Jurnalism Online

JURNALISM ONLINE

SCOPUL LUCRĂRII

În ultimul deceniu, presa online a devenit mijlocul de informare preferat de public datorită faptului că informația este mai accesibilă și în majoritatea cazurilor gratuită. În timp ce tirajul la publicațiilor tradiționale înregistrează scăderi anuale, publicațiilor online le cresc zilnic numărul de utilizatori.

BRAT (Biroul Roman de Audit Transmedia) este organizația industriei de media din România care măsoara audiența presei scrise și a mediului online, auditează tirajele și monitorizează investițiile în publicitate.  BRAT a făcut public faptul că presă tipărită se află în cădere liberă, „Click!” este cel mai vândut ziar din România, cu aproximativ 111.000 de exemplare pe apariție, iar „Evenimentul Zilei” este cel mai vandut ziar generalist, cu o medie de aproape 13.000 de exemplare pe ediție. (http://www.brat.ro/ – data accesare 8.05.2015, 14:30)

La nivel global, până în anul 1997, internetul s-a dezvoltat destul de lent. În anii următori însă ratele de creștere au fost de 100 – 200%. Inclusiv, trusturile de presă au avut au un rol important în dezvoltarea Internetului prin edițiile online ale unor publicații sau transmisiile live pe Internet ale unor posturi de televiziune. La început Internetul a fost folosit doar ca extensie a presei scrise. Cu timpul au apărut site-uri de știri pe diferite domenii și publicații exclusiv online. În prezent, la majoritatea cotidienelor naționale există câte o redacție pentru print și o alta pentru mediul online. (Sălcudean, Minodora. 2010, 20 „Jurnalism Online – manual pentru învățământul la distanță”)

Scopul prezentei lucrări este de a arăta motivele pentru care presa online a devenit, în zilele noastre, cea mai accesată metodă de informare pentru public și cea mai accesibilă din punct de vedere al exprimării pentru jurnaliști, dar și modul în care informația ajunge la cititor. Pentru ca mesajul jurnalistului să fie răspândit mai bine, internetul este, deocamdată, soluția cea mai la îndemână. Considerat ca fiind „jurnalismul viitorului”, mediul online are un rol esențial în procesul comunicării, chiar dacă pe lângă aspectele pozitive există și părți mai puțin favorabile.

Daniel Botgros vorbește în volumul său „Jurnalismul simbiotic. Democratizarea informației sau dispariția mesajului” despre deplasarea întregului fenomen jurnalistic spre suporturile digitale și adaptarea informației la noile tehnologii. În această carte, jurnalistul abordează schimbările majore intervenite în presa contemporană și apariția conceptului de „jurnalism cetățenesc”. Apariția internetului a schimbat raporturile de putere în relația dintre mass-media și opinia publică, iar utilitatea jurnalistului profesionist a fost pusă sub semne de întrebare. Prin intermediul noilor mijloace de comunicare audiența poate deveni un public activ, având posibilitatea de a genera informație. Jurnalismul cetățenesc este practicat de persoane fără o pregătire specială care colectează și transmit informații prin intermediul noilor tehnologii. Masacrul de la Universitatea din Virginia sau atacurile din metroul londonez sunt doar două din exemplele în care doar persoanele de față au avut informații complete însoțite chiar și de imagini sau filmulețe, ce au fost preluate ulterior de mass-media tradiționale. Multe din marile companii de media au înțeles importanța jurnaliștilor de ocazie și au creat platforme pe care utilizatorii obișnuiți pot contribui cu conținut: iReport (CNN), uReport (Fox News), Your news (BBC), CBSEyeMobile (CBS), „Martor ocular” la Realitatea TV și „Fii Observator” la Antene. Așadar, jurnalismul evoluează cu rapiditate, în permanență apar noi tehnici, noi moduri de abordare și propagare a informației.

În mod particular, în România, dezvoltarea jurnalismului online a apărut și ca o necesitate, din cauza concentrării proprietății trusturilor de presă în mâinile unor personaje controversate, multe dintre ele cu probleme în Justiție:

Sorin Ovidiu Vântu, fostul proprietar al trustului media Realitatea – Cațavencu care a mai cuprins printre altele, radiourile Guerrilla, Realitatea Fm, revistele Academia Cațavencu și Tabu, ziarele Cotidianul și Business Standard, televiziunile Realitatea TV și Money Channel TV dar și agenția de presă NewsIn a fost anchetat în dosarul  Fondului Național de Investiții. (http://www.mediafax.ro/social/sorin-ovidiu-vintu-condamnat-la-sase-ani-si-patru-luni-in-dosarul-fni-13811942 dată accesare 13.05.2015, 15:35)

Adrian Sîrbu, proprietarul trustului de televiziune MediaPro și fondatorul agenției de presă MediaFax, a fost acuzat de instigare la evaziune fiscală, spălare de bani și instigare la delapidare. (http://www.mediafax.ro/social/arest-preventiv-pentru-adrian-sarbu-sub-acuzatiile-de-spalare-de-bani-si-instigare-la-evaziune-13802495 dată accesare 13.05.2015, 15:40)

Dinu Patriciu, fostul proprietar al trustului Adevărul Holding, a fost judecat pentru constituirea unui grup infracțional organizat, spălare de bani, delapidare și manipularea bursei (http://www.riseproject.ro/persoana/dinu-patriciu/ dată accesare 13.05.2015, 15:48)

