Investigatii Privind Izolarea Si Caracteristicile Morfobiologice ale Bacteriilor din Genurile Staphyl
Bibliografie selectiva
AARESTRUP, F.M.; JENSEN, N.E.; – Analysis of asociations between
major histocompatibility complex (BOLA) class I haplotypes and
subclinical mastitis of dairy cows. [NUME_REDACTAT] January 1998.
AARESTRUP, F.M.; JENSEN, N.E.; – Genotypic and fenotypic diversity of
Streptococcus dysglactiae strains from clinical and subclinical cases of
bovine mastits. [NUME_REDACTAT]; April 1997.
AARESTRUP, F.M.; LARSEN, H.D.; JENSEN, N.E.; – Characterization of
Staphylococcus simulans strains isolated from cases of bovine mastitis.
[NUME_REDACTAT]; April 1999.
AARESTRUP, F.M.; WEGENER, H.C.; ROSDAHL, V.T. – Evalution of
phenotypic and genotypic method for epidemiological typing of
Staphylococcus aureus isolated from bovine mastitis in Denmark.
[NUME_REDACTAT]; October 1998.
ABDELLA, M. – Bacterial causes of bovine mastitis of Wondogenet,
Ethiopia. [NUME_REDACTAT]; January 1997.
AFONSO, J.A.B.;VIANNI, M.V.E. – Change in the chloride level and
dornic acidity in the milk of cows with experimentally induces mastitis.
[NUME_REDACTAT]; July 1996.
ALMEIDA, R.A.; LUTHER, D.A.; KUMAR, S.L.; CALVINHO, L.F.;BRONZE, M.S.; OLIVER, S.P.; – Adherence of Streptococcus uberis tobovine mammary epithelial cells and to extracelullar matrix proteins.
[NUME_REDACTAT]; January 1997.
ALMEIDA, R.A.; MATTHEWS, K.R.; CIFRIAN, E.; GUIDRY, A.J.; OLIVER, S.P.; – Staphylococcus aureus invasion of bovine mammary epithelial cells. [NUME_REDACTAT]; January 1997.
ALI – VEHMANS, T.; WESTPHALEN, P.; MYLLYS, V.; SANDAOLOM, M.; – Binding of Staphylococcus aureus to milk fat globules increases resistance to penicilin- G; [NUME_REDACTAT]; August 1997.
ANDERSEN, H.J.; HUDA, A.; – Control of B- streptococcal infections in
1992-1994. [NUME_REDACTAT]; June 1996.
ANNAEMULLER, C; LAMMLER, C.H.; ZSCHOCK, M. – Genotyping of Staphylococcus aureus isolated from bovine mastitis. [NUME_REDACTAT]; January 2000.
12. ARES, J.L.; GOMEZ, M.Z.; MORENO, A. – Incidence of mastitis in dairy
farms in Andalucia. [NUME_REDACTAT]; March 1998.
BARGELOH, J.F. AND R.O. THOMAS. 1976. Relationship of mastitis and urea in ration as measured by certain milk and blood constituents.[NUME_REDACTAT] Agriculture and Forestry, 6 (3) : 5 – 7, 17.
BARTLLET, PC; ERSKINE, R.J.; GASTON, P.; SEARS, P.M.; HOUDIJK,
H.W.; – Enizime – linked immunosorbent assay and microbiologic culture
for diagnosis of Staphylococccus aureus intramammary infections in cows.
[NUME_REDACTAT]; October 1996.
BARKEMAN, H.,; SCHUKKEN, Y.A.; LAM, T.J.G.M.; GALLIGAN, D.T.; BEIBOER, M.L.; BRAND, A.; – Estimation of interdependence among quarters of the bovine udder with subdinical mastitis and implications for analysis. [NUME_REDACTAT]; February 1998.
BATRA, T.R., M. HIDIROGLOU AND M.W. SMITH.1992 – Effect of vitamin E on incidence of mastitis in dairy cattle. [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT], 72 ( suppl.1 ) 287 – 297.
17. BENDA, P.; VYLETELOVA, M.; TICHACEK, A.; – Method of estimate the prevalence of intramammary Staphylococccus aureus and Streptococcus
agalactiae infection in herds by examination of bulk milk samples.
[NUME_REDACTAT]; October 1997.
18. BERGSTEN,C.(2001).Effects of conformation and management system on hoof and leg diseases and lameness in dairy cows.[NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT]:[NUME_REDACTAT] Practice 17: 1 – 23.
19. BEZEK, D.M.; – Genus identifications and antibiotic susceptibility patterns
of bacterial isolated from cows with mastitis in a practice population.
[NUME_REDACTAT]; October 1998.
20. BOHMER, N.; SCHNEIDER, P.; – The isophatic homeophatic mastitis
therapy: practical exemple. [NUME_REDACTAT]; March 2000.
21. BOLOURCHI, M.; HOVARESHTI, R.; TABATABAY, AH.; – Comparison of the effects of local and systemic dry cow therapy for staphylococcal
mastitis control. [NUME_REDACTAT];July 1996.
22. BOPP, V.; LAMMLER, C; – Comparative studies on group-B streptococci
isolated from bovine milk samples in Thuringia and Hesse. [NUME_REDACTAT]; February 1996.
23. BRIM, M. and L.L. TIMMS. 1989. In vitro growth of environmental mastitis pathogens in various bedding materials. Journal of [NUME_REDACTAT], 72(suppl. 1) :14 – 15.
24. BODDIER, R.L.; NICKERSON, S.C.; – Efficacy of teat dips containing a
hypochlorous acid germicide against experimental challenge with
Staphylococccus aureus and Streptococcus agalactiae. [NUME_REDACTAT]; February 1998.
25. BRITO, J.R.F.; BRESSAN, M.; – Integrated control of bovine mastitis. [NUME_REDACTAT]; February 1998.
26. BURAGOHIN, J.; DUTTA, G.N.; – Treatment of bovine subclinical mastitis.
[NUME_REDACTAT]; May 2000.
27. CALVA, R.B.; CORTES, F.R.; AJA-GUARDIOLA, S.; – A study of mastitis in dairy cows in the temperate areas in Mexico. [NUME_REDACTAT]; March 1996.
28. CALVINHO, L.F.; ALMEIDA, R.A.; OLIVER, S.P.; – Influence of Streptococcus dysgalactiae surface hydrophobicity on adherence to
mamamary epithelial cells and phagooptosis by mammary macrophages.
[NUME_REDACTAT]; November 1996.
29. CHIRICO, J.; JONSSON, P.; KJELLBERG, S.; THOMAS, C; Summer
mastitis experimentally induced by Hydrotoxa irritans exposed to bacteria.
[NUME_REDACTAT]; January 1998.
30. CHASSAGNE, M.; BARNOUNI, J.; CHACORNAC, J.P.; Biological predictors for early clical mastitis occurrence in Holstein cows under field condition in France. [NUME_REDACTAT]; September 1999.
31. CONTRERAS, A.; PAAPE, M.J.; MILLER, R.H.; – Prevolence of subclinical, intramamary infection caused by Staphylococcus epidermis in a commercial dairy goat herd. [NUME_REDACTAT]; July 1999.
32. CORRALE, J.C.; SANCHEZ, A.; LUENGO, C; CONTRERAS, A.; Variation in mastitis prevalence, aetiology and drug resistance between
goat flocks with mastitis control programes. [NUME_REDACTAT]; November
1999.
33. DE BAIRACLI LEVY, J. 1973. Herbal handbook for farm and stable. Faber and Faber, London. 320 pages.
34. ECKLES, C.H. 1913. Dairy cattle and milk production. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]. 342 pages.
35. EMMERT,M. andK. WENDT. 1991. Correlation between feeding-related metabolic disorders and damage to udder health in dairy cows.
36.ERSKINE, R.J. EBERHART, P.J. GROSSO, R.W. SCHOLZ. 1989. Induction of E.Coli mastitis in cows feed selenium-deficient or selenium-supplemented diets. [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT], 50(12) :2093 – 2100.
37. GIESECKE, W.H. 1985. The effect of stress on udder health of dairy cows.[NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT], 52: 175 – 193.
38. GRANDINI, S. 1984. Vitamin A and beta-caroten in the control of mastitis. [NUME_REDACTAT], 31(20): 34 – 35.
39. GRINDAL, R.J. 1988. The role of the milking machine in mastitis. [NUME_REDACTAT] Journal, 144:524 – 533.
40. HEINONEN, M. AND K.HEINONEN. 1989. Retained placenta in cattle: the effect of treatment or nontreatment on Puerperal diseases and subsequent fertility. [NUME_REDACTAT] Scandinavica, 30(4): 425 – 429.
41. HANUS, O. and B. SUCHANEK. 1991. Variability and somatic cell counts in cow’s milk as influenced by some internal and external factors. [NUME_REDACTAT],36(4) :303 – 311.
42. HOGAN, J.S., K.L. SMITH, K.H. HOBLET, D.A. TODHUNTER, P.S. SCHOENBERGER, W.D. HUESTON, D.E. PRITCHARD, G.L. BOWMAN, L.E. HEIDER, B.L. BROCKETT, H.R. CONRAD. 1989. Bacterial counts in bedding materials used on nine commercial dairyies. Journal of [NUME_REDACTAT], 72 (1): 250 – 258.
43. KELLER, P. 1977. The influence of the environment on the healt of cows in cubicle stalls. Proceedings of seminar on [NUME_REDACTAT], As, Norvege, Section II, pages 118 to 124.
44. KENDALL, D. 1988. Acupuncture beats antibiotics. [NUME_REDACTAT] Farm, July-August 1988 – 1418.
45. KLASTRUP, O., G.BAKKEN, J.BRAMLEY AND R.BUSHNELL. 1987. Environmental influences on bovine mastitis. Bulletin of the international dairy federation, No. 217, 37 pages.
46. KIM, T.; HEALD, C.W.; – Inducing inference rules for the clasification of bovine mastitis. [NUME_REDACTAT]; January 2000.
47. LIPMAN, L.J.A.; NIJS A.D.E.; LAM, T.J.G.M.; ROST, J.A.; DIJK, L. VAN.; SCHUKKEN, Y.H.; GAASTRA, W.; – Genotyping by PCR, of Staphylococcus aureus strains, isolated by mammary glands of cows.[NUME_REDACTAT]; May 1996.
48. MAC LEOD, G. 1981. The treatmentof cattle by homeopathy. [NUME_REDACTAT] Press, [NUME_REDACTAT], Essex, England. 148 pages.
49. MADDOX, J.F., C.C.REDDY, R.J.EBERHART and R.W. SCHOLZ. 1991.Dietary selenium effects on milk eicosanoid concentration in dairy cows during coliform mastitis.Prostaglandins, 11:463 – 476.
50. MADSEN, P.S. AND S.M. NIELSEN. 1981.The influence of udder health by feeding different levels of protein. [NUME_REDACTAT] of IVth [NUME_REDACTAT] on [NUME_REDACTAT], 11: 463 – 476.
51. MAYER SJ, WATERMAN AE, KEEN PM, CRAVEN N, BOURBE FJ:Oxygen concentration in milk of healthy and mastitic cows and implication of low oxygen tension for the killing of Staphylococcus aureus by bovine neutrophils. J [NUME_REDACTAT].1988; 55:513 – 519.
52. MATTHEWS, K.R.; ALMEIDA, R.; OLIVER S.P.; – Bovine mammary ephitelial cell invasion by Staphylococcus aureus mastitis. [NUME_REDACTAT]; October 1999.
53. MERCK, C.C., B.SONNENWALD and H.ROLLWAGE.1989. Studues in the treatment of acute bovine mastitis with homeopathic drugsl.
54. MOGA MANZAT RADU ; – Boli infectioase ale animalelor /bacterioze / Capitolul 19,20 – Infectii produse de germenii din genurile STAPHYLOCOCCUS si STREPTOCOCCUS – [NUME_REDACTAT]; Octombrie 2001.
55. MORSE,D., M.A. LORENZO, C.J. WILCOX, R.J.COLLIER, R.P. NATZKO, D.R. BRAY. 1988. Climatic effects on occurrence of clinical mastitis. Journal of Dairy SCIENCE, 71 (3) :848 – 853.
56. NDIWENI, N. and J.M. FINCH.1991. The relationship between vitamin E-selenium status and the incidence of mastitis ion dairy herds near Harare.[NUME_REDACTAT] Journal, 22 (4) :101- 109.
57. PANKEY, J.W. 1989. Hygiene at milking time in the prevention of bovine mastitis.[NUME_REDACTAT] Journal, 145 :401- 409.
58. PARANTAINEN, J., E. TENHUNEN, S.SANKARI, F.ATROSHI. 1987. Milk and blood levels of silicon and selenium status in bovine mastitis.Vet.Res.Comm., 11(5): 467 – 477.
59. PHILPOT, W.N. 1978. Prevention of mastitis by hygiene.pages 547 to 562. [NUME_REDACTAT], C.J. et al.. 1978. Large dairy herd management. Universiry of Florida, Gainesville, Florida.1046 pages.
60. POUNDEN, W.D., J.W. HIBBS AND B.H. EDGING ON. 1952. The activity of streptococcus agalactiae in milk possibly influenced by the ration. [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT], 13: 486 – 499.
61. RADOSTITS, O.M. 1961. Coliforms mastitis in cattle. [NUME_REDACTAT] Journal, 2: 201 – 206.
62. RISCO, C.A.; DONOVN, G.A.; HERNANDEZ, J. – Clinical mastitis associated with abortion in dairy cows. [NUME_REDACTAT]; January 2000.
63. ROSOCHA, J.; MIKULA, I.; KOLAROVA, Z.; HOLODA, E.; – Monoclonal antibodies against the common polysacharide of Streptococcus agalactiae.
[NUME_REDACTAT]; November 1997.
64. SATO, S.; HORI, H.; OKADA, K.; – Effect of vitamin B2 on somatic cell counts in milk of clinical Staphylococcus aureus mastitis. [NUME_REDACTAT]; October 1999.
65. SCHUKKEN, Y.H., H.N.ERB and J.M.SCARLETT.1989. A hospital-based study of the relationship between retained placenta and mastitis in dairy cows.[NUME_REDACTAT], 79(4) :319 – 326.
66. SHELDON, J.P. CAT 1880. Dairy farming: being the theory practice, and methods of dairying. Cassell and Company, Lomdon. 575 pages.
67. SMITH, K.L., J.S. HOGAN and B.P. WEISS. 1989. Dietary selenium and vitamin E influence the resistance of cows to mastitis. Pages 27 to 32 [NUME_REDACTAT] of the [NUME_REDACTAT] Conference. 1978.The environment and mastitis.Cambridge, UK.
68. STEPHAN, R.; DURA, U.; UTERMANN, F.; – Resistance pattern and enterotoxin production of Staphylococcus aureus strains isolated from bovine mastitis milk. [NUME_REDACTAT]; October 1999.
69. STERK, V., R.BESLIN, A .PAVLICEVIC. 1987. Effect of method of feeding on the defence capacity of the udder in dairy cows. [NUME_REDACTAT], 32(11): 899 – 903.
70. TARABLA, H.D. and K.DODD. 1988. Bovine mastitis :human and management factors. Associations with milk yield and quality.[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].84 :116 – 118.
71. TSOLOV, S., M.DIMITROV, M.KOLEVA and G.BURZILOV.1989.Effect of suckling a calf on the frequency of mastitis.[NUME_REDACTAT], 87(9) :6 – 11.
72. TURNER, A.G. AMD P.A. SALMONSEN. 1973. The effect of relative humidity on the survival of three serotypes of Klebsiella. Journal of [NUME_REDACTAT], 36: 497 – 499.
73. VAAMONDE, R.J. AND R.W. ADKINSON. 1989. Somatis cell count score associated with clinical mastitis, number of antibiotic treatments and duration of clinical episode in sinale and multiple trait selected lines of Holstein cattle. Journal of [NUME_REDACTAT], 72 (supp. 1): 85 – 86.
74. WATTS, J.L. 1988.Etiological agents of bovine mastitis.[NUME_REDACTAT], 16(1) :41 – 66.
75. WEISS, W.P., J.S.HOGAN, K.L. SMITH AND K.H. HOBLET. 1990. Relationships among Se, vitamin E and mammaty gland health in commercial dairy herds. Lournal of [NUME_REDACTAT], 73(2): 381 – 390.
76. WHITTAKER, J. 1995 Seeking the nutrition factor in mastitis.Acres USA, 15(11) : 41.
77. ZDUNCZYK, S., D.AHLERS AND E.GRUNERT. 1992. Relationship between bovine clinical mastitis accurring at calving and placental retention. [NUME_REDACTAT] Wochenschrift, 99(9): 386 – 389.
[NUME_REDACTAT] lucrarii…………………………………………………………………..1
Partea I – Studiu bibliografic
Cap. I Date generale privind mamitele bacteriene ale vacilor……………..3
1.1. Definitia, incidenta si importanta economica…………………………..3
1.2. Etiologia mamitelor………………………………………………………5
1.3. Patogeneza mamitelor…………………………………………………..7
1.4. Forme de evolutie ale mamitelor……………………………………… 10
1.5. Prevenirea si combaterea mamitelor……………………………………15
1.5.1 .Supravegherea starii de sanatate a glandei mamare…………16
1.5.1.1. Examinarea glandei mamare…………………………………….16
1.5.1.2. Examinarea laptelui………………………………………………..16
1.5.1.3. Efectele produse de streptococi si stafilococi asupra calitatii laptelui in mamite………………………………………………………..17
1.5.2. Limitarea surselor de infectie si a posibilitatii de expunere a glandei mamare la acestea………………………………………………….19
1.5.2.1. Eliminarea factorilor de mediu, nutritionali, psihici, etiologici si umani……………………………………………………………………………..19
1.5.2.2. Eliminarea infectiilor mamare prin masuri terapeutice curente si prin scoaterea din efective a vacilor cu forme incurabile de boala….25
1.5.2.3. Prevenirea transferului de germeni patogeni de la vacile bolnave la cele sanatoase…………………………………………………….27
1.5.2.4. Metode de tratament ale mamitelor fara antibiotice…….…28
Cap. II Date generale privind caracterele morfobiologice ale bacteriilor din genurile Staphylococcus si Streptococcus…….…….………………35
2.1. [NUME_REDACTAT]………………………………………………….35
2.2 [NUME_REDACTAT]……………………………………………….41
Partea a ll-a (cercetari proprii)
Investigatii privind izolarea si caracteristicile morfobiologice ale bacteriilor din genurile Staphylococcus si Streptococcus, izolate din mamite de la vaci
Cap. [NUME_REDACTAT] proprii…………………………………………………….…46
3.1. Material si metode……………………………….……………………… 46
Probe de lapte prelucrate prin examen bacteriologic .…….…46
Recoltarea probelor de lapte ………….46
Prelucrarea probelor de lapte prin examen bacteriologic…………47
Medii de cultura …………..49
Lichide organice folosite in prepararea unor medii de cultura…49
Medii de cultura speciale pentru streptococi………………………….51
Medii de izolare si identificare a stafilococilor ……………………52
Reactii de evidentiere a activitatii enzimatice fata de glucide si polialcooli………………………………………………….…53
Teste biochimice complexe …………..53
Determinarea comportarii tulpinilor de Streptococcus si Staphylococcus izolate, fata de antibiotice………..………….54
Cap. IV Rezultate si discutii …………55
Observatii clinice ……..…..55
Examenul bacteriologic …………56
Cap. V Concluzii ……………………………………………………………74
Bibliografie selectiva ………….85
=== Lucrare de diploma ===
MOTIVATIA LUCRARII
Dintre afectiunile infectioase ale vacilor de lapte, mamitele se situeaza pe primul loc, atat prin incidenta lor crescuta, dar mai ales prin pagubele economice pe care le genereaza.
Impactul economic pe care aceste afectiuni il determina se soldeaza cu scaderea fecunditatii, scaderea natalitatii, cresterea preturilor de productie, intensificarea efortului uman depus pentru tratare lor, dar si cu eliminarea prin reforma a unor animale valoroase sub aspect genetic, cresterea mortalitatii femelelor, dar mai ales a viteilor prin consum de lapte infectat.
Datorita implicatiilor deosebite ale acestei afectiuni asupra rentabilitatii unitatilor de crestere a vacilor de lapte, se impune cu stringenta initierea unor ivestigatii complexe, care sa reduca pe cat posibil frecventa apritiei acestora si sa ofere specialistilor si crescatorilor particulari un program optim de combatere a lor.
Pana in prezent, cercetarile efectuate au stabilit ca aparitia lor este influentata de numerosi factori dintre care amintim: conditiile de intretinere si exploatare, retentia placentara, factorii de microclimat, tipul de adapost si caracteristicile constructive ale acestuia etc.
In acest sens in prezenta lucrare, ne-am propus sa studiem comparativ incidenta, particularitatile clinice, precum si existenta unor eventuale corelatii privind mamitele din trei unitati de crestere a vacilor de lapte din [NUME_REDACTAT].
PARTEA I
Date generale privind mamitele bacteriene ale vacilor
1. DATE GENERALE PRIVIND MAMITELE BACTERIENE ALE VACILOR
Mamitele sunt procese inflamatorii care intereseaza epiteliul secretor, mucoasa canalelor si sinusul galactofor sau tesutul interstitial si care sunt produse de o flora microbiana variata, recunoscand o mare diversitate clinica.
Mamitele afecteaza toate speciile de animale domestice, dar au o frecventa mai mare la vaca, cu siguranta, mulsul avand un rol important in aparitia si declansarea proceselor infectioase.
Importanta acestor afectiuni este deosebita, atat din punct de vedere economic, cat si igienic; mamitele produc pierderi importante prin alterarea laptelui in compartimentul bolnav si scaderea cantitativa in celelalte sau in sfertul afectat dupa vindecare, ca urmare a distrugerii tesutului secretor.
Pierderile produse de mamitele subclinice sau clinice pot fi grupate astfel:
14% sub forma de reforma inainte de vreme si cazuri mortale;
8% sub forma de lapte care nu poate fi prelucrat industrial,
continand antibiotice;
– 8% sub forma de cheltuieli pentru medicamente si tratamente;
– 70% prin pierderi de productie, lapte infectat cu pericol pentru om si
animalele nou nascute.
1.1 DEFINITIA, INCIDENTA SI IMPORTANTA
ECONOMICA
Mamitele sunt procese inflamatorii ale epiteliului secretor, mucoasei canalelor lactifere, sinusului galactofor si stromei glandei mamare, cauzate de actiunea diferitilor factori nocivi dintre care cei microbieni sunt preponderenti.
In contrast, se apreciaza ca glanda mamara sanatoasa se caracterizeaza prin lipsa germenilor patogeni din secretia sa, in conditiile in care examenele clinice ale ugerului si examenele caracterelor organoleptice si fizico-chimice ale secretiei mamare, nu depisteaza modificari caracteristice proceselor inflamatorii.
Ca urmare, starile patologice infectioase ale glandei mamare la vaca acceptate de specialistii in domeniu, sunt urmatoarele:
Infectii mamare latente, caracterizate prin prezenta germenilor patogeni in secretia mamara, care isi pastreaza normale proprietatile organoleptice si fizico-chimice, inclusiv concentratia in celule somatice iar semnele clinice caracteristice procesului inflamator lipsesc.
