Originile Publicitatii Prin Ziare, Radio Si Televiziune

Potrivit Enciclopediei Britannica, publicitatea "cuprinde acele tehnici și practici folosite de companii pentru a-și promova produsele, serviciile, opiniile sau cauzele în mediul public, în scopul convingerii oamenilor".

Definitia datӑ de DEX este urmatoarea: publicitate: s. f. Faptul de a face cunoscut un lucru publicului; difuzare de informații în public; caracterul a ceea ce este public. ♦ Agenție (sau birou) de publicitate = birou unde se pot da, pentru a fi publicate în ziare sau difuzate prin radio și televiziune, anunțuri (cu caracter particular). Mica publicitate = rubrică a unui cotidian în care se publică anunțuri cu caracter particular. Agent de publicitate = persoană angajată de o firmă comercială pentru a face reclamă mărfurilor ei. ◊ Loc. vb. A da publicității = a publica. – Din fr. publicité.

Apariția publicitӑții

In timpurile străvechi, publicitatea era realizată pe cale verbală. Primul pas în dezvoltarea publicității moderne l-a reprezentat apariția tiparnițelor, în secolele 15 – 16. Ȋn secolul 17, săptămânalele londoneze au început să cuprindă în paginile lor și publicitate, iar în următorul secol, fenomenul a înflorit.

Ascensiunea companiilor în secolul 19 s-a datorat în mare parte propagării industriei publicității. Secolul 19 a marcat apariția agențiilor de publicitate în Statele Unite ale Americii. Primele agenții de advertising reprezentau, practic, firme de brokeraj, care vindeau spațiul de reclamă din ziare. La ȋnceputul secolului 20, agențiile au început să se implice în producția mesajului publicitar în sine – inclusiv copierea și designul. In anii '20, agențiile de publicitate erau capabile să planifice și să execute campanii vaste de advertising, de la "foaia de hartie", la prezentarea ȋn mass-media vremurilor.
Prima dovadă cunoscută a publicității a fost o tăbliță de lut babiloniană din anul 3000 î.C. ce poartă inscripții referitoare la un negustor de alifii, un scrib și un cizmar. Suluri de papirus, dezgropate din ruinele Tebei, arată că vechii egipteni aveau o metodă mai bună prin care își scriau mesajele (însă anunțurile păstrate pe papirusuri ofereau recompense pentru prinderea sclavilor fugari). Grecii erau printre aceia care se bizuiau pe crainicii din orașe pentru a preaslăvi sosirea vaselor cu încărcături de vinuri, mirodenii cereale și metale. De multe ori crainicii erau acompaniați de muzicieni care îi ajutau să mențină tonalitatea corectă. Mai târziu, vestitorii orașelor au devenit în majoritatea țărilor europene, cel dintâi mediu utilizat pentru anunțurile publicitare. (În acest punct, trebuie să facem o digresiune pentru a expune o idee promoțională folosită de hangii din Franța pentru a face reclamă pentru vinurile lor minunate: îi puneau pe crainici sa sufle într-un corn, sa strângă un grup de oameni și să le ofere mostre). Și negustorii romani aveau spirit comercial. Ruinele Pompeiului conțin anunțuri în piatră sau teracotă prin care se făcea reclamă la ceea ce se găsea de vânzare în prăvălii.

Majoritatea oamenilor, din cauza analfabetismului, foloseau simboluri ale produselor sau serviciilor pe care le dețineau cum ar fi: o vestă (croitor din Williamsburg, Virginia), un șir de jamboane pentru prăvălia unui măcelar, o vacă petru o lăptărie, o gheată pentru un cizmar.

Originile publicității prin ziare, radio și televiziune

Pentru Europa momentul de referință în evoluția tehnicii imprimării se plasează între anii 1438-1450, când Johann Genfleisch, zis Gutenberg, a dat naștere tiparului cu litere mobile. După aproximativ 40 de ani de la această invenție, William Caxton din Londra a tipărit primul anunț în engleză- un manifest fixat pe ușile bisericilor, cu privire la regulile care trebuie sa călăuzească clerul în timpul Paștelui. Prima reclamă tiparită și distribuita la nivel de masă a apărut în Germania, într-un pamflet de știri, în anul 1525. Reclama promova virtuțile unui medicament miraculos cu efecte de panaceu.

