Introducere In Lumea Dansului Sportiv Studiu de Caz Valsul Vienez

INTRODUCERE IN LUMEA DANSULUI SPORTIV

Studiu de caz: VALSUL VIENEZ

CUPRINS

Capitolul 1

INTRODUCERE

1. Introducere

Dansul este cea mai frumoasa arta, pentru ca el nu e tradus prin abstractizarea vietii el este viata însasi, daca ne gândim ca prin dans ne putem exprima liberi, fara constrângeri. Nu are limite, nu are bariere pur si simplu se simte si se exprima.

In antichitate la indienii antici, dansul însemna geometria ideala a formei. Shiva, simbolul mitologiei hinduse, era considerat sursa oricarei activitati, dar si Printul suprem al dansului. Cele 108 stiluri inventate de el s-au transmis pâna la învatatul Bharata, autorul celebrului tratat (6.000 de versuri despre dans, poezie si teatru).

Numeroase forme de rafinament a cunoscut dansul si în rândul grecilor antici. Românii au preluat dansurile grecesti si au realizat forme noi. Unul dintre cele mai cunoscute dansuri era cel practicat în cursul lunii martie, odata cu sarbatorirea lui Marte, zeu al razboiului. Aristotel explica originea ritmului prin functile fiziologice ale omului, referindu-se mai ales la bataile inimii, metronomul perfect. Dansul înseamna emotie, dar înseamna si cucerirea spatiului sau curajul de a depasi mobilitatea. Mallarme spunea:"orice emotie ar pleca de la noi largeste un spatiu ce se napusteste asupra noastra si-l încorporeaza". Dansul european datoreaza mult curtilor regale. La început dansurile de palat erau forme ale dansurilor de la sate. De exemplu "Bramb", unul dintre ele, a fost transformat si stilizat pentru a putea fi interpretat de aristocratii vremii.

Cu timpul însa, dansurile au evoluat. Astfel, în secolul al XVI-lea, la anumite dansuri de palat precum "Pavano" sau "Galiardul" au fost adaugati pasi complicati sau mici sarituri. Unul dintre aspectele dansului era erotismul, sugerat cu finete în "Menuet", dans din secolul al XVIII-lea ce simula un fel de duel amoros. În Romania in urma revolutiei sociale din secolul al XVIII-lea, clasa mijlocie s-a îmbogatit si au aparut sali de bal si alte localuri publice dedicate divertismentului. Daca pâna atunci dansatorii formau perechi numai cu cei apropiati ca rang social, acum devenise ceva obisnuit "fuziunea" între aristocrati si cei de rang mediu. La sfârsitul secolului a aparut un nou dans, care le-a întrecut pe celelalte – Valsul. Aparitia lui a fost una revolutionara si, desi moralistii au fost scandalizati, valsul a ramas si a fost apoi urmat de viguroasa polca sau alte dansuri de perechi. Între timp, dansul de palat a dus la aparitia dansatorilor profesionisti, care evoluau în fata spectatorilor si a ajuns ca la începutul secolului al XX-lea sa devina dans sportiv, împartit pe doua sectiuni:standard si latino-american.

. Motivarea alegerii temei

Frumusetea dansului este efemera ca si multe alte ramuri ale artei, dar reuseste sa lase oamenilor trairile pe care nu numai le-au simtit, ci stiu ca nimic altceva nu le poate inlocui sau exprima.

Dansul sportiv, probabil, este sportul cel mai grațios și atractiv. Un sport care necesită o cantitate considerabilă de putere si energie. Competițiile în dans sportiv, campionatele și competițiile diferite, mențin dansatorii în formă, ii învața auto-controlul și calmul, aduce voința și credința în victorie. Și, în același timp, este o arta fermecător de frumoasa. Uita-te la perechea de dans – e o plăcere incomparabila. Dansul sportiv – este o carte pe care doriți să citiți într-o singură ședință. Aceasta este muzica care înconjoară și te duce departe, departe într-o lume de vis. Dansul Sportiv – este un spectacol în care sunt implicati doar doi actori – barbatul si femeia. El spune despre sentimentele, pasiunile, relatiile dintre cupluri. Deci, întotdeauna relevante și moderne.

Am ales sa imi scriu lucrarea de licenta din dansul sportiv deoarece am trait mai mult de jumatate din viata in mijlocul lui, cu rele, cu bune, m-a educat, m-a ajutat sa ma integrez in societate si in principiu a reprezentat copilaria mea. Am activat la Clubul de dans sportive Floris din Bistrita timp de 12 ani participand la competitii nationale si internationale Dansul a devenit în zilele noastre, în diferitele forme ale sale, din ce în ce mai popular. Odată cu apropierea marilor dansatori de media, s-a reușit aducerea dansului pe micile ecrane în emisiuni care depășesc granițele unei țări:“Dansez pentru tine” și forma lui mexicană “Bailando por un suenio”, “Strictly come dancing” și versiunea lui americană “Dancing with the stars”, “So you think you can dance” o competiție americană de dans dar și un reality show. Toate acestea, pe lângă faptul că ne încântă privirea și inimile cu magia dansului, eleganța costumelor și emoțiile de a fi pe ring în centrul atenției, ne mai spun un lucru, pe care de multe ori îl trecem cu vederea:antrenamentele riguroase și efortul susținut la care sunt supuși dansatorii.

Dansul este o activitate naturală a omului. Acesta aduce o serie de avantaje:

un mod aprofundat și în același timp delicat de pune în mișcare corpul tău;

dezvoltă coordonrea minții și mușchilor;

încurajează menținerea unei posturi bune, idiferent de vârstă;

dezvoltă tonusul muscular și dă omului “acel minunat sentiment de a fi în viață”

te învață cum să fii grațios în societate;

te ajută să ai o atitudine tinerească plină de spontaneitate;

este unul din puținele hobby-urile care pot fi făcute împreună de cupluri sau prieteni;

este un formidabil mijloc social care ajută în dezvoltarea abilităților de comunicare;

promovează încrederea în sine și în ceilalți;

dezvoltă creativitatea artistică și interpretarea muzicală;

îi dă competitorului oportunitatea de a se îmbrăca și simți într-un mod special;

este cel mai benefic mod de a-ți petrece timpul liber;

și cel mai ușor mod de a crea prietenii care pot dura toată viața.

1.2. Scurt istoric

Dezvoltarea omului primitiv de la conditia sa de animal la cea superioara, se datoreaza capacitatii de a controla si exprima emotiile starilor. Ele erau exprimate prin intermediul gesturilor care, in ansamblu, construiau o coregrafie. La fel ca animalele, omul primitiv dansa pentru a-si exprima tristetea, bucuria, victoria, infrangearea sau dragostea. Fiecare activitate a sa era legata de un ritual, , iar partea principala acestuia o reprezenta dansul.

Nu s-a descoperit inca niciun popor pentru care dansul sa nu fie parte importanta din viata culturala tribala.

Dansurile erau adesea imitatii din viata si comportamentul animalelor si, la fel ca acestea, omul primitiv isi impodobea coprul cu diferite penaje, picturi corporale, care jucau rol de mesaje Atat aceste costumatii, cat si cromatica desenelor corporale faceau parte din spiritul dansului, fiecare dans fiind legat de un eveniment.

Foarte multe dansuri intalnite astazi au denumiri luate din lumea animala, repertoriul fiind exprimarea comportamentului animal. De exemplu:taranii din Bavaria au dansuri numite zgarietura gainii, dansul randunicii, dansul porumbitei.

“Arta imitatitiei”, cum spunea celebrul maestro de balet Noverre, apare, initial, prin pantomime si are la origini religia care imita mersul stelelor, geturile zeilor etc.

Istoria universala ne pune al dispozitie documente ce atesta faptul ca inca din cele mai vechi timpuri, egiptenii aveau o suita intreaga de dansuri de petreceri si dansuri ce erau practicate in cadrul unor vaste ceremonialuri religioase.

Pe teritoriul tarii noastre, s-au gasit multe marturii care dovedesc faptul ca locuitorii acestui spatiu au practicat dansul ca manifestare spirituala si emotionala.

Dansul, in manifestarea lui de bal, de dans de sociatate sau dans de parchet a existat inca din perioada interbelica. Cei care practicau acest mod de miscare, erau intr-un numar relativ redus. Au existat centre cu traditie laSibiu, Bistrita, Cugir, centre care s-au pastrat si acum si impartasesc din experienta dobandita in decursul timpului.

Pana in 1989, au existat cateva concursuri de gen, care aveau caracter national si care se desfasurau o data pe an. Disputa dintre concurenti se realize dupa categorie de varsta. Dintrecopetitiile majore, amintim:

-Dansul Florilor desfasurat la Pitesti;

Cupa Costinesti, desfasurat la Costinesti.

Primul Capionat National de Dans Sportiv s-a desfasurat in anul 1988, in Bucuresti, la Sala Sporturilor. competitie realizata tot pe categorii de varsta.

In anul 1991 a fost infiintata Federatia Romana de Dans Sportiv (FRDS) si, din acel an, dansul a luat amploare, incetul cu incetul, in toata tara. In present, exista peste 70 de cluburi afiliate FRDS si peste 3000 de dansatori legitimat pe categorii de clasificare si varste.

Romania a resusit sa se impuna la nivel mondial, la aproximativ 10 ani de la debutul dansului sportiv. In anul 2001, o pereche de dansatori a castigat doua medalii la Campionatele Mondiale de Dans Sportiv la categoriile de varsta 14-15 ani si 16-18 ani, in anul 2003.

“Dansul sportiv” (sau Dance Sport) este folosit pentru a define latura competitivă a dansului de societate. Această activitate, interesantă și plină de farmec, de petrecere a timpului liber, a fost redenumită pentru a se potrivi cu imaginea sa modernă de sport solicitant.

