acum când partea de educație este la pământ și nu se face nimic în acest sens. Profesorii și învățătorii cu care eu am stat de vorbă nu știu ce întorsătură vor mai lua lucrurile în ceea ce privește organizarea ariei curriculare care este tare stufoasa la clasele primare și are mare încărcătură inutila în clasele liceale. Învățământul universitar de stat este pus pe acumulat studenți pentru că așa își primesc banii profesorii, în funcție de câți studenți au, și calitatea este ca atare – slabă – cei care se îndreaptă spre un învățămât superior privat sunt la fel de debusolați datorită excesului de zel prost gestionat și a unei arii curriculare stufoase și care nu folosește nimănui la finalul facultății. Ce este și mai trist este faptul că toți spun că este obligatoriul masterul după anii de facultate dar nimeni nu spune pentru ce categorii de viitori profesioniști este necesar, nu obligatoriu. Conform Pactului de la Bologna aceste studii masterale nu sunt obligatorii. Am avut bucuria de a sta de a cunoaște și a sta de vorba cu unul dintre profesorii români specialiști în pedagogie despre Pactul d ela Bologna și despre cu a luat el ființă. Tot interese personale au dus la apariția acestui Pact care de altfel nu a fortat pe nimeni să modifice sistemul de învățământ din țările semnatare ci doar au introdus prin acest sistem sistemul internațional de credite pentru migrarea în spațiul european a studenților. Găselnița cu sistemul de 3 ani studii de licență – 2 ani master – 3 ani doctorat a fost gsit ca o oportunitate de câștig financiar mai mare pentru cadrele didactice și pentru universitățile și particulare și de stat din această țară. Dar instituțiile publice și cele private ca să se disculpe fără motiv de altfel celor care vor să se angajeze invoca acest motiv ca și o lacună în pregătirea viitorului salariat! S-a gândit cineva vreodată al acest aspect? Nu. Și asta datorită faptului că banii sunt mai valoroși decât viitorul, dezvoltarea și nevoile tinerilor care nu știu încotr-o să o ia.

2.3. REFORMELE SALE

Bilanțul „epocii de aur” în educație – Ecaterina Andronescu

Motto: „Universitatea Spiru Haret și alte universitățti controlează Ministerul Educației și Parlamentul României”. (Mihail Hârdau)

Să nu ne amăgim, perioada 2000-2012 a fost dominată de Ecaterina Andronescu, fie direct la cârma educației, fie cu miniștri îndrumați, direcționați sau de-a dreptul teleghidați – Liviu Pop – de către ea (cine este ea? Se știe).

Cu două excepții, scurtul ministeriat al lui Mircea Miclea, și acela de doi ani al lui Daniel Funeriu.

Cu ce ne-am ales dupa acești 12 ani de mandat aproape continuu al Ecaterinei Andronescu?

– Ultimul sau ultimele locuri pentru educația românească în evaluări internaționale PISA, TMSS, PIRLS, și altele;

– Bacalaureatul 2011 și 2012 arată dezastrul educației românești, ținut ascuns până în acel moment;

– Nici o universitate românească în top 500 Shanghai;

– Fenomenul „fabricile de diplome”, scandaluri legate de diplome false și programe de studii neacreditate;

– Imensul scandal de la Universitatea Spiru Haret, având înmatriculați 340.000 de studenți, la doar 750 de cadre didactice titulare;

– Plagiatele și nepotismele au devenit fenomene frecvente în învățământul superior românesc;

– O piață a muncii precară, fără meseriași și muncitori specialiști, afectând competitivitatea și atractivitatea economiei;

– Brandul forței de muncă românești în UE este „capșunarul”, nici cât instalatorul polonez;

– Educația este locul unde nimeni nu dă socoteală de nimic;

– Nu s-a elaborat un nou Curriculum Național;

– Frauda, mistificarea, minciuna, dominantele examenelor naționale;

– Doar 20% dintre absolvențtii de învățământ superior se angajează în specialitatea urmată;

– Funcționari din minister și parlamentari iau salarii de la fabricile de diplome, promovându-le interesele;

– Circa 60.000 de studenți romani, cei mai buni, învață la universități străine, pentru că nu și-au găsit în țară programele de studii și calitatea unui învățământ superior la care aspirau. O bună parte dintre aceștia nu mai revin în țară;

– Ecaterina Andronescu este condamnată de prima instanță pentru incompatibilitate între funcțiile deținute.

Părere personală

De departe cea mai gravă acțiune, nerecunoscută, a Ecaterinei Andronescu este desființarea școlii profesionale din 2003. Înlocuită cu o struțo-camilă, școala de arte și meserii, care se termină tot la bacalaureatul fraudat și apoi în învățământul superior, nu avea legatură cu o școală profesională serioasă, ci reprezenta tot o ruta liceală tehnologică, cu un an mai lungă. A și fost suspendată în 2009, Ecaterina Andronescu declarând că nu s-a dovedit un demers util. Adică România și românii au fost teren experimental și cobaii ei.

Ecaterina Andronescu a fost promotoarea, susținătoarea și îndrumătoarea din umbră a fabricilor de diplome. Toate acțiunile domniei sale, o adevarată conspirație împotriva educației și formării profesionale, au avut drept scop „împingerea” tuturor tinerilor spre și printr-un bacalaureat fraudat, pentru a ajunge apoi să cotizeze la fabricile de diplome. Indiferentă la nevoile economiei naționale și cerințele pieței muncii, indiferentă la resursele, înclinațiile, talentele tinerilor, obligați să învețe pe un parcurs teoretic, abstract, fără legătură cu activitatea practică, fără legatură cu propriile interese.

Atat de puternică este setea domniei sale de a alimenta fabricile de diplome cu materie primă încât a promovat un proiect de lege care ar fi permis, dacă ar fi fost aprobat, accesul în universități a absolvenților de liceu fără bacalaureat.

În toamna 2012, sub conducerea Ecaterinei Andronescu, bacalaureatul a revenit la fraudare și mistificare. Între județele Ialomița și Giurgiu se înregistrează o diferență de cinci ori mai mare a procentului de promovare la bacalaureat: 10% vs. 52%, în condițiile în care au participat la examen zeci de mii de elevi. Nici un control, nici o verificare a tezelor identice aflate în centrele de evaluare nu au fost dictate de d-na ministru Andronescu.

Obsesia Ecaterinei Andronescu a fost și este să anuleze, să anihileze, toate măsurile luate în educație de alți miniștri, acum de Daniel Funeriu, ca fiind incorecte, greșite, doar ce declară și inițiază domnia sa fiind corect.

– Clasa pregătitoare va fi analizată și, eventual întoarsă la grădiniță, după ce a pornit și funcționează la școala generala;

– A introdus un bacalaureat profesional, nerelevant, deși există și acum un examen de certificare a competențelor profesionale;

– Dorește să schimbe legea astfel încât directorii de școli să fie aleși de salariați, adică de Consiliul Profesoral. Este ca și cum toți liderii de sindicat din țară ar deveni managerii respectivelor instituții, pentru a apăra interesele salariaților. Împotriva cui, a beneficiarilor serviciilor de educație?;

– Își propune să schimbe criteriile de obținere a titlurilor academice, pentru că în legea actuală sunt prevăzute unele prea grele, deși echivalente celor din alte țări UE;

– La indicațiile sau acțiunea sa directă au fost schimbați toți inspectorii generali școlari și 5000 de directori de școli, cu oameni din clientele de partid a USL, încălcând legea care spune că managerii trebuie selectați prin concurs organizat de către Consiliile de Administrație;

– A anulat prevederea legala care dă școlilor prerogativa de a-și selecta cadrele didactice;

– A pulverizat Consiliul Național de Etică și CNATDCU populându-le cu oameni provenind din anturajul său membri PSD;

– A anulat finanțarea universităților în baza unor criterii de calitate, prevăzute în Legea Educației Naționale, pentru a reintroduce clientelismul la alocările bugetare;

– A dat indicații ministrului Liviu Pop să prelungească cu un an termenul în care 26 de universități urmau să obțină acreditările care să înlocuiască autorizațiile provizorii;

– A anulat organizarea masterului didactic, prevăzut de lege, pentru formarea cadrelor didactice;

– În ciuda dovedirii plagiatului comis de Victor Ponta si Ioan Mang, nu ia nici o măsură de retragere a titlurilor acestora și de recuperare a sporurilor la salarii încasate ilegal de respectivii;

– Se gândește să înlocuiască actuala Lege a Educației Naționale cu Codul Educației, proiectul de lege întocmit în 2009 de către domnia sa. (ceea ce se va și întampla in cel mai scrut timp pe “muțește” așa cum se fac multe în țara asta.

