Mass Media Ca Instrument de Orientare a Opiniei Publice

Mass-media ca instrument de orientare a opiniei publice.

Studiu de caz: postul de televiziune “TVC21.

Mass Media as a tool of public opinion guiding. Case Study: “TVC 21” channel.

Autor – studenta anului III

Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………………………3

Capitolul 1. Efectele mass-media asupra omului și societății…………………………………………………5

Rolul mass-media în societatea actuală……………………………………………………………………………12

Impactul și influența mass-media în sfera politică…………………………………………………………….17

Instrumente de orientare a opiniei publice prin intermediul mass-media

Capitolul 3. Studiu de caz: postul de televiziune “TVC 21”………………………………….…25

2.1. Scurt istoric al postului de televiziune TVC 21…………………………………………………30

2.2. Analiza stagiului de practică……………………………………………………………………40

2.3. Analiza creațiilor proprii……………………………………………………………………………………………….50

Concluzii……………………………………………………………………………………………50

Bibliografie…………………………………………………………………………………………53

Anexe………………………………………………………………………………………………

Introducere

Ființa umană își începe “cariera” de comunicator foarte devreme. Abia ieșit din burta mamei, copilul începe să urle, să țipe, să plângă. Plânsul exprimă durerea, mânia, frica?! Nu se știu prea multe, poate înseamnă toate în același timp. Însă, pentru cei din jur acesta este un prim “semn”: bebelușul este viu. Astfel începem să comunicăm.

Tema lucrării mele este actuală prin faptul că comunicarea a stat la baza legăturilor dintre toate sistemele esențiale ale societății.

De ce comunicăm? Comunicăm pentru a informa, pentru a ne informa, pentru a cunoaște, pentru a ne cunoaște, pentru a explica, pentru a ne explica, pentru a înțelege, pentru a ne înțelege.

Nimeni nu se naște știind care este locul său potrivit în societate. Acest lucru este învățat printr-un proces care începe acasă, copiii își imită părinții, frații și surorile. Doar ascultând și respectând, copiii învață adevaratele valori ale vieții. Treptat, acest proces de culturalizare și socializare se extinde pentru a include influența prietenilor, vecinilor, școlii și mass mediei.

Mass-media sunt mijloace de comunicare în masă care vizează transmiterea informației prin diverse canale, acestea fiind: presa scrisă, televiziunea, internetul și radioul.

De la comunicarea animală la limbajul uman, de la presă la televiziune, de la publicitate la Internet, de la zvon la opinia publică… totul este comunicare și schimb de informații. Acest vast domeniu alcătuit din științele comunicării și ale informării constituie un câmp foarte larg de cercetări multidisciplinare aflate în coordonanță cu obiectivele principale ale cercetări contemporane.

În societatea actuală, televiziunea și internetul sunt omniprezente încă din leagăn, din acest considerent putem spune că sunt cele mai credibile surse de informații, deorece acestea dispun de mecanisme ce atrag atenția societății, cum ar fi imagini video de la fața locului și arta fotografică ce acționează în prim-plan asupra conștiinței omului.

Tema lucrării mele este actuală prin faptul că apar tot mai multe dubii în ceea ce privește libertatea presei din Republica Moldova. Prin această teză de licență vreau să prezinte modalitățile prin care presa își exercită puterea asupra modului de a gândi a societății.

După cum știm, presa are un statut de organizator al zilei atribuit individului. În calitate de agenda setting ne plasează pe toți pe aceeași lungime de undă, sau cel puțin similară, ceea ce contribuie la coeziunea socială, prin focalizarea atenției noastre asupra problemelor abordate. În caz contrar, fiecare dintre noi ar putea merge în direcții diferite, ceea ce ar face o acțiune colectivă dificilă sau chiar imposibilă.

Din aceste concluzii, ne dăm seama că mass media reflectă un stil de viață, dar și încearcă să-l modeleze după bunul său plac. Este un fapt, că lumea mediatica și stilul de viață sunt interconectate.

Trăim într-o societate unde fiecare dintre noi este dependent de doza de informații și de senzaționalul redat prin știrile transpuse de instituțiile media. Mulți dintre noi ne lăsăm influențanți de știrile bombă care ne ghidează modul de a găndi și de a acționa.

Fiind considerată și a patra puterea în stat, mass-media are un rol important în dirijarea opiniei publice. În dependență de poziția care o susține un anumit post de televiune, ziar sau radio, acesta transmite informații prin care încearcă să schimbe rațiunea receptorilor

Pentru a găsi și păstra publicul, companiile media adaptează produsele sale în funcție de cerințele publicului. Gradul de influență asupra indivizilor nu poate fi sortat cu precizie, pentru că fiecare individ în parte este o persoană distinctă și expunerea media variază de la persoană la persoană. Chiar și așa, unele influențe mass media sunt de necontestat.

Partea tristă a lucrurilor este că majoritatea instituțiilor media din Republica Moldova sunt dirijate de partide politice, ceea ce demonstrează că libertatea presei este limitată în funcție de poziția persoanei date. Astfel, jurnaliștii își pierd libertatea de a scrie un articol sau de a realiza un reportaj după propria dorință și înțelegere a evenimentului. Acest lucru se întâmplă atunci când o persoana influentă deține puterea asupra cuvântului, oamenii fiind induși în eroare de ceea ce văd și aud zilnic la televizor sau în presa scrisă.

Prin eveniment înțelegem orice întâmplare din realitatea înconjurătoare cu o anume semnificație pentru un individ sau pentru un grup uman. Evenimente acceptate de către o comunitate umană sunt acele întâmplări din realitatea înconjurătoare care pot afecta statutul social, moral, afectiv, politic, economic, cultural al acesteia sau care modifică percepțiile, sentimentele, cunoștințele, interesele, proiecțiile indivizilor ce alcătuiesc comunitatea respectivă. Opinia publică reprezintă pentru jurnaliști instanța supremă care legitimează discursul și practicile jurnalistice și la care aceștia fac apel ori de câte ori se simt amenințați în relația cu puterea sau chiar cu publicul. Cel mai adesea, jurnaliștii operează cu argumente și opinii care circulă la nivelul comunităților umane, considerate ca un conglomerat și denumite, convențional, opinie publică, în cazul unor afaceri de interes larg pentru aceste comunități: afaceri de corupție, mari probleme ale societății, importante chestiuni de interes intenațional.

În concluzie vreau să spun că tema proiectului meu de licență este strâns legată cu modul de gândire și receptare a mesajelor transmise de instituțiile media către societate. Desigur, nu toți oamenii sunt capabili să transpună ceea ce aud și văd prin propria conștiință, pentru a nu fi manipulați. Să nu uităm de renumita frază “Un om neinformat este ușor de manipulat”.

Capitolul 1. Efectele mass-media asupra omului și societății

Rolul mass-media în societatea actuală

Mass-media modernă a devenit câmpul gravitațional în raport cu sistemul economic, sistemul politic, sistemul ideologic și sistemul cultural etc, ceea ce presupune accesul permanent la evenimentele cele mai important ale planetei. Astfel, cei care fac presa (reporteri, editori, prezentatori etc.) sunt, deseori, persoane cu un anumit statut în societate, acestea pot fi : persoane influente, vedete sau personalităti ale vieții media. O mass-medie “construită” de profesioniști poate fi o sursă de informații sigură sau o foarte periculoasă sursă de dezinformare.

Cuvântul scris sau rostit, a devenit drogul nostru zilnic. Chiar și la televizor, unde ascultăm cu urechile ciulite ultimele știri, în timp ce ochiul urmărește în burtieră sinteza lor scrisă. Fiecare zi o începem cu un ritual matinal grăbit și o dependență gravă de mass media. Avem nevoie de noutăți și comentarii, de iluzia că suntem prezenți , actuali, nerămași în urma. Fără lectura zilnică a presei, ne-am simți mai singuri și mai stingheri, într-o lume pe care, o înțelegem tot mai puțin.

Nu este prea îmbucurător faptul că prin intermediul presei, planeta s-a micșorat, că am ajuns cu toții într-un “sat mondial”, unde fiecare om are știința despre ce face celălalt. Prețul pe care îl plătim poate fi exorbitant, chiar dacă îmbracă forme difuz conceptuale: alienare, prăpastie cognitivă, “violul maselor”, manipulare planetară. Suntem bombardați cu prea multe informații pe care nu le mai putem face față.

Suntem îmbolnăviți de informație, iar vindecarea ne vine tot prin informații. Cineva trebuie să ne conducă prin multitudinea de știri și evenimente, de texte și gesture politice care ne copleșesc zilnic. Dreptul fundamental al omului nu este cel de a fi informat. Dreptul fiecăruia este să fie înțeleagă ce se întîmplă cu el, cu cei din jur, cu lumea în diversitatea ei. Forța colosală a mass-mediei nu constă în informație, ci în comentariu. Constă în echilibrul mai mult sau mai puțin nuanțat între eveniment și valorizarea lui, între fapt și opinia exprimată de el.

Presa este atât de neliniștită, de haotică și plină de surprize, încât nici un adevăr nu i se potrivește. În fața presei, adevărul pare un sărman cerșetor : are o singură și ponosită haină. Dacă vrem să înțelegem presa, trebuie să ne întrebăm de unde vine forța ei. Forța ei nu stă în primatul informației, nici în atributul său moral, ci în capacitatea ei colosală de a fi producătoare de sens și semnificații.

Media nu este o instanță a puterii. Aceasta din urmă nu depinde de individ, ci de instanța în care se găsește el și prin care impune forța de a gestiona și influența comportamentele individuale și mijloacele de constrângere. Dacă pentru justiție contează codul legii, pentru armată disciplina, pentru biserică Legile lui Moise și morala universal, pentru presă important este statutul de instanță de denunțare a puterii.

Media manipulează pe măsură ce se manipulează pe sine.

Media nu transmite ce se petrece în realitatea social, ci impune tot ceea ce constituie spațiul public.

Departe de a fi o oglindă a societăți, ea își manifestă o anume opacitate prin care vede ceea ce vrea să vadă, construind astfel asupra lumii o viziune particular și un sens unic.

Pe lângă cele trei ramuri ale guvernării (legislativă, executivă și judecatorească), presa este ,deseori numită “a patra putere în stat”, ceea ce demonstrează capacitatea sa de a influența societatea. Presa presupune toate modalitățile de comunicare care acționează asupra unui număr foarte mare de persoane, ce contribuie la formarea opiniei publice. Funcțiile mass-mediei sunt de a transmite informații, de a educa, de a influența și manipula opinia publică.

Fiind un component esențial al lumii moderne, sistemul comunicarii de masă s-a manifestat permanent ca un actor activ al jocului social, modelând celelalte subsisteme ale societății.

Efectele mass-media se pot resimți în diferite zone ale societății. După teoriticianul Denis McQuail, mass-media poate acționa asupra : indivizilor, instituțiilor, grupurilor, dar și întregii societăți. La fel, ea poate afecta personalitatea umană în :

dimensiunea cognitivă (schimbarea imaginii despre lume) ;

dimensiunea afectivă (modificarea unor atitudini și sentimente) ;

dimensiunea comportamentală (schimbări ale modului de acțiune a indivizilor).

Apariția presei. Mass media constituie un câmp de cercetare extreme de fertil, apărut în anii ’30 în Statele Unite. Centrate la început asupra influenței mass-media, studiile s-au orientat apoi spre modul de fabricare a informației cu scopul de a înțelege cine de a înțelege cine o produce și cum.

Cine spune ce, cui, pe ce canal și cu ce efect?

În 1948, Harold D. Lasswell, teoritician al cercetării mass-media, a fundamentat studiul acesteia pe baza celor cinci întrebări.