Primul ziar englezesc a apărut în 1622 iar prima reclamă tipărită și distribuția prin presă în forma pe care o cunoastem acum, în anul 1625.

Radioul, ca mijloc de comunicare promoționala a fost utilizat începând din anul 1926, iar televiziunea din anul 1947.

Prima atestare a publicitӑții ȋn Romȃnia

În Romȃnia, primele informații cu caracter publicitar au apărut în anul 1840 în ziarul ‘‘Mercur’’ din Galați. Ziarul, tipărit în două limbi, română și italiană, anunța sosirile vapoarelor în port precum și numele importatorilor, având drept scop atragerea comercianților din alte orașe.

In 1880, David Adania fondeaza prima agentie de publicitate din Romȃnia , care purta numele sau. Pana acum publicitatea la noi a trecut prin mai multe faze: strigӑtul mӑrfurilor ȋn fața prӑvӑliilor și ȋn zonele cele mai circulate; “ anunciurile “ (“ instiintarile ”), sau “ mezaturile “, “ vȃnzarile “ sau “ instiintarile particulare “ care erau informații despre marfӑ sub forma unor texte scurte. Apӑruserӑ ȋn ziarele vremii ȋncepȃnd cu anul 1829. Acestea din urma aveau o formă concisă pe care o numim azi “ mica publicitate “.

Dintre agențiile românești amintim Călăuza, Reclama, Anuarul General al României Mari, Adania. În România, în anul 1937, în București erau 17 agenții, 5 firme de ‚‚Reclame’’(Biruința, Orientarea reclamei, Redeco, Vitron și j.W. Thompson), două firme de reclame luminoase (Neon și Neolux, una de ‚‚Reclame în relief ’’(Vitrom) și o alta de ‚‚Reclame metalografiate’’(Shwartz Mauriciu).

Prima “vedeta” folosită într-o reclamă a fost Regina Maria a României care a apărut într-o reclamă pentru crema “Pond’s Cold” în 1924. Regina era cunoscută în Europa în urma voluntariatului depus pe frontul Primului Razboi Mondial. Acest tip de publicitate s-a dovedit a fi în timp unul dintre cele mai credibile și mai eficiente în toata lumea.

Prima așa-zisă agenție de publicitate din Franța a fost înființată in 1629, cand Théophraste Renaudot deschide “Biroul de adrese și întâlniri” și fondează publicatia “Foaie a biroului de adrese” (Feuille du Bureau D’Adresse). Aceasta este prima instituție publicitară organizată în Franța.

La 30 mai 1631, a apărut primul nr al publicației La Gazette.

Mica publicitate comercială manifestată prin afișe și prospecte a apărut în secolul al XVII și al XVIII-lea.

La 1 iulie 1836 a aparut publicația “La presse”, în care se publicau anunturi publicitare, care asigurau aproape jumatate din ȋncasӑri.

Emile Girardin, fondatorul publicației, explica succinct cum trebuie sa fie anunțurile publicitare: “Ele trebuie sӑ fie simple, sincere, sa nu aibӑ niciodatӑ vreun dedesupt și sӑ meargӑ drept la țintӑ”.

Anunțurile rentabile luau 3 forme:

anunțul –uniforma- concis si simplu

anunțul –afiș- mai lung , includea schițe

reclama stricto-sensu- anunț publicitar sub forma unui articol

In aceeași epocӑ, primul saptӑmȃnal care se finanțeazӑ 100% din publicitate este fondat de cӑtre Commerson.

Publicitatea ȋn Romȃnia, dupa 1989

In Romȃnia, dupa revoluția de la 1989, apare un fenomen social nou si anume publicitatea. Apӑrutӑ datoritӑ economiei și concurenței de pe piațӑ, publicitatea face acum primii pași ȋn Romȃnia. Primul spot publicitar care a fost difuzat de Televiziunea Romȃna a fost cel al firmei Adidas, avȃnd ca slogan: “ Se mișcӑ natural”. Inainte de 1989, singurele reclame premise erau cele de la CEC, ADAS sau Loto-Pronosport. Dupa revoluție, televiziunea acordӑ și la noi un spațiu crescȃnd spoturilor publicitare iar presa scrisӑ mӑrește spațiul rezervat publicitӑții.