Mamite subclinice, stari inflamatorii ale glandei mamare caracterizate prin prezenta germenilor patogeni in secretia mamara, insotita de modificari ale unor proprietati fizico-chimice, cresterea concentratiei in celule somatice si absenta semnelor clinice caracteristice procesului inflamator mamar.
Mamitele clinice, stari inflamatorii ale glandei mamare caracterizate prin prezenta germenilor patogeni in secretia mamara, insotita de modificari ale caracterelor organoleptice, fizico-chimice si de crestere a concentratiei de celule somatice din secretia mamara, insotite de prezenta semnelor clinice locale caracteristice procesului inflamator, asociate sau nu cu simptomatologia generala.
Dupa cum reiese dintr-o lucrare publicata in anul 1936 de Munch-Petersen, Leblanc in anul 1901, mentioneaza ca Brassica a fost primul autor care a scris despre mamitele bovine inca din anul 1814. Nocard si Mollereau (1884, 1887) au descris pentru prima data agentul cauzal al bolii ca fiind un streptococ, Bang (1889) a aratat ca stafilococul este singurul agent cauzal al unor mamite bovine iar Guillebeau (1890) a aratat ca 22 din 85 de cazuri de mamita, au fost datorate bacililor coliformi.
Astazi, specialistii in domeniu au stabilit ca sub termenul generic de mamite se includ atat formele clinice cat si cele subclinice ale acestui proces patologic.
Spre deosebire de alte specii de animale domestice, la vaca se inregistreaza o incidenta foarte crescuta a mamitelor, apreciindu-se ca 40 -50% dintre vacile de lapte prezinta mamite, intr-un ciclu de lactatie, la cel putin unul dintre compartimentele ugerului.
Studii efectuate in [NUME_REDACTAT] au indicat ca incidenta mamitelor prezinta variatii in functie de varsta vacilor; la primipare incidenta mamitelor a fost de 28,4%, crescand pana la 62%, la vacile din lactatia a 4 a.
Alti autori stabilesc valoarea incidentei mamitelor la vaci, intr-un ciclu de lactatie la 35 – 55% dintre acestea, considerand ca la un caz de mamita clinica, ii corespund 15 – 40 de cazuri de mamita subclinica. S-a apreciat ca aceasta incidenta a fost inregistrata in conditiile exploatarii intensive si ale mulsului mecanic, factori care au contribuit la cresterea riscului de dereglare a functiilor glandei mamare si la instalarea procesului patogen. Ca urmare, importanta mamitelor la vaci este deosebita atat din punct de vedere economic cat si igienico-sanitar. Pierderile economice datorate mamitelor au fost calculate la 9,5 milioane de vaci din 33 de state ale S.U.A., pe timp de un an si au fost evaluate la 1,3 miliarde de dolari reprezentand 11% din valoarea laptelui vandut in anul anterior efectuarii studiului.
1.2 ETIOLOGIA MAMITELOR
Mamitele vacilor, ca procese inflamatorii ale glandei mamare, sunt provocate de diferiti agenti cauzali, capabili sa induca astfel de procese in marea majoritate a cazurilor; astfel de agenti sunt microbieni, care se pot clasifica in 3 grupe:
Germeni specifici, care produc exclusiv mamite: streptococcus
agalactiae s.a.
Germeni care produc boli generale si forme localizate la nivelul
glandei mamare : bacilul tuberculozei, bacilul brucelozei s.a.
Germeni ocazionali care pot produce mamite: streptococi,
stafilococi, enterobacterii s.a.
In etiologia mamitelor, germenii ocazionali prezinta peste 80 de specii microbiene si constituie agenti etiologici infectiosi preponderenti ale acestor afectiuni.
Cele mai implicate specii microbiene au fost considerate urmatoarele:
Streptococcus agalactiae Clostridium perfingens
Streptococcus dysgalactiae Arcanobacterium pyogenes
Streptococcus uberis Corynebacterium bovis
Streptococcus zooepidemicus Nocardia asteroides
Streptococcus bovis Pasteurella multocida
Proteus spp Pseudomonas aeruginosa
Candida albicans Candida tropicalis
Candida parapsilosis Cryptococcus neoformans
Staphylococcus aureus Pichia farinosa
Staphylococcus epidermitis Trichosporon cutaneum
Escherichia coli Mycoplasma bovis
Enterobacter aerogenes Mycoplasma bovigenitalium
Klebsiella pneumoniae Mycoplasma alkalescens
Candida pseudotropicalis Mycoplasma canadensis,
Incidenta izolarii diferitelor specii microbiene implicate in etiologia mamitelor este variabila in functie de mai multi factori intre care conditiile de exploatare, terapia aplicata si perioada fiziologica a glandei mamare prezinta importanta deosebita.
Principalele microorganisme implicate in infectiile mamare,caracteristicile si prevenirea lor.
Astfel in unitatile in care s-au aplicat programe de combatere a mamitelor care au inclus si terapia cu antibiotice, Streptococcus agalactiae aproape ca nu a mai fost izolat in timp ce in celelalte ferme frecventa izolarii acestei specii a fost de circa 28%. De asemenea, frecventa izolarii stafilococilor a atins 44% iar cea a celorlalti patru streptococi a fost de 30%. Alte observatii au aratat ca glanda mamara in lactatie are receptivitate crescuta pentru Streptococcus agalactiae si Staphylococcus aureus in timp ce Streptococcus uberis, Streptococcus dysgalactiae si Arcanobacterium pyogenes afecteaza mai frecvent glanda aflata in repaus mamar.
Incidenta izolarii principalelor specii microbiene de la vaci cu mamite si cateva date epidemiologice corelate cu aceasta, sunt prezentate in tabelul 1:
TABEL 1
1.3 PATOGENEZA MAMITELOR
Procesul patogenetic al mamitelor la vaci se realizeaza in cinci etape:
Penetrarea agentilor patogeni in glanda mamara
Multiplicarea acestora, colonizarea epiteliului secretor glandular
al mucoasei canalelor si cisternei galactofore si declansarea
procesului inflamator.
Bariera psihica.
Reactiile celulei.
Cresterea imunitatii in mod artificial.
Penetrarea agentilor patogeni in glanda mamara se realizeaza de obicei pe cale ascendenta, la nivelul orificiului canalului papilar. Acest proces are loc atat in timpul mulsului cat si in primele doua ore dupa terminarea acestuia cand orificiul canalului papilar ramane intredeschis.
In afara caii ascendente, penetrarea germenilor patogeni in glanda mamara se mai poate realiza si pe cale descendenta, limfatica sau sanguina. Calea limfatica se realizeaza de la nivelul leziunilor cutanate ale mameloanelor sau ale corpului mamelei. Calea sanguina este foarte putin frecventa si are loc in cazuri de septicemie cand microorganismele ajung in torentul circulator in glanda mamara unde produc procese patologice localizate.
Dupa patrunderea in glanda mamara in echilibru cu factorii de aparare antiinfectioasa de la acest nivel, realizeaza infectii mamare latente sau pot declansa procesul inflamator mamar manifestat clinic sau subclinic.
Multiplicarea germenilor patogeni patrunsi in glanda mamara – dupa patrunderea in canalul papilar, bacteriile penetreaza stratul de cheratina din structura acestuia, colonizeaza epiteliile cisternei si canalelor acestora.
Initial, la contactul cu fagocitele prezente in numar mic in lapte, are loc distrugerea bacteriilor inglobate si eliberarea de factori chemotactici, care declansaza procesul de transfer din sange a leucocitelor polimorfonucleare neutrofile. Daca fagocitoza nu reuseste sa distruga toate bacteriile, acestea continua sa se multiplice si invadeaza canalele lactifere mici si acinii mamari.
Ca urmare a permeabilizarii endoteliului capilar, are loc si transferul unor componente din sange in secretia mamara, intre care serum albumina, clorurile si bicarbonatul de sodiu. Concomitent are loc alcalinizarea secretiei mamare, inhibarea sintezei lactozei si a cazeinei.
Bariera psihica. Glanda mamara, are mai multe bariere psihice, pentru a preveni, patrunderea organismelor ce provoaca bolile, acestea numindu-se “prima linie de aparare”.
Cheratina impermeabila, astupa varful mamelonului.
Mamelonul foarte bine inchis.
Musculatura sfincterului la varful canalului mamelonar, care reduce accesul la cisterna glandei mamare.
Pentru bacterie este dificil sa penetreze si sa adere la epiteliul din interiorul canalului mamelonar.
Canalul mamelonar este cea mai importanta bariera impotriva infectiei.
Mulgerea continua si manuirea mameloanelor duce la desprinderea cheratinei intinzandu-se la fel ca intinderea epiteliului glandei mamare si canalului mamelonar.
Suplimentele care contin elemente nutritive, care pot stimula regenerarea cheratinei si a epiteliului, care ajuta in reducerea penetrarii bacteriilor dupa mulgere.
Reactiile celulei. Daca bacteria stabileste o infectie si multiplica celule somatice in asa fel incat WBC (leucocite) sunt atrase in zona si incearca sa inglobeze organismul.Daca WBC nu au succes in omorarea organismelor, atunci macrofagele din uger incep sa se multiplice si sa elimine substante chimice care cauzeaza un raspuns inflamator.
Raspunsul inflamator, duce la distrugerea tesutului si schimbarii secretiilor.
Schimbarile de permeabilitate duc la inflamarea ugerului.
Alveolele se obtureaza cu detritusuri celulare
Toxinele, laptele acumulat si detritusurile, duc la stoparea productiei de lapte temporare prin celulele secretoare sau pot cauza distrugerea permanenta a celulelor si inlocuirea lor cu tesut fibros.
Masurile preventive, pot include elemente nutritive care vor ajuta sa construiasca imunitatea si cresterea abilitatii celulare din uger, de a lupta natural, la fel de bine ca si WBC.Acestea ar duce la scaderea numarului bacterial si la reducerea inflamatiei din uger.
Cresterea imunitatii in mod artificial. Cateva succese au fost inregistrate in incercarile din clinici a vaccinarilor, dar nici un vaccine nu are o aplicativitate larga in toate felurile de mamite.
FACTORII DE RISC PENTRU MAMITE
Mamita este un rezultat a mai multor factori interactivi; exemplu :
Practici deficitare de muls, igiena, deficiente nutritionale (incluzand micronutrienti), practici de management deficitar, pot predispune animalele la mamite.
Foarte rar un singur factor provoaca boala, asa dar controlul poate fi inbunatatit tinand sub control mai multi factori de risc decat unul.
CELULELE SOMATICE SI RELATIA LOR CU MAMITELE
Celulele care se misca in interiorul alveolelor ca cel mai prompt raspuns la infectie sunt celulele somatice si ele includ, mai multe tipuri de leucocite sau WBC.
Un numar mare de celule somatice in lapte este un indicator de inflamatie in uger.
1.4. FORME DE EVOLUTIE ALE MAMITELOR
Procesul patogenetic mamar induce modificari care difera in functie de specia microbiana, patogenitatea sa, de receptivitatea individuala a gazdei si de influenta factorilor favorizanti. Principalele modificari pot fi incadrate in tipul de inflamatie seroasa, catarala sau purulenta.
In ce priveste influenta speciilor microbiene implicate in procesul patogen al mamitelor, au fost precizate caracteristicile principale.
Mamita stafilococica acuta apare de regula in primele zile dupa fatare fiind insotita de stare toxiemica, abatere, hipertermie, decubit prelungit, mers greoi. Local se observa inflamatii ale sferturilor mamare afectate insotite de caldura si cresterea sensibilitatii dureroase.
La baza mamelonului si in parenchimul mamar se formeaza zone de induratie care se extind la tot sfertul afectat. Secretia mamara are aspect de lichid sero-fibrinos, galben-cenusiu, cu granule de puroi sau striuri sanguinolente.
Dupa o evolutie de 1-2 zile, secretia capata caracter purulent iar in sferturile de uger neafectate se instaleaza hipogalaxia.
Evolutia este de 8-10 zile dupa care simptomele generale se remit, se reia secretia lactata in sferturile mamare neafectate iar boala trece in forma catarala cronica. Aceasta se caracterizeaza prin aparitia de noduli in compartimentele afectate si transformarea lor in abcese care pot fistuliza.
Mamita streptococica evolueaza de obicei cronic si se manifesta prin congestia bazei mamelonului afectat, usoara hipertermie si reducerea capacitatii de secretie a laptelui care devine apos, seros, cu mici flocoane de cazeina, gust sarat sau amar si care coaguleaza prin fierbere.
La baza mamelonului afectat apare o tumefactie nodulara indurata care se extinde in tot sfertul de uger afectat sub forma de noduli fibrosi.
Dupa o evolutie de 2-3 luni are loc un proces de sclerozare si de atrofie a sfertului afectat, insotit de agalaxie.
Mamita seroasa (mastitis serosa) denumita si mamita interstitiala, se caracterizeaza prin inflamatia seroasa a tesutului conjunctiv subcutanat si interstitial al glandei mamare, insotit de infiltratia cu exsudat seros, bogat in limfocite, fibroblaste si leucocite polimorfonucleare neutrofile. Exsudatul poate patrunde si in spatiile interlobulare sau chiar in spatiile intraacinoase, reducand activitatea secretorie. Boala apare ca o infectie descendenta, limfatica sau hematogena, de la nivelul plagilor, al focarelor de endometrita, enterite sau urmare a traumatismelor.
Secretia lactata scade cantitativ iar odata cu afectarea acinilor aspectul devine seros, cu flocoane de cazeina. Procesul este insotit de edematierea compartimentului afectat, cresterea temperaturii locale, a sensibilitatii dureroase, scaderea productiei de lapte, hipertermie, depresie si diminuarea apetitului. Prin cronicizare se produce indurarea ugerului datorita procesului de sclerozare.
Mamita catarala reprezinta cea mai frecventa forma de mamita la vaci. Calea de infectie este cea ascendenta iar flora de bacterii patogene implicata in etiologie este foarte larga. Odata ajunsi in sinusul galactofor si in canalele galactofore, germenii se multiplica si produc procese de fermentare si coagulare a laptelui, urmate de reactia inflamatoare a mucoasei sinusului si a canalelor galactofore (galactoforita).
Coagulii formati pot bloca canalele galactofore iar infectia difuzeaza la nivelul acinilor secretori glandulari, alterand functiile acestora si importand hipogalaxia sau agalaxia. Procesul este insotit de congestie si diapedeza, tumefierea compartimentului care devine cald, dureros, nu-si micsoreaza volumul dupa muls si poate prezenta focare indurate. Starea generala este alterata iar laptele devine apos si se separa in zer si sediment cazeos, cu flocoane si coaguli.
In forma cronica, starea generala a vacilor nu este afectata iar local, compartimentul de uger afectat, prezinta infiltrari conjunctive localizate sau difuze in tesutul glandei mamare care se manifesta ca induratii nodulare in partea distala a mamelei sau in regiunea cisternei glandulare a mameloanelor. Procesul poate evolua catre hipertrofia sau atrofia mamara insotit de scaderea productiei de lapte si prezenta de flocoane in componenta acestuia.
Mamita purulenta evolueaza ca urmare a formelor catarale sau seroase, netratate sau tratate necorespunzator. Semnele generate sunt prezente in forma acuta si lipsesc in cea cronica. Procesul patogen se caracterizeaza printr-un aflux leucocitar sporit in lapte si prin infiltratii leucocitare difuze sau nodulare in tesutul mamar. Secretia mamara este apoasa, cu coaguli si flocoane, devenind purulenta dupa 3-4 zile de evolutie. Compartimentul mamar afectat este cald, tumefiat si sensibil. Mameloanele sunt indurate si indepartate iar limfonodulii retromamari sunt mariti in volum si sensibili.
In forma cronica, focarele purulente pot conflua dand nastere la abcese sau pot difuza, dand nastere la necroze ale tesutului conjunctiv subcutanat si interstitial, reprezentand flegmonul mamar.
Dintre complicatiile procesului inflamator mamar, se pot cita: proliferarea ireversibila a tesutului conjunctiv urmata de atrofia parenchimului mamar, gangrena mamara.
Leziune ulcerativa la nivelul dermului glandei mamare
Leziune ulcerativa uger (detaliu)
Drenare abces uger
Gangrena glandei mamare 1
Gangrena glandei mamare 2
1.5 PREVENIREA SI COMBATEREA MAMITELOR
Studiul patogenetic al mamitelor a stabilit necesitatea realizarii celor doua etape distincte, pentru declansarea procesului inflamator al glandei mamare:
Expunerea mamelei la surse de infectie si penetrarea germenilor
patogeni in principala poarta de intrare – orificiul canalului papilar.
Conditii predispuse
Multiplicarea germenilor patogeni patrunsi in glanda mamara si
declansarea procesului inflamator.
De asemenea s-a stabilit ca mecanismele naturale de protectie antiinfectioasa pentru glanda mamara opereaza cu eficienta scazuta, astfel ca circa jumatate din efectivele de vaci de lapte prezinta procese infectioase mamare, manifestate sau nu din punct de vedere clinic.
Ca urmare, masurile de prevenire si combatere a mamitelor trebuie sa aiba in vedere indeplinirea unor deziderate principale :
Supravegherea starii de sanatate a glandei mamare ;
Limitarea surselor de infectie si a posibilitatilor de expunere a
ugerului la acestea ;
Cresterea capacitatii de aparare antiinfectioasa a glandei mamare.
Factorii mediului inconjurator(clima, adapost, asternut, stres, fond genetic).
Factorii nutritionali.
Factorii psihici, etiologici si umani.
1.5.1. SUPRAVEGHEREA STARII DE SANATATE
A GLANDEI MAMARE
Prima componenta majora a programelor de prevenire si combatere a mamitelor consta in diagnosticarea bolii, atat individual cat si la nivelul grupurilor de vaci.
Aprecierea integritatii morfofunctionale a glandei mamare se face prin examen clinic, care se completeaza cu metode particulare de punere in evidenta a modificarilor patologice ale secretiei lactate, prin teste care pun in evidenta aceste modificari inainte de aparitia semnelor clinice si cu teste de laborator.
1.5.1.1. EXAMINAREA GLANDEI MAMARE
Examinarea glandei mamare se realizeaza prin examen fizic si examen functional al acesteia.
Examenul fizic se face prin inspectie si palpatie pentru toate componentele mamare: corpul mamar, mameloane si ganglioni retromamari.
Inspectia se face pe ambele fete laterale si pe fata posterioara a ugerului vizand forma, volumul, modificarile de culoare si integritatea tegumentului, aspectul apexului mamelonar si al orificiului papilar.
Palpatia ugerului se face dupa golire, pentru fiecare compartiment, incepand de la baza catre mamelon. Se apreciaza temperatura locala, sensibilitatea, consistenta. Limfonodulii retromamari sunt greu de examinat si devin palpabili in urma proceselor inflamatorii.
Examenul functional se face prin proba mulgerii si pune in evidenta tulburari de secretie si de ejectie a laptelui ca si functionarea canalului si sfincterului papilar.
1.5.1.2. EXAMINAREA LAPTELUI
Examenul caracterelor organoleptice si fizico-chimice pune in evidenta modificari de culoare, miros, gust, vascozitate, consistenta, densitate, coagulare si aciditate.
Examenul de laborator efectuat in scopul diagnosticului mamitelor subclinice este complex si include :
– Examenul citologic prin care se determina aspectele cantitative si calitative ale celulelor somatice din lapte.
Determinarile numarului de celule si tipurile de celule se pot executa pe frotiuri directe, colorate prin diferite metode sau cu ajutorul aparatelor electronice speciale (coulter-counter, Fassomatic). Pentru determinarea indirecta a numarului de celule somatice din lapte, au fost concepute teste cu aplicabilitate in ferma : testul Whiteside bazat pe proprietatea NaOH de a coagula leucocitele din lapte, testul californian ([NUME_REDACTAT] Test -CMT) bazat pe modificarea vascozitatii laptelui ca urmare a formarii unui complex proteina – detergent intre reactiv si ADN-ul celulelor somatice din lapte.
Determinarea numarului de celule din laptele individual sau din cel de colectura a capatat cea mai mare extindere, fiind considerata in prezent metoda cea mai precisa, care depisteaza procesele inflamatorii subclinice ale glandei mamare.
– Examenele fizico-chimice efectuate in scopul diagnosticarii mamitelor la vaci, se bazeaza pe determinarea scaderii concentratiilor de lactoza, a cresterii conductibilitatii electrice, a unor enzime (catalaza, reductaza, N-acetil-glucozaminidaza -NAG-aza s.a.);
– Examenele bacteriologice din lapte urmaresc izolarea si identificarea germenilor patogeni implicati in etiologia mamitelor. Recoltarea si transportul probelor se efectueaza in conditii speciale iar examenele de laborator includ si testarea sensibilitatii germenilor patogeni izolati fata de seturile de antibiotice si chimioterapice avizate pentru terapia mamitelor.
1.5.1.3. EFECTELE PRODUSE DE STREPTOCOCI
SI STAFILOCOCI ASUPRA CALITATII
LAPTELUI IN MAMITE
Laptele provenit din unitati crescatoare de vaci cu un procent ridicat de infectii mamare, prezinta modificari fizice, chimice si bacteriologice.
Laptele de la aceste vaci capata un aspect grunjos, de culoare galbuie, uneori sanguinolenta, gust sarat sau amar asemanator unui exsudat sau secretii purulente, contine cantitati mari de materii azotate, leucocite, hematii, bacterii si levuri. Pe masura ce procesul patologic se cronicizeaza, modificarile fizice se accentueaza sau in unele cazuri laptele capata un aspect normal.
Din punct de vedere chimic, laptele mamitic are un procent scazut de grasimi, cazeina si lactoza; continutul de cazeina poate suferi o reducere de pana la 20% in schimb apar cresteri substantiate ale cantitatii de sodiu, clorati, unele proteine.
In acelasi timp laptele provenit de la vaci cu infectii mamare, consumat sub forma cruda sau ca produse lactate nepasteurizate poate fi cauza unor toxiinfectii alimentare cunoscute – latenta, subclinica si clinica – trecerea dintr-o forma in alta realizandu-se in functie de rezistenta animalului si a influentei factorilor nespecifici.
Streptococcus dysgalactiae – traieste si se inmulteste pe pielea intacta a mameloanelor si ugerului, de asemenea a fost gasit in amigdale si vagin. Prezenta germenului pe pielea mamelonului in jurul orificiului mamelonar reprezinta un risc pentru glanda mamara avand multiple posibilitati sa patrunda in interior si sa colonizeze in canalul mamelonului si totodata sa contamineze ugerele vacilor din jur. Infectiile mamare la vaca cu Streptococcus dysgalactiae au o frecventa scazuta in comparatie cu cele produse de Streptococcus agalactiae. [NUME_REDACTAT] dysgalactiae singur sau in asociatie cu Arcanobacterium pyogenes este cauza aparitiei mamitelor la vacile aflate in perioada de repaus mamar si la junicile gestante. Prezenta acestui germen ca agent etiologic principal este atribuita unor deficiente grave de functionare a aparaturii de muls.