Caracteristicile sale constau înforțăfizică, agilitate, coordonare, rezistentă, nivelridicat de fitness, disciplină, munca în echipă, har, stil și interpretare muzicală. Acesta are o structură competițională organizată la cel mai înalt nivel. În întreaga lume, dansatorii sunt diferențiați pe clase, în funcție de pregătire și performanțe și grupați pe categorii de vârstă. Se disting, în principal, două secțiuni ale dansului sportiv, fiecare cu câte 5 dansuri:secțiunea standard cu Vals Lent, Tango, Vals vienez, Slow Fox și Quick Step și secțiunea latino cu Samba, Cha-Cha, Rumba, Paso Doble și Jive. Pe lângă aceste secțiuni, s-au mai dezvoltat și altele, specific anumitor țări:Rithm și Smooth în America, New Vogue în Australia.

În prezent, dansul sportiveste recunoscut de Comitetul Olimpic Internațional ca un sport și este de așteptat să fie, în cele din urmă, inclus în programul olimpic. Acesta a fost prezentat la ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice Sydney 2000. Dansul sportive oferă oportunitatea dezvoltării disciplinei sportive a corpuluiși a minții, precum și creativitatea artistic prin interpretarea muzicală, designul vestimentației și liniile coregrafice. Dansul sportive este, pentru unii, un sport foarte competitiv, iar pentrualții poate fi o minunată cale de a participa la activitățile sociale în care se dansează. De acest mod de petrecere a timpului se pot bucura atât copiii în vârstă de 4 ani, cât și adulții de până la 90 de ani.

1. 3 Caracter de actualitate

Dansul sportiv consta in parteneriatul format dintr-un cuplu de dansatori. Dansul se afla la granita dintre sport si arta, datorita faptului ca majoritatea persoanelor care au ajuns la un anumit nivel in ceea ce priveste dansul isi doresc sa atinga performanta. Acest tip de dans se grupeaza in urmatoarele categorii de varsta:6-9 ani, 10-11 ani, 12-13 ani, 14-15 ani, 16-18 ani, 19-35 ani, peste 35 ani. Pe langa faptul ca dansatorii au sansa de a-si dezvolta increderea de sine, acestia isi pot construi o personalitate frumoasa.

Dansul a devenit în zilele noastre, în diferitele forme ale sale, din ce în ce mai popular. Odată cu apropierea marilor dansatori de media, s-a reușit aducerea dansului pe micile ecrane în emisiuni care depășesc granițele unei țări:“Dansez pentru tine” și forma lui mexicană “Bailando por un suenio”, “Strictly come dancing” și versiunea lui americană “Dancing with the stars”, “So you think you can dance” o competiție americană de dans dar și un reality show. Toate acestea, pe lângă faptul că ne încântă privirea și inimile cu magia dansului, eleganța costumelor și emoțiile de a fi pe ring în centrul atenției, ne mai spun un lucru, pe care de multe ori îl trecem cu vederea:antrenamentele riguroase și efortul susținut la care sunt supuși dansatorii. Există câteva căi de a practica dansul sportiv. Cea mav. Cea mai importantă este cea competițională, desfășurată sub egida Federației Internaționale de Dans Sportiv – IDSF. De la un anumit nivel de performanță, dansatorii aleg să participe la show-uri de dans sportiv și la competiții de profesioniști organizate de Consiliul Mondial al Dansului – WDC (World Dance Council). O a treia cale este cea socială, pentru distracție. Mulți văd dansul ca o expresie artistică a omului și nu ca un sport. Indiferent din ce parte este privit, la nivel amator sau profesionist, fiecare ar trebui, ca la un anumit moment în viață, să experimenteze bucuria de a dansa. Mulți oameni, după ce au luat contactul cu dansul sportiv, au realizat că și-ar fi dorit ca această experiență să fi început mai devreme.

O serie de experti sustin ca practicarea de catre copii a dansurilor precum cha-cha-cha, vals sau quick step poate avea un efect miraculos asupra increderii in sine, starii de spirit si a auto-controlului. Psihologii sunt de parere ca practicarea dansului inca de la varste foarte mici poate imbunatati modul de relationare al copiilor, pentru ca interactioneaza si comunica in mod constant.

Prin practicarea dansului sportiv se creeaza la copii o tinuta corecta la diverse ocazii festive, mai ales atunci cand presupune initierea unui dans. Prin acest sport, copilul tau va dezvolta un comportament civilizat fata de partener si o educatie corecta fata de cei din jurul sau.

1.4. Fundamentarea teoretică asupra dansului sportiv

Capitolul 2

CONCEPTUL DE

DANS SPORTIV

2. Conceptul de dans sportiv

Dansul Sportiv – este un spectacol în care sunt implicati doar doi actori – barbatul si femeia. Dansul sportiv, probabil, este sportul cel mai grațios și atractiv. Un sport care necesită o cantitate considerabilă de putere si energie. Competițiile în dans sportiv, campionatele și competițiile diferite, mențin dansatorii în formă, ii înveța auto-controlul și calmul, aduce voința și credința în victorie. Și, în același timp, este o arta fermecător de frumoasa. Uita-te la perechea de dans – e o plăcere incomparabila. Dansul sportive – este o carte pe care doriți să citiți într-o singură ședință. Aceasta este muzica care înconjoară și te duce departe, departe într-o lume de vis. Dansul Sportiv – este un spectacol în care sint implicati doar doi actori – barbatul si femeia. El spune despre sentimentele, pasiunile, relatiile dintre cupluri. Deci, întotdeauna relevante și moderne.

Învățați-vă copiii pentru acest sport minunat. Dansul sportive implica toata masa musculara, ofera rezistenta si vitalitatea, dorința de a câștiga, și, desigur, aduce un sentiment de sublim! Anterior, considerat o artă nativ ce apartine dansului. Astăzi se ia în considerare dansul sportiv competitiv, ca "sportul artistic. " De ce dansul poate fi considerat sport? Deoarece necesită de la dansatori calitati care sunt inerente în cele mai multe dintre sporturile "reale".

Rezistență fizică. Dansul sportive, dupa intensitatea sa si toate elementele care se pun în aplicare poate fi comparat cu patinajul artistic (multe nuante din patinajul artistic provin din dansurile obișnuite). Flexibilitate și coordonare. Aceste calități sunt necesare pentru a manevra pe ringul de dans și indiplinirea figurilor de dans și a liniilor corpului. Calități similare sunt si aceste tipuri de sport, cum ar fi scufundările, surfing, baschet și fotbal chiar, dar acest lucru este cel mai aproape de gimnastica artistica. Muzicalitate. Toți concurenții din dansurile sportive trebuie să demonstreze o înțelegere a muzicii și ritmului, la fel cum este necesar în gimnastica ritmică. Rezistenta. Competițiile sportive se petrec în mai multe runde – de la preliminare în semifinale și finale. În fiecare rundă dansatorii trebuie sa execute cinci danuri a cite doua minute. Un studiu efectuat in1996, a arătat ca gradul de tensiune musculară și respirația unui dansator, intr-un dans de două minute, este echivalent cu o performanță a biciclistilor, înotătorilor și alergătorilor de cursă (în același timp). Finalistii Cupelor Mondiale 10 Dansuri efectuează în timpul competitiei 30 dansuri.

Disciplina și spiritul de echipă. dansul Sportiv e sport de echipă. Comanda poate fi o pereche. Echipa poate fi compus din 16 membri (8 perechi), în competiția "Formation". Cerințe pentru disciplina 16 persoane care efectuează dans la 13 schimbări de ritm, în mod constant și coordonarea pozițiilor lor pe podea în raport cu ceilalți membri ai echipei este mult mai mare în comparație cu alte sporturi. Gratie și de stil. Ca si in patinajul artistic si gimnastica, in dansul sportiv se pune un important accent pe mișcarile fluide și aspectul atractiv al perechii. Cu toate acestea, spre deosebire de cele mai multe alte sporturi, dansurile au caracteristici care le permite să fie luate în considerare nu numai în sport, ci, de asemenea, in arta. Dansatorii au de obicei un program foarte dur, care include formarea sa ca dansatori (cursuri și ateliere de lucru), precum și programul de turnee. Orele de dans – cele mai mult în fiecare zi, inclusiv în weekend și de sărbători. Dansator decide de sinestatator cât de mult are nevoie pentru instruiri- cu sau fără un profesor. Rezultatele bune nu s-au dat cadou – e nevoie de o mulțime de muncă, și cel mai important, de a gândi, de a căuta soluții noi și originale la problemele aparute. Este la fel de important să participate in mod constant la competitiile regionale, naționale și internaționale. Pentru ca o pereche sa nu fie uitata de arbitri, ea trebuie doar să "fie văzuta" să aibă loc în clasament, în lista de rezultate de concurență. Este, de asemenea, cunoscut pentru orice atlet, mai ales într-un sport subiectiv ca dansul. Arbitri evaluiaza perechea ghidindu-se doar dupa idealurile proprii în dans -percepția subiectivă. Deci, primul loc nu este pus pentru un număr mai mare de rotații si piruierte sau rata de mișcare.

2.1. Dansul sportiv din cele mai vechi timpuri până azi

Numit candva dans de societate sau de parchet (Ballroom Dance), dansul sportiv a evoluat considerabil, de la primul campionat mondial oficial desfasurat la Paris in anul 1909. In timp, au aparut forurile internationale ce guverneaza aceasta activitate:IDSF (International Dance Sport Federation) pentru amatori si WDC (World Dance Council) pentru profesionisti.

Dansul sportiv este un sport de echipa constand in parteneriatul dintre un baiat si o fata intr-un cuplu de dansatori ce interpreteaza pe muzica diferite ritmuri utilizand tehnici specifice. De-a lungul timpului s-au cristalizat doua sectiuni in functie de caracterul si provenienta dansurilor:sectiunea standard sau europeana (vals lent, tango, vals vienez, slow fox si quick step) si sectiunea dansurilor latino-americane (samba, cha-cha-cha, rumba, passo doble, jive).

Fiind o activitate fizica in primul rand, dansul sportiv presupune un tip combinat de efort aerob si anaerob – o excelenta metoda de a preintampina bolile de tip cardio-vascular sau de control al greutatii (se pot arde de la 200 la 700 calorii pe ora). Exista beneficii aduse aparatului locomotor, dansul dezvoltandpostura si mobilitatea corpului.

