Informatia Radiofonica

Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………………….2

Capitolul I.  Noțiuni și aspecte teoretice privind reportajului  radiofonic……………………5

1.1 Noțiuni generale ale reportajului………………………………………………………………5

1.2  Tipologia și etapele de realizare a reportajului……………………………………………….7

1.3 Pragmatica  reportajului radiofonic………………………………………………………….10

Capitolul II.  Caracteristica generală a Radio Chișinău……………………………………..22

2.1 Caracteristica generala a Radio Chișinău……………………………………………………22

2.2 Planul financiar al Radio Chișinău…………………………………………………………..24

Capitolul III. Buletinul de știri și radio Chișinău……………………………………………………………32

3.1 Structura și conținutul buletinului de știri……………………………………………………………………..32

3.2 Tipurile și grupările al buletinului de știri……………………………………………………………………34

3.3 Prezentarea radio Chișinău…………………………………………………………………………………………40

Concluzia………………………………………………………………………………………..46

Bibliografia………………………………………………………………………………………48

Anexe…………………………………………………………………………………………….50

Introducere

Actualitatea temei

Din punct de vedere etimologic reportajul este un raport. Pe parcursul evoluției jurnalismului însă, în mod firesc, a apărut o serie de trăsături specifice ale termenului. Ceea ce au în comun (raportul și reportajul) este faptul de a comporta informație. Pe de altă parte cele mai generale deosebiri se axează pe nivelul conținutului, scopurile informației, formularea și modalitățile de transmitere a acesteia. Dacă raportul e un act de comunicare între inițiați, atunci reportajul înseamnă o adaptare a informației pentru masele largi.

Specificul de bază al reportajului se axează pe jurnalist (reporter), care se află la fața locului și intră în contact direct cu evenimentul.

La fel ca alte genuri jurnalistice, reportajul combină o serie de elemente: informativitate, accesibilitate, credibilitate, coerență, claritate.

Reportajul este într-o continuă evoluție, iar termenii utilizați în jurnalism capătă noi și noi conotații.

Obiectivul lucrării și delimitarea temei

Individul obține cunoștințele sale despre lume și despre sine în mod indirect din ce în ce mai mare măsură, ne întrebăm deci, cît de sigure, clare, audibile, receptabile sunt informațiile primite prin intermediul diferitelor canale media. În prezent, din moment ce suntem năvăliți de o revărsare de informații de o cantitate imensă, prin căi de transmitere din ce în ce mai diverse, se accentuează cerința informării fiabile. În cazul radioului pe lîngă mesajul verbal-vocal nu pot funcționa acele mijloace non-verbale care ar facilita înțelegerea, receptarea de către ascultător: mimica, gesturile, privirea. Toate aceste lipsuri trebuie compensate de către prezentatorul radio prin vocea lui și prin formulare.

Jurnaliștii radio, – deși mesajele, „produsele” lor sunt destinate și difuzate altora – nu cunosc întotdeauna „firea” receptorului, procesele de decodificare ale destinatarilor (ascultătorilor de radio), nici mecanismele care ajută sau împiedică înțelegerea mesajului.

Obiectivul lucrării noastre este studierea conexiunilor complexe ale acestei probleme, în emisiunile în limba maghiară ale radiourilor publice regionale, în special O parte considerabilă a materialelor prezentate la radiourile publice teritoriale sunt citite, „sonorizate” de pe un suport scris. De exemplu, din timpul de emisiune zilnică de 420 de minute, aproximativ 130 de minute (peste 30%) sunt prezentate de pe suport scris (știri, anunțuri, comperaje, informații cu privire la programele culturale, note, comentarii, etc.). Ne întrebăm că, în cazul textelor radiofonice citite de pe suport scris (știri, texte publicistice), ce determină percepția în mod decisiv; ce ajută, stimulează cel mai mult sau împiedică recepționarea eficientă a mesajului? Ce rol are valoarea informativă a știrii, structura textului și modul de prezentare? Ce reacție emoțională va avea ascultătorul în cazul interpretării textului în ritm rapid sau lent? Pentru a răspunde la aceste întrebări am efectuat cercetări și studii de caz. Am considerat totodată că este importantă abordarea sistemică a proceselor studiate, conturarea acelor procese (concurența în domeniul știrilor pe piața mass-media, criza de identitatea a serviciului public, deficiențe în formarea profesională, etc.), care influențează semnificativ întreaga comunicare radio; care pot perturba mass-media publică audio a minorităților în îndeplinirea funcțiilor sale caracteristice (de exemplu, cultivarea valorilor culturale, model lingvistic).

Ipotezele cercetării

Presupun că, în înțelegerea știrilor radio au un rol important valoarea de știre a informațiilor (proximitatea spațială, socială și afectivă; cât de importantă, interesantă e știrea, cum afectează ascultătorul), și în același timp modul de elaborare a textului. O redactare pentru auz, o formulare exactă, clară, constituie baza prezentării comprehensive, care are scopul de a fi înțeles.

Presupun că, formularea într-un stil oral ajută la o interpretare corectă, adecvată a textului, conform conținutului și temei; textul radiofonic editat, „confecționat” bine cere, impune o interpretare precisă, comprehensivă a textului potrivit conținutului. Eficiența „sonorizării” textului scris este determinată în primul rînd de compoziția textului (conținut, structurare).

Presupun că, tinerii – la care radioul public regional maghiar a renunțat de fapt în ultimul deceniu – pretind, se așteaptă la emisiuni, teme destinate lor; vor să audă nu doar muzică și informații scurte la radio. Presupun în continuare, că tinerii acordă un rol deosebit aptitudinilor de vorbire a prezentatorului radio (tonul, timbrul vocii, încărcătura emoțională a vocii).

Presupun că, tinerii – în pofida dinamismului și elanului care se datorează vîrstei lor – consideră că vocea calmă și tempoul normal al vorbirii sunt trăsăturile cele mai atractive ale prezentatorului radio.

Presupun că, tonul, timbrul, coloratura vocii pot fi dirijate-reglate în mod conștient (prin exersare) și pot fi înfățișate în mod recognoscibil.

Presupun că, modul de prezentare a textelor publicistice difuzate la radio, declanșează în primul rînd o reacție afectivă-emoțională la ascultători, aceasta fiind „poarta” percepției; interpretarea adecvată a textului intensifică atenția și declanșează o reacție pozitivă, receptivă la ascultători, în timp ce vorbirea cu un tempou prea rapid sau prea lent „stinge” atenția ascultătorului, blochează procesul de memorare și prelucrare a informațiilor, în ciuda subiectului interesant, atractiv.

Structura lucrării

Lucrarea este împărțită pe trei capitole mari: primul capitol cuprinde teoria lucrării, prezintă noțiuni generale a reportajului, tipologii și etapele de realizarea areportajului, cu deosebită atenție asupra folosirii în progmatica reportajului radiofonic; al doilea capitol, prezint o caracteristica generala Radio Chișinău, analiye financiare ale Radio Chișinău care sunt cercetate si effectuate de mine; în capitolul al treilea prezint buletinul de știri care formuley structura și conținutul buletinului de știri, cercetez tipurile și grupurile a buletinului de știri, iar in finalul capitolului III am încheiat cu prezentarea Radioului Chișinău, finisăm cu o concluzie și cu o bibliografie.

Capitolul I.  Noțiuni și aspecte teoretice privind reportajului  radiofonic

1.1 Noțiuni generale ale reportajului

Reportajul este o specie publicistică care, în baza unor date culese la fața locului, informează opinia publică, cît mai real și nepărtinitor, asupra problemelor de interes general sau constatate ocaziționale.

Reportajul poate fi de informație sau de creație, fiind legate de o anumită tematică sau pur și simplu fiind unul compozițional. De asemeni după stilul de prezentare sunt reportaje satirice, explozive, de relatare implicată, etc.

Reportajul, inițial specie tipic jurnalistică și care apelează deseori la mijloacele literare de expresie, a fost preluat și de literatură, de cinematografie și de televiziune.

Cultivarea reportajului prin literatură se face prin reviste de specialitate, dar nu numai, promovînd un tip de reportaj numit "de creație" și care se deosebește de cel strict jurnalistic prin două elemente: viziunea artistică și mesajul estetic.

În genurile de reportaj literar, compoziția de o factură suprarealistă, care îmbină satiricul și absurdul se bucură de un succes generalizat. Uneori reportajul se combină cu romanul și creează o specie nouă, romanul reportaj.

Cinematografia (la începuturi) și apoi televiziunea realizează filme de scurt metraj pe care le prezintă publicului spectator sau telespectator sub forma de jurnale de actualități, realizînd astfel un nou tip de reportaj, reportajul filmat.

Jurnalele de actualități din cinematografie au dispărut în timp deoarece faptul cotidian, mai bine zis actualitatea imediată nu mai prezenta mare interes după, uneori și cîteva ore. Televiziunea prin spontaneitatea ei a preluat acest tip de reportaj, ea fiind capabilă să realizeze chiar transmisiuni directe.

De asemeni, atît cinematografia, cît și televiziunea, pot să realizeze filme documentare, în mare parte reconstituiri cît mai reale a unor fapte petrecute, care într-un fel sau altul a influențat opinia publică la un moment dat.

Veridicitatea reportajului este creată prin: relatarea secvențială a evenimentului narativ, inserarea elementelor portretistice de-a lungul relatării, prin introducerea detaliilor, camuflarea impresiilor subiective în scurte relatări, prezentarea faptului ca real. Considerată ca fiind o specie jurnalistică, complexă, reportajul îmbină cele trei moduri de expunere (descrierea, narațiunea și dialogul), creînd impresia unei reconstituiri în amănunte existențiale decisive.

Reportajul aduce în prin plan evenimentul trăit în punctul lui maxim de tensiune și reconstituit dintr-un unghi de vedere care permite cititorului, spectatorului de film cinematografic sau telespectatorului, să descopere și să observe faptele cele mai însemnate.

1.2  Tipologia și etapele de realizare a reportajului

În mod tradițional sînt considerate trei etape de realizare: în redacție, la fața locului, din nou în redacție.

În prima etapă evenimentul e depistat și localizat, are loc predocumentarea, informarea asupra elementelor implicate.

În a doua etapă se stabilesc sursele informaționale. Se filmează, se discută cu persoanele relevante în raport cu evenimentul. De aici reporterul trebuie să derive informația, cauzele, persoanele implicate, impresiile.

În două etape, cînd se revine în redacție, se vizionează materialul brut pentru o ulterioară organizare a acestuia într-un produs final. 

Prima etapă

Pregătirile în redacție 

Prima etapă poate părea plictisitoare și banală, dar de obicei necesară. În mare aceasta constă în informarea asupra subiectului cu ajutorul telefonului, Internetului, bazelor de date în general.

Se ordonează ideile și se definește consecutivitatea acțiunilor ce urmează să aibă loc. Este pregătită și informată echipa. Mădălina Ghițulescu recomandă patru exigențe:

1)     familiarizarea cu subiectul

Se evaluează informația ca importanță și interes eventual, se verifică veridicității informației. 

2)     localizarea evenimentului

Se stabilește legătura cu persoanele implicate în eveniment în sensul anunțării acestora asupra intenției de realizare a reportajului și eventual de solicitare a ajutorului din partea acestora. Este indicat să se evite departamentele oficiale (purtătorii de cuvînt, birourile de presă) a căror funcție este să îndepărteze jurnaliștii, să-i orienteze spre terenuri virane. Este utilă crearea unui scenariu a fazelor de filmat, lucru care ușurează enorm munca la fața locului. 

3)     documentarea asupra evenimentului

Obținerea maximului de informație despre elementele implicate în eveniment (persoane, situație, relații, context), legăturile cu evenimente similare. 

4)     pregătirea instrumentelor necesare filmării și a întrebărilor și fișelor cu informația legată de eveniment 

Pe lîngă pix, carnet, notițe reporterul, în calitate de șef al echipei de filmare, trebuie să țină cont și de camerele de luat vederi, sursele de lumină, cabluri, casete, microfon. Chiar dacă tehnicienii sînt cei care manevrează cu aceste accesorii, reporterul e responsabil de coordonarea la nivel general al acțiunilor.

A doua etapă

Pe teren 

Obiectivul de bază al aflării în teren este colectarea de informație sub formă de imagine, cuvînt și sunet.