Acesta este, în mare, tabloul educației și formării profesionale, dupa anii „epocii de aur” Andronescu.

Părere personală

Doar piața muncii corectează, ca reglator de ultimă instanță, ceea ce nu au fost în stare să construiască miniștrii și guvernele noastre. Tinerii nu mai aleargă după diplome neacoperite de competențe, pentru că acestea nu mai sunt valorizate de piața muncii. Fabricile de diplome mor încet dar sigur, după ce au invadat piața cu milioane de diplome care nu mai valorează nimic. Aici mai fac o precizare, că încă sunt universități particulare privilegiate care tot scot pe banda neprofesioniști cu diplome, interesul material primează la aceste universități privilegiate – vezi Dimitrie Cantemir, Titu Maiorescu, Universitatea Ecologică, care are cadre didactice foste cadre ale armatei, dar și nume mari în diferitele domenii pe care le scot pe piața muncii, chiar si marea Spiru Haret încă este de actualitate……dar, nu se poate spune ca aceste universitatăți și încă multe altele nu au avut și studenți meritorii care au studiat temeinic în specializările făcute. Este o vorba – dacă vrei să înveți, înveți și studiezi oriunde indiferent de faima unei instituții. Învațarea nu ține numai de pedagogi, mai ales după învățământul gimnazial.

Mi-a fost sugerat să fac comparație între Ecaterina Andronescu ca și ministru cu alte femei ministru din politica românească sau cu alți minștri ai educației. Nu pot să nu mă exprim la persoana I singular spunând că eu personal nu o pot compara cu nici un alt minsitru nici al educației și nici alt ministru femeie. Da, aș fi putut scrie cu bucurie, dacă ar fi rămas în politică, despre D-na Mona Muscă, un om remarcabil și de un profesionalism și un umanism demn de o lecție politică deschisă tuturor tinerilor care au vrut și vor să se formeze ca și viitori politicieni ai acestei țări.

Comparativ cu alți miniștri ai educației nu cred că pot face deoarece ea a marcat clar și fără comentarii stufoase acest segment al mersului spre dezvoltare al unei țări care are ca bază a culturii sale învățământul, sănătatea și mediul. Vrobind despre „minunatele” ministrese din anii 1992-2013 nu cred căpot fi puse nici una în discuție nici măcar Stănoiu sau Udrea.

CAPITOLUL III

CAZURI MEDIATIZATE

3.1. Contribuția D-nei Ecaterina Andronescu la „dezvoltarea” învățământului românesc

La aceste cazuri mediatizate pe care le-am ales ca fiind mai interesant de prezentat, deși mi-am exprimat și părerea mea personală, am ținut să le prezint și așa cum au fost ele prezentate de către mass media și de cum au fost văzute de actorii secundari beneficiari ai acestora

Mulți afirmă că odată cu reformele Miclea-Funeriu educația pornise pe un drum corect, chiar dacă exista riscul ca acesta să fie blocat, să se instaleze restaurația, în ciuda pierderilor imense pe care epoca Andronescu le-a cauzat românilor și României.

Se vorbește de pierderile din învățământ și în mod deosebit din perioada guvernării Ecaterinei Andronescu, dar nimeni nu spune că totul de fapt a început cu interzicerea acelor uniforme în școli, ca mai târziu să se reintroducă totuși pe culori pe licee și școli; de când au fost introduse la școlile gimnazile și licee manualele alternative, o sursa de bulversare a elevilor, a profesorilor care și așa erau într-o stare de confuzie privind legile date la învățământ, și o sursă de venit suplimentar în buzunarele unora din marea familie politică; și cred că totul a culminat cu distrugerea unui sistem de învățământ, stufos ce este drept, dar de calitate, în momentul în care a fost semnat Pactul de la Bologna care nu obliga și nu obligă la schimbarea anilor de școală musai, ci la introducerea, mai mult, a unui sistem de credite, astfel intrând și universitățile din România în circuitul internațional, studenții din țara noastră având posibilitatea să fie integrați în orice universitate din țările semnatare., deși mulți din cei plecați afară la studii spun că nu este chiar așa cum se crede în țară.

Două dintre cele mai mediatizate probleme legate de persoana Ecaterinei Andronescu sunt cele legate de Legea Educației și asumarea acesteia de către Guvern și cea legată de majorarea salariilor cadrelor didactice cu 50%. Nu pot să nu amintesc despre problema plagiatului și a domniei sale Ecaterina Andronescu si a lui Victor Ponta și nu numai a domniilor lor. În iulie 2009 are loc dezbaterea națională legată de legile educației.

“O întreagă dezbatere națională se poartă pe marginea legilor educației și a modului de adoptare: prin asumarea răspunderii Guvernului sau prin dezbatere parlamentară.”

Să privim în trecut. Legea învățământului, Statutul Cadrelor Didactice, precum și multele modificări pe care le-au suferit au fost trecute prin comisiile parlamentare, precum și prin votul Parlamentului. Consecință: suntem pe ultimele locuri din lume la eficiența educației și nicio universitate românească nu reușeste să se claseze în primele 500 de universități din topul Shanghai.

Piața muncii interne și mediul de afaceri suferă din lipsa forței de muncă calificate, șomajul crește, românii plecați la muncă în străinătate prestează, preponderent, munci agricole și casnice, ca urmare a unei calificări precare.

S-a întâmplat așa pentru că legile educației au fost elaborate pentru a satisface, cu prioritate, interesele parlamentarilor-rectorilor-profesorilor-ministerului, în complicitate cu sindicatele. S-a ajuns la transformarea în fabrici de diplome și de bani a universităților private și, parțial, de stat, iar învățământul preuniversitar a devenit zona satisfacerii intereselor clientelelor de partid și prăduirii bugetelor alocate educației.

Relevant este faptul că și în prezent Ecaterina Andronescu "negociază" legile educației doar cu sindicatele, respingând reprezentanții societății civile. Motivul e clar: sindicatele se pretează la "trocul" în favoarea profesorilor, deci a lor. De apărat interesele elevilor, părinților, studenților nici nu poate fi vorba, deși tocmai părinții plătesc, prin taxe si impozite, serviciile educaționale.

Scandalul s-a amplificat până la ruperea Coaliției, când primul ministru Emil Boc, la acea vreme, a somat-o pe doamna Andronescu să elaboreze, până la o anumită dată, un pachet de legi, bazat pe pachetul Miclea, în vederea asumării răspunderii. Făcându-se că nu pricepe, Ecaterina Andronescu a replicat că nu contează numele inițiatorului, că va cuprinde în Cod cele mai bune idei, dar preferă dezbaterea parlamentară.

Deși în principiu dezbaterea parlamentară este benefică, însă întârzierea reformării sistemului și riscul ca interesele politicienilor parlamentari să pervertească iarăși conținutul legilor spre propriile lor interese fac ca, prin excepție, asumarea răspunderii Guvernului să fie mai oportună.

Un exemplu: modificarea succesivă a legislației (renunțarea la examenul de capacitate, la testele naționale, la școala de arte și meserii, la examenul de admitere la liceu), eliminarea restricției ca elevii din ruta progresivă să dea bacalaureatul, fraudarea masivă a bacalaureatului, toate s-au făcut cu scopul precis ca majoritatea, dacă nu chiar toți elevii, în lipsa unei calificări care să le permită să intre pe piața muncii, să "cotizeze" la universități, în speranța că o diplomă îi va aduce mai aproape de un job bine plătit.

Așa se face că, la 23-24 de ani, tinerii se trezesc pe piața muncii burdușiți de diplome, dar fără nicio calificare și încep totul de la zero. Dar cu ce pierdere de timp și de bani din partea lor și a statului ?

”Scandalul diplomelor de la Spiru Haret este iarași edificator.

a. Cum a eliberat Ministerul Educației diplome cu antet și timbru sec pentru programe de studii neacreditate? Daca nu știa, e grav, dacă știa și totuși le-a eliberat, e și mai grav. Ce funcționari din minister nu și-au făcut datoria, s-a declanșat un control intern, cu ce rezultate?
b. De ce în ultimele zile (iulie 2009) doamna Andronescu a "pus batista pe țambal", anunțând amânarea concluziilor raportului comisiei de control, pe care îl promisese? Voturile pentru domnul Geoană au jucat vreun rol?

c. Diplomele emise deja sunt sau nu ilegale, deoarece, ulterior declanșării scandalului, doamna ministru Andronescu a anunțat că aceste diplome rămân valabile până la emiterea unui act normativ. După ce au fost scoși din sălile de examen la titularizare, absolvenții cu aceste diplome nu mai sunt primiți acum nici la masterate în alte universități – deși nu este corect acest aspect -.

d. Conform ARACIS, la multe alte universități, de stat sau private, există programe de studii neacreditate, cu perioada între autorizare și acreditare expirată de mult. Cine se face vinovat de această stare de lucruri? Cum va fi pedepsit?”