Aceasta activitate are insa si un puternic impact psihic asupra celor care o practica. Parteneriatul in dans dezvolta relatiile inter-umane si o stare generala de bine. Dansatorii au incredere in ei insisi, iar copiii pe langa o dezvoltare fizica armonioasa si o personalitate frumoasa au si un colectiv in care invata eticheta specifica dansului de societate – asa cum era numit el acum o vreme. Tehnica necesara impreuna cu maiestria si interpretarea artistica, duc la o forma de dans extrem de disciplinata, de riguroasa. Dansul sportiv a evoluat in timp dincolo de limitele stricte ale dansului de societate competitional, ajungand sa cuprinda astazi toate stilurile de baza cu o cultura sportiva si o structura competioionala recunoscuta la nivel international.

Vals lent

In anul 1874 intr-un club select din Anglia se prezenta pentru prima data un dans importat din SUA numit "Boston". Intre 1910 si 1914 foarte multa lume mergea in centrul Londrei in "Boston Club" din hotelul Savoy pentru a dansa Vals Boston predecesorul Valsului Lent de astazi. Totusi abia dupa 1922 a devenit la fel de cunoscut si de popular ca Tangoul. Un lucru mai deosebit care se poate aminti despre Boston este faptul ca partenerii dansau unul langa celalalt, pozitia nesemanand de loc cu cea de astazi. Dupa primul razboi mondial Valsul lent a inceput sa prinda mai multa forma, luandu-se decizia ca miscarea de baza sa fie:pas, pas, langa.

In 1922 cand Victor Sylvester castiga Campionatul Angliei, combinatia pe care a dansat-o a fost formata doar din figurile "Natural Turn", "Change of direction" si "Reverse turn", mai putin decat invata astazi un incepator. In anii 1926-1927 Valsul Lent a fost imbunatatit considerabil miscarea de baza transformandu-se in pas, lateral, langa. Acest fapt a facut posibila aparitia a numeroase figure care ulterior au fost standardizate de Imperial Society of Teachers of Dancing (ISTD), multe din ele folosindu-se si astazi in Dansul Sportiv.

Masura muzicala este de 3/4 (trei patrimi intr-o masura muzicala), tempoul fiind de 27-30 masuri pe minut.

Fiind un dans de origine engleză, muzica îi conferă un anumit caracter romantic, visător, sentimental si sensibil. Este caracterizat prin înăltări si coborâri ample si elegante fiind considerat regele de necontestat al dansurilor de societate.

Tango

Milonga a fost inaintasul Tangoului.

La inceputul secolului 20, Milonga (in care exista miscarea specifica scurta si oprita de cap si de umeri) era dansata in sali mici de inalta societate din Brazilia.

Din 1900 mai multi amatori din comunitatea argentiniana au incercat fara succes sa introduca Tangoul (36 de masuri pe minut) in Paris. Profesorul parizian Robert a facut eforturi uriase pentru a face Tangoul popular si totusi drumul nu a fost pavat cu trandafiri. Au fost multi adepti da si multi oponenti. In special episcopii francezi erau impotriva dansului, ei atragand atentia asupra naturii tentante si senzuale a acestuia, dansatorii punand in pericol sfintele invataturi bisericesti. Tangoul nu a fost acceptat nici la Londra, fiind considerat un dans erotic.

In 1907 dupa cateva schimbari de stil si in urma unui concurs de dans din Riviera Franceza unde dansatorii au fost foarte apreciati, Tango-ul a fost acceptat atat la Paris cat si la Londra la petreceri – ceaiuri sau cine dansante, ("Tango teas" "Tango Soupier"), care aveau ca invitati dansatori profesionisti.

Pana si presa din SUA era scandalizata. In 30 mai 1915 in New York Times se publica un articol cu titlul "Pericolul Tangoului, mai mare decat Imperialismul German". In 1924 dr. Boheme din New York a descoperit si o noua boala:"the Tango-foot".

Masura muzicala este de 4/4, tempoul fiind de 30-33 masuri pe minut.

Caracterul dansului este dat de miscările sincopate si de pauzele dramatice, iar maniera de abordare depinde în mare măsură de abilitatea dansatorilor de a se adapta caracterului pasional al acestuia. Este un dans plin de personalitate, cu multă trăire interioară care invaluie publicul cu parfumul sau.

Slow Foxtrot

Inaintasul Slow Foxtrotul-ui a fost Foxtrot-ul. Foxtrot-ul a aparut la inceputul anilor 1920, multe din figurile acestuia, adaptate sau nu, fiind introdu-se ulterior si in Vals Lent. Desi prima pereche care a cunoscut consacrarea dansand pe acest gen de muzica a fost Vernon si Irene Castle(care au popularizat o faza incipienta a Foxtrotului numita "Castle Rock") paternitatea Foxtrotului este atribuita unui actor american de vodevil Henry Fox. Chiar daca teoria conform careia numele acestui actor pare a fi foarte bine argumentata, exista si alte teorii privind originea numelui. Una ar fi asemanarea cu un gen de mers caracteristic cabalinelor (equestrian gait) folosit la lectiile de echitatie si de dresura. Acest gen de deplasare a fost considerat atat de elegant si interesant incat a fost creata o rasa de cai " Missouri Fox Trotter" cu scopul de a-l realiza cat mai bine.

O alta teorie spune ca chiar vulpea (fox) ar fi avut o legatura cu denumirea, ea fiind animalul care se poate deplasa cu toate 4 picioarele pe aceeasi linie. Asemanarea cu deplasarea din Slow Fox fiind evidenta. Foxtrot-ul a fost introdus in Europa chiar inainte de primul razboi mondial, la origine acesta fiind un dans pasioanal cu miscari lente cat si rapide. In 1919 American Morgan a introdus o scurta "intoarcere spin deschisa", denumita "Mogan Turn". La sfarsitul primului Razboi Mondial (slow-)foxtrotul era format in general din:"plimbari"(walks), "Trei Pasi"(Three Steps). In 1920 G. K. Anderson, un dansator foarte talentat a introdus figurile "Pas Pana"(Feather Step) si "Schimb de directie "(Change of direction), figuri fara de care nu ne putem imagina Slow Fox-ul de astazi.

Profesorii de dans europeni nu erau entuziasmati de caracterul salbatic al Foxtrotului si au inceput sa-l modifice. Intre 1922 si 1929 Frank Ford (impreuna cu Moly Spain in 1927 castigatori ai Star Championschips), cu care Josephine Bradley obisnuia sa ofere demonstratii au dezvoltat miscarea de baza din Slow Fox. La acea data tempoul era inca neclar, muzica Foxtrot-ului variind intre 40 si 50 de batai pe minut in functie de formatia care o canta.

La sfarsitul anilor douazeci problema ritmului a condus la despartirea in Slow-Foxtrot cu 32 batai pe minut si Quick Step cu 50-52 batai pe minut. Anii 30 au devenit epoca de aur a Slow Foxtrot-ului, fascinatia datorandu-se versatilitatii figurilor si variatiilor ritmice permise de acesta.

Masura muzicala este de 4/4, tempoul fiind de 30 masuri pe minut.

Slow-Fox-ul este plin de prestantă si caracteristic stilului englezesc. Este dansul cu cea mai mare elegantă, gratie si stil si impune dansatorilor un simt al echilibrului si o tehnică a picioarelor ce trebuie bine stăpânite, toate acestea conferind spectatorilor impresia de plutire pe ring. Se dansează pe melodiile de mare strălucire ale stilului jazz lent – blues lansat de marii cântăreti Ella Fitzgerald si Louis Armstrong.

Quickstep

Foxtrot-ul si Quickstep-ul au origine comuna. In anii 1920 multe formatii cantau Foxtrot-ul prea rapid (pasii mari ai acestuia neputand fi dansati la acea viteza), fapt ce a nemultumit pe multa lume, chiar si cateva din marile publicatii ale vremii scriind despre aceasta. Astfel la sfarsitul anilor 20 au fost dezvoltate doua dansuri diferite Slow-Foxtrot-ul cu 32 batai pe minut si Quickstep-ul cu 50-52 batai pe minut.

Dezvoltat in timpul primului Razboi Mondial in suburbiile New York-ului, a fost interpretat initial de dansatori africani si caraibieni, debutul fiind in music-hall-uri americane. Foarte repede a devenit popular si in salile de dans. Charleston-ul este unul din dansurile care au avut o influenta majora in formarea si dezvoltarea Quickstep-ului. Cuplul englez Frank Ford-Molly Spain au dansat in 1927 la competitia "Star Championships" o versiune a acestuia in pereche (era un dans solo nu in doi) si fara miscarile de genunchi caracteristice Charlestonului. Englezii au dezvoltat din Charleston-ul original, un dans progresiv fara "kick-uri"(miscare specifica) amestecat cu mai sus mentionatul Foxtrot, denumindu-l "the Quicktime Foxtrot and Charleston".

Figurile au fost:Quarter Turns, Cross Chasse, Zig-zag, Cortes, Open Reverse Turns si Flat Charleston. In cele din urma in anii 1928-1929 s-a nascut definitiv Quick-Step-ul, avand caracteristice Chasse-urile si pasii incrucisati (Lock step).

Quickstep-ul a devenit foarte popular deoarece a oferit tinerilor din clasa de mijloc a societatii un ritm plin de veselie si dinamism specific varstei lor.

Masura muzicala este de 4/4, tempoul fiind de 50 masuri pe minut.

Este cel mai energic dans standard, jucăus si vioi, cu un ritm ascutit dar, în acelasi timp, usor ca un fulg, emanând un farmec aparte. Figurile sunt dinamice pretinzand mult exercitiu si sincronizare. Stilul Quickstep-ului este dat mai ales de elanul "fulgerător", de pasii iuti ce ocupă în avântul lor un spatiu mare.

Vals vienez

Expunerea începe cu secolul al XVI-lea, întrucât din acea perioadă datează primele atestări ale dansurilor precursoare, înrudite sau care au influențat geneza Valsului Vienez, cel mai vechi dintre dansurile sportive.

Originea acestui dans se pierde în negura timpului, undeva prin 1520, când a apărut, în Germania, primul strămoș al Valsului, „Dreher-ul”. Austria și Franța nu s-au lasat nici ele mai prejos, inventând propriile forme de proto-vals, „Weller-ul”, în 1580, și respectiv „Nizzarda”, în 1590.