Dan Voiculescu este fondatorul Intact Media Group ce cuprinde televiziunile Antena 1, Antena 2, Antena 3 publicațiile Jurnalul Național și Gazeta Sporturilor și posturile de radio Romantic FM și Radio Zu. A foste reținut după aflarea implicațiilor lui în afacerile derulate de statul comunist cu grupul de firme Crescent. (http://www.riseproject.ro/articol/dan-voiculescu-secretele-din-austria/ dată accesare 13.05.2015, 16:00)

Sorin Roșca Stănescu, fost acționar și director al cotidianului Ziua, a fost condamnat pentru aderarea la un grup infracțional organizat și utilizare de informații privilegiate pe piața de capital. Fostul jurnalist a făcut tranzacții foarte profitabile cu acțiuni Rompetrol. (http://www.mediafax.ro/social/condamnari-in-dosarul-rompetrol-sorin-rosca-stanescu-2-ani-si-4-luni-de-inchisoare-cu-executare-sorin-pantis-2-ani-si-8-luni-13369575 dată accesare 13.05.2015, 16:09)

Dan Diaconescu, fondator al televiziunilor OTV și DDTV, este implicat în afaceri cu oamenii lui Sorin Ovidiu Vîntu, cu foștii patroni de la RAFO Onești și cu parteneri de afaceri ai unor interlopi. A fost condamnat pentru șantaj. (http://www.mediafax.ro/social/dan-diaconescu-condamnat-la-trei-ani-de-inchisoare-cu-executare-pentru-santaj-11789961 dată accesare 13.05.2015, 16:15)

Sebastian Ghiță, proprietarul postului de televiziune RTV a fost pus sub control judiciar pentru sprijinirea unui grup infracționar organizat. (http://www.mediafax.ro/social/dna-sebastian-ghita-pus-sub-control-judiciar-pentru-sprijinirea-unui-grup-infractional-organizat-13840606 dată accesare 13.05.2015, 16:30)

ÎNCEPUTURILE ȘI ROLUL INTERNETULUI

La început, Internetul a servit doar unor scopuri militare. În 1969 a apărut sistemul de comunicare numit ARPANET creat ,,Advanced Research Project Agency” din cadrul Ministerulului American al Apărării. Sistemul nu putea fi interceptat de Uniunea Soviectică, inamicul Statelor Unite. În anul 1983 rețeaua ARPANET avea să se separe deoarece numărul accesului din centrele universitare crescuse foarte mult. Astfel, pentru cercetările științifice a rămas rețeaua ARPANET, iar pentru orientări militare a apărut rețeaua MILNET. Numărul total al calculatoarelor conectate este imposibil de estimat având în vedere continua creștere a rețelei Internet. El nu aparține și nu este controlat de nicio organizație sau guvern. Există însă o organizație formată din voluntari care elaborează standarde pentru Internet, numită ISOC (Internet Society), iar IAB (Internet Arhitecture Board) reprezintă consiliul de supraveghere al ISOC. WWW este cu siguranță cel mai cunoscut serviciu în rețeaua Internet. A fost creat de un grup de fizicieni în anul 1989, în Elveția. Cele mai importante avantaje ale WWW sunt căutarea în întreg spațiul Internet și rapiditatea și ușurința căutării datorită legăturilor dintre informații. (Sălcudean, Minodora. 2010, 15 „Jurnalism Online – manual pentru învățământul la distanță”).

În „Managementul instituțiilor de presă din România”, Paul Marinescu afirmă că presa înseamnă în mare măsură tehnologie. De la tipografia lui Gutenberg până în prezent, tehnologia a evoluat atât de mult, încât a adus numeroase schimbări în domeniul presei. Până în anii 1989 un articol se rescria de cel puțin două ori. Prima dată era scris de jurnalist, după care îl bătea la mașină și abia apoi textul era cules la tipografie pentru tipar. Astăzi jurnalistul nu mai are nevoie de creion și hârtie, el redactează articolul în programe specializate, deci orice rescriere a materialului se realizează mult mai repede. Apoi el îl transferă în forma sa definitivă direct în machete paginatorului. În cazul mass-media electronice, tehnologia își lasă o amprentă și mai accentuată. Procesarea informației implică utilizarea echipamentelor de filmare, înregistrare sunet, montaj, de postproducție, de emisie, de transmitere și de recepție. Tehnologia este un instrument prin care se facilitează accesul mesajului către public. Prin dezvoltarea tehnologiei, ziariștii pot scrie un material mediatic de oriunde, atâta timp cât sunt conectați la rețea. Edițiile online devin tot mai importante, o dată cu publicitatea asociată, iar comunicare cu publicul este mult favorizată.

Ion Teodoru, fost președinte și Director General al cotidianului „Adevărul”, declara pentru „Managementul instituțiilor de presă din România” că presa scrisă traversează o perioadă dificilă din punct de vedere al economiei. „Prețul hârtiei din import este mai mic decât prețul hârtiei de la fabrica Letea Bacău. Prețul energiei electrice, pe care-l plătim pentru diferite servicii și pentru tipar, depășește prețul energiei electrice la nivel European. Prețul benzinei este pe undeva comparabil cu cel European, iar față de Sua, benzina românească este chiar mai scumpă.” Deci principalele elemente de costuri se situează la nivel European, dar prețul la care sunt vândute ziarele din România este de cinci-șase ori mai mic decât cele din presa occidentală.

