Influenta Presei Оnline Asupra Ordigramei Si A Practicilоr Jurnalistice

СUPRINS:

INTRODUCERE

СAPITОLUL I. JURNALISMUL ОNLINE. CОNTINUITATE ȘI SCHIMBARE

1.1. CARACTERISTICILE ALE JURNALISMULUI ОNLINE.

1.2.EVОLUȚIA PRESEI ОNLINE DIN REPUBLICA MОLDОVA ȘI FACTORII

1.3. PRESA ONLINE. PRACTICI INTERNAȚIONALE

1.4 AVANTAJELE ȘI EFECTELE PRESEI ОNLINE.

CONCLUZII PENTRU CAPITOLUL I

СAPITОLUL II. PRESA ОNLINE- PERSPECTIVĂ TEHNОLОGICĂ.

2.1. ANALIZA TIPОLОGIEI JURNALISMULUI ОNLINE

2.2. MОDALITĂȚI DE CОMUNICARE ÎN PRESA ОNLINE.

2.3 CОNȚINUT ȘI STIL ÎN JURNALISMUL ОNLINE

CONCLUZII PENTRU CAPITOLUL II.

СAPITОLUL III.STUDIU DE CAZ. INFLUENȚA PRESEI ОNLINE ASUPRA ORDIGRAMEI ȘI A PRACTICILОR JURNALISTICE

3.1. PRESA ОNLINE DIN REPUBLICA MОLDОVA

3.2.1 Timpul.md

3.2.1. Jurnal.md

3.2.2. Unghiul.info

3.2. RECOMANDĂRI DE WEBREDESIGN A ZIARELOR ÎN VEDEREA ASIGURĂRII CONFORMITĂȚII LOR CU CERINȚELE IMPUSE ȘI AȘTEPTĂRILE CITITORILOR

CONCLUZII PENTRU CAPITOLUL III

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

MOTOARE DE CAUTARE

LIMBAJUL DE CAUTARE (OPERATORII CEL MAI DES FOLOSIȚI)

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Astăzi, ziarele tipărite nu doar că au tiraje din ce în ce mai scăzut, dar și un număr tot mai mic de cititori. În schimb, crește numărul cititorilor presei online. Având parte de mai multe posibilități, de comunicare interactivă, de posibilitatea de a-și exprima părerea, cititorii optează pentru presa online. Și să nu uităm faptul că totul este gratuit și că se pot consulta diverse surse într-un timp relativ scurt. În prezent, majoritatea tinerilor primesc în fiecare dimineață, prin e-mail, principalele știri ale zilei. În schimb presa scrisă și-a păstrat vechii cititori, oamenii cărora le e greu să se obișnuiască acum cu Internetul și le e mult mai ușor să citească presa în formatul tradițional.

Abundența informației însă ar putea pune câteva probleme. Pe o piață supra-saturată, problema nu mai e de a lansa mesajul, ci de a-l aduce în atenția cititorilor. Oricine își dorește să iasă în evidență trebuie să fie direct pe cât posibil, sau ciudat, sau diferit, atât cât îi permite mesajul. Altă problemă ar putea fi informația supraîncărcată sau dezorientarea. Avalanșa de informații ce se oferă ar putea degenera în dezinteres în rândul societății. O altă calitate a jurnalismului care se potrivește cu mediul virtual ete stilul concis, în care descrierile inutile sunt reduse la minim. Vom vedea în paginile lucrării că sunt observate de către specialiști o îmbunătățiri în viteza lecturii și satisfacția cititorilor atunci când textul din media online este gândit să fie concis.

Nivelul jurnalismului online într-o anumită țară poate fi măsurat și prin numărul celor care lucrează cu adevarat ca jurnaliști online.

În Republica Moldova, acești jurnaliști sunt o raritate. Practic nici unul dintre site-urile cotidienelor nu angajează jurnalisti special pentru edițiile online. Mai degraba, versiunile online sunt alcatuite de așa numiții Webmasteri și operatori de PC, al căror rol este să transfere, pur și simplu, pe Internet conținutul edițiilor tiparite.

Desigur, fac excepție publicațiile exclusiv online. Dar acestea sunt de obicei produse de unul sau câtiva entuziaști și prea puține se pot măsura cu popularitatea site-urilor de Web ale ziarelor tradiționale.

Cititorul este atras de presa online mai mult decât de presa scrisă, datorită posibilităților multiple care le are: conținut original, de multe ori conținut multi-media (fotografii, tabele, slide-show-uri, videoclipuri), posibilitate de participare a cititorilor etc, însă nu ar trebui să uităm că una dintre principalele caracteristici este gratuitatea informației.

Cu toate că majoritatea ziarelor din Republica Moldova există și în format online, foarte puține se folosesc de acest arsenal de instrumente caracteristice acestui domeniu. Pentru majoritatea ziarelor, articolele care apar în varianta tradițională sunt pur și simplu copiate și postate online.

Doar marile portaluri de Web au potențialul de a concura cu versiunile online ale publicațiilor tiparite.