Streptococcus uberis – a fost gasit impreuna cu Streptococcus dysgalactiae in amigdale si in vagin. Pe corpul animalului exista anumite zone mai intins contaminate. [NUME_REDACTAT] si colaboratorii (1980) il gasesc pe pielea abdomenului in 37,2% din cazurile cercetate, pe buze 22,3%, uger 21,3%, varful mamelonului 5,7% si lapte 3,3%.
Mai putin important ca frecventa si patogenitate pentru glanda mamara sunt streptococii din grupul C, G si L, micrococii si enterococii.
1.5.2. LIMITAREA SURSELOR DE INFECTIE SI A POSIBILITATILOR DE EXPUNERE A GLANDEI MAMARE LA ACESTEA
Principalele masuri care pot limita sursele de infectie si posibilitatile de expunere a glandei mamare la acestea sunt considerate :
– Eliminarea factorilor de mediu, nutritionali, etiologici, psihici si umani, care contribuie la producerea mamitelor.
– Eliminarea infectiilor mamare prin masuri terapeutice curente si prin scoaterea din efective a vacilor cu forme incurabile de boala.
Prevenirea transferului de germeni patogeni de la vacile bolnave la cele sanatoase.
Metode de tratament ale mamitelor fara antibiotice
1.5.2.1 . ELIMINAREA FACTORILOR DE MEDIU, NUTRITIONALI, ETIOLOGICI, PSIHICI SI UMANI, CARE CONTRIBUIE LA PRODUCEREA MAMITELOR
Factorii care contribuie la producerea mamitelor reprezinta o problema greu de inteles, pentru ca este o boala cauzata de multi factori. Microorganismele sunt responsabile de infectie, dar intrarea lor in glanda mamara si stabilirea lor la nivelul la care cauzeaza infectia contribuie mai multi factori; ex: ( igiena, adapostul, clima, mulgatoarele, hrana si factorii genetici care actioneaza simultan). Klaustrup si colaboratorii sai (45) au estimat ca sensibilitatea la infectie este de 25% atribuita factorilor din mediul inconjurator, 20% factorilor de ordin genetic si 50% managementului cirezii.
FACTORII DIN MEDIUL INCONJURATOR.
CLIMA : poate avea o influenta directa sau indirecta asupra aparitiei mamitelor. Autorii mai in varsta (34,66) insista foarte mult asupra expunerii la frig intens, curenti de aer, umiditate excesiva sau caldura care predispun vacile la mamite.
Schimbarile rapide de temperatura incurajeaza aparitia mamitei. Cercetarile asupra modului in care temperatura influenteaza incidenta mamitelor indica faptul ca temperaturile extreme interactioneaza cu alti factori pentru a duce la aparitia mamitelor, rareori numai temperatura poate cauza aparitia bolii(45). Temperatura extrema poate deasemenea sa afecteze numarul celulelor somatice. Asadar, incidenta mamitelor creste odata cu cresterea temperaturii. [NUME_REDACTAT], o rata ridicata a mamitelor clinice a fost observata la trei ani din sapte in timpul perioadelor foarte calduroase(55). O forma particulara a mamitelor numite foarte des mamita de vara, este cauzata de ciupiturile insectelor care contamineaza ugerul cu bacteria [NUME_REDACTAT] si cu alte bacterii anaerobe.
Frecventa acestui tip de mamita variaza in functie de regiuni, cele mai sensibile zone sunt vaile umede.
Clima, poate avea deasemenea o influenta indirecta, de exempul: conditiile mlastinoase, umiditatea excesiva vor face sa creasca numarul microorganismelor ceea ce duce la cresterea riscului de infectare.
ADAPOSTURILE :
Un lucru minor ca acela de a tine vacile in adapost creste riscul aparitiei mamitelor. Cand vacile sunt inauntru, riscul ca ugerul sa fie ranit creste. Exista deasemenea microorganisme a caror pondere este mai mica in aer liber. [NUME_REDACTAT] unde vacile merg in grajd numai pentru a fi mulse, mamitele cauzate de bacili coliformi sunt rare.
Desi intrebarea este foarte des dezbatuta, s-ar parea ca mamita este mai putin intalnita in cazul stabulatiei libere decat in cazul stabulatiei legate. S-ar putea interpreta ca mamita este mult mai frecventa in cazul stabulatiei libere pentru ca astfel microbii se transmit mai usor de la o vaca la alta. Oricum, vacile sunt de obicei mai ferite cand stau in afara adapostului. Deasemenea ele sunt mai putin predispuse la a-si provoca rani, sau sa vina in contact cu asternutul de pamant si totodata ferite de aparitia mamitelor. Adaptarea sociala a vacilor in interiorul turmei se face mai bine in aer liber ( stabulatie libera ). Potrivit unui studiu din Serbia, cazurile subclinice de mamita au scazut cu 27% si cu 42% mai putine cazuri de mamita clinica in cirezile crescute in sistem liber decat in cele crescute in sistem legat.
In sistem legat sunt mult mai predispuse mamitelor datorita tipurilor de standuri. Cu cat este mai lung si mai lat standul, cu atat vaca se poate misca reducand numarul de vatamari si totodata incidenta mamitelor(43). Marele dezavantaj este ca miscarile pe verticala ale animalelor sunt restrictionate in special cand acestea se ridica sau se aseaza. Peretii intre standuri reduc incidenta mamitelor, provocate de miscarile bruste ale animalelor vecine si a predispunerii lovirii ugerului.
CALITATEA AERULUI DIN INTERIOR :
Curentii de aer, umiditatea excesiva si schimbarile frecvente de temperatura in grajd, sunt factorii majori care duc la frecventa mamitelor. Asa cum am vazut in paginile anterioare, efectele indirecte asupra animalelor nu au fost studiate indeajuns. Oricum, efectele concentratiei patogene in grajd au fost mult mai mari. Exemplu: bacteria Klepsiella pneumoniae provoaca infectii majore cand umiditatea relativa este scazuta (72), pe cand numarul infectiilor produse de E.Coli nu variaza cu schimbarile de umiditate.
ASTERNUTUL :
In sistemul legat sau liber, asternuturile joaca un rol important in incidenta mamitelor. Aceasta este usor de inteles considerand ca mamitele provoaca infectarea laptelui care ajunge pe sol, umiditatea favorizeaza dezvoltarea microbilor de pe asternuturi, provocand mamite vacilor care de obicei stau 14 ore din 24 in contact cu asternuturile. Intr-un experiment in care vacile au fost cazate cu si fara asternut nivelul mamitelor s-a dublat acolo unde nu era asternut. Asternuturile neadecvate in sistem liber, laolalta, in special cu numar mare de animale, poate duce la serioase situatii in caz de mamita contagioasa. Diferitele materiale folosite ca asternuturi pot afecta cresterea microorganismelor. Paiele sunt in general cele mai indicate pentru asternut. Microorganismele patogene au o dezvoltare mai putin rapida in paie de ovaz si rumegus de cedru decat in hartie de ziar (23). In orice caz, paiele sunt mult mai favorabile pentru Klepsiella decat rumegusul (42). Rumegusul si paiele, mai ales daca sunt incalzite incurajeaza dezvoltarea rapida a coliformilor si sunt foarte des responsabile de epidemii de mamite coliforme (59).
STRESUL :
Cu cat un animal este mai stresat in mediul sau inconjurator, cu atat mai putin eficient este sistemul sau imunitar si cu atat mai putin poate rezista la infestarea cu microbi. Asadar cu cat exista mai multi microbi cresc sansele aparitiei mamitelor (37). Giesecke (37), chiar a demonstrat ca stresul afecteaza integritatea celulelor intramamare, ceea ce reprezinta un alt factor care contribuie la mamite. Urmatoarele reprezinta surse de stress:
densitatea excesiva a animalelor; apropierea vacilor incurajeaza schimburile de microbi si relatiile tensionate dintre animale.
managementul neregulat; comportamentul imprevizibil din partea fermierilor.
zgomotul.
FACTORI GENETICI :
Recent, au fost facute multe cercetari asupra modului in care factorii ereditari influenteaza aparitia mamitelor.Vacile mai productive sunt mult mai expuse catre mamite.Rasele selective care se concentreaza doar pe productia de lapte sunt fara dubiu un factor important in rata crescuta a mamitelor.In concordanta cu surse diferite, factorii ereditari reprezinta 12% – 20% din cauzele de aparitie a mamitelor intr-o rasa.
Vacile selectate pentru anumite caracteristici au un numar mai mare de celule somatice (un raspuns immunologic mai bun ), necesitand de doua ori mai putin tratament, si laptele lor este aruncat pe jumatate mai putin decat cel al vacilor selectate pentru o singura caracteristica, desi cele din urma produc mai mult lapte(73).
Genetic, exista o corelatie intre procentajul de grasime in lapte si incidenta mamitelor clinice.Cu cat o linie de vaci da lapte gras cu atat aceasta linie este predispusa la mamite.Asadar este foarte important sa nu se faca selectia pe aceasta baza.
FACTORI DE NUTRITIE:
In ciuda mai multor studii serioase facute pe acest subiect, legatura dintre dieta si mamite inca ridica intrebari in cercurile stiintifice.Doua practici care cresc riscul mamitelor sunt schimbarile rapide in dieta si excesul sau dezechilibrul dintre diferitele componente ale ratiei.
AZOTUL SI PROTEINELE :
Unul dintre factorii care cauzeaza mamitele foarte des mentionat este reprezentat de azotul si proteinele prezente in mod excesiv in mancare. In concordanta cu un studiu danez(50), nu exista o legatura definitiva intre continutul proteic al dietei si incidenta mamitei.In orice caz, exista mai multe dovezi in ceea ce priveste efectul daunator al azotului care nu este intr-o forma proteica (de ex: uree si amoniac ) in incidenta mamitelor.
Azotul nonproteic (NPN) este in mod particular daunator asupra celulelor albe din sange, sau leucocite, care protejeaza ugerul.Schimbarile bruste ale ratiilor bazate pe un continut bogat in NPN in porumbul umezit sau grane insilozate ar trebui evitate.Cresterile, oricat de mici, a amoniacului in sange are repercursiuni asupra metabolismului.
Daca asemenea ratii sunt utilizate, ar trebui incluse suficiente fibre care sa hraneasca microorganismele din rumen, care vor converti azotul neproteic in proteine bacteriologice.
Potrivit unui experiment realizat in Germania(35), exista o relatie semnificativa intre nivelul ureei din sange si coloniile bacteriologice din uger.In alt experiment, adaugarea ureei in ratii creste riscul infectiilor cu mai mult de 16%(69).
Efectul asupra sistemului imunitar este evident in mod particular cand ureea este data in cantitati mari (mai mult de 180g/zi, mai mult decat cererea de azot ).
CONCENTRATE SI ENERGIE :
Este recomandata reducerea cantitatii de concentrate date vacilor cu mamite.
Se pare ca este de asemenea valabil pentru prevenirea mamitelor, potrivit unui studiu german desfasurat pe 1038 vaci la prima lactatie si 572 vaci la mai multe lactatii.Cand ratiile vacilor contin 25% concentrate mai bine decat 40%, aparitia mamitelor a fost de 7% comparativ cu 36% pentru vaci la prima lactatie si 19% in comparatie cu 37% pentru celelalte vaci.
Acelasi studiu compara deasemenea nivelele de energie in ratii.O energie mai mare continuta in ratii creste incidenta mamitelor la vacile la prima lactatie, dar are efect opus la celelalte vaci.
RATIA DE CALCIU SI FOSFOR :
O doza inadecvata de calciu si fosfor in ratie duce la aparitia febrei de lapte la fatare(61).La turmele mari, la mai mult de 50% din vaci, lipsa calciului din ratie va dezvolta mamite coliforme la cateva ore dupa fatare.Aceasta hipocalcemie rezulta dintr-o cantitate de calciu si fosfor inadecvata in ratie.
GRANELE INSILOZATE SI FANUL :
Calitatea saraca a granelor insilozate care au efect negativ asupra sistemului imunitar.
Proteinele si zaharidele supraincalzite pot omora celulele albe din sange care protejeaza ugerul.Vacile hranite cu fan si cereale au o rezistenta mult mai puternica in toate sensurile la mai multi agenti patogeni decat vacile hranite cu grane insilozate(60). In unele cazuri, Pseudomonas si Proteus sunt singurele microorganisme care supravietuiesc la temperaturi mari produse in granele insilozate. Desi rar, granele insilozate contaminate in acest fel pot fi o sursa de aparitie a mamitelor cauzate de aceste tipuri de organisme.
Fanul afanat si micotoxinele ataca deasemenea celulele albe din sange, slabind astfel sistemul imunitar.
LEGUMINOASELE :
Leguminoasele, contin substante estrogene a caror concentratie depinde de maturitatea plantei.
Transformarea legumimoaselor in silozuri nu le reduce proprietatea estrogenica. De-a lungul unui mecanism psihologic, care nu este foarte bine inteles, aceste substante estrogenice externe (care nu sunt produse de vaca ) vegheaza la ingrijirea mamitelor. Mai multe studii indica faptul ca aportul de estrogeni in ratia de mancare a vacilor cu mamita cronica accentueaza infectia. Este important sa nu se combine furajele insilozate cu un continut bogat in de estrogeni. Alimentarea cu estrogeni favorizeaza dezvoltarea prematura a ugerului si creste riscul aparitiei mamitelor(45).
SELENIUL SI VITAMINA E :
In ultimii 10 ani, mai multe cercetari sau aplecat asupra folosirii suplimentilor si rolului pe care il au seleniul si vitamina E in prevenirea si tratamentul mamitelor. Mentinerea unui nivel adecvat al seleniului in organism ajuta la prevenirea mamitelor, reduce gravitatea infectiilor si o face sa dispara pentru o perioada scurta de timp.
Seleniul se foloseste la revigorarea raspunsului sistemului imunitar, prin cresterea eliberarii de leucocite si cresterea eficientei fagocitelor(36). Seleniul si vitamina E conlucreaza in organism.
Astfel, un supliment de vitamina E de 1000U.I./zi reduce numarul celulelor somatice dar nu si riscul aparitiei mamitelor(16). Cu amandoua suplimentele de selenium si vitamina E, se poate astepta ca infectia sa se reduca cu 42% la fatare, cu 59% pe toata durata infectiei si cu 32% pentru mamita clinica. Rolul seleniului este considerat a fi cel mai important in cazul mamitelor subclinice(56).
Suplimentul de selenium poate juca un rol foarte important in cazul mamitelor cauzate de E. Coli. De exemplu, vacilor carora li se da un supliment de seleniu de 0,35mg/Kg continut uscat, resista mai bine mamitelor cauzate de E. Coli(49).
Durata acestui tip de mamita este chiar mai scurta cand vacile primesc 2mg de seleniu / zi / Kg in ratie(36).
Nivelele recomandate in sange sunt de 0,2 – 1,0g/ ml pentru selenium si mai mult de 4g/ml pentru vitamina E. Ratia de mancare trebuie sa contina 3mg de selenium pe zi in cazul vacilor sterpe si 6mg/zi pentru vacile productive. Ratia trebuie sa furnizeze 1000U.I. vitamina E/zi pentru amandoua categoriile de vaci(67).
Suplimentarea de vitamina E are un efect mai mare (bun) asupra vacilor sterpe decat a vacilor in lactatie, la care o buna parte din suplimentul de vitamina E este suplimentat in lapte.
IMPORTANT: Nu este folositor, ba chiar daunator sa dam numai doze mari de seleniu (adica fara vitamina E ), pentru ca efectul poate fi toxic. O doza de seleniu de 16mg/zi poate provoca mamita intr-un nivel mai ridicat administrata singura, decat daca este administrata in acelasi timp cu un supliment de vitamina E(75).
SILICIUL :
Ultimele cercetari(58) demonstreaza ca nivelul siliciului in laptele infectat in cazul mamitelor era de numai 0,39mg/litru in timp ce in laptele normal era de 0,81mg/litru.
De asemenea, nivelul siliciului in sangele vacilor infectate cu mamite este de 1,02mg/litru in comparatie cu 1,63mg/litru pentru vacile neinfectate.
Siliciul, al carui rol este similar cu cel al seleniului, are un efect foarte important in formarea radicalilor liberi, lipidelor de peroxide si activitatea macrofagelor. Siliciul continut in ratia de mancare poate creste prin hranirea vacilor cu paie de cereale.
ALTI FACTORI DE NUTRITIE :
O ratie deficitara de vitamina A reduce imunitatea. Un cercetator Italian a incercat sa controleze mamitele cu supliment de vitamina A si beta–caroten(38).
Potrivit lui Katholm(35), fierul deasemenea, joaca un rol foarte important in prevenire mamitelor.Este legat de proteinele lactofere.
FACTORII ETIOLOGICI SI PSIHICI :
NEVOILE VITELULUI
Faimosul fitoterapeut pentru animale, [NUME_REDACTAT] Bairacli – Levy (33), crede ca impiedicarea vacilor de a beneficia de placerea si stimularea comportamentului de ingrijire a fetusilor este una din principalele cauze de mamita. Cu lingerea fetusilor se face perceputa distinctia intre factorii “psihologici” si “psihici”. Adesea se observa ca vacile separate de proprii pui, dupa fatare acestea ii cauta si ii striga. Intrebarea binenteles este daca vacile prezinta dificultati (emotii).
Daca aceasta ipoteza este acceptata, oricum, s-ar sugera ca vacile care suporta separarea cu o mare dificultate, dezvolta mamite mult mai usor.
Un nivel psihic, frecventa cu care vitelul suge, este mai mare decat lactatia vacii. Microorganismele care invadeaza sfertul mamar, au un timp foarte scurt sa se dezvolte.Vacile trebuie deci, sa fie mulse mai des la inceputul lactatie? Anumiti cercetatori(71) au observat ca durata si frecventa mamitelor a fost scazuta pe perioada primelor luni dupa fatare, la vacile care au alaptat puii pentru 6 pana la 10 zile ca opus la 1ora, 2zile sau 4 zile.
IERARHIA TURMEI( CIREZII )
In stabulatie libera, ierarhia este creeata cu ajutorul cirezii, acest fenomen este mult mai intens la capre decat la vaci.
Este posibil ca cei mai putini dominanti membrii din grup,sa aiba tendinta de a dezvolta boala.Avantajul sistemului liber este ca ierarhia relatiilor dintre membri este clara.Vacile in sistem legat pot fi tacute, stresate, iar relatiile dintre ele nu sunt clare.
UGER – GLANDA MAMARA :
A fost demonstrat ca vacile care au retentie placentara, prezinta mamite mai mult decat cele care nu au retentie(40).
Riscul de dezvoltare a mamitelor este crescut(65).
Mamitele sunt clar asociate cu retentiile placentare in cazul mamitei cauzate de Actinomyces pyogenes datorita cercetatorilor germani(77). Acest tip de mamita reprezinta 17% din cazurile din Germania.
Aceste mamite apar in mai putin de 2 luni dupa fatare fiind adesea legate de uterul care nu a fost suficient curatat. Descarcarea de materie purulenta, murdareste coada si trenul posterior al animalului si asternutul, care favorizeaza contaminare mediului inconjurator si ulterior al ugerului.
Unii veterinari indraznesc mai mult sa zica ca, organele reproducatoare pot servi ca rezervoare de infectie.Agentii patogeni trec din sange in glanda mamara.
RUMEN – GLANDA MAMARA :
Rumenul este un organ foarte important al vacii si sanatatea altor organe depinde de el. Cand acidoza se instaleaza in rumen ( prea multe cereale in ratie) se pot creea conditii bune de crestere a bacteriei Streptococcus bovis si eventual drojdii placute bacteriei Candida albicans.
Deci, cu toate ca rar, toxinele din aceste substante pot circula pretutindeni in sistem si favorizand bacteriilor gram pozitive sa atace ugerul (76).
1.5.2.2. ELIMINAREA INFECTIILOR MAMARE PRIN MASURI TERAPEUTICE CURENTE SI PRIN SCOATEREA DIN EFECTIVE A VACILOR CU FORME INCURABILE DE BOALA
Terapia antiinfectioasa continua sa joace un rol principal in prevenirea si combaterea mamitelor la vaci, in ciuda obtinerii de rezultate inconstante, depinzand de specia microbiana implicata si gravitatea procesului patogen, sunt utilizate cateva zeci de antibiotice si chimioterapice dintre care cele mai importante sunt: procain – penicilina G, streptomicina, eritromicina, cloxacilina, amoxicilina, novobiocina, tetraciclina, tylosina, sulfametazina.
Infuzie de medicament prin canalul mamelonar
Penicilina G a ramas antibioticul de selectie pentru terapia mamitelor streptococice. In perioada de lactatie, dozele optime utilizate pentru terapia locala au fost de 100.000 U.I repetate de 4…5 ori la intervale de 12 ore.
Incercarile de folosire a dozelor mai mici sau de reducere a numarului de administrari au scazut eficacitatea terapeutica, in timp ce folosirea dozelor mai mari au crescut eficacitatea terapeutica in mod nesemnificativ.
Eliminarea inconvenientului dat de administrarile repetate la intervale relativ scurte de timp, a fost realizata prin includerea antibioticului in solventi care sa asigure efectul retard. S-a obtinut astfel dublarea intervalului dintre administrari, insotita de cresterea eficientei terapeutice. Astfel, folosirea comparativa a acelorasi doze de penicillina G cu eliminare lenta fata de solutiile apoase, a dus la cresterea efectului terapeutic la 95 – 100% fata de 75 – 83%. Rezultatele asemanatoare au fost obtinute prin utilizarea penicilinei G in doze de 1.000.000 U.I. la vaci cu mamite streptococice aflate in perioada de repaus mamar.
In cazul mamitelor stafilococice rezultatele obtinute atat in perioada de lactatie cat si in cea de repaus mamar. Sunt inferioare celor obtinute in terapia mamitelor streptococice. Eficienta terapeutica a fost evaluata la sub 30% in perioada de lactatie si de 47 – 58% in perioada de repaus mamar. Cauza principala a obtinerii acestor rezultate a fost considerata rezistenta crescuta a multor tulpini de stafilococi, prin producerea de β – lactamaza.
Introducerea cloxacilinei in terapia mamitelor a dus la cresterea eficientei terapeutice a penicilinelor. Aplicata la vaci in perioada de lactatie, in forma de eliminare lenta si in doze de 200 – 600mg, cloxacilina a vindecat 75 – 100% din mamitele streptococice si 43 – 62% din mamitele stafilococice.
In perioada de repaus mamar, cloxacilina aplicata in doza de 500 – 1000mg a vindecat 90 – 97% din mamitele streptococice si 75 – 78% din mamitele stafilococice.
Streptomicina a fost folosita foarte rar singura in terapia mamitelor. Dozele utilizate au fost de 1g/zi iar eficienta a fost evaluata intre 42 -67% in cazul mamitelor streptococice si stafilococice si in unele forme de mamita colibacilara.