În schimb, în cazul mass-media electronice, costurile echipamentelor scad și crește accesibilitatea lor. Mediul online va permite o selecție și o multiplicare a categoriilor de utilizatori. Publicul își poate defini preferințele în funcție de domeniul de interes: economic, politic, social, fapt divers sau distracție, iar oferta poate apărea în mai multe limbi, cum ar fi engleză, franceză sau germană. (Marinescu, Paul. 1999, 24, 54, „Managementul instituțiilor de presă din România”).

Mediul online a cunoscut în ultima perioadă o evoluție spectaculoasă la nivel mondial, vizibilă prin milioane de noi utilizatori în fiecare an. Advertisingul, relațiile publice și marketingul politic au fost printre primele mari domenii care au utilizat internetul. „Posturile de televiziune sau ziarele își completează oferta de conținut prin elemente difuzate exclusiv online, promovate prin canale tradiționale, iar site-urile lor fac trimitere la conținutul celorlalte canale de care dispune compania de media.” (Braduț Ulmanu, profesor de jurnalism la Universitatea din București, trainer la agenția NesIn și deținătorul blogului Jurnalismonline.ro – declarație pentru Biz Magazin)

În România, în 2007, trustul MediaPro Internațional a lansat anul trecut 30 de site-uri, iar trustul Intact peste 20. În același an Jurnalul Național, Evenimentul Zilei, Gîndul, Gazeta Sporturilor sau România Liberă și-au lansat modul de comunicare online. Dezvoltarea comunicării în mediul online este susținută de mai multe instrumente, printre care: feed-uri RSS, newsletter, alertă prin e-mail, widget-uri sau blogurile. ,,Conform unei analize realizate de Biz Magazin schimbarea de direcție a fost determinată de scăderea tirajelor și audiențelor pe zona de print, cu o ascensiune exclusiv online. Un alt factor care a contribuit la expansiunea media digitală a fost și creșterea sumelor investite în publicarea online.” (Sălcudean, Minodora. 2010, 37 „Jurnalism Online – manual pentru învățământul la distanță”)

Între jurnalist și cititor se formează o relație tocmai prin faptul că cititorul este din ce în ce mai implicat în materialele scrise de jurnalist. Stuart Allan, în „Online News: Journalism and the Internet”, 2006. 77, oferă trei dimensiuni acestei relații:

Procedurile practice: jurnaliștii care utilizează mediul online trebuie să se reinventeze în permanență, atât ei cât și practicile lor.

Formatele de producție: oferă utilizatorului multiple posibilități de a naviga printre materiale, și, în același timp, de a comenta pe marginea unui articol.

Valorile profesionale ale jurnaliștilor trebuie adaptate la mediul de pe Internet. În acest caz, predomină schimburile de idei.

Minodora Sălcudean este de părere că Internetul devine tot mai puternic datorită importanței sale pe plan mondial, a evoluției pe piața de IT&C și a serviciilor de telecomunicații. Internetul îi oferă jurnalistului o serie de facilități: reprezintă cel mai rapid mijloc de documentare și informare, este cel mai exploatat mediu comunicațional și relațional. De asemenea, Internetul este cel mai liber și mai dinamic spațiu de exprimare, de răspândire a mesajelor și valorificare a propriilor idei prin intermediul blogurilor. Este mediul în care utilizatorii consumă cel mai activ informația. Pe lângă acestea, Internetul oferă jurnalistului posibilitatea de a actualiza informațiile existente. Un singur site de știri poate publica zeci de variante aduse la zi, pentru fiecare articol, la fiecare câteva minute. Cititorul poate astfel să fie în permanență la curent cu informațiile updatate.

Unele publicații oferă posibilitatea de a urmări înregistrări live prin webcam din diferite locuri sau orașe din țară, cum ar fi www.jurnalul.ro.

Cititorii își controlează fluxul informațional și asimilează informația din unghiul propriu. Interactivitatea reprezintă cel mai mare avantaj al internetului.

În prezent, prin intermediul Internetului s-a realizat convergența tuturor mediilor: presă scrisă, radio, TV, agenții de presă. Astfel, mediul online reprezintă cel mai ,,dinamic și flexibil spațiu de captare în timp real și, apoi, de gestionare (publicare, arhivare, transmitere la cerere etc) a celor mai diverse tipuri de conținuturi multimedia”. (Sălcudean, Minodora. 2010, 41 „Jurnalism Online – manual pentru învățământul la distanță”)

În funcție de relația care există între conținut și posibilitatea utilizatorilor de a participa la discuții, Mark Deue în „Online Journalism: Modelling the first generation of News Media”, volumul 6, numărul 10, clasifică site-urile în jurnalismul online astfel:

Site-urile instituțiilor media tradiționale. Sunt cele mai mari site-uri de știri online, oferă o gama largă de conținut jurnalistic, dar au o participare limitată din partea utilizatorilor. (www.cnn.com CNN, www.bbc.com BBC)

Site-urile „index” – oferă link-uri către alte material jurnalistice sau site-uri în alte părți ale Web-ului. Link-urile respective sunt clasificate pe domenii: divertisment, sport, social etc. (www.news.google.com Google News, www.revistapresei.ro Revista Presei)

Site-urile de comentariu sau meta-site-urile de știri. Conțin materiale redactate de jurnaliști care scriu despre alți jurnaliști sau despre alte material. Metasite-urile sunt pagini ce permit și încurajează participarea la discuții a utilizatorilor, prin inytermediul Forum-urior, listelor de discuții sau chat-urilor. În plus permit utiliatorilor chiar să trimită conținut redactat de ei. (www.indymedia.org Indymedia, www.ojr.org Online Journalism Review)