Primul lucru de care trebuie să țină cont un jurnalist este faptul că o echipă TV în teren atrage atenția, deci trebuie să se acționeze cu maximum de discreție.

Realizarea interviului și aflarea informației țin în primul rînd de flerul reporterului – termen greu de definit, explicat parțial prin carismă.

Primii oameni de căutat sînt martorii – persoanele cele mai relevante în raport cu evenimentul. În același timp martorii sînt o categorie greu de depistat, deci e vorba de aptitudinea reporterului de a-i găsi. 

Trecînd de banala afirmație că fiecare reportaj e diferit vom încerca să menționăm niște categorii mai generale de tipologizare. 

În funcție de actualitatea evenimentului Jean-Dominique Boucher vorbește de 6 tipuri:

cald  – eveniment neprevăzut (accident, căderea unui meteor);

eveniment prevăzut transmis în direct (declarația unui oficial, o festivitate);

rece – eveniment previzibil, care precedă prin sine un alt eveniment previzibil (conferință de presă care precedă un concert);

magazin – tratează un fenomen care se desfășoară într-un anumit mediu social (viața unei comunități de mineri);

atemporal – despre un subiect cunoscut, de interes permanent (rasism, inflație, xenofobie);

de urmărire – stabilește concluzii în urma unui eveniment produs recent (alegerile parlamentare);

relocalizat – eveniment recent care implică elemente în relație cu un alt eveniment din trecut (protestul veteranilor de război); 

Pierre Ganz mai adaugă 4 tipuri, în baza a două criterii:

directe (pregătire redacției este esențială), lucrul jurnaliștilor are loc concomitent cu desfășurarea evenimentului;

înregistrate, prelucrate în redacție înainte de a fi date pe post; 

în funcție de formatul emisiunii:

reportajul de știri – cea mai importantă parte a lucrului este realizată pe teren; se caracterizează prin viteza mare de realizare, deducerea esențialului evenimentului;

reportajul magazin, caracterizat de o distanță temporală mai mare față de eveniment. Esența acestui tip de reportaj nu constă în relatarea rapidă, strictă a unui eveniment ci ține de viziunea reporterului de a reda un fenomen. Evenimentul nu este neapărat unul de interes jurnalistic. Dacă am compara cu presa scrisă am asocia reportajul magazin cu o mixare de reportaj și schiță. 

Reportajele se mai deosebesc în funcție de:

domeniul de activitate: politice, economice, sportive, culturale, sociale

zona geografică: local, regional, național, internațional

zona de interes: educație, medicină, turism, știință, tehnică etc. 

Daniel Garvey și William Rivers menționează în L’information radiotelevise reportajul:

de actualitate – formă tradițională, tratează un eveniment actual, de durata unei zile.

de profunzime – pe lîngă relatarea evenimentului, reportajul de profunzime își propune să-i analizeze cauzele și urmările. În acest tip de reportaj e important să se mențină balanța pro-contra.

de interpretare (analitic) – pe lîngă prezentarea evenimentului oferă un comentariu. Axat în special pe răspunsul la întrebarea de ce? se concentrează, mai ales pe studierea cauzelor;

anchetă – tip consacrat mai ales după cazul Watergate. Termenul anchetă sugerează prezența tehnicilor comune cu cele polițienești. Este vorba așadar de o implicație serioasă, găsirea de dovezi reale, probe.

1.3 Pragmatica  reportajului radiofonic

Reportajul radiofonic este o narațiune care descrie o întîmplare ce rprezintă faptele într-o ordine cronologică, dar oferind detalii de decor, de psihologie a personajelor, astfel încît prin intermediul imaginilor sonore ascultătorul să aibă impresia că a luat parte la acel eveniment. Diferența dintre o știre și un reportaj constă în faptul că, reportajul se axează pe răspunsul la întrebarea de ce, care este cauza și ce efect vor avea detaliile relatate. Dar sunt însușiri și convenții proprii discursului unei știri, care se diferențiază de cele ale unui limbaj uzual. Nu evenimentul narat definește conținutul, forma și semantica unei știri, ci știrea definește semantica evenimentului. În dependență de caracterul sistemului semnificativ și a celui contextual în care este emisă și receptată, știrile pot schimba percepția realității pentru public. Din poziția unui ascultător avizat am depistat legătura dintre structura verbală colaborată cu cea paraverbală în situația în care un reportaj extras de pe BBC pe 20 octombire 2012, emis la transmisiunea de la ora 15. Reportajul în sine, apare cu o derulare aproximativ de cinci minute și abordează subiectul despre actuala generație și campania electorală.

Cu toate că constituie un element din aceeași platformă informativă, am observat că este complet diferit atît din poziția strategică, cît și la capitolul interpretării în comparație cu restul materialelor informative expuse, ca știrile.

“Sunetul clopoțelului, zgomote de vociîin pauză …”

În acest an, aproximativ 170 0000 de liceeni, din ultima promoție au sunat ca semn de intrare în cotidianul cetății. În timpul derulării revoluței, elevii aveau trei ani, însă la moment au ajuns la etapa primului vot și a unor ambiții respective.

Insert: Să fie schimbat scenariul

În unele instituții de învățămînt, orele de politologie încep în clasa a doua, o dată cu cursul de educație civică. Peste o perioadă de timp, acest curs se schimbă în cursul de cultură civică. În ultimul an liceal, sarcina poate fi încredințată asistenților sau a profilor ce predau orele de științe sociale. Careva liceeni afirmă că cursul de cultură civică este captivant.

Insert: (vocea unei eleve) Vreau să vă aduc la cunoștință că noi elevii, în cadrul liceului dedicăm oră specială aspectului politologic, ea fiind o oră adăugătoare. Sunt sigură că această oră ne luminează și ne informează în acest domeniu.

– Multi dintre elevi sunt cointeresați de această oră?

– Practic majoritatea. Însă din păcate sunt mulți elevi care nu conștientizează impotanța acestui curs. Discutînd și analizînd strategiile politice a partidelor aflate în cursa electorală, am învățat a diferenția promisiunile de realitate și activitatea relațiilor publice.

– O să fie transformate multe.. Cu toate că unii dintre candidați nu-mi prea inspiră încrederea, și se aud zvonuri că fură…că una/alta, cu toate astea au dus la capăt unele chestii, poate că trebuiau să realizeze mai multe, dar e bine și așa.

– Adica ce?

– Vroiam să zic că…

– Nu au realizat aproape nimic!.

– Nu prea cred, însă am impresia că…

– În cadrul acestei campanii electoreale ei țin să menționeze același lucruri pe care le-au pomenit și în campania din anii precedenți.

– E bine, fie dar …..

Schimbare decorului și poziției:

Un picior de natură … Într-una din marginile parculețului observăm un mic colegiu național, în care au absolvit, printre alții, nu chiar multă lume. La ceva distanță de banca la care m-am apropiat,trei băieți și două fete, care cred că s-au dedicat unui obicei arhaic de cînd școala: absentarea de la ore. Suspiciunea mea poate fi eronată, dar cel puțin în cazul unuia dintre băieți, care nu vroia să ofere detalii despre el :

– N-am chef să discut despre acest subiect, căci nu mai frecventez școala de ceva vreme,, nu am decît opt clase și …asta e ! Ce să-i faci.

După ce am intrat în dialog, nu a ezitat să deghizeze destinatarul votului său din primul tur, arugumentînd în modul următor :

– Am deja un favorit, amice!

– Din care motiv l-ați ales favorit?

– Că mi-i apropiat spiritual… e chiar beton.

– Dar pe lîngă acest favorit a mai ochit pe altcineva?

– Sincer, nu.

– Ar fi chiar straniu dacă nu te-aș întreba despre platforma politică?

– Nu am vreo treabă cu vreo una dintre astea.

– În cazul ăsta ai dat un vot așa…

– N-aș zice, doar mi-am ales un favori și i-am dat votul meu,, că așa am considerat ca e bine. Chiar n-am habar. Mhhh…..

– Ai vreo ideie despre cum am putea noi, oamenii de rînd, să-i tragem la răspundere pe acei politiceni care nu și-au ținut promisiunile din campania electorală?

– Nu, nu m-am gîndit la asta, e chiar ceva intrigant.

La o distanță mai îndepărtată, se zărește un alt liceu:

Astăzi vom avea ca subiect de căpătîi, partidele politice locale și…

Acest reportaj a fost realizat de către de Stan Filip David..

Tactica unui reportaj este definită de obiectivul stabilit. Unul dintre cele mai importante obiective ar fi să reflecte în ce măsură liceenii din Republic Moldova sunt apți de a participa la alegerile locale, și cît de informați sunt aceștia în domeniul politic. Pe lîngă acest obiectiv, reportajul oferă informații și despre codul educațional, etic și intelectual al elevilor.

Tactica abordată de către redactor este juxtapunerea a trei părți, în care se expun viziunile tinerilor de azi. În lead-ul acestui reportaj au fost folosite soneria din școală și ambianța sonoră specifică recreațiilor care creează atmosfera necesară, aceste elemente au atît o menire fatică cît și una conativă. Pentru publicul ce a trecut de această vîrstă, ambianța din cadrul reportajului le va trezi starea melancolică. Dintr-o perspectivă pragmatică utilizarea acestor sunete, ce au o durată foarte scurtp, pînă apare redactorul, îndeplinesc o funcție foarte importantă, totodată orientează publicul spre direcția potrivită. Apoi vine o scurtă prezentare care are drept scop introducere publicului în esența materialui și pregătirea acestuia. În prima pare se expune informația referitoare la numărul de elevi ce vor participa la vot și care este crezul vitalo al majorității dintre ei. Simbolistica soneriei de la început, care are drept scop anunțarea intrării la lecții, pentru mulți elevi semnifică și asumarea rolului de cetățean activ. Fraza următoare are două poziții și dintr-o perspectivă sincronică dar și temporal, diacronică. În timpul revoluței erau pici de 3 ani,, însă în acest an au ajuns să-și dea votul unor partide pe care contează!

Cea mai nesemnificativă în această frază este revoluția, apoi urmează reprezentarea diferenței de timp, atunci și acum. Fiindcă o mare parte a societății care aveau dreptul la vot care au trăit în timpurile cînd votul reprezenta o datorie, nu neapărta un drept, pe cînd această generație nu prea are amintiri din acele vremuri, căci erau foarte mici. Această generație a fost crescută în perioada de după revoluție, o perioadă de trecere la democrație, ei nu au un alt punct de referință sigură. S-a menționat faptul că anume asta reprezenta specificul acelor tineri, faptul că ei își vor da votul, iar situația include de cel mai multe ori persoane ce au fost crescute și educate în alte realități, majoritatea dintre ei chiar au luat parte la diverse cazuri din acele vremuri monarhice. Ce așteprări au acești tineri? Să fie schimbat sistemul în totalitate, a afirmat o tînără. Această frază nu reprezintă decît o reacție a actualei generații.

Dintr-o perspectivă pragmatică, intro-ul a avut drept scop crearea atmosferei specifice pentru capturarea atenței publicului. Reducînd din numărul cuvintelor și folosind ambiabța, redactorul creează un tablou perfect a evenimentului care urmează să fie relatat pe parcurs. Un mare număr de persoane ce vor vota pentru prima oară își vor utiliza oare acest drept? Sunt oare tinerii gata pentru un astfel de eveniment sau paote sunt dezinformați, ăsta e line-ul introducerii care derulează pe tot parcursul reportajului. Redactorul și-a asumat rolul și poziția de narator al realității actuale. Folosind o poziție neutră, un tempou moderat, și fraze foarte clare care permit digerarea ușoară a reportajului. Poziționarea introului chiar dintr-o poziție semnificativă, poate ușor să ne facă să interpretăm mesajul adecvat, cu toate că naratorul a folosit sintagma a răsunat din buciumul cetății, dar în fraza următoare putem observa cum următoarele rînduri realizează un truc literal, anume aceste trucuri literare fac ca reportajul să nu apară ca un obstacol greu de discifrat, ba chiar îi oferă un contrast mai aprins la nivel profesiuonal. Dintr-o perspectivă stilistică următoarea sintagma a răsunat din buciumul cetății poate fi deschfrat astfel :

• a venit timpul potrivit ca tinerii să-și exprime poziția;

• o punte spre un alt viitor, datorită generației actuale.