Scopul tezei este de a identifica rolul jurnalismului online în Republica Moldova, de a determina aspectul de nou al acestui tip de jurnalism. Totodată lucrarea de față își propune să evidențieze avantajele și dezavantajele presei online. Un alt țel al acestei lucrări este de a defini rolul jurnalismului online pentru utilizatorii spațiului virtual.

Obiectivele de cercetare.

Prin acestă lucrare voi încerca să subliniez importanța pe care a avut-o și pe care o va avea Internetul asupra populației, cum ne va schimba modul de gândire și modul de viață. Mai mult decât atât, Internetul va deveni, în viitorul apropiat un “rău necesar” pentru majoritatea populației, mulți devenind deja “dependenți” de el.

Prin această lucrare voi încerca să ofer o descriere a vieții văzută prin prisma noii ere a informației: cum vom trăi și cum ne-a schimbat Internetul viața.

Cum s-a ajuns ca în noua era a informației, presa online să aibă din ce în ce mai mulți cititori și care va fi viitorul presei tipărite, voi încerca să aflu tratând această temă.

Voi încerca să identific care sunt șansele presei tipărite în noua eră a informației, cum va influența Internetul mijloacele tradiționale de comunicare și ce va trebui făcut pentru ca în viitor să își mențină notorietatea și veniturile.

Vom observa și că interactivitatea pe care Internetul o permite, face ca jurnalișții să fie mai apropiați de public. Ca un rezultat, putem observa dorința publicului de a corecta greșelile, de a rectifica părțile omise, sau de a comenta cu privire la articolul respectiv; astefel cititorii pot deveni „câini de pază” în domeniile pe care îi interesează. Vom încerca de asemenea să stabilim omniprezența comentariului online în spațiul virtual, crearea blogurilor dar și apariția telefoanelor inteligente care au schimbat modul în care oamenii consumă și produc conținut jurnalistic la nivel global. Vorbind despre jurnalismul online este aproape imposibil să nu atingem subiectul despre jurnaliștii amatori care acum au foarte multe opțiuni. Ei pot să distribuie sau să lanseze informații pe mai multe canale: bloguri, Twitter, rețele sociale, forumuri, platforme video. Și deasemenea trebuie menționat faptul că majoritatea dintre companiile media au înțeles că ajutorul din partea jurnaliștilor de ocazie este unul forte. Lucrarea data va descrie platformele create de companiile media prin care utilizatorii obișnuiți pot contribui cu conținut.

Pentru a ajunge la o posibilă concluzie cu privire la tema abordată, am ales să încep cu o evoluție a mijloacelor de comunicare, de la apariția tiparului și până la apariția televiziunii și ulterior a Internetului și să analizez cum au influnțat noile media presa tipărită. Pentru a putea analiza cum s-a ajuns ca în țara noastră din ce în ce mai mulți oameni să citească presa online, voi analiza în primul rând evoluția presei din Republica Moldova , încă de la apariția primelor publicații. Apoi voi încerca să identific care au fost motivele pentru care presa tipărită și-a pierdut cu timpul din notorietate, credibilitate și număr de cititori.

Structura tezei: Teza este structurată pe trei capitole, după cum urmează: Jurnalismul оnline. cоntinuitate și schimbare; Presa оnline- perspectivă tehnоlоgică și Studiu de caz. Influența presei оnline asupra structurii redacției și practicilоr jurnalistice . Primul capitol conține considerații introductive asupra temei abordate și prezintă partea teoretică ce incude caracteristici ale mas mediei online. În același timp primul capitor ține să prezinte evoluția presei online din țara noastră dar și practici internaționale vis-a-vis de new media. Al doilea capitol al lucrării tinde să oglindească și să analizeze tipologia jurnalismului online, să identifice tot aici modalitățile de comunicare și nu în ultimul rând să scoată în evidență rolul jurnalistului din spațiul virtual.

Ce de-al treilea capitol cuprinde studii de caz despre jurnalismul practica lui în Republica Moldova. Pentru a face un studiu de caz, ne vom baza pe ziarele ce au o pagină de internet care se bucură de notorietate și public. Vom analiza ziare naționale editate în limba romană, modul de machetare și punere în pagină sau chiar felul în care sunt respectate principiile etice și estetice generale.

Așadar, care e viitorul presei scrise? Va dispărea presa scrisă și va fi totul digital? Nu am putea să ne exprimăm și să ne formăm o opinie cu privire la ce va fi. Cu siguranță nu vor dispărea cu totul. Așa cum bibliotecile virtuale nu au condus la eliminarea cărții tiparite, astfel nici presa electronică nu va fi groparul celei tipărite. Placerea de a ține un ziar în mână îi va face pe oameni să ceara în continuare acest gen de presă. Dar cu siguranță că importanța presei electronice față de cea scrisă va crește considerabil. Vorbind despre era digitală, știm că Internetul este un mediu mereu în schimbare. De aceea nu putem fi siguri că articolele din presa online vor fi disponibile mereu gratuit. Atunci, o afirmație de genul “Presa scrisă nu are nici o șansă în noua eră a informației și cu timpul va avea din ce în ce mai puțini cititori, iar până la urmă va dispărea”, ar fi eronată.