Eritromicina utilizata in doze de 300mg/zi la vaci aflate in perioada de lactatie sau repaus mamar, a avut o eficienta terapeutica asemanatoare cu cea a penicilinei, vindecand 55 – 92% din cazurile de mamita streptococica si 51 – 76% din cele cu mamite stafilococice.
Neomicina aplicata in doze de 500mg/zi a produs vindecarea a 27 – 67% din cazurile de mamita streptococica si 32 – 67% din cele cu mamita stafilococica si unele cazuri de mamita colibacilara.
Tetraciclinele au fost utilizate in special in terapia mamitelor acute in doze de 200 – 400mg/zi. Eficacitatea terapeutica a fost evaluata la 83 – 100% in cazul mamitelor streptococice si 25 – 75% in cazul mamitelor stafilococice, fiind mentionate si unele rezultate in terapia mamitelor colibacilare.
Asocierile de antibiotice in scopul largirii spectrului de activitate, sunt utilizate pe scara larga in terapia mamitelor.
Penicilina si streptomicina (100.000 – 200.000U.I + 100 – 350mg) aplicate in perioada de lactatie, au vindecat 65 – 100% dintre mamitele streptococice si 21 – 68% dintre cele stafilococice. In perioada de repaus mamar, asocierea a 1.000.000 U.I. penicillina cu 1g de streptomicina a vindecat 90 – 100% din compartimentele mamare cu infectii streptococice si 54 – 86% din cele cu infectii stafilococice.
Penicilina si neomicina (100.000 – 200.000 U.I. + 25 – 200mg) aplicate in perioada de lactatie, au vindecat 97% dintre compartimentele mamare cu infectii streptococice si 95 – 100% din cele cu infectii stafilococice.
1.5.2.3 . PREVENIREA TRANSFERULUI DE GERMENI PATOGENI DE LA VACILE BOLNAVE LA CELE SANATOASE
In procesul patogenetic al mamitelor a fost relevanta importanta majora a transmiterii principalilor agenti infectiosi de la nivelul compartimentelor de uger infectate la cele sanatoase, in timpul procesului de muls. Acest proces vizeaza in special infectiile mamare produse de Staphylococcus aureus, Streptococcus agalactiae si Streptococcus dysgalactiae, germeni patogeni cu incidenta mare in etiologia mamitelor.
De asemenea s-a relevat importanta vectorilor principali: mainile mulgatorilor, prosoapele comune, cupele aparatelor de muls – care se contamineaza usor in timpul mulsului.
In ce priveste etiopatologia infectiilor mamare cu [NUME_REDACTAT] si Streptococcus uberis – alti agenti patogeni cu rol major in mamitele vacilor – s-a stabilit importanta transmiterii infectiilor in perioada dintre mulsori, sursele majore de infectii fiind asternutul umed si pielea trenului posterior contaminate cu acesti germeni. In ambele situatii rolul principal il are contaminarea intensa a apexului mamelonar si penetrarea glandei mamare pe cale ascendenta prin orificiul canalului papilar. Acest proces se realizeaza atat prin mobilitatea caracteristica unora dintre germenii patogeni cat si prin orificiul papilar ramas intredeschis, datorita lezionarii fibrelor musculare proprii sau prin aspirarea provocata de functionarea defectuoasa a instalatiilor de muls.
In scopul limitarii posibilitatilor de transmitere a germenilor de la vacile cu mamita la cele sanatoase, au fost promovate diferite masuri de igienizare a mulsului dintre cele mai importante fiind dovedite :
– Dezinfectia mainilor mulgatorilor;
– Spalarea ugerului inainte de muls ;
– Dezinfectia cupelor de muls ;
– Dezinfectia mameloanelor dupa muls.
Conditii predispuse infectiei Diseminarea mamitelor
1.5.2.4 . METODE DE TRATAMENT FARA ANTIBIOTICE.
MASURI CURATIVE (TRATAMENTUL MAMITELOR FARA ANTIBIOTICE)
Urmatoarele metode curative sunt particulare pentru mamitele clinice si cronice.Exista o gama larga de metode curative, care pot fi folosite ca o alternativa la antibiotice: homeoterapia; argilo terapia; fitoterapia etc.Avantajul, homeoterapiei peste antibiotice este ca mulsul poate fi continuat.
Alte produse alternative folosite, nu trebuiesc sa ajunga in cantitate mare in lapte deoarece testele pentru detectarea antibioticelor in lapte, pot reactiona pozitiv, recunoscand produsele ca unele uleiuri esentiale.
Cand un tratament incepe sa fie administrat, este important sa se modifice alte practici.
Vacile infectate trebuie sa fie prudent hranite.Concentratele trebuiesc reduse, ca si fibroasele; laxativele trebuiesc incluse.In cazul mamitelor clinice, Eckles(34), recomanda reducerea cerealelor din ratii la o treime, cat de repede posibil de la aparitia simptomelor si pana la disparitia lor.
Un purgative trebuie sa fie dat (in afara tratamentului homeopatic).
Sa se evite expunerea animalelor infectate la frig si curenti de aer.
Mulgerea usoara cu mana de 3 pana la 6 ori pe zi.
Extrema atentie trebuie folosita cu produsele care sunt injectate in mamelon.
Este destul de greu sa faci injectii intr-un mediu contaminat, fara sa provoci o noua contaminare a sfertului.
In toate cazurile este important sa se contacteze imediat un medic veterinar, daca nu se constata o imbunatatire rapida.
ARGILO – TERAPIA :
Argila are multe proprietati terapeutice, ca si cataplasma.
S-a dovedit a fi eficienta la tratarea inflamatiei cauzata de mamita , pe socoteala unei absortii inalte.
Pentru prepararea argile solutii, aceasta este amestecata cu un lichid.Unii cercetatori folosesc apa la temperatura camerei, altii folosesc ulei de masline.Un bun compromis este sa se foloseasca o jumatate cantitate de apa si o jumatate cantitate de ulei, uleiul care da o elasticitate si o consistenta pastei.
Rezultatul final trebuie sa fie corect, lichidul sa adere o vreme la uger.
Cand folosim apa, aceasta poate sa patrunda incet in argila fara amestecare.Vasul trebuie sa fie acoperit cu un material textil si sa fie confectionat dintr-un material nereactiv, ca potelanul sau sticla.
Efectul terapeutic al pastei poate fi crescut adaugand doua pana la trei picaturi de ulei de pin pentru fiecare 2 litri de amestec.
Argila cataplasma trebuie sa fie aplicata peste partea infectata a ugerului dupa mulgere.Argila trebuie indepartata, dupa uscare si reaplicata de 2 – 3 ori/zi, cu o noua solutie.Solutia trebuie lasata pe toata durata noptii dupa mulgerea de seara.In caz ca amestecul contine ulei, mamita se considera vindecata cand uleiul ramane pe uger dupa uscarea argilei si indepartarea ei.
Acest tratament poate produce rezultate in 2 – 3 ore, in cazul unei mamite acute, 4 – 6 ore in cazul unei mamite cu mai putine forme serioase si 2 – 3 zile la mamitele cronice.
Daca tratamentul nu pare sa aiba nici un efect dupa acest timp, alte masuri trebuiesc luate in considerare.
HOMEOTERAPIA :
Tratamentul preventiv homeopatic este reprezentat de administrarea unei solutii ca actiune pe intregul efectiv de animale, decat pe fiecare individ in parte.
Aceste solutii homeopate sunt fragmente de celule patogene care cresc raspunsul imun. Acestea stabilesc legaturi cu specia bacteriana care cauzeaza problema efectivului.
Mac.Leod(48), recomanda un astfel de preparat cu 30 dilutii sub forma lichida, administrata pe gura sau in apa de baut a efectivului.
Acesta recomanda urmatoarele combinatii, ca multiple folosiri in remedii: Belladona, Urtica, Sulful, Siliciul, Carbunele vegetal, Phytolacca.
Avantajul acestor complexe, care vindeca 3 din 4 cazuri, si care sunt usor de folosit. Unii practicieni nu recomanda folosirea complexelor pe animalele care vor fi pastrate mai multi ani deoarece, aceste substante tind sa slabeasca sistemul imunitar.
Tratamentul homeopatic se administreaza pe toata membrana mucoasei.
Homeopatia este mai putin eficienta cand infectia este cauzata de lovituri ale glandei mamare.
Multe din remediile specifice homeoterapiei sunt selectate dupa simptomele specifice, atat ca; retinerea laptelui, edemul etc.
Cele mai dese combinatii folosite de doi veterinari faimosi ca: [NUME_REDACTAT] si the [NUME_REDACTAT].Leod(48) sunt date in tabelul 2 si 3
TABEL 2.
Tabel 2. – Remidii homeopatice folosite de Quiquandon pentru tratarea mamitelor
TABEL 3. – Remedii homeopate folosite de MacLeod in tratamentul mamitelor.
Legenda: x, c si m se refera la dilutii de 10, 100 si 1,000
In caz ca mamita clinica este provocata de E.Coli, s-au obtinut bune rezultate cu urmatorul tratament homeopatic(53):
Tratamentul initial: Aconitum D4; Phytolacca D1; Bryonia D4.
Tratamentul ulterior: Phytolacca D1; Bryonia D4; Lachesis D8; Mercurius solubilis D4.
FITOTERAPIA :
[NUME_REDACTAT] de Bairavli – [NUME_REDACTAT] metoda necesita grija si atentie pentru o saptamana sau mai multe saptamani si, din acest punct de vedere, nu este foarte practic de folosit in zilele noastre in turmele comerciale. Aceasta metoda si-a demonstrat totusi eficienta in Anglia unde a actionat foarte eficient impotriva mamitelor clinice. Plantele medicinale care se folosesc sunt usturoiul, lemnul de salvie, Teucrium scordonia. Lemnul de salvie actioneaza in special asupra problemelor glandelor mamare.
Metoda aceasta consta in:
ingradirea animalelor in spatii largi;
se incepe cu doua zile de post; dati vacilor numai apa;
puneti asternutul in saci sa va asigurati ca animalul nu-l va manca si ca ii asigura suficienta protectie impotriva frigului degajat de ciment;
in fiecare dimineata a postului dati animalelor ceai din lemn de salvie intr-o singura doza; pentru a pregati lemnul de salvie, trebuie sa taiati doua maini pline de planta, le cufundati intr-un litru si jumatate de apa, si adaugati doua lingurite de miere de albine;
in fiecare seara a postului, dati un laxativ bazat pe siminichie. Inmuiati 20 de fire de siminichie in jumatate de litru de apa rece pentru cel putin sase ore, si adaugati o lingurita de ghimbir de pamant. Administrati intr-o singura doza;
in dimineata celei de-a treia zile, administrati un amestec format din doi litri de lapte, jumatate de litru de apa calda si zece linguri mari de melasa; la final adaugati lemn de salvie amestecat cu tarate si melasa.
la pranz si seara administrati un preparat din doi catei de usturoi zdrobiti, amestecat cu un litru de apa ( 6-8 capsule de usturoi dimineata si seara sunt echivalente );
in fiecare dimineata si seara administrati un preparat obtinut din 2/3 dintr-un galon ( 2/3 din 4,34 l ) de fan dulce, inmuiat cu apa calda. Adaugati 1 kg de tarate si 10 linguri de melasa;
dati aceeasi ratie timp de trei zile, gradual crescand cantitatea de fan potrivit apetitului animalului;
daca aveti disponibil, doua maini pline din urmatoarele plante: frunze de zmeura, Geranium robertianum, Artemisia abrotanum;
cand tempertura vacii a revenit la normal, puteti sa o scoateti afara, la iarba.
VARECUL :
Varecul, o varietate a spanacului este una din plantele rare a carei efect impotriva mamitelor a fost demonstrat stiintific. Efectul lui este mai degraba preventiv decat curativ. Intr-un experiment care a durat sapte ani facut pe o pereche de vaci, uneia i s-a dat varec in ratie si celeilalte nu, incidenta mamitei a fost puternic redusa la vaca care a primit varec. Varecul are efect asupra mai multor tipuri de bacterii, sa nu mai mentionam numeroasele minerale pe care le contine.
ALIFIE BIODINAMICA PENTRU MAMITE :
Aceasta alifie, care este aplicata pe sferturile afectate, este facuta din untura si flori de galbenele (Calendula officinalis). Iata cum se prepara:
topiti 2kg de untura intr-un boiler dublu
adaugati doua maini de flori uscate de galbenele
fierbeti-le pentru o ora si jumatate in boiler
pentru o alifie mai puternica, adaugati extract de galbenele obtinut in urmatorul fel: umpleti un borcan cu 50-100 ml de flori uscate; acoperiti cu etilacetat (se vinde in drogherii); etansati recipientul. Etilacetatul se va evapora repede;
filtrati amestecul fierbinte printr-un tifon;
puneti-l intr-un recipient de un litru si lasati-l sa se raceasca.
ALOE
Aloe este recomandata pentru tratarea vatamarilor ugerului, care foarte des duce la mamite stafilococice. Aplicarile cu aloe vindeca foarte repede tesuturile. Pentru tratamentul unor mamite ca acestea, Coats si Holland recomanda injectarea cu 20 – 60 cc de aloe (gel sau forma lichida) in sfertul infectat cel putin o data pe zi. Varful mamelonului trebuie sterilizat inainte de injectare pentru ca aloe va transporta toata murdaria cu ea prin mamelon, aceasta agravand situatia.
Aloe ajuta la drenarea infectiei, are proprietati antiinflamatorii si este coagulant. Deasemenea are si proprietati diuretice, care servesc la inmuierea ugerului intarit. Inca odata, trebuie sa reamintim ca laptele dat de vacile care sunt tratate in acest fel nu trebuie pus in rezervorul de lapte.
PANSAMENTE :
In tratatele despre productia de lapte din secolul 19, Sheldon(66) recomanda mai multe tratamente cu plante medicinale pentru mamitele clinice:
Aplicarea de comprense ( ATENTIE! apa fierbinte creste inflamatia) urmate de o masa de hamei, ceai sau tarate, repetate des. O plasa in forma de T atasata animalului, tine cataplasma la locul ei. Partea lunga a T-ului trece printre picioarele din spate ale vacii si se ataseaza cu partea scurta in partea cealalta a ugerului.
Extract sau alifie de Belladona aplicata zilnic pe uger reduce durerea si ajuta la secretarea laptelui mamitic.
Febra si constipatia care insotesc mamitele clinice pot fi tratate cu ulei si melasa.
TERAPIA CU OXIGEN
Importanta terapiei cu oxigen a crescut in ultimul timp, atat pentru bolile plantelor cat si pentru cele ale animalelor. Intr-adevar, oxigenul este esential pentru sanatatea oamenilor si animalelor . In terapia cu oxigen se foloseste de obicei peroxidul de hidrogen.
Acesta este un tratament al mamitelor, numit tratamentul Koch, dupa numele inventatorului sau Dr. [NUME_REDACTAT] Koch, care are ca baza o substanta oxigenata similara cu peroxidul, glioxilida. Testele cu producatorii de lapte [NUME_REDACTAT], sub supravegherea ministerului agriculturii BC, au demonstrat rezultate bune cu acest tratament. Deasemenea, un numar mare de producatori de lapte din Michigan ii atesta eficacitatea.Glioxilida este vanduta in fiole de 5cc, care este dozajul tratamentului. Doza este injectata cu un ac hipodermic in gatul sau muschiul de pe gatul vacii. Un singur tratament este administrat, uneori doua, rar trei. Glioxida provoaca reactii intr-un ciclu de 21 de zile, reactii care dispar cu timpul. Actiunea acestui tratament se extinde pe o perioada de un an sau doi.
ALTE METODE :
Mai multe alte metode si produse sunt folosite in tratamentul mamitelor. Dubii asupra eficacitatii metodelor se pot ridica in cazul celor care nu au fost demonstrate stiitific ( injectii cu albus de ou in mameloane) dar intrebari pot fi deasemnea ridicate si despre demonstrarea stiintifica a metodelor a caror aplicare poate face animalul sa sufere ( ex: injectii cu sulfat de cupru, oxid de calciu in uger). Urmatoarele, sunt alte metode care merita mentionate.
METODE NATURALE:
Una dintre metodele demonstrate pentru un tratament rapid a mamitelor consta in lasarea unui vitel viguros sa se alapteze de la o vaca infectata, asigurandu-va ca vitelul sa se alapteze de la sfertul infectat. Din pacate, vitelul poate deveni un vector al microbului in cireada.
ACUPUNCTURA
Acupunctura este eficienta impotriva mamitelor dar tratamentul este foarte lung si mai putin agreat in comparatie cu alte terapii, potrivit lui Kendall(44). Mai nou, sunt cativa acupuncturisti care trateaza bovinele in America de Nord.
ANTICORPI :
Anumite produse comerciale sunt facute cu anticorpi. Colostru este un asemenea produs, din Iowa (USA), disponibil printre veterinarii homeopati. Este administrat prin injectii intramusculare. Acest produs va elimina problema in mai putin de 12 ore, si nu duce la pierdere de lapte.
2. DATE GENERALE PRIVIND CARACTERELE MORFOBIOLOGICE ALE BACTERIILOR
DIN GENURILE STAPHYLOCOCCUS SI STREPTOCOCCUS
Bacteriile din genurile Staphylococcus si Streptococcus produc infectii denumite generic stafilococii respectiv streptococii intalnite la mai multe specii de animale. In acelasi timp stafilococii si streptococii pot produce si infectii localizate, cu caracter supurativ sau boli cu mecanism autoimun (anasarca, reumatismul articular acut) bine conturate epidemiologic si morfoclinic.
Atat stafilococii cat si streptococii pot interveni si ca agenti etiologici secundari, dupa unele viroze sau asociati cu alte bacterii in infectii supurative mixte.
Stafilococii si streptococii sunt bacterii Gram pozitive, rotunde, dispuse izolat, neciliate, nesporulate, care isi exercita patogenitatea prin virulenta si cu ajutorul unor secretii agresinice sau toxice.
Importanta acestor bacterii privind caracterele morfobiologice este deosebita atat din punct de vedere economic cat si sanitar.
Prin infectiile pe care le produc, la animale se inregistreaza pagube economice destul de importante prin scaderea productiei, neinregistrarea sporului in greutate scontat, tararea animalelor si cheltuieli cu terapia profilaxia si combaterea.
2.1 GENUL STAPHYLOCOCCUS
Stafilococii au fost observati pentru prima data de catre Billroth in anul 1874, iar Pasteur, in anul 1880, a izolat si cultivat aceste bacterii din secretii purulente umane. Ulterior a fost dovedit ca stafilococii pot fi izolati si de la animale, din procesele supurative diverse, fie singuri, fie in asociatie cu alte bacterii piogene.
In decursul timpului stafilococii si afectiunile cauzate de aceste bacterii au preocupat pe numerosi cercetatori: Pasteur, Rosenbach, Bang, Meyer, Hajek, Marsalek, Bayrd – Parker. [NUME_REDACTAT], contributii mai importante la studiul stafilococilor au fost aduse de catre Stamatin, Bica – Popii, [NUME_REDACTAT], Volintir si altii.
[NUME_REDACTAT] a fost separat din fosta familie Microcacceae, argumentele separarii fiind continutul diferit al bazelor ADN, compozitia peretelui celular, diferentele imunologice ale catalazelor etc. In cadrul genului exista specii patogene numai pentru om, pentru om si animale, numai pentru animale si specii nepatogene. Specia tip a acestui gen este considerata Staphylococcus aureus.
Stafilococii sunt bacterii de forma sferica cu diametrul intre 0,8 si 2 μ, care se divid in planuri succesive perpendiculare rezultand astfel gruparea in ciorchine, foarte evidenta in culturile pe medii solide. Se coloreaza Gram pozitiv, sunt nesporulati, neciliati, necapsulati insa unele tulpini de Staphylococcus aureus pot forma un glicocalix.
Stafilococii se cultiva pe medii uzuale, dar pentru izolarea din materialele patologice se pot utiliza si medii selective (Chapman). Tolereaza concentratii de peste 5% chiar 10 – 15% NaCI (specii halofile). Cele mai multe specii de stafilococi sunt catalaza pozitive si facultativ anaerobe, dar cresc mai bine aerob, cu unele exceptii (S. aureus subspecia anaerobius), care prefera anaerobioza.
Pentru patologia animala cea mai mare importanta o prezinta urmatoarele specii de stafilococi patogeni:
-Staphylococus aureus cu subspeciile:
– anaerobius;
– aureus;
-Staphylococcus hycus cu subspeciile :
-hycus;
-chronogenes;
– Staphylococcus intermedius:
Stafilococii nepatogeni sau cu patogenitate redusa:
– Staphylococcus epidermidis;
– caprae;
– felis;
– gallirrarum ;
– Staphylococcus delphini.
Staphylococcus aureus este specia bacteriana cu implicatia cea mai importanta in etiologia mamitelor la vaca. Sursa principala de infectie o constituie secretia lactata a vacilor infectate.
Germenul se dezvolta in populatii bogate si pe pielea ugerului sau
in alte zone cutanate piloase si cu umiditate crescuta.
Tulpinile de Staphylococcus aureus au capacitatea de a adera la mucoase, epitelii si endotelii ca rezultanta a mai multor caracteristici structurale si biochimice. Existenta unor cantitati crescute de proteine hidrofobe si a structurilor capsulare polizaharidice de la suprafata peretelui capsular, confera tulpinilor de Staphylococcus aureus capacitate crescuta de colonizare. In acelasi timp, aceste structuri capsulare, impreuna cu proteina A prezinta si activitate antifagocitara prin mascarea antigenelor parietale sau prin blocarea imunoglobulinelor si a complementului.
Patogenitatea acestor germeni este asigurata, si printr-un echipament enzimatic si toxigen bogat pe care il prezentam in tabelul 4.
TABEL 4
ENZIME SI TOXINE ELABORATE DE STAPHYLOCOCCUS AUREUS
Dintre produsele extracelulare, coagulaza prezinta corelatia cea mai stransa cu caracterul de patogenitate. La acest stafilococ au fost identificate patru tipuri de hemolizine : alfa, beta, gama si delta: (λ, β, Υ , δ).
Hemolizina λ a fost identificata la 59% din tulpinile de Staphylococcus aureus de origine animala, aceasta produce o zona de hemoliza clara, este activata fata de eritrocitele de oaie si iepure si este prezenta mai frecvent la tulpinile de origine umana.
Infuzata in mamela de vaca, in doze mici, hemolizina alfa a indus procese inflamatorii grave insotite de vasoconstrictie si necroze ischemice.
Hemolizina β prezenta in tulpinile de origine animala, este mai activa fata de eritrocitele de oaie si bou si determina o hemoliza de tip « cald-rece». Nu este dermonecrotica si enterotoxica, dar este letala pentru iepure.
Hemolizina Υ este activa in special pentru hematiile de iepure in timp ce hemolizina δ este activa pentru hematiile de iepure si de oaie.
Staphylococcus aureus actioneaza prin virulenta si printr-un arsenal de factori de agresivitate (enzime extracelulare) si prin toxicitate. Enzimele extracelulare favorizeaza difuziunea stafilococilor in tesuturi sau neutralizeaza mecanismele de aparare ale organismului.