După mai bine de jumătate de secol, aceste întrebări – fără modificări esențiale – sunt suficiente în continuare pentru a circumscrie un câmp de cercetare bogat.

Cine produce informația? O sociologie a jurnalismului a apărut în anii ’80 și s-a preocupat în special de gradul de dependeță și autonomie al jurnaliștilor în interiorul mediului lor de interes (politic,economic, sportive etc.) . Aceste analize se delimitează de cele două modele frecvent întâlnite, caricaturale : modelul “profesionistului” netru, obiectiv și independent (viziunea angelică promovată de unii jurnaliști) ; respective modelul opus, foarte critic, al “câinelui de pază”, valetul aservit puterii (banului, oamenilor politici…). Sociologia mass-media este interesată mai multe de rețelele pe care le formează jurnaliștii, de legăturile pe care le întrețin cu sursele lor (oameni politici, magistrate etc.), decât de structurile ournalis (instituții de presă, grupuri de presă…) în care aceștia lucrează.

Diversificarea canalelor TV, concurența acerbă și apariția canalelor tematice (cinema, sport, canalele pentru tineri etc.) au favorizat competiția pentru audiența sau abonamente (pentru ziare), care pare să influențeze mai mult deciziile ournalis decât publicitatea sau politicienii.

Ce fel de conținut? Mass-media au două funcții importante : să informeze și să distreze. Analiza de discurs și analiza de conținut au ca scop identificarea tenelor abordate, a frecvenței lor, a mesajelor explicite sau implicite prezente în filme sau documentare. La rândul său, semiotica imaginii s-a concentrat în special pe interpretarea semnelor vehiculate de mass-media (televiziune, presă, publicitate). Ea a căutat să identifice codurile adesea invizibile prin care imaginile transmit o idee sau un mesaj.

Până în anii ’60, specialiștii considerau mass-media drept instrument de propagandă care căuta să impună un anumit mesaj (publicitar, politic…). Apoi, din anii ’70, perspectiva s-a schimbat : „Mass-media nu le spun oamenilor ce ar trebui să gândească, ci la ce ar trebui săse gândească”. Formulată în anii ’70 de câțiva cercetători americani, teoria agenda-setting arată că mass-media influențează opiniile, dar nu ca propagandist care spune “cum trebui gândit”, ci prin sensibilizarea cu privire la anumite subiecte de interes “la ce ar trebui să ne gândim”, propuse în agenda zilei.

Un alt punct de interes în cercetarea mass-media se referă la selectarea și „ambalarea” informației. De fapt, presa (ziare, televiziune, radio) nu propune o prezentare exhaustivă a realității. Selecția informației se face în funcție de anumite criterii predefinite :

macheta ziarului, care determină dinainte ordinea informației subiectelor ce urmeayă a fi prezentate (politică, actualitate internațională, fapt divers, sport, spectacole etc. Informația este mai departe selectată în funcție de principii de genul : apropierea primează în fața distanței geografice, cunoscutul în fața necunoscutului, neobișnuitului în fața obișnuitului etc. ;

zonele de interes ale jurnaliștilor și redactorilor-șefi influențează, de asemenea, politica editorială ;

constrângerile tehnice (mijloace financiare) joacă un rol important în tratarea subiectelor.

Punerea în scenă a informației face și ea obiectul a numeroase cercetări din deomeniul semioticii. “Prezentarea” informațiilor se face cu ajutorul unor tehnici specifice care se predau în școlile de jurnalism : tehnici de scriere (fraze scurte, preferința pentru concret, pentru dinamism), tehnici de tehnici converaționale, “scenarizarea” (cadre, secvențe). Procedeul de dramatizare a evenimentelor a fost, de altfel, dezvoltat mai ales după anii ’90. “Evenimentul trebuie să fie mai întâi o poveste înainte de a deveni un eveniment mediatic” (Stuart Hall). Se consideră că povestea poate atrage atenția spectatorului sau auditoriului mai mult decât alte forme de discurs.

Ideea generală este aceea de a pune în scenă informația sub forma unor povestiri, care să aibă pe cât posibil o intrigă, personaje, descrieri, o suită de întâmplări.

Prin ce canale? Diversitatea canalelor este impresionantă. Atunci când vorbim despre „media” în general, suntem tentați să trecem cu vederea aceaastă mare diversitate.

Televiziunea și-a îmbogățit oferta prin apariția cablului și a satelitului. Internetul a intrat și el cu drepturi depline în rândul canalelor media.

Cui? Diversitatea ofertei se suprapune diversității publicului. Există numeroase studii privind cititorii, ascultătorii și telespectatorii.

A trecut timpul când cititorul sau telespectatorul era privit ca un individ standard. Canalele media,dar și cercetătorii sunt interesați îndeaproape de diversitatea publicului și de modul în care acesta receptează programele. Audiența crescută în rândul tinerilor a emisiunilor de tip realitz show arată, de exemplu, că ea nu este alcătuită doar din adolescenți fascinați de idolii lor. De fapt, o parte importană a publicului are o atitudine critică față de conșinut, ceea ce nu o împiedică să urmărească, cu ironie, emisiunile preferate.

Cu ce efecte? Studierea infuenței mass-media este un subiect predilect al sociologilor. Cercetările au început încă în anii’30 și au cunoscut mai multe etape importante. În prima perioadă, în anii ’30-’45, teoria dominantă era ceea că mass-media au un efect imediat, masiv și normativ asupra audienței. Conform „seringii hipodermice” se consideră că mass-media injectează idei, atitudini și modele de comportament în mintea vulnerabișă a oamenilor.

Influența mass-media constă în uniformizarea cadrelor de gândire și de comportament în sensul acceptării sistemului capitalist. Cercetările aprofundate, desfășurate în anii ’40 și ’50 în Statele Unite, au răsturnat imaginea atotputernicei mass-media asupra opiniei publice. Ele au dat naștere unui model mai complex de influență și au atras atenția asupra puterii pre care o are publicul în ceea ce privește selectarea informațiilor de interes.

Cercetătorii au demonstrat că influența mass-media depinde de opiniile preexistente și de rețeaua de relații interpersonale ale receptorului. Acesta din urmă este influențat de părerea liderilor de opinie de care este apropiat. Efectele mass-media nu sunt decât directe : ele sunt filtrate și limitate la receptare.

Mass-media răspund nevoii de informare, divertisment și cultură. Ea contribuie, fără îndoială, la unificarea corpului social în jurul unei culturi comune.

În cursul anilor ’60, importanța pe care a început să o aibă televiziunea i-a făcut pe sociologi să acorde o nouă importanță influenței mass-media asupra opiniei publice. Totuși, au fost studiate mai puțin efectele imediate și mai mult cele pe termen lung. De altfel, dezvoltarea tehnicilor de comunicare a dat naștere ideii că ele pot avea un impact profund asupra organizării raporturilor sociale.

Teoria cultivării, dezvoltată de George Gerbner, pleacă de la ideea că mass-media au o influență profundă și pe termen lung asupra percepțiilor, valorilor și comportamentului individului.

Această teorie demonstrează că indivizii care consumă televiziune în doze masive capătă o anumită perspectivă asupra lumii, care o reflectă mass-media.

Deși cercetătorii nu au ajuns la o înțelegere asupra impactului pe care mass-media îl au asupra aspectelor psihologice, morale, economice, politice, creative și educaționale ale vieții individului de rând, ei au început să acumuleze o bază de reultate ale cercetătorilor care va facilita progresiv înțelegerea acestor chestiuni.

Mijloace de comunicare. Sistemul mass-media funcționează în sisteme sociopolitice date, în strânsă legătura cu conceptele eveniment, interes public și sfera publică. E greu de imaginat că mijloacele de informare în masă există independent de universul socio-uman, de sistemul de valori și de reprezentările lumii pe care o susțin. Fiecare dintre mijloacele de comunicare a determinat modificări majore atât în gândirea umană la nivel individual, cât și în dezvoltarea modului de a gândi la nivel colectiv. Așa cum capacitatea limbajului le-a conferit strămoșilor noștri primitivi un avantaj enorm asupra predecesorilor lor, apariția ulterioară a scrisului, tipăritului și a comunicării de masă, așa acum este astăzi, a conferit oamenilor din anumite epoci avantaje asupra predecesorilor lor.

Mijloacele noastre de comunicare au pornit de la anumite principii științifice în permanență perfecționare și de la aplicații practice. Acestea au determinat apariția unui număr incredibil de mecanisme care au modificat modul modul de comunicare. Ele au variat de la presa de tipărit a lui Gutenberg, până la cea mai nouă rețea de televiziune prin satelit. Evident, din punct de vedere tehnologic, mass-media vor continua să se dezvolte. Tehnologia comunicării fiind într-un proces de continuă modificare, putem constata că influențele presei asupra societății se vor schimba de la o epocă la alta.

Industria mass-media urmărește crearea efectelor imediate sau pe termen scurt asupra publicului, formata pe principiul balantei dintre cerere și ofertă. În acest sens, mass-media contribuie, nu atât la schimbarea radicală a unor opinii sau atitudini, cât si la confirmarea celor existente.

Deși erau numite “efecte media” mai degrabă decât “efecte ale jurnalismului”, lucrările despre influența presei au urmat tendințe mai generale legate de tipul de efecte care ar trebui măsurate : la scara mică sau la scara mare, limitate sau puternice, pe termen scurt sau pe termen lung, directe sau indirect, intenționate sau neintenționate, latente sau manifeste. Analizat de oamenii de știință care se încadrau în domeniul sociologiei, jurnalismul a fost văzut jucând roluri sociologice diverse.

Efectele pe termen lung nu numai că scapă din atenție datorită intervalului mare între cauză și efect, dar și că ele îmbracă forme nebănuite, declanșând alte procese paralele, ceea ce îngreunează detectarea și urmărirea lor. Cu toate acestea, cele mai importante și cu cea mai mare încărcătură semnatică sunt procesele care declanșează efectele pe termen lung.

În cazul efectelor pe termen scurt, influențele sunt multe și personale în fața libertății consumatorului mass-media de a alege, a aproba sau a nega informația, de a o interpreta în mod individual; decât în cazul efectelor pe termen lung, mesajele au un efect mai drastic, iar caracterul acestor efecte vizează întreaga societate.

Dintre procesele cu efect pe termen scurt ale mass-media, ce reprezintă o importanță vitală pentru societate sunt: informarea, culturalizarea și intensificarea vieții sociale și economice. Astfel, mass-media prin activitatea sa face transparentă puterea de stat și o obligă să fie responsabilă față de societatea gurvernată; stimulează participarea cetățenilor la viața politică și socială.

Mass media nu pot dicta oamenilor cum să gândească, dar decid în mare parte la ce se vor gândi.

Astfel, omul cult va selecta emisiuni de valoare, iar omul mediocru va petrece în fața mass-media toată ziua și se va încărca cu informații.

Obligațiunile care stau în fața presei:

a descoperi și a publica informații care să înlocuiască zvonurile și speculațiile ;

a rezista sau a evada de sub controlul guvernamental ;

a informa corect electoratul ;

a monitoriza acțiunea și inacțiunea guvernelor, a serviciilor publice etc. ;

a monitoriza activitatea întreprinderilor, modul în care acestea își tratează muncitorii, clienții și calitatea produselor ;

a liniști tulburările și a tulbura liniștea, oferind o voce acelora care, în mod normal, nu se pot face auziți în public ;

a oferi constant societății o oglindă reflectând virtuțile și viciile sale și demistificând tabuurile ;

a se asigura că s-a făcut sau se va face dreptate și că vor fi întreprinse investigațiile acolo unde nu există nici o asemenea intenție ;

a promova circulația liberă a ideilor, în principal oferind o platformă pentru cei ce au opinii diferite de cele ce prevalează în societate.