Prima atestare a unui dans popular purtând numele de „La Volte”, interpretat pe o muzică cu ritm de 3/4, provine din 1556 și este originar din Provence, Franța. La rândul lor, italienii pretind că „Volta” este un dans originar din Peninsulă. Indiferent de locul de origine, acest dans face parte din genul Contredanse (Franța) sau Contra-danza (Italia), în care dansatorii nu dansează singuri și nici în perechi independente, ci într-o formație în care perechile și dansatorii interacționeaza între ei, materializând în timpul dansului o serie de forme geometrice cum ar fi liniile, cercurile etc..

Păstrând proporțiile, putem spune despre Contra-dans că este precursorul dansului sportiv în formație din secolul al XX-lea. „La Volte” a fost introdus în programul balurilor de la Versailles de către Caterina De Medici în 1581.

La începutul secolului al XVII-lea, în Italia și Franța (țări care dictau moda în dans) existau discrepanțe majore între manierele de dans uzitate de curțile regale la baluri și cele folosite de popor la petrecerile câmpenești. Cea mai importantă diferență era poziția în care se dansa. La balurile nobiliare, domnul ținea partenera în dreapta sa, deoarece, fiind dreptaci, își ținea sabia în partea stângă. Mâinile, din rațiuni estetice sau de etichetă, erau poziționate într-o manieră similară celei folosite astăzi în competițiile de dans sportiv. De fapt, cercetătorii consideră că este primul dans care s-a dansat în poziție închisă, element de o importanță covârșitoare pentru devenirea ulterioară a dansului în pereche. La petrecerile populare, dansatorii adoptau un alt gen de poziție închisă, în care barbatul ținea fata la stânga sa, cu mâinile pe talie, iar aceasta ținea mâna dreapta pe umărul partenerului, ridicându-și fusta cu mâna stângă atunci când partenerul, folosindu-și coapsa piciorului drept, o ridica în aer în timpul întoarcerii.

În 1670 este compusă prima melodie de Vals „O du lieber Augustin”, iar pe 17 noiembrie 1766, este pusă în scenă la Viena opera „Una cosa rara” pe muzică de Vals.

Un alt dans la modă în acea perioadă a fost Mazurka, originar din Câmpia Mazoviei, de unde a migrat spre vest, fiind introdus la curtea Germaniei de către Augustus al II-lea, elector al Saxoniei și rege al Poloniei între 1697 și 1733. De aici a fost importat de către Franța. Au urmat, după Mazurka, câteva forme timpurii de Vals, ale căror nume fie veneau să sublinieze mișcarea de rotație și alunecare a dansatorilor, cum ar fi Spinner sau Schleifer, fie purtau numele zonei de origine, ca Steirer (Steirermark din nordul Sloveniei) sau Landler (Land ob der Enns din Austria).

O parte dintre aceste dansuri au supraviețuit până în zilele noastre și este în general acceptat faptul că precursoarea lor este Volta renascentistă, care le-a împrumutat caracterul rotațional, așa cum și acestea au împrumutat, la rândul lor, Valsului, alunecarea specifică.

Pentru a ne face o idee cât mai exactă asupra a ceea ce însemna Landler-ul, trebuie să ne imaginăm perechi de dansatori care alunecau, se roteau și se sărutau într-un contact caracterizat de izvoarele vremii ca fiind promiscuu și indecent. Din când în când partenerii se separau, bărbatul interpretând o parte solistică, după care perechea se reunea pentru a termina dansul. La petrecerile câmpenești, dată fiind lipsa cvasitotală a etichetei și a conveniențelor sociale, precum și moravurile mai libertine ale plebei, bărbații ridicau cu mâna dreaptă fustele partenerelor și intrau sub ele, contactul dintre dansatori devenind astfel foarte intim.

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, odată cu apariția pantofilor ușori și a sălilor de bal luxoase (celebra Apollo, inaugurată în 1808, despre care se spune că putea găzdui 3000 de perechi de dansatori simultan), acest gen de dans a căpătat valențe de popularizare deosebite. Însăși curtea regilor de Habsburg a adoptat acest gen de dans sub o formă mult mai rafinată și mai apropiată de cea pe care o are astăzi, deși nu fară opoziția puritanilor vremii care îl considerau în continuare ca fiind scandalos și indecent, dorind interzicerea lui. Acest gen de dans era diferit de variantele sale latine și a fost cunoscut sub numele de „Deutsche”. Referiri la această forma de Vals pot fi întâlnite în „Die Leiden des Jungen Werther” scrisă de Goethe în 1744 și în corespondența lui Mozart din Praga anului 1787.

În Franța, Valsul a înlocuit Menuetul, căzut în dizgrație în urma revoluției din 1789. Acesta a fost importat de către soldații francezi care, dupa ce i-au învins pe austrieci (la Austerlitz, pe 2 dec. 1805) și pe germani (la Iena în 1806), s-au lăsat, la rândul lor, cuceriți de dansul național al acestora. Începând cu 1810, Valsul a căpătat o recunoaștere cvasiuniversală astfel încât chiar și împăratul Napoleon a învățat să îl danseze, pentru a o impresiona pe tânăra sa logodnică austriacă, Marie Louise.

Și Anglia a fost cucerită, la rândul ei, de noul dans, nu însă fără a trezi animozități. Prima atestare documentară pe care o avem în legatură cu aceasta datează din vara lui 1814, când contesa Lieven, soția ambasadorlui rus, a dansat Vals la Almack, provocând stupoare în rândurile audienței. Consacrarea definitivă a venit însă un an mai târziu, când în același loc au dansat Vals împăratul Alexandru al Rusiei, prințesa Esterhazy și lordul Palmertson. În același an apare prima lucrare care avea ca subiect învațărea acestui dans, a lui Thomas Wilson.

Încetul cu încetul, o dată cu afirmarea noii aristocrații generate de epoca industrială, detractorii Valsului au fost reduși la tăcere, cu atât mai mult cu cât Joseph Lanner (1801-1843), Johann Strauss senior (1804-1849) cu „Marșul Radetsky” și Johann Strauss junior (1825-1899) cu „Dunărea albastră”, au făcut ca acest dans să-și piardă imaginea de dans popular cântat de mici tarafuri de lăutari și l-au făcut să devină foarte elegant, sofisticat chiar, muzica fiind interpretată de orchestre cu o componență foarte complexă, conținând o varietate mare de instrumente muzicale.

Nu au lipsit nici excesele privind acest gen de dans, două dintre ele fiind „Langaus” în Austria (Viena in 1830) și „Valse à deux temps” în Franța. Acesta se caracteriza printr-un ritm foarte alert, ceea ce făcea ca dansul să degenereze într-un fel de învălmășeală în care bărbatul își târa partenera în jurul ringului cu o totală lipsă de considerație față de coregrafie, eleganță, muzică sau față de ceilalți dansatori. Singurele lucruri care contau erau viteza cu care perechea se deplasa si numărul de ture de ring parcurse în timpul unei melodii.

Urmatoarea etapă în devenirea Valsului așa cum îl cunoaștem astăzi o reprezintă un dans hibrid care conținea pași atât din Vals cât și din Mazurka. Acesta se numea „Quadrille” și a fost la modă la începutul secolului al XIX-lea.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, în Europa, „Mazurka” și „Valse à deux temps” au căzut definitiv în dizgrație, nu însă fără a-și pune amprenta asupra unor dansuri ca Polka și Vals. În urma acestor influențe au rezultat o serie de dansuri hibride, ca Polka Redowa, Polka Mazurka, Gitana, Zingerilla, în primul caz și Varsovienna în cel de al doilea.

În ceea ce privește Valsul Vienez, în anii ’60-’70 au avut loc numeroase discuții și controverse întreprofesorii de dans din Germania și Anglia referitoare la figurile permise în competiții, discuții care s-au materializat în 1983, când International Comitee of Ballroom Dancing a standardizat figurilede dans care urmau să se danseze astfel:

„natural și reverse turn” (figuri definitorii caracterizate de deplasări și întoarceri continue);

„changing steps” (figuri de legătură între cele două genuri de întoarcere menționate anterior);

„natural și reverse fleckerls” (figuri de dans rotativ-staționare);

„contra check” ( figură de legătură între cele doua fleckerl-uri).

Figurile de dans enumerate mai sus au fost singurele permise în competițiile de dans sportiv timp de aproape două decenii. Mai nou, în 12 ianuarie 2001 la Zurich, Federația Internațională, din dorința de a revigora Valsul Vienez și de a-l face mai spectaculos și interesant atât pentru sportivi cât și pentru spectatori și mass-media, a permis, pentru o perioadă de probă, folosirea și a altor figuri:

Natural Spin și Natural Pivot;

Reversed Pivot;

Left Wisk (figură de dans folosită la trecerea din Reverse în Natural Fleckerl).

Toate aceste schimbări au fost elaborate de către un colectiv de specialiști format din Wolfgang Opitz, Natasa Ambroz, Oliver Wessel-Therhorn, Philip Banyer, Hans Laxholm și Werner Fuhrer.

2.2. Componente structurale

2 2.1. Componenta tehnica

Aceasta componenta are o importanta majora in dandul sportiv. Prin definitie dansul urmareste rigorile executiei motrice din punct de vedere tehnic, ca si celelalte discipline sportive estetico-artistice este apreciat prin capacitatea partenerilor de a realiza miscarile cat mai aproape de idealul de perfectiune. Punctele acordate de arbitrii in competitiile de gen, reprezinta pe langa alte criterii, tehnicitatea pe care o demonstreaza partenerii in coregrafiile executate.

Executia figurilor trebuie sa fie cat mai buna din punct de vedere tehnic pentru ca arbitrii sa recunoasca cu usurinta componentele figurilor care alcatuiesc coregrafiile impreuna cu realizarea lor pe muzica.

Se urmareste pentru fiecare dans ca miscarile corpului in intregime cat si segmentele acestuia sa realizeze figurile de dans cu o anumita precizie, coordonare si un anumit caracter la fiecare dans.