СAPITОLUL I. JURNALISMUL ОNLINE. CОNTINUITATE ȘI SCHIMBARE

Caracteristicile fundamentale ale jurnalismului оnline.

„Era digitală” desemnează perioada actuală prin care trece omenirea. Termenul se află în strânsă legatură cu apariția Internetului ca mijloc de comunicare, moment ce a marcat trecerea de la transmisiile analogice la transmisiile digitale, prin pachete de informații. “În 1990 puteam doar visa la o asemenea viteza a Internetului. Acum Internetul este un factor accelerator pentru business mai mult decât televiziunea sau ziarele. Tot mai puțini tineri citesc ziare; în SUA, 60% dintre tineri nu citesc niciodată ziare. În schimb, cei mai multi utilizează Internetul, iar 3% sunt editori de bloguri.”, a spus Ante Gavranovic, presedintele publicației Privredni vjesnik. [1. P.1]

Dar din 1995 media suferă schimbări masive: timpul petrecut în fața televizorului a crescut cu 43 de minute, de la 167 de minute (1994) la 210 minute (2004); crește influența Internetului; mediile interactive câștigă tot mai mult teren: Internet, telefon mobil, computer, telefoanele inteligente. Consumul de astfel de medii a crescut. Digitalizarea schimbă aceasta lume.

Care sunt atuurile “noii media”? Comunicare de masă, bazată pe infrastructuri tehnologice și instituționale mai mult sau mai puțin costisitoare, ca și media tradițională, noua media pare a-și datora atractivitatea unei diferențe specifice care nu poate fi evaluată decât în contrast cu mijloacele de comunicare în masă traditională.

Teoreticienii ‚new media” observă cu entuziasm aceste caracteristici extrapolându-le la nivelul întregului proces de comunicare public asumat individual sau organizațional: Definiția cea mai generală [atribuită noii media] pornește de la un consens asupra faptului că noile media se referă la formele inovatoare de interacțiune între oameni și tehnologie, la relația între oameni și instrumente de comunicare folosite în mod creativ pentru a îndeplini nevoi elementare de informare, comunicare și relaționare. Acest entuziasm pare justificat atunci când privim numărul accesărilor edițiilor on-line sau ale platformelor on-line de știri, când observăm fenomene dinamice ca dezvoltarea unor comunități de interese în jurul unor bloguri din ce în ce mai populare, atunci când participăm activ la dezvoltarea rapidă a rețelelor de socializare ori atunci când percepem amploarea unor fenomene ca „jurnalismul participativ“

Relația cu utilizatorul. Analizând jurnalismul online, manualele de jurnalism sunt vagi în ceea ce priveste perceptia lor asupra utilizatorilor. Într-un studiu intitulat „Online News Media and their Audiences” (știrile online și publicul lor), Gary Quinn și brian Trench spun ca mass media tradițională s-a bazat,ribuită noii media] pornește de la un consens asupra faptului că noile media se referă la formele inovatoare de interacțiune între oameni și tehnologie, la relația între oameni și instrumente de comunicare folosite în mod creativ pentru a îndeplini nevoi elementare de informare, comunicare și relaționare. Acest entuziasm pare justificat atunci când privim numărul accesărilor edițiilor on-line sau ale platformelor on-line de știri, când observăm fenomene dinamice ca dezvoltarea unor comunități de interese în jurul unor bloguri din ce în ce mai populare, atunci când participăm activ la dezvoltarea rapidă a rețelelor de socializare ori atunci când percepem amploarea unor fenomene ca „jurnalismul participativ“

Relația cu utilizatorul. Analizând jurnalismul online, manualele de jurnalism sunt vagi în ceea ce priveste perceptia lor asupra utilizatorilor. Într-un studiu intitulat „Online News Media and their Audiences” (știrile online și publicul lor), Gary Quinn și brian Trench spun ca mass media tradițională s-a bazat, în alegerea informațiilor transmise, pe judecata proprie și pe o imagine proprie asupra publicului. (http://www.mudia.org).

Pe Internet, in ciuda sintagmei incetatenite, „content is king” (conținutul e rege), utilizatorul este cel care dictează. El alege ce vrea să consume, cum și in ce cantitate. Astfel, nici o publicație online nu are voie sa isi neglijeze publicul dacă dorește să supraviețuiască.

E foarte important că publicațiile online să se evalueze din punctul de vedere al utilizatorului Aceasta evaluare trece de link-uri, arhive sau posibilități de căutare. Trebuie sa fie o recunoastere a faptului ca utilizatorul poate naviga pe unde vrea, și ca ea (publicatia) e doar o mică parte din imensul mozaic informațional.

Cititor vs. Utilizator. Când vorbim de jurnalismul online, termenul „cititor” își pierde semnificația pe care o avea în presa scrisă. La fel se întâmplă și cu „ascultătorul” de radio și cu „telespectatorii”. O dată ajuns pe Internet, statutul său se schimbă, posibilitățile sale de participare crescând semnificativ. Din această cauză, publicul online este definit mai bine prin termenul de utilizator, și nu de cititor.