1.2. Impactul și influența mass-media în sfera politică

Așteptările legate de comportamentul politic datează din timpul lui Platon și a lui Aristotel, deși disciplina academică a științelor politice apărut acum o jumătate de secol, în SUA. Definită ca studiul guvernului și al altor instituții și procese politice, științele politice au atât o latură de știință socială, cât și una umanistă : prima are ca rezultat elaborarea unor sondaje la scară largă despre orientările, valorile și comportamentul politic, iar ultima investighează aspirațiile către comportamentul moral și etic în lumea politică.

Raportul dintre politică, mass-media și opinia publică încorporează elementul de noutate propus de o știre, ceea ce declanșează discuțiile, conversațiile duc la formarea problemelor, iar problemele constituie baza opiniei publice și a politicii.

Știrile sunt preocupate de ceea ce este neobișnuit și neașteptat. Opinia publică este prelucrată și oferită prin ziare, care au capacitatea de a produce, multiplica și distribui cât se poate de rapid faptele și gândurile.

De regulă, actorii politici solicită opinia publică, ca parte integrală a sistemului politic, pe următoarele dimensiuni:

sensibilizarea opiniei din perspectiva perceperii pozitive a imaginii politice;

acceptarea de către opinia publică a deciziilor și inițiativelor politice în scopul consolidării puterii;

discreditarea oponenților politici/electorali.

Pentru a fi percepută mai ușor de opinia publică, politica se exprimă prin simboluri. Anume simbolurile oferă o aură de legimitate în ochii publicului. Contează, până la urmă, spectacolul cu publicul, nu platforma politica propusă. În cadrul sistemului politic, prin intermediul ritualului, oamenii nu fac decât să legitimeze puterea deținută de liderii politici.

Marketingul politic. O dată cu apariția mijloacelor de comunicare de masă și a tehnicilor de marketing, comunicarea a participat la transformările câmpului politic. Diferite analize ale acestui proces oscilează între functța sa de reglementare a unei legături sociale destabilizate și apariția noilor moduri de gestionare a socialului și a formelor de dominare.

PR-ul politic și-a revendicat un loc determinat în contextul comunicării politice moderne. Astăzi științele comunicării tratează PR-ul politic prin prisma mai multor categorii de activități. În primul rând, PR-ul este abordat ca managementul informațional mediatic. Asemenea activități constau, în principal, în fabricarea unor evenimente tentante pentru mass media. Acest tip de activitate menține, pe de o parte, vizibilitatea partidului, iar pe de altă parte, prezintă atitudinea actorului politic față de anumite probleme ale societății, precum și soluții oferite. În al doilea rând, PR-ul politic este abordat ca management de imagine al politicianului și al manierei în care această imagine poate fi modelată. Acest gen de management vizează nu doar imaginea liderului politic, ci și e cea a partidului propriu-zis, activitate definită ca marketing politic.

În Republica Moldova, primele dezbateri televizate în Campania de la 1996 vin să confirme, de asemenea, influența tehnicilor occidenta de PR asupra consilierilor de imagine ai primului președinte Mircea Snegur și tendința de poziționare în mentalul electoratului. Pentru a asigura un spectacol cât mai memorabil alegătorilor, candidatul și-a început discursul cu rostirea rugăciunii “Tatăl nostru”, nu înainte însă de a-l întreba pe contracandidatul său dacă știe „Tatăl nostru”. Acest fapt denotă că Snegur venise cu lecția de PR bine pregătită de acasă. [21, p.71]

Contribuția mass media la constituirea și consolidarea partidelor este un element important al relației dintre mijloacele de comunicare de masa și politica. Însă, conform Codului deontologic al jurnalistului din Republica Moldova, “Profesia de jurnalist este incompatibilă cu orice funcții în organele puterii de stat, legislative sau de drept, dar și cu apartenența la un partid politic.” [6]

Campaniile electorale demonstrează că sfera politico-mediatică începe tot mai mult să resimtă influența marketingului politic, înțeles drept un ansamblu de acțiuni îndreptate spre promovarea prin intermediul mass media, în cazul dat, a “produsului” politic: obiectivul marketingului politic rezidă în obținerea unui “acord” dintre “producătorii” imaginilor politice și “consumatorii” lor, în optimizarea raportului dintre cerere și ofertă, fiind mult mai pragmatic și concret, orientat spre asigurarea influenței asupra opțiunilor electorale ale auditoriului. După cum arată jurnalistul Vance Packard într-o lucrare de a sa “alegătorul, intrând în cabina de vot, ezită, ca și cum ar fi într-o farmacie, unde are de ales între două feluri de pastă de dinți. Până la urmă o va alege pe cea despre care i s-a vorbit mai mult”. Constatarea citată reflectă deja un loc comun: opinia votanților asupra candidaților electorali depinde foarte mult de informația oferită de mijloacele de comunicare de masă.

Așadar, marketingul politic ajută la crearea mărcii, promovarea ei pe piață în condiții de concurență acerbă, utilizându-se fenomene inerte ca poziționarea, imaginea și brandul politic.

Independența presei poate fi asigurată doar prin două tipuri de soluții : prin mijloacele economice și prin mijloacele legislative. În primul caz, transformarea instuției de presa într-o întreprindere rentabilă elimină finanțarea de către stat sau de către partidele politice și creează condițiile autonomiei politice; în al doilea caz, existent unor cadre legate de sprijinire dezinetersată a presei, care precizează mecanismele de limitare a intervenției puterilor în activitatea jurnalistică, permite instituirea autonomiei de funcționare a mass-media.

Numeroase experiențe arată că nici una din cele două soluții nu este perfectă: bătălia pentru autonomia economică aruncă întreprinderea de presa în jocul conflictual al pieței și, implicit, în țesătura intereselor economice-politice; marile trusturi de presă au fost frecvent acuzate fie de promovarea unor poziții părtinitoare și de practizarea cu anumite grupuri ale puterii; fie de sacrificarea raționalității politice în favoarea spectacularizării comerciale a informației ; la rândul său, sistemul serviciului public a cunoscut numeroase deformări: prin instituțiile de presă finanțate de stat, puterea a plasat, în mod privilegiat, anumite mesaje și a blocat accesul mesajelor, reprezentând punctele de vedere ale opoziției sau ale vocilor publice.

Manipularea ca dezinformare. Fiind un produs al comunicării oamenilor în context social, manipularea este întotdeauna suma specifică a relației discursive dintre emițător și receptor. Însuși actul comunicării ar presupune o manipulare, întrucât emițătorul încearcă, în conformitate cu interesele proprii, să-l convingă pe receptor să înțeleagă sau să facă anumite lucruri. Nu de fiecare dată însă, persuadarea se înscrie într-un mecanism al manipulării sau este conștientizată ca intenție de manipulare.

“Manipularea ca intenție de a schimba cursul firesc al evoluției politice și istorice a unei comunități își găsește cel mai potrivit teren de afirmare în țări ca Rusia, Ucraina, țările Aisie Mijlocii, Moldova, unde, după căderea Imperiului Sovietic, clasa conducătoare s-a constituit spontan pe fundalul unei totale nepregătiri politice a maselor…Masca democrației este o pavăză necesară pentru a evita înzinuire de anachronism ori de incompetență.” [13, p. 125]

De aceea, numai acel discurs care urmărește “acțiunea de schimbare a opiniilor, atitudinilor și comportamentelor prin expunerea la mesaje a persoanelor și grupurilor umane în vederea atingerii unor scopuri dorite de altcineva, fără aplicarea constrângerilor fizice și fără conștientizarea discrepanței dintre scopurile îndepărtate ale persoanelor și grupurilor-țintă și scopurile îndepărtate ale celor care exercită influența”, capătă caracteristicile propriu-zise ale unei manipulări.

Manipularea se manifestă în mod diferit și în contexte diferite. Modurile de manifestare ale manipulării se mai numesc și tehnici ale manipulării, cele mai cunoscute fiind manipularea semnatică, manipularea neurolingvistică, manipularea prin imagini subliminale, manipularea prin controlul informației.

Discursul. Într-o lume a discursului și a influențării pe orice cale, presa nu poate să-și păstreze inocența și să se rezume doar la dreptul de a informa neutru și obiectiv. Presa manipulează chiar și atunci când nu manipulează.

Orice discurs implică cel puțin două operațiuni : enunțiative și discursive, ceea ce presupune prezențe inseparabilă a următorilor factori : emițător, destinatar, spațiul și timpul comunicării, intenția comunicativă, tema discursului etc. Din această perspectivă, discursul va fi un construct de strategii discursive, care trebuie să respecte câteva condiții :

o situație de incertitudine ;

un scop ;

regulile jocului ;

un plan logic.

Altfel spus, discursul va construe în mod simultan un câmp discursiv și un sistem de relaționări, o axă a raportării : eu – tu – aici – acum.

Vorbind despre manipulare în contextul discursului politic, nu o putem defini altfel decât dezinformare. Scopul acesteia nu este, cum s-ar putea crede, unul limitat în timp. Dezinformarea poate avea o acțiune redusă în plan temporal, dar acest lucru este valabil doar pentru societăți cu vechi tradiții democratice, în care există și funcționează mecanisme civile, juridice și legislative de contracarare a acestei acțiuni. Pentru societățile posttotalitare însă, dezinformarea este nu numai o treaptă în ascensiunea politică a unui partid sau a unui lider politic, ci și un factor indispensabil de deturnare a opiniei publice de la gravele probleme sociale și economice ale țării și de creare a unor mituri politice care, pe de o parte, să motiveze existențe acestor probleme, iar pe de altă parte, să justifice incapacitatea partidului de guvernământ, a oficialităților ori a liderilor politici de a le soluționa.

Dezinformarea presupune o modalitate specifică de prezentare a informației, în care realitatea vizuală dobândește o imagine neadecvată și în care interpretarea eronată a faptelor se insinuează fie prin maniera de relatare, fie prin formularea explicită a unei opinii false. În ambele cazuri, un rol improtant îl joacă alegerea mijloacelor discursive prin care dezinformarea trebuie să-l facă pe receptor să creadă că interpretarea evenimetelor pe care o asimilează inconștient este o interpretare care îi aparține.

Manipularea este un mod de acțiune psihic care se exercită asupra indivizilor sau grupurilor sociale cu scopul de a le influența comportamentul, atitudinile și deciziile în direcția dorită de agentul acestei acțiuni. La o analiză mai atentă, se constată că manipulare, în formele ei actuale, este produsul unui sistem democratic, în care orice decizie importantă nu poate fi luată decât prin acordul unei majorități relative sau absolute. Manipularea vizează în primul rând masele, deși pare a se adresa fiecărui individ în parte; mai mult decât atât, cei care recurg la manipulare trebuie să creeze celor manipulanți impresia că ceea ce hotărăsc ei să facă “o fac în totală libertate” și că “supunerea lor este liber consimțită”. Tocmai aici este găsit cel mai însemnat aspect al fenomenului studiat, reperabil de altfel și în câmpul semantic al cuvântului care a stat la baza noțiunii de manipulare.

Comunicarea politică. PR-ul politic, propaganda și publicitatea politică reprezintă componentele de baza ale comunicării politice. Modalitatea de funcționare a sistemului comunicării politice diferă în funcție de rgimul politic existent, fiind determinată de ideologia dominantă și acceptată într-o societate. Limbajul politic și mai ales cel publicitar abundă în formule cu dublu sens. O asemenea formulă – celebră, prin umorul ei involuntar – aparține generalului Joao Baptista Figueiredo, la data respectivă fiind președintele Braziliei : “Doresc să deschid larg porțile democrației în această țară și oricine va opune rezistență va fi arestat! Îl voi arunca în închisoare! Îl voi distruge!”