“Publicitatea a fost cea care a facut posibila și ȋn Romȃnia nasterea unei veritabile concurente și o alternativӑ la televiziunea naționalӑ” – Vasile Dȃncu, Comunicarea simbolicӑ, p 34.

Dupa 1989, romȃnii au cunoscut un fenomen nou pe care il apreciaza atȃt ca fenomen estetic cat și ca mijloc de informație asupra ofertei.

Publicitatea și relațiile publice

Atât publicitatea cât și relațiile publice joacă un rol tot mai important în viața socială, fiind indisolubil legate de comunicarea de masă, al cărei impact atât asupra individului cât și a societății în ansamblu sunt binecunoscute.

Ele sunt expresii ale unor paradigme economice, sociale și chiar politice și se bucură de sprijinul unui aparat teoretic din ce în ce mai sofisticat. Publicitatea și relațiile publice au împrumutat și adaptat cu succes concepte, teorii și tehnici din științele sociale și în special din sociologia opiniei publice, psihologia aplicată, antropologie, management, retorică și analiză statistică.

Acestea se folosesc “de instrumente teoretice care le permit să analizeze și să înțeleagă individul în relațiile sale cu propriile dorințe și motivații, în interacțiunile sale cu ceilalți din societate, în percepția pe care o are asupra mijloacelor de comunicare și a modurilor de reprezentare a acestora” (Guyot, 1992, 254)

Dacă la început publicitatea lucra mai mult intuitiv, informativ, bazându-se pe geniul unor creativi de excepție, tendința actuală este de a se baza din ce în ce mai mult pe cercetare. Obiectivul este de a face din publicitate mai degrabă o “investiție” decât un “joc al întâmplării”, de a aborda consumatorul în lumina unor “tehnologii de comunicare” fundamentate științific, bazate pe un aparat conceptual solid și o abordare strategică. Deși la prima vedere publicitatea pare a ține mai degrabă de marketing (deci de științele economiei) decât de sociologie sau psihologie – așa cum afirmă chiar unii autori de marcă – cum ar fi P. Kotler și W. Mindak2 (1978) – tot mai mulți specialiști în domeniu apreciază că Publicitatea se revendică mai degrabă din sociologia comunicării și psihologia aplicată.

Prin efectele pe care publicitatea și relațiile publice – datorită faptului că sunt vehiculate de mass media – le au asupra individului și structurilor sociale, acestea au devenit factori care influențează semnificativ viața socială, inducând chiar schimbări majore. Astfel, în țările dezvoltate economic, nici o decizie politică sau socială importantă nu este luată fără consultarea specialiștilor în comunicare și fără a se avea în vedere efectele asupra opiniei publice.

Analizele clasice ale publicitӑții:

Conform lui V. Dȃncu, ȋn Comunicarea simbolicӑ, p 37, publicitatea este abordata din 3 perspective:

Persuasiune clandestina:

Principalul promotor teoretic al acestei perspective este V.Packard prin lucrarea “persuasiunea clandestina”. Prin aceasta perspectiva, publicitatea este criticata si considerata o forma de manipulare.

“Ea nu manipuleaza doar in formele sale acute, ci ȋn ȋnsӑși substanța ei este o persuasiune clandestina”- V Packard, La persuasion clandestine, Paris, Calmann-Levy, 1958, p 234-244.

Lucrarea lui V. Packard prezintӑ o serie de tehnici de persuasiune puse la punct de publicitate cu ajutorul specialiștilor ȋn cercetarea motivatiilor. In acest registru de argumentare, se sustine cӑ publicitatea “anihileaza constiinta si formeaza, fara prea mare greutate, structurile ei proprii in constiinta individului, prea inspaimantat, prea credul sau prea copilaros, pentru a-si dori sa dea un raspuns lumii inconjuratoare” – N.Frye, La culture face aux media, tradus din engl de F. Rinfret, Franta, Maison Mame, 1962, p 26-27.

Publicitatea foloseste comunicatia acolo unde totalitarismul uzeaza de coercitie, deschide un larg spatiu de indeterminare.