Site-urile de discuții și schimb de informații sunt site-urile unde utilizatorii își pot exprima și expune părerile în legătură cu sebiecte de interes privat sau comun. (www.slashdot.org Slashdot)

Termenul de „web 2.0” a fost folosit pentru prima dată în cadrul unei conferințe Web 2.0 și se referea la servicii de internet cărora li se oferea o importanță tot mai mare datorită numeroaselor posibilități de comunicare și interacțiune socială. Web 2.0 este asociat cu noua etapă a dezvoltării internetului, după anul 2000. Noile media alternează balanța de putere între mass media și politică. Ele ajută candidații să își facă mesajele cunoscute și în același timp le oferă cetățenilor ocazia de a intra în dialog cu politicienii de care sunt interesați. (Guțu, Dorina, 2007. 19 „New Media”)

Dorina Guțu apreciază că accentul pus pe formele online de colaborare și interacțiune între indivizi este comun pentru definițiile noilor media, web 2.0 și social media. Noile media sunt mijloace de comunicare ce se bazează pe canale digitale ca internetul, televiziunea digitală, hârtia electronică sau telefonia digitală. Așadar, existența este dependentă de existența computerelor și Internetului. De asemenea, autoarea mai scrie că noile media nu se referă la tehnologii complet noi. Aceste tehnologii existau deja și prin numeroase îmbunătățiri și multă creativitate în utilizare au intrat în atenția opiniei publice, iar în prezent sunt foarte populare. Noile media definesc o nouă societate prin multitudinea de schimbări induse în toate aspectele vieții sociale. Ascensiunea accelerată a acestora a determinat modificări structural în majoritatea domeniilor. Inclusiv mass media au fost nevoite să își reevalueze politicile și să se adapteze noilor realități tehnologice, economice și sociale.

În „New Media” Dorina Guțu prezintă un studiu realizat pentru Asociația Mondială a Ziarelor în SUA, Marea Britanie, Franța, Italia, Spania, Germania și Austria. În mai 2007, studiul indica ascensiunea edițiilor online a publicațiilor în detrimentul edițiilor offline. De atunci se preconiza că în următorii cinci ani, internetul va deveni sursa principală de știri.

DEMOCRATIZAREA INTERNETULUI ȘI A MASS-MEDIA

Din 1983, anul care marchează apariția internetului, domeniul comunicării este într-o continuă ascensiune. „Apariția și dezvoltarea acestui mediu de comunicare au produs o revoluție în difuzarea informațiilor și cunoștințelor”. (Sălcudeanu, Tudor; Aparaschivei, Paul; Toader Florența, 2009. 142 „Bloguri, facebook și politică” )

Jurnalismul online diferă din multe puncte de vedere de jurnalismul tradițional: costuri, rapiditatea transmiterii informației, completarea ei aproape în timp real sau din punct de vedere al spațiului alocat unui text jurnalistic.

Dacă în presa scrisă sau televiziune, costurile de tipărire sau de transimisie sunt destul de mari, în mediul online jurnaliștii nu se confruntă cu această problemă. Ca urmare, inclusiv, mijloacele de comunicare tradiționale s-au adaptat caracteristicilor mediului online. Site-urile web reunesc elementele text, audio și video sau elementele grafice. Toate acestea oferă un surplus de valoare articolului și îl face mult mai dinamic și mai ușor de asimilat. (de pus poze cu exemple la anexe)

În plus, cea mai importantă caracteristică a presei online este că informația este publicată în timp util și real, ceea ce este imposibil pentru o publicație tipărită. Apoi, feedback-ul utilizatorilor online poate fi urmărit prin numărul de accesări sau discuțiile prin comentarii sau pe forum-uri. Majoritatea site-uri sunt interactive: uti lizatorii pot comenta pe marginea articolului, pot contacta autorul sau pot comunica cu alți utilizatori. (Guțu, Dorina, 2007. 22 „New Media”)

Diversitatea de conținut a unei publicații online este îmbunătățită prin tehnologie. Când cititorul vrea să aprofundeze un subiect, are la dispoziție arhiva ziarului, iar cu ajutorul indexurilor, link-urilor și motoarelor de căutare el poate naviga de la un document la altul. Elementele esențiale ale unei publicații online sunt conținutul original și atractiv, fotografii, arhive, forum sau navigare facilă. „Produsele mediatice sunt bine adaptate ecranului computerului, nu numai pentru că lumea e familiarizată cu el, ci și pentru că multe din convențiile stilului jurnalistic se potrivesc cu modul în care oamenii citesc online”. (Keeble, Richard, 2009. 257 „Presa scrisă: o introducere critică”)

Jurnaliștii mediului online trebuie să aibă în vedere faptul că scopul lor este acela de a se încadra în preferințele cititorilor. Aceștia din urmă decid dacă vor urmări un anumit site sau vor citi o anumită informație. Conținutul jurnalistic redactat pentru mediul online respectă câteva reguli specifice. Ca și în jurnalismul clasic, obiectivitatea, acuratețea și buna relație cu sursele rămâne neschimbată. Articolul trebuie împărțit în blocuri de informație pentru ca cititorul să găsească ușor ceea ce caută. Paragrafele trebuie să fie scurte și să conțină propoziții dinamice. Având în vedere că pe interenet nu se pune problema lipsei de spațiu, unui articol i se pot adăuga imagini, link-uri, imagini video.