Prin tehnica corporala corecta se intelege:

pozitionare corecta a corpului in totalitate si a segmentelor sale la inceputul, in timpul si la finalul figurilor de dans;

lucrul corect al talpilor, labelor picioarelor – in functie de pasii executati se poate calca pe calcai, pe pingea, pe varf, se ruleaza talpa de la calcai spre varf sau invers, se poate sta pe partea interna a labei piciorului, se poate pivota pe calcai sau pe varf, etc.;

lantul triplei flexii si extensii a picioarelor lucreaza diferit de la un dans la altul de la o sectiune la alta;

miscarea bazinului, cu rol important in echilibrul partenerilor si in realizarea miscarilor specifice ale dansurilor in figurile din latino;

pozitia trunchiului si a capului in dansurile standard, miscarile acestora in latino si standard;

bratele cu pozitii specifice in standard, miscari cat mai variate in latino;

lateralele corpului (dreapta si stanga) trebuie sa fie active.

Dansul foloseste deprinderile motrice de baza – mersul, alergarea, saritura. Ele sunt adaptate la specificul fiecarui dans in parte, deoarece realizarea mersului de passo doble este diferit de cel de samba, sau alergarea din quickstep are alte caracteristici fata de tango.

2.2.2 Componenta estetico-artistica

Muzica, elementul esential al dansului, a creat caracterul acestuia si felul in care trebuie sa fie executate miscarile (figurile). Este un sport estetic, alcatuit din elemente tehnice specifice, care sunt evaluate, impreuna cu prezentarea sportivilor, costumatia si machiajul.

Pentru incepatori interpretarea ritmului se rezuma la probleme strict legate de caracterul dansului, deoarece este dificil de realizat si necesita deja deprinderi consolidate si perfectionate din dansul respectiv.

Dansul sportiv aduna la un loc frumusetea fizica reprezentata prin miscarile expresive ale dansatorilor in concordanta cu muzica, cat si frumusetea spirituala si morala reprezentata de sentimentele si trairile pe care le redau prin dans.

Este in acelasi timp sport si arta deoarece delimitarea dintre ele nu se poate face. Impresia estetica placuta pe care o lasa dansatorii este legata de cativa factori:

aspectul fizic placut al partenerilor, proportii segmentare frumoase si armonioase;

costume si incaltaminte asortate care sa avantajeze perechea;

machiaj placut si asortat cu culorile costumelor de dans;

coafura nu foarte elaborata, dar sa avantajeze fizionomia dansatorilor;

coregrafii realizate in functie de temperamentul si caracterul partenerilor, coregrafii care sa le puna in valoare aptitudinile fizice cat si personalitatile;

colaborarea dintre parteneri, impresiile vizuale si sentimentele pe care le degaja in timpul dansului;

interpretarea caracterului muzical prin expresivitate motrica si faciala.

2.2.3. Componenta teoretica

Orice alta disciplina sportiva, dansul sportiv are un limbaj specific care pe parcursul anilor s-a dezvoltat si a devenit un limbaj international, deoarece denumirile figurilor care alcatuiesc repertoriul fiecarui dans sunt omologate si standardizate. Asa cum dansul clasic are un limbaj comun provenit din limba franceza, asa dansul sportiv are un limbaj comun in mare parte provenind din limba engleza si denumiri din limba spaniola, dupa originile de apartenenta a pasilor.

In afara denumirilor, exista o descriere teoretica a fiecarui pas realizat intr-o figura sau coregrafie pentru a usura invatarea cat si memorarea practica a cursantilor. Aceasta descriere minutios realizata pe timpi muzicali s-a elaborat sub forma grafica printr-un limbaj codificat sau sub forma de tabel.

Pentru o invatare si memorare mai rapida folosim si termenii tradusi in limba romana.

Componenta teoretica nu se rezuma la transmiterea denumirilor si explicitarea lor, ea are importanta majora in lectiile cu continut practic, deoarece, profesorul explica, informeaza, corecteaza, constientizeaza, motiveaza dansatorii pentru o mai buna invatare si pentru o mai buna intelegere a continutului practic.

2.2.4. Componenta psihica

Gradul de solicitare psihica este destul de mare deoarece este nevoie de o coordonare motrica buna realizata pe baza rigorilor muzicale. Astfel parametrii coordonarii vizual-auditiv-motrice trebuie sa fie buna, reactivitate psihica buna, excitabilitate nervoasa buna, vointa corelata cu motivatie pentru exersare si realizare cat mai buna a structurilor invatate, grad de sociabilitate bun, indemanare si precizie in executie, simt muzical bun. Pe langa aceste aptitudini psihice, dansul la randul sau, determina buna dispozitie, refacerea energiilor psihice, relaxare si placere de socializare si colaborare.

2.2.5. Componenta biologica

Dansul este un sport accesibil pentru o gama foarte variata de vârste, deoarece el trebuie sa aiba ca principal motiv de realizare placerea de a dansa, de a ne misca pe muzica. Din punct de vedere biologic, criteriile de selectie a tipului de dansator si dansatoare nu sunt foarte pretentioase. Se cer proportii somatice normale, preferabil tipul longilin, înfariaare placuta. Tesut adipos redus, membre inferioare armonios dezvoltate, mai lungi decât trunchiul, bazin îngust, mobilitate buna la nivelul coloanei vertebrale si coxo-femurale. Fetele pot avea o alura normala, cu indici normali între înaltime si greutate, cu mobilitate buna la nivelul articulatiilor mari (scapulo-humerala, coloana vertebrala, coxo-femurala)

Din punct de vedere functional sa fie în stare buna de sanatate, sistemul cardio-respiratorie asa fie sanatos, sa aiba un sistem neuro-psihic cu indici buni de func¸ionare si un sistem neuro-musculara¸rezistent la efort (excitabilitate neuro-musculara, atentie concentrata de durata, atentie distributiva, simt al ritmului, simt al echilibrului, simt chinestezic, orientare spatâtiala).

2.2.6. Componenta motrica

Comportamentul motric în dansul sportiv are un continut specific care se concretizeaza prin varietate si complexitate în cele doua sectiuni:standard si latino-americane.

Îmbinarea deprinderilor si priceperilor motrice¸tehnice, realizeaza caracteristici specifice împreuna cu acompaniamentul muzical caracteristic fiecarui dans si sectiune. Acestea îi confera comportamentului motor o serie de particularizara¸ care evidenriaza inaltul nivel de manifestare al capacitaii motrice cu unele din componentele sale mai mult accentuate precum si caracterul estetico-artistic particular al fiecarui dans în parte.

Capitolul 3

CARACTERISTICI GENERALE ALE COMPORTAMENTULUI MOTOR

3. Caracteristici generale ale comportamentului motor:

Caracteristici generale ale comportamentului motor sunt următoarele:

tehnica pasilor de dans specifici fiecarui dans este standardizat si evaluata în competii;

tehnica pasilor este caracterizata prin varietate si complexitate;

continutul motric care constituie coregrafia dansului trebuie sa redea caracterul muzical, fiind disciplina sportiva “scrisa ” pe muzica

din punct de vedere al solicitarilor psihomotrice, se evidentiaza componentele coordinative, fine¸reglarilor si controlului neuro-muscular, finete si suplete în realizarea comportamentului motric;

continutul motric are un pronuntat caracter artistic, fiind sport si arta în acelasi timp, fara a putea face delimitare între cele doua caracteristici;

comportamentul motor se subordoneaza caracteristicilor muzicale fiind apreciata interpretarea si divizarea pasilor pe muzica;

tehnica pasilor este învatata si exersata mai întâi individual si apoi în pereche, aprecierea.

3.1. Implicarea capacitatilor motrice in dansul sportive

În cadrul acestora sunt incluse de mai multi autori din domeniu (Manno, R. , 1992, Weineck, J 1992, 1994, Ardelean, M. – Roman, 1996), forta, rezistenta si viteza.

Discutarea lor separata se realizeaza doar din considerente didactice, deoarece manifestarea lor este simultana, existând doar diferente în ponderea implicarii lor.

3.1.1. Forta

Prezenta în specificul dansului sportiv, nu se situeaza la parametrii de forta maxima.

Având în vedere specificul efortului din dans, precum si caracteristicile de tehnica de lucru în pereche, se pot nominaliza urmatoarele forme de manifestare:

forta segmentara si generala;

forta exploziva – atât la nivelul trenului inferior cât si superior;

forta dinamica (izotonic˘ );

forta statica (izometrica );

forta mixta(auxotonica ) unde se îmbina contractiile dinamice cu cele statice;

forta în regim de viteza – în functie de tempoul muzicii si coregrafieitat¸

forta în regim de rezistenta.

3.1.2. Rezistenta

Rezistenta o putem caracteriza tinând cont de faptul ca durata fiecarui dans în competiile de gen este de 1, 15 – 1, 30 minute, iar o repriza de dans din sectiunile latino sau standard înseamnat5x1, 30 min.

Putem spune, tinând cont de durata si de repertoriul motric ca efortul de rezisten¸a este de tip mixt˘(anaerob si aerob).

3.1.3. Viteza

Viteza se manifesta în regimul celorlalte capacitati si este influentata în mod special dea acompaniamentul muzical prin variatiile ritmului si tempoului.

Astfel avem:

viteza în regim de forta exploziva:ex, passo doble;

viteza în regim de ritmicitate variata a dansurilor:cha-cha, samba;

viteza în regim de coordonare neuro-musculara:rumba, vals lent;

viteza în regim de rezistenta anaerob-lactacida:jive;

viteza de deplasare:vals vienez, quickstep, slowfox;

viteza de executie – dependenta de tempoul muzical:tango.

Capitolul 4

CAPACITĂȚI COORDONATIVE

4. Capacitati coordinative

Capacitatile coordinative in dansul sportiv

Foerster (1902), defineste coordonarea “capacitatea de a scoate la iveala, cu ajutorul contractiei musculare, efecte exterioare care contribuie la indeplinirea unei teme precise, in conditiile de consum energetic redus”. El precizeaza trei conditii ce trebuie indeplinite ca sa putem vorbi despre coordonare:

scopul urmarit;

efectul sa fie realizat cu un consum energetic redus;

simtul subiectiv sa fie de usurinta si siguranta in executie.