Jurnalismul online nu oferă un flux al informațiilor de tipul „noi către ei”. Cuvântul „cititor” este static și implica un consum pasiv, pe când în mediul online vorbim de un consum activ și participativ.

Utilizatorul este o sursa vitală de conținut pentru un site. Consumatorii de informație digitală se asteaptă să poată controla fluxul informațional: Când il accesează, din ce unghi, cât de bine vor să se documenteze și sub ce formă vor să il primească. Acest lucru determină producătorii de informație online să se plieze dorințelor utilizatorilor și să satisfacă preferințele de consum și interacțiune ale acestora.

Consumul de știri, informații și divertisment s-a schimbat foarte mult din 2000 și până acum. Vom enumera în cele ce urmează principalele schimbări ce au avut loc în industria internetului. [2, p.2]

Marea diferență între un ziar tipărit și unul în variantă online, constă în faptul că în varianta online poate fi publicat într-o zi, dar în ediții diferite, evidențiind astfel faptul că știrile online sunt un process de 24 de ore din 24. Tot timpul se face “update-ul” știrilor deja publicate. Nu există termen limită pentru publicarea unei știri.

Internetul continuă să crească din ce în ce mai mult ca sursă de știri. Potrivit unui studiu

realizat în America, [3, p.1] o persoana din patru (24%) folosește Internetul ca sursă principală de știri, iar 23% spun că accesează în ficare zi internetul pentru a verifica știrile.

Este un nou tip de jurnalism. Scriitorul trebuie sa vadă web site-ul ca un întreg. Articolul la care el lucrează s-ar putea să fie doar un alt articol, scris pe același subiect. Subiectul principal și link-urile de pe site trebuie tot timpul să se completeze, iar jurnalistul trebuie să știe cum să facă legătura cu alte articole, cu arhive sau surse din afara site-ului.

Sunt 8 feluri în care mass-media s-a schimbat în era digitală:

A crescut volumul de informații

Sursele de informații sunt mai multe și mai variate

Viteza cu care circulă informațiile a crescut

Au crescut posibilitățile de a avea acces la mass media

A crescut atenția acordată informației transmise în media

Informațiile transmise în media sunt mai captivante

Crește relevanța informațiilor odată cu îmbunătățirea criteriilor de căutare

Site-urile de socializare au devenit tot mai cunoscute în ultimul timp

 Thomas Melzer, consultant media și de comunicare în Germania, a definit Internetul “ca un mijloc perfect covergent unui cotidian”. Melzer s-a referit la servicii concrete care pot fi integrate grație noilor tehnologii. Pe de altă parte, funcțiile jurnalismului se schimbă. Astfel, spre deosebire de presa tradițională, a cărei menire era mai degraba să furnizeze informații care lipsesc unei comunități, divertisment sau programe educative, presa viitorului se bazează pe filtrare, pe procesul de selecție.

Întrucât există mult mai multă informație, jurnalistul trebuie să fie suficient de abil să se descurce în ceea ce prof. Altendorfer numește “jungla de informații”. Noile medii mizează mult pe infotainment, [4,p.1] pentru care competiția se dă de asemenea în mai multe planuri.

Bazată pe ceea ce astăzi se numește „tehnologia informației” (utilizarea calculatorului pe bază de sisteme de informare, pentru a converti, înmagazina, procesa, transmite și regăsi informații) , era digitală reprezintă multitudinea de mutații apărute la nivel social odată cu evoluția noilor mijloace tehnologice de transmitere a informațiilor. Primul pas făcut de omenire în noua eră a fost construirea primului computer, întrucât pe computere se bazează astăzi transmisiile mediate. O altă etapă deosebit de importantă a fost crearea primei rețele de calculatoare și dezvoltarea sa ulterioară. [5, p.2]

Modul de transmitere a datelor de către calculatoare ține tot de partea comunicațională a rețelei. Datele pot fi transmise în format paralel sau serial. „Comunicația paralelă înseamnă că se transmit simultan date pe mai multe linii sau cabluri. În schimb, transferul serial de date are loc pe un singur fir, bit cu bit. În mod normal, rețelele folosesc comunicății seriale pentru a transmite date de la un calculator la altul. Comunicația serială cere ca biții de date să fie aliniați unii după celălalt.” [6, p.7]

„Ca o forță a naturii", zice Negroponte, „era digitală nu poate fi nici interzisă, nici oprită." Omul supraviețuiește dezlănțuirilor naturii doar dacă învață cum să se folosească de ele. Era digitală e în primul rând o eră a învățării continue. [7, p.25]

Societatea în care informația joacă rolul pe care altădată, în societatea industrială, îl aveau bunurile materiale este o societate informațională. Little vorbește despre o societate în care cele mai importante avantaje sociale, economice și de producție se legată de prelucrarea informațiilor și de comunicații. [8, p.76]

Steinfeld și Salvaggio disting cinci perspective asupra societății informaționale: structura economică – se referă la deplasarea forțelor de muncă dinspre sectorul industrial spre cel al serviciilor; consumul de informații (aproape exclusiv cultivat țn Japonia).