Părere personală

Referitor la Afacerea Spiru Haret, care nu este singura Afacere – mai sunt si Dimitrie Cantemir cu scandal de diplome false, si Universitatea Hyperion chiar și Universitatea Ecologică și mai sunt dacă stăm să ne aducem aminte – ne place să credem că au fost niște neînțelegeri politice referioare la cotizarea la anumiți actori de pe scena politică și atunci s-a trecut la represalii represalii care au afectat și afectează și azi – 2013 – tineri care au terminat această universitate și-au dat exemene și se refuză a li se elibera diplome de drept….indiferent de scandalul dintre actori. Acești oameni afectați – banii nu șii primesc înapoi de la Universitate dar diplome nu li se dau…este strigător la cer ce se întâmplă și totuși și oamenii tac și suferă în tăcere, tac și reprezentanții universității care doar ridică din umeri și tac și guvernnanții.

În general, zona de control, anchetă și sancțiune administrativă nu este acoperită în România, fie din cauza lipsei legislației, fie din cauza nerespectării ei. Când ești la putere, împreună cu partidul tău, a reclama lipsa legislației este un truc ieftin. Apelul la justiție este o stratagemă binecunoscută, știut fiind că procesele durează ani de zile, timp în care problema este uitată.

Ca și concluzie, până la apariția Codului Andronescu, care să ne permită o comparație cu pachetul de legi Miclea, se poate aprecia că singura strategie a PSD este "tragerea de timp", pentru a conserva cât mai mult cu putință complicitatea politicieni-minister-sindicate, în special în zona învățământului superior. – asta era in iulie 2009

*

Privind propunerea legislativă de mărire a salariilor cadrelor didactice – noiembrie 2007 –Ecaterina Andronescu scrie pe blogul personal –

”Stimați colegi,

Sigur că discutăm acum poate una din cele mai sensibile legi pe care noi le-am avut de discutat în această legislatură. Ea vizează, evident, salarizarea profesorilor, vizează de fapt un sistem care cuprinde 20% din populația țării. Și trebuie să spun cu amărăciune că niciodată profesorii nu au fost puși în față, deși de fiecare dată, conform legii, educația este o prioritate națională.

Consider că, în acest moment, principala problemă a sistemului de învățământ o reprezintă salariile profesorilor. Sunt extrem de neatractive și, ca urmare, cu greu reușim să atragem în sistem pe cei performanți, care la rândul lor să dea performanță copiilor noștri aflați în instituția numită școală.

Eu cred că trebuie să ne aplecăm cu toată responsabilitatea de care suntem în stare, pentru că dacă vrei să distrugi o nație, distruge-i școala și, fără îndoială, nu mai rămâne nimic din ea. Școala este poate singura instituție prin care toți trecem și vrem sau nu vrem să recunoaștem, toți datorăm acestei instituții mult din ceea ce suntem astăzi. Ca urmare, vă adresez rugămintea să ne aplecăm cu toată responsabilitatea și să încercăm să trecem legea așa cum a ieșit din cele două comisii.

Exprim aici dezacordul cu domnul președinte Barbu și-mi pare rău că fac acest lucru, dar cred că legile care privesc educația, inclusiv cele care privesc salarizarea celor din sistemul de educație, trebuie să treacă și prin comisiile de specialitate, respectiv prin comisiile de învățământ. Pentru că acolo sunt cunoscute problemele cu care se confruntă sistemul, pentru că acolo pot argumenta amendamentele, unele sau altele.

Cu speranța că vom vota această lege și că nu ne vom opri aici și vom continua să ne gândim și la cei care n-au putut să fie cuprinși în această lege la nivelul prevăzut de lege, vă adresez încă o dată rugămintea să n-o trimitem la comisie și să o votăm așa cum este firesc într-o procedură legislativă.

Vă mulțumesc.

Interventie facuta in cadrul dezbaterii “Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic (rămas pentru votul final).”

Un răspuns dat de un sindicalsit din învățământ –

”Felicitări pentru inițiativa legislativă privind majorarea salariilor din învățământ!
Pe această cale,exprimăm și mulțumirile noastre pentru tăria cu care ați susținut această inițiativă încununată de succes. Suntem convinși că poporul român are nevoie de parlamentari ca Dumneavoastră.
Cu deosebită stimă, Tudor Spiridon-Secretar General FSI ”SPIRU HARET”

Părere personală

Referitor la această propunere discuțiile au fost aprinse, propunerea a fost aprobată numai că la schimbarea regimului politic salariile au scăzut nu au mai crescut și legat de ce spunea Ecaterina Andronescu – ”Eu cred că trebuie să ne aplecăm cu toată responsabilitatea de care suntem în stare, pentru că dacă vrei să distrugi o nație, distruge-i școala și, fără îndoială, nu mai rămâne nimic din ea. Școala este poate singura instituție prin care toți trecem și vrem sau nu vrem să recunoaștem, toți datorăm acestei instituții mult din ceea ce suntem astăzi.” – învățământul acestei nații este la pământ de mulți ani – cel puțin de 20 de ani – fără ca să pese cuiva de asta.

Și revenind la 2012, un an în care alegerile au părut doar importante nu că ar fi și fost așa, este un an plin de evenimente interesante legate de Ecaterina Andronescu: plagiatura sa, apoi cea a lui Victor Ponta, a miniștrilor propuși la Ministerul Învățământului, propuneri făcute de Ecaterina Andronescu – este cunoscută relația de prietenie dintre domnia sa si Rectorul Universității Dimitrie Cantemir – implicată în diverse scandaluri.

Nici nu se stinseseră ecourile dezastrului de la bacalaureat și ale bacalaureatului profesional și Ecaterina Andronescu a recidivat. Cu aceleași propuneri iresponsabile, prin care toți elevii, au/n-au resursele specifice, trebuie să facă liceul. Sau să ajungă la universitate și fără examen de bacalaureat, cum  propunea în urmă cu doi ani.

Bacalaureatul n-ar fi o piedică, ne întoarcem la fraude și corupție, la mistificare și ipocrizie,  cum s-a demonstrat în toamna lui 2012, când sub conducerea doamnei Andronescu s-a și făcut saltul de la 18% promovare anul trecut la 26%, iar între județele Ialomița și Giurgiu avem un salt de promovare de la 10% la 52%, de cinci ori mai mare. Fără ca cineva din minister sau inspectorate să-și pună vreo problemă.

“Clasa a IX-a cred că trebuie să rămână la liceu. Liceul românesc are în tradiție o durată de patru ani și eu cred că trecerea clasei a IX-a la clasa gimnazială ar însemna un salt în jos imens la calitatea învățământului și nu cred că trebuie să-l facem. De aceea, acesta este unul din obiectivele pe care le avem atunci când vom modifica legea și vrem să facem lucrul acesta cât mai curând”, a afirmat ministrul Andronescu la o întâlnire cu directorii unităților de învățământ din județul Constanța.

N-am auzit nimic despre școala profesională, despre formare profesională, despre muncitorii calificați dupa care aleargă mediul de afaceri. Nu și nu. Toți elevii trebuie să treacă în clasa a IX-a să facă liceul, apoi la facultate, unde să plăteasca taxe sau să oblige bugetul să le plăteasca studiile superioare. Deși doar 20% dintre absolvenții de studii superioare se încadrează în specialitatea urmată în facultate. Sau, dacă răman doar cu liceul, nu ies nici meseriași capabili, nici buni la teorie, pentru că fiind cei mai slabi elevi nu fac față la triple sarcini de învățare: curricula teoretică generală, curricula teoretică tehnică și instruirea practică.

După ce în 2003 a desființat școala profesională tradițională, înlocuind-o cu struțo-cămila numită „scoala de arte si meserii”, care trimitea elevii tot la bacalaureatul fraudat și apoi la facultate, (nici arte,  nici meserii), Ecaterina Andronescu încearcă să-și desăvârșească opera de distrugere a formării profesionale, spre disperarea mediului de afaceri.  Că așa stau lucrurile avem mărturie faptul că a oprit în 2009 și școala de arte și meserii, lăsând ca singură rută educațională liceul, inclusiv pentru cei care nu pot învăța integrale, derivate și fizică cuantică. Aceasta este și explicația faptului că în liceele tehnice procentul de promovare la bacalaureat este de doar 20%, în condițiile unui bacalaureat cât de cât cinstit.

Ecaterina Andronescu vrea să întoarcă învățământul la vremurile când majoritatea elevilor, dacă nu chiar toți elevii, deveneau cotizanți la fabricile de diplome, după un bacalaureat fraudat, din care majoritatea absolvenților  ies fără calificările necesare pe piața muncii, în care unul din 15 joburi necesită studii superioare, conform ofertei ANOFM.