De asemenea, se recomandă conceperea unor titluri de impact, simple și lizibile. Se adaugă subtitluri, cu scopul de a menține interesul pentru lectură, care să fie explicative și să conțină o oarecare doză de intrigă. Este recomandată și folosirea intertitlurilor, atunci când materialul este mai lung. Se folosesc întotdeauna verbe de acțiune, la diateza activă. Fiecare paragraf să conțină o singură idee, iar limbajul să fie concis și accesibil. Propozițiile scurte pot alterna cu fraze mai lungi, pentru a evita o ritmicitate supărătoare. Este de evitat scrierea pe tot ecranul calculatorului, fiind foarte obositor pentru cel care îl va citi. (Sălcudean, Minodora. 2010, 44-55 „Jurnalism Online – manual pentru învățământul la distanță”)

Dacă în presa tipărită se utilizează modelul de scriere pe mai multe coloane, acesta nu este recomandat și în cazul publicațiilor online. Textele se scriu în coloane mai lungi, nu prea înguste, dar nici prea scurte. Patrick J. Lynch and Sarah Horton în volumul „Web Style Guide” recomandă coloane de 60-70 de semne pe fiecare rând.

Dorina Guțu prezintă în volumul „New Media” studiile efectuate care au demonstrat superioritatea noilor media față de cele tradiționale în ceea ce privește capacitatea de a influența nivelul de cunoștințe și atitudinile tinerilor. Dezvoltarea comunicării a influențat, pe lângă modul de viață al cetățeanului, munca și timpul liber, și domenii precum administrațiile, mediul politic, economic, cultural, sportiv sau religios. Așadar, comunicarea unește toate activitățile strategice ale unei țări, a rețelelor și instrumentelor care determină informațiile să circule. Devoltarea rețelei multimedia a dus la rețele care prin digitalizarea datelor și utilizarea fibrei optice, transportă în mediu diferite informațiii, cum sunt vocea, textul, filmul, grafica sau jocurile video. Iar prin asocierea cu aparate ca telefonul, calculatorul, televizorul, faxul sau consola de jocuri, utilizatorului i se oferă un ansamblu de servicii interactive. (Claude-Jean Bertrand, 2001. 34, „O introducere în presa scrisă și vorbită”). (de pus poză cu un grafic la anexe)

Conform autorilor volumul „Mass-media. O istorie socială. De la Gutenberg la Internet”, Asa Brigs și Peter Burke, dezvoltarea puternică a web-ului pune în umbră majoritatea celorlalte aspecte ale istoriei mijloacelor de comunicare și face dificilă perceperea semnificației acesteia în perspectivă. Tehnologia se schimbă atât de rapid, încât istoria este uitată.

Ediția online și cea tipărită au în comun scopul de a căuta, evalua și organiza informația. Diferența majoră constă în modul de distribuție al acesteia: hârtie, în presa tipărită și paginile web în presa online. Chiar dacă uneori presa tipărită învinovățește jurnalismul online pentru scăderea tirajelor, acest lucru nu înseamnă că populația nu mai citește, ci doar își schimbă obiceiul de a se informa. Internetul permite o documentare mai rapidă, oferă informații mai complete și mai atractiv prezentate. Este vorba, astfel, de o reorganizare a instituției, o democratizare a jurnalismului. (Brigs, Asa; Burke, Peter 2005. 47 „Mass-media. O istorie socială. De la Gutenberg la Internet”)

Mass-media și social media

În volumul „Tehnici de comunicare în social media” Horea Mihai Bădău spune că trăim o adevărată revoluție a comunicării, în care relațiile interumane intră în etapa unei comunicări multidimensionale. Autorul compară această revoluție a social media cu Revoluția Industrială, doar că cea dintâi s-a dezvoltat mult mai repede. Acest aspect este demonstrat cu ajutorul unei comparații cu mass – media tradițională. www.socialnomics.com a publicat câteva date: radioul a ajuns la 50 de milioane de ascultători în 30 de ani, televiziunea a avut nevoie de 13 ani pentru a atinge același număr de telespectatori, însă internetul a atins această cifră în doar 4 ani, iar rețeaua Facebook a ajuns la 100 de milioane de utilizatori în mai putin de nouă luni. Blogurile și rețelele sociale aglomerat și mai mult mediul informațional, în care găsirea informației a devenit dificilă din cauza abundenței ei.

Facebook este cea mai puternică platformă de rețea social la nivel mondial. Dacă în noiembrie 2009, Facebook număra 420.000 de utilizatori în România, după doar doi ani a ajuns la 3.200.000 de utilizatori. Blogurile, Twitter sau Youtube au de asemenea o mare popularitate și înregistrări de creștere a utilizatorilor anuale.

În același volum, Horea Mihai Bădău mai afirmă că platformele social media din România au un trafic de trei ori mai mare decât site-urile ziarelor (Cancan și Libertatea, cele cu tirajul cel mai mare în topul sie-urilor de print) sau chiar decât site-ul televiziunilor de știri. Andreas Kaplean și Michael Haenlein în „Users of the world, unite!” definesc social media ca fiind: „un grup de aplicații online care cresc pe fundațiile ideologice și tehnologice ale Web 2.0 și permit crearea și schimbul conținutului realizat de utilizatori”.