Factor de democratie

Un argument de legitimitate este considerat faptul ca partidele politice si mai ales statul se folosesc de ea, dezvoltandu-se tot mai mult o “publicitate de serviciu public general”: semnalizare rutiera, slujbe, protectia pensionarilor, asistenta pentru persoanele cu handicap etc.

“Publicitatea nu este propaganda, se afirma de catre sociologii care impartasesc aceasta opinie, caci odata cu publicitatea, comunicarea adopta un profil original, recurgand la forma-moda plasata in zodia superficialului si seductiei frivole, ceea ce o situeaza la antipodul logicii totalitare, la antipodul controlului total pe care il atribuim cu usurinta formelor nesabuite ale ratiunii comerciale si politice”- G. Lipovetsky, La publicite sort ses griffes, in Publicite et societe, op.cit.p 6-8.

Putem obiecta, spunand ca publicitatea si-a depasit sfera de actiune specifica, cea a consumatiei fiind din ce in ce mai prezenta in domeniul politic si in altele. Acest lucru este cert, insa trebuie sa reamintim faptul ca aceste incalcari de granite au dus si la luarea de atitudine in fata unor probleme care sunt importante pentru toata lumea si la modificarea unor comportamente deviante: alcoolism, droguri, viteza pe sosea, procreatie etc.

Paradoxul publicitatii: este decisiva pentru agentii economici, fara consecinte majore pentru fiecare dintre noi, ea nu are actiuni eficace decat asupra auxiliarului si indiferentului, ea nu este decat putere de suprafata.

Perspectiva comunicaționala

“Ca fenomen de comunicare, publicitatea este analizabilӑ, ca și ȋntreaga comunicare de masӑ, din multiple unghiuri: canale și suporturi, limbaj, relația medium- mesaj, receptare, cȃmpuri informaționale etc. In opinia unui autor romȃn se poate face o delimitare ȋntre gnosi-informație sau informație-cunoaștere și socio-informație, ultima fiind cea care “inglobeaza acea clasa de informatii si acele structuri comunicationale rezultate din manifestarile comunitare ale sistemului de relatii”. – P.Caravia, Dimensiuni sociale ale informatiei.Aspecte ale politicii informationale in Romania, in “Buletin UNESCO”, nr 2-3, 1972. In realitate, aceasta disjunctie este artificiala, greu de facut, cele 2 concepte fiind insuficient precizate pentru a fi operationale. La fel de inconsistent pare a fi si punctul de vedere al celor care gasesc trei categorii principale de continuturi ale mesajelor comunicarii, acestea fiind: comunicarea informativa, realizata prin stiri si noutati despre evenimente, reclama si publicitatea (comunicarea informativa dar cu scop comercial) si comunicarea semantica (stiintifica, tehnica, politica, economica, filosofica, culturala etc)- G. Stoicu, Orientari operationale in cercetarea comunicarii de masa, Ed.Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1981, p 137.

Mai justificata, este in opinia noastra, aprecierea celor care, pe urmele teoriei functionaliste a lui Merton, integreaza printre multiplele functii ale comunicarii de masa si functia publicitara, ea vizand efectele comerciale ale unui sistem special de comunicare de masa.

Comunicarea publicitara este abordata si din perspectiva structural-lingvistica, analizele semiologice mergand insa mai ales pe linia descrierii si analizei intrinsece a mesajului, considerat ca purtand in sine sensul, semnificand prin el insusi. Foarte important este si elementul receptor al mesajului care nu doar decodifica un mesaj, ci instituie propriile- i semnificatii.

“Din punct de vedere organizational, un Raport al comisiei internationale pentru studiul problemelor comunicarii, desi ia in calcul publicitatea ca fiind unul dintre cele mai importante sectoare ale industriei comunicarii, nu integreaza lucratorii din domeniul publicitatii intr-o tipologie destul de larga a lucratorilor din domeniul informatiei”.- Mai multe voci, o singura lume, Ed Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1981, p 126- 128 si p 262.