Noroc că piața muncii funcționează ca un reglator de ultimă instanță, tinerii nu se mai înghesuie să obțină diplome nevalorizate într-o piață a muncii dominată de privați. Care privați nu se mai uită la diplome, știind în ce condiții se obțin, deși în toate universitățile că sunt de stat, că sunt private cine vrea să învețe, învață, și s-a constatat că nici la universitățile renumite susținute din bugetul de stat – vezi Politehnica, ASE, Universitatea București, Psihologie, Teologie – nu se mai face școală așa cum se făcea, multe cadre didactice sunt prinse în sistemul privat și nu își mai dau interesul.

Dar dacă sistemul instituționalizat de învățământ nu le oferă tinerilor șansa calificării în meserii cerute pe piața muncii este o crimă la adresa competitivității și atractivității economiei, incluziunii și angajabilității tinerilor. Ca și cum zece ani de activitate distructivă împotriva educației n-ar fi fost suficienți, asistăm, iată, la restaurația celei mai negre perioade din educația românească.
Ecaterina Andronescu va rămâne în istorie ca ministrul care a distrus formarea profesională și a închis ochii la plagiatul premierului Victor Ponta.

3.2. VIZIUNEA D-nei ECATERINA ANDRONESCU

Legat de viziunea domniei sale privind politica și mai ales conducerea, monitorizarea și dezvoltarea învățământului prefer să nu scriu eu despre ci să las chiar gândurile domeniei sale să exprime acest fapt.

”Curajul este o formă de organizare a speranței” Nicolae Titulescu

“Eu cred sincer că implicarea trebuie să fie o modalitate de a privi viața. Trebuie să ne implicăm pentru a simți că trăim.

Ca studentă, am avut poate șansa vieții mele, să am niște profesori absolut extraordinari, majoritatea formați la școala germană, cu o anumită rigoare, cu autoritatea pe care ți-o dă o meserie foarte bine facută. Am avut printre profesorii mei pe academicienii Emilian Bratu, Ecaterina Nenițescu, George Costeanu, toti creatori de școală. Fiecare în parte a pus bazele unei anumite specializăari. Erau „monștrii sacri“ ai acestor domenii, dar erau și niște modele extraordinare. Nu pot să nu mă gândesc câtă dreptate avea profesorul Nenițescu, când spunea: „Ca să poți să transmiți știința, trebuie să fii tu însuți creator de știință sau cel puțin să te străduiești“.
Am intrat în politică pentru că mi s-a părut că aici pot să găsesc echipa împreună cu care pot să las în urma mea niște lucruri care pot să se vadă. Să nu consider că am trăit degeaba și că am trecut prin această viață politică fără să las anumite proiecte în care m-am implicat. Dacă am făcut bine sau nu, este mai greu să mă judec eu. Cred că e mai bine să mă judece alții .
Cine nu are disponibilități de abordare a altor probleme decât propriile lui probleme, atunci nu are ce căuta în politică. Pentru că în politică trebuie să pui întotdeauna înainte problemele celorlalți și daca știi să faci acest lucru atunci ai toate șansele să fii ancorat în realitățile vremurilor în care trăim.

Tot o modalitate de a fi în contact permanent cu cei care ne urmează de multe ori dar și cu cei mai puțin interesați de ceea ce facem, dar curioși și inteligenți, este Comunicarea.
Comunicarea este primordială într-un secol în care totul se derulează la viteză maximă, motiv pentru care am dorit să fiu în permanență în contact și sub această formă – prin intermediul blogului personal – cu cei pasionați de aceleași subiecte care mă pasionează și pe mine și de ce nu să învățăm de la cei din jurul nostru. »

Ce se mai poate scrie despre Ecaterina Andronescu și despre motivul intrării domniei sale în politică ?

Părere personală

Cee ce a scris pe blogul ei personal este foarte edificator cu tot ceea ce a făcut de când a intrat în politică până acum. A intrat într-o echipă de unde a putut să conducă frâiele unei instituții importante pentru cultura acestei țări și pentru care nu a făcut decât să continuie dezastrul început de Liviu Maior. În politică, în opinia Ecaterinei Andronescu , este nevoie ca interesele celorlați să primeze – teorie – dar realitatea este cu totul alta și este dureroasă, au primat si primează interesele clasei politice doar.

Tot ce a făcut la educație și acum la senat în grupul pe care îl conduce, sunt lucruri strict impuse de Ecaterina Andronescu fără acceptarea nici unei alte intervenții venite din partea altora. Și urmarindu-i activitatea se poate constata că nu exista nici un termen de comparație cu nimeni din politica românească. Poate doar cu actualul Președinte al țării care este la fel de hotarât în tot ceea ce a făcut și încă mai face, fără să țină cont de criticile celor din politică, presă, și a prietenilor apropiați.

Am avut ”bucuria” de a o cunoaște personal pe d-na Ecaterina Andronescu și parte din oamenii cu care a lucrat și încă mai lucrează și acum (din umbră, tot ea conduce Ministerul Educației) cu care am și stat de vorbă neștiind că voi avea ocazia să scriu despre domnia sa. (acum pot scrie domnia sa).

Ca și știre de ultimă oră, este la cald cum se spune în termeni jurnalistici în luna iunie, pe final de sesiune, Andronescu vrea să abroge toată legea educației a lui Daniel P. Funeriu și să-și voteze la Senat, camera decizională, propria lege.

Încă o știre interesantă apărută, legată de ce va face pe viitor ministerul eduacției este introducerea manualelor în sistem electronic. Mă întreb ce găselniță mai este și asta și ce actori politici și clientelari sunt implicați în această afacere că nu poate fi numită altfel?! În loc să dezvoltăm copiilor noștri iubirea de carte, le dezvoltăm iubirea de calculatoare, tablele, telefoane mobile și orice din care unii vor face bani iar altii își vor ditruge sufletele.

CONCLUZIE

Principala vinovată de problemele din educație ar fi Ecaterina Andronescu, iar toate problemele actuale se pare că pleacă de la dânsa, și o spun mulți. Dar există și o altă perspectivă, dintr-un punct de vedere mai cuprinzător și cu adevărat actual.

Vina Ecaterinei Andronescu nu este mai mare decât a miniștrilor din guvernările de dreapta. Dimpotrivă, merită apreciată poziția sa consecventă într-o direcție determinată de o viziune de stânga – interesul real pentru elevi.

Într-adevar, nu este apanajul unui partid să dețină monopolul înțelepciunii privind modul corect în care ar trebui făcută educația, dar acest lucru este valabil și pentru partea adversă, adică nici Daniel Funeriu sau PDL nu au neapărat dreptate.

Adevărul (asta în cazul în care cineva deține adevărul absolut) este mai degrabă la mijloc. Ecaterina Andronescu poate fi privită ca o mamă ce își iubește la fel de mult toți copiii, nu vrea să facă diferențe nejustificate, și astfel are dreptate. Daniel Funeriu, sau ceea ce el reprezintă, putea fi privit ca un ”tată” exigent care vrea să scoată ce e mai bun de la copii, nici asta nu este rău. Problema este doar dacă acest ”tată” este tributar unui curent care de două secole face departajări incorecte între oameni – academismul.

Perspectiva ministrului Ecaterina Andronescu este una de stânga, în care elevii au drepturi egale și chiar dacă sunt diferiți nu merită să fie discriminați nici măcar prin examene. Are dreptate, nu suntem toți dotați pentru a face cariere prin educație, nu ne interesează rezolvarea de integrale și operațiile cu matrici, ci eventual la ce ne ajută matematica în condiții concrete.
Accentul este pus pe cooperare, sau chiar pe supunerea individului voinței majorității. Inegalitatea, introdusă oarecum forțat prin examene, produce disconfort, de aceea se preferă compromisul la evaluare pentru a reduce diferențele.

Perspectiva de dreapta, pentru care omul este deasupra comunității, poate avea rolul individualizării. Ea obligă tânărul la efort pentru a deveni mai bun, mai competitiv. Propune examene destul de dure pentru ca mobilizarea elevilor să fie cât mai mare. Cei care nu fac față, la profesională cu ei (categorie inferioară!). Din păcate lucrul în grup este tot în vederea dezvoltării individului, colaborarea nu este o valoare în sine.

Iluzia academismului, căruia îi este tributară și ideea că numai cei care au aptitudini academice pot primi o diplomă de bacalaureat, pe deprinderile/cunoștințele academice, este pe cale de a fi abandonată în toata lumea.