Criteriile după care se poate preciza gradul de informatizare al unei societăți sunt: indicele „joho keiru” – stebilesște ponderea cheltuielilor legate de informație în bugetul unei familii; indicele „johoka” – urmărește cantitatea de informație, gradul de penetrație al mijloacelor informaționale (de comunicăre) și calitatea activităților informaționale (ponderea sectorului de servicii în totalul populației active și ponderea studenților în cadrul categoriei lor de vârstă); infrastructura tehnologică – numărul disponibil de rețele digitale. Unde există suficiente rețele digitale, șansele de dezvoltare a unei societăți interconectate (Wired society) sunt evidente.

Informația în societatea informațională este un bun economic cu proprietăți specifice: informația poate circula între oameni, dar a oferi informație nu înseamnă că nu mai ai acea informație (deci nu poate fi preschimbată); informația poate fi multiplicată; consumul poate duce la creșterea cantității de informație; informația nu necesită materii prime sau surse de energie; informația poate fi transformată relativ simplu; informația pretinde un alt tip de administrare decât bunurile materiale.

Caracteristicile jurnalismului online pot fi sintetizate astfel:

caracterul imediat

posibilitățile multiple de punere în pagină

folosirea elementelor multimedia

platforme flexibile de distributie

arhive

constructia și receptarea nonlineara a conținutului

interactivitate

link-urile

Caracterul imediat. Internetul a zguduit serios statutul de „cel mai imediat mediu” pe care il deținea radioul. Pe lîngă posibilitatea de a transmite informația imediat dupa încheierea evenimentului, Internetul nu trebuie să-și oprească fluxul informațional pentru a face loc unor date noi. Radioul, oricât de imediat ar fi, trebuie să întrerupă un program pentru a da altceva. Web-ul are potențialul de a actualiza informațiile simultan și repetat, minut cu minut, pentru a oferi cele mai noi știri.

Posibilități multiple de punere in pagina. Un site poate avea câteva sute de pagini legate între ele, dar care pot fi citite și independent. Internetul nu are constrangerile de spatiu ale presei scrise, dar nici cele de timp are radio-ului sau televiziunii, putând îmbina o multitudine de elemente.

Multimedia. Un site poate oferi text, imagine, animație, grafice sau componente audio și video. Multimedia e o trăsătura în continuă dezvoltare, folosită încă rudimentar la nivel global, în special datorită faptului că marea majoritate a utilizatorilor nu beneficiază de o conexiune puternică la Internet. Posibilitățile multimedia vor crește infinit odată ce convergența mediilor își va urma cursul în mediul online.

Platforme flexibile de distribuție. Internetul permite ca informația să poată fie difuzată către mai multe suporturi. Ea poate fi publicată pe un site, trimisă prin e-mail, expediată către un telefon mobil, un palm-top sau inclusă într-o bază de date dotată cu un motor de căutare.

Arhivarea. Consultarea unei arhive pe un site este o muncă infinit mai usoara decât consultarea unei arhive de ziar. Articolele anterioare pot fi accesate foarte usor, fără ca utilizatorul să parasească pagina publicației pe care o citește. Dotarea acestor arhive cu posibilități de căutare după subiect sau după cuvinte cheie, face accesarea și mai facila.

Construcția și receptarea nonlineara conținutului. Construcția conținutului pe Internet trebuie să permită ca informația să fie descifrată indiferent de punctul de intrare in articol. Radioul este un mediu linear. Audienței i se serveste conținutul „in linie” – interviul este urmat de o intervenție a prezentatorului, care la rândul ei este urmată de un alt material. Ascultatorul nu poate alege ce doreste să audă, ci trebuie să aștepte informația pe care o doreste. Acest lucru nu se întamplă pe Web, care este bazat pe un consum nonlinear al informației. Utilizatorul nu trebuie să urmeze o ordine strictă, el având posibilitatea să sară dintr-un loc în altul. Consumul informației pe Internet este hotarat de utilizator (user-driven consumption) și este haotic (hap hazard zig-zag).

Interactivitatea. Avand în vedere ca pe Internet consumul este hotârat de utilizator, acesta are posibilitatea de a interacționa cu produsul. El îți poate oferi comentariile pe marginea articolului, poate contacta autorul, poate comunica cu alți utilizatori sau poate folosi alte facilități cum sunt forumurile sau listele de discuții.

Link-uri. Link-ul sau legătura electronică este unul din cele mai importante elemente ale Internetului. Acesta îi conferă utilizatorului posibilitatea de a naviga dintr-un site în altul pană se consideră suficient de informat în legatură cu un anumit subiect. In acelasi timp, link-urile pun la incercare rolul tradițional al jurnalistului, utilizatorul putând verifica singur informațiile dacă articolul este însoțit de trimiteri spre site-urile organizațiilor, persoanelor, instituțiilor mentionate în material.

Exista patru modalitati de a folosi link-urile:

in cadrul aceluiați material.

dintr-un material în alt material sau in alt element (imagine, secvente audio sau video) din acelasi site.

dintr-un material într-un alt site cu care s-a efectuat un schimb de link-uri. Astfel, posibilitatea ca utilizatorul să se reintoarca în scurt timp în site-ul de unde a plecat e mare.

dintr-un material într-un alt site.