Despre libertatea presei

Conform analistului politic Harold Lasswell, funcțiile mijloacelor de informare în masă sunt: supravegherea lumii pentru prezentarea evenimentelor aflate în derulare, interpretarea sensului evenimentelor și socializarea indivizilor în mediul lor cultural, iar acestor trei funcții li se mai adaugă și aceea de manipulare deliberată a proceselor politice. Conceptul de libertate a presei a apărut abia în secolul al XIX- lea. Libertatea presei este similară cu libertatea de exprimare a tuturor cetățenilor. Orice tentativă de limitare a acestui drept de exprimare al jurnaliștilor devine un atac împotriva libertății cetățenești. Majoritatea încercărilor de cenzură sunt reprezentate de încercările guvernului de a influența sau de a limita transmiterea informațiilor. Însă, cele mai multe cazuri de cenzură se găsesc în sectorul privat, între proprietarii firmelor și a companiilor de publicitate care uneori determină modul în care mesajele ajung la public. (Pop, Doru, 2001. 34 „Mass-media și democrația”)

În același volum, autorul afirmă că jurnalistul este un exponent al drepturilor naturale ale indivizilor, fiind dotat cu instrumente adecvate pentru a transmite populației anumite informații. Suprevegherea presupune un control permanent și o prezentare critică a activității sferei politice. Informarea reprezintă susținerea procesului decizional. Scopul politicienilor este acela de a-și amplifica puterea. Jurnaliștii au obligația de a se opune presiunilor și influențelor venite din lumea politicii. Cetățenii, pe de altă parte, sunt supuși opturării informaționale din partea Puterilor politice. Așadar rolul jurnalistului este acela de a prezenta publicului informații transparente și neutre din acest mediu, și încurajarea lui de a se implica în luarea deciziilor. De aici provine și conceptual de „watchdog”- adică presa în postura de “câine de pază” al democrației. Piața devine singurul refugiu al jurnaliștilor din calea presiunilor guvernamentale.

Alexander Miklejohn în „The Constitutional Powers of the People” a definit două funcții majore ale presei. Prima ar fi cea informativă, ceea ce înseamnă că presa intermediază comunicarea dintre Putere și Cetățeni, iar cea de-a doua este funcția critică. Prin funcția critică se manifestă noțiunea de „watchdog” – adică acțiunile Puterii sunt supuse unei analize critice.

Mass media își exercită forța și capacitatea de presiune asupra societății din patru direcții: economic, simbolică, coercitivă și politică. În sens economic mass media reprezintă un factor puternic de presiune aspupra mijloacelor de comunicare, legile pieței influențează mult procesele comunicaționale. La nivel simbolic, mass media este principalul factor de propagare a ideilor și cea mai puternică forță integratoare din societate. Mass media educă cetățenii în spirit civic, însă există și o componenta negativă, și anume dependența față de proprietari, fața de lumea afacerilor și de dorințele finanțelor globale. (Pop, Doru, 2001. 89 „Mass-media și democrația”)

Tot Doru Pop, în „Mass-media și democrația”, prezintă patru teorii cu privire la rolul social al presei în societatea în care aceasta acționează. Există un gen de presă în societățile autoritariste, care se află într-o relație de dependență față de autoritatea politică. Un al doilea gen este acela al presei în societățile liberale, în care jurnaliștii pot controla puterea politică prin supravegherea cetățenilor și interpretarea evenimentelor. Mai există un tip de media, care acționează în societățile cu regim social-democratic. Aici jurnaliștii își asumă o responsabilitate socială sporită, cu scopul de a susține integrarea grupurilor marginalizate. Ultimul gen este acela al presei din societățile totalitariste. Acestea sunt supuse controlului ideologic și acționează în favoarea unui grup de interese sau unui partid.

Dintre atribuțiile preluate de mijloacele de comunicare în masă, cea mai puternică este presiunea politică. Globalizarea mediilor de informare a dus la situarea în viața cotidiană a unor probleme mult mai îndepărtate de cetățean. În ultimul secol puterea politică a încercat să restrângă capacitatea mass media de a acționa ideologic. Pentru a-și îndeplini scopul, Puterea are la dispoziție două tipuri de control: legislativ și administrativ – restrictiv sau stimulativ. Controlul legislativ este vizibil mai agresiv. Printr-o legislație constrângătoare, jurnaliștilor li se limitează accesul la anumite informații. Controlul administrativ acționează prin acordarea de scutiri fiscale, încurajarea privatizării sau concesionării către persoane apropiate de cei din conducerea partidelor. Controlul restrictiv se realizează prin restrângerea accesului la frecvențele radio sau televiziune sau prin restricții impuse de agențiile de monitorizare a activității presei. Controlul surselor informaționale este, de asemenea, un mijloc de control asupra mass mediei. Elita financiară care controlează jocurile pieței este împotriva stimulării de idei noi și a promovării dialogului public. (Pop, Doru, 2001. 63 „Mass-media și democrația”)

Despre costuri

Pentru înțelegerea proceselor decizionale de la nivelul mijloacelor de informare este necesară cunoașterea presiunilor economice din afacerile de presă. Organismele de presă fac bani din publicitate, iar ratingul publicitar este determinat de numărul de persoane pe care cumpără sau accesează informația. Pentru un program de știri, un singur punct de rating poate valora multe milioane de dolari în veniturile publicitare anuale. Toate genurile mass-mediei sunt în competiție pentru a atrage cât mai mulți cititori, ascultători sau telespectatori. Această competiție impune forma de ansamblu a știrilor care ajung la public. (Pop, Doru, 2001. 81 „Mass-media și democrația”)

Asupra mass-media acționează factori de natură economică, politică juridică, tehnologică și culturală.