Oficial ea își trăiește de fapt ultimele zile, până când orientarea pe competențe, instalată deja, va fi bine înțeleasă și pe deplin funcțională. Atunci nu vor mai fi astfel de diferențe majore între cei cu deprinderi academice și cei cu abilități sociale, artistice ori de alte tipuri, cele academice nemaifiind supralicitate și unicele apreciate.

Sunt de acord cu ideea unor examene corecte, însă contează și ce evaluezi prin examen. Dacă fac în școală și rezolvă la matematică probleme abstracte, mai mult ca să încurce elevii decât să îi ajute efectiv pentru viață, atunci mai bine să nu dea un astfel de examen.

Este meritul unui fizician roman, Basarab Nicolescu, de a insista pe o viziune mai cuprinzatoare. A militat consecvent pentru transdisciplinaritate, pentru acceptarea unei logici care iese din dualitatea în care terțul este exclus, pentru acceptare culturală și înțelegerea fiecarei poziționări. Transdisciplinaritatea a fost doar deschiderea către ceea ce intuitiv și împinse de practică sistemele educaționale au adoptat deja – centrarea pe competențe. Competențele sunt la întâlnirea dintre dezideratele și exigențele unui sistem supraindividual cu nevoile omului de participare de calitate la realitatea supraindividuală.

Potrivit studiilor, principalele nevoi ale omului contemporan sunt cele de autonomie, competență și de stima de sine. Autonomia și stima de sine pot fi crescute prin competență.
De cealaltă parte, a sistemelor, toate își stabilesc cerințele sub formă de competențe. Astfel ele devin punctul de întâlnire, calea de mijloc, în care respectul grupului pentru unicitatea ființei umane, dar și a persoanei pentru grupul din care face parte pot coexista.

Înțelegerea conceptului și demersul implementării unui învățământ centrat cu adevarăt pe competențe sunt doar la începuturi. Noțiunea, greu accesibilă adulților specializați pe o anumită abordare este mult mai accesibilă elevilor, care nu au fost încă prinși într-o viziune centrată pe persoană ori pe grup.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Arendt, Hannah, 1958: The Human Condition, Chicago University Press, Chicago.

Arendt, Hannah, 1994: Originile totalitarismului, Editura Humanitas, București.

Arneil, Barbara, 1999: Politics & Feminism, Blackwell, Oxford.

Băban, Adriana, 1996: „Viața sexuală a femeilor: o experiență traumatizantă în România socialistă", în Nicolaescu Mădălina (ed.), Cine suntem noi ?, Editura Anima, București.

Beauvoir, Simone de, 1998: Al doilea sex (ed. I, 1949), Editura Univers, București.

Blidaru Horațiu, Note de curs, Fac. De Știinte Politice, Univ. Hyperion, București, 2007.

Blundell John, Margaret Thatcher. Portretul Doamnei de Fier, Editura Curtea Veche, București, 2012.

Bock, Gisela, 2002: Femeia în istoria Europei. Din Evul Mediu până în zilele noastre, (traducere de Mariana Cristina Bărbulescu), Editura Polirom, Iași.

Boia, Lucian (ed.), 1998 : Miturile comunismului românesc, Editura Nemira, București.

Botez, Calypso, 1990 : „Drepturile femeii în Constituția viitoare", în Constituția din 1923 în dezbaterile contemporanilor, Editura Humanitas, București.

Botez, Calypso, 2002: „Femeia în legislația română", 1919, în Mihăilescu, Șt., Din istoria feminismului românesc. Antologie de texte (1838-1929), Editura Polirom, Iași.

Botting, Eileen Hunt, Carey Christine, 2004: „Wollstonecraft in America:

Bucur, Maria și Miroiu, Mihaela (eds.), 2002: Patriarhat și emancipare în istoria gândirii politice românești, Editura Polirom, Iași.

Bucur, Maria, 2002a: Eugenics and Modernization in Interwar Romania, Pittsburg University Press, Pittsburg.

Bucur, Maria, 2003 : „Feminism, Nationalism, and Citizenship in Modern Romania, (1848-1918)", paper presented at the AAASS National Convention, November, Pittsburgh.

Culda, L., Devenirea oamenilor în procesualitatea socială, București, Editura Licorna, 1997.

Curuz, D., Particularități psihosociale ale comunicării în propaganda politică și ideologică în Dimensiuni psihosociale ale propagandei politice, Editura Militară, bucurești, 1982.

Dicționar politic, Editura Politică, bucurești, 1975.

DEX, Editura Univers Enciclopedic, București 1996.

Giurescu C. Constantin, Istoria romanilor, Vol II-III, editia a III-a, Editura ALL, Bucuresti, 2013.

Hariuc, Constantin, Banciu, Elena, Comunicare politică – curs universitar – Editura Mustang, București, 2010.

Hegel, „Philosophyz of Right and Law, or Natural Law and Political Science Outlined” (1821), lucrare redată de Carl J. Friedrich (ed), The Philosophy of Hegel, Random House Inc., New York, 1954.

Marketing politic și electoral (coordinator Bogdan Teodorescu), Facultatea de Comunicare și Relații Publice ”David Ogly” – SNSPA, București.

Miroiu, Mihaela, Drumul catre autonomie/teorii politice feministe, Ed. Polirom, Iasi, 2004.

Tamaș, Sergiu, Geopolitica, Editura Antet, București, 1995.

Site-uri:

www.stiri.ro

www.stiriedu.ro

www.descopera.ro

ANEXE

Date biografice

Primii Ani de viață

Data nasterii: 7 aprilie 1948

Locul nasterii: Comuna Malovat, judetul Mehedinti

Starea civilă: căsătorită, un copil

Formarea educațională

1972: Diploma de Inginer Stiinta si Ingineria Materialelor Oxidice, Facultatea de Chimie Industrială, Universitatea “POLITEHNICA” din Bucuresti;

Perioada

1972

Calificarea / diploma obținută

Diploma de Inginer Știința și Ingineria Materialelor Oxidice, Facultatea de Chimie Industrială

Numele și tipul instituției de învățământ / furnizorului de formare

Universitatea “POLITEHNICA” din București

Perioada

1983

Calificarea / diploma obținută

Diploma de Doctor, Facultatea de Tehnologie Chimică

Numele și tipul instituției de învățământ / furnizorului de formare

Universitatea “POLITEHNICA” din București

Activitățile instructiv educative

TITLURI STIINTIFICE

2007 Doctor Honoris Causa – Universitatea din Resita

2006 Doctor Honoris Causa – Universitatea “Ovidius” din Constanta;

2005 Doctor Honoris Causa – Universitatea “Andrei Saguna” din Constanta;

2004 Doctor Honoris Causa – Universitatea Politehnică Timisoara, Universitatea din

Bacău, Universitatea „Stefan cel Mare” din Suceava, Universitatea din

Petrosani, Universitatea din Baia Mare;

2003 Doctor Honoris Causa – Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” din Iasi,

Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad;

1996 Coordonator de doctorat în domeniul Inginerie Chimică;

1982 Doctor în Chimia fizică a compusilor oxidici, Facultatea de Chimie Industrială,

Universitatea “POLITEHNICA” Bucuresti.

SPECIALIZĂRI

1996, 1998: Universitatea din Sevillia, Spania;

1997: Universitatea din Londra, UK;

1995: Universitatea din Darlington, UK;

1994, 1995: Universitatea Claude Bernard Lyon, France.

ACTIVITATEA DIDACTICĂ SI STIINTIFICĂ

1972 – prezent Asistent; Sef lucrări; Conferentiar; Profesor, Departamentul

Stiinta si Ingineria Materialelor Oxidice si Nanomateriale, Facultatea de Chimie

Aplicată si Stiinta Materialelor, Universitatea “POLITEHNICA” Bucuresti;

Cursuri predate: Chimia fizica a stării solide a silicatilor; Stiinta materialelor oxidice;

Biomateriale; Materiale ceramice cu proprietăti electrice si magnetice; Ceramici

termomecanice, Nanomateriale si nanotehnologii.

Domenii de interes: Chimia fizică a stării solide a silicatilor; Diagrame de echilibru

termic fazal, Stiinta materialelor oxidice; Materiale ceramice cu proprietăti electrice si

magnetice; Ceramici termomecanice; Biomateriale; Materiale ceramice poroase;

Nanomateriale si nanotehnologii; Metode de sinteză neconventionale a materialelor

ceramice.

Rectorul are responsabilitatea asigurării și controlului de calitate în cadrul universității, fiind și președintele comisiei privind asigurarea calității (experiență 2004 – prezent). Aceeași responsabilitate revine decanului la nivelul facultății (experiență 1992 – 2004);

Participarea, ca secretar și membru în Comisia pentru Învățământ, Știință, Tineret și Sport, la redactarea și susținerea legislației pentru învățământ;

Funcție de coordonare și control, asupra întregului sistem național de învățământ și cercetare, în calitate de Ministru al educației și cercetării.