Din nefericire, prin intermediul unor spoturi publicitare sau al unor declara’ii politice televizate, suntem expuși vorbirii cu dublu sens. [20, p. 135]

Din punctual de vedere al influenței pe care o au asupra constiinței maselor, propaganda și Public Relations nu se deosebesc. Aceste două modele de comunicare politică se poziționează distinct grație obiectului de influență și a materialului difuzat. Propaganda popularizează și injectează în conștiința indivizilor anumite concepții, idei și idealuri politice, propunându-și drept obiectiv extinderea numărului de receptori.

Abordarea opiniei publice în cadrul sistemului politic imprimă o deosebită importanță afirmațiilor sociologului francez Gabriel Tarde:

“Opinia publică este rezultatul a doi factori principali – presa și conversația. Presa, în primul rând, și conversația, în al doilea rând. Există o legătură strânsă între funcționarea conversației și schimbarea opiniei de care depinde instabilitatea puterii. Acolo unde opinia este slabă, este pentru că se discută fără însuflețire; acolo unde opinia este puternică, este pentru că se discută foarte mult; acolo unde este violență este pentru că oamenii se entuziasmează discutând; acolo unde este liberă, este pentru că discuțiile sunt variate” [8]

1.3 Instrumente de orientare a opiniei publice prin intermediul mass-media

Poți oare să faci într-adevăr distincție între mass-media ca un instrument de informare și de divertisment și ca un agent de manipulare și de îndoctrinare?

Herbert Marcuse

Pentru a-și împărtăși gândurile, indivizii au folosit întotdeauna canalele de comunicare : vorbirea, manuscrisul, tiparul, ecranul.

În viața de zi cu zi, doar presa poate dezinforma, doar ea are puterea de a înveșmânta minciuna în hainele simple și convingătoare ale adevărului, ale unei știri curate și nevinovate.

Tehnici de manipulare. Strâns legată de manipulare, dezinformarea ține de impunerea unui sens ascuns și uneori abia sugerat prin intermediul altui sens, aparent și dominant. Scopul declarat sau numai dorit al dezinformării este acela de a influența în ascuns, de a schimba păreri și opțiuni în mod subtil.

Manipularea este o influențare vinovată, menită să schimbe idei, acțiuni sau convingeri fără ca o persoană în cauza să fie conștientă de intenția noastră. Din acest punct de vedere, orice demers economic sau social pare a sta sub semnul acestei influențări subtile și vinovate.

Strâns legata de propaganda, dar niciodata identificata cu ea, manipularea se manifesta fie instinctive, fie premeditat, sistematic si coerent.

Având un puternic și nedeclarat caracter subliminal, manipularea se ridică deasupra altor forme de minciună mediatică, înglobându-se și surclasându-le prin amploarea și varietatea procedeelor, prin efectul devastator produs asupra psihicului uman.

Ceea ce apropie unele de altele toate formele de minciună deja amintite este exploatarea abilă nu neaparat a naivității sau inocenței, cât mai ales a lipsei de informare, a neputinței de a alege și de a verifica informația primită. În consecință, antidotul tuturor formelor de manipulare nu este decât conștientizarea și lectura avizată, deziderat greu de împlinit într-o lume superinformatizată și capabilă de performanțe tehnice de neimaginat până acum : colaje, trucaje, imagini virtuale.

Manipularea se deosebește de alte forme de influențare negativă, ceea ce nu o impiedică să le înglobeze. Prin urmare, caracteristica de bază a manipulării ce reprezinta amplitudinea și mulțimea procedeelor folosite. Modurile de manifestare ale manipulării se mai numesc și tehnici de manipulare, cele mai cunoscute fiind:

manipularea semantică;

manipularea neurolingvistică;

manipularea prin imagini subliminale;

manipularea prin controlul informației.

Ca principale tehnici de influențare a presei, folosite în mod curent, sunt:

Selectarea știrilor este cea mai eficientă cale de fixare a influenței în spațiul informațional, deoarece criteriile de selectare celor care o dețin au deja o anumită influență în structura socială.

Orientarea știrilor se realizează prin ignorarea unor componente ale mesajului inițial, publicul având acces doar la unele segmente ale circuitului informațional.

Influențarea prin plasarea știrilor vizează dimensionarea axiologică a conținutului în funcție de pagina pe care este culeasă știrea sau de locul atribuit acesteia într-o emisiune. Astfel, plasarea unui fapt oarecare pe prima pagină îl poate proiecta în sfera evenimențialului, în timp ce un eveniment autentic, dar defavorabil puternicilor zilei, prin distribuire pe ultimele pagini contribuite substanțial la aruncarea lui în anonimat, opinia publică urmând acest curent.

Influențarea prin titluri se bazează pe faptul că sinteza din titlul articolului constituie o evaluare a articolului în structura de ansamblu a publicației. Caracterele cu care sunt culese titlurile indică și importanța lor pentru editori, importanța care se transferă, astfel, publicului.

Alegerea evenimentelor care vertebrează un flux comunicațional cu mare putere de influențare, întrucât abordarea întregii activități a unui lider în contextul statusului de prestigiu a ramurii de activitate în care s-a afirmat contribuie la discreditarea lui într-o maniera aparent reverentioasa, dar eficientă.

Selecția fotografiilor în presa scrisa precum pot afecta semnificativ atitudinea publicului fața de continuțul din imagini. O modalitate de denigrare fără cuvinte o constituie alăturarea unei fotografii scandaloase de imaginea unei persoane căreia nu i se face o “presă bună” în momentul respectiv. Simpla vecinătate poate induce în percepția cititorului o echivalentă valorică deosebit de permanentă în fondul aperceptiv și cu impact asupra aparițiilor publica viitoare, ale persoane respective.

Editorialul, prin orientarea inerentă a editorialistului, poate contribui nu numai la afirmarea unei personalități, ci și la transformarea ei în lider de opinie a publicului care împărtășește punctul de vedere al editorialistului respectiv. Într-o lume grabită, cum e cea contemporană, editorul rezuma în ochii cititorului scara de valori necesară orientarii în succesiunea evenimentelor deosebit de schimbătoare.

Un loc aparte în manipulare îl constituie producerea și difuzarea informațiilor tendențioase. Informația tendențioasă a fost foarte multă vreme identificată fie cu eroarea, fie cu minciuna. Unele studii au clarificat faptul că eroarea se definește ca o neadecvare numai în raportul cu realitatea, în timp ce minciuna este o neadecvare față de adevăr.

Forța și slăbiciunea presei stă în foamea ei de senzațional. În spatele celor mai nobile principii deontologice se ascunde un adevăr inconfortabil și dur : presa adoră sa fie manipulată, pentru a manipula la rândul ei.

Situată în avalul procesului de comunicare, receptarea mesajelor a fost multă vreme ruda săracă a analizei media. Receptarea mesajelor mediatice este un proces social de sine stătător, dependent de rețelele de relații interpersonale în care se înscrie fiecare individ.

Media face obiectul unei „atenții oblice” : conținutul ei este perceptat nu ca o „realitate”, ci dimpotrivă, cu o anumită distanță (ironie, neîncredere). Aceste suporturi “sunt utilizate pentru a alimenta realitatea cotidiană cu plăceri de fiecare zi și pentru a crește sentimentul de comuniune din interiorul căminului. Ele vorbesc despre o lume de promisiuni construită în acel mediu și mai ales fac să se vorbească despre și să se anime atmosfera din interiorul căminului.”

În ciuda faptului că mesajele sunt cel mai adesea codificate conform ordinii dominante, nu e necesar să fie receptate la fel. Se disting trei tipuri de lecturi posibile : dominantă (mesajul este receptat în mod natural, direct), opozițională (mesajul este înțeles, dar este “citit” folosind un alt cod) sau negociată (lectura este în același timp și conformă cu codul dominant, și opozițională).

Persuasiunea. Grecii antici sunt primii care au atins problema persuasiunii, numind-o retorică. Conform teoriei aristotelice, persuasiunea e alcătuită din argumente ce au la bază credibilitatea sursei, apelul la emoțional sau la logică. Mai târziu, Kennethh Burke (1970) a a ajuns la concluzia că “utilizarea limbajului ca mijloc symbolic induce cooperarea între ființe, care, prin natural or, reacționeză la simboluri”. Persuasiunea sau retorica este arta de a convinge. Chiar dacă ne este greu să recunoaștem, multe dintre acțiunile noastre zilnice urmăresc doar un singur lucru: să influențe o altă persoană.

În opinia lui J. -N. Kapferer, persuasiunea implică șase faze – expunere, atenție, înțelegere, acceptare sau respingere, schimbare și acțiune -, fiind eficientă în funcție de :

implicarea subiecților ;

familiaritatea sau noutatea informației ;

utilitatea informație ;

sprijinirea unei decizii luate în prealabil de subiecți. [Kapferer, 2002, p. 5]

Implicarea subiecților este extrem de importantă în persuasiune. Ideea de „a crea împreună” procesul persuasiv înseamnă că ceea ce se petrece în mintea receptorului este la fel de important ca intenția sursei. Din acest punct de vedere, eficiența oricărui act de persuasiune presupune auto-persuadarea.

Există o diferență între manipulare (arta de a influența) și persuasiune (arta de a convinge), care presupune o colaborare conștientă, o acceptare măcar tacită din partea celui influențat. Ca într-un joc de billiard, manipulatorul inoculează idei, convingeri sau opțiuni nu în mod direct, ci prin intermediul jocului, al amuzamentului etc.

Efecte persuasive. Lionel Bellenger, numește și analizează pe scurt efectele de convingere :

efectul competenței (să fii inteligent, sobru, argumentat, cu probe etc. ) ;

efectul metodei (să clarifici, să ordonezi, să clasezi corect ) ;

efectul demonstrative (să creezi un lanț deductive și cauzal ) ;

efectul de soluționare ( să urmărești eficacitatea discursului) ;

efectul de repetiție și de insistență ;

efectul de implicare (să iei receptorul drept partener, să-l implicit logic și emoțional) ;

efectul de exemplaritate (limitarea subiectivității poate deveni o garanție a adevărului).

Persuasiunea jurnalistică este constituită din ansamblul mijloacelor care îl determină pe cititor să-și asume caracterul cert al realității. Dintre numeroasele mijloace, le enumerăm pe cele mai simple : ilustrarea foto și citarea, ce fac trecerea de la aparență la certitudine, de la afirmația „Iată realitatea” la afirmația “Realitatea aceasta este sigură”.

Televiziunea. Televiziunea joacă un rol important în difuzarea valorilor și a modurilor de viată al societății, ținând seama de fascinația pe care o exercită prin forța imaginii.

“La o mie de persoane care citesc o carte, zece până la o sută de mii vor citi un ziar, iar unul până la zece milioane vor privi la televizor. Un Voltaire al anului 2000 ar trebui să apară la televiziune, altminteri n-ar mai fi Voltaire. Dar nu e deloc sigur că televiziunea i-ar permite "fanteziile" pe care monarhia absolută – de voie, de nevoie – a trebuit să i le tolereze. Aici se transmit mesaje strict orientate și controlate.” [25]

Știrea de televiziune este o informație redată cu ajutorul artei cinetice, prin aceasta ea adresându-se atât raționalului, cât și afectivului. Prin acest specific își relevă o mare putere de influențare asupra multor segmente de public, prin îmbinarea a trei dimensiuni care particularizează știrea de televiziune: imaginea, cuvântul, sunetul.

Evoluția mijloacelor de comunicare în masă (presa scrisă, radio, televiziune) a fost însoțită de mutații sociale importante în domeniul comunicării :

dezvoltarea publicității, marketingului și comunicării politice ;

proliferarea instrumentelor de comunicare precum telefonul și Internetul ;

dezvoltarea comunicării politice și a comunicării organizaționale ;

revoluția din relațiile sociale : declinul autorității tradiționale a lăsat mai mult loc acordului, ascultării, negocierii, discuției, pe scurt, “comunicării” între părinți și copii, între soț și soție, între angajați și cadrele de conducere, între profesori și elevi.