Ce este publicitatea si cum ne folosim de ea

Publicitatea a devenit o mare industrie și un instrument eficient folosit de majoritatea organizațiilor. Publicitatea implicӑ, prin tot ce presupune ea, foarte mulți bani, așa cӑ, ea trebuie folositӑ cȃt mai eficient, pentru atingerea scopului pe care il are clientul. Trӑim ȋntr-o societate complexӑ, cu o populatie numeroasӑ, așa cӑ relațiile și afacerile nu pot fi fӑcute direct, de la un individ la altul. Așa cӑ, afacerile trebuie susținute prin comunicarea indirectӑ și mai ales prin publicitate. Dupa cum spune A.D.Farbey, ȋn Publicitatea Eficientӑ, p7 , “Publicitatea servește unui scop contemporan. Acest scop este dictat de scara, mӑrime, distanțӑ, conveniente și scop. Facem publicitate pentru cӑ ne ajutӑ.”

Publicitatea comunica un mesaj construit pentru diferite scopuri, dintre care 2 se regӑsesc ȋn majoritatea mesajelor, iar ele sunt cele mai importante caracteristici ale publicitӑții:

publicitatea ȋncearcӑ sӑ convingӑ

publicitatea ȋncearcӑ sӑ informeze

Cei care solicitӑ publicitate vor rezultate numeroase și diferite. Publicitatea are mulți factori. Pentru a fi eficient, programul publicitar trebuie sӑ reflecte perfect scopul publicitӑții, specific audienței cӑreia i se adreseazӑ.

Putem spune fӑrӑ sӑ ne temem cӑ exagerӑm, faptul cӑ publicitatea este o imensa intreprindere, o industrie colosalӑ.

Ce nu poate face publicitatea

Publicitatea nu trebuie privitӑ ca un fenomen care rezolva tot, un instrument universal ȋn afaceri. Publicitatea este la fel de puternicӑ precum este produsul sau serviciul pe care-l promoveazӑ. Atunci cȃnd cercetӑrile și programele de dezvoltare au eșuat, cȃnd un produs este demodat sau de proastӑ calitate, publicitatea nu il poate salva. Nu poți face publicitate unui produs slab.

Publicitatea este o veriga a marketingului, face parte dintr-un lanț de activitӑți ȋn care legӑturile sunt dependente una de alta.

Categoriile de publicitate:

Publicitatea se imparte ȋn cȃteva direcții distincte:

servicii și bunuri de consum

bunuri și servicii business to- business

sector public, autoritӑti centrale si locale

angajare

personale și clasificate

marketing direct

Campaniile de publicitate lucreaza și la scarӑ geografica:

-național sau internațional

-local sau regional.

Ce ȋnseamnӑ publicitatea:

cumpӑrarea și vȃnzarea spațiului media

producerea mesajului

A.D.Farbey, ȋn Publicitatea Eficientӑ, p17 spune ca succesul ȋn publicitate derivӑ din 3 elemente cruciale:

1. Definirea sau identificarea unei audiențe-țintӑ

2. Gasirea mass-media care va atinge tinta si cumpararea spatului de reclama

3. Umplerea acelui spatiu cu mesajul reclamei- adica scrierea, producerea mesajului si apoi distribuirea lui.

Media este un element esential in functionarea publicitatii. Media ofera clientilor din publicitate o gama larga de posibilitati:

ziare si reviste

televiziuni

reclama de exterior: postere ,afise

radio

cinema

expozitii

corespondenta directa

telemarketing, telefon

cai de comunicatie electronice (internet)

Publicitatea este in multe sensuri o investitie in puterea spatiului media. Publicitatea trebuie sa implineasca nevoile concrete cu raspunsuri specifice. Cu cat este mai clar obiectivul publicitar, cu atat e mai buna si mai utila campania de publicitate. Cu cat e mai precisa, cu atat are mai mult efect.

Strategia

O campanie publicitara complexa, care are un set precis de obiective, implica timp, efort, si costuri pt a dezvolta o solutie adecvata. Intrebarea celor care isi doresc o astfel de campanie este “cum poate fi atins obiectivul?”

O strategie bine pusa la punct il ajuta pe producatorul campaniei si pe autorul strategiei de publicitate. Prin strategia elaborata se definitiveaza caracteristicile cheie ale reclamei si caile de actiune.

Dezvoltarea mesajului publicitar.

Continutul mesajelor publicitare se afla in centrul ideii de publicitate. Acest aspect este deseori numit”creativ”, dupa departamentul de creatie al agentiei de publicitate, iar mesajul sau continutul reclamei se numeste “activitate creativa”.