Următoarea sintagmă, are drept scop să schimbe interpretarea mesajului si oferă alte căi de decoficare, generația trecută a participat la o revoluție colosală pentru ca această generație să schimbe abia acum situația. În prima perioadă tinerii erau pici ce aveau doar trei ani, dar acum ei au atins majortaul și au obținut dreptul de a lua unele decizii pentru societate, acest reportaj tocmai vine cu ideia să trezească conștiința acestor tineri, exact în pragul de alegeri al turului următor. Sincroanele ce sunt la sfîrșit au drept scop confirmarea celor spuse mai sus.

Meodia și ambianța se combină perfect, are o înclinație specifică să accentueze acțiunea, aîn așa mod în care cînd este rostit liceu este expusă linia melodiei iar esența propoziției prinde greutate, plus la astea a fost folosit un procedeu stilistic foarte subtil, prin utilizarea metodelor oratorice.

Personajele de bază a acestui reportaj sunt tinerii absolvenți, iar atunci cînd s-a auzit soneria din liceu a fost rostit verbul- a sunat ca mai apoi să fie utilizată întreaga sintagmă a răsunat buciumul cetății. Pentru toți absolvenții a acestei promoții a răsunat din buciumul cetății.

Pe cînd în următoarea propoziție este utilizat alt procedeu, la revolutie si acum reprezintă două noțiuni viceversa, care au drept scop începutul unui alt mod semantic, însă totul se învîrtte în jurul tinerilor și a reprezentării acestora. Această sintagmă cu care începe următoarea frază este si ultima parte se scurteaza, folosită ca un instrument giratoriu, care are drept misiune să menționeze că vine sfîrșitul. Liniile de pauză dintre cuvinte sunt folosite pentru a încinge publicul. Pe cînd în sintagma următoare tonalitatea are un vibe mai lin, stilul curge în tandem cu tonalitatea simbolului – votul de căpătîi– însă nu dispare atunci cînd se apropie sfîrșitul – și la fel e valabil pentru – așteptări pe măsură – următorul cuvînt din propoziție își păstrează tonalitatea fină pe ultimile litere din frază, astfel propoziția prinde un contrast lin.

Insertul al treilea în care un tînăr afirmă – Vrem să schimbăm sistemul în totalitate… Oare cît de mult sunt influențați tinerii să facă alegerea corectă? Oare de unde selectează și culeg informațiile referitoare la campania electorală, ce idei au pentru reformarea acestui sistem? În bucata ce urmează, chiar atunci cînd se termină de citit primul insert, redactorul foloseste completări ale elevilor pentru a le exprima poziția. Apoi ne aduce la cunoștință că elevii studiază un curs politologic încă de mici, deci prin urmare sunt conștienți, de alegerea pe care urmează să o facă. În momentul abolvirii liceului din păcate nu mai studiază materii de genul, le rămîne doar lectorilor să-și asume responsabilitatea informării acestora referitor la alegeri. Exact în acel moment, tinerii erau puși pe punctul de a-și da votul. Rolul enumeraței din această frază era unul secundar și pasiv, însă îmbinările de genul o oră de politologie opțională, conjuncția însă din a treia frază, la fel și transofrmarea determinativului pentru determinat – în primul rînd vine o oră foarte scrută, ca să urmeze un alt curs întreg, pentru ca elevii să devină conștienți de alegere, asta ne face să dăm de înțeles că urmează o capcană în care au dat și alte generații. Ideia următoare este analizată foarte subtil în următorul abzaț. Utilizarea corectă a verbelor la timpul prezent – o oră de politologie opțională începe, în continuare verbul nu-și schimbă diateza, însă își schimbă timpul – cursul se transforma, pe cînd în fraza următoare observă o cu totul altă diateză, susținută de acutalul verb a fi, plus participiul trecut al verbului „a lăsa” – această sarcină a fost lăsată. Pe parcursul reportajului legătura dintre predicat și subiect suferă schimbări. În lead este expus cu acuratețe un mod de acțiune fugitiv și rigid, obiectul (se referă la curs, ce are rol de subiect în acea propoziție) îi oferă un efect la nivel subconștient, liceenii, cunosc acest curs de politologie încă din școala primară. Legătura acțiunii cu ținta acestui reportaj – liceenii– pare a fi indirectă. Pe parcursul anilor de studii acel curs se preschimbă în politologie, acțiunea are o diateză diferită de cea precedentă, asta ne dă de înțeles că semnificația propoziției își schimbă atomat vectorul percepției. Subiectul de bază exprima în această frază prinde consecințele efectuate de un alt subiect deghizat (în cazul nostru acesta e Ministerul Învățămîntului). Spre sfîrșit ora de curs devine o povară grea ce cere lăsată în grija profesorilor sau a cadrelor didactice din domeniul sociologic. Conjugările verbului țin să accentueze legătura semnificativă a subiectelor, astfel încît legătura cognitvă și semantică dintre aceștia să fie mai evidențiată. Totuși în outro-ul reportajului verbul revine la timpul inițial, la diateza pasivă, o mare parte din liceeni găsesc ora de curs destul de captivantă, da chiar pare a fi și punctul de aur a frazei, iar propoziția se învîrte în jurul cuvîntului, găsesc, plus că intensitatea devine mai accentuată, focusînd cititorul spre determinativul captivantă, moderînd tonalitatea spre încheiere de combinația găsesc ora de curs destul de captivantă se pune accent mai mare pe sensul ce îl oferă majoritatea elevilor meteriei studiate recent și rolul materiei în formarea lor. Utilizînd sincroanele foarte atent, oferim confirmații informației din lead.

Spre încheierea reportajului redactorul intervine cu un alt procedeu, afirmînd că puțini liceeni cred ora de curs folositoare. Însă cu acuratețe îndreaptă percepția publicului, plus semnalarea conotativă. Este utilizată semnalarea conotativă contextuală în mod abuziv prin delimitarea simbolurilor-cheie ce ascund unele aspecte pentru îmbunătățirea percepției, în cel mai rău caz este utilizată pentru coagularea semantică a frazei.

Este salvată tonalitatea monotonă în care predomină un segment audio foarte plauzibil și slab, mai ales spre centrul frazei și sper sfîrșit, cel mai mare accent îi revine sfîrșitului de propoziție deoarece la nivel psihologic este perceput mai ușor de către receptor. În cea mai mare măsură a fost utilizat un stil adecvat, însă în situația simbolurilor scoase în evidență sfîrșitul reportajului este cristalizat pur, forțarea dicției în timpul recitalului, îi oferă o claritate publicului ca să fie în stare să diferențieze relația determinare/determinant, plus semnificația sensului principal ce tinde a fi scos în evidență de către redactor. Practic tot reportajul integral se axează pe cîteva cuvinte-cheie, iar redactorul trebuie neapărat să fie foarte atent cum le utilizează.

Dintr-o perspectivă mai amplă a spectrului gramatical intorducerea reportajului conține un amalgam de propoziții clare. Înlocuind unele propoziții cu altele în dependență de dimensiune. Spre sfîșitul oricărei fraze tonalitatea pare a fi descrescătoare spre culme, însă condiționarea ritmului specific, suplimentat și de acel procedeu stilistic în care propozițiile încep cu în, ce joacă un rol de implementare a unei ritmicități similare. Observăm și o numerotare, în totalitate frazele nu fac decît să completeze ideia de bază a reportajului, însă pentru o perioadă mai diferită, în alt pol semantic, începînd cu vîrsta prematură și finalizînd cu școala primară. Într-un spectru mai clar structura frazei urmată de melodicitate poate fi sistematizată în așa mod:

La liceu / cursul opțional de politologie este studiat încă din școala primară / odată cu orele opționale civice. În vremea ce a urmat / această oră de curs a suferit diverse transformări. Însă în anul de absolvire / acest curs este lăsat în grija profesorilor sau a cadrelor didactice sociologice. Maajoritatea liceenilor găsesc ora de curs destul de captivntă.

Următorul abzaț prelungește părerea și mesajul emis de către jurnalist la sfîrșitul lucrării adică a reportajului în sine – majoritatea liceenilor găsesc ora de curs destul de captivantă. După care vine confirmarea frazei ce capătă o formă de VOX, cules în incinta liceului de către redactor. Chiar la începutul dialogului aflăm poziția unei dintre persoanele ce studiază cursul în cauzăm, referitor la campanii electorală, ce întîmplător a căpătat amploare în liceu. Părerea finală a receptorului sună în felul următor – cursul de politologie este foarte necesar pentru formarea și cultivarea unei generații noi. Rezultă că ce au învățat liceenii în ciclul gimnazial, le-a prins prea tare de folos, pentru a-și forma o părere originală referitoare la alegeri – și am impresia că ne-a ajutat foarte mult deoarece stam foarte prost la acest capitol, a afirmat eleva, ce a luat parte la Vox-ul, organizat de către jurnalistul aflat în teren, că a reprezentat o opțiune pentru elevi, din care s-au cultivat unii elevi ce au atins majoratul. Dezbaterile ce au avut loc între liceeni, nu au făcut decît să scoată în evidență faptul că unii sunt mai puțin informați, referitor la campanie, cu toate că se simte și aspectul provenit din cultul genealogico-conceptual ce își aleg modelele politice.

În caz că sincronul a fost introdus în mod direct, cît mai simplu, următorul e evidențiat prin intrmediul propoziției : Transformarea de imagine atmosferică (o mică pauză) și de aspect.

Scoaterea în evidență a sfîrșitului primei propoziții după care vine o pauză și iarăși un simbol evidențiat, plus schimbarea tonalității spre sfîrșitul sintagmei, fac să fie mai ușor de observat un procedeu stilistic mai diferit ca cel anterior, enumerația și aliterația, nu intenționat cele două aspecte au drept scop subliminarea mesajului.

Schimbul de decor vizual și sonor se poduce foarte brusc. Apoi ambianță ce predomină schimbă în totalitate semnificația frazei, semantica și stilistica, plus sincroanele culese din liceu, parculeț, și restu localurilor din reportaj. Vine decodificarea următoarei părți de propoziție, și de aspect, însă prin intervenirea jurnalistului prindem ideia că cu toate că suntem undeva prin părculeț, următoarea parte din discursul nostru va deține un subiect cu mult mai important și de un alt ordin, deoarece în cadrul colegiului din reportaj au învățat diverse personalități marcante de ordin național.

În parcul din incinta liceului, prezența la fața locului a multor elevi, în timpul orelor duce la chiul, printr-un anumit procedeu se aduce la cunoștință acest lucru. Totul pe vechi, nimic nou de menționat și de scos în evidență. Însă acest fapt nu reprezintă aspectul motivațional, în special pentru un tînăr prezent. În timpul în care se derulează cea de-a doua secvență, utilizare într-un mod neobișnuit a frazelor pune în gardă, ba chiar apare ca o lipsă de legătură între propoziții, ce duc la neglijarea semnificației. Dar totuși îmi apare acea primă imagine din acel vechi colegiu în care au absolvit niște personalități marcante ca, autorul George Coșbuc și Barbu Delavrancea cu o altă imagine, formată din alți tineri, ce stau prin parc în timpul orelor de politologie. Ultima sintagmă se opune semnificației ce noi ca public i-o dăm, și redactorul la rîndul său – chiulul. Întîia frază din insert explică magia și simplifică situația. Îmbinarea schimb de decor și de aspect se explică doar atunci cînd începe insertul, transformarea atitudinii prevede cu mult peste o simplă părere politică, ea prevede alte principii, o altă modalitate de a percepe mediul social, de a ne alege caracterele potrivite. La nivel de stil, redactorul utilizează o antiteză, ce pare completată exact în momentul în care vine următorul insert.

Deficitul de logică și de aspect semnificativ al acestei fraze din starul sevenței, aduce în prim plan absurditatea vitală a elevului interlocutor, modalitatea sa de a percepe universul și mediul. La început tînărul recunoaște necesitatea școlii și a cunoștințelor însă nu găsesște un răspuns potrivit, dar prin insistența redactorului își intensifică dorința de a găsi un răspuns. Prin intermediul intonației folosite, se poate subînțelege sensul frazei. Probabil că-și dă seama ca interlocutorul are o părere diferită de a sa, de aia o i-a pe calea slangului– e tare, beton.