Enterotoxinele sunt toxine stafilococice capabile sa produca grave toxiinfectii alimentare. Sunt produse de unii stafilococi coagulaza-pozitivi, apartinand in special grupului fagic III sau tipului serologic C. Aceste toxine sunt incadrate in trei tipuri distincte prin liza fata de hematiile de iepure si oaie.
Principalele enzime extracelulare sunt coagulazele, hialuronidaza, fibrinolizina (stafilokinaza), dezoxiribonucleaza, fosfataza, lipazele si nucleazele care joaca un rol important in penetrarea tisulara a stafilococilor.
Toxinele stafilococice au structura proteica, au proprietati antigenice si provoaca alterari morfologice si functionale ale tesuturilor.
Cele mai importante sunt: hemolizinele, enterotoxinele, leucocidinele, toxina epidermiolitica, exfoliantina si proteina A.
Coagulazele stafilococice produc coagularea plasmei si sunt de doua feluri:
Coagulaza libera, asemanatoare protrombinei, coaguleaza plasma
de om, iepure, oaie si bou si se evidentiaza printr-o tehnica in
tuburi;
Coagulaza legata (clumping factor) reactioneaza direct cu
fibrinogenul si este evidentiata printr-o tehnica de aglutinare pe
lama.
Calificativele de coagulaza pozitiva si coagulaza negativa se refera numai la rezultatul testului pentru coagulaza libera.
Majoritatea tulpinilor de Staphylococcus aureus fermenteaza fara productie de gaz: galactoza, lactoza, maltoza, zaharoza si manitolul. In mod practic se examineaza numai activitatea enzimatica fata de manitol , pe mediul Chapman.
In glanda mamara Staphylococcus aureus produce inflamatii catarale sau purulente ale parenchimului precum si microabcese, necroze sau fistule.
Staphylococcus aureus are o structura antigenica complexa. Polizaharidul A este prezent in peretele celular la toate tulpinile, conferind astfel o specificitate de specie. Proteina A este un determinant antigenic cu structura proteica fiind prezenta la 90% din tulpinile de Staphylococcus aureus.
Antigenele capsulare sunt de natura polizaharidica si sunt prezente la un numar mic de tulpini. Aceste antigene accentueaza virulenta tulpinilor de Staphylococcus aureus.
Staphylococcus hycus produce la suine epidermita exsudativa, fiind prezent la porcii sanatosi pe piele si mucoase. Nu fermenteaza manitolul si maltoza, nu produce pigment dar produce hialuronidaza, fosfataza si enterotoxine diferite serologic de enterotoxinele produse de Staphylococcus aureus. Un numar redus de tulpini sunt coagulaza pozitive. Are activitate hemolitica numai fata de eritrocitele de iepure.
Staphylococcus intermedius a fost propus ca specie de Hajek si Marsalek in anul 1976, fiind acceptat in clasificarile bacteriene ulterioare. Este o bacterie inclusa in flora rezidenta a cainilor, la care poate produce infectii supurative cu localizari diferite. Fermenteaza tardiv manitolul si maltoza, produce hemoliza, nu contine proteina A si nu produce pigment. Activitatea coagulazica este mai evidenta fata de plasma de caine.
Staphylococcus epidermicus este un stafilococ nepatogen comensal la animale si om. Nu produce pigment, este coagulaza negativ, nu fermenteaza manitolul si maltoza, nu produce acetoina si nu contine polizaharidul A si proteina A.
Diferentierea speciilor de stafilococi se poate face pe baza pigmentogenezei, tipului de hemolizina, coagularea plasmei, fermentarea manitolului si a lizotipiei conform tabelului 5.
Tabel 5. Caracterele diferentiale ale principalelor specii incadrate in genul [NUME_REDACTAT]: + = >90%tulpini pozitive; – = >90% tulpini negative; D = 11- 89% tulpini pozitive; w = weak reaction; -w = negative to weak reaction; +w=pozitive to weak reaction; ( ) = reactie tardiva;ND = test nedeterminat
Stafilococii sunt bacterii comensale ale pielii si mucoaselor la om si animale dar se pot izola si din apa, sol, aer, fiind raspanditi in mediu. Cu toate ca sunt bacterii nesporulate, in mediul exterior au o rezistenta remarcabila. Rezista la antisepticele uzuale, fiind distrusi numai de catre dezinfectantele puternice. Stafilococii sunt sensibili la numerosi bacteriofagi, lizotipia fiind folosita in mod curent in diagnosticul infectiilor stafilococice umane.
2.2 GENUL STREPTOCOCCUS
[NUME_REDACTAT] face parte din familia Streptococcaceae. Unele boli produse de streptococi au fost cunoscute din vechime, ca de exemplu gurma, al carei agent etiologic a fost pus in evidenta de catre Rivolta in anul 1873. Studiul streptococilor precum si al bolilor produse de aceste bacterii a preocupat in decursul timpului pe multi cercetatori: Lister, Rivolta, Billroth, Pasteur, Koch, Rosenbach, Lancefield.
[NUME_REDACTAT] au fost efectuate cercetari ample privind streptocociile animalelor, contiributii importante fiind aduse de Jivoiu, Mitroi, Cernea, Popoviciu, Bercea si altii.
In cadrul genului exista specii patogene pentru om sau pentru animale si specii nepatogene. Specia tip a acestui gen este considerata Streptococcus pyogenes.
Streptococii sunt bacterii de forma rotunda sau ovala, cu diametrul sub 2μ, grupati in lanturi de lungime variabila. Sunt bacterii neciliate, nesporulate, Gram pozitive, unele specii fiind capsulate. Majoritatea speciilor sunt serofile necesitand pentru crestere ser sau sange. Pot fi aerobi, microaerofili sau anaerobi toleranti. In bulionul cu ser produc turbiditate, flocoane sau granule, iar pe mediile solide formeaza colonii mici, semitransparente, cu marginile regulate.
Streptococii manifesta activitate glucidolitica diferita, majoritatea speciilor fermentand glucoza. Pentru diferentierea biochimica, se utilizeaza si alte teste.
Pe baza activitatii hemolitice se clasifica in urmatoarele tipuri: – streptococi β-hemolitici ce produc hemoliza completa in jurul coloniilor.
streptococi λ-hemolitici ce produc hemoliza incompleta in jurul
coloniilor(o zona de inverzire)
streptococi λ’-hemolitici ce produc o zona asemanatoare λ
hemolizinei, dar bordata cu o zona ingusta de β – hemoliza.
streptococi nehemolitici.
Streptococii au o structura antigenica complexa, continand mai multi antigeni, cel mai important fiind antigenul de grup, respectiv poliglucidul C din peretele celulelor, omologat chimic cu acidul teichoic, se clasifica in mai multe grupe serologice, notate cu litere mari ale alfabetului, numite grupe Lancefield, dupa numele autoarei [NUME_REDACTAT] ce a initiat clasificarea serologica a streptococilor in anul 1925.
Conform acestei clasificari streptococii se impart in:
streptococi grupabili, grupele A-W (cu exceptia literelor I si J)
streptococi negrupabili, care nu contin antigenul de grup.
Pentru patologia animala prezinta importanta urmatoarele specii de streptococi
Streptococcus agalactiae
Streptococcus dysgalactiae cu doua subspecii:
dysgalactiae
equisimilis
Streptococcus equi cu doua subspecii:
– equi; zooepidemicus
– Streptococcus pneumaniae
Streptococcus suis
Streptococcus porcinus
Streptococcus bovis
Streptococcus uberis
Alte specii de streptococi au fost izolate de la animale, insa sunt apatogene sau au patogenitate redusa: Streptococcus canis, Streptococcus caprinus, Streptococcus equimus, Streptococcus gallinarum, Streptococcus parauberis.
Streptococii patogeni actioneaza prin virulenta si toxicitate. Principalii factori care le asigura capacitatea de agresiune sunt: capsula, toxina eritrogena, streptochinaza si hialuronidaza, streptolizinele O si S(au actiune hemolitica si efect letal).
Streptococii sunt bacterii comensale la animale si om, unele specii
fiind saprofite, cu rezistenta mica in mediul extern. Sunt distrusi la 60°C si sunt foarte sensibili la dezinfectantele uzuale.
Sulfamidele si antibioticele sunt active fata de streptococi, insa fata de unele antibiotice pot aparea forme de rezistenta. Nu s-au semnalat mutante rezistente la penicillina.
Dintre streptococii izolati din secretia mamara a vacilor cu mamita, reprezentativi sunt: Streptococcus uberis, Streptococcus agalactiae, Streptococcus dysgalactiae – masnifestandu-si si ei patogenitatea prin factori de virulenta cat si factori toxigeni.
Factori de virulenta
Fenomenul de aderenta la celula gazda constituie evenimentul initial al procesului patogen si implica interactiuni intre moleculele prezente pe suprafata celulelor epiteliului secretor glandular si streptococi. Aderenta se produce prin intermediul acidului lipoteichoic (LTA) din structura fimbriilor.
Rezistenta la fagocitoza este data de acidul hialuronic din structura capsulei streptococilor.
Factorul de invazie este hialuronidaza, (enzima mucolitica cu rol in
hidroliza acidului hialuronic din tesuturile gazdei) care favorizeaza penetrarea germenilor sau a toxinelor lor.
Factorii proteolitici sunt reprezentati de fibrinolizine:
Streptokinaza K, kinaza care induce digestia fibrinogenului si inhiba
formarea barierelor de fibrina destinate localizarii proceselor
infectioase;
Dezoxiribonucleaza – DN-aza, streptodornaza – enzima care
depolimerizeaza AND-ul rezultat din dezintegrarea leucocitelor
furnizand streptococilor factori nutritivi esentiali pentru
metabolismul lor, marindu-le virulenta si toxigenitatea;
Proteinaza – enzima proteolitica secretata de tulpinile care nu
secreta fibrinolizina, avand rol de accentuare a leziunilor initiate de
alte componente de patogenitate ale streptocociilor.
Factori de toxigeneza:
– Hemolizina O (SLO) – toxina oxigen labila cu rol de citoliza asupra hematiilor. Inoculata intravenos la animale de laborator, produce moartea. Hemolizina O mai exercita si actiune leucotoxica, inducand liza granulelor citoplasmatice, alterarea ireversibila si suprimarea fagocitozei.
Hemolizina S (SLS) – hemolizina oxigen stabila cu efect citolitic pentru eritrocite dar si pentru leucocite.
Factori sensibilizanti:
La actiunea patogena exercitata de streptococi prin factorii de virulenta si de toxigeneza, se adauga actiunea indirecta prin mecanisme patogene imune complexe bazate pe caracterul cross-reactant al antigenelor endocelulare streptococice cu antigene tisulare ale gazdei avand structuri chimice similare.
Streptococcus agalactiae este principalul streptococ patogen pentru glanda mamara a vacilor, organ pentru care germenul are specificitate. Germenul se multiplica la acest nivel si in lapte, dar nu invadeaza alte tesuturi. A mai fost izolat din secretii vaginale ale femeilor gravide, fiind implicat in etiologia unor avorturi, nasteri premature, septicemii sau meningite ale noilor nascuti.
Componenta principala a patogenitatii Streptococcus agalactiae este virulenta iar in cadrul toxigenezei, germenul secreta hemolizina, streptokinaza, hialuronidaza, proteaza (inclusiv proteaza CAMP) si dezoxiribonucleaza. Multiplicarea germenului este rapida si are loc in epiteliul canalicular si acinar. Ca urmare, are loc transferul de neutrofile din capilarele sanguine in canalele galactofore, uneori reactia neutrofila fiind insotita de cea a macrofagelor si a fibroblastelor.
Procesul inflamator blocheaza lumenul canalelor galactofore si determina involutia alveolara, inlocuirea tesutului secretor cu tesut conjunctiv fibros, atrofia, hipogalaxia si agalaxia. Mamitele sunt tipic cronice sau subclinice, putandu-se produce si pusee ocazionale acute iar procesul patogen se limiteaza numai la nivelul glandei mamare.
Frecventa izolarii Streptococcus agalactiae din secretia mamara a vacilor a fost evaluata la 4 – 5% in cazul mamitelor clinice si 14 – 19% in cazul celor subclinice. Variatii mari ale incidentei izolarii germenului au fost corelate in special cu aplicarea masurilor de combatere, fiind recunoscuta sensibilitatea sa crescuta fata de antibiotice.
Streptococcus dysgalactiae a fost izolat din tonsile, rumen si organele genitale ale vacilor ca si de pe pielea ugerului sau din secretia mamara a acestora. Produce, de obicei, forme subclinice de mamita fiind izolat de la 14 – 16% din cazurile de boala. Alti autori au indicat incidente de izolare de 2,5%, 18,4%, 20,2%.
Streptococcus uberis este considerat ca un germen parazit al ugerului de vaca dar poate fi izolat si din tonsile, organe genitale, uger si fecale. Incidenta mamitelor produse de Streptococcus uberis este evaluata la 20%, 23% si 28%.
PARTEA a II a – cercetari proprii
Investigatii privind izolarea si caracteristicile
morfobiologice ale bacteriilor din genurile Staphylococcus si Streptococcus, izolate din mamite de la vaci
3. CERCETARI PROPRII
3.1 MATERIAL SI METODE
3.1.1 PROBE DE LAPTE PRELUCRATE PRIN EXA MEN BACTERIOLOGIC
In vederea izolarii si identificarii speciilor bacteriene existente in mamite la vaci si pentru determinarea sensibilitatii acestora fata de antibiotice, au fost recoltate si prelucrate in perioada 2002 – 2004, 57 de probe de lapte provenite de la vaci cu mamite clinice si subclinice din cadrul fermelor din judetul Braila.
In tabelul 6 sunt prezentate sintetic datele referitoare la localizarea procesului infectios.
TABEL.6
Gruparea probelor de lapte prelucrate prin examen bacteriologic in functie de localizarea procesului infectios.
3.1.2 RECOLTAREA PROBELOR DE LAPTE
Probele de lapte din cazurile de mamita destinate examenului bacteriologic, au fost recoltate in eprubete, in prealabil sterilizate prin autoclavare respectand urmatoarea tehnica :
Dupa spalarea mameloanelor de la sferturile afectate cu apa calda
si sapun si uscarea lor cu tifon de unica folosinta, se indeparteaza
prin mulgere primele jeturi de lapte (intr-un vas destinat special
acestui scop pentru a nu contamina asternutul), dupa care se
recolteaza in eprubete sterile aproximativ 5-10ml de lapte sau
secretie respectand regulile de asepsie.
Procedura de colectare a mostrei Procedura de curatare a mamelonului
de lapte la sfarsitul recoltarii
Dupa recoltare, fiecare eprubeta era individualizata prin notarea
numarului matricol al animalului si sfertul afectat si depusa in
pozitie verticala intr-un container special pentru transportul in
laboratorul de microbiologie in vederea prelucrarii. Prelucrarea
probelor se face in cel mai scurt timp posibil in cursul aceleiasi
zile.
Procedura de depozitare si transport a culturii
3.1.3 PRELUCRAREA PROBELOR DE LAPTE PRIN EXAMEN BACTERIOLOGIC
Pentru izolarea bacteriilor patogene, eventual prezente in probele de lapte recoltate, s-a executat in prealabil un examen organoleptic sumar, inregistrandu-se pentru fiecare proba in parte macroscopic, modificarile intalnite, dupa care probele au fost grupate in functie de intensitatea acestor modificari.
In cazul in care probele de lapte evidentiau modificari macroscopice privind culoarea, prezentau coaguli de fibrina sau exprimau un lichid de aspect purulent, se executau din fiecare proba in parte frotiuri pentru aprecierea prezentei microorganismelor prin examen bacteriologic, dupa colorare prin metoda Gram sau/ si Giemsa.
Dupa finalizarea examenului bacterioscopic, din toate probele de lapte se executau concomitent insamantari pe medii de cultura uzuale (bulion si agar inclinat) si pe medii speciale (agar-cord-creier cu sange de berbec). Insamantarile se efectuau cu pipeta Pasteur in cazul probelor in care laptele nu era modificat si cu acul de insamantare in celelalte situatii.
Dupa insamantare, pe fiecare recipient s-a notat numarul probei, data si s-a incubat in conditii de aerobioza, la temperatura de 37°C timp de 24 – 48 de ore, interval dupa care se efectua examenul primar al culturilor rezultate (macroscopic si cu lupa) si examen bacterioscopic, folosind metoda de colorare Gram.
Din fiecare tip de colonie, care se dezvolta pe suprafata mediilor de cultura solide, se efectuau subculturi (transplantari) pe perechi de medii corespunzatoare in vederea separarii amestecurilor bacteriene in culturi pure. Culturile pure obtinute erau conservate la temperatura laboratorului in vederea identificarii lor si pentru cercetarea comportarii fata de unele chimioterapice si antibiotice.
Identificarea speciilor bacteriene s-a facut pe baza coroborarii rezultatelor urmatoarelor grupe de examene:
Examenul conditiilor de cultivare si caracterelor culturale ; Examenul caracterelor morfologice; Examenul proprietatilor biochimice.
Pentru cercetarea comportarii tulpinilor bacteriene izolate fata de antibiotice si chimioterapice, s-au folosit numai antibiotice din trusa de uz curent, conform urmatoarei tehnici : din cultura in bulion in varsta de 24 de ore a bacteriei de examinat, se face o dilutie in bulion nutritiv in proportie de 1 : 10, dupa care suspensia astfel obtinuta era insamantata prin inundare, pe suprafata agarului simplu, sau agarului cu sange de berbec in functie de exigentele nutritive ale bacteriei.
Dupa inundarea intregii suprafete a mediului de cultura cu cultura de examinat, cu pipeta Pasteur se indeparteaza excesul de lichid, iar placile se introduc pentru 15 minute la termostat, pe o hartie de filtru cu mediul insamantat in sus pentru evaporarea lichidului.
Dupa uscarea suprafetei mediului de cultura, cu ajutorul unui dispensor, se depun microcomprimatele de antibiotice la aproximativ 2cm de marginea placii si la cel putin 3cm distanta unele de altele.
Dupa depunerea tuturor microcomprimatelor, placile se mentin pentru cel putin 30 de minute la temperatura laboratorului pentru ca antibioticele prezente in microcomprimate sa difuzeze in mediul de cultura, apoi se mentin la 37°C, pentru cel putin 24h.
Comportarea bacteriilor izolate fata de antibiotice a fost apreciata pe baza marimii diametrului de inhibitie, exprimat in milimetri, dupa cum urmeaza:
Bacterii rezistente (diametrul zonei de inhibitie mai mic de 6mm)
Bacterii sensibile (diametrul zonei de inhibitie mai mare de 6mm)
3.1.4. MEDII DE CULTURA
3.1.4.1 LICHIDE ORGANICE FOLOSITE IN PREPARAREA UNOR MEDII DE CULTURA
O serie intreaga de germeni necesita pentru dezvoltarea lor, adaosul de lichide organice fara de care dezvoltarea fie ca nu are loc, fie ca este saraca (streptococi, stafilococi, hemofili). Aceste lichide actioneaza in mod diferit:
Prin adaosul de substante proteice scindate, usor de asimilat si care nu se gasesc in produsele de digestie obisnuite sau in
maceratul de carne;
Prin aportul unor vitamine si factori de crestere cunoscuti sau necunoscuti;
Prin absorbtia din mediul de cultura a unor produse nocive prezente in peptone, fie in geloza.
SANGELE SI DERIVATELE LUI (PLASMA, SER, FIBRINA)
In prepararea mediilor se foloseste sangele de om, cal, iepure, oaie etc. Cele mai frecvente medii utilizate sunt sangele de cal si de oaie.
Recoltarea : indiferent de specia animala de la care se recolteaza sangele, acesta trebuie sa fie steril si de aceea sunt necesare unele recomandari speciale. Sangele se recolteaza prin punctie venoasa, in vase sterile, astfel incat sa se asigure conservarea sterilitatii pana in momentul folosirii. Tehnica punctiei venoase, pentru asigurarea unei recolte sterile, trebuie sa tina cont de faptul ca dezinfectantul folosit la asepsia locului de punctie ar putea lua contact cu sangele modificandu-i calitatile. Pentru a se putea folosi sangele in totalitate, este necesar ca acesta sa fie impiedicat sa coaguleze prin recoltare pe citrat de sodiu prin folosirea solutiei concentrate de citrat de sodiu, calculata astfel incat la final sa se realizeze, in functie de cantitatea de sange recoltata, o concentratie de 0,35% pentru sangele de cal si 0,45% pentru sangele de oaie.
Pentru obtinerea de sange de cal pe citrat, se toarna in balonul de sangerare pregatit pentru recoltarea a 5000 ml de sange, o cantitate de 50 ml din solutia de citrat de sodiu – 17,5% in apa distilata si se sterilizeaza odata cu balonul.
In momentul sangerarii se adapteaza ca masura de asepsie riguroasa in locul dopului de vata al canulei, un tub de cauciuc armat cu un trocar pentru sangerare. In momentul sangerarii se agita pentru uniformizarea solutiei de citrat. Cand s-a terminat sangerarea se demonteaza tubul de cauciuc iar canula este astupata cu un dop de vata sterila. Cand vasul este adus in laborator se monteaza la canula opusa un tub de cauciuc cu o pipeta Pasteur efilata, sterilizata separat.
Pentru controlul sterilitatii se insamanteaza tuburi cu medii de cultura pentru germenii aerobi si anaerobi si se incubeaza la 37°C, 48 – 72 de ore.
In situatia in care sunt necesare doar hematii sau plasma, folosim acelasi dispozitiv cu cateva modificari.
Pentru obtinerea plasmei, pregatim un vas de decantare steril pe care il adaptam la canula dupa recoltarea sangelui citratat. Lasam in repaus pentru ca elementele figurate sa sedimenteze apoi ridicam canula opusa pana cand capatul ei se gaseste in plasma supernatanta, separata prin sedimentarea hematiilor si prin sifonare transvazam plasma. In acelasi mod putem obtine serul prin defibrinarea plasmei citratate. Pentru acest lucru in vasul de recoltare, anexam un sistem special de vase care sa permita coagularea plasmei si decantarea serului dupa retractarea cheagului de fibrina. Dispozitivul se compune din 2 vase; – vasul 1 in care se decanteaza plasma pe o solutie de calciu (4-5 ml.sol.20%) – in acest balon se produce coagularea masiva a plasmei intr-un bloc compact; vasul 2, in care se recolteaza serul care se elibereaza prin retractarea spontana a cheagului de fibrina.
Serul de cal cu utilizari multiple se obtine in mod curent prin recoltarea sangelui intr-un vas cu baghete de sticla. Sangele se coaguleaza si se separa serul prin retractarea spontana a cheagului de fibrina care ramane aderent la baghetele de sticla.
Serul se poate recolta cu usurinta intr-un vas anexat. Aparatul de sangerare are 2 vase legate intre ele. Dupa recoltarea serului de pe cheag (5-7 zile) se despart cele doua vase, iar cel cu ser este atasat la un tub de cauciuc cu pipeta Pasteur cu ajutorul careia se face insamantarea pentru controlul sterilitatii.