Sloganul publicitar trebuie sa atraga publicul, sa ii retina atentia, sa ii trezesca interesul si sa creeze un puternic impact al produsului sau serviciului respectiv.

RECLAMA

Reclama este definită ca „articolul (dintr-o publicație), afiș, placardă, panou, prospect etc. prin care se urmărește suscitarea, câștigarea interesului public asupra anumitor mărfuri, a unor cărți, a unuispectacol, a folosirii unor servicii etc.” (DEX, s.v. reclamă).

Publicitatea, acest rău necesar al societăților moderne (multe publicații există numai grație publicității!), este un sistem de comunicare și de difuzare care se servește de toate canalele mediatice, aplicând o serie de tehnici specifice psihologiei și sociologiei în scopuri utilitare (Gourevitch, 1981, 22-27). Omniprezentă, căutând în aceeași măsură să vândă și să informeze, practica publicitară răspunde următoarelor două exigențe:

– materială (propune un anumit produs recomandat pentru calitățile și pentru utilitatea sa);

– afectivă (servește la compensarea unei frustrări a celui căruia îieste destinată, și care ajunge să se identifice, în acest mod, cuun grup social de elită sau cu o personalitate idealizată, mitologică.

Unii autori (cf. Rovența-Frumușani, 1991, 167) vorbesc despre acea „solicitudine maternă” a publicității în raport cu destinatarul: receptorul mesajului publicitar crede în reclamă, deoarece aceasta îi schițează dorințele și vine în întâmpinarea lor într-o relație de tip cauză – efect. Receptorul mesajului publicitar crede în obiecte și în calitatile produsului și această credință îi permite apoi să primească recompensa – cadoul sau obiectul râvnit. Iată de ce receptorul ar cumpăra mai degrabă un produs semnalat prin publicitate decât un altul, anonim: receptorul consumă cafea, șampanie sau brânză într-o perspectivă utilitară (pentru că este obosit sau pentru că îi este sete sau foame) dar și socio-culturală (mai ales dacă șampania și brânza sunt franțuzești.

În ceea ce privește publicitatea din presa scrisă, aceasta oferă sincretismul pertinent al textului și al imaginii (Porcher, 1975 și 1978, 6-28; Victoroff, 1978). În acest mod, transgresând artele clasice, publicitatea își creează propria artă, dominată de o nouă retorică lingvistică și iconică.

Discursul publicitar este un discurs care implică trecerea de la ne-cunoaștere la cunoaștere, de la o opinie la alta și de la non-acțiune la acțiune (achiziționarea produsului sau al serviciului evocat). El implică nu numai o semantizare denotativă (de exemplu, noua Opel Vectra), ci și o semantizare conotativă (autoturismul Opel, marca prestigiului).

Imaginea publicitară

Imaginea publicitară este rezultatul conjugării textului cu imaginea (desen, fotografie etc.).

După Barthes (1985, 243-248), imaginea publicitară vehiculează cel puțin trei mesaje:

– un mesaj lingvistic, prin legenda marginală și etichete;

– un mesaj simbolic, conotat prin semne (Benoist, 1989, 42-94): o fotografie reprezentând un pachet de paste făinoase, o cutie, o pungă, câteva roșii, ceapă, gogoșari și ciuperci într-o plasă –reclama la pastele făinoase Panzani – sugerează întoarcerea la piață, originea italiană a produsului, serviciul culinar total,compoziția sosului;

– un mesaj iconic, denotat prin fotografia propriu-zisă.

Este important să precizăm că și textul este o imagine cu funcție iconică manifestă prin tipografie, punere în pagină și ilustrație. În ceea ce privește raportul dintre mesajul lingvistic și cel iconic, se pare că funcțiile primului în raport cu cel de-al doilea sunt două:

– ancorare: textul îl ghidează pe cititor printre semnificații imaginii,

făcându-l să-i evite pe unii și să-i primească pe alții (cu alte cuvinte, textul îl teleghidează pe cititor spre un sens ales dinainte);

– transmitere a ștafetei: cuvântul este complementul imaginii (ca în cazul benzii desenate).