În „Mass-media și democrația”, Doru Pop oferă ca exemplu ipoteza că un candidat la președinție ar avea de susținut un discurs important despre o reformă în sistemul de taxe și impozite. O astfel de informație va fi încărcată de statistici și teorii economice. O știre difuzată la televiziune va fi dificil de construit astfel încât să fie înțeleasă de public și atunci ea nu va primi prea multă atenție sau va fi chiar trecută cu vederea. Însă dacă un candidat participă la evenimente de o relevanță intelectuală redusă, dar totuși generează imagini sugestive sau amuzante, prezentarea va fi mai ușor de realizat. Acest gen de decizii se bazează pe combinația cantitativă, evaluările de audiență și opiniile conducerii despre preferințele publicului. Puterea, profitul și stabilirea agendei sunt lucrurile care pot conduce la abuzuri, constrângeri și manipulare.

Publicitatea la televiziune este foarte scumpă. La fel de mari sunt și costurile de producție. La radio, publicitatea se bazează tot pe audiența generală a postului, dar costurile sunt mai mici. Din această cauză prin radio este mai facilă realizarea unor spoturi de calitate, care necesită, însă, mai multă creativitate decât cele din televiziune. Anunțurile tipărite sunt de asemenea mai ieftine. Chiar și o pagină întreagă cu anunțuri într-un ziar rămâne mai ieftină decât 30 de secunde de la televiziune. Firmele de difuziune vând companiilor de publicitate eșantioane de public, iar companiile de software trebuie să cumpere personal specializat. Difuzorii comerciali vând publicul către publicitatea care investește în funcție de dimensiunile previzibile ale audienței. Intrarea pe piața mass media este tot mai dificilă. Motivele sunt tocmai costurile ridicate ale inițierii unui nou instrument informațional. (Pop, Doru, 2001. 98 „Mass-media și democrația”)

În același volum autorul afirmă că proprietarii marilor companii mediatice fac parte din grupuri sociale înstărite, majoritatea fiind conservatori din punct de vedere politico-economic. Ei trebuie să își apere interesele financiare, adică ale firmelor care au nevoie de publicitate, însă există posibilitatea ce aceste să nu ezite să exercite presiuni. De exemplu, a fost realizat un studiu asupra cinci reviste pentru femei. S-a constatat că niciun material nu prezintă riscurile la care se expun femeile când fumează. Revistele respective tipăreau reclame la țigări. Firmele de publicitate pot să își anuleze contractele atunci când consideră că subiectele tratate reflectă într-un mod nefavorabil produsele din întreprinderile lor.

Despre noile media

Sistemul mass-media contribuie la formarea opiniei publice. Media influențează opinia publică, modelează atitudini și trasează comportamente și reacții. Nu există o definiție exactă în ceea ce privește acest termen, dar mai mulți cercetători au stabilit că opinia publică reprezintă „conștiința neoficală care se pronunță asupra diverselor probleme ale actualității”. (Dobrescu, Paul; Bârgăoanu, Alina, 2003. 21 „Mass media și societatea”)

Vincent Price a stabilit un așa-numit „potențial de vulnerabilitate al opiniei publice”. problemele care constituie această vulnerabilitate sunt: lipsa competenței, lipsa resurselor, vulnerabilitatea la persuasiune, tirania majorității și dominarea de către elite. Opiniile nu rămân constante, ba dimpotrivă, ele se modifică în funcție de aria de interes și informațiile deținute de persoane sau grupuri.

În prezent, majoritatea activităților și relațiilor se realizează prin inetermediul rețelelor de comunicare. Noile media reprezintă produsul final al convergenței dintre sistemul mediatic tradițional (televiziune, radio, presă scrisă), telecomunicații, tehnologia digital și sistemele informatice și computerizate. În cazul presei online, unitatea de comunicare nu mai este litera ci bit-ul. Fiecare semnal al bit-ului este transcris într-o combinație unică de zero și unu. Printr-un singur computer, noile media permit realizarea mai multor funcții și atribuții, cum sunt discuțiile interpersonale, divertismentul sau tranzacțiile bancare. Pe lângă aceasta, tot folosind noile media, utilizatorul poate modifica și repune în circulație un conținut. Practic, receptorul are oportunitatea de a deveni producător, adică se implică activ în producerea mesajului informațional, astfel rolul de emițător și receptor alternează. Dacă media tradiționale permit vizualizarea unei realități alternative, noile media invită accesul într-o realitate virtuală și o simulare exactă a realității, unde individul se poate comporta ca în mediul natural. (Dobrescu, Paul; Bârgăoanu, Alina, 2003. 55 „Mass media și societatea”)

Dominique Wolton, în cartea sa „Internet, et après? Une théorie critique des nouveaux médias” consideră că opoziția dintre noile media și cele tradiționale încă reprezintă o problemă. Chiar dacă new media sunt mai avansate din punct de vedere ethnic, media tradiționale sunt mai importante pentru conținutul și rolul lor în societate. Complementaritatea lor nu va duce la succes. Comunicarea trebuie văzută în trei dimensiuni: tehnică, culturală și socială, iar pe internet elementele transmise sunt bivalente: în primul rând, informațiile propriu-zise și în al doilea rând, valori și semnale despre statutul simbolic al mijlocului de comunicare respectiv. Din cauza supremației Internetului, comunicarea nu reprezintă doar o problemă teoretică, ci și una politică și culturală, deoarece conține interese, valori și mijloace tehnice.