Convergența acestor evoluții a dat naștere la două fenomene distincte :

constituirea domeniului științelor informației și ale comunicării care și-au propus ca misiune analizarea formelor diferite de comunicare ;

apariția unei ideologii a „societății comunicării”.

Manipularea acționează la psihicul indivizilor cu scopul de a le influența comportamentul, atitudinile și deciziile în direcția dorită de initiatorul acestei acțiuni. Manipularea vizează în primul rând masele, deși pare a se adresa fiecărui individ în parte; mai mult decât atât, cei care recurg la manipulare trebuie să creeze celor manipulanți impresia că ceea ce hotărăsc ei să facă “o fac în totală libertate” și că “supunerea lor este liber consimțită”.

Fiind un produs al comunicării oamenilor, manipularea este rezultatul relației discursive dintre emițător și receptor. Însuși actul comunicării presupune o manipulare, întrucât emițătorul încearcă, în conformitate cu interesele proprii, să-l convingă pe receptor să înțeleagă sau să facă anumite lucruri.

Dezinformarea presupune o modalitate specifică de prezentare a informației, în care realitatea vizată dobândește o imagine neadecvată și în care interpretarea eronată a faptelor se insinuează fie prin maniera de relatare, fie prin formularea explicită a unei opinii false. În ambele cazuri, un rol important, dacă nu covâșitor, îl joacă alegerea mijloacelor discursive prin care dezinformarea trebuie să-și atingă scopul: să-l facă pe receptor să creadă că interpretarea evenimentelor pe care o asimilează inconștient este o interpretare care îi aparține. Înainte de a urmări cum se manifestă aceste mijloace în presa noastră oficială, să enumerăm doar câteva din ele, considerate a fi drept cele mai cunoscute și eficiente: selectarea și orientarea știrilor, care se întemeiază pe o prezentare parțială, voit fragmentată, a informației; plasarea știrilor și influențarea prin titluri, accentuând ponderea unor aspecte ale informației asupra celorlalte; transformarea editorialistului sau comentatorului politic într-un lider de opinie, exploatându-se în acest sens și trăsăturile carismatice ale personalității sale; prezentarea tendențioas a unor știri, prin dozajul bine gândit între adevăr și minciună, prin crearea unor locuri comune ale argumentelor în lipsa unui suport real, dar pe baza unui criteriu elementar al verosimilității, prin spunerea adevărului ca pe o minciună etc. Observăm din această enumerare că dezinformarea, ca tactică a unei strategii (manipularea), nu poate fi definită în termenii jocului aberant al unei (unor) minți bolnave de putere. Dezinformarea este o modalitate foarte inteligentă și asiduu elaborată de influențare a opiniei publice în direcția dorită de

așa-numiții ei comanditari. Mai mult decât atât, ea presupune o colaborarea a unor specialiști din diverse domenii (lingvistică, istorie, politologie, psihologie), fără de care nu se poate obține ceea ce asigură succesul manipulării: unitatea discursivă a mesajelor dezinformatoare și aparența coerentă științifică a interpretării. În acest context (al politicului și ideologicului), manipularea poate fi înțeleasă și ca o veritabilă conspirație împotriva maselor și a indivizilor din care acestea se alcătuiesc. Dar este și un complot împotriva bunului –simț, complot car epoate avea cele mai nefaste consecințe acolo unde publicul este mai puțin pregătit să distingă adevărul de minciună, dezinformarea de informare și imaginarul de real.

Televizuiunea este mijlocul de dezinformare care accede direct la conștiința publicului, fiind în același timp un mijloc universal și foarte rapid. Presa oficială, cu tot populismul și accesibiliatea ei aparentă, are dezavantajul de a nu cuprinde în vizorul său decât o parte neînsemnată a publicului și în acestor factor se dovedește a fi decisiv în ceea ce privește randamentul ei ideologic sau, mai precis, mitografic. Cu toate acestea, anume presa oferă tabloul complet al discursului cu intnție manipulatoare la care recurg guvernanții în scopul unei autolegitimări istorice și deci politice.

Câteva procedee de autoaparare a influenței instituțiilor de presă asupra voastră:

Refuzați lucrurile de-a gata, informațiile deja lecturate. Întrebați-vă ce se ascunde în spatele unei anumite insistențe, a unei anumite campanii de presă.

Priviți cu reticență comunicatele de presă sau dosarele oferite aparent dezintersat, ele vor ascunde interesele precise și în nici un caz inocente.

Lecturați aceeași știre din mai multe surse.

Mutați centrul de atenție nu pe imaginea (știrea) în sine, ci pe semnificație.

Citiți acuzele de corupție la adresa unui politician în contextul unei lupte politice menite să discrediteze nu neaparăt omul, ci partidul politic din care face parte.

Intregrați știrea zilei într-o succesiune în timp a evenimentului, s-ar putea ca semnificația să fie alta.

Nu vă lăsați manipulați emoțional, judecați faptele cu mintea, și nu cu inima, așa cum vă îndeamnă subliminal imaginile.

Nu refuzați punctual de vedere al unui ziarist, obișnuit să contrazică tot timpul. Uneori, opinia lui etern polemică va poate ajuta să înțelegeți un fapt cu mintea dumneavoastră, și nu a altuia.

Evitați să creditați un singur commentator. Orice ziairst este un om, decât se poate înșela și el.

În limita posibilităților, informați-vă și din presa straină.

Evitați extremele. Nu toată presa minte și nu orice fapt este adevărat doar pentru că a fost scris în presă.

Marea provocare a presei constă în “lupta” a două libertăți fundamentale : libertatea economica și libertatea expresiei. Între ban și adevăr pare să se fi creat o enormă prăpastie. Cine dorește sa impace aceste doua contrarii trebuie sa recurga la concesii si negocieri penibile, incercind sa pastreze acel echilibru care sa nu-i afecteze in nici un fel renumele si credibilitatea, bunurile cele mai de pret ale unei publicatii. Intre cistigul cu orice pret si libertatea totala apare calea de mijloc : rigoarea profesionala si moralitatea fiecarui ziarist.

Aflată într-o eternă luptă cu puterea, presa trebuie să-și afirme mereu statutul de voce independentă, lucidă și neiertătoare cu excesele sau derapajele oamenilor politici. În presa, libertatea se câștigă în fiecare zi.

Nesusținută de fapte, orice libertate se refugiază în demagogie și discurs electoral, ceea afirmă articolul 19 din Declarația Internaționala a Dreptului Omului:

“Orice individ are dreptul la libertate de opinie și de exprimare, ceea ce implică dreptul de a nu fi hărțuit pentru opiniile sale și dreptul de a primi și de răspândi, fără limitări de frontieră, informațiile și ideile prin intermediul mijloacelor de expresie existente.”

Ca orice acțiune socială care se desfășoară într-un spațiu social unde există multe variabile parțial controlabile și altele incontrolabile, manipularea nu trebuie văzută ca o fatalitate, dar nici ca o bagatelă care nu ar merita atenție, deorece are un potențial deosebit de important în formarea și întreținerea unor curente de opinie.

Cum marile curente de opinie sunt reprezentate de atitudinea generală și de atitudinea publicului în raport cu o situație problematică, sondajul de opinie poate fi un reper de neinlocuit în evaluarea dinamicii structurilor de opinie în orice zonă a spațiului social global.

Capitolul 2. Studiu de caz: postul de televiziune “TVC 21”

Televiziunea reprezintă triumful mașinii în fața omului.

Fred Allen

2.1 . Scurt istoric despre postul de televiziune TVC 21

Știrea de televiziune este cea mai veridică cale de a prezenta o informație, deorece aceasta conține puterii cuvântului, imaginii și sunetului.

Fiecare post de televiziune are propriile reguli și convenții privind scrierea unui text. Tânărul jurnalist trebuie să le cunoască și să le adopte : aceasta este o condiție a integrării sale într-un sistem concret de producție.

Tvc 21 este un canal de televiziune privat din Republica Moldova înființat în anul 1996, care difuzează în mare parte emisiuni în limba rusă și mai puțin în limba română. Se bucură de o popularitate medie, fiind urmărit în special pentru filmele sale retransmise din Rusia. Produsul de bază a companiei sunt emisiunile informative, analitice, programele distractive, sportive, cele pentru copii. Pe parcursulu activității, compania a primit trei licențe a CCA (Consiliul Coordonator al Audiovizualului).

Axa cronologică a postului de televiziune arată cam așa:

în februarie 1997 a apărut prima emisiune informativă " Ведомости " ;

în 1998 toată tehnica de montare și filmare veche a fost înlocuită cu cea digitală.

în 1999 a apărut prima emisiune în direct.

în anul 2001 a fost realizat site-ul www.tvc21.md.

Pe parcursul activității postului au fost realizate emisiuni televizate ca :

" Ведомости " – primul program informativ al postului TVC21. Emisiunea a suferit o serie de schimbări pe parcurs, dar neschimbate au ramas trei principii fundamentale: veridicitatea, obiectivitatea și scoaterea la iveală a evenimentelor.

"Криминальная Хроника" – emisiune săptămânală ce informează despre evenimentele ilicite petrecute în țară. Accidente rutiere, omoruri, incendii și cazuri excepționale, filmări operative și istorii polițienești.

"Фазенда" – emisiune pentru toți cei care sunt proprietari a unui lot de pământ în afara orașului. Autorul Emil Dimitrenco informează în mod familiar spectatorul despre subtilitățile pământului.

Лицом к людям" – are ca invitați oameni politici, economiști, diverși analiști, întreprinzători și oameni din lumea artei. Miniștri și deputați, liderii conducerii țării, actori și interpreți răspund la întrebările publicului.

"Шарм" – emisiune despre tendințele modei, etichetă și lumea mondenă.

Din 1998 în fiecare dimineață, sâmbăta și duminica, apare emisiunea "Bună dimineața, Chișinău".

În 2006 și-a făcut apariția programul distractiv "Casinou Muzical". Această emisiune constituie o pistă pentru tinerele talente din republică. Interpreți, compozitori puțin cunoscuți în Moldova au șansa de a se face auziți și apreciați.

Ianuarie 2008 a fost pista de lansare a știrilor în limba de stat. "Știri 21" – program informativ în limba de stat. Emisiunea apare 5 zile în săptămână cu excepția zilei de sâmbătă și duminică, cde patru ori pe zi. La ora 19:30 prezentatorul relatează în direct despre cele mai importante evenimente din țară.

Proiectele speciale constituie una din trăsăturile de bază a TVC 21. De exemplu, emisiunea “Direct din viață” are scopul de a arăta prin prisma eroului emisiunii diferite laturi ale anumitor profesii sau grupuri sociale. Obiectivul emisiunii “Direct din viață” constă în demonstrarea evoluției eroului ce are loc în timpul perioadei de filmări ale sezonului următor de televiziune. Emisiunea este zilnică și durează până la 25 de minute.

TVC 21 – în prezent

La începutul activității s-a prezentat drept un post de televiziune orășenesc. Însă, odată cu apariția emisiei digitale și grație colaborării cu întreprinderea de stat "Radiocomunicații" a devenit posibilă emiterea TVC 21 și în alte raioane ale republicii.

În ultimii ani, grila de emisie a suferit schimbări esențiale. În primul rând s-a mărit volumul de programe televizate proprii, autohtone. La momentul actual postul TVC21 produce urmatoarele emisiuni:

„Știri 21” –ediția de bază a canalului TVC 21, în care sunt elucidate cele mai importante evenimente ale zilei din domeniul politic, social, economic, crima, cultura și sport. Durata medie este, aproximativ, 25 de minute.