Competențe și aptitudini tehnice

Evaluare, monitorizare, asigurarea calității programelor de învățământ din domeniile chimie inginerie chimică și știința materialelor oxidice;

Evaluare, monitorizare proiecte de cercetare științifică din domeniul de specialitate;

Recenzia științifică a unor lucrări în vederea publicării în reviste din țară sau străinătate, sau în volume la edituri de prestigiu;

EDUCATOR SI POLITICIAN

2004 – prezent: Rector, Universitatea “POLITEHNICA” Bucuresti;

2001 – 2003: Ministrul Educatiei si Cercetării;

2002 – prezent: Director, Programul Materiale noi, micro si nano tehnologii –

MANANTECH, PNCDI;

1996 – prezent: Deputat în Parlamentul României, Secretar si membru în

Comisia pentru Învătământ, Stiintă, Tineret si Sport;

1995 – 1996: Secretar de Stat pentru Învătământul Superior, Ministerul

Învătământului;

1992 – 2004: Decan, Facultatea de Chimie Industrială, Universitatea

“POLITEHNICA” Bucuresti;

1989 – 1992: Prodecan, Facultatea de Chimie Industrială, Universitatea

“POLITEHNICA” Bucuresti.

Asistent; Șef lucrări; Conferențiar; Profesor, Departamentul Știința și Ingineria Materialelor Oxidice și Nanomateriale, Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor

Activități și responsabilități principale

Cursuri predate: Chimia fizica a stării solide a silicaților; Știința materialelor oxidice; Biomateriale; Materiale ceramice cu proprietăți electrice și magnetice; Ceramici termomecanice, Nanomateriale și nanotehnologii.

APARTENENTA LA ASOCIATII PROFESIONALE SI COMISII DE SPECIALITATE

1996 – 2004: Membru în Comisia de Chimie si Stiinta Materialelor,

Consiliul National pentru Atestarea Diplomelor si Titlurilor

Academice

2004 – prezent: Presedintele Comisiei de Chimie si Stiinta Materialelor,

Consiliul National de Atestare a Diplomelor, Titlurilor si

Certificatelor Universitare;

1994 – 2000, 2004 – 2005:

Apartenența la asociații profesionale și comisii de specialitate

1996 – 2004: Membru în Comisia de Chimie și Știința Materialelor, Consiliul Național pentru Atestarea Diplomelor și Titlurilor Academice

2004 – prezent: Președintele Comisiei de Chimie și Știința Materialelor, Consiliul Național de Atestare a Diplomelor, Titlurilor și Certificatelor Universitare;

1994 – 2000, 2004 – 2005:

 Membru în Comisia de Științe Inginerești, Consiliul Național de Evaluare și Acreditare Academică

 Membru fondator și Președinte al Societății Române de Biomateriale;

 Membru fondator al Societății Române de Ceramică

 Membru fondator al Societății Române de Chimie;

 Membru fondator al Societății Române de Inginerie Chimică;

 Membru al Societății Europene de Ceramică;

 Membru al Academiei Oamenilor de Știință;

 Membru în Colegial Editorial al Revistei Silicați Industriali, Belgia;

 Membru în Colegiul Editorial al Revistei Române de Materiale;

 Membru, Clubul de la Roma;

 Recenzor, Elsevier Publishing House, Amsterdam, Olanda.

PREZENTAREA LUCRARILOR PRINCIPALE

Contributia ei la cultura prin speranta,virtute si educatie

Domenii de interes

Chimia fizică a stării solide a silicaților; Diagrame de echilibru termic fazal, Știința materialelor oxidice; Materiale ceramice cu proprietăți electrice și magnetice; Ceramici termomecanice; Biomateriale; Materiale ceramice poroase; Nanomateriale și nanotehnologii; Metode de sinteză neconvenționale a materialelor ceramice.

Publicații

– peste 225 lucrări științifice publicate sau prezentate la conferințe științifice în România și/sau în străinătate (peste 46 în publicații cotate ISI);

– 3 cărți;

– 4 cursuri universitare;

– 3 îndrumare de laborator;

Contracte de cercetare

coordonator a peste 75 de contracte de cercetare, cu finanțare națională și internațională;

1 brevet de invenție

LISTA DE LUCRĂRI

A. CĂRȚI

1.Ecaterina Andronescu, Dan Dascălu, Irina Kleps, Lorenzo Pavesi –

Nanoscience and Nanoengineering, Editura Academiei Române, București, 216

pg., 2002;

2. Ecaterina Andronescu, Sorin Jinga, Cornelia Jinga – Ceramică pentru

optoelectronică, Editura Printech, 271 pg., 2003;

3. Ecaterina Andronescu, Marin Cernea, Dana, Maria Neacșu – Ceramică dielectrică

din Nanoparticule de titanat de bariu, Editura POLITEHNICA Press, 182 pg., 2004;

4.Cristina Ghițulică, Ecaterina Andronescu – Materiale ceramice poroase. Proprietăți,

metode de obținere, aplicații, Editura Politehnica Press, ISBN: 978-973-7838-81-0, 127

pg., 2008;

5. Cristina Ghițulică, Ecaterina Andronescu – Introducere în studiul biomaterialelor,

Editura Politehnica Press, ISBN: 978-973-7838-80-3, 152 pg., 2008;

6.Ecaterina Andronescu, Cristina Ghițulică, Georgeta VOICU, Ștefania STOLERIU –

Nanopulberi și materiale ceramice. Obținere și caracterizare, Editura Politehnica

Press, ISBN: 978-973-82-7, 102 pg., 2008.

B. CURSURI UNIVERSITARE

1. Ecaterina Andronescu, Cristina Ghițulică, Ștefania Stoleriu – Chimia Fizică a Stării

Solide, note de curs, platforma e-learning UPB;

2. Ecaterina Andronescu, Cristina Ghițulică – Introducere în Știința Materialelor Oxidice,

note de curs, platforma e-learning UPB;

3. Ecaterina Andronescu, Cristina Ghițulică – Nanomateriale, note de curs, platforma elearning

UPB.

C. ARTICOLE

1. R. Dinescu, E. Andronescu – Caracteristici și comportarea la încalzire a caolinului

coloidal de Harghita, Materiale de construcții nr.3, 153-156, 1975

2. R.Dinescu, E. Andronescu – Hidrofobizarea caolinului coloidal de Harghita, Materiale

de Construcții nr.1, 1976

3. A. Bărbulescu, E. Andronescu – Materiale oxidice vitroase pentru pasivarea siliciului,

vol. Electronică și fiabilitate, București, Ed. Tehnică, 1977

4. A. Bărbulescu, E. Andronescu – Sticle pentru pasivarea semiconductorilor, vol.

Electronică și fiabilitate, București, Ed. Tehnică, 1977

5. S. Teodorescu, A.Bărbulescu, E. Andronescu – Reacții în fază solidă între steatit și

carbonații alcalino – pământoși, Materiale de Construcții, nr.3, 1979

6. R. Dinescu, A. Bărbulescu, E. Andronescu – Formarea soluțiilor solide Ce1-xZrxO2,

Materiale de Construcții nr. 1, 91-93, 1980

7. E. Andronescu – Glazuri ușor fuzibile pentru acoperirea rezistențelor bobinate,

Materiale de Construcții, nr.4, 1980

8. E. Andronescu – Structura și permitivitatea dielectrică în sistemul BaTiO3 – SrTiO3 –

BASnO3, vol. SACEP, Curtea de Argeș, 1980

9. S. Solacolu, I. Teoreanu, E. Andronescu – Thermal phase equilibrium relationships in

the system 2CaO.Al2O3.SiO2 – 2CaO.MgO.2SiO2 – CaO.SiO2 – CaO.Al2O3.SiO2, IL

CEMENTO, 78(1) 1981

10. E. Andronescu – Material abraziv cu liant din zgură, Materiale de Construcții, nr.4,

1981

11. E. Andronescu, V. Dima – Sticle fără B2O3 pentru fibre, Materiale de Construcții, nr. 2,

1982

12. E. Andronescu, N.Toma – Lianți pentru materiale abrazive destinate superfinisării,

Materiale de Construcții, 1982

13. A. Bărbulescu, E. Andronescu, N. Toma – Ceramică piezoelectrică pentru traductoare

de vibrații în volumul Conferința Națională de electronică, telecomunicații, automatică