Mitra, Gh. si Mogos, A. (1977), vorbind despre indemanare, specifica faptul ca la baza sa sta coordonarea, proces important al activitatii organismului indeplinit de SNC. Coordonarea, dupa aceiasi autori, se realizeaza prin intermediul inhibitiei corticale, proces nervos care corecteaza si regleaza permanent excitatia nervoasa.

Capacitatea de coordonare poate fi definita ca o calitate psihomotrica complexa, ce are la baza corelatia intre sistemul nervos central si musculatura scheletica in timpul efectuarii unei miscari.

Epuran, M. si Horghidan, V. (1994), situeaza in randul componentelor psihomotricitatii, alaturi de schema corporala, lateralitatea, rapiditatea miscarilor ideomotricitate si coordonare dinamica (a corpului intreg si a segmentelor sale ), coordonarea statica – echilibrarea, coordonarea perceptiv-motrica ( perceptia spatiului, ritmului si a miscarilor proprii).

4.1. Capacitati coordinative generale si speciale

Capacitatile coordinative generale sunt rezultatul unei instruiri gestuale polivalente in diferite actiuni motrice sau sporturi. Ele se manifesta in diferite domenii ale vietii cotidiene si in sport prin faptul ca problemele gestuale oarecare pot fi rezolvate in mod creator (dupa Harre, D. , Deltow, Ritter, 1984).

Capacitatile coordinative speciale se dezvolta mai mult in cadrul disciplinelor sportive considerate si dupa Ozolin, N. (1984) “cu insusiri variate in tehnica sportiva in functie de disciplina sau de diverse combinatii.”

Capacitatile coordinative vor fi imbunatatite esential daca fiecare dintre componente este la fel de rational dezvoltata cum se intampla in cazul capacitatilor conditionale.

Indemanarea prezentata drept calitate motrica, ofera teren de discuiii intre specialisti, ea fiind in acelasi timp subdivizata, prezentata sub diverse denumiri cu diverse continuturi. Dupa parerea acestora nu se poate pune egal intre capacitatea de coordonare si indemanare, punct de vedere la care subscriem.

Letzelter (1985), distinge grupa calitatilor coordinative cu doua subgrupe:mobilitate (statica, dinamica, activa, pasiva, generala, speciala) si indemanare (psihomotrica, capacitate de invatare, indemanare speciala).

Hirtz, P. (1972), defineste indemanarea, o calitate de baza a coordonarii.

Se admit ca fiind componente ale capacitatii coordinative:

capacitatea de adaptare;

capacitatea de reactie;

capacitatea de ghidare, combinare;

capacitatea de echilibru;

capacitatea de agilitate, indemanare.

4.2. Capacitatile coordinative – Elemente ale comportamentului motric in dansul sportiv

Analizatorii cu cea mai mare pondere in desfasurarea miscarilor de dans sunt analizatorii chinestezic, vizual, auditiv, tactil, vestibular. Toti contribuie in realizarea cu succes a actelor si actiunilor motrice specifice dansului, intr-o masura in care nu ne putem permite sa consideram ca unul ar fi mai important decat celalalt. Daca un subiect ar fi lipsit de unul din aceste simturi, dansul nu ar putea capata valoarea pe care o dorim, din punct de vedere al tehnicitatii si plasticitatii saleAuzul contribuie in realizarea concordantei miscarilor cu muzica pe care in dansul sportiv trebuie sa o respectam cu strictete dupa anumite reguli, astfel daca nu se danseaza pe muzica, specialistii considera ca perechea nu danseaza. Simtul tactil realizeaza o legatura intre parteneri, ei reusesc sa se simta reciproc prin contactele de la nivelul mainilor, numita “priza”, prin atingerile corpurilor, prin exercitarea presiunilor la conducerea in timpul dansului, prin controlul pasilor in timpul pasirii pe podea (parchetul) de dans si absolut in tot ce inseamna colaborarea dintre cei doi parteneriAnalizatorul vestibular este raspunzator de mentinerile corpurilor in echilibru in timpul dansului. Miscarile sunt foarte complexe, necesitand permanent echilibru, precizie in momentele statice, in momentele dinamice, acestea alternand datorita coregrafiei realizate, dar si in figurile exersate. Vazul, dupa cum stim culege cele mai multe informatii din mediul extern, asigurandu-ne un suport pentru a ne realiza conexiunile cu ceilalti indivizi. Ca si in viata de zi cu zi, vederea contribuie in dans la formarea bazelor miscarilor dupa modele vizualizate, explicatia figurilor trebuie sa fie insotita si de demonstratie, ceea ce ajuta foarte mult invatarea. Partenerii in timpul dansului se privesc intre ei, colaboreaza, se misca in sincron sau din contra, fiecare trebuie sa fie atent la miscarile celuilalt pentru o executie coregrafica desavarsita Analizatorul chinestezic este cu precadere un suport al tuturor miscarilor corpului. “Simtul partenerului sau a partenerei”, reprezinta acea percepere kinestezica pe care o dobandesti in timp, dupa o perioada in care incepi sa-ti cunosti propriile posibilitati si sa participi efectiv prin acomodarea cu celalalt la imbunatatirea actelor motrice.

4.2.1. Metode generale de imbunatatire a capacitatilor coordinative:

Gagea, A. , considera ca obligatorii pentru seturile de metode si mijloace folosite pentru dezvoltarea capacitatilor coordinative urmatoarele atribute:

sa fie adecvate, acest aspect presupunand diagnosticarea exacta a nivelului capacitatilor coordinative asupra carora urmeaza sa se actioneze. Mijloacele trebuie sa actioneze optim in vederea obtinerii rezultatelor scontate;

sa fie riguros dozate, tinand cont de nivelul atins in dezvoltarea capacitatilor coordinative, de varsta, experienta motrica, etc. ;

sa actioneze asociat, in cadrul procesului de pregatire sportiva;

sa fie asigurata o iteratie corespunzatoare, succesiunea folosirii acestor mijloace in programul de pregatire sa fie adecvata obiectivului si ritmului de progres al sportivului.

Acelasi autor (Gagea, A. , 2002), considera ca dezvoltarea coordonarii trebuie sa aiba antrenamente cu teme destinate special acestui scop. “Prin repetarea controlata, forma miscarii se apropie din ce in ce mai mult de ceea ce, conventional, numim miscare bine controlata. De fapt este vorba de continuarea fenomenului de learning prin stereotipie”. Procesul de ameliorare a coordonarii este foarte limitat si in acelasi timp individualizat, deoarece la acelasi volum indivizii progreseaza diferit, iar cresterea volumului nu da cresteri importante ale coordonarii.

In cazul capacitatilor coordinative, in literatura de specialitate gasim doua categorii de metode folosite in vederea cresterii nivelului de dezvoltare si anume:

metode generale;

metode specific.

Weineck, J. (1983), adauga la acestea, metodele de formare a reprezentarii motrice, considerand ca aceasta sta la baza invatarii actelor motrice. In functie de varsta, capacitatea de efort intelectual si nivelul dezvoltarii capacitatilor coordinative, autorul propune doua metode considerate cu un foarte bun randament:

metoda informarii vizuale

Folosita in special la incepatori, pentru care reprezentarea desfasurarii actului motric este in mod esential un cliseu vizual. In mod contrar, la sportivii/elevii avansati, aceasta metoda nu acopera decat in mica masura informatiile chinestezice.

metoda informatiei verbale

Aceasta metoda poate preceda, succeda si/sau poate fi utilizata concomitent cu metoda vizuala. Ea vine sa precizeze, sa clarifice actul motric ce urmeaza a fi realizat.

Cele doua metode se completeaza reciproc, utilizarea lor impreuna fiind varianta optima pentru o intelegere cat mai buna a actului motric in general.

Metode generale de imbunatatire a capacitatilor coordinative

Harre, D. (1979), prezinta pentru dezvoltarea capacitatilor coordinative urmatoarele metode:

variatia executiei miscarilor

Se realizeaza fie prin imbinarea unor faze partiale ale unei secvente motrice fie executand numai anumite secvente, variind ritmul.

variatia conditiilor externe

Are in vedere variatii ale conditiilor si diensiunilor ambientale, sau ale aparaturilor folosite in executie si ale spatiilor.

combinarea unor deprinderi motrice automatizate

Presupune legarea succesiva sau concomitenta a deprinderilor motrice insusite. Metoda se poate aplica numai in cazul automatizarii deprinderilor, altfel se inregistreaza greseli in executie.

exersarea cu cronometrarea timpului

Are in vedere executarea unor exercitii bine cunoscute cat mai curand posibil, sau in limite de timp minime si maxime, care se vor inregistra.

variatia informatiilor

Presupune extinderea sau restrangerea informatiilor primite de sportiv/elev, in functie de modificarile mediului. O crestere a numarului de informatii furnizate, va mari capacitatea de control a acestuia. Rezultate optime se pot obtine obstructionand una din informatiile primite (vizuala) sau excluzand pe cele acustice.

exercitii executate pe fond de oboseala

Dupa un efort, sportivului i se cere sa efectueze o serie de actiuni cu un inalt grad de dificultate din punct de vedere al cooperarii. Avand in vedere faptul ca exercitiile utilizate trebuie bine stapanite sub aspectul executiei tehnice, aceasta metoda nu se poate folosi in fazele de modificare a tehnicii.

exercitii in care se urmaresc imitarea unor secvente motrice stabilite

exercitii de pe ambele parti

Aceste doua metode de la final, permit multe variatii si pot fi legate intre ele. Alegerea lor este impusa de natura capacitatii de coordonare ce urmeaza a fi dezvoltata, obtinandu-se rezultate numai in cazul variatiei continue a stimulilor.

4.2.2. Metode specifice de imbunatatire a capacitatilor coordinative

1. Metode pentru dezvoltarea capacitatii de combinare si cuplare a miscarilor:

conexiunea progresiva, partiala sau totala, dintre doua deprinderi cu accentuarea anumitor componente;

executiile de coordonare segmentara, intre membrele superioare si inferioare;

dezvoltarea progresiva a lateralitatii, folosind miscarile asimetrice cu dificultati crescande;

structuri cu folosirea acelorasi pasi specifici in combinatii diferite.