„Ziua de ieri” – o emisiune cognitivă, care apare în format „după cadru”. Aduce la cunoștința telespectatorilor informații din trecutul plaiului natal, povestește despre evenimentele demult trecute și are o durată de 5 minute.

“Sinteza săptămânii” – o misiune de totalizare iese în emisie o dată pe săptămână, sîmbătă la ora 20:00.

“Зеркало” – de asemenea este un săptămânal și în conținut cuprinde situația social-politică a săptămânii trecute.

“Direct din viață” – are scopul de a arăta prin prisma eroului emisiunii diferite laturi ale anumitor profesii sau grupuri sociale. În obiectivul emisiunii “Direct din viață” intră demonstrarea evoluției eroului ce are loc în timpul perioadei de filmări ale sezonului următor de televiziune. Emisiunea este zilnică, durează până la 25 de minute.

Telespectatorii emisiunii “Jurnalul copiilor” sunt copii de la 3 până la 12 ani, emisiunea conține date informative, ce sunt furnizate sub forma unor jocuri, însoțite de desene animate.

Programul "Sănătate cu stil" se adresează unui public adult, pe care îl face cunoscut cu noile tendințe de modă, tehnologii sportive de menținere a sănătății, precum și cu noutățile din domeniul medicinii și dietetică. Este program săptămânal, timpul său de derulare este de 30 de minute.

De asemenea emisiune săptămânală este «Sport LIFE». Aceasta oferă o privire de ansamblu a evenimentelor sportive majore din săptămâna precedentă și le spune fanilor sportului despre reușitele sportivi lor naționali din diferite genuri de sport. Este difuzată luni, timpul de derulare: 30-40 minute.

În emisia postului TVC 21 de acum câțiva ani iese emisiunea de autor, unică în spațiul media al țărilor CSI, “Sector Militar” cu Serghei Skripnik. În emisiune se povestește despre evenimentele și participanții războiului din Afganistan din anii 1979-1989, dar și despre evenimentele conflictului Transnistrean din anul 1992. Programul conține interviuri ai martorilor oculari și o analiză a cauzelor și consecințelor conflictului armat. Una dintre paginile emisiunii este dedicată revizuirii noiilor arme și echipamente militare.

În 2014 a fost lansată în producție emisiunea de divertisment "Формула женщины". Publicul-țintă este femeile tinere, active. Scopul acestui produs este de a arată telespectatorilor pe exemplele eroinelor emisiunii,că întotdeauna există o cale de ieșire din situații dificile.

Postul TV a lansat proiectul "Descoperim Moldova” ce constă din imagini video scurte cu informații despre atracțiile arhitecturale, etnografice și istorice ale țării noastre.

În 2014 este planificată lansarea emisiunii "Vector-2014". Programul se concentrează pe o revizuire a opiniilor despre cursul politicii externe al țării, despre viitorul ei European, perspectivele de integrare europeană.

“Afișa.md”- program informativ-cultural, ne prezintă o informație utilă despre evenimentele culturale ce vor avea loc în Chișinău. Este un ghid în lumea teatrului, muzicii și diversilor manifestății culturale.

Echipa redacțională. Echipa nu este numeroasă și consider că lipsesc mai multe departamente, indispensabile unei companii, de exemplu: departamentul de marketing (necesar pentru prosperarea companiei), departamentul de relații publice și departamentul artistic (pentru crearea unei imagini calitative a postului de televiziune).

Postul de televiziune are o politică vehementă în selectarea personalului, care este format din 30 de angajați.

Condițiile unui material de știri sunt: existența mai multor opinii, veridicitatea informației și imparțialitate.

Auditoriul

Publicul TVC 21 reprezintă în exclusivitate telespectatorii ce profită de serviciile operatorilor de cablu deoarece postul nostru de televiziune nu dispune de frecvență.

Orele cele mai solicitate pentru vizionarea televizorului sunt între 18:00 și 23:00. Este o constantă atît în timpul săptămânii, cît și în zilele de odihnă.

De cea mai înaltă vizionare se bucură programul de știri, “Dialogul de Seară’și emisiunea “Direct din viață”.

1.2. Analiza stagiului de practică

Din istoricul prezentat mai sus putem observa că TVC 21, încă de la început activității sale, a fost un canal de televiziune orientat spre auditoriul, care crede în valorile țărilor estice. Apoi treptat a început să se conformeze și să difuzeze și emisiuni în limba de stat.

Plecând de la premisa că este urmărit în special pentru filmele sale, consider că filmele nu sunt o bază esențială pentru un post de televiziune. O instituție media ar trebui să atragă publicul prin calitatea produsului dat, dar și prin seriozitatea demonstrată de echipa redacțională atunci când planifică programul canalului de televiziune. Mai ales, atunci când toate filmele sunt regizate în Rusia. Nu spun că filmele rusești ar fi rele, doar că ar trebui diversificată programul de divertisment. Până la urmă, oamenii când ajung acasă, după o zi grea de lucru, doresc să-și relaxeze mintea.

O instituție media care își deschide ușile spre auditoriul Republicii Moldova, unde limba de stat este limba română, echivalentul a ceeaa ce se transmite pe post trebuie să conicidă cu valorile naționale ale publicului. Dacă acest lucru este ignorat, atunci și popularitatea canalului de televiziune va scădea. Prioritate, trebuie să fie oferită acelor detalii, care atrag atenția mai multor categorii de oameni, atât vorbitori de limbă rusă, cât și vorbitori de limbă română.

Stagiul de practică. În perioada stagiului de practică am observat că acest post de televiziune este influențat de politica rusească, chiar și site-ul canalului este doar în limba rusă, ceea ce constituie un dezavantaj pentru vorbitorii de limbă română și desigur, poate influența scăderea audienței.

Fiind un post de televiziune în curs de dezvoltare, lipsa resurselor financiare stopau uneori realizarea unui material ales de reporter. Vorbind despre resursele financiare, acestea provin în special din finanțările unor persoane influente care asigură continuitatea pe piața mediatica a acestui post de televiziune, și desigur, din publicitate.

Publicitatea este sursa principală a unei instituții media. Putem distinge două categorii de resurse financiare:

proprietarul este o persoană publică cu suficienți bani în contul bancar, având ca scop monopolizarea;

o instituție media este creată pentru exercitarea scopului real al jurnalismului și câștigă bani din publicitate sau parteneriat.

În cadrul acestei redacții se simte absența unui plan organizatoric și prezența unui haos atunci când trebuie să îți începi ziua de muncă. De exemplu, nu poți să-ți planifici ceea ce vei face pe ziua de astăzi sau cea de mâine, deorece, depinzi de înregistrările emisiunilor, cantitatea de combustibil preconizată sau de dificultățile de ordin tehnic.

Colectarea informației. Acest punct este cel mai important pentru un jurnalist începător. Atunci când nu știi și nu înțelegi cu ce “se mănâncă” jurnalismul, te simți ca peștele în apă. Orizontul este larg, dar trebuie să înoți mult ca să cunoști adevărata fața a lucrurilor. Această frază se atribuie și jurnalistului atunci când duce lipsă de informații și nu știe la cine să apeleze. Fără surse, nu există știre. Și pentru mine a fost o problemă identificarea surselor. De cele mai multe ori trebuia să apelez la mai multe persoane pentru a găsi detaliile necesare pentru materialul jurnalistic. Puteau fi și cazuri când sursa dată putea fi contactată de mai multe ori, însă fără a obține un rezultat și astfel materialul rămânea „în aer”.

Desigur, un jurnalist mereu se confruntă cu dificultăți, indiferent de anii lucrați în acest domeniu.

Dificultăți. Printre dificultățile întâlnite în perioada stagiului de practică, au fost obstacole de ordin tehnic și de colectare a informației. La început mi-a fost puțin mai greu să învăț modul de lucru în programele de montare a filmărilor de la evenimente.

Astfel de probleme opresc procesul de scris a scris a jurnalistului sau chiar stopează realizarea materialului respective.

1.3. Analiza propriilor creații

În perioada stagiului de practică, efectuat în redacția companiei de televiziune “Cotidian”/ “TVC 21”, am scris 15 materiale jurnalistice de diferite genuri, printre care reportaje, știri scurte și știri externe.

Trei dintre cele 15 articole sunt reportaje realizate pe teren doar cu operatorul, fără a fi îndrumată de reporteri din redacția TVC 21, ceea ce a fost puțin mai greu pentru mine, fiindcă nu știam ce și cum să fac ca până la final să obțin rezultatul dorit. Dar pas cu pas înveți lucruri care poate cineva cu experiență nu ți le poate oferi.

Din celelalte 12, 7 au fost știri externe și 5 știri scurte pentru buletinul de știri de la orele 15:00 și respectiv 21:00. A fost semnificativ pentru mine să știu că ceea ce fac este publicat în programul știrilor și am avut un sentiment de mândrie și recunoștință față de cei care mi-au apreciat munca. Știam că ceea ce fac nu este doar pentru mine, dar și pentru cei care privesc de acasă. Simți o responsabilitate față de societate, deorece ceea ce văd oamenii se întruchipează în mintea lor și se formează o atitudine oarecare în dependență de modul în care oferi informația. Este foarte important să știi să alegi cele mai relevante și importante știri. Majoritatea instituțiilor media se folosesc evenimente tragice (accidente, omoruri, furturi) pentru a atrage și sensibiliza oamenii.

Ziua de muncă se începea în fiecare zi la ora 9 dimineață și puteam să rămân până la 8-9 seara, în dependență de când aveau loc evenimentele. Era foarte obositor, dar tot odată aveam un sentiment de progresare atunci când încercam să fac ceva nou. Chiar și atunci când ajungeam la un eveniment și organizatorii spuneau că ar fi trebuit să cerem acordul pentru a filma și mergeam înapoi la redacție, rămânea o lecție pentru mine. Dar cred că jurnaliștii se confruntă cu lucruri mai grave decât acestea. Profesia de jurnalist înseamnă o școală continuă.

Ocupația mea de bază în cadrul redacției “TVC 21” era realizarea reportajelor orientate spre domeniul social. În câteva cuvinte, reportajul se bazează pe existența unui fenomen social, pe care încearcă să-l explice. Scopul său este de a obține o impresia puternică, aceea care fixează atenția cam disperată a telespectatorului solicitat de atâtea ecouri ale actualității. Reporterul este un martorul evenimentului la care asistă. Cea mai frumoasă experiență a fost realizarea acestor reportajelor, fiind mereu în continuă acțiune. Am experimentat în crearea mai multor tipuri de reportaje: reportaj social-cetățenesc, reportajul-anchetă, reportajul de fapt divers etc. Fiecare în parte mi-a oferit o experiență unică și noi marcări în carnetul de notițe. O lecție importantă pentru începători care încep o carieră în televiziune este despre părțile importante ale unei știri. Introducerea sau intro-ul este prima partea a unei știri și are rolul de a atrage atenția asupra acestuia. Intro-ul scoate în evidență cel mai dramatic, mai important, mai interesant sau cel mai neobișnuit aspect al poveștii și este de obicei bine gândit. Nu începe cu începutul, dar atrage atenția asupra a ceea ce este mai semnificativ. Din propria experiență pot să spun că intro-ul este partea cea mai grea de scris într-un articol, căci foarte multe depind de el. De obicei, compuneam întâi materialul și la final scriam și revizuiam primul paragraf. Privind importanța intro-ului am selectat câteva puncte esențiale:

are între 15 și 30 de cuvinte;

este direct, simplu, lipsit de complicații;

scoate în evidență o parte esențială a articolului;

se axează pe o singură idee;

nu trebuie să fie ambiguu;

nu începe cu un citat;

nu începe cu cifre;

sunt interzise jargonul și limbaj de lemn;

fără inversări ale structurii frazei;

nu începe cu locul sau timpul acțiunii.