și calculatoare, pag 197-202, Ed. Didactică, 1982

14. I. Teoreanu, E. Andronescu – Thermal phase equilibrium relationships in the

CaO.SiO2 – 2CaO.MgO.2SiO2 – 2CaO.Al2O3.SiO2 system, IL CEMENTO 80(1), 29-

36,1983

15. S.Solacolu, I.Teoreanu, E. Andronescu – Thermal phase equilibrium relationships in

the CaO.SiO2 – 2CaO.MgO.2SiO2 – 2CaO.Al2O3.SiO2 – CaO.SiO2 system, IL

CEMENTO 80(4), 201-208, 1983

16. E. Andronescu – Materiale abrazive pentru superfinisare liante cu materii prime

secundare, Materiale de construcții, 1983

17. E. Andronescu – Devitrificarea în siteme melilitice, Materiale de Construcții, nr.2,

1983

18. E. Andronescu, A. Bărbulescu – Implicațiile echilibrului de fază în obținerea și

caracteristicile materialelor de tip compozit, vol. Fundamente în știința silicaților,

București, aprilie 1983, 99-103

19. E. Andronescu, A. Bărbulescu – Considerații privind obținerea și caracteristicile

compozitelor cu funcție abrazivă, vol. Fundamente în știința silicaților, București, aprilie

1983, 104-109

20. E. Andronescu – Reacții în fază solidă la obținerea 3CaO.MgO.2SiO2, Materiale de

Construcții, nr.1, 1984

21. E. Andronescu, V. Dima – Materiale termoizolatoare noi din fibre minerale bazaltice,

Materiale de construcții, nr.3, 148-152, 1984

22. I. Teoreanu, E. Andronescu, L. Cacoveanu – Thermal Phase equilibrium relationships

in 2CaO·SiO2-CaO·Al2O3 system, Rev. Roumain Chem. 30(18) 647-650,1985

23. E.Andronescu – Lierea electrocorindonului pentru obținerea unor materiale abrazive,

Materiale de Construcții, nr.4, 1985

24. E. Andronescu, V. Dima – Realizarea fibrelor bazaltice pentru materiale

termoizolatoare eficiente în construcții, Materiale de Construcții, nr.3, 1985

25. I. Teoreanu, E. Andronescu, L. Cacoveanu – Comportarea termică în sistemul

2CaO.SiO2 – CaO.Al2O3, vol Sesiunii științifice , ICEM, 1985

26. I. Teoreanu, E. Andronescu, S. Constantinescu – Compatibility in the CaO-BaO-SiO2

system, Silicates Industriel, 54(5-6) 87-91, 1986

27. E. Andronescu – Evaluarea cristalinității în sistemul C2MS2-CAS2-CS-CMS2, în vol.

Sesiunea Științifică ICPE, 1986

28. I.Teoreanu, E. Andronescu, E. Volceanov – Procese ăn fază solidă la obținerea

CaO.MgO.SiO2, Materiale de Construcții, nr.1, 77-181, 1986

29. E. Andronescu, A. Ianculescu – Influența granulometriei liantului în realizarea

materialelor abrazive, Materiale de Construcții, 1986

30. I. Teoreanu, E. Andronescu – Comportament dans le processus de dureissement des

certaines structures du system 3CaO.SiO2-2CaO.SiO2-2BaO.SiO2, 8 the International

Congress on the Chemistry of Cement, Rio de Janeiro, 1986

31. I. Teoreanu, E. Andronescu – Corelații compoziție mineralogică-structură-proprietpți

liante în sistemul C3S-C2S-B2S, Fundamente în știința silicaților, 43-48, București, 1986

32. I. Teoreanu, E. Andronescu – Sinteza diopsidului prin reacții în fază solidă,

Fundamente în știința silicaților, 43-48, București, 1986

33. I. Teoreanu, E. Andronescu – Phase thermal relationships in the 2CaO.MgO.2SiO2-

CaO.Al2O3-CaO.SiO2-CaO.MgO.SiO2, IL CEMENTO 84(1), 29-34, 1987

34. E. Andronescu, V. Dima – Evaluarea comportării fibrelor minerale bazaltice în medii

apoase, Materiale de Construcții, nr.1, 1987

35. E. Andronescu, V. Dima – Comportarea fibrelor minerale bazaltice în medii apoase,

Materiale de Construcții, nr.3, 205-207, 1987

36. E. Andronescu, N. Baltariu – Mecanismul și cinetica formării ortosilicatului de bariu în

carbonat de bariu și dioxid de siliciu, Materiale de Construcții, 17(47), 229-231, 1987

37. E. Andronescu, A. Ianculescu – Valorificarea pulberilor secundare rezultate la fabrica

de corpuri abrazive, Materiale de Construcții, 17(4), 1987

38. E. Andronescu – Formarea stanatului de calciu prin reacții în fază solidă, vol. SACEP,

24-26 sept. 1987, Curtea de Argeș

39. I. Teoreanu, E. Andronescu – Investigation of phasal thermal relationships in

CaO.MgO.SiO2 – CaOAl2O3.2SiO2-SiO2 system, IL CEMENTO 85(3), 209-214, 1988

40. I. Teoreanu, E. Andronescu, A. Luca – The corelation between slag viscozities and

phase equilibrium in relevant oxydic system, Materiale de Construcții, 18(1), 30-34,

1988

41. E. Andronescu – Materiale din bazalt sinterizat, Materiale de Construcții, nr.3, 1988

42. E. Andronescu – Considerații privind ceramica din titanat de bariu, vol. SACEP, sept.

1988

43. I. Teoreanu, E. Andronescu – Compatibility relations in the Li2O-BaO-SiO2 system,

Revue Chemie 34(3), 869-876, 1989

44. E. Andronescu, S. Dărăbanț, A. Folea – Corelații structura-compoziție fazalăproprietăți

ceramice în sistemul BaO-SrO-ZrO2, Materiale de Construcții, 19(1), 87-90,

1989

45. E. Andronescu, V. Vâlcelaru – Considerații privind ceramica cordieritică, Materiale de

Construcții 19(3), 156-168, 1989

46. E. Andronescu – Studii în sistemul BaO.TiO3-BaSnO3, vol. SACEP, sept. 1989,

Curtea de Argeș

47. I. Teoreanu, A. Volceanov, E. Andronescu – Considerations on valence states of

copper in ceramic superconductors, Analele Academiei RSR, 1989

48. Teoreanu I., Andronescu E., Constantinescu S. – Compatibility Relations in the Li2OBaO-

SiO2 System, Revue Roumaine de Chimie 1989, Vol 34, Iss 3, pp 869-876

49. M. Brezeanu, I. Jitaru, C. Guran, E. Andronescu – Formarea prin reacții în fază solidă

a compusului CuO·Cr2O3, Revista de Chimie, 1990

50. I. Teoreanu, E. Andronescu, A. Folea, G. Cățoi – “Studii în sistemul BaO – TiO2.

Sinteză și condiții de stabilitate a Ba2Ti9O20” – Materiale de Construcții 20 [2], 139-141

(1990);

51. I. Teoreanu, E. Andronescu, A. Folea – Reacții în fază solidă la sinteza BT5,

Fundamente în știința silicaților, București, 72-81, 1990

52. I. Teoreanu, E. Andronescu, A. Ianculescu – Formarea și proprietățile unor soluții

solide BaTi1-xSnxO3, Fundamente în știința silicaților, București, 82-88, 1990

53. I. Teoreanu, E. Andronescu, A. Folea, G. Cățoi – “Reacții în fază solidă la sinteza

BaTi5O11” – Fundamente în Știința Silicaților, al III-lea Colocviu Național, București, 72-

81 (1990);

54. I. Teoreanu, E. Andronescu, L. Cacoveanu – Sinteze în sistemul Si-Al-O-N din pulberi

de Si, Al în atmosferă controlată. Evoluția formării fazelor și factori de influență,

Materiale de Construcții, 2-3, 147-190, 1990

55. I. Teoreanu, E. Andronescu, A. Folea – Reacții în fază solidă la obținerea Ba2Ti9O20,

Materiale de Construcții, 21 (2-3), 139-142, 1991

56. I. Teoreanu, E. Andronescu, V. Vîlcelaru – Vitroceram cordieritic, Material de

Construcții 21(2-3), 127, 1991

57. I. Teoreanu, E. Andronescu – Subsolidus phases in the Al2O3-Y2O3-ZrO2, Proceeding

Euro-Ceramics, vol. II, Augsburg, 1991

58. I. Teoreanu, E. Andronescu, A. Volceanov – Supraconducting ceramics, Proceeding

Euro-Ceramics, vol. II, Augsburg, 1991

59. I. Jitaru, E. Andronescu – Cromiți obținuți prin valorificarea unor soluții reziduale din

industria acidului acetic. Cromitul de cupru, Buletinul Institutului Politehnic București 3-