2. Metode pentru dezvoltarea capacitatii de orientare spatio-temporala:

observarea celorlalti sportivi, in miscare si de pe loc;

deplasarea in spatii si pe distante prestabilite;

folosirea unor spatii diferite de cele standard;

folosirea unor pozitii, situatii si miscari neobisnuite;

posibilitatea observarii si autoobservarii prin mijloace video si/sau oglinzi.

3. Metode pentru dezvoltarea capacitatii de diferentiere chinestezica:

toate exercitiile in care exista o crestere progresiva a nivelului de precizie;

lucru in perechi, realizarea unor prize cu posibilitatea de reactie la miscarea partenerului(ei) stimul-raspuns.

4. Metode pentru dezvoltarea capacitatii de echilibru:

toate exercitiile care stimuleaza echilibrul propriului corp si al partenerului(ei);

exercitii de mentinere a unor pozitii pe acompaniament muzical, cu timp prestabilit;

studiu la bara de perete din dansul clasic si elemente adaptate;

studiu din dansul clasic si modern la centru.

5. Metode pentru dezvoltarea capacitatii de reactie motrica:

situatiile in care se impune reactia la stimuli vizuali, acustici, tactili, chinestezici, intr-o forma progresiv-complexa;

lucru prin imitatie sau in oglinda, improvizatii.

6. Metode pentru dezvoltarea capacitatii de transformare a miscarii:

crearea unor situatii in care sunt necesare modificari neprevazute ale actiunilor (greseli ale partenerilor, ciocniri ale perechilor in ring).

7. Metode pentru dezvoltarea capacitatii de ritmicizare (simtul ritmului):

variatii de ritm;

executie cu muzica cronometrata si apoi fara muzica tot cronometrata;

imprimarea unor accente ale ritmului de executie.

4.3. Metodica generala de invatare si acomodare cu muzica

4.3.1. Notiuni generale de muzica

Deoarece miscarea este un proces care se desfasoara in timp si in spatiu pentru oricare specialist sau cursant este importanta cunoasterea duratelor notelor muzicale si orientarea in privinta notiunilor de baza.

Durata valorilor notelor muzicale

Pentru scrierea duratelor valorilor notelor muzicale in general este valabil principiul injumatatirii.

Cea mai mare valoare muzicala o are nota intreaga – “O”, care are valoare de patru timpi muzicali.

Daca injumatatim o nota intreaga, vom avea o jumatate de valoare, adica o doime, cu valoarea a doi timpi muzicali.

Jumatatea doimii reprezinta patrimea si are valoarea unui timp muzical.

La randul ei, patrimea impartita in jumatate reprezinta optimea care este o jumatate de timp muzical.

Optimea impartita in doua ne da saisprezecimea, reprezinta un sfert de nota muzicala.

De aici se pot imparti saisprezecimile si ne dau treizecisidoimile.

Valorile notelor muzicale se micsoreaza cel mai des prin impartirea la jumatate, mai rar prin impartirea la trei. Impartirea notelor este posibila nu numai la doi sau trei, ea poate fi impartita la cinci, sase, sapte, opt, noua:quintola, sextola, septola, octola, novemola. In muzica ritmurile de triola, quintola, etc. , au intotdeauna o semnificatie deosebita.

4.3.2. Tactul

Masura muzicala – reprezinta unitatea de masura in muzica si este exprimata in scris prin intervalul dintre doua bare.

Fiecare masura muzicala are un numar de valori de note care nu se schimba si care este indicat la inceputul oricarei masuri muzicale, imediat dupa cheia sol printr-o fractie in care numaratorul precizeaza cate note sunt intr-o masura muzicala:4/4 = cate note sunt in masura muzicala de valoarea numitorului.

Numitorul arata valoarea notei muzicale:doua patrimi – 2/4, trei patrimi – 3/4, patru patrimi – 4/4, sase optimi – 6/8. Dansurile din sectiunea standard sunt scrise in urmatoarele masuri muzicale:

3/4este masura muzicala pentru vals lent si vals vienez;

4/4 este masura muzicala pentru slow foxtrot si quick step;

2/4 si 4/4 sunt masuri muzicale pentru tango.

Dansurile latino-americane sunt si ele scrise in anumite masuri muzicale:

2/4 sunt samba si pass doble;

4/4 sunt cha-cha-cha, rumba si jive.

Tactul, ca ordonata de timp se refera nu numai la sunet, el pulseaza si in pauzele muzicale.

4.3.3 Ritmul

Ritmul da caracterul muzicii si este alternanta regulata in timp a diferitelor sunete mai lungi sau mai scurte, succesiune in care se prezinta tmpii tari accentuati si timpii semitari sau slabi, neaccentuati.

Ritmul muzicii, caracterul tactului (par, impar sau impus) si tempoul schimbator sau identic (rapid, lent, accelerat sau incetinit) al muzicii, determina caracterul miscarii.

4.3.4. Tempoul

Tempoul este viteza cu care se executa o bucata muzicala, gradul de viteza cu care se succed timpii intr-o fraza muzicala:

Exemplu de tempo:

adagio = foarte lent;

largo = larg = lent;

allegretto = putin mai rapid;

moderato = moderat;

vivace = vioi;

presto = rapid, foarte rapid.

In dansul sportiv, avem o varietate de tempouri chiar daca avem aceleasi masuri muzicale.

De exemplu, valsurile au aceeasi masura muzicala de 3/4, aceeasi frazare muzicala de 6 timpi = 2 masuri, dar valsul lent are 29-30 de masuri/min, valsul vienez are 60 masuri/min. De aceea valsul lent are un caracter de multe ori dramatic, liric, iar valsul vienez are de multe ori caracter vioi, jucaus, plutitor.

Tangoul are 33 masuri/min, foxtrot-ul are 29-30 masuri/min, quick step-ul are 50 masuri/min, toate scrise in masura de 4/4, difera dupa viteza de desfasurare in timp a masurilor muzicale si de aici si un caracter diferit.

Acelasi lucru se intampla si in sectiunea latino-americane unde samba are 50-52 masuri/min, paso doble are 60-62 masuri/min, ambele scrise in masura de 2/4, difera foarte mult dupa tempo si caracter;jive-ul are 42-44 masuri/min, rumba 25-27 masuri/min, cha-cha-ul are 28-30 masuri/min, scrise in 4/4, difera dupa tempo si caracteristicile de aranjament muzical, caracter.

4.3.5. Intensitatea sunetelor

Sunetele care formeaza frazele muzicale au diferite nuante, gradatii de factori, intensitate si se noteaza prin:

pianissimo – foarte incet;

mezzo forte – potrivit;

forte – tare;

fortissimo – foarte tare;

stacato – sacadat, intrerupt;

crescendo – creste;

descrescendo – descrestere.

Intensitatea sunetelor se concretizeaza in miscari line, energice, sacadate, tensionate, relaxate, etc. , in functie de ceea ce exprima piesa muzicala.

Coloratura muzicala a unei piese reprezinta ansamblul ideilor si sentimentelor transmise de catre mijloacele de expresie muzicala (instrumentatie, voce) denumita coloratura emotionala. Caracterul muzicii poate fi vesel, melancolic, eroic, saltaret, romantic, liric. Trebuie sa existe o concordanta intre caracterul muzicii, cu linia generala afectiva si executia motrica. Pentru aceasta se impune:

selectionarea miscarilor potrivite caracterului muzical;

executie motrica intr-o maniera interpretativa care sa sublinieze coloratura afectiva si care sa prezinte comunicarea nonverbala a mesajului dorit.

In dansul sportiv, muzica ocupa un rol esential. Fara ea nu se poate dansa si dansul nu ar fi existat. Cand ne apucam sa studiem dansul, trebuie sa stim sa ascultam o piesa muzicala, sa depistam ritmul, tempoul muzical, sa intelegem caracterul muzicii ca sa stim ce putem dansa si cum putem interpreta muzica prin miscare.

Miscarile, figurile de dans trebuie insusite in ritmul melodiei. Caracterul muzicii ne transmite cu ce atitudine trebuie sa dansam:impulsiv, temperamental, sacadat, cursiv, languros.

Descrierea figurilor de dans este facuta adesea in termeni de pasi de “quick” (rapid) si “slow” (lent).

Un pas “quick” are valoare de un timp muzical, adica o patrime, un pas “slow” ocupa doi timpi muzcali.

In unele dansuri lente se complica lucrurile. De exemplu in cha-cha, unde sunt opt note, fiecare ocupand o jumatate de timp sau in samba unde sunt saisprezece note fiecare ocupand o patrime dintr-un timp si punctand opt note, ocupand trei patrim din timp.

In sistemul “cut”, interpretarea muzicii s-a simplificat in functie de timpii accentuati. In general, daca se foloseste sistemul simplificat, muzica este mult mai usor de scris si de interpretat pentru dansatori. In zilele noastre toate dansurile sunt scrise in aceasta maniera. Foarte important pentru dansatori este tempoul dansului exprimat in numarul de masuri muzicale pe minut.

Tempourile variaza in functie de nivelul de pregatire al dansatorilor. Pentru incepatori acestea vor fi mai simple, mai usor de interpretat, urmand ca pe masura ce nivelul de pregatire creste, sa se complice si modul de interpretare a tempoului.

Inainte de a trece la partea de predare a exercitiilor si pasilor de dans, trebuie sa ne educam ritmicitatea motrica prin:

auditie muzicala;

depistarea masurii, frazei muzicale, a timpilor accentuati si a caracterului muzicii;

numaratoarea timpilor pe masura sau fraza muzicala;

percutie realizata pe fiecare valoare de nota muzicala, apoi pe timpii accentuati;

percutie realizata dupa felul in care realizam pasii caracteristici acelui dans;

jocuri muzicale:unii numara sau realizeaza percutie pe timpii accentuati, altii pe timpii neaccentuati;

jocuri muzicale pe echipe:o echipa executa percutie pe prima fraza sau masura muzicala, cealalta echipa raspunde la urmatoarea masura sau fraza muzicala;

jocuri muzicale si cu tactare pe pasi simpli ca:variante de mers, variante de bataie pe loc din picior(are), variante de saltari pe loc si in deplasare, combinarea batailor din palme cu bataile din picioare, etc.;

Exemplu:avem masura muzicala de 2/4 din samba.

dupa audiere, se tacteaza timpul 1 din masura muzicala prin bataie din palme sau lovirea unui segment corporal cu palma, bataie din picior, etc.;

depistarea frazei muzicale si tactarea timpilor impari (1, 3, 5, 7), apoi numai a timpilor pari (2, 4, 6, 8);

percutie dupa modul de realizare a pasului, respectiv 1&2, (pe T1 – o baaaie;pe T2 – doua batai);

baietii fac percutie pe timpul 1, fetele pe timpul 2 cu 2 batai;

se executa mai intai varianta de mers cu percutie apoi se trece la realizarea pasului pe care dorim sa-l invatam.