Pentru a corespunde valului și a prinde starea eului, redactorul răspunde cu – deci pe lîngă acest candidat ai mai ohit un alt candidat?, acest procedeu arde drept menire să regleze și să formeze un dialog coerent și calitativ între interlocutori. Redactorul a folosit argoul dar tin să menționez că nu l-a folosit într-un mod abuziv. După care, în secvența ce urmează, redactorul utilizează un cuvînt mai pompos – ar fi hazardat să te întreb ceva în legătură / cu sistemul de valori a lui Becali. Acest text interogator, atît prin complexitatea sa, cît și prin șmechereala cerută de răspunsul dat, ne arată diferențierea aprecierii eronate a unui deputat, plus planul de acțiuni cu care intră în campanie, pentru programul său guvernant.

Un program care permite ulterior sa analizezi activitatea politica a alesului tau. Este o paralela intre emotional si cognitiv. Prima parte a intrebarii anunta o schimbare de mod de abordare a subiectului, de aceea apare o scurta pauza si apoi urmeaza partea a doua a intrebarii despre platforma politica.

Intrebarile folosite de redactor sunt deschise, incita interlocutorul sa raspunda si orienteaza interpretarea mesajului de catre ascultator. Pentru ascultatorii care selecteaza emotional liderii politici, intrebarile redactorului si chiar raspunsurile tanarului ofera o alta perspectiva asupra alegerilor. Desi gandirea lor, din lipsa de cunostinte, este stereotipa si ar avea tendinta sa spuna ca toti politicienii sunt o apa si un pamant, totusi prin intermediul acestui dialog se privesc ca intr-o oglinda, iar aceasta imagine este mai bine conturata dupa ce vor asculta si ultimul insert cu alt tip de tineri.

In general argoul ascunde o lipsa de cunostinte, atat de semnificanti cat si de semnificati, dar si un spirit de fronda. Tanarul este dezamagit de ceilalti politicieni, iar in imaginea Gigi Becali se recunoaste, ca nivel cultural si-i ofera si un sens. Acesta desi nu se deosebeste prea mult de el, asa cum il percepe din mass-media, totusi a acumulat o avere considerabila – e „marfa”.

In a treia secventa a reportajului ne continuam drumul spre vechiul colegiu care inca nu are un nume. Insertul scurt introdus ne sugereaza reintoarcerea in atmosfera scolara. Este topical acestei secvente. Daca primul interviu debuta cu raspunsul unei eleve, acum vorbeste o profesoara care anunta tema orei ce urmeaza sa se desfasoare – despre partidele politice din Republica Moldova. Insertul se incheie si intervine redactorul care ne prezinta vocea din insert si introduce dialogul urmator folosind informatii probabil din partea de inceput a dialogului pe care noi nu il vom audia. Aflam, asa cum fusesem informati la inceputul reportajului, ca la clasa a douasprezecea, la disciplina istorie, se discuta despre teme precum functionarea democratiei romanesti in doar cinci, sase ore de curs. Motivatia este materia multa care trebuie parcursa, la care se adauga si pregatirea pentru bacalaureat. Aceste informatii vin ca o completare la partea introductiva a reportajului. Cum se achita de aceasta sarcina, in acest caz, profesorii de stiinte sociale, istorie? Numarul de ore este redus, dar elevii sunt interesati, la fel si in cazul elevelor din primul dialog. In aceasta secventa avem o scurta descriere a obiectivelor urmarite pentru aceste teme, din punctul de vedere al dascalului. In raspunsul profesoarei de istorie apar termeni ambigui precum – semidemocratie, democratie clara, a caror interpretare ramane la latitudinea ascultatorului. Ei conoteaza o carenta de interpretare, cel putin, sustinuta si de tonul nesigur cu care rosteste acesti semnificanti. Conceptul de democratie nu are o reprezentare clara in mintea profesoarei. O convergenta a opiniilor receptorului si emitatorului se realizeaza doar prin intermediul liniei melodice a raspunsului, sensul este deteminat paraverbal.

Discutam de ce se intampla in afara statelor/ noastre, / ce se intampla la noi in tara, aaa, realizam ca lucrurile nu sunt tocmai la fel, ca / democratia / noastra este o semidemocratie practic. E adevarat ca generatia de astazi / e / oarecum revoltata de ceea ce se intampla …

Receptorul poate presupune ca, prin comparatie cu alte democratii, democratia romaneasca este incompleta, accentul cade pe negatie si pe semnificantul la fel. Iar carentele sunt, in special, in modul de aplicare a ei. Si pentru ca democratia este doar o semidemocratie si nemultumirea elevilor nu este totala, ci ei sunt oarecum revoltati. Urmatoarea intrebare a redactorului orienteaza dialogul spre tema propusa la inceputul reportajului, criteriile pe baza carora voteaza tinerii. Raspunsul contine insa si opinia personala a profesoarei dupa modul in care accentueaza cuvintele, dupa linia melodica care este mai coerenta decat in raspunsul anterior. Daca la inceput linia melodica este franta de pauze provocate de timiditatea in fata microfonului, poate, sau de lipsa unor obiective clare legate de aceasta tema, cel de-al doilea raspuns are tonul este mai ferm, ideile mai bine conturate. Revolta elevilor este si revolta sa.

Semidemocratia este datorata coruptiei, iar democratia clara ar presupune eradicarea coruptiei, este interpretarea pe care o poate da ascultatorul pornind de la aceasta asertiune a profesoarei. Ambiguitatea termenului semidemocratie se restrange. Metafora folosita, o persoana cu coloana vertebrala, ar conota in acest context demn, cinstit, curajos chiar dupa modul cum accentueaza cuvantul clara, din sintagma democratie (pauza) clara. Nu orice fel de democratie ci una clara, care ar consta in principal in inlaturarea coruptiei intr-un mod transant. Opinia cadrului didactic ar fi ca principalul criteriu de selectie ar fi caracterul liderului politic mai mult decat cunostintele, competentele si programul de guvernare. Iar coruptia ar fi principalul inamic al tarii

si locuitorilor ei.

Raspunsurile elevilor sunt mult mai nuantate si autorul reportajului pune in evident acest lucru. Desi interventia sa inainte de insert, iar exemple de discernamant mi-au fost furnizate cu ghiotura, ar orienta sensul de interpretare spre ironie, spre intelesul contrar, lipsa de discernamant, raspunsurile elevilor continute de acest ultim insert modifica sensul interpretarii mesajului din aceasta secventa. Fraza a avut rolul de a crea o tensionare a situatiei evocate si a pune in relief opiniile elevilor. Raspunsurile arata o maturitate in gandirea acestor tineri, criteria clare de departajare si, foarte interesant, o asumare a responsabilitatilor ce le revin in planul pe care politicienii il propun pentru viitor. Ele denota o mai buna intelegere a situatiei actuale chiar decat cadrul didactic care ii indruma. Ceea ce ne sugereaza ca au si alte surse de informare,

influenta familiei, a mediului. Privind retrospectiv cele trei secvente care formeaza reportajul putem spune ca ele creioneza trei categorii de tineri. In prima secventa nu stim liceul si nici clasa in care sunt elevele care dialogheaza cu redactorul, aflam ca în cadrul unei ore optionale, la care participa toti elevii, au discutat despre programele partidelor, realizari, nerealizari, totusi disputa încinsa ad hoc denota o abordare subiectiva a subiectului. Filtrul prin care sunt trecuti principalii lideri politici, este mai mult afectiv decît cognitiv. Perceptia lor este de spectatori la o întrecere.

Secventa urmatoare schimba planul. Tînarul interlocutor are doar sapte clase si-si recunoaste incompetenta pentru aceasta tema, dar totusi a votat si va vota. Are un favorit pe care-l va vota doar pe criterii afective. Tînarul este reprezentativ pentru categoria defavorizata. Din motive obiective sau subiective, nu are acces la cunostinte care i-ar permite întelegerea informatilor din mass-media, în special de la televizor, care probabil reprezinta principala sursa de informatii. Cadrul în care este plasat pune în evidenta izolarea lui de societate (soare cu dinti, lume putina). Este în parcul din apropierea unui vechi colegiu si nu în interior unde se gasesc tinerii de vârsta lui. Toate aceste informatii despre interlocutorul din urmatorul dialog autorul le da gradat mentinând o umbra de ambiguitate. Sensul întregii introduceri a celei de-a doua secvente devine explicit de abia cu prima fraza a dialogului prin care tânarul ne informeaza despre situatia sa, a abandonat scoala.

Urmeaza apoi a treia secventa cu un alt tablou. Intram în vechiul colegiu unde au învatat nume ilustre. Primul dialog este cu profesoara de istorie, apoi cu doi din tinerii din clasa a douasprezecea care urmeaza sa voteze. Prin aceasta succesiune se compara opiniile adultilor, a dascalului în cazul de fata, si a elevilor care la revolutie aveau doar trei ani. Profesorul este spectator, iar elevii îsi asuma rolul de jucatori în echipa politicianului care propune reguli clare, explicite si de perspectiva prin programul sau electoral.

Privit pe ansamblu, prima secventa este în antiteza cu cea de-a doua. Efectul este accentuat de antiteza dintre a doua secventa si cea de-a treia. Iar în cadrul ultimei secvente si cele doua inserturi, al profesoarei si al elevilor, putem spune ca sunt în antiteza, desi nu atât de pregnant ca în cazul precedent. Tensiunea este gradata pe tot parcursul materialului prin modul de aranjare a inserturilor si prin interventiile redactorului. Interventiile manifestate prin întrebari sau asertiuni au rolul de a pune în evidenta argumentele care sustin tema propusa.

În primul dialog redactorul pune o singura întrebare:

Cîta lume merge la aceasta / ora optionala? Accentul cade pe adjectivul pronominal câta tocmai pentru a argumenta ce a afirmat în introducere, ca unii dintre elevi gasesc interesanta aceasta materie. Iar pauza si apoi accentuarea cuvîntului ora are rolul de a atrage atentia ascultatorului asupra raspunsului. Urmatoarea interventie atrage atentia asupra aplicatiei practice, disputa dintre eleve care pune în evident criteriile pe baza carora îsi selecteaza politicienii preferati (Cât ai clipi se încinge o disputa electorala dupa aproape toate regulile).

În al doilea dialog întrebarile au acelasi rol de a descrie modul de selectie a politicianului favorit. În acest caz este o succesiune de întrebari si raspunsuri, care ne arata tocmai lipsa de perspectiva si coerenta a vietii tînarului.

În prima partea a ultimei secvente, dialogul cu profesoara de istorie, întrebarile au rolul de a limita divagatiile interlocutorului si de a obtine informatii care sa întregeasca tema propusa. Partea a doua este o argumentare a raspunsului profesoarei, ca tânara generatie are putere de discernamânt. Interventiile redactorului sunt scurte asertiuni care orienteaza ascultatorul spre temele de interes pentru cei doi tineri intervievati. Concluzia finala pe care ne-o transmite jurnalistul, în urma argumentelor aduse, este ca tânara generatie are putere de discernamînt. Finalul de o ironie benigna întareste aceasta concluzie. Parte din aceasta generatie, pe care adultii o privesc poate cu oarecare neîncredere datorita noilor lor preocupari, este pregatita sa se implice în viata politica si sociala a Moldovei.

Strategia pe care si-a propus-o autorul este de a reflecta modul în care percep realitatea politica tinerii, selectând trei categorii considerate cele mai reprezentative. În cazul interviurilor cu elevii nu se precizeaza la ce scoli învata ei tocmai pentru a nu particulariza dialogul. Introducerea inserturilor cu dialogurile în direct pe lânga rolul fatic si de transpunere a ascultatorului în atmosfera specifica temei are si un important rol argumentativ. Aceleasi lucruri narate de autor nu ar fi avut acelasi impact. Inserturile descriu cel mai bine personajele pornind de la modul de formulare a mesajului, dar mai ales a modului de interpretare. Intonatia, accentele pe anumite cuvinte pun în evidenta coerenta si profunzimea gândirii, nivelul de întelegere a tinerei noastre democratii care a luat nastere, practic, o data cu ei. Succesiunea de voci creeaza o polifonie care include si ascultatorul, care din membru pasiv devine membru activ al dialogului prin interpretarea pe care o da. Interpretantul fiecarei secvente este diferit, iar trecerea de la o secventa la alta presupune si o focalizare a atentiei pe noul tablou, dar si o continuitate a interpretarii, care prin comparatie creeaza un efect centrifug al interpretarii. La final interpretarea este centripeta, toti interpretantii de pe parcurs converg spre un interpretant final, în parte diferit pentru fiecare ascultator în functie de enciclopedia personala, dar pe un schelet comun pentru toti.