Presa viitorului va trebui să își regândească și organizarea internă. Se observă o tendința de creștere a articolelor promoționale plătite, însă separarea între editorial și publicitate trebuie să fie cât se poate de clară.

Pentru a răspunde multor cerințe, o mare parte din serviciile jurnalistice vor fi externalizate mai mult către freelanceri (care pot oferi informația în formate multimedia). Pentru a putea avea valoare adăugată, mediile trebuie să își cunoască foarte bine grupurile-țintă, ceea ce se întamplă rareori. În noile media, este nevoie de o “imagine clară” a clientului, iar dezvoltările de nișă își au locul lor. Acestea sunt doar câteva dintre ideile prezentate de prof. Altendorfer. [9, p.1]

Dacă definițiile date comunicării sunt foarte numeroase, acestea conțin însă un număr de elemente comune ale conceptului de comunicare care se regăsesc în practic toate definițiile elaborate în decursul timpului și se referă deopotrivă și la comunicărea informației prin intermediul internetului.

Richard Weiner [ 10, p. 04]consideră comunicarea drept „transmiterea sau schimbul de informații, semnale, mesaje sau date prin diferite mijloace – vorbire (comunicărea verbală), scriere (comunicărea scrisă), de la o persoană la alta (comunicărea personală) sau prin telefon, telegraf, radio sau alte canale, în cadrul unui grup sau orientată către indivizi specifici sau grupuri specifice”.

Autorii dicționarului de sociologie [11, p. 124] privesc comunicarea ca un „proces de emitere a unui mesaj și de transmitere a acestuia într-o manieră codificată cu ajutorul unui canal către un destinatar, în vederea receptării”.

Enciclopedia Interactivă Compton [12, p. 7]precizează că, în mod uzual, comunicarea se referă la „activități care implică oameni și, astfel, poate fi definită ca modalitate prin care oamenii оși transmit reciproc mesaje”. Comunicarea servește pentru atingerea a cinci obiective majore: a informa – comunicarea fiind definită, din perspectiva acestui obiectiv ca „informativă”, a exprima sentimente – comunicăre „afectivă”, a imagina – comunicare „imaginativă”, a influența – comunicare „persuasivă” și a satisface așteptările sociale – comunicare „ritualică”.

Prin prisma acestor definiții care surprind elementele fundamentale și obiectivele comunicării, conținutul acesteia poate fi explicat în mod esențial astfel: o entitate (individuală sau organizațională) inițiază comunicărea urmărind transmiterea unei cantități de informație către un destinatar identificat prealabil.

Informația îmbracă forma unui mesaj care ajunge la destinație prin intermediul unui anumit mod de comunicăre presupunând folosirea unor medii de comunicăre și a unor vehicule adecvate.

Creșterea continuă a ofertei informaționale distrage atenția de la valoarea informației și informațiile inutile se multiplică.

Aici apare rolul de neegalat a jurnalismului profesionist în era informațională, iar mediatizarea presei online este esențială pentru o informație de calitate.

Așadar, informația are tot mai mari șanse de a deveni o „bombă neexplodată”. Informațiile nu au efectul scontat datorită frecvenței lor de transmisie și datorită abundenței „pseudo-informațiilor”, informațiile fără destinatar și fără semnificație.

Codurile de conduită ale jurnaliștilor nu se aplică în mod necesar și publicațiilor online. Petru ziarele online aceasta nu este neapărat o problemă, pentru că sunt în mare parte bazate pe versiunea printată și astfel se bazează pe standardele jurnalistice stabilite. Pentru noile surse de știri, care publică doar online, este puțin diferit.

Ca o concluzie, putem afirma că jurnalișții joacă un rol important în selectarea și aducerea celor mai noi informații publicului, pentru a fi dezbătute, cu atât mai mult cu cât interactivitatea de pe Internet oferă informații despre utilizatori. Pe utilizatori nu îi costă nimic să ofere informații despre interese, nevoi, hobby-uri, sau chiar despre venituri și modul de cheltuire a acestora. Studii recente arata că cetățeanul percepe la fel reclama, indiferent de suportul prin care este transmisă. Este clar că o dată cu schimbările enorme care au avut loc în tehnicile de producție și ditribuție, rolul jurnalistului se va schimba.

Evоluția presei оnline din Republica Mоdоva. Factоrii care au influiențat la dezvоltarea ei.

Acum 400 de ani apărea primul ziar tiparit (in 1605, publicat de Johann Carolus în Strasbourg). În 1994, apare primul ziar independent online. Un deceniu mai târziu, căderea tirajelor îi ingrijorează pe editorii din toată lumea. Tinerii nu mai citesc ziare, ci e-ziare. Publicațiile iși caută identitatea în “convergența” digitală cu alte media. [13, p.2]

La 400 de ani de la apariția primului ziar, caderile tirajelor ingrijorează editorii de publicații tipărite din toată lumea. Experții cred că nu presa scrisă trebuie sa își caute o nouă identitate în era digitală. În anii ‘40-50, ziarele s-au temut că vor pierde teren din cauza radioului. Apoi apariția televiziunii a îngrozit și mai mult ziarele. Dar s-a dovedit că aceasta doar a facut ziarele mai de calitate. O dată cu apariția televiziunii, USA Today a început să folosească fotografii mari, pentru a putea concura cu mediile electronice. Internetul schimba astăzi obisnuințele.