Paul Dobrecu și Alina Bârgăoanu în „Mass media și societatea” apreciază că Internetul este un nou mod de comunicare alături de celelalte mijloace de comunicare în masă: carte, presa scrisă, radio, film și televiziune. Se preconizează ca internetul va oferi condiții pentru particularizarea informației și a comunicării, ceea ce este greu de realizat în cadrul media tradiționale.

În „Managementul instituțiilor de presă din România”, Paul Marinescu vorbește despre faptul că odată cu apariția publicității, bugetul managerilor din mass-media a avut o creștere impresionantă. Biroul de Audit al Tirajelor a început să monitorizee tirajele principalelor titluri dein presa scrisă, cu scopul de a găsi informații concrete din acest domeniu. Audiența este cel mai important factor în stabilirea unei strategii de management. Așadar, cei care lucrează pentru public trebuie să își cunoască audiența și structura ei în funcție de vârstă, sex, naționalitate, studii, profesie. Aceste lucruri se află prin efectuarea de sondaje profesioniste.

GENURILE JURNALISMULUI ONLINE/PRESA SCRISĂ

Jurnalismul scris deține o gamă variată de stiluri și constituie o formă de inspirație pentru jurnalismul transmis pe calea undelor. Bertrand Claude-Jean claifică tipurile de jurnalism, după cum urmează

Jurnalism de opinie, militant – este un tip de jurnalism în care nu se redă actualitatea, ci este folosită politic în lupta împotriva sau în favoarea ordinii stabilite. În acest caz, rolul jurnalistului nu este să informeze, ci să convingă publicul în legătură cu un anumit fapt.

Jurnalism „literar” are ca oboiectiv interpretarea realității prin utilizarea metodelor specifice romancierilor: crearea unei atmosfere prin numeroase detalii, personaje complexe, monologuri interioare imaginate, dialoguri reconstituite și stiluri evocatoare. Este prezent mai de în revistele magazin și în cărți.

Jurnalism de reportaj constă în relatarea jurnalistului a cea ce și alții au văzut sau știu. Se folosește observația, chestionarul, scurgerile de informații. În Statele Unite, acest tip de jurnalism este preferat pentru exactitatea factualã, stilul sec, separarea faptelor de comentarii, informaþia „neutrã” și obiectivitate.

Jurnalism de anchetã presupune deplasarea și căutarea informațiilor în zonele obscure, pe care anumite persoane vor sã le pãstreze secrete sau departe de actualitate. Se cunosc douã tipuri diferite de jurnalism de anchetã.

În primul caz, reporterul folosește pentru ancheta lui metodele unui detectiv: camuflaj, filaj, informatori, cumpãrare de informație sau de documente și chiar ascultãri telefonice. Scopul este acela de a dezvălui escrocheria, corupția, abuzul de putere sau activitãțile sexuale ilegitime. Cel mai potrivit exemplu pentru acest tip de jurnalism este afacerea „Watergate”, care a dus la demisia președintelui SUA.

Al doilea tip, jurnalismul de sondare, presupune utilizarea metodele științelor sociale: eșantionare, sondaje, analizã pe calculator și exploatare informatizatã a arhivelor. Jurnalistul explică rezultatele pentru a fi înțelese de un public generalist. Prin această metodă pot fi descoperite unele procese și disfuncționalități sociale grave.

Jurnalism de interpretare, de comentariu. În acest tip, jurnalistul are rolul de a explica un fapt prezentându-i originile, contextul și posibilele urmări, astfel încât să poată fi înțeles de toată lumea. Practicarea lui presupune ca jurnalistul sã fie specializat și sã lucreze cu experți din domeniul respectiv. Acest tip de jurnalism este practicat mai ales de presa scrisã, presã de calitate și magazine de informație.

Jurnalism de serviciu (utilitar) constă în furnizarea de informații utile publicului, cum ar fi: starea vremii, farmacii de gardã, programele cinematografelor, critici de spectacole, rubrici de grãdinãrit și de bucãtãrie sau cursurile valutare. Sunt create pentru a face un serviciu beneficiarilor, dar și pentru a-i atrage pe cei care cumpãrã spațiu publicitar.

Jurnalism instituțional. O anumită instituție furnizează presei anumite informații, dar după ce a eliminiat orice element negativ. Ține de domeniul relațiilor publice și conține o doză de propagandă și publicitate, iar faptul că ete considerat o formă de jurnalism îi nemulțumește pe mai mulți jurnaliști. Este prezent în publicațiile care se adresează angajaților sau clienților unei instituții.

Jurnalismul popular prelucrează realitatea pentru a-i da un carcacter senzaționalist, ajungând până la ficțiune. Este caracterizat prin ilustrații numeroase, titluri mari și articole scurte. Utilizează un limbaj simplu și prezintă informații despre scandaluri, cancanuri și interviuri cu vedete din lumea show-bizz-ului. Are rolul de a amuza și se adresează unui public mai puțin educat.

Aceste categorii de jurnalism pot fi întâlnite în toate tipurile de mass-media, dar sunt mai prezente în presa scrisã. Jurnalismul de radio are de partea lui viteza, dar nu poate reda imagini. Jurnalismul de televiziune are capacitatea de a orienta atenția publicului în direcția propusă, dar are întotdeauna tendința de a se întoarce spre divertisment, mai ales când este comercialã.