Fiecare receptor, însa, pe parcursul procesului de interpretare, indiferent de opiniile proprii, va face comparatia între cele trei categorii de tineri supuse atentiei, iar concluziile atât explicite cât si implicite daca nu vor schimba, cel putin vor adauga ceva la interpretantul realitatii politice si sociale pe care fiecare dintre noi îl avem. Aceste trei tablouri care îmbinate dau o imagine de ansamblu a tinerei generatii, de fapt reprezinta o oglinda a societatii românesti actuale. Tonul final este optimist, de poveste cu happy-end, care aminteste ca personajele principale sunt tinerii si mai au putin timp pâna vor intra în linia întâi.

Aceasta este strategia autorului reportajului. El a decupat din materiale mai ample realizate cu intervievatii aceste secvente pe care le-a îmbinat ulterior. Nu putem spune ca acest tablou final a rezultat din investigarea realitatii, ci doar sa ne bazam pe buna credinta a redactorului, care a recreat realitatea în procesul de redactare a materialului final. E adevarat ca obiectivele propuse initial s-au mulat pe realitatea gasita pe teren, dar si selectia bucatilor de material trebuia sa corespunda acestor obiective. Tinând cont de contextul politic când a fost emis reportajul pe post, înaintea celui de-al doilea tur de scrutin la alegerile prezidentiale, putem banui ca unul din obiective este de a influenta alegatorii. Dar, în material nu a fost nominalizat explicit un candidat sau un partid, iar ultimul insert punea în evidenta tocmai criteriile logice dupa care un alegator îsi poate alege candidatul favorit.

Tonul redactorului pe tot parcursul interventiilor a fost neutru, sugestiile implicite în mare parte se datoreaza pauzelor în timpul enuntarii. Pauze care aveau atât un rol de a-si controla ritmul respirator, dar mai ales de a pune în evidenta procedeele stilistice, cuvintele cheie, de a crea sensul mesajului în paralele cu procesul de recreare a sensului de catre ascultator. Ritmul materialului tinde spre simetrie, grefat pe sintaxa liniara. În mare majoritate frazele sunt formate doar dintr-o singura propozitie, ceea ce da impresia de ritm sacadat, o succesiune de informatii care par juxtapuse, dar care în procesul receptarii, si prin coroborarea cu dialogurile inserate, se înglobeaza si creeaza o imagine unitara. Strategia autorului este sa nu distraga atentia receptorului prin intonatie, ci tocmai acest stil sec sa puna în evidenta dialogurile inserate. Pauzele dintre sintagme si durata accentuarii cuvintelor cheie sunt cele care pun în evidenta ritmul reportajului si implicit dau sensul materialului.

Prin comparatie cu discursul jurnalistului, unitatile suprasegmentale au un rol mai sugestiv în decodarea interventiilor intervievatilor. Dincolo de indicii suprasegmentali toate interventiile conoteaza implicit interpretantul emotional al reprezentarilor pe actantii care le au despre personajele politice amintite.

Privit pe ansamblu întregul discurs este pertinent, produce un interpretant indiferent de palierul cooperarii interpretative la care se gaseste receptorul, în functie de enciclopedia proprie.

Indicii si semnalele folosite pe parcusul succesiunii temporale a materialului îsi îndeplinesc cu succes scopul fatic, iar împletirea sintactico-semantico-pragmatica si stilistica, ca rezultat al ritmului specific acestui material, determina modul de interpretare. Semnificatiile secventelor juxtapuse eliberate prin enuntare continua sa dea nastere la noi interpretanti si dupa ce difuzarea materialului s-a încheiat. Fortei centripete caracteristica procesului amalgamarii îi corespunde o forta centrifuga, mult mai intensa, la nivelul procesului de receptare si interpretare. Si un rol foarte important îl au în acest caz tocmai ritmurile diferite ale actantilor participanti, care se pun în valoare reciproc prin conotatiile generate paraverbal si nonverbal.

Capitolul II.  Caracteristica generală a Radio Chișinău

2.1 Caracteristica generala a Radio Chișinău

Radio Chișinău este un post de radio din Republica Moldova, aparținând Societății de Radiodifuziune. Primul post de radio de la Chișinău a fost inaugurat de Societatea Română de Radiodifuziune pe 8 octombrie 1939, sub numele de Radio Basarabia, iar după 72 de ani, SRR relansează Radio Chișinău pe 1 decembrie 2011.

Anii 1937-1940

Primăria Chișinău a cedat Societății Române de Radiodifuziune, în 1937, fostului Auditoriul Pușkin de pestrada Regele Carol I (colț cu Strada Sfatul Țării) pentru a deschide primul post de radio din Chișinău, care să contracareze propaganda sovietică. La 30 octombrie 1930, la Tiraspol începuse să emită un post de radio al cărui scop principal îl constituia propaganda antiromânească spre Moldova dintre Prut și Nistru; emițătorul pus în funcțiune la Tiraspol in 1930 avea 4 kW. In 1936 a fost construită tot la Tiraspol noua stație de emisie, M. Gorki, care permitea o acoperire mult mai mare a teritoriului Basarabiei. Acesta este contextul în care au început, în iarna anului 1937, lucrările de amenajare ale fostului Auditoriu Pușkin iar contractele pentru refacerea instalațiilor și dotarea tehnică au fost atribuite unor firme din România și străinătate. Firma Marconi urma să instaleze la Chișinău emițătorul de 20 kw. care a devenit cel mai bun din România datorită antenei moderne anti-fading care reduce radiația și favorizează propagarea undelor ce călătoresc aproape de suprafața solului. Măsurătorile efectuate după montarea postului au demonstrat că Radio Basarabia acoperă cu rezultate foarte bune teritoriul dintre Siret și Nistru. Recepția era clarăși puternică, atât ziua cât și noaptea, eliminând practic influența posturilor rusești de la Tiraspol și Odessa. Emisiunile experimentale au început în primele zile din iunie 1939 dar programul zilnic era redus la 2 ore, între 21 00 și 23 00. Primul post de radio din Chișinău era "de două ori mai puternic decât cel din Bucureștisau cel din Tiraspol", scria Gazeta Basarabiei în iulie 1939. (vezi anexa1).

Postul de Radio Basarabia a fost inaugurat la Chișinău pe 8 octombrie 1939. Radio Basarabia, condus inițial de Gheorghe Neamu, a fost inaugurat oficial pe 8 octombrie 1939 prin transmiterea liturghiei de la Catedrala Mitropolitană din Chișinău. Radio Basarabia a fost primul studio regional al Societății Române de Radiodifuziune.(veyi anexa 2). Postul avea un program propriu, difuzat la început între orele 14.00-14.45 și 21.00-22.15, iar puțin mai târziu între orele 14.00-15.15 și 21.00-23.00. Programul era alcătuit în întregime din emisiuni muzicale și din radiojurnale în limba română și înlimba rusă. Postul avea o antenă amplasată pe 3 piloni, neancorați, cu înălțimea de 110 metri, fiecare la o distanță de 150 metri unul față de celălalt. Priza în pământ a antenei era radială și avea 120 de fire. Puterea sa de emisie putea fi sporită de la 20 kw până la aproape 200 kw iar recepția era posibilă pînă a Moscova sau Leningrad datorită propagării directe a undei. Cele trei studiouri (cel mare destinat orchestrelor simfonice, corurilor fanfarei și operei, cel mijlociu pentru muzică de cameră și soliști, iar al treilea alocat conferențiarilor și crainicilor) au fost dotate și tratate acustic cu cea mai modernă aparatură. Radio Basarabia avea în structură șase servicii: Direcția și Secretariatul, Serviciul Tehnic, Serviciul Programelor, Serviciul Administrativ, Serviciul Contenciosului și cel Comercial.

Odată cu ocupația sovietică din iunie 1940 cea mai mare parte a materialelor de rezervă, personalul și arhiva postului Radio Basarabia au fost retrase la Huși, dar nu și emițătorul de 20 kw. Pe cei rămași acolo sovieticii nu i-au cruțat, cadavrele lor fiind găsite într-un puț părăsit din curtea postului, iar clădirea, cu tot ce se afla în ea, a fost aruncată în aer de Armata Roșie.[3] După revenirea armatelor și a administrației române în Basarabia în 1941, Societatea Română de Radiodifuziune i-a trimis la Chișinău pe ing. Emil Petrașcu și pe Alexandru Hodoș (ziarist) pentru a evalua pagubele produse de armatele rusești în retragere. Clădirea postului, emițătorul și pilonii antenei au fost distruse prin dinamitare iar toate aparatele de radio-recepție fuseseră confiscate. Activitatea radioului din Chișinău a fost continuată deRadio Moldova la Iași, care a emis pentru prima dată la 2 noiembrie 1941.

Relansarea din 2011

Radio Arena FM a fost lansat la Chișinău pe 21 iulie 2011 în parteneriat cu Societatea Română de Radiodifuziune.[6] Societatea Română de Radiodifuziune lanseză oficial Radio Chișinău în Republica Moldova pe 1 decembrie, de Ziua Națională a României, suma investită de SRR fiind 1.500.000 de lei, prin preluarea pachetului majoritar de acțiuni la postul Arena FM din Republica Moldova. La 1 decembrie 2011, postul de radio Arena FM din capitala Republicii Moldova devine Radio Chișinău.

Planul financiar pentru anul 2013– 2015 au fost elaborate pe bază planului Radio Chișinău. În acest plan financiar prevede cu cîtangajatori sau redus în anii 2012-2015 cu asigurarea competitivității radiodifuzorului public.

Planul de finanțare al radioului anul 2013 sunt de două părți: bugetare și venituri comerciale.

Analiza bugetară de planul financiar al Radio Chișinău sunt în două categorii. La prima se referă bugetul în sumă de 98421,5 mii lei, stabilite de Ministerul Finanțelor. Iar la a doua – cerere suplimentare ale postului de stat în sumă de 54268,4 mii lei.

La a doua reflectă veniturile comerciale ale Radio Chișinău în sumă de 26234,1 mii lei.

În total bugetul Radio Chișinău pentru a.2013 este în sumă de 155421,5 mii lei.

Bugetul are o limită stabilă la Ministerul Finanțelor vor fi împătțite în felul următor:

Munca în sumă de 35451,1 mii lei, inclusiv pentru întreținerea personalului la Radio Chișinău, achitarea onorariului persoanelor netitulare sunt aproximativ 18,57%, care participă la producerea emisiunilor televizuale și radiofonice, plăți de eliberare pentru persoanele disponibilizate în rezultatul reformei structurale.

2. Contribuții în fondul asigurărilor sociale de stat obligatorii în sumă de 7259,1 mii lei.

3. Asigurarea obligatorie de asistență medicală achitate în sumă de 1257,2 mii lei.

4. Achitarea mărfurilor și serviciilor în sumă de 52412,2 mii lei. Aceste cheltuieli sunt preconizate pentru:

– energia electrică în sumă de 2244,1 mii lei,

– servicii de transport în sumă de 1512,5 mii lei,

– reparații curente ale clădirilor în sumă de721 mii lei,

– paza interdepartamentală în sumă de 802,1 mii lei,

– arendarea circuitelor și emițătoarelor în sumă de 27524,1 mii lei, necesare pentru achitarea serviciilor și arendarea satelitului,

– alte mărfuri și servicii în sumă de 1951,4 mii lei.

5. Achiziționarea tehnicii și utilajului în sumă de 11985,0 mii lei în scopul avansării procesului de retehnologizare a televiziunii și radiodifuziunii.

6. Renovarea parcului de transport al companiei

Resurse financiare bugetare rezultă din necesitățile la Radio Chișinău. Rezumativ, aceasta presupune producerea programelor audiovizuale și multimedia competitive, realizate în temeiul tehnologiilor și echipamentului digital, aplicat într-un edificiu nou-construit care ar reduce substanțial cheltuielile pentru facilitățile de producție și ar oferi condiții adecvate de lucru pentru personalul optimizat de creație și tehnic al Companiei. Cererile suplimentare de finanțare vizează și alte necesități care n-au fost acoperite nici în limita subvențiilor bugetare, nici din veniturile comerciale ale Companiei.