4, 35, 1991

60. I. Teoreanu, E. Andronescu, L. Cacoveanu – Sinteza unor faze în sisteme Me-Si-Al-

O-N, Materiale de Construcții, nr. 21(1), 33, 1991

61. I. Teoreanu, E. Andronescu, L. Cacoveanu – Rute de sinteză pentru Si3N4 și sialonuri.

Mecanisme de reacție, Materiale de Construcții nr.21(4), 289-297, 1991

62. I. Teoreanu, E.Andronescu – Sistemul Al2O3-ZrO2-CeO2, Relații de fază, structură,

proprietăți, Materiale de Construcții, nr. 22(1), 63-67, 1992

63. I. Teoreanu, E. Andronescu, I. Dima – Ceramici în sistemul ZrO2-Y2O3 cu procesare

neconvențională, Materiale de Construcții 22(3), 198, 1992

64. E. Andronescu, A. Folea, Gh. Oprișan – Sinteza ceramicilor de tip Ba(Zn, Ta)O3 prin

reacții în fază solidă – Materiale de Construcții 22 (2), 131-133 (1992)

65. I. Teoreanu, E. Andronescu – Orthosilicate composition in CaO-SrO-BaO-SiO2

system and their water reactivity, preceede. Of 9th Congress Chem. Cem. New Delhi,

India, vol. II, 17-113, 1992

66. E. Andronescu, E. Stan – Vitroceramuri Bioactive, Conferinta nationala de chimie

si inginerie chimica, vol.3, p. 919-925, Bucuresti, 1993

67. I. Teoreanu, E. Andronescu, A. Ianculescu – Ceramique dielectrique du type

Ba1-xMxTi1-yMyO3, Silicates ind., 5-6, 114-117, 1993

68. E. Andronescu, N. Toma – The composite materials of oxyde-carbide type, Third

Euro-Ceramics, vol I, 1993

69. E. Andronescu, A. Ianculescu, M. Daia – Sinteza si proprietatile cristalelor mixte

perovskitice din sistemul SiO2-TiO2-La2O3, Conf nat. de chimie si ing ch, vol 3,

827-833, 1993

70. E. Andronescu – Relations phasal subsolidus and properties in TiO2-ZrO2-SnO2

System, Revue roumaine de chimie, 38 (10), 1040-1046, 1993

71. E. Andronescu, A. Folea, M. Sandu – Subsolidus Relationship in ZrO2 – SnO2 – TiO2

System – 3rd Euro-Ceramics Conf., vol. 1, 993-998, Madrid, Spania (1993)

72. I. Teoreanu, E. Andronescu, A. Folea – Ceramique dielectrique du type Ba1-xM’xTi1-

yM”yO3 – Silicates Industriels 58 [5-6], 114-116 (1993) (în lb. franceză)

73. E. Andronescu, A. Folea, M. Sandu – Reacții în fază solidă în sistemul ZrO2 – SnO2 –

TiO2 – Conf. Naț. de Chimie și Inginerie Chimică, București, vol 3, 837-842 (1993)

74. E. Andronescu, A. Folea, G. Bădilă – Sinteza și caracterizarea cristalelor mixte din

sistemul SnO2 – TiO2 – ZrO2 – Conf. Naț. de Chimie și Inginerie Chimică, București, vol

3, 837-842 (1993)

75. E. Andronescu, N. Drăghici – Bioceramica feromagnetică, Conferinta nationala

de chimie si inginerie chimica, vol.3, p. 793-799, Bucuresti, 1993

76. E. Andronescu, A. Ianculescu – BaTi1-y(Sr,Zr)yO3 dielectric ceramics, Third Euro-

Ceramics, vol.II 59-65, 1993

77. I. Teoreanu, E. Andronescu, I. Dumitrescu – The influence of proceeding

parameters in the Si3N4 synthesis or derivate phases, Third Euro-Ceramics, vol.I,

1993

78. E. Andronescu, M. Minulescu – Sinteza cristalelor mixte pentru ceramică

magnetică în sistemul Li2O-ZnO-Fe2O3, Materiale de Construcții, 23(4), 1993

79. E. Andronescu, M. Minulescu – Sinteza fazelor și proprietăți în sistemul

NiFe2O4-ZnFe2O4, Materiale de Construcții 23(3), 207-211, 1993

80. I. Teoreanu, E. Andronescu, M. Coarnă – Ceramică cordierit-zirconică, Materiale

de Construcții,23, 1993

81. I. Jitaru, E. Andronescu, M. Brezeanu, Z. Dragoste – Cromit de Cu(II) obținut

prin hidroliza unor combinații complexe polinucleare, Conferința națională de

chimie și inginerie chimică, vol. 3, 793-799, 1993

82. E. Andronescu, A. Folea, B. Barbu, E. Karmazsin – Sinteza carburilor de niobiu

și tantal prin reacții autopropagate, Conferința națională de chimie și inginerie

chimică, vol.3, 919-925, 1993

83. E. Andronescu, M. Minulescu, V. Vîlceanu, G. Buf – Sinteza și caracterizarea

feritei de nichel cu adaosuri de MnO și CoO, Conferința națională și inginerie

chimică, vol.3, 883-889, 1993

84. E. Andronescu – Relations phasal subsolidus and prperties in TiO2-ZrO2-SnO2

system, Revue Roum. Chemie, 38(10), 1040-1046, 1993

85. C. Guran, I. Jitaru, Aurelia Meghea, L. Stoica, E. Andronescu – Polynuclear

compounds of La with 2 amino-1-ethanol, Scientific Bulletin-Politehnica University of

Bucharest, Series B: Chemistry and Materials Science, 1993, 55(1-2), 79-85

86. E. Andronescu, M. Parascanu – Na2O-CaO-P2O5-SiO2 Quaternary bioceramics,

Rev. Roum. Chim., 39 (11), 1335-1341, 1994

87. E. Andronescu, A. Ianculescu – Defecte compensatoare in SrTio3 dopat cu

Nb2O5, Materiale de constructii 24(i), 53-57, 1994;

88. E. Andronescu, I. Teoreanu, A. Ianculescu – Sinteza și caracteristicile cristalelor

mixte SrTi1-xNbxO3, Materiale de Construcții, 25(1), 1994

89. I. Jitaru, E. Andronescu, L. Stoica, C. Guran – Polynuclear complexes of La with

3 amino-1-propanol, Rev. Roum. Chim. 39(10), 1151-1157, 1994

90. C. Guran, I. Jitaru, E. Andronescu, L. Stoica – Ni(II)-hydroxosulfatoamino

complexes separated by dissolved-air flotation, Rev. Roum. Chim. 39(10), 1179-

1185, 1994

91. E. Andronescu, M. Parascanu – Na2O-CaO-P2O5-SiO2 quaternary bioceramics,

Rev. Roum. Chim., 1335-1341, 1994

92. I. Teoreanu, E. Andronescu, L. Dumitrescu, D.J.Rowcliffe – Factors affecting the

synthesis of sialon, Mat. Research, 4, 1-6, 1994

93. E. Andronescu, A. Ianculescu – Formation and dielectric properties of Ba1-

xSrxTi1-ySnyO3 solid solutions, Electroceramics, vol 5, G. Gusmano & E. Traversa,

Italy, 289-296, 1995

94. E. Andronescu, R. Barbaresso, Gh. Taralunga – Portelanuri dentare, Conferinta

nationala de chimie si inginerie chimica, vol.4, p. 454-459, Bucuresti, 1995

95. E. Andronescu, N. Draghici, E. Stan, R. Neagu – Bioactive glass-ceramics, Rev.

Roum. Chim., 40 (10), 1049-1056, 1995

96. E. Andronescu, A. Folea, M. Teiușanu – Ceramici dielectrice derivate din Ba2Ti9O20 –

Conf. Naț. de Chimie și Inginerie Chimică, București, vol 4, 442-447 (1995)

97. I. Teoreanu, E. Andronescu, A. Folea, J-P Deloume – Reactions Mechanisms at

BaTi4O9 Synthesis by Microwave Heating – 4th Euro-Ceramics, vol.1, 195-200,

Riccione, Italia (1995) (în lb. engleză)

98. I. Teoreanu, E. Andronescu, A. Folea – Microwave Processing of Dielectric Ceramic

with Low Permittivity Ba2Ti9O20 – Rev. Roum. de Chimie 40 [10], 965-969 (1995)

99. E. Andronescu, A. Ianculescu, Formarea și proprietățile unor soluții solide în

sistemele BaO-TiO2-La2O3, Materiale de Construcții 25(1) 36-41, 1995

100. E. Andronescu, I. Teoreanu, A. Benga, A. Ianculescu – Ceramică dielectrică pe bază

de titanați, Materiale de Construcții 25(2) 120-126, 1995