Ascensiunea noilor tehnologii duce la schimbarea dramatică a mediului de
activitate al mijloacelor de informare. Cheia acestor schimbări este o conșțiință crescândă a faptului că publicitatea și activitatea promoțională trebuie să fie adaptate la consumatorul individual. Dacă vorbim despre mass-media din trecut, putem afirma că în comparație cu noile tehnologii era ineficientă atât ca modalitate de a ajunge la un public selectiv cât și in ceea ce privește costurile.

O adevarată revoluție digitală, tot mai resimțită în ultimii ani, amenința cu dispariția ziarelor, a televiziunilor, a posturile de radio, a studiourile muzicale și a agențiilor de publicitate care lucrează cu mijloace clasice. În ceea ce privește presa scrisă, analișții avertizează că știrile din ziare sunt prea serioase, motiv pentru care Internetul și platformele media electronice atrag o parte semnificativă a bugetelor pentru publicitate. [14, p.1]

Ziarele ar trebui să-și dezvolte site-urile și să apeleze la noi tehnologii pentru a atrage audiența. Specialișții recomandă să se acorde o importanță sporită informației și nu circulației ziarelor, să se elaboreze noi modalități de prezentare a conținuturilor și să li se permită cititorilor să selecteze informațiile care îi interesează. Publicațiile trebuie să încerce să își păstreze cititorii prin trimiterea de alerte cu informații relevante pe telefoanele mobile la consumatori, fapt care ar putea conduce la crearea unei legături importante cu cititorul.

Republica Moldova sta foarte bine la numarul de site-uri de stiri. Numarul publicațiilor online pare să contrazică afirmatia facută mai devreme și anume că jurnalismul online se află doar într-o fază incipientă în Republica Moldova. Aproape fiecare publicație, post de radio sau televiziune are o versiune online.

Ziare.com, un portal Web care oferă link-uri catre publicațiile românesti pe Internet, numara în baza sa de date 543 de titluri – de la site-uri independente de stiri, la versiuni electronice ale marilor cotidiene și site-uri de Web ale posturilor de radio și televiziune. [15 anexa 1]

Pentru cititorii de ziare și reviste electronice din țara noastră este avantajos faptul că pot să se informeze în limba română și de pe siturile românești. Trafic.ro, un serviciu de monitorizare a Web-ului românesc, este ceva mai exclusivist: listează doar 279 de site-uri de stiri, dar managerii de site trebuie sa îsi înregistreze ei însisi publicațiile în baza de date, pentru ca acestea sa fie luate în considerare. De aici și difereța față de cifrele publicate de Ziare.com. Pe prima pagina, Ziare.com publica, de asemenea, un “Top 10”, cu link-uri catre cele mai cautate publicații online. Toate titlurile din top sunt versiuni electronice ale unor publicații tiparite pe suport tradițional: nouă cotidiene (cinci ziare naționale, două financiare, unul regional și unul de sport) și un saptamânal.

Trafic.ro clasifică site-urile dupa un sistem mai riguros, luând în considerare numarul vizitatorilor, numarul de impresii (de câte ori a fost vizitata o pagina) și procentul de utilizatori atrasi de fiecare site în ultimele sapte zile. Potrivit cifrelor publicate de serciciul de monitorizare Web, la sfârsitul lui August 2002 cel mai popular site românesc de stiri era cel al cotidianului Evenimentul Zilei, urmat de directorul Ziare.com, cotidianul sportiv ProSport, Adevarul (ziarul cu cel mai mare tiraj din Republica Moldova, circa 150.000 de exemplare), cotidianul Ziua, tabloidul Libertatea, site-ul televiziunii publice, versiunea româna a revistei Playboy (daca aceasta poate fi considerata un site de stiri), ziarul Cotidianul și gazeta Sporturilor Online, site-ul de Web al celui de-al doilea ziar național de sport. Cu exceptia lui Ziare.com, care este un director Web și nu are conținut original, nici unul dintre aceste site-uri nu este o întreprindere exclusiv online.

Cele mai vizitate cinci portaluri de Web din Republica Moldova și România la sfârsitul lui august 2013 potrivit cifrelor Trafic.ro sunt Kappa.ro, Romania Online, Home.ro, Bumerang și apropo.

Putem spune cu certitudine că presa audiovizuală se dezvoltă de la an la an, iar interesul consumatorilor este în creștere. Aceasta este demonstrat și de raportul Agenției Naționale pentru

Reglementare în Comunicății Electronice și Tehnologia Informației (ANRCETI)13, conform căruia numărul abonaților la serviciile de retransmisie a programelor televizate (servicii TV multicanal) a crescut comparativ cu anul trecut. Cea mai mare creștere a fost înregistrată de abonații la serviciile TV multicanal în format digital.