După intro urmează structura știrii, unde trebuie reformulată informația pe care o sintetizăm în intro și adăugăm explicații și detalii, iar spre final – informații cu caracter general.

În structura unei știri, un bun exemplu este folosirea piramidei inversate, metodă veche și eficientă de a scrie materiale informative cu „miezul gusto” pus la început, iar informațiile mai puțin importante spre final.

Primul meu reportaj. După câteva zile petrecute în redacția TVC 21, scriind doar știri externe și scurte, totul devenea o rutină. Pentru mine era insuportabil să stau de dimineață până seara doar în fața calculatorului. La început nu aveam curajul să escaladez din zona de confort, apoi a fost ca un impuls când am avut prima oportunitate de a realiza un reportaj.

Cunoșteam doar ceea ce am învățat în decursul orelor, dar fără a pune în practică aceste cunoștințe uiți tot ceea ce ai învățat. Defapt, nici nu pot compara ceea ce ni se predă în universitate cu ceea ce ne confruntăm atunci când mergem pe teren. Lucrurile se întimplă cu totul diferit decât ceea ce ne imaginam în mintea noastră. La prima vedere totul pare foarte simplu și ușor de manevrat. Însă, sunt mai multe aspecte ceea ce țin de munca reporterului. Atunci, când abia faci primii pași în acest domeniu conștientizezi că profesia de jurnalism necesită multă perseverență și dorință. Dacă nu ești dispus să îți dedici majoritatea timpului jurnalismului și nu îți place ceea ce faci, cred că trebuie să renunți și să încerci să-ți construiești un viitor și o carieră în alt domeniu.

Ceea ce văd oamenii la televizor este departe de adevărata față a lucrurilor. În spatele instituțiilor media lucrează o întreagă echipa de profesioniști, care au grijă ca ceea ce ajunge în casele oamenilor, să fie de cea mai bună calitate. Desigur, nu toate posturile de televiziune se axează pe aceste principii. Unele doresc să manipuleze conștiința oamenilor pentru a le schimba modul de a gândi, în dependență de valorile și politica care o promovează. Altele sunt bazate pe câștiguri financiare, încât uită care este scopul principal al mass-mediei.

Revenind la primul meu reportaj, mi-am dat seama că doar cu timpul înveți ce trebuie să faci și

cât de multă voință ai nevoie pentru a trece peste greutățile întâlnite.

Deci, în luna ianuarie “Centrul Național de Sănătate Publică” a anunțat printr-un comunicat de presă, scumpirea a peste 1000 de medicamente din cauza creșterii cursului valutar. Desigur, acest fapt a stârnit nemulțumirea printre oamenii de rând. Fiind într-o țară aflată în criză economică, este foarte greu să trăiești, mai corect spus, majoritatea doar supraviețuiesc. Acest material ar fi atras interesul față de telespectatori, deoarece afectează un număr considerabil de persoane.

Colegii de la TVC 21 m-au îndemnat să realizez un reportaj pe baza acestei probleme. Nu am ezitat și împreună cu cameramanul am mers pe la 5-6 farmacii pentru a obține mai multe informații despre acest subiect, dar reprezentanții farmaciilor au refuzat să vorbească despre acest lucru, motivând ca nu știu nimic și că nu vor vorbi în fața camerei. Apoi am mers înapoi la redacție și așa s-a încheiat realizarea subiectului dat. Prima încercare a fost fără succes, poate ar fi trebuit să fiu mai insistentă, dar fiecare învață din greșelile sale. Dar în fața noastră sunt atâtea oportunități care le descoperim cu timpul. Nu trebuie să ne oprim la primul eșec, din contra, eșecurile ne învață să fim mai curajoși și ne dă o forță incredibilă pentru următoarele șansă.

Solidarizarea societății. Un rol important care îl dețin instituțiile de presă din întreaga lume este de a solidariza societatea pentru a se ajuta reciproc. Doar cu ajutorul presei putem face lucruri mari. Ca exemplu vreau să o menționez pe jurnalista Lilu (Lilia Ojovan), prezentatoare la un post de televiziune din Republica Moldova. Lilu este inițiatoarea mai multor seminare, târguri în urma cărora banii adunați sunt donați familiilor nevoiașe. La fel, ea promovează pe blogul ei diferite situații cu care se confruntă unele familii și îndeamnă societatea să participe la aceste acțiuni de binefacere. Cred că este un exemplu bun de urmat pentru fiecare dintre noi, indiferent că suntem persoane publice sau nu, trebuie să participăm cât mai intens la astfel de acțiuni de caritate. Doar solidarizindu-ne putem schimba lucrurile din țara noastră, și acele lucruri/probleme sunt numeroase.

Ideea celui de al doilea reportaj a fost, la fel, legat de un caz mai special. Un băiețel de doar opt anișori diagnosticat cu pralizie cerebral infantilă și avea nevoie de un echipament special, în valoare de o mie de dolari, care îi putea asigura o viață mai bună, bani de care familia nu dispunea. Astfel, la Filarmonica Națională “Serghei Lunchevici” a fost organizat un concert de caritate intitulat “Planeta de vis a lui Cristi”. Acest concert a reunit ariști atât din Moldova, cât și artiști internaționali.

Acest eveniment a avut o influență aparte pentru mine dar cred că și pentru spectatori/telespectatori, deoarece când vezi un copil bolnav, care la vârsta lui trebuia să alerge sau să facă alte activități care le pot face alți copii, nu poți ramâne indiferent. La filmările acestui reportaj am fost doar cu cameramanul, care m-a ajutat în ceea ce ține de modalitatile de realizarea a unui reportaj.

“Intro: ”Planeta de vis a lui Cristi”. Sub acest generic, în seara zilei de ieri, a fost organizat un concert de caritate în cadrul Filarmonicii Naționale, la care au participat atât vedete autohtone cât și internaționale.

BETA: Cristi este un baiețel de doar opt anișori diagnosticat cu paralizie cerebrală infantilă și are nevoie de un echipament special, în valoare de o mie de dolari, care îi va permite să se dezvolte mai ușor și să fie mai pregătit pentru viață.

SINCRON: Xenia SEMENCIUC, activist “Drepturile Omului”

BETA: Seara a fost condimentată de pianistul moldovean stabilit în Germania, Sorin Creciun dar și artiști autohtoni, grupul vocal “Brio Sonores” și Constantin Moscovici.

SINCRON: Constantin MOSCOVICI, naist”

Prima etapă în realizarea acestui reportaj a fost interviu cu una din organizatoarele acestui evenimet, Xenia Semenciuc, activist “Drepturile Omului”. Xenia ne-a oferit detalii despre acest caz, dar și despre locul unde Cristi și mai mulți copii încearcă să ducă o viață normală.

Printre artiștii care au participat la acest concert de caritate a fost și naistul Costantin Moscovici, de la care am avut onoarea să obțin câteva cuvinte despre acel eveniment. Maestrul, deși era putin bolnav, nu a ezitat să se implice la acest eveniment. Maestrul a declarat că la asemenea cazuri trebuie acordată o importanță aparte și ar trebui să se implice mai mulți oameni, inclusiv și organele de stat.

Urmatoarea etapa a fost intervievarea oamenilor prezenti la concert. Aceasta a fost partea cea mai grea, deoarece multi dintre cei prezenti refuzau sa vorbeasca in fata camerei. Societatea noastra inca nu este obisnuita cu acest fenomen. Majoritatea sunt speriati de camera de filmat sau sunt prea grabiti pentru a raspunde la citeva intrebari. Desigur, am prins si oameni care erau mai receptivi si a fost placut sa ascult parerea lor despre acest eveniment mai special.

Cel mai amuzant moment a fost cind am ajuns in redactie si am inceput sa montez materialul. Acolo am vazut greselile pe care le-am facut in timpul filmarilor. Una dintre ele a fost faptul ca nu tineam corect micorfonul, ceea ce a creat discomfort persoanelor intervievate. In video se observa cum persoanele intervievate facea un pas in urma, fiindca tineam microfonul prea aproape de ei. O alta greseala a fost ca am acoperit logo-ul TVC 21 cu degetul, ceea ce nu a fost chiar favorabil pentru ochiul telespectatorilor. Pe unde mai reusit pe unde nu, acest reportaj a fost inclus in buletinul de stiri, ceea ce m-a facut sa am un sentiment de mindrie.

Importanța surselor. A culege informația înseamnă fie a o primi, fie a o căuta. Ușile sunt deschise jurnaliștilor când sursele au mesaje de transmis. Pentru un jurnalist nou-venit într-un domeniu, primul lucru care trebuie să îl facă este să cunoască pe oamenii cheie. Dacă pierzi un pic de timpvizitându-i sau telefonându-le, rezultatele apar mai târziu, când ai nevoie de un material. Accesul devine mai complicat în momentul în care jurnalistul încearcă o investigație. De acest gen a fost și încercarea mea de a realiza un reportaj de investigație. Pe străzile Chișinăului am observat un grup de tineri colectând ilegal bani, folosindu-se de logo-ul unei campanii din România, “Dăruiește viață”. Aceștia susțineau că ies zilnic în diferite locuri ale orașului pentru a strânge fonduri pentru copii bolnavi și familiile nevoiașe. Însă, acest fapt nu a fost confirmat de fondatoarea acestei campanii, Bianca Voinescu. Mai mult, ea a declarat că toate donațiile se fac online prin intermediul cardului bancar, iar după ce tranzacția a fost efectuată, fiecare își poate regăsi numele și data donației. Astfel, toate donațiile se monitorizează și banii ajung la locul destinat. De aici, am constatat că tinerii doar și-au găsit un job din care pot face bani, fără a depune mult efort. Veniți la fața locului, polițiștii au constatat că acțiunile acestora sunt ilegale și încalcă dreptul de întreprinzător, iar modul de încasare este numit drept escrocherie. Dar grupul de tineri s-au ales doar cu o avertizare.

În timpul filmărilor acestui material am vizitat și Institutul Mamei și Copilului, unde grupul de tineri presupuneau că au donat banii. Doru Dendiu, purtătorul de cuvânt al spitalului a declarat că o sumă de bani a fost donată de persoane fizice, nu și de întreprinzătorii unei campanii care ar permite desfășurarea acestor acțiuni ilegale.

Dorința oamenilor de a participa la un act de binefacere se limitează doar la o idee, deorece nimeni nu este sigur unde ajung acești bani. În Republica Moldova acest fenomen ia amploare. Vedem tot mai mulți cerșetori care au găsit o modalitate mai ușoară de a face bani și nimeni nu vine cu o soluție pentru această problemă. Sunt persoane care chiar au nevoie de ajutor material, dar societatea și-a pierdut încrederea în asemenea acțiuni. Prin acest material am vrut să atenționăm telespectatorii de înșelăciunile efectuate de unii indivizi. Pentru finisarea acestui material am avut nevoie de niște detalii de la purtătorul de cuvânt al Inspectoratului General de Poliție, care a tot ezitat să le ofere. Fiind contactat în decurs de o săptămână, acesta nu a mai răspuns la telefon și subiectul a rămas doar pe hârtie. Aici vreau să reamintesc importanța surselor, deorece dacă informația nu este completă, reportajul rămâne la nivel redus al impactului. Scopul reportaj trebuia să atenționeze și să informeze oamenii despre fraudele ce au loc chiar sub ochii lor.

Acuratețea informațiilor. “Jurnalistul prezintă informațiile într-o manieră onestă, echilibrată și numai după ce a făcut demersuri pentru verificarea lor.” [6]

Cel mai important factor în realizarea unui material jurnalistic este respectarea opiniei tuturor părților implicate într-un conflict. Reporterul adună toate informațiile în legătură cu subiectul dat și va selecta persoanele direct direct interesate pentru a le asculta punctele de vedere.