RECOLTAREA SANGELUI PE PERLE DE STICLA
O metoda usoara de obtinere a sangelui este aceea a defibrinarii pe perle de sticla. Recoltarea sangelui se face din vena animalului direct intr-un vas steril continand o cantitate suficienta de perle de sticla.
Vasul se agita tot timpul recoltarii. Fibrina care se formeaza se aglomereaza in jurul perlelor de sticla si astfel nu duce la un cheag complet. Dupa sangerare canula se scoate complet, cu o miscare rapida si se infunda bine dopul de vata, pentru a oblitera bine spatiul prin care era trecuta. Se recomanda sa se pregateasca legat de gatul balonului de recoltat si un dop steril invelit in hartie care va inlocui la flacara dopul initial (care se poate murdari de sange).
Sangele ca si derivatele sale (ser, plasma) se pastreaza la gheata la +4°C. Nu se foloseste inainte de a fi controlat pentru sterilitate prin insamantare pe medii uzuale pentru aerobi si anaerobi.
3.1.4.2. MEDII DE CULTURA SPECIALE PENTRU STREPTOCOCI
Necesitatile nutritive ale streptococilor sunt complexe, majoritatea necesitand prezenta de lichide organice. Au fost identificati o serie de factori indispensabili – biotina, acid pantotenic, tiamina, riboflavina, piridoxina, acid folic, streptogenina. Nici una din tulpinile testate pentru necesitatile culturale nu au necesitat – colina, inozitul, acidul paraaminobenzoic.
In general, cu toate cercetarile numeroase efectuate asupra factorilor de crestere indispensabili streptococilor, datele sunt incomplete, in special in cunoasterea substantelor necesare pentru anabolismul diferitelor componente structurale ale acestora.
MEDII CU SANGE
Se prepara din mediile uzuale la care se adauga sange defibrinat recoltat cu perle de sticla in proportie de 5 – 10% la agarul topit si racit. Pentru mediile lichide se adauga 9 ml bulion, 3 ml sange.
Prepararea mediilor cu geloza sange : se lichefiaza agarul si apoi se lasa sa se raceasca la 50°C, de preferinta pe o baie de apa fixata la aceasta temperatura. Sangele trebuie incalzit la 37°C inainte de a fi adaugat la geloza topita si amestecul este apoi agitat puternic.
AGAR CU AZIDA DE SODIU
Compozitia: bulion – 500 ml, sare -5 g, agar – 18 g, azida de sodiu – 0,5 g, cristal violet – sol. 0,1% – 2 ml, apa distilata – 1000 ml.
Se ajusteaza la pH 7, se sterilizeaza prin autoclavare 20 minute la 110°C. Se raceste la 50°C se adauga 50 ml sange defibrinat si se toarna in placi Petri.
Concentratia finala de azida de sodiu este de 1 : 2000 iar de cristal violet 1 : 500000. Pe acest mediu unele specii de streptococi, in special Streptococcus agalactiae absorb cristalul violet iar hemoliza este mult mai evidenta decat pe agarul cu sange obisnuit.
3.1.4.3 MEDII DE IZOLARE SI IDENTIFICARE A STAFILOCOCILOR
Tiamina si acidul nicotinic sunt factori necesari de crestere iar uracilul este necesar pentru cresterea anaeroba, pH 7,4. O atmosfera de 30% CO2 este favorabila pentru producerea de toxina stafilococica.
Producerea de pigment care diferentiaza stafilococii in S.aureus, S.alubus, S.citreus se observa mai bine pe un mediu continand o substanta hidrocarbonata si dupa o incubare de 25 de ore la 37°C si apoi 1-2 zile la temperatura camerei. Pigmentul nu se produce in anaerobioza si bulion.
Capacitatile metabolice ale stafilococilor variaza considerabil de la o tulpina la alta si de aceea reactiile chimice au o valoare relativa sub aspectul identificarii germenului.
Necesitatile de vitamine au fost studiate de Knight (1937) care a constatat ca acidul nicotinic si tiamina pot sa inlocuiasca extractele de drojdie si carne utilizate pentru stimularea cresterii. Unele tulpini au fost stimulate de biotina si acidul pantotenic (Sevag, Grieen -1944). Necesitatile in azot variaza in functie de tulpina. Fildes si colaboratorii sai (1936) au obtinut o crestere buna intr-un mediu format din 14 aminoacizi, saruri organice si extract de drojdie.
Gladstone (1938) a aratat ca pentru producerea de alfa hemolizina, cei mai importanti aminoacizi sunt: arginina, glicina, prolina, fenilalanina si valina. Se mentioneaza efectul favorabil al glucozei si a unor ioni anorganici – magneziu, fier, iar ionii de calciu au actiune inhibitoare. Stafilococii patogeni prezinta o serie de reactii biochimice si metabolice diferite de tulpinile nepatogene si au o activitate metabolica mai intensa. Tulpinile patogene sunt mai frecvent pigmentate (aurii, citrine), coaguleaza plasma si fermenteaza manitolul. Pornind de la observatia ca stafilococii patogeni spre deosebire de alti germeni, cresc in prezenta unei cantitati mai mari de clorura de sodiu, au fost preparate medii cu clorura de sodiu.
AGAR HIPERCLORURAT : la geloza nutritiva se adauga sare astfel incat sa se obtina o concentratie finala de 6,5%.
AGAR CHAPMAN : compus din bulion – 100 ml, NaCL – 75 g, manita 10 g, rosu fenol – 0,15%.
Pe acest mediu, stafilococii patogeni vireaza culoarea indicatorului din mediu spre portocaliu-galben iar cei nepatogeni, roscat (pH 8,4). Coloniile caracteristice se trec de aici pe medii lichide, se controleaza puritatea si apoi se fac celelalte teste de patogenitate (coagularea plasmei, prezenta hemolizei).
3.1.5 REACTII DE EVIDENTIERE A ACTIVITATII ENZIMATICE FATA DE GLUCIDE SI POLIALCOOLI
Substante hidrocarbonate frecvent folosite sunt: Alcooli superiori
Trivalenti – glicerol;
Tetravalenti – eritriol;
Pentavalenti -adonitoli:
Hexavalenti – manitoli, dulcitol, sorbitol, inozitol.
Glucide:
Pentoze – arabinoza, xiloza, ramnoza ;
Hexoze – glucoza, levuloza, manoza, galactoza ;
Dizaharide – maltoza, zaharoza, lactoza ;
Trizaharide – rafmoza ;
Polizaharide – inulina, amidonul, glicogenul, esculina, salicina (glicozide).
Tehnica punerii in evidenta a proprietatilor fermentative ale bacteriilor este variata. Se pot intrebuinta medii lichide sau solide. Mediul lichid este apa peptonata la care se adauga substanta hidrocarbonata in proportie de 0,5 – 1% si un indicator – albastru de bromtimol.
3.1.6 TESTE BIOCHIMICE COMPLEXE
TESTUL DE HEMOLIZA
Unele bacterii prin enzimele lor, dezintegreaza globulele rosii ale diferitelor specii animale. Examinarea acestor proprietati se poate face pe medii lichide sau pe medii solide. Mai frecvent se foloseste geloza-sange, in placi Petri. Bacteriile in urma multiplicarii, pot produce urmatoarele aspecte:
Dezvoltarea fara schimbare a mediului (bacterii nehemolitice);
Dezvoltare insotita de decolorarea mediului pe diferite distante in jurul coloniilor, datorita proceselor de hemoliza si hemodigestie (hemoliza beta);
– Dezvoltarea insotita de colorarea in verde a mediului in dreptul si in dedesubtul coloniilor, corespunzator transformarii hemoglobinei in methemoglobina sub actiunea H2O2 produse de bacterii (viridans-hemoliza-alfa).
TESTUL CHAMP
Se bazeaza pe proprietatea pe care unele bacterii o au (Streotococcus agalactiae) de a liza eritrocitele de berbec pe medii insamantate in prealabil cu un stafilococ beta hemolitic. Proba se executa prin insamantare de-a lungul diametrului unei placi Petri cu geloza – sange, a unei tulpini de stafilococ beta hemolitic, apoi se insamanteaza perpendicular tulpina bacteriana de identificat. Reactia pozitiva se traduce prin aparitia unei zone de hemoliza neta in zona de hemoliza mai slaba, proprie stafilococului.
TESTUL DE COAGULARE AL PLASMEI CITRATE
Se repartizeaza in tuburi Wasermann de cate 0,9 ml plasma (iepure, bou, om) peste care se adauga 0,1 ml cultura in bulion de 24 de ore sau se insamanteaza cu ansa coloniile de pe agar. Tuburile insamantate se lasa la 37°C si se examineaza dupa 1,3,6 si 24 de ore, se pot folosi si cantitati mai mici de plasma – 0,5 ml, iar insamantarea sa fie facuta cu o ansa de cultura. Viteza de coagulare depinde de originea culturii, doza folosita si originea plasmei. Plasma de caine are aceeasi valoare de diagnostic, ca si cea de iepure.
Stafilococii patogeni de origine, coaguleaza plasma de iepure incepand de la 30 de minute de contact, pana la 3 ore. Tulpinile care coaguleaza dupa un timp mai indelungat sunt considerate ca nepatogene, dar se pare ca tulpinile care au fost mai mult timp sub actiunea antibioticelor, coaguleaza plasma mult mai incet. Prelungirea timpului de apreciere pana la 24 de ore, va da o interpretare mai exacta a tulpinilor de staflococi.
Prin testul coagularii plasmei, s-au putut evidentia si existenta unor deosebiri intre tulpinile de stafilococi cu origine diferita. Tulpinile de origine umana, coaguleaza plasma de iepure in timp scurt, foarte incet plasma de oaie si mult mai incet sau deloc plasma de bou, pe cand tulpinile de origine animala si in special tulpinile ovine coaguleaza ambele plasme in acelasi timp.
Testul coagularii plasmei pe langa importanta bacteriologica in stabilirea patogenitatii stafilococilor aduce si unele date folositoare de natura epidemiologica in privinta sursei de infectie a glandei mamare.
3.1.7. DETERMINAREA COMPORTARII TULPINILOR DE STREPTOCOCCUS SI STAPHYLOCOCCUS IZOLATE, FATA DE ANTIBIOTICE
Biodiscuri pentru antibiograme – produse ale firmei SANOFI si LABORMED.
LABORMED – flacoane cu 100 biodiscuri conservate timp de 2 ani in conditii de refrigerare, ferite de lumina, caldura si umezeala.
Biodiscul este compus dintr-un suport inert, complex in care se incorporeaza substanta activa pe care o elibereaza intr-o cantitate constanta si determinabila. Concentratiile de antibiotice sunt astfel calculate incat sa corespunda gamei de nivele de antibiotice, care se pot realiza in organismul animalului bolnav.
4 . REZULTATE SI DISCUTII
4.1. OBSERVATII CLINICE
In perioada de timp analizata, au fost depistate in total 48 de vaci cu mamita de la care au fost recoltate un numar de 57 de probe de lapte in vederea efectuarii examenului bacteriologic si stabilirii comportarii bacteriilor izolate fata de antibioticele din trusa de uz curent.
Rezultatele examenului clinic, localizarea infectiei pe sferturi si rezultatele examenului bacteriologic, sunt prezentate in tabelul nr.9 (pag.67, 68, 69, 70, 71, 72) .
Analiza datelor inscrise in acest tabel demonstreaza ca exprimarile clinice inregistrate, ca si formele evolutive ale mamiferelor, au variat in limite foarte largi. In toate cazurile de mamita clinica, secretia glandei mamare a fost modificata. Modificarile secretiei au fost mai mult sau mai putin notabile in functie de intensitatea procesului inflamator: de la alb-galbui cu flocoane de cazeina, in mamitele catarale, pana la rosiatic cu strii purulente sau flocoane de fibrina in mamitele seroase.
Investigatiile clinice efectuate in urma inspectiei si palpatiei ugerului au evidentiat in toate cazurile de mamita clinica, modificari de consistenta ale sfertului afectat, o crestere a temperaturii locale, hipertermia tegumentului, cresterea sensibilitatii la palpare, reactii din partea limfocentrilor retromamari, aferenti sfertului afectat. In unele cazuri de mamita clinica, au fost inregistrate modificari in starea generala a animalelor : diminuarea apetitului, uneori inapetenta, hipertermie, stare de prostatie, atonie ruminala.
Modificarile starii generale la vacile cu mamite interstitiale se datorau acumularii de exsudat in parenchimul mamar, care provocau tulburari circulatorii si excitau terminatiile nervoase din tesutul inflamat, precum si actiunii toxinelor elaborate de bacteria sau bacteriile ce au provocat inflamatia.
In ansamblu, au fost diagnosticate 48 de cazuri de mamita si anume:
20 vaci cu mamita catarala ;
12 vaci cu mamita seroasa ;
16 vaci cu mamite subclinice.
In 8 din cazurile de mamita clinica au fost inregistrate modificari in starea generala a animalelor.
Analizand comparativ repartitia pe sferturi a inflamatiei la cele 48 de vaci, am constatat ca in cazul focarului analizat, nu s-a confirmat ipoteza conform careia mai frecvent afectate sunt sferturile de la nivelul partii posterioare a ugerului, deoarece acestea ar fi expuse traumatismelor si contaminarii prin contactul cu asternutul murdarit cu fecale.
4.2 . EXAMENUL BACTERIOLOGIC
Rezultatele examenului bacteriologic sunt redate in tabelul nr. 7 in functie de speciile bacteriene izolate din probele de lapte.
TABEL.7
Speciile bacteriene izolate din 57 probe de lapte.
Analiza datelor inscrise in tabelul nr. 7 demonstreaza ca din cele 57 de probe de lapte provenite de la vacile cu mamita clinica sau subclinica, au fost izolate in total 62 de tulpini bacteriene.
Intre acestea, 53,22% au apartinut speciei Spaphylococcus aureus, 20,96% speciei Streptococcus agalactiae, 4,83% speciei E.coli.
In tabelul nr. 8 este prezentata repartitia celor 62 de tulpini bacteriene izolate din probe de lapte provenite de la vaci cu mamita, functie de forma clinica de evolutie a acesteia.
TABEL. 8
Repartitia celor 62 de tulpini bacteriene izolate din probe de lapte provenind de la vaci cu mamita, functie de forma clinica de evolutie.
Din datele cuprinse in tabelul 8 se poate observa ca specia Staphylococcus aureus a fost bacteria cel mai frecvent izolata atat in cazurile de mamita clinica cat si in formele cu evolutie subclinica.
In formele de mamita seroasa, au fost izolate 5 tulpini de Streptococcus agalactiae, 4 tulpini de Streptococcus dysagalactiae, 1 tulpina de Streptococcus uberis.
Analiza referitoare la patogenitatea tulpinilor de stafilococi cercetate a demonstrat ca toate au fermentat manita, 18 au produs hemoliza globulelor rosii de berbec si numai 11 au coagulat plasma citrata de iepure. Majoritatea tulpinilor au produs un pigment alb si numai 5 tulpini au pigmentat in galben auriu. Pe baza rezultatelor obtinute, nu s-a putut stabili o corelatie directa intre patogenitatea stafilococilor si incidenta lor in probele de lapte provenite de la vaci cu mamita clinica sau subclinica.
S-au folosit ca antibiotice de referinta : ampicilina, cloramfenicolul, eritromicina, kanamicina, oxacilina, streptomicina si tetraciclina. In tabelul nr. 10, pagina 73 sunt redate sintetic rezultatele privind comportarea celor 62 de tulpini izolate din probele de lapte recoltate de la vaci cu mamita fata de 8 antibiotice prezente in trusa de uz curent, folosind tehnica microcomprimatelor.
Analiza datelor inscrise in tabelul nr. 10, pagina 73 demonstreaza ca cel mai eficient dintre cele 8 antibiotice pentru care s-a determinat comportarea celor 62 de tulpini, s-a dovedit a fi cloramfenicolul, eritromicina si ampicilina.
In cazul tulpinilor apartinand speciei Staphylococcus aureus, ordinea descrescatoare a sensibilitatii a fost urmatoarea: cloramfenicol, eritromicina, ampicilina, tetraciclina.
Cel mai putin active pentru tulpinile acestei specii a fost penicilina deoarece din cele 33 de tulpini examinate, numai 9 au fost sensibile fata de acest antibiotic, 14 moderat sensibile iar 10 s-au dovedit a fi rezistente. Trebuie remarcat de asemenea faptul ca fata de E.coli, cele mai eficiente antibiotice au fost cloramfenicolul si kanamicina.
Fig.1 Vaca cu mamita acuta (seroasa) cu afectarea compartimentelor stang anterior si stang posterior (sus : vedere laterala, jos : vedere din spate)
Fig 2 Vaca cu mamita acuta (seroasa) cu afectarea compartimentelor stang anterior si stang posterior.
Fig.3 Vaca cu mamita cronica (streptococica) cu afectarea compartimentelor stang anterior si stang posterior
Fig. 4 Vaca cu mamita acuta localizata la compartimentul stang anterior dupa 4 zile de tratament cu penicilina si streptomicina
Fig. 5. Staphylococcus aureus, Cultura pe agar inclinat, Colonii pigmentate in galben-auriu
Fig 6 Staphylococcus spp. Cultura pe agar inclinat, Colonii pigmentate in alb-cenusiu.
Fig 7 Staphylococcus spp. Cultura pe agar inclinat,
Colonii pigmentate alb ca laptele
Fig.8 Staphylococcus aureus, Cultura pe agar cu sange de berbec, colonii hemolitice
Fig. 9 Frotiu din cultura in bulion nutritiv cu ser sanguin de cal, coloratie [NUME_REDACTAT]. 10 Escherichia coli, frotiu din cultura pe agar nutritiv, coloratie [NUME_REDACTAT] 11 Vaca BNR, in repaus mamar, cu mamita localizata la sferturile stang anterior si stang posterior.
Fig 12 Examenul sferturilor prin palpare pentru depistarea mamitelor cronice.
Fig. 17 Cultura de Staphylococcus aureus pe agar cu sange. Hemoliza adevarata (β).
Fig . 18 Cultura de Staphylococcus aureus pe agar cu emulsie de galbenus de ou. Productie de lecitinaza
LOCALIZAREA INFECTIEl PE SFERTURI; REZULTATELE EXAMENULUI CLINIC SI
DIAGNOSTICUL ETIOLOGIC
TABEL 9
Gruparea tulpinilor bacteriene izolate din laptele mamitic in functie de sensibilitatea la antibiotice TABEL 10
LEGENDA
Pe – penicilina R-rezistent A-[NUME_REDACTAT] – ampicilina Ms-moderat sensibil B-Streptococcus agalactiae
CL – cloramfenicol S- sensibil C- Streptococcus dysgalactiae
Er – eritromicina D – Sreptococcus uberis
Ka – kanamicina E – E. coli
Ox – oxitetraciclina
Se – streptomicina
Te – tetraciclina
C O N C L U Z II
Investigatiile de ordin bacteriologic, efectuate din probele de lapte recoltate de la vaci cu mamita clinica sau subclinica, permit formularea urmatoarelor concluzii:
In perioada 2002 – 2004 au fost identificate in unitatile de crestere a
vacilor de lapte din judetul Braila 48 de cazuri de mamita la vaci.
Pe baza examenului clinic, au fost diagnosticate in totalitate 32 cazuri
mamita clinica (62,5% manifestau mamita catarala; 37,5% manifestau
mamita seroasa).
Din cele 48 de cazuri inregistrate, la 44 de animale au fost afectate un
sfert al glandei mamare, ceea ce reprezinta 91,6% din cazurile
inregistrate si cate doua cazuri din care au fost afectate cate doua,
respectiv 3 sferturi, reprezentand din totalul de cazuri 8,4%.
In 8 din cele 48 de cazuri de mamita, respectiv 16,66%, inflamatia
glandei mamare a fost insotita de modificari ale starii generale exprimate
prin sindrom febril. In celelalte 40 de cazuri de imbolnaviri inregistrate,
adica 83,33% s-au evidentiat exclusiv simptome locale.
Din cele 57 de probe de lapte prelucrate prin examenul bacteriologic
au fost izolate si identificate un numar de 62 de tulpini bacteriene, in
urmatoarele proportii: Staphylococcus aureus 33 tulpini (53,7%);
Streptococcus agalactiae 13 tulpini (20,96%); Streptococcus uberis 6
tulpini (9,67%) si 3 tulpini Escherichia coli (4,83%).
6. Sensibilitatea fata de antibiotice a variat de la o specie bacteriana la alta.Tulpinile s-au dovedit sensibile fata de cloramfenicol, eritromicina, ampicilina, tetraciclina si oxitetraciclina.
Urmatoarele concluzii sunt cele mai relevante, privind in urma la metodele de prevenire si tratare a mamitelor fara antibiotice:
exista mai multe tipuri de mamite. Este in avantajul persoanelor care lucreaza intr-o laptarie sa fie capabile sa distinga diferitele tipuri de mamite si sa isi dea seama care sunt conditiile care duc la dezvoltarea microorganismelor responsabile.
multi factori pot predispune animalele la mamite: mediul inconjurator, genetica, factori de nutritie, fizici, etiologici si umani. Este foarte rar posibil sa punem seama aparitiei mamitelor pe un singur factor. Hranirea si igiena mulgerii, chiar si in timpul perioadei de repaus, sunt factori importanti.
numarul celulelor somatice este un mod desi imperfect, practic de a detecta mamitele. A fost demonstrata eficienta efectiva prin observarea cirezii pe timpul unei perioade mai lungi. In zilele noastre, examinarea vizuala si fizica a ugerului este modul principal de detectare a mamitelor.
=== Anexa1 ===
TABEL 2 – Remedii homeopate folosite de MacLeod [n tratamentul mamitelor.
Legend`: x, c ]i m se refer` la dilu\ii de 10, 100 ]i 1,000
=== Anexa5 ===
1. BARIERA PSIHIC~
Glanda mamar`, are mai multe bariere psihice, pentru a preveni, p`trunderea organismelor ce provoac` bolile, acestea numindu-se “prima linie de ap`rare”.
Cheratina impermeabil`, astup` v`rful mamelonului.
Mamelonul foarte bine [nchis.
Musculatura sfincterului la v`rful canalului mamelonar, care reduce accesul la cisterna glandei mamare.
Pentru bacterie este dificil s` penetreze ]i s` adere la epiteliul din interiorul canalului mamelonar.
Canalul mamelonar este cea mai important` barier` [mpotriva infec\iei.
Mulgerea continu` ]i m@nuirea mameloanelor duce la desprinderea cheratinei [ntinz@ndu-se la fel ca [ntinderea epiteliului glandei mamare ]i canalului mamelonar.
Suplimentele care con\in elemente nutritive, care pot stimula regenerarea cheratinei ]i a epiteliului, care ajut` [n reducerea penetr`rii bacteriilor dup` mulgere.
2. REAC|IILE CELULEI
Dac` bacteria stabile]te o infec\ie ]i multiplic` celule somatice [n a]a fel [nc@t WBC (leucocite) sunt atrase [n zon` ]i [ncearc` s` [nglobeze organismul.Dac` WBC nu au succes [n omor@rea organismelor, atunci macrofagele din uger [ncep s` se multiplice ]i s` elimine substan\e chimice care cauzeaz` un r`spuns inflamator.