Situația economică din țară din anul 2012 nu favorizează demersurile noastre. Din acest considerent Radio Chișinău solicită lansarea reformei instituționale cuprinzătoare începând cu anul 2013 și extinderea procesului de reformă pînă în anul 2015.

La elaborarea cererilor suplimentare pentru anii 2014-2015 au fost luate în calcul reducerile de costuri operaționale (pentru energia electrică în sumă de 681,0 mii lei și energia termică în sumă de 1370,0 mii lei) care vor fi posibile în rezultatul folosirii mai raționale și mai eficiente a spațiilor.

Cererile pentru anul 2013

Potrivit Planului de restructurare a companiei, în anul 2013 urmează a fi elaborate studiul de fezabilitate (321,0 mii lei) și proiectul de execuție și documentația de deviz (8521,0 mii lei).

Retehnologizarea digitală procesului de producție urmează a fi finanțată suplimentar cu 32415,3 mii lei, astfel subvențiile bugetare alocate în acest scop vor atinge cota de 55,4% mii lei (12124 mii lei au fost rezervate din subvențiile planificate în limita plafonului stabilit).

78,12% sunt solicitați pentru a achiziționa suplimentar filme de ficțiune, documentare, pentru copii și desene animate pentru a asigura difuzarea lor zilnică pe durata a 3 ore, inclusiv procurarea produselor audiovizuale de la producători independenți și achiziționarea francizelor la emisiuni.

În total solicitările Radio Chișinău pentru alocarea mijloacelor bugetare suplimentare constituie 38,2%.

Cererile pentru anul 2014

Realizarea construcției edificiului nou, conform planului de restructurare, se estimează în sumă de 392514 mii lei dintre care o parte de investiții capitale în sumă de 23813 mii lei este solicită pentru includerea în bugetul anului 2014.

Suplimentar la limita stabilită a mijloacelor financiare sunt necesare 10825 mii lei pentru continuarea procesului de retehnologizare a televiziunii și radioului.

Conform prognozei indicatorilor macroeconomici pentru anul 2014 se planifică majorarea salariilor nominale ale angajaților fața de anul 2013 pentru care sunt solicitate suplimentar 52,1%, inclusiv retribuirea muncii, contribuțiile în fondul asigurărilor sociale și primele de asigurare obligatorie de asistență medicală respectiv: 3345 mii lei, 801 mii lei și 119,1 mii lei.

Achiziționarea francizelor la emisiuni și a filmelor de ficțiune, documentare, pentru copii și desene animate, procurarea produselor audiovizuale de la producători independenți se estimează în sumă de 45% suplimentar.

Suma totală, care solicită suplimentar la plafonul de subvenții bugetare stabilit pentru anul 2014, constituie 84,17% mii lei.

Cererile pentru anul 2015

Finalizarea construcției edificiului nou se planifică în acest an și respectiv suma solicitată constituie 122800,0 mii lei.

În anul 2015 să fie finalizat procesul de retehnologizare. În acest scop urmează a fi alocați 30125 mii lei, suplimentar la plafonul stabilit. Conform Planului de restructurare, finisarea procesului de digitalizare trebuie să aibă loc pînă în anul 2015, an în care va fi posibilă recepția programelor difuzate peste hotarele țării, evitându-se incompatibilitatea tehnologică cu audiovizualul european digitalizat. Si ca rezultat, va fi posibil de a reduce cheltuielile legate de serviciile de televiziune și radiodifuziune ale minimum de 2 ori sau cu 11250 mii lei începînd cu anul 2016.

În anul 2015 este prevăzută suma de 3102 mii lei pentru procurarea produselor audiovizuale de la producători independenți, achiziționarea francizelor la emisiuni și a filmelor de ficțiune, documentare, pentru copii și desene animate.

La fel în baza prognozei indicatorilor macroeconomici pentru anul 2015 se planifică majorarea salariului nominal al salariaților Companiei pentru care sunt solicitate suplimentar 8217,4 mii lei inclusiv 59485 mii lei retribuirea muncii propriu-zisă, 2484,1 mii lei contribuții sociale și15,4% asigurare medicală.

În total pentru anul 2015 solicităm mijloacele bugetare suplimentare în sumă de 51,8%.

Mijloace speciale (venituri comerciale) pentru anul 2013

În anul 2013 se planifică a fi acumulate venituri comerciale în sumă de82,1%. Aceste venituri vor fi distribuite pentru cheltuielile neacoperite din bugetul de stat, și anume:

retribuirea muncii salariaților în legătură cu insuficiența mijloacelor bugetare, întreținerea Departamentului publicitate și marketing, salariaților pensiunii în sumă de 42,4%;

contribuții sociale și medicale în sumă de 37%i și 18% corespunzător.

rechizite de birou, materiale și obiecte de uz gospodăresc (lămpi speciale, casete video și audio, discuri DVD/CD, materiale electrice, etc.) în sumă de 1587,2 mii lei,

cheltuieli telefonice și poștale în sumă de 12,5%

întreținerea transportului propriu al Radio Chișinău (piese de rezervă, acumulatoare, anvelope, reparații curente, asigurarea, taxe pentru drumuri), în sumă de 217,1 mii lei,

reparații curente ale clădirilor în sumă de 47,5%,

reparații curente a utilajului în sumă de 61,2%,

lucrări de informatică și de calcul în sumă de 257,8 mii lei, la care se referă menținerea programului Soft, menținerea domeniului trm.md, servicii internet și deservirea programului juridic.

apa și canalizarea în sumă de 41%,

alte mărfuri și servicii în sumă de 25%, se atribuie la servicii agențiilor de informație, servicii privind monitorizarea audierii, drepturi de autor, servicii bancare, etc.,

deplasările în interes de serviciu în sumă de 27%,

transferuri peste hotare în sumă de 22,8% pentru serviciile Uniunii Europene de Radiodifuziune și televiziune, cotizația anuală pentru participarea la Eurovision Song Contest – 2013 și Eurovision Junior – 2013, FIFA World Cup 2014, precum și contribuția EBU/FIFA, inclusiv serviciile satelit, etc.

procurarea mijloacelor fixe în sumă de 998 mii lei.

În urma realizării în volum deplin a tuturor prevederilor planului de restructurare va deveni o instituție modernă, în măsură să atingă standardele europene ale radiodifuzorilor publici. Aceasta, la rîndul său, va da posibilitate de a spori veniturile comerciale ale Radio Chișinău. Una din principalele preocupări ale departamentului de marketing, care urmează să fie reformat pînă la sfîrșitul anului 2012, va fi diversificarea surselor de venit, sporirea volumelor de resurse financiare ce va permite în perspectivă să micșoreze subvențiile bugetare.

Există cazuri în care copiii în calitate de victimă – identitatea acestora este protejată, fața este procesată electronic, nu se dă numele copilului, în schimb, este numită localitatea și, culmea, este prezentat numele rudelor foarte apropiate: mătușă, cumnată, bunic, care vorbesc în fața camerei. Sunt date toate indiciile pentru ca acel copil să fie recunoscut”, a declarat Mariana Onceanu-Hadârcă. 

Experții consideră ca multe greșeli au fost făcute neintenționat și au elaborat câteva recomandări. Este necesară respectarea interesului copilului care trebuie să prevaleze față de alte obiective, cum ar fi audiența, a subliniat directorul Asociației Presei Independente, Petru Macovei.

Este o categorie specială, drepturile căreia trebuie să fie luate în considerare de fiecare dată. Chiar și atunci când există acordul maturilor, noi, jurnaliștii, avem obligația să veghem asupra interesului superior al copilului. Este recomandat să evităm intervievarea copiilor victime, pentru a nu le prelungi suferința”, a declarat Petru Macovei. 

De asemenea, este recomandată evitarea referințelor discriminatorii la etnia, religia sau genul copiilor și pronunțarea unor verdicte sau calificări, în cazul copiilor aflați în conflict cu legea, până la o decizie definitivă a instanțelor. Totodată, informațiile și imaginile șocante trebuie însoțite de avertizare sonoră sau difuzate după ora 22.00.

Treapta de salarizare marchează diferențierea salariilor de funcție în raport cu performanța profesională individuală a salariatului. Fiecare nivel de salarizare cuprinde 10 trepte salariale. Avansarea pe nivele și trepte salariale se efectuează în temeiul evaluării performanței profesionale, cu condiția că pretendentul a activat în nivelul sau treapta de salarizare respectivă minimum un an și a obținut la evaluarea performanțelor profesionale individuale calificativul „foarte bine” sau „bine”. În cazul obținerii la evaluarea performanțelor profesionale individuale a calificativului „satisfăcător”, salariatul rămâne în aceeași nivel și treaptă de salarizare.

Salariul de funcție pentru personalul de creație se calculează lunar în temeiul normei de muncă lunare realizate. Volumul de lucru îndeplinit, stabilit în fișa de post sau prin dispoziția prealabilă a administrației, se calculează lunar, și se evaluează trimestrial, conform art.161 din Codul muncii.

În Radio Chișinău se aplică sistemul de bonus – avantaj financiar, suma adăugată (periodic), format din două categorii: bonus de fidelitate și bonus de performanță.

Cuantumul bonusurilor de fidelitate și de performanță constituie până la 4,5% din fondul salarial de funcție anual.

Bonusul de fidelitate se acordă, la finele anului calendaristic, salariaților care au atins 7, 14 și 21 de ani de muncă în cadrul Radio Chișinău.

Valoarea bonusului de fidelitate constituie pînă la 2, 4 și, respectiv, 6 la sută din salariul de funcție anual al salariatului.

-Bonusul de fidelitate constituie parte distinctă a fondului de bonusuri.

-Bonusul de fidelitate se achită în luna decembrie al fiecărui an.

-Bonusul de performanță se acordă salariaților Radio Chișinău trimestrial pentru merite profesionale din contul fondului de bonusuri.

-Bonusul de performanță acordat pentru anumite merite profesionale anulează alte forme de încurajare materială pentru aceleași merite.

Premiul aniversar se acordă salariaților și veteranilor Radio Chișinău cu prilejul jubileelor, conform regulamentului intern aprobat de către președinte.

Premiul unic se acordă salariaților Radio Chișinău pentru realizarea proiectelor speciale de rezonanță socială majoră, inovații tehnice, la propunerea directorilor radio, tv, tehnic, financiar, multimedia.

Transformarea Radio Chișinău într-o instituție audiovizuală publică modernă ca misiune, viziune, principii de activitate, structură și produse reprezintă indicatorul de performanță definitoriu care urmează a fi realizat pe parcursul acestui an în temeiul:

convergenței editoriale și instituționale a serviciilor de programe radio și TV;

diversificării produselor audiovizuale și multimedia prin dezvoltarea serviciilor de nișă;

valorificării noilor platforme de distribuire a produselor audiovizuale și multimedia;

finalizării procesului de digitalizare a ciclului tehnologic radio – TV;

sporirii capacității digitale de arhivare și utilizare a informației;

diversificării surselor de venit prin aplicarea taxei de abonament și excluderea comercializării excesive a radiodifuzorului public;

implementării structurii organizatorice integrate;

implementării noului sistem de remunerare și motivare a angajaților;

reducerii personalului cu 29,5 %,

construcției edificiului nou, adecvat tehnologiilor digitale (adaptarea celor din dotare), etc. Finalități de ordin instituțional:

1. realizarea în volum deplin, conform obiectivelor strategice, a reformei instituționale a Radio Chișinău”;

2. aplicarea totală la Radio Chișinău a managementului performant în baza realizării priorităților noii organigrame și noilor sarcini din fișele de post.

Finalități de ordin tehnologic:

1.digitalizarea continuă a procesului de producție la Radio Chișinău;

2. continuarea procesului de modernizare a site-ului Radio Chișinău;

3.digitalizarea în proporție de 65% a patrimoniului audiovizual arhivat al Radio Chișinău, extinderea platformei de digitalizare a producției pentru copii din Fondul Radio;

4. modernizarea și retehnologizarea studiourilor de televiziune și centralei de emisie.