Demontarea neprevăzută a unui pavilion din sectorul Râșcani a fost subiectul unui reportaj realizat împreună cu colegul, Daniom Taddese, care a fost și el la practica la TVC 21. Incidentul a avut loc chiar lângă redacția canalului de televiziune, ceea ce a fost mai simplu și comod pentru noi. Într-o dimineață atât cumpărătorii, cât și arendașii au tras o sperietură groznică din cauza mașinilor care brusc au început demontarea pavilionului, punând în pericol viața acestora. Fără a cunoaște adevăratele motive pentru aceste acțiuni, chiriașii riscau să-și piardă toată marfa. Primul lucru care l-am făcut, a fost intervievarea chiriașilor și a proprietarului acestui pavilion. Proprietarul a argumentat aceste acțiuni ilegale, învinuind primăria mun. Chișinău de abuz de influență. Unul dintre chiriași ne-a povestit că lucrătorii primăriei mun. Chișinău nici nu au ținut cont de faptul că în interiorul pavilionului se aflau oameni, aceștia au început să distrugă acoperișul. Lucrătorii au oprit lucrările doar după ce au văzut că o persoană se afla în stare de șoc și au chemat ambulanța. Aflând mai multe detalii, am înțeles că trebuie să mergem la pretura sectorului Râșcani. Pe atunci, vicepretorul, Tudor Călugăreanu ne-a prezentat și cealaltă parte a lucrurilor. Domnul Călugăreanu ne-a spus că proprietarul a avut suficient timp pentru a contesta decizia judecătorească, însă acesta nu e prezentat nici un document. Astfel, era obligația lui să anunțe chiriașii despre această problemă, pentru a părăsi încăperea și a nu deteriora produsele. La cerința proprietarului, vicepretorul a mai acordat răgaz pentru a soluționa problema în fața instanței de judecată. Demontarea a fost amânată până la urmatoarea decizie din partea judecătorilor.

După ce am prezentat opiniile ambelor părți, am reușit să echilibrăm informațiile, pentru a nu denatura nici una din persoanele implicate. Încercarea acestui reportaj a fost de a prezenta partea reală a lucrurilor. Relatările ambelor părți a demonstrat că proprietarul se făcea vinovat de faptul dat. Deși avea un statut respectabil, iresponsabilitatea acestuia a dăunat mai multor persoane. Nu pot să spun cât de important a fost acest material pentru telespectatori, deorece până la urmă obiectivul final era știrea bombă pentru a atrage publicul.

În partea teoretică al proiectului de licență am prezentat și demonstrat influențele care le au știrile asupra oamenilor și cum sunt acestea clasificate pentru a atrage un număr mai mare de persoane. De multe ori vedem titluri de tip cancan care ademenește ochiul citiorului/telespectatorului, dar când urmărim știrea dată, ne dăm seama că a fost doar o încercare de a câștiga câțiva auditori în plus. Eu aș opta pentru genurile de reportaje care aduc seninătate în casele oamenilor. Dar din păcate, nu depinde de reporter selectarea subiectelor pentru buletinele de știri. În societatea actuală se pune accentul pe evenimentele care manipulează mintea oamenilor, fără ca aceștia să-și dea seama.

Redacția. Am avut ocazia să cunosc profesioniști din domeniul jurnalismului de la care am învățat câte puțin de la fiecare. Nu am avut timp să mă gândesc dacă trebuie sau nu trebuie să fac ceva, totul a devenit spontan. În fiecare zi am avut parte de noi experiențe și noi teme pe acasă. Startul zilei îl dădeam cu noi idei de reportaje și știri. Ajutorul oferit din partea echipei TVC 21 a fost de neprețuit. De câte ori aveam nevoie de informații sau corectări pentru a realiza cât mai corect materiale, nu ezitau să mă ajute.

Am simțit o încredere aparte din partea redactorului-șef, deoarece din primele zile am fost trimisă sa realizez un reportaj, neavând experiență în calitate de reporter. Cu mici greșeli, dar până la urmă a fost un reportaj reușit. Cu cât mergeam mai des la filmări, cu atât mai mult aveam dorința de a nu fi un simplu textier.

Dificultățile întâlnite în timpul stagiului de practică au fost de ordin tehnic și de colectare a informației. Spun acest lucru din cauza că prima dată când am vrut sa realizez un reportaj despre scumpirea medicamentelor, am încercat să obțin informații de la mai multe farmacii din oraș și majoritatea refuzau sa ofere careva informații de care aveam nevoie pentru materialul dat. Astfel de probleme opresc procesul de scris a jurnalistului sau chiar stopează realizarea reportajului.

De asemenea, de la Inspectoratul General de Poliție este practic imposibil să obții informații în timp real. Au fost nevoie de multe zile și multă insistență pentru a obține un răspuns la solicitarea făcută. Din această cauză uneori este greu să realizezi un material într-o singură zi. O altă dificultate întâmpinată a fost montarea materialelor. Desigur, aici vorbim doar despre timp și multă muncă.

Subiectele și ideile de reportaje sunt și ele din categoria greu de găsit și poate greu de realizat. Ideile de articole apar prin intermediul calendarului din redacție, în care redactorii responsabili cu știrile le atribuie din vreme sarcini diferiților reporteri, trimițându-i, de exemplu, la întruniri sau procese. Un articol poate să apară dintr-un comunicat de presă ori în urma unui telefon dat la redacție de cineva care contactează postul de televiziune pentru a relata un fapt. Reporterilor li se cere să comenteze evenimentele, dar rareori li se dă șansa să-și prezinte punctul de vedere în mod independent de eveniment.

Deseori subiectele le găsești întâmplător sau le auzi de la prieteni, rude sau oameni necunoscuți. Evenimentele precum conferințe, briefing-uri, târguri sunt cele mai ușor de realizat, deorece subiectul reportajului este chiar în fața ta. Cheia succesului unui jurnalist este documentarea zilnică și citirea știrilor și din presa internațională. Asta încerc să fac și eu zilnic, să citesc cât mai multe articole și reportaje atât din Moldova cât și de peste hotarele ei. Ideile de reportaje se adună odată cu experiența. Începi să cunoști oameni noi sau te cunosc ei pe tine și îți sugerează o poveste care ar trebui să o cunoască o țară întreagă. Cu cât mai mult te implici în lumea mass-media, cu atât mai mult ți se deschid noi uși, spre care poate cândva nici nu ai visat să ajungi.

Calitățile unui bun jurnalist. Una dintre calitățile esențiale ale oricărui jurnalist este simțul știrii sau “flerul de reporter”. Capacitatea de a descoperi idei de articole fascinante și stimulante este o garanție vitală că știrile nu vor fi niciodată învechite, plate sau, și mai rău, plictisitoare. Abilitatea de a găsi materiale cu un bun potențial pentru știri este într-adevăr un talent rar și prețios, dar este considerată în general o aptitudine care se învață și se șlefuiește studiind presa, stând de vorbă cu ceilalți colegi de breaslă.

Totuși, s-a remarcat adesea că jurnaliștii par obsedați de aspectele negative, întunecate în realizarea unei știri. Dacă măsura valorii unei știri este dată capacitatea ei de a cuprinde cât mai multe dintre criteriile enunțate mai sus, nu va surprinde faptul că tragediile, conflictele și dezvăluirile neplăcute dețin monopolul atenției publicului.

Scrisul. Fiecare jurnalist are modul său de a scrie un articol. De multe ori, recunoaștem persoana după propriul stil de a scrie, fie asta un blog, știri sau reportaje. Până a fi recunoscut de societate după abordarea unui subiect este nevoie de foarte multă muncă. Realizez faptul că o să am nevoie de multă perseverență, răbdare și dorință pentru a deveni un jurnalist care îndeplinește sarcinile și scopul pentru care există această profesie.

Concluzie. Indiferent de politica și viziunile acestui post de televiziune, în perioada stagiului de practică am avut ocazia să cunosc profesioniști din domeniul jurnalismului, unde am “prins” câte puțin de la fiecare și am învățat că până a dobândi o carieră în jurnalism, trebuie să muncești din greu și să dai dovadă de multă perseverență. După ce am auzit și opiniile colegilor care au mers la diferite instituții media pentru stagiul de practică, mi-am dat seama că am fost norocoasă în ceea ce privește constrângerile din partea redactorilor. Nu știu dacă este o parte pozitivă sau negativă în dezvoltarea mea ca viitor jurnalist.

Practica la redacția TVC 21 mi-a oferit un start reușit în viitoarea carieră de jurnalist. Am învățat că este nevoie de ceva mai mult decât dorință. Pentru a crește și a te dezvolta ca personalitate în profesia de jurnalist trebuie să contribui zilnic la viața de “câine de pază al societății”. În urma știrilor și reportajelor realizate m-am convins că îmi place ceea ce fac și voi face tot posibilul pentru a îmi face o carieră în jurnalism. Echipa redacțională m-a îndrumat și m-a ajutat să fac primul pas în această lume sigur și fără frică.

Indiferent de politica și viziunile acestui post de televiziune, în perioada stagiului de practică am avut ocazia să cunosc profesioniști din domeniul jurnalismului, unde am “prins” câte puțin de la fiecare. Am avut parte de colegi care m-au ajutat să pășesc încet spre domeniul jurnalismului.

Bibliografie

Vivian, John. The Media of Mass Comunication, Eleventh Edition.Publisher: Pearson, 2013 478 p.

Denis McQuail, Sven Windahl, Modele ale Comunicării pentru Studiul Comunicarii de Masă. Editura: Comunicare.ro, 2010, 185 pag.

Journalism & Mass Comunication. Political Coverage, Beliefs, and Knowledge. Published by Association foe Education in Journalism and Mass Comunication, vol. 86, No. 4, Winter 2009, 733-982 pag.

Journalism & Mass Comunication, Mass Communication and Identity, Published by Association foe Education in Journalism and Mass Comunication, vol. 86, No. 1, Spring 2009, 252 pag.

Sebastien Bohler. 150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Polirom, 2009.

Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova, Chișinău 2011

Agnes, Yves. Introducere în jurnalism. Iași: Editura Polirom, 2011. 430 p.

Remy Rieffel. Sociologia mass-media.

Tarde, Gabriel. Opinia și mulțimea. București: Comunicare.ro, 2007.

Claudiu Saftoiu. Jurnalismul politic. Editura: Trei, 2003. 176 pag.

Julia Szambolics. PR versus JURNALISM. Influențe bilateral. Editura: Tritonic, 2014, 255 pagini

Camelia Cmeciu. Tendințe actuale în campaniile de relații publice. Polirom, 2013, 200 pag.

Raluca-Nicoleta Radu. Deontologia comunicarii publice. Polirom, 2015, 256 pag.

Richard Keeble, Presa scrisă, O introducere critic, Editura Polirom, 2009, 384 pag.

Mihai Șleahtițchi. Manipularea în posttotalitarism. Chișinău: Gunivas, 2008, 480 pag.

Minodora Salcudean. New media, social media și jurnalismul actual. Editura: Tritonic, 2015, 214 pagini

Apud. Coman, Claudiu, Sfera publică și imaginea politică, Editura. C.H. Beck, București, 2010.

Machiavelli, Niccolo, Principele – lecții de manipulare, Editura Antet, București, 2007.

Preda, Sorin. Jurnalismul cultural de opinie. Polirom, 2006, 232 p.

Peru-Balan Aurelia. Managementul PR-ului politic. Editura: Cartier, 2014, 320 pag.

L

L

L

L

Boia, Lucian, Mitul democrației, Editura Humanitas, Bucuresti, 2013, Editia a III-a

L

K

Surse online:

http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/legea/declaratia-universala-a-drepturilor-omului.php