Tipologie

După Péninou (1973), există o corelație foarte interesantă între sintaxa și pragmatică mesajului publicitar, ceea ce a dus la apariția mai multor modele de mesaj – modelul salvării, modelul paradoxului și modelul enigmei.

a) Modelul salvării propune pentru început o aserțiune banală, urmată de evocarea unei situații concrete, dificilă: agentul salvator intervine și acțiunea sa este urmată de o concluzie (argumentativă) de generalizare a rolului benefic.

Aserțiunea introductivă

Situația dificilă

Prezența agentului salvator

Concretizarea intervenției benefice

Există solidaritate.

E greu să învingi singur greutățile.

Așa că am ales Banca..

Populară (întemeiată, încă de la început, pe solidaritate).

Și așa am aflat că suntem puternici împreună.

b) Modelul paradoxului propune un enunț paradoxal care precedă agentul salvator, actul și „moralitatea”.

Aserțiunea paradoxului

Enunțarea salvării Rezolvarea

Generalizarea rolului benefic al agentului salvator

Nu vă putem numi director general, dar vă putem tripla salariul.

Aveți nevoie de bani pentru o mașină? Cu un cont la banca X vă puteți permite orice.

Dacă aveți nevoie, vă putem vărsa în cont 3 salarii în mod discret și rapid.

Mai mult decât o bancă – un aliat care vă așteaptă cu brațele deschise.

c) Modelul enigmei se suprapune, sintagmatic și semantic, peste modelul paradoxului.

Enunțarea enigmei

Prezența agentului salvator

Rezolvarea enigmei

Generalizarea beneficiului

Cunoașteți mulți oameni care zâmbesc atunci când le cereți bani?

La Banca X puteți întâlni mulți asemenea oameni. Și mai înțelegători decât vă puteți imagina.

Știați că un credit ipotecar poate acoperi 80% din proiect, cu rate progresive, mici la început și mai mari mai târziu? Veniți la Banca X.

Vă vom întâmpina cu zâmbetul pe buze și vă vom răspunde la toate întrebările.

Strategii publicitare

Numarul de reclame la care suntem expusi in fiecare zi a crescut considerabil in ultimii ani. Publicitatea este omniprezenta fie ca este la metrou, la cinema, in toalete, sau in timpul evenimentelor sportive.

Nici spatiul nu este imun la comercializare. Programul spațial rus a lansat o rachetă pe care a fost pictat un logo Pizza Hut, de 30 de metri, iar unele companii au explorat posibilitatea de a plasa în spațiu reclame pe care le-am putea vedea de la sol.

Provocarea pe viitor, poate fi sa gasim locuri publice și private, fără publicitate.

Într-o lume sufocata de publicitate, specialistii in marketing trebuie să își dubleze imaginația și creativitatea pentru a atrage atentia consumatorilor. Câteva exemple de strategii folosite pentru a capta atenția noastră:

Publicitatea de ambianta

Aceasta forma de publicitate face referire la prezenta reclamelor in locurile publice.

Specialistii trebuie sa tina pasul cu toate formele de publicitate, asa ca sunt fortati sa gaseasca noi "vehicule" pentru a atrage atentia consumatorilor. Automobilele, taxi -urile si autobuzele devin astfel adevarte anunturi mobile.

Publicitatea de ambianta invadeaza peretii magazinelor, pompe de benzina, cabinele de toaletă, lift pereti, banci parc, telefoane, etc.

Unii profesioniști din industrie au ajuns să critice această tendință care a ajuns să se răspândească în întreaga industrie a publicitatii. Bob Garfield, cronicar pentru revista Advertising Age, considera aceast tip de publicitate "poluanți de mediu".

Alții isi fac griji cu privire la potențialul impact al acestei de abundente de mesaje asupra consumatorilor.

Purtatorul de cuvant ascuns

Specialiștii ȋn marketing abandoneazӑ utilizarea tradițională de celebritӑți pentru a promova produsele lor.

Publicul are dubii ȋn privința faptului cӑ vedetele ȋntradevar utilizeaza produsele pentru care ele fac reclama.

Așa cӑ tendința actuală este ca anumite celebrități sӑ facӑ reclama unor produse purtȃndu-le în timpul aparițiilor publice sau în timpul interviurilor mass-media. Asta fӑrӑ sӑ indice foarte clar cӑ ele sunt purtӑtoare de mesaj plӑtite.