R`spunsul inflamator, duce la distrugerea \esutului ]i schimb`rii secre\iilor.
Schimb`rile de permeabilitate duc la inflamarea ugerului.
Alveolele se obtureaz` cu detritusuri celulare
Toxinele, laptele acumulat ]i detritusurile, duc la stoparea produc\iei de lapte temporare prin celulele secretoare sau pot cauza distrugerea permanent` a celulelour ]i [nlocuirea lor cu \esut fibros.
M`surile preventive, pot include elemente nutritive care vor ajuta s` construiasc` imunitatea ]i cre]terea abilit`\ii celulare din uger, de a lupta natural, la fel de bine ca ]i WBC.Acestea ar duce la sc`derea num`rului bacterial ]i la reducerea inflama\iei din uger.
3. CRE}TEREA IMUNIT~|II {N MOD ARTIFICIAL
C@teva succese au fost [nregistrate [n [ncerc`rile din clinici a vaccin`rilor, dar nici un vaccine are o aplicativitate larg` [n toate felurile de mamite.
FACTORII DE RISC PENTRU MAMITE
Mamita este un rezultat a mai multor factori interactivi; exemplu :
Practici deficitare de muls, igien`, deficien\e nutria\ionale (incluz@nd micronutrien\i), practici de management deficitar, pot predispune animalele la mamite.
Foarte rar un singur factor provoac` boala, a]a dar controlul poate fi [nbun`t`\it \in@nd sub control mai mul\i factori de risc dec@t unul.
CELULELE SOMATICE }I RELA|IA LOR CU MAMITELE
Celulele care se mi]c` [n interiorul alveolelor ca cel mai prompt r`spuns la infec\ie sunt celulele somatice ]i ele includ, mai multe tipuri de leucocite sau WBC.
Un num`r mare de celule somatice [n lapte este un indicator de inflama\ie [n uger.
=== Anexa6 ===
FITOTERAPIA
[NUME_REDACTAT] de Bairavli – [NUME_REDACTAT]` metod` necesit` grij` ]i aten\ie pentru o s`pt`m@n` sau mai multe s`pt`m@ni ]i, din acest punct de vedere, nu este foarte practic de folosit [n zilele noastre [n turmele comerciale. Aceast` metod` ]i-a demonstrat totu]i eficien\a [n Anglia unde a ac\ionat foarte eficient [mpotriva mamitelor clinice. Plantele medicinale care se folosesc sunt usturoiul, lemnul de salvie, Teucrium scordonia. Lemnul de salvie ac\ioneaz` [n special asupra problemelor glandelor mamare.
Metoda aceasta const` [n:
[ngr`direa animalelor [n spa\ii largi;
se [ncepe cu dou` zile de post; da\i vacilor numai ap`;
pune\i a]ternutul [n saci s` v` asigura\i c` animalul nu-l va m@nca ]I c` [I asigur` suficient` protec\ie [mpotriva frigului degajat de ciment;
[n fiecare diminea\` a postului da\i animalelor ceai din lemn de salvie [ntr-o singur` doz`; pentru a preg`ti lemnul de salvie, trebuie s` t`ia\i dou` m@ini pline de plant`, le cufunda\i [ntr-un litru ]I jum`tate de ap`, ]I ad`uga\i dou` linguri\e de miere de albine;
[n fiecare sear` a postului, da\i un laxativ bazat pe siminichie. {nmuia\i 20 de fire de siminichie [n jum`tate de litru de ap` rece pentru cel pu\in ]ase ore, ]I ad`uga\i o linguri\` de ghimbir de p`m@nt. Administra\i intr-o singur` doz`;
[n diminea\a celei de-a treia zile, administra\i un amestec format din doi litri de lapte, jum`tate de litru de ap` cald` ]I zece linguri mari de melas`; la final ad`uga\i lemn de salvie amestecat cu t`r@\e ]I melas`
la pr@nz ]I seara administra\i un preparat din doi c`\ei de usturoi zdrobit amestecat cu un litru de ap` ( 6-8 capsule de usturoi diminea\a ]I seara sunt echivalente );
[n fiecare diminea\` ]I sear` administra\i un preparat ob\inut din 2/3 dintr-un galon ( 2/3 din 4,34 l ) de f@n dulce, [nmuiat cu ap` cald`. Ad`uga\i 1 kg de t`r@\e ]I 10 linguri de melas`;
da\i aceea]I ra\ie timp de trei zile, gradual cresc@nd cantitatea de f@n potrivit apetitului animalului;
dac` g`si\i, dou` m@ini pline din urm`toarele plante: frunze de zmeur`, Geranium robertianum, Artemisia abrotanum;
c@nd tempertura vacii a revenit la normal, pute\i s` o scoate\i afar`, la iarb`.
VARECUL
Varecul, o varietate a spanacului este una din plantele rare a c`rei efect [mpotriva mamitelor a fost demonstrat ]tiin\ific. Efectul lui este mai degrab` preventiv dec@t curativ. {ntr-un experiment care a durat ]apte ani f`cut pe o pereche de vaci, uneia I s-a dat varec [n ra\ie ]I celeilalte nu, inciden\a mamitei a fost puternic redus` la vaca care a primit varec. Varecul are efect asupra mai multor tipuri de bacterii, s` nu mai men\ion`m numeroasele minerale pe care le con\ine.
ALIFIE BIODINAMIC~ PENTRU MAMITE
Aceast` alifie, care este aplicat` pe sferturile afectate, este f`cut` din untur` ]I flori de g`lbenele (Calendula officinalis). Iat` cum se prepar`:
topi\i 2kg de untur` [ntr-un boiler dublu
ad`uga\i dou` m@ini de flori uscate de g`lbenele
[nfierb@nta\i-le pentru o or` ]I jum`tate [n boiler
pentru o alifie mai puternic`, ad`uga\i extract de g`lbenele ob\inut [n urm`torul fel: umple\i un borcan cu 50-100 ml de flori uscate; acoperi\i cu etilacetat (se vinde [n drogherii); etan]a\i recipientul. Etilacetatul se va evapora repede;
filtra\i amestecul fierbinte printr-un tifon;
pune\i-l [ntr-un recipient de un litru ]I l`sa\i-l s` se r`ceasc`.
ALOE
Aloe este recomandat` pentru tratarea v`t`m`rilor ugerului, care foarte des duce la mamite stafilococice. Aplic`rile cu aloe vindec` foarte repede \esuturile. Pentru tratamentul unor mamite ca acestea, Coats ]I Holland recomand` injectarea cu 20 – 60 cc de aloe (gel sau form` lichid`) [n sfertul infectat cel pu\in o dat` pe zi. Vv`rful mamelonului trebuie sterilizat [nainte de injectare pentru c` aloe va transporta toat` murd`ria cu ea prin mamelon, aceasta agrav@nd situa\ia.
Aloe ajut` la drenarea infec\iei, are propriet`\i antiinflamatorii ]I este coagulant. Deasemenea are ]I propriet`\i diuretice, care servescc la [n muierea ugerului [nt`rit. {nc` odat`, trebuie s` reamintim c` laptele dat de vacile care sunt tratate [n acest fel nu trebuie pus [n rezervorul de lapte.
PANSAMENTE
{n tratatele despre produc\ia de lapte din secolul 19, Sheldon recomand` mai multe tratamente cu plante medicinale pentru mamitele clinice:
Aplicarea de comprense ( ATEN|IE! apa fierbinte cre]te inflama\ia) urmate de o mas` de hamei, ceai sau t`r@\e, repetate des. O plas` [n form` de T ata]at` animalului, \ine cataplasma la locul ei. Partea lung` a T-ului trece printre picioarele din spate ale vacii ]I se ata]eaz` cu partea scurt` [n partea cealalt` a ugerului.
Extract sau alifie de Belladona aplicat` zilnic pe uger reduce durerea ]I ajut` la secretarea laptelui mamitic.
Febra ]I constipa\ia care [nso\esc maimitele clinice pot fi tratate cu ulei ]I melas`.
TERAPIA CU OXIGEN
Importan\a terapiei cu oxigen a crescut [n ultimul timp, at@t pentru bolile plantelor c@t ]I pentru cele ale animalelor. {ntr-adev`r, oxigenul este esen\ial pentru s`n`tatea oamenilor ]I animalelor . {n terapia cu oxigen se folose]te de obicei peroxidul de hidrogen.
Acesta este un tratament al mamitelor, numit tratamentul Koch, dup` numele inventatorului s`u Dr. [NUME_REDACTAT] Koch, care are ca baz` o substan\` oxigenant` similar` cu peroxidul, glioxilida. Testele cu produc`torii de lapte [NUME_REDACTAT], sub supravegherea ministerului agriculturii BC, au demonstrat rezultate bune cu acest tratament. Deasemenea, un num`r mare de produc`tori de lapte din Michigan [I atest` eficacitatea.Glioxilida este v@ndut` [n fiole de 5cc, care este dozajul tratamentului. Doza este injectat` cu un ac hipodermic [n g@tul sau mu]chiul de pe g@tul vacii. Un singur tratament este administrat, uneori dou`, rar trei. Glioxida provoac` reac\ii [ntr-un ciclu de 21 de zile, reac\ii care dispar cu timpul. Ac\iunea acestui tratament se extinde pe o perioad` de un an sau doi.
ALTE METODE
Mai multe alte metode ]I produse sunt folosite [n tratamentul mamitelor. Dubii asupra eficacit`\ii metodelor se pot ridica [n cazul celor care nu au fost demonstrate ]tii\ific ( injec\ii cu albu] de ou [n mameloane) dar [ntreb`ri pot fi deasemnea ridicate ]I despre demonstrarea ]tiin\ific` a metodelor a c`ror aplicare poate face animalul s` sufere ( ex: injec\ii cu sulfat de cupru, oxid de calciu ]I olei de …………. [n uger). Urm`toarele sunt alte metode care merit` men\ionate.
METODE NATURALE:
Una dintre metodele demonstrate pentru un tratament rapid a mamitelor const` [n l`sarea unui vi\el viguros s` se al`pteze de la o vac` infectat`, asigur@ndu-v` ca vi\eluls` se al`pteze de la sfertul infectat. Din p`cate, vi\elul poate deveni un vector al microbului [n ciread`.
ACUPUNCTURA
Acupunctura este eficient` [mpotriva mamitelor dar tratamentul este foarte lung ]I mai pu\in agreat [n compara\ie cu alte terapii, potrivit lui Kendall. Mai nou, sunt c@\iva acupuncturi]ti care trateaz` bovinele [n America de Nord.
ANTICORPI
Anumite produse comerciale sunt f`cute cu anticorpi. Colostru este un asemenea produs, din Iowa (USA), disponibil printre veterinarii homeopa\i. Este administrat prin injec\ii intramusculare. Acest produs va elimina problema [n mai pu\in de 12 ore, ]I nu duce la pierdere de lapte.
CONCLUZII
Urm`toarele sunt cele mai relevante , privind [n urm` la metodele de prevenire ]I tratare a mamitelor f`r` antibiotice:
exist` mai multe tipuri de mamite. Este [n avantajul persoanelor care lucreaz` [ntr-o l`pt`rie s` fie capabil s` disting` [ntre diferitele tipuri de mamite ]I s` []I dea seama care sunt condi\iile care duc la dezvoltarea microorganismelor responsabile.
mul\i factori pot predispune animalele la mamite: mediul [nconjur`tor, genetica, factori de nutri\ie, fizici,etiologici ]I umani. Este foarte rar posibil s` punem seama apari\iei mamitelor pe un singur factor. Hr`nirea ]I igiena mulgerii, chiar ]I [n timpul perioadei uscate, sunt factori importan\i.
num`rul celulelor somatice este un mod de]I imperfect, practic de a detecta mamitele. A fost demonstrat` eficien\a efectiv` prin observarea cirezii pe timpul unei perioade mai lungi. {n zilele noastre, examinarea vizual` ]I fizic` a ugerului este modul principal de detectare a mamitelor.
igiena potrivit` [n timpul mulgerii, a]ternutul ]I suficient spa\iu pentru animal, selectarea animalelor afectate ]I hr`nirea adecvat` chiar ]I [n timpul perioadei uscate sunt moduri de prevenire a mamitei.
cataplasmele cu argil`, remediile homeopatice, plantele medicinale ]I terapia cu oxigen pot fi folosite ca metode curative [mpotriva mamitelor. Mamitele de toate felurile reprezint` o boal` care trebuie luat` foarte [n serios. Consultarea unui veterinar este recomandat`.
=== Anexa3 ===
FACTORI CARE CONTRIBUIE LA PRODUCEREA MAMITELOR
Factorii care contribuie la producerea mamitelor reprezint` o problem` greu de [n\eles, pentru c` este o boal` cauzat` de mul\i factori. Microorganismele sunt responsabile de infec\ie, dar intrarea lor [n glanda mamar` ]I stabilirea lor la nivelul la care cauzeaz` infec\ia contribuie mai mul\i factori; ex: ( igiena, ad`postul, clima, mulg`toarele, hrana ]I factorii genetici care ac\ioneaz` simultan ). Klaustrup ]I colaboratorii s`I ( 21 ) au estimat c` ` sensibilitatea la infec\ie este 25% atribuit` factorilor din mediul [nconjur`tor, 20% factorilor de ordin genetic ]I 50% managementului cirezii.
FACTORII DIN MEDIUL {NCONJUR~TOR.
CLIMA: poate avea o influen\` direct` sau indirect` asupra apari\iei mamitelor. Autorii mai [n v@rst` ( 7, 43 ) insist` foarte mult asupra expunerii la frig intens, curen\i de aer, umiditate excesiv` sau c`ldur` care predispun vacile la mamite.
Schimb`rile rapide de temperature` [ncurajeaz` apari\ia mamitei. Cercet`rile asupra modului [n care temperature influen\eaz` inciden\a mamitelor indic` faptul c` temperaturile extreme interact\ioneaz` cu al\i factori pentru a duce la apari\ia mamitelor, rareori numai temperature poate cauza apari\ia bolii. (21) Temperatura extreme` poate deasemenea s` afecteze num`rul celulelor somatice. A]adar, incident\a mamitelor cre]te odat` cu cre]terea temperaturii. {n Florida, o rat` ridicat` a mamitelor clinice a fost observat` la trei ani din ]apte [n timpul perioadelor foarte c`lduroase. O form` particular` a mamitelor numite foarte des mamita de var`, este cauzat` de ciupiturile insectelor care contamineaz` ugerul cu bacteria [NUME_REDACTAT] ]I cu alte bacterii anaerobe.
Frecven\a acestui tip de mamit` variaz` [n func\ie de regiuni, cele mai sensibile zone sunt v`ile umede.
Clima, poate avea deasemenea o influen\` indirect`, de exempul: condi\iile ml`]tinoase, umiditatea excesiv` vor face s` creasc` num`rul microorganismelor ceea ce duce la cre]terea riscului de infectare.
AD~POSTURILE
Un lucru minor ca acela de a \ine vacile [n ad`post cre]te riscul apari\iei mamitelor. C@nd vacile sunt [nauntru, riscul ca ugerul s` fie r`nit cre]te. Exist` deasemenea microorganisme a c`ror pondere este mai mic` [n aer liber. {n Australia unde vacile merg [n grajd numai pentru a fi mulse, mamitele cauzate de bacilli coliformi sunt rare.
De]I [ntrebarea este foarte des dezb`tut`, s-ar p`rea c` mamita este mai pu\in [nt@lnit` [n cazul stabula\iei libere dec@t [n cazul stabula\iei legate. S-ar putea interpreta c` mamita este mult mai frecvent` [n cazul stabula\iei libere pentru c` astfel microbii se transmit mai u]or de la o vac` la alta. Oricum, vacile sunt de obicei mai ferrite c@nd stau [n afara ad`postului. Deasemenea ele sunt mai pu\in predispuse la a-]I provoca r`ni, sau s` vin` [n contact cu a]ternutul de p`m@nt ]I totodat` ferite de apari\ia mamitelor. Adaptarea social` a vacilor [n interiorul turmei se face mai bine [n aer liber ( stabula\ie liber` ). Potrivit unui studio din Serbia (27), cazurile subclinice de mamit` au sc`zut cu 27% ]I cu 42% mai pu\ine cazuri de mamit` clinic` [n cirezile crescute [n system liber dec@t [n cele crescute [n system legat.
{n system legate le sunt mult mai predispose mamitelor datorit` tipurilor de standuri. Cu c@t este mai lung ]I mai lat standul, cu at@t vaca se poate mi]ca reduce@nd num`rul de v`t`m`ri ]I totodat` incident\a mamitelor. (19). Marele dezavantaj este c` mi]c`rile pe vertical` ale animalelor sunt restrict\ionate [n special c@nd acestea se ridic` sau se a]eaz`. Pere\ii [ntre standuri reduc incident\a mamitelor, provocate de mi]c`rile bru]te ale animalelor vecine ]I a predispunerii lovirii ugerului.
CALITATEA AERULUI DIN INTERIOR
Curen\ii de aer, umiditatea excesiv` ]I schimb`rile frecvente de temperature` [n grajd, sunt factorii majori care duc la frecven\a mamitelor. A]a cum am v`zut [n paginile anterioare, efectele indirecte asupra animalelor nu au fost studiate [ndeajuns. Oricum, efectele concentra\iei patogene [n grajd au fost mult mai mari. Exemplu: bacteria Klepsiella pneumoniae provoac` infec\ii majore c@nd umiditatea relative` este sc`zut` (48), pe c@nd num`rul infec\iilor produse de E.Coli nu variaz` cu schimb`rile de umiditate.
A}TERNUTUL
{n sistemul legat sau liber, a]ternuturile joac` un rol important [n incident\a mamitelor. Aceasta este u]or de [n\eles consider@nd ca maimtele provoac` infectarea laptelui care ajunge pe sol, umiditatea favorizeaz` dezvoltarea microbilor de pe a]ternuturi, provoc@nd mamite vacilor care de obicei stau 14 ore din 24 [n contact cu a]ternuturile. {ntr-un experiment [n care vacile au fost cazate cu ]I f`r` a]ternut nivelul mamitelor s-a dublat acolo unde nu era a]ternut. A]ternuturile neadecavte [n system liber, laolalt`, [n special cu num`r mare de animale, poate duce la serioase situa\ii [n caz de mamit` contagioas`. Diferitele materiale folosite ca a]ternuturi pot afecta cre]terea microorganismelor. Paiele sunt [n general cele mai indicate pentru a]ternut. Microorganismele patogene au o dezvoltare mai pu\in rapid` [n paie de ov`z ]I rumegu] de cedru dec@t [n h@rtie de ziar. (4) {n orice caz, paiele sunt mult mai favorabile pentru Klepsiella dec@t rumegu]ul (16). Rumegu]ul ]I paiele, mai ales dac` sunt [nc`lzite [ncurajeaz` dezvoltarea rapid` a coliformilor ]I sunt foarte des responsabile de epidemii de mamite coliforme (36).
STRESUL
Cu c@t un animal este mai stresat [n mediul s`u [nconjur`tor, cu at2t mai pu\in efficient este sistemul s`u imunitar ]I cu at@t mai pu\in poate rezista la infestarea cu microbi. A]adar cu c@t exist` mai mult stress cresc ]ansele apari\iei mamitelor. (10) Giesecke (10) chiar a demonstrate c` stresul afecteaz` integritaea celulelor intramamare, ceea ce reprezint` un alt factor care contribuie la mamite. Urm`toarele reprezint` surse de stress:
densitatea excisiv` a animalelor; apropierea vacilor [ncurajeaz` schimburile de microbi ]i rela\iile tensionate dintre animale.
managementul neregulat; comportanmetul imprevizibil din partea fermierilor
zgomotul
FACTORI GENETICI
Recent, au fost f`cute multe cercet`ri asupra modului [n care factorii ereditari influen]eaz` apari\ia mamitelor.Vacile mai productive sunt mult mai expuse c`tre mamite.Rasele selective care se concentreaz` doar pe produc\ia de lapte sunt f`r` dubiu un factor important [n rata crescut` a mamitelor.{n concordan\` cu surse diferite, factorii ereditari reprezint` 12% – 20% din cauzele de apari\ie amamitelor [ntr-o ras`.
Vacile selectate pentr anumite caracteristici au un num`r mai mare de cellule somatice (un r`spuns immunologic mai bun ), necesit@nd de dou` ori mai pu\in tratament, ]i laptele lor este aruncat pe jum`tate mai pu\in dec@t cel al vacilor selectate pentr o singur` characteristic`, de]I cele din urm` produc mai mult lapte.
Genetic, exist` o corela\ie [ntre procentajul de gr`sime [n lapte ]I incident\a mamitelor clinice.Cu c@t olinie de vaci d` lapte gras cu at@t aceast` linie este predispus` la mamite.A]adar este foarte important s` nu se fac` selec\ia pe aceast` baz`.
FACTORI DE NUTRI|IE
{n ciuda mai multor studii serioase f`cute pe acest subiect, leg`tura dintre diet` ]I mamite [nc` ridic` [ntreb`ri [n cercurile ]tiin\ifice.Dou` practice care cresc riscul mamitelor sut schimb`rile rapide [n diet` ]I excesul sau dezechilibrul dintre diferitele componente ale ra\iei.
AZO }I PROTEINE
Unul dintre factorii care cauzeaz` mamitele foarte des men\ionat este reprezentat de azotul ]I proteinele prezente [n mod excesiv [n m@ncare. {n concordan\` cu un studiu danez, nu exist` o leg`tur` definitive` [ntre con\inutul proteic al dietei ]I incident\a mamitei.{n orice caz, exist` mai multe dovezi [n ceea ce prive]te efectul d`unator al azotului care nu este [ntr-o form` proteic` (de ex:uree ]i amoniac ) [n inciden\a mamitelor.
Azotul nonproteic (NPN)este [n mod particular d`un`tor asupra celulelor albe din s@nge, sau leucocite, care protejeaz` ugerul.Schimb`rile bru]te ale ra\iilor bazate pe un con\inut bogat [n NPN [n porumbul umezit sau gr@ne [nsilozate ar trebui evitate.Cre]terile, oric@t de mici, a amoniacului [n s@nge are repercursiuni asupra metabolismului.
Dac` asemenea ra\ii sunt utilizate, ar trebui incluse suficiente fibre care s` hr`neasc` microorganismele din rumen, care vor converti azotul neproteic [n proteine bacteriologice.
Potrivit unui experiment realizat [n Germania, exist` o rela\ie semnificativ` [ntre nivelul ureei din s@nge ]i coloniile bacteriologice din uger.{n alt experiment, ad`ugarea ureei [n ra\ii cre]te riscul infec\iilor ]i cu mai mult de 16%.
Efectul asupra sistemului imunitar este evident [n mod particular c@ndureea este dat` [n cantit`\i mari (mai mult de 180g/zi, mai mult dec@t cererea de azot ).
CONCENTRATE }I ENERGIE
Este recomandat` reducerea cantit`\ii de concentrate date vacilor cu mamite.