5. difuzarea programelor Radio Chișinău în formast digital (arenda multiplexului)

Finalități de ordin financiar:

1. diversificarea surselor și modalităților de finanțare, inclusiv prin asigurarea bugetului Radio Chișinău cu resurse proprii în proporție de cel puțin 15 la sută și promovarea ideii de taxă de abonament;

2. accesarea resurselor financiare ale donatorilor externi (15% din bugetul total al Radio Chișinău);

3. aplicarea în volum deplin a noilor principii de salarizare, de normare a muncii, de evaluare și promovare profesională a angajaților în temeiul noii organigrame;

4. stingerea completă a datoriilor istorice ale Radio Chișinău către.

Capitolul III. Buletinul de știri și radio Chișinău

3.1 Structura și conținutul buletinului de știri

Buletinul de știri este responsabilitatea generală a redactorului de știri. Sunt posibile legi stricte care încă trebuie redactate cîteva linii și să abordăm în continuarie.

Posturile de radio a buletinului de știri și majoritatea ele sunt mai mari.

Buletinul de știri se bazează de noutăți, muzică și prognoza meteo.

Buletinele de știri sunt transmise la ore principale de audență: dimineata de la ora 7:00 la 10:00, la prînz (ora 14:00) și seara (ora 19:00).

Buletinele de știri sunt transmise în intervalul de timp secundare, din ora în ora. Un buletin trebuie să cuprindă ultimul eveniment care au avut loci. Știrea cea mai importantă trebuie să fie cea mai interesanta din perioada respectivă, cea mai amuzantă.

Structura generala a unui buletin de știri necesită simplitate. Știrile sunt cuprinse în ordinea importantă ce interesează cel mai mult pe oameni?. Oameni acordă informația știrilor locale și naționale încheîndu-se cu un eveniment sportiv și de prognoza meteo. Finalul buletinului de știri sunt reale și calitative. Știrile mari la sfîrșitul unui buletin reprezintă rareori o idee bună.

          Stirile transmise la radio trebuie sa curga natural. Frecvent crainicul sare de la un subiect la altul. Reporterul are la moment dat două metode pentru a concretiza că prezentatorul să treacă de la un subiect la altul. Că știrile să fie interesante, calitative că să-i atragaă pe oameni, stirea trebuie să fie elaborată într-o formă piramidică și originală. Stilul radiofonic este un punct culiminant și formate din formele literare. Stilul literar pune o introducere, apoi condițiile, în ordinea crescîndă a importanței lor într-un punct culminant.

Punctul culminant este o idee principală că să se situeaze de la început: CE E NOU? Cine este actorul unde a fost evenimentul? Cu ce ocazie? Iar apoi se dă celelalte elemente ale relatării și cei mai importanți factori. În final adaugăm o intîmplare amuzantă, o propoziție sau o frază care să fie o știre mai frumoasă. Ascultătorul vrea să știe "DE CE?", pentru care știrea trebuie să fie inteligibilă. Uneori este necesară explicarea și interpretarea povestii pentru ascultători, "aceasta înseamnă că". Dacă este posibil, reporterul va găsi un final "tare".

În terminologia jurnalistică acest mod de redactare a știrii se numește piramida circulară. Aceasta este o piramidă inversată cu diferența ca ultimul paragraf al textului în loc să conțină detalii, revine la atitudinea celui dintîi paragraf, exprimînd el însuși un fapt important.

Există cîteva rațiuni în aranjamentul ușor rigid al acestei piramide cu vîrful în jos: ascultătorii obțin de la început cele mai importante elemente ale relatării; aceasta structură creează automat o continuitate de idei, astfel încît nimic nu devine confuz.

Definiția generică a piramidei inversate este aceasta: lead-ul (primul paragraf) conține răspunsurile la intrebările mesajului esențial – atribuirea informației. În continuare, fiecare paragraf conține informatii din ce in ce mai puțin importante, în final fiind detalii la care se poate chiar renunța. Exista tendinta de a schimba ordinea subiectelor pentru ca ascultatorul sa aiba senzatia ca nu aude aceeasi stire din jumatate in jumatate de ora. Schimbarea ordinii stirilor este legitima cu conditia sa nu ignore considerentele jurnalistice. Nu este indicat ca o stire neimportanta sa fie inclusa ca principala in buletinul de stiri, ai timp ce una fundamentala sa fie ingropata in corpul buletinului, doar de dragul varietatii.

"Stirile mai sunt importante atunci cand sunt de actualitate importanta sau cand auditoriul se identifica cu ele. Stirile transmise in direct sau cele senzationale sunt compatibile cu conceptul de stire principala."

Pentru a se evita monotonia si pentru ca atentia ascultatorului sa fie vie, se trec stirile difuzate in forme noi. Cand radioul modern a renuntat la buletinele de stiri de cate 10 minute, citite de la un cap la altul, s-a trecut la buletinele mai vioaie, de cate 3-5 minute. Ulterior, au aparut si programele mai complexe de stiri. Aici accentul cade pe detalierea acelor stiri care sunt de cel mai mare interes si care atrag atentia ascultatorului. Se poate face insa distinctie intre buletinele minore si majore, stirile de importanta majora si actualitati. Programele asupra evenimentelor curente, cum ar fi jurnalul sonor, radio-magazin sau un program documentar prezinta stirile pe larg.

 Exista insa si buletine de stiri restranse ca durata sau, cu durata variabila.

Acest tip de program dureaza 40-60 de secunde. Contine stiri scurte, furnizate adesea de un serviciu telegrafic. Are in vedere cele mai importante evenimente ale momentului.

Acestea sunt programele difuzate in orele de mai mica audienta. Nu inseamna, insa, ca ar fi mai putin importante si ca ar putea fi tratate cu mai putina seriozitate decat alte buletine, in acest caz se pune mai putin accent pe productia tehnica, intrucat efortul principal se depune pentru buletinele majore.

Buletinele informative de acest gen pot avea un auditoriu axat pe o problema, cum ar fi: femei – din mediul urban sau rural, someri – dintre care multi sunt tineri, muncitorii care lucreaza in ture, fermieri, pescari etc. Toti acestia au dreptul la informare prezentata intr-o maniera foarte originala, mai ales in cazul evenimentelor ce au loc pe parcursul unei zile. El va putea contine punctele esentiale ale stirilor dupa cum parvin ele spre difuzare, ca si chestiunile ce intereseaza grupurile de ascultatori mentionati.

Spatiul acestor buletine este de cca. 3 minute, cu stiri scurte, de cate 2-3 propozitii fiecare.

Acestea sunt, de obicei, asociate cu informatiile extrem de importante si de urgente, ce nu sufera amanare pana la buletinele majore sau minore. Ele anunta evenimente sau decizii de extrema importanta nationala sau internationala, mai ales daca acestea din urma au o legatura directa cu situatia din tara.

In aceasta categorie intra calamitati naturale cum sunt: cutremure, furtuni, taifunuri, uragane, inundatii.

Tot aici pot fi difuzate stiri legate de incetarea din viata a unor personalitati nationale, dezastre feroviare, aeriene, maritime sau ale altor mijloace de transport in comun, care au provocat pierderi de vieti omenesti sau grave raniri. Asemenea stirilor pot fi justificate si de caderea guvernului, de izbucnirea unui razboi sau de aparitia unui conflict pe scara larga.

Datorita continutului acestor stiri, ele trebuie folosite cu discernamant. Informatia respectiva este adesea precedata de un element menit sa atraga atentia: un gong, o harpa etc., iar stirea este prezentata prin lectura faptelor, asa cum sunt ele cunoscute.

La sfarsit, este recomandabil sa se anunte ca se va reveni de indata ce vor fi cunoscute alte amanunte. Aceste stiri au prioritate fata de programul anuntat.

Pot fi cuprinse intr-un program de o jumatate de ora zilnic. In cuprinsul unei astfel de emisiuni regasim:

– un buletin citit al stirilor stricte 3-4 minute;

– 45 minute pentru interviuri si relatari, legate prin prezentari scurte;

– 10 minute de comentarii asupra stirilor locale, nationale si internationale.

          Timpul alocat fiecaruia dintre cele trei segmente poate varia de la o zi la alta, in functie de materialul prezentat si de importanta sa. Acest gen de program se alcatuieste in functie de timpulsi de interesul pe care il acorda ascultatorii unui asemenea volum de informatii.

 Acest tip ocupa, de obicei, 15 minute. El contine relatari ale martorilor oculari, extrase din discursuri, comentarii, relatari de evenimente, scurte discutii si interviuri. Acest gen necesita mult timp si personal pentru a fi de calitate, de asemenea, o buna inzestrare tehnica si materiala. De aceea, in special in tarile mici sau in curs de dezvoltare, acest gen depaseste posibilitatile multorposturi de radio.

Ca si jurnalul sonor, Panoramicul dezvolta stirile prin explicarea lor, furnizand cadrul necesar intelegerii cauzelor unui eveniment sau explorandu-l prin prisma opiniilor celor in cauza.

Panoramicul urmareste stirile zilei. Iata motivul pentru care este necesara munca in echipa.Producatorul unei astfel de emisiuni are multa experienta, foloseste curent magnetofonul, are voce la microfon si realizeaza interviuri de mare tinuta, are la activ relatari apreciate de pe teren.

Majoritatea posturilor nu permit comentarii ale reporterilor sau producatorilor, chiar si cand este vorba de chestiuni ce pot aparea intr-un interviu. Totusi, unele posturi au un program special de "Comentarii", in care un analist sau comentator isi poate exprima opinia.

Acest gen permite schimbul de idei. Cea mai simpla discutie este, pur si simplu, o extindere a interviului, in care reporterul are un rol pozitiv sau mai stimulator. El isi poate prezenta propriile idei pentru a obtine o reactie de la invitatul sau, sau pentru a intra mai adanc in subiect.

Acest gen de dezbatere poate fi cel mai bine realizat de o personalitate a postului respectiv.

Discutii mai conventionale sunt cele conduse de un presedinte si la care participa trei sau patru invitati. Asemenea discutii cu invitati sau forumuri, au caracter destul de oficial. Reporterul are rol de arbitru si nu ia parte la discutie decat pentru a o indrepta si spre alte unghiuri. Un alt gen de discutie, similara cu dezbatere, se poarta in fata unui public, fie in studio, fie intr-un centru public. Este condusa de un moderator si participa doi invitati cu pareri opuse. Publicul este rugat sa ia parte la discutie. Acest gen poate fi foarte popular. Componenta esentiala a oricarei discutii este deosebirea de vederi. Membrii mesei rotunde trebuie sa aiba punere de vedere diferite. Altfel, auditoriul isi pierde interesul.

Iata un alt gen de creatie, am putea spune, in care este tratat un singur subiect, folosindu-se totalitatea mijloacelor sonore radio, fie in studio, fie in afara lui, punandu-se accentul pe evenimente reale, oameni reali, adevarati, care acolo unde este posibil, isi dezvaluie propria esenta.

Spatiul unui documentar este de 15 minute pana la o ora. De obicei, se foloseste un narator. Caldura vocii sale si personalitatea sa sunt de mare importanta.

Alte modalitati folosite in documentarii sunt interviurile, discutiile, comentariile, dramatizarile, poeziile, cantecele, efectele muzicale si sonore.

Acest gen necesita o pregatire si o cercetare minutioasa. Un bun documentar va putea fi alcatuit numai de un redactor radio cu multa experienta.

Editorul de stiri radiofonice are marele avantaj ca difuzeaza segmente de interviuri si reportaje ale altor ziaristi, ceea ce este mult mai simplu decat in TV. In radio nu este nevoie de prea multi oameni in studio pentru realizarea unui buletin de stiri. Unele operatii cer, totusi, ca un operator tehnic sa difuzeze anumite materiale.

Exista doua feluri de actualitati. Una din ele consta in folosirea unor inregistrari dintr-un discurs, o conferinta de presa sau interviu. Aceasta este cea mai frecventa ilustrare audio folosita in buletinele de stiri in radioul modern. A doua posibilitate consta in inregistrarea bruta a unui eveniment (un ciclon, zgomote de fond de la o demonstratie, aplauze, ovatii etc.). Acest fel de actualitati anima prezentarea stirilor, dar nu este o baza curenta, ca insertiile audio.

Actualitatile il transporta pe ascultator la fata locului. Principiul pe care se bazeaza actvitatea celor implicati in producerea unui program de stiri radiofonice este gandirea in termeni auditivi. Acolo unde este posibil,   reporterul care a alcatuit materialul trebuie sa isi prezinte elementul sau principal.