Drepturi de denumire

Marile companii transformӑ spațiile publice în produse prin cumpărarea drepturilor de denumire pentru arene, teatre, parcuri, școli, muzee și chiar linii de metrou. Municipalitățile cu probleme de finanțare considerӑ acordarea de drepturi de denumire ca o sursă de finanțare.

Publicitatea țintitӑ

Publicitatea țintitӑ constituie o forma de marketing on line. Prin colectarea tehnologiilor informaționale, site-urile web combina informațiile personale ale unui utilizator în functie de preferințele de navigare pentru a crea reclame concepute special pentru el.

Publicitatea incrucisata

Valul de fuziuni văzut în mass-media în ultimii zece ani a dat naștere la conglomeratele puternice, care dețin toate marile studiouri de film, retelele de televiziune, radio și TV, TV prin cablu, site-uri, case de productie.

Acesti giganți folosesc proprietatile lor pentru a_si promova produsele și artiștii prin campanii de promovare încrucișate.

De exemplu, pentru lansarea filmului "Harry Potter la scoala de vrajitori", AOL Time Warner, cel mai mare conglomerat din industria de divertisment, a folosit toate diviziile sale – canale de specialitate prin cablu, rețele de televiziune, reviste și industria internetului – pentru a sprijini o campanie de marketing de masă a filmului și a produselor derivate.

Invitat să comenteze cu privire la succesul fenomenal al acestei strategii de marketing în promovarea incrucisata a filmului (Harry Potter a spart toate recordurile cu incasarea a 90 milioane dolari în primul weekend de difuzare), Richard Parsons, șeful de Time Warner a declarat: "sinergia a fost bidirecționala".

Nu numai că am folosit platformele noastre promotionale si de publicitate pentru a atrage publicul, dar am folosit filmul pentru a genera discutii despre aceste vehicule. "

Plasarea de produse

Viitorul plasarii de produse, ca o strategie eficienta de publicitate a fos t confirmatîn 1982 cu scena cruciala dîn filmul ET extraterestre, care a arătat bomboanele Reese’s Pieces. Vânzările de produse au crescut cu 65%. De atunci, plasarea de produse în filme, la televizor și mai multe jocuri video este o tehnica de marketing comun. Pe site-ul său, firma de marketing FeatureThis preamărește virtuțile plasarii de produse: "Fă un progres în lumea saturata de divertisment, ieftin", "Plasarea de produse în filme și televiziune ajunge la milioane de consumatori."

Odată cu apariția de aparate video, personale (cum ar fi TiVo), care permit consumatorilor să elimine anunturile publicitare cand inregistreaza, plasarea de produse este chiar mai importanta. Producătorii de programe sunt în căutarea de noi modalități de a integra publicitatea la conținut.

De exemplu, dupa ce s-a difuzat o secvență de Will și Grace, un sitcom în care unul dintre personaje purta un polo roz, rețeaua NBC din SUA a difuzat un clip de 10 secunde in care invita telespectatorii sa cumpere acelasi polo de pe site_ul poloweb.com polo pe site-ul (50% deținută de NBC).

In urmatoarele 5 zile, site_ul a vandut tricouri Polo in valoare de 3000 de dolari.

In viitorul apropiat, probabil televiziunea interactiva va permite telespectatorilor sa comande pantalonii pe care ii poarta vedeta preferata printr-un singur click dedesupt.

Publicitatea virtuala sau digitala

Publicitatea digitala merge mai departe decât plasarea de produse: foloseste o tehnologie computerizată pentru a adăuga produse la scene in care nu au fost acolo inițial.

Aceasta tehnica este comună în transmisiuni sportive, cand anunțurile sunt inserate digital pe panouri publicitare, pe suprafețe de joc în arene și stadioane.

In timp ce publicitatea digitala este utilizata în principal în aria de acoperire a evenimentelor sportive, publicitatea virtuală începe să invadeze industria de divertisment iar producătorii pot introduce produsele chiar și in emisiile transformate deja folosind imaginile digitale.Aceasta tehnica permite chiar si modificarea numelui unui produs in interiorul secventei filmate, ceea ce deschide calea catre noi venituri din publicitate.