Aceste exemple de jocuri pot continua, deoarece, sunt multe moduri de a realiza o acomodare eficienta cu muzica caracteristica dansului pe care dorim sa-l invatam.

Jocurile muzicale sunt foarte utile si in acelasi timp si distractive pentru perceperea corecta a particularitatilor muzicale. Relatia muzica-miscare este de coordonare a miscarilor din punct de vedere al tempoului si ritmului.

Capitolul 5

IPOTEZA, OBIECTIVELE ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

5. IPOTEZA, OBIECTIVELE ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

5.1. Ipoteză și obiective

Ipoteză. Am emis următoarea ipoteză:

În urma învățării metodice a valsului Vienez și practicării lui pe o perioadă de 3 luni pot cursantii invata elemente de dans, sa isi inbunatatesc postura si urechea muzicala?

Obiective

Învățarea și consolidarea elementelor Valsului Vienez;

Participarea la competitii pentru amatori;

Expunerea persomalitatii in arta dansului si adptarea miscarilor pe toate stilurile de dans;

Inbunatatireea posturii;

Dezvoltarea capacitatii de adapta miscarile deprinse pe orice stil de dans;

Depasirea starii de „rusine fata de celalat” si exprimarea libera pe ringul de dans;

Dezvoltarea „urechii muzicale”.

5.2. Subiecții

Subiecții sunt reprezentați de un lot de 20 cursanti, din care 10 fete și 10 băieți cu vârsta cuprinsă între 35 și 50 ani ei învata dansul sportiv in cadrul Clubului de dans sportiv Floris Bistrița.

5.3. Etapele cercetării

Acest studiu a fost organizat la Clubul de dans Floris din Bistrița, cu dansatorii mai sus amintit.

Cercetarea a fost desfășurată în perioada 15.05.2014 – 15.08.2015.

Perioada de cercetare a cuprins patru etape:

Selecția subiecților;

Testarea inițială;

Experimentul propriu-zis;

Testarea finală.

1. Selecția subiecților

În perioada 27-29 aprilie 2014, a fost organizat la Bistrița, sub sloganul „Pasi in doi”, Ziua internationala a Dansului.

Prin activitățile derulate în zona pietonală (printr-un spectacol, plianate), începând cu ora 13.00 am dansat si eu si am impartiti pliante pentru a atrage lumea in tainele dansului. Conditia de inscriere este ca fiecare sa vina in pereche si aiba peste 30 de ani. Ca urmare a acțiunii au fost înscriși 15 perechi din care doar 10 s-au prezentat la Clubul Floris pentru a urma cursurile de dans.

2. Experimentul propriu-zis

Experimentul a fost eșalonat pe o perioadă de 3 luni și a cuprins structura prezentată mai jos.

În luna mai am procedat la:

am verificat urechea muzicala a fiecarei perechi;

am intervievat fiecare pereche pentru nivelul de pregatire;

obisnuirea cu partenera;

obisnuirea cu pozitia specifica valsului;

obisnuirea cu echipamentul de dans;

invatarea numaratorii specifice valsului.

În luna iunie:

am aprofundat pozitia corecta de vals;

am continuat cu pasi simpli de dans pe muzica de vals;

am lucrat pasul de baza solo;

am invatat pasul de baza in pereche;

am invatat pasul de baza pe diferite piese si am la final am ales cateva piese pe care danseaza fiecare pereche pe tot ringul de dans.

În luna iulie am trecut la aprofundarea elementelor de vals:

am invatat elemente mai complexe de dans;

am repetat elemtele fara muzica pentru aprofundare;

am combinat fiecare element nou de dans cu pasul de baza;

am legat cate doua elemente pe muzica;

am conceput o coregrafie cu toate elementele invatate;

am repetat si aprofundat coregrafia invatata.

Doresc să specific că pe întreaga perioadă am fost „ajutat” de antrenorul Clubului de dans sportiv Laurentiu Sabadis care s-a implicat substanțial prin alcătuirea coregrafiei de final și prin metode si mijloace de invatare pe carcursul cursului.

In tabel sunt reprezentate cele 10 perechi.

Tabel 1. Lotul experimental, vârsta, nivel cunostinte, ureche muzicala, constanta corpului

Din tabel reiese că avem în lotul experimental un număr de 20 de cursanti cu varstele intre 32-45 de ani cu diferite nivele de pregatire.

Nivel cunostinte

Deoarece e un dans cu poztitii nespecifice si cu miscari caracteristice cursantii nu au cunostinte despre acesta.

Ureche muzicala

Nivelul urechii muzicale l-am obinut printr-un test initial care consta in:

dans liber pe tot ringul de dans pe trei piese de dans cu ritmuri diferite;

in functie de numarul de piese in care pereachea era pe ritm am obtinut nivelul astfel, pe ritm pe:

piese din 3 =>nivel 1

piese din 3 =>nivel 2

1/0 piese din 3 => nivel 3

Constanta corpului

Constanta corpului in miscare – se refera la poztionarea corecta si sustinuta a elementelor corpului in dansurile sau miscarile in pozitie apropiata. De exemplus la dansurile standard in cazul nostrum Valsul Vienez linia bratelor baiatului trebuie sa fie continua de la un capata la celalalt. De asemenea se ia in considerare simetria dintre batratele celor doi parteneri, ce impreuna trebuie sa descrie un cerc, care, desi isi modifica dimensiunile, ramane constant ca forma.

La acest capitol nu am putut face diferente intre perechi doarece Valsul Vienez impune o poztie speciala si un o priza speciala intre parteneri, astfel incat, cursantii nu sunt obisnuiti cu pozitia specifica valsului. (nivel 3 – reprezinta pozitie deficitara si o statura neadaptata valsului).

Tabel 2. Testare finala.

Nivel cunostinte

Nivelul 1- are o eleganta aparte si un simt al muzicii.

Nivelul 2 – are fluiditate in dans si se sincronizeaza bine cu partenera.

Nivelul 3 – a resusit sa invete toti pasii de dans si sa isi sincronizeze miscarile.

Nivelurile de pregatire le-am obtinut cu ajutorul antrenorilor mai sus amintiti.

Constanta corpului

Nivel 1 – mentinerea bratelor in pozitia specifica, bratele ambilor dansatori trebuie sa descrie un cerc, care, desi isi modifica dimensiunile, ramane constant ca forma.

Nivel 2 – baiatul is mentine pozitia correct, fata is modifica poztia bratelor in timpul dansului.

Nivel 3 – ambii dansatori isi modifica pozitia bratelor.

Punctaj: Nivel 1- 5 puncte

Nivel 2 – 4 puncte

Nivel 3 – 1 punct

In urma testarii finale am introdus calificative noi pentru perechile ce au evoluat neasteptat de mult:

„

Pentru a putea observa evolutia cursantilor am acordat cate un punctaj pentru fiecare criteriu. Notele au fost acordate cu ajutorul antrenorilor de la Clubul Floris Laurentiu Sabadis si Florica Budusan.

În urma măsurătorii inițiale și finale a posturii, urechii muzicale si nivelului de cunostinte, se constată o crestere semnificativa care a făcut parte din experiment ceea ce confirmă ipoteza enunțată la începutul experimentului că:in urma învățării metodice a Valsului Vienez și practicării lui pe o perioadă de 3 luni pot cursantii invata elemente de dans, sa isi inbunatatesc postura si urechea muzicala.

Aceasta denotă că experimentul nostru a avut succes.

Capitolul 6

INTRODUCERE

6. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În urma interpretării rezultatelor experimentului se observă și în grafic, se constată o o inbunatatire a posturii, urechii muzicale si cunostintelor in domeniul dansului.

Se constată la „urechea muzicala”, cu excepția a doua perechi, o inbunatatire la testarea finală față de cea inițială.

La constanta corpului avem îmbunătățiri la toate perechile deorece e un capitol la care perechile inadaptate.

La nivelul cunostintelor avem inbunatatiri la toate perechile deoarece pentru fiecare a fost o noua provocare invatarea tainelor valsului, initial neavand cunostinte despre aceasta ramura.

Dansul inseamna mai mult decat miscare, sport, el reprezinta o modalitate de socializare, petrecerea timpului liber si o traire speciala pe care o ai doar atunci cand simti vibratiile muzicii trecand prin vene si dialogul prin intermediul miscarilor, privirilor, pasiunii, expresivitatii cu partenera.

In zile noastre sa stii sa dansezi a devenit o cerinta si mai mult o obligatie a fiecaruia dintre noi deoarece in cadrul tot mai multor evenimente (baluri, nunti, petreceri etc) se pune accent pe dans. . Studiile demostrează că, dansul a evoluat foarte mult in ultimul timp in special cel de societate, acesta fiind promovat in emisiuni TV, in diferite forme de ex:“dansul mirilor” etc. Pe langa frumusetea efemera a dansului si trairile care nu pot fi explicate prin cuvinte dansul este un mijloc foarte bun pentru corectarea deficiintelor de postura, mersul deficitar, tratarea diferitelor problema la coloana vertebrala. Există de asemenea și importante efecte psihologice care ajuta practicantul in depasirea unor praguri emotionale cum ar fi:“imi e rusine sa dansez”, “sa nu ma fac de rusine”;“dansul nu e pentru mine” etc. In fiecare dintre noi exita un dansator ascuns, prin urmare trebuie sa inima-n dinti si sa trecem peste pragul emotional sis a patrundem in tainele dansului.