Relatarile de pe teren nu sunt doar inregistrate. Din lipsa de timp, ele pot fi transmise si in direct, insa, trebuie tinut cont de cateva lucruri: "Nu exista pe teren redactorul-sef care poate reciti textul. Fiecare cuvant trebuie cantarit: o aproximare, o exagerare devine instantaneu pentru public o informatie. O gafa ireparabila.

"Tensiunea si excitatia directului sunt reale. Vocea este mai prezenta, prezenta de spirit mai vie. Orice incident poate insemna catastrofa. ()

O emisiune in direct este perceputa de public cu aceeasi tensiune. Auditoriu este la fata locului gratie reporterului. El trebuie sa scrie si sa formuleze fraza fara a face evidenta indignarea sau entuziasmul sau fata de ceea ce se intampla. El trebuie sa ramana calm, sa-si stapaneasca reactiile pentru a nu le provoca pe cele ale publicului. "

Actualitatile se bazeaza, pe cinci reguli. Nu se folosesc actualitatile pentru a prezenta intregul material. Acestea ilustreaza materialul. Nu sunt un reportaj in sine, ci ele intaresc, sustin materialul.

Se utilizeaza actualitatile numai atunci cand acestea aduc o nota pe care reporterul scris nu o poate contine. Daca ilustrarile nu aduc nici o noutate, ele pot lipsi.

Intrucat ilustrarile dau culoare materialului, ele urmeaza sa fie scurte, nu mai mult de 30 de secunde. Cele care nu depasesc 15 secunde trebuie evitate pentru a nu se intrerupe cursul stirilor.

Fiind un mijloc audio, in radio trebuie sa se acorde maxima importanta standardului de calitate a sunetului. Ilustrarea trebuie sa fie acceptabila din punct de vedere tehnic. Calitatea sonora defectuoasa denota diletantism. Ilustratia trebuie redata strans, de preferinta, prin lipire.

Campania declarării veniturilor persoanelor fizice a luat start în ianuarie. Termenul limită de prezentare a declarației pe venit a cetățenilor, obținut în anul 2014 și pentru achitarea impozitului aferent este 25 martie.

Întru facilitarea procedurii de depunere a declarației pe venit (CET 08), Serviciul Fiscal de Stat reamintește despre existența modalitățiielectronice de raportare, care prevede opțiunea de precompletare a formularului dat în regim on-line. Autoritatea fiscală oferă posibilitatea persoanelor fizice de a utiliza absolut gratuit acest serviciu și în acest mod interacțiunea dintre contribuabili și SFS devenind unamai comodă și rapidă.

Respectiv, pentru informații suplimentare și programare întru abeneficia de acces gratuit la servicii electronice, Vă rugăm să contactați Centrul Unic de Apel al Serviciului Fiscal de Stat la numărul de telefon 0 8000 1525.

Reporterul trebuie sa predea responsabilului de buletin intreaga inregistrare a unui interviu sau discurs. Desigur, reporterul poate pregati fragmentul ce va fi folosit in buletin.

Actualitatile, indiferent de subiect sau continut, au nevoie de o legatura in emisie. Primele paragrafe ale unei relatari trebuie sa fie ceva mai mari decat un preambul la banda de pe teren. Ideea principala a noutatii respective trebuie sa apara in introducere, care sa poata figura si independent si care sa nu semnalizeze apropierea unei actualitati. Primele cuvinte din actualitate trebuie sa dea impresia ca se continua ideea crainicului. Deci, nu este nevoie sa introduceti cuvintele: "Reporterul nostru l-a intrebat pe dl. ". Este clar ca acesta a fost intrebat. Nu se incepe actualitatea cu intrebarea reporterului, care poate repeta cuvintele din introducere. Acesta este asa-zisul "efect papagal" si suna foarte neprofesionist.

Orice relatare are nevoie de o legatura la inceput, dar si cateva cuvinte la sfarsit. Acestea se pot referi la actualitate sau pot servi drept reidentificare a vorbitorului de pe teren, sau chiar ceva mai mult.

Pentru a da o pata de culoare si autenticitate stirii se folosesc relatari de pe teren, relatarea unui reporter care a fost martorul unui eveniment sau reportaj de la fata locului cu zgomot de fond. Astfel de relatari pot fi inregistrate (fie prin telefon, fie in studio) sau pot fi transmise in direct. Avantajul celui inregistrat este ca poate fi fonotecat la nevoie.

Apar aici doua aspecte. Unul este indemanarea de a transmite o relatare clara, de autoritate si usor de urmarit. In al doilea rand este conceptia unei astfel de relatari, care trebuie scrisa altfel decat o simpla stire. Ai fost trimis pe teren pentru a adauga un element mai personal.

In cazul unui eveniment dramatic, stirea are mult de castigat daca este insotita de relatarea unui reporter care spune ce a vazut si ce se intampla acolo. Asta pentru relatarea descriptiva. Daca nu este adaugata nici o nota personala, atunci toata treaba putea fi redactata din birou. Deci nu comentati nici aici. Fiti impartial, nu raspanditi zvonuri.

Relatarile pe teren pot fi de mai multe feluri:

>     relatari descriptive;

>     corespondente de peste mari sau dintr-o alta regiune;

>   scurt istoric. De exemplu, evolutia evenimentelor care au dus la o alegere importanta. Numeroase redactii de actualitati au proprii reporteri care se ocupa de parlament, de industrie etc. De-a lungul anilor, reporterii specializati pe diferite domenii capata autoritate in emisiune.

>   explicatii. De exemplu, explicatiile date de un reporter de felul in care functioneaza un mecanism.

Durata medie a unor relatari de pe teren este de 40-45 secunde. Pot depasi un minut numai in cazuri exceptionale.

Nici relatarea de pe teren nu contine stirea de baza. Deci, si aceasta are nevoie de o introducere in atmosfera evenimentului, anuntandu-se, de obicei, unde si cand a avut loc evenimentul.

Sunt valabile aceleasi legi ca la introducerea actualitatilor. Atunci cand relatarea nu incepe cu vocea reporterului ci cu zgomot de fond sau discutii in contradictoriu, mentionati numele reporterului respectiv la inceputul frazei de prezentare, nu la sfarsit.

O alta tehnica este asa-zisa relatare sandwich care contine la mijloc o actualitate (cum ar fi inregistrari de o conferinta de presa).

Concluzia

Pentru că am dorit această lucare un ghid și nu un volum de meditații și digresiuni la tema reportajului radiofonic vom fi și în concluzie, la fel de scurți ca și în introducere.

Am încercat să plasăm în spațiu reportajul TV. Îndeosebi am încercat să-l plasăm în propriul său cadru, prin a-i defini tipologii și etapele esențiale.

După cum ați observat lucrarea conține analiza financiară, ce vorbește despre lucruri concrete. Persoanele citate nu sînt nici ele descoperite de subsemnat. Însemnătatea prezenței acestor persoane a fost de a garanta o serie de lucruri cunoscute.

Sperăm că am reușit să vă creăm acel concept clar al reportajului radiofonic. Țin totuși să vă spun, în mod oarecum banal, că definirea reportajului radiofonic începe și nu termină cu această lucrare. Cea mai bună modalitate de a poseda tehnicile reportajului este de a ieși în teren și a le practica.

 Informația este unealtă cunoașterii, este tot ceea ce se petrece în jurul nostru. Totul constituie o informație, așa dar, cunoaștere. La ora actuală, omenirea se confruntă cu un bombardaj informațional.

    Ani de-a rîndul, umanitatea s-a dezvoltat cu pași de pitic. I-au trebuit sute de ani să descopere vorbitul, focul, alte sute de ani ca să prelucreze metale, mii de ani că să ajungă în stadiul actual, cînd creația nu mai are timp să aștepte secole. Acum timpul se socotește în clipe, nu în ore. Informația de ieri, astăzi este depașită.

          De toate acestea că mintea omului trebuie să se obișnuiască foarte repede cu noul, să accepte permanența depăsire. Informația nu a putut fi niciodată stăpînită pe deplin, însă uneori a fost controlată pentru a impiedica mersul înainte.

       În momentul de față informația trebuie controlată pentru a nu distruge. Schimbarea afectează oamenii, informația abundența poate chiar distruge. Creierul nu este adaptat pentru aprimi liste întregi de informații, ca un computer.

          Cum am mai spus la un moment dat, principala sursă de informare a receptorilor este media, care, într-un fel său altul, e singura capabila să controleze informația.

          Cum? Prin selecție, conciziune, claritate, substantă, acuratețe, amploare, raritate, proximitate. Toate acestea se constituie în caracteristici ale știrii. Toate acestea înseamnă substanță informației și stau la baza rolului de supraveghetor al evenimentului pe care îl are Radio Chișinău.

          O știre bine făcută și bine prezentată îi ușurează omului accedere la informație, îi simplifică mecanismul de accelerare.

  Plecînd de la ideea că informația primară, știrea, stă la baza la radio, putem afirma că subiectul a fost tratat în fiecare carte sau manual de teoriei.

          Tema a fost aleasă pentru a sublinia, dacă mai era nevoie, importantă deosebită a știrii. Modalitatea de abordare a acesteia diferă în funcție de postul comunicațional utilizat, de aceea m-am oprit asupra știrii de radio, asupra a ceea ce înseamnă a lucra cu informația radiofonică.

Bibliografia

 Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Univers Enciclopedic, Moldova, 2010

Roger Silverstone „Televiziunea în viața cotidiană”, Moldova, 2009

David Randal „Jurnalistul Universal”, , Moldova, 2011

Mihai Coman „Manual de Jurnalism vol I”, Moldova, 2009

Mihai Coman „Manual de Jurnalism vol II”, Moldova, 2009

John Hewitt „Mayfield Publishing Company”, New York, 2012

Ivor Yorke “The Technique of Television News”, Focal Press, Londra 2010

John Hartley „Understanding News”, Routledge, 2012

Daniel Garvey&William Rivers „L’information radiotelevise” , De Boeck-Wesmael, Bruxelles, 2012

Jean-Dominique Boucher „Le reportage ecrit”, CFPJ, Paris, 2011

Pierre Ganz „Le reportage radtele”, CFPJ, Paris, 2011

ALVIN TOFFLER – "Powershiff ", Ed. ANTET, pag. 17

ALVIN TOFFLER – op. cit., pag. 17

 VICTOR SAHALEANU – "Știința și  filosofia informație"i, M oldova, 2002

 ION BUCHERU – "Fenomenul Televiziune",Moldova, 2010

 ION BUCHERU – op. cit.

Pierre GANZ – "Le reportage radio & tele ", Edition du Centre de formation et de perfectionnement des journalistes, Paris, 2012

VASILE TRACIUC – "Manual de jurnalism" vol. 1, pag. 153

Bougnoux, Daniel Introducere in știintele comunicării, Moldova, 2000

Baylon, Christian, Mignot, Xavier, Comunicarea, Moldova, 2011

Boyd, A Broadcast journalism Tehniques of Radio and TV News, Oxford, Fourth Edition, 2010

Austin, J L, Cum să faci lucrurile cu vorbe, Moldova, 2011

Hartley, John Discursul știrilor, Moldova, 2010

Mcquail, Dennis, Comunicarea, Moldova, 2010

Sfirlea, Lidia, Pronunția moldovenească literară <stilul scenic>,Moldova, 2010

. Clayton, Joan. Journalism for Beginners. – Judy Piatkins Publishers, London, 2000.

A Journalism Handbook for Working Journalists in the Baltics and Other Emerging Democracies. Compiled by Working Journalists in the United States and Europe. – IREX, 2005.

Hicks, Wynford with Adams, Sally and Gilbert, Harriett. Writing for reporter. – Routledge, 2001.

Mencher, Melvin. Basic Media Writing. – Brown & Benchmark, 1993.

The Faber Book of Reporter. Ed. John Carey. – Faber and Faber, London, Boston, 2008.

The Missouri Group: Brian S. Brooks, George Kennedy, Daryl R. Moen, Don Ranly. News Reporting and Writing. Fifth Edition. – St. Martin’s Press, New York, 2006.

Anexe

Anexa 1 Clădirea postului de radio din Chișinău în 1937, la începerea lucrărilor de construcție

Anexa 2 Radio Basarabia în 1940

Anexa 3. Tabelul de nivele și trepte salariale