Se pare c` este de asemenea valabil pentru prevenirea mamitelor, potrivit unui studiu german desf`]urat pe 1038 vaci la prima lacta\ie ]i 572 vaci la mai multe lacta\ii.C@nd ratiile vacilor con\in 25% concentrate mai bine dec@t 40%, apari\ia mamitelor a fost de 7% comparative cu 36% pentru vaci la prima lacta\ie ]i 19% [n compara\ie cu 37% pentru celelalte vaci.
Acela]i studiu compar` deasemenea nivelele de energie [n ra\ii.O energie mai mare con\inut` [n ra\ii cre]te incident\a mamitelor la vacile la prima lacta\ie, dar are effect opus la celelalte vaci.
RA|IA DE CALCIU }I FOSFOR
O doz` inadecvat` de calci ]i fosfor [n ra\ie duce la apari\ia febrei de lapte la f`tare.La turmele mari, la mai mult de 50% din vaci, lipsa calciului din ra\ie va dezvolta mamite coliforme la c@teva ore dup` f`tare.Aceast` hipocalcemie result` dintr-o cantitate de calciu ]i fosfor inadecvat` [n ra\ie.
GR^NELE {NSILOZATE }I F^NUL
Calitatea s`rac` a gr@nelor [nsilozate care au efect negative asupra sistemului imunitar.
Proteinele ]i zaharidele supra[nc`lzite pot omor@ celilele albe din s@nge care protejeaz` ugerul.Vacile hr`nite cu f@n ]i cereale au o rezisten\` mult mai puternic` [n toate sensurile, la mai mul\i agen\i patogeni dec@t vacile hr`nite cu gr@ne [nsilozate.{n unele cazuri, Pseudomonas ]i Proteus sunt singurele microorganisme care supravie\uiesc la temperature mari produse [n gr@nele [nsilozate.De]i rar, gr@nele [nsilozate contaminate [n acest fel pot fi o surs` de apari\ie a mamitelor cauzate de aceste tipuri de organisme.
F@nul af@nat ]i micotoxinele atac` deasemenea celulele albe din s@nge, sl`bind astfel sistemul imunitar.
LEGUMINOASELE
Leguminoasele, con\in substan\e estrogene a c`ror concentra\ie depinde de maturitatea plantei.
Transformarea legumelor [n silozuri nu le reduce proprietatea estrogenic`.De-a lungul unui mechanism psihologic, care nu este foarte bine [n\eles, aceste substan\e estrogene externe (care nu sunt produse de vac` ) vegheaz` la [ngrijirea mamitelor.Mai multe studii indic` faptul c` aportul de estrogene la ra\ia de m@ncare a vacilor cu mamit` cronic` accentueaz` infec\ia.Este important s` nu se combine furajele [nsilozate cu un con\inut bogat [n de estrogeni.Alimentarea cu estrogeni favorizeaz` dezvoltarea premature` a ugerului ]i cre]te riscul apari\iei mamitelor.
SELENIUL }[ VITAMINA E
{n ultimii 10 ani, mai multe cercet`ri sau aplecet asupra folosirii suplimen\ilor ]i rolului pe care [l au seleniul ]i vitamina E [n prevenirea ]i tratamentul mamitelor.Men\inerea unui nivel adecvat al seleniului [n organism ajut` la prevenirea mamitelor, reduce gravitatea infec\iilor ]i oface s` dispar` pentru o perioad` scurt` de timp.
Seleniul se folose]te la revigorarea r`spunsuluisistemului imunitar, prin cre]terea eliber`rii de leucocite ]i cre]terea eficien\ei fagocitelor.Seleniul ]i vitamina E conlucreaz` [n organism.
Astfel, un supliment de vitamina E de 1000U.I./zi reduce num`rul celulelor somatice darn u ]i riscul apari\iei mamitelor.Cu am@ndou` suplimentele de selenium ]i vitamina E, se poate a]tepta ca infec\ia s` se reduce` cu 42% la f`tare, cu 59% pet oat` durata infec\iei ]i cu 32% pentru mamita clinic`.Rolul seleniului este considerat a fi cel mai important [n cazul mamitelor subclinice.
Suplimentul de selenium poate juca un rol foarte important [n cazul mamitelor cauzate de E. Coli.De exemplu, vacilor c`roar li se d` un supliment de seleniu de 0,35mg/Kg con\inut uscat, resist` mai bine mamitelor cauzate de E. Coli.
Durata acestui tip de mamit` este chiar mai scurt` c@nd vacile primesc 2mg de selenium / zi / Kg [n ra\ia de m@ncare.
Nivelele recomandate [n s@nge sunt de 0,2 – 1,0g/ ml pentru selenium ]i mai mult de 4g/ml pentru vitamina E.Ra\ia de m@ncare trebuir s` con\in` 3mg de selenium pe zi [n cazul vacilor sterpe ]i 6mg/zi pentru vacile productive.Ra\ia trebuie s` furnizeze 1000U.I. vitamina E/zi pentru am@ndou` categoriile de vaci.
Suplimentarea de vitamina E are un effect mai mare (bun) asupra vacilor sterpe dec@t a vacilor [n lacta\ie, la care o bun` parte din suplimentul de vitamina E este suplimentat [n lapte.
IMPORTANT: Nu este folositor, ba chiar d`un`tor s` d`m numai doze mari de selenium (adic` f`r` vitamina E ), pentru c` efectul poate fi toxic.O doz` de selenium de 16mg/zi poate provoca mamita [ntr-un nivel mai ridicat administrat` singur`, dec@t dac` este administrat` [n acela]i timp cu un supliment de vitamina E.
SILICIUL
Ultimele cercet`ri demonstreaz` c` nivelul siliciului [n laptele infectat [n cazul mamitelor era de numai 0,39mg/litru [n timp ce [n laptele normal era de 0,81mg/litru.
De asemenea, nivelul siliciului [n s@ngele vacilor infectate cu mamite este de 1,02mg/litru [n compara\ie cu 1,63mg/litru pentru vacile neinfectate.
Siliciul, al c`rui rol este similar cu cel al seleniului, are un effect foarte important radicalilor liberi, lipidelor de peroxide ]i activitatea macrofagelor.Siliciul con\inut [n ra\ia de m@ncare poate cre]te prin hr`nirea vacilor cu paie de cereale.
AL|I FACTORI DE NUTRI|IE
O ra\ie deficitar` de vitamina A reduce imunitatea.Un cercet`tor Italian a [ncercat s` controleze mamitele cu supliment devitamina A ]i beta – carotene.
Potrivit lui Katholm, fierul deasemenea, joac` un rol foarte important [n prevenire mamitelor.Este legat de proteinele lactofere.
FACTORII ETIOLOGICI }I PSIHICI
NEVOILE VI|ELULUI
Faimosul fitoterapeut pentru animale, [NUME_REDACTAT] Bairacli – Levy (6), crede c` [mpiedicarea vacilor de a beneficia de pl`cerea ]i stimulare comportamentului de [ngrijire a fetu]ilor este una din principalele cause de mamit`.Cu lingerea fetu]ilor se face perceput` distinc\ia [ntre factorii “psihologici” ]i “psihici”.Adesea se observ` c` vacile separate de proprii pui, dup` f`tare acestea [I caut` ]i strig`.{ntrebarea binen\eles ste dac` vacile difficult`\i (emo\ii).
Dac` aceast` ipotez` este acceptat`, oricum, s-ar sugera c` vacile care suport` separarea cu o mare dificultate, dezvolt` mamite mult mai u]or.
Un nivel psihic, dac` frecven\a cu care vi\elul suge, mai mare dec@t lacta\ia vacii.Microorganismele care invadeaz` sfertul mamar, au un timp foarte scurt s` se dezvolte.Vacile trebuie deci, s` fie mules mai mult la [nceputul lacta\ie?Anumi\i cercet`tori au observat c` durata ]i frecven\a mamitelor a fost sc`zut` pe perioada primelor lini dup` f`tare, la vacile care au al`ptat puii pentru 6 p@n` la 10 zile ca opus la 1or`, 2zile sau 4 zile.
IERARHIA TURMEI( CIREZII )
{n stabula\ie liber`, ierarhia este creeat` cu ajutorul cirezii, acest fenomen este mult mai intens la capre dec@t la vaci.
Este posibil cei mai pu\ini dominan\i membrii din grup, au tandin\a de a dezvolta boala.Avantajul sistemului liber este c`ierarhia rela\iilor dintre membri este clar`.Vacile [n system legat pot fi t`cute, stresate, iar rela\iile dintre ele nu sunt clare.
UGER – GLANDA MAMAR~
A fost demonstrate c` vacile care au reten\ie placentar`, prezint` mamite mai mult dec@t cele care nu au reten\ie.
Riscul de dezvoltare a mamitelor este crescut.
Mamitele sunt clar associate cu reten\iile placentare [n cazul mamitei cauzate de Actinomyces pyogenes datorit` cercet`torilor germani.Acest tip de mamit` reprezint` 17% din cazurile din Germania.
Aceste mamite apar [n mai pu\in de 2 luni dup` f`tare fiind adesea legate de uter care nu a fost suficient cur`\at.Desc`rcarea de materie purulent`, murd`re]te coada ]i trenul posterior al animalului ]i a]ternutul, care favorizeaz` contaminare mediului [nconjur`tor ]i ulterior al ugerului.
Unii veterinary [ndr`snesc mai mult s` zic` c`, organelle reproduc`toare pot servi ca rezervoare de infec\ie.Agen\ii patogeni trec din s@nge [n glanda mamar`.
RUMEN – GLAND~ MAMAR~
Rumenul este un organ foarte important al vacii ]i s`n`tatea altor organe depinde de el.C@nd acidoza se instaleaz` [n rumen ( prea multe cereale [n ra\ie) se pot creea condi\ii bune de cre]tere a bacteriei Streptococcus bovis ]i eventual drojdii pl`cute bacteriei Candida albicans.
Deci, cu toate c` rar, toxinele din aceste substan\e pot circula pretutindeni [n system ]i favoriz@nd bacteriilor gram positive s` atace ugerul (54).
M~SURI CURATIVE (TRATAMENTUL MAMITELOR F~R~ ANTIBIOTICE)
Urm`toarele metide curative sunt particulare pentru mamitele clinice ]i cornice.Exist` o gam` larg` de metode curative, care pot fi folosite ca o alternative` la antibiotice: homeoterapia; argilo terapia; fitoterapia etc.Avantajul, homeoterapiei peste antibiotice este c` mulsul poate fi continuat.
Alte produse alternative folosite, nu trebuiesc s` ajung` [n cantitate mare [n lapte deoarece testele pentru detectarea antibioticelor [n lapte, pot reac\iona pozitiv, recunosc@nd produsele ca unele uleiuri esen\iale.
C@nd un tratament [ncepe s` fie administrat, este important s` se modifice alte practice.
Vacile infectate trebuie s` fie prudent hr`nite.Concentratele trebuiesc reduse, ca ]i fibroasele; laxativele trebuiesc incluse.{n cazul mamitelor clinice, Eckles, recomand` cerealelor din ra\ii la o treime c@t de repede posobil de la apari\ia simptomelor ]i p@n` la dispari\ia lor.
Un purgative trebuie s` fie dat ([n afara tratamentului homeopathic).
S` se evite expunerea animalelor infectate la frig ]i curen\i de aer.
Mulgerea u]oar` cu m@na de 3 p@n` la 6 ori pe zi.
Extrem` aten\ie trebuie folosit` cu produsele care sunt injectate [n mamelon.
Este destul de s` faci injec\ii [ntr-un mediu contaminat, f`r` s` provoci o nou` contaminare a sfertului.
{n toate cazurile este important s` se contacteze imediat un medic veterinar, dac` nu se constat` o [mbun`t`\ire rapid`.
ARGILO – TERAPIA
Argila are multe propriet`\i terapeutice, ca ]i cataplasm`.
S-a dovedit a fi efficient` la tratarea inflama\iei cauzat` de mamit` , pe socoteala unei absor\ii [nalte.
Pentru prepararea argile solu\ii, aceasta este amestecat` cu un lichid.Unii cercet`tori folosesc ap` la temperature camerei, al\ii folosesc ulei de m`sline.Un bun compromise este s` se foloseasc` o jum`tate cantitate de ap` ]i o jum`tate cantitate de ulei, uleiul care d` o elasticitate ]i consisten\` pastei.
Rezultatul final trebuie s` fie correct, lichidul s` adere o vreme la eger.
C@nd folosim apa, aceasta poate s` penetreze p`trund` [ncet [n argil` f`r` amestecare.Vasul trebuie s` fie acoperit cu o textil` ]i s` fie confec\ionat dintr-un material nereactiv ca, po\elanul sau sticla.
Efectul terapeutic al pastei poate fi crescut ad`ug@nd dou` p@n` la trei pic`turi de ulei de pin pentru fiecare 2litri de amestec.
Argila cataplasm` trebuie s` fie aplicat` peste partea infectat` a ugerului dup` mulgere.Argila trebuie [ndep`rtat`, dup` uscare ]i reaplicat` de 2 – 3 ori/zi, cu o nou` solu\ie.Solu\ia trebuie l`sat` pet oat` durata nop\ii dup` ulgerea de sear`.{n caz c` amestecul con\ine ulei, mamita se consider` vindecat` c@nd uleiul r`m@ne pe uger dup` uscarea argilei ]i [ndep`rtarea ei.
Acest tratament poate produce rezultate [n 2 – 3 ore, [n cazul unei mamite acute, 4 – 6 ore [n cazul unei mamite cu mai pu\ine forme serioase ]i 2 – 3 zile la mamitele cornice.
Dac` tratamentul nu pare s` aib` nici un efect dup` acest timp, alte m`suri trebuiesc luate [n considerare.
HOMEOTERAPIA
Tratamentul preventiv homeopathic este reprezentat de administrarea unei solu\ii ca ac\iune pe [ntregul efectiv de animale, dec@t pe fiecare individ [n parte.
Aceste solu\ii homeopate sunt fragmente de cellule parogene care cresc r`npunsul imun. Acestea stabilesc leg`turi cu specia bacterian` care cauzeaz` problema efectivului.
Mac.Leod recomand` un astfel de preparat cu 30 dilu\ii sub form` lichid` administrat` pe gur` sau [n apa de b`ut a efectivului.
Acesta recomand` urm`toarele combina\ii, ca multiple folosiri [n remedii: Belladona, Urtica, Sulful, Siliciul, C`rbunele vegetal, Phytolacca.
Avantajul acestor complexe, care vindec` 3 din 4 cazuri, ]i care sunt u]or de folosit.Unii practicieni nu recomand` folosirea complexelor pe animalele care vor fi p`strate mai mul\i ani deoarece, aceste substan\e tind s` sl`beasc` sistemul imunitar.
Tratamentul homeopatic se administreaz` pe toat` membrane mucoasei.
Homeopatia este mai pu\in efficient` c@nd infec\ia este cauzat` de lovituri ale glandei mamare.
Multe din remediile specifice homeoterapiei sunt selectate dup` simptomele specifice, at@t ca; re\inerea laptelui,edemul etc.
Cele mai dese combina\ii folosite de doi veterinari faimo]i: ca [NUME_REDACTAT].Leod ]i [NUME_REDACTAT], sunt date [n tabelul 4 ]i 5.
{n caz c` mamita clinic` este provocat` de E.Coli, s-au ob\inut bune rezultate cu urm`torul tratament homeopatic:
Tratamentul ini\ial: Aconitum D4; Phytolacca D1; Bryonia D4.
Tratamentul ulterior: Phytolacca D1; Bryonia D4; Lachesis D8; Mercurius solubilis D4.
Principalele microorganisme implicate [n infec\iile mamare,caracteristicile ]i prevenirea lor
=== Anexa7 ===
HEPATICE
Aspatofort-fiole 10ml,trofic hepatic,detoxifiant al NH3,in hepatita cr.,acuta,coma hepatica,adm:i.v.1-2fiole in 200-300ml glucoza izotona/2-4x/zi
Arginina-sorbitol-fl.250ml,detoxifierea NH3,coma hepatica,substrat energetic,adm:i.v. lemtmax.200ml/h pana la 500ml/zi,i.v.rapid voma,fav.dezv.acidozei,creste diureza.NU in insuf.renala
Mecopar forte-cpr.(metionina,riboflavina,biotina,Ca,vit.pp,vit.E)act.ca fact.lipotropi,hepatoprotector,hepatotrofica.adm:1-3cpr.la mese.NU in coma hepatica si hepatite grava in insuf.renala.
Metaspar-cpr.cu (metionina,ac.aspartic,tiamina,riboflavina,piridoxina),Htrofic,Hprotectoare,in hepatite cr.,steatoza hepatica.adm:3-5cpr.de 3x/zi inaintea meselor timp de 30 zile.NU in coma hepatica si insuf.renala.
Trofopar-flacoane,fol.in hepatita virotica,hepatita cr.,ciroza hepatica.adm:cont.se dizolva in 4ml sol.salina izotonica se inj.i.m.1-1,5ml/zi in hepatita acuta 5zile si in hepatita cr.,ciroza 20zile
Glutarom-ac.glutamic,drj. Fiole 10ml-aa.esential detoxifica scoarta cerebrala de excesul de NH3;interzisa in anurie,insuf.renala,produce alcaloza
Fosfobion-fiole 1ml(ATP sodic)-vasodilat.,coronodilat.creste temp adm:i.m.,i.v.lent,1-2fiole
Esentiale-2cpr./zi/50zile
Liv 52-Hprotector,intox.cu medicamente cu alcool,metale grele:1cpr/zi/2sapt.
Cantastim-stimuleaza imunitatea,1fiola/sapt.
Decanofort-fiole 1ml steroid anabolizant ,in osteoporoza cahexie,interventii chirurg.,arsuri intinse;adm:1fl. La 3-4sapt. cure de 6 inj.
Folicisteina U-fl.,drj.,trofic general,hepatic,cutanat
Fosfotonic-fl.20ml 2%;stimuleaza metabolismul hematopoiezei si osificatiei dupa fracturi,paralizii acute post partum,tulb.de crestere,tetanii.adm:3-4zile 5-15ml a.m.
Cacodilatul de Na-stimuleaza hematopoieza,1-5ml sol.10%,0,5-2,5ml sol.20% zilnic 10-15zile se poate repeta dupa o pauza de 10-15zile inj.s.c.
=== Anexa4 ===
Digestiv
ANTIACIDE
Gastrobent-cu bentonita si lidocaina(suspensie) 3-4 lingurite/zi 8-12zile
Ulcerotrat-cpr.1-2dupa mesele principale
Oxid de magneziu-purgativ
Hidroxid de magneziu-purgativ,intra in comp.[NUME_REDACTAT]-laxativ,antiseptic
ANTISECRETORII&ANTISPASTICE
Gastrozepin-cpr.contra terapiei cu cortizoni;1-2cpr.efect 12ore
Lizadon-cpr.(papaverina,atropina,fenobarbital,aminofenazona)sau supozitoare;1/2cpr.2-4x/zi
Scobutil-cpr.Supozitoare,fiole-f.eficiente(scopolamina);1-2cpr./zi;1-2fiole/zi,i.m. i.v. s.c.
Sulfat de atropina-fiole 1ml;adm.0,2-1ml/corp
Scobutil compus-cont.anestezic
DISPEPSII-[NUME_REDACTAT]-cpr.-0,2-0.5g a.mici 2-5g a.mari(tratament prelungit dizolva tartrul)1-2cpr.desfacute in apa in timpul meselor
Trferment-(tripsina,lipaza,amilaza)adm.in trat.cu sulfamide 1-2cpr. dupa mese
Tripsina-in insuf.pancreatica,(tripsina liofilizata-uz ext.trat.plagi,ulcere,abcese,fistule,arsuri)aplicata sub forma de comprese sau irigatie pic. Cu pic.,pe tes.acidese aplica in prealabil o sol.alcalina(NaOH)
Nutrizine-pancreatita(bila de bou)
Mexaze-nu distruge fl.saprofitta
Papaina-dispepsii
Cotaim forte-drj.(tripsina,lipaza,amilaza)
Festal-pancreatite,2-3drj.la fiecare masa
Anghirol-drj.coleretic,slab diuretic-in balonare,eructatii,flatulenta,greturi,digestie dificila-2-3drj.inaintea meselor
Colebil-drj.coleretic,slab laxativ(idem anghirol)
Carbo medicinalis-absoarbe secret.gastrice si gazele nocive din fermentatie si putrefactie-fol.in flatulenta,intoxicatii cu alcaloizi
ANTIEMETICE
Emetiral-drj.5mg, supozitoare,0,5mg/kg corp,2-3drj2x/zi(a nu se depasi 20mg/zi)-antihistaminic
Metoclopramida-cpr.10mg,sol.apoasa,fiole2ml-10mg,normalizeaza fct.gastrice(motorii si secretorii)-in greata,voma,sughit;0,5mg/kg corp sau 1/2cpr.2x/zi sau 1-2ml i.m.,i.v.repetand la nevoie
Torecan-drj.,fiole 1ml-intervine in echilibru,1drj.2x/zi sau 1fiola 2x/zi i.m.-antihistaminice
Lauronil-scopolamina bromhidrica si fenobarbital;sedativ si deprimant central cu efect intens antivom.,antispastic,antisecretor;fol,in stari de agitatie motorie marcanta,convulsie,delirium tremens,pregatirea anesteziei.adm.1-3cpr./zisau 1-2cpr.inaintea anesteziei.
VOMITIVE
Apomorfinele-c.m.bun la caine,i.v.-1mg/kg
Veratrina-fiole 5ml(la porc)i.v.,i.m.1-3mg/kg
Emeticul-la porc1%;0,5-2g/animal sau cate o lingura din 10 in 10min pana la aparitia vomei
Apa oxigenata-“per os”pana apare voma
PURGATIVE
Istizimul-pt.a.mici,(pulb.de cul galbena)
Durcolax-1/2/animal
Ulei de ricin-1-2lingurite2x/zi,gust neplacut se amesteca cu sare de lamaie,se absoarbe la niv.intest.
Ulei de parafina-f.tare-1lingurita/zi,efect in 8-10ore,trat.indelungat posibil efect cancerigen
Supozitoare cu glicerina-1sup.-2
Oxidul de Mg-purgativ-tratam.3zile cu 3pauza-12zile-si-antiacid
Hidroxidul de Mg-purgativ-antiacid
Laxatin,Purgofen,Carbocif-bine tolerate,efect in 6-7ore,modificarea fecalelor si urinei in rosu;cpr.(fenoftaleina)1-2cpr,NU anim.cu retentie hidrosalina
Sulfatul de Mg,Sulfatul de Na-pulbere;pt.diminuarea colicilor se dilueaza subst.activa;NU se adm. Anim. Cu retentie hidrosalina
GASTRICE-INDIGESTII GAZOASE
Sicadem,Pretympan,Blo-Trol=sparg bulele de aer si imparte cont.ruminal intr-o faza lichida si una gazoasa;50ml/rumeg mare,10-15ml/rumeg.mic/diluat cu apa.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Investigatii Privind Izolarea Si Caracteristicile Morfobiologice ale Bacteriilor din Genurile Staphyl (ID: 1074)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.