De asemenea, conform Barometrului opiniei publice din Moldova, efectuat de Institutul de Politici Publice, sursa cea mai importantă de informare a populației continuă să fie televiziunea (88%), aceasta fiind și sursa de informare în care 67% din populație au cea mai mare încredere. Cât privește posturile TV din care se informează populația adultă, conform Barometrului opiniei publice din 2014, situația se prezintă în felul următor: Prime TV (49%), Moldova 1 (45%), Pro TV (26%), Jurnal TV (15%), TV7 (14%), Publika TV (12%). [16. p.2]

Iar cât privește încrederea în gradul de obiectivitate al posturilor TV, topul de mai sus rămâne a fi neschimbat. Datele acestea sunt confirmate și de Raportul de audiență al Centrului pentru Jurnalism Independent, din aprilie 2012. Cât privește cel mai ascultat post de radio din țară, acesta este Radio Noroc, urmat de Russkoe Radio și Radio Moldova.

Notorietatea ziarelor (săptămânale/ cotidiene) la nivel național.

Notorietatea mărcii arată gradul de recunoaștere/ popularitatea unei mărci în rândul publicului (clienții potențiali, subiecții unei cercetări prin sondaj etc.), este expresia renumelui sau celebrității sale. Acest indicator se exprimă sub formă de procent din populația totală care recunoaște marca respectivă.

Notorietatea spontană (Spontaneous Recall) reprezintă capacitatea unui respondent de a-și aminti nume sau evenimente fără ajutorul intervievatorului. Este exprimată prin procentul de persoane care citează în mod spontan marca, fără niciun alt indiciu din partea recenzorului.

Notorietatea asistată (Aided Recall) este o tehnică de cercetare prin care respondentul este ajutat într-o oarecare măsură să își amintească expunerea publicitară la o marcă. Ea exprimă procentul de persoane care recunosc marca dintr-o listă cuprinzând mai multe mărci diferite, propusă de cercetător (Anexa 3).

Audiența presei scrise la nivel național. AIR — Average issue readership — indică numărul de cititori per apariție (CpA). MS — Market Share (partea de piață/cota de piață) — indică proporția actelor de citire a unui cotidian/ săptămânal/ lunar raportat la totalul însumat al actelor de citire dintr-o zi. Partea de piață (MS) este cel mai sintetic indicator de audiență. El reflectă performanța comparativă a fiecărui cotidian/ săptămânal/ lunar. Se calculează din numărul de persoane care au citit un anumit cotidian/ săptămânal/ lunar într-o perioadă determinată de timp, raportat la numărul de persoane din eșantion care au citit un cotidian/ săptămânal/ lunar în perioada respectivă, înmulțit la 100 (Anexa 4).

Studiul național de audiență a presei scrise și audiovizuale a fost realizat în cadrul proiectului Dezvoltarea capacităților mass-mediei din Republica Moldova, inclusiv din UTA Găgăuzia, implementat de către CJI în perioada ianuarie – septembrie 2012, cu susținerea financiară a organizației „Civil Rights Defenders” (fostul Comitet Helsinki pentru Drepturile Omului din Suedia).

1.3. Presa online- practici internaționale

În jurnalismul online putem vorbi de patru tipuri de site-uri/publicații, în funcție de relația care exista între concentrarea pe un conținut jurnalistic sau unul produs de utilizatori și posibilitatea participarii acestora (moderat sau nemoderat) la discuții.

Site-urile instituțiilor media traditionale: Exemple: CNN http://www.cnn.com, BBC http://news.bbc.co.uk.

Acestea reprezinta cea mai mare parte a producatorilor de stiri online și oferă o gama larga de conținut jurnalistic, dar o participare minima și filtrata a utilizatorilor. Conținutul e produs fie pentru Web, fie este „importat” dintr-un alt mediu (in general din presa scrisa). Aceste site-uri sunt principalele instrumente de lucru pentru profesorii de jurnalism online. Ele nu difera radical de modul traditional de a face jurnalism.

Site-urile „index”. Exemple: Google News http://news.google.com , Revista Presei http://www.revistapresei.ro. Acest al doilea tip de jurnalism online poate fi gasit pe numeroase tipuri de site-uri, de la un search directory cum este Yahoo (http://www.news.yahoo.com), la un portal de stiri cum este Revista Presei (http://www.revistapresei.ro) pana la un site personal ca Paperboy (http://www.paperboy.net).

Aceste site-uri oferă link-uri catre materiale jurnalistice sau site-uri de stiri aflate in alta parte pe Web. Aceste link-uri sunt deseori împărțite pe categorii (politic, social, economic, divertisment etc.) de catre echipe editoriale, care uneori compilează materiale de pe alte site-uri pentru a produce conținut. Se poate spune ca site-urile care au un conținut jurnalistic original limitat și in plus folosesc sistemul trimiterilor catre alte pagini de stiri intra in aceast categorie. Aceasta practica poate fi intalnita pe site-uri cum ar fi Romania Online (http://www.rol.ro) sau Drudge Report (http://www.drudgereport.com).

Aici poate fi incadrat si weblog-ul sau blog-ul, un periodic foarte personal (de multe ori similar unui jurnal), apartinand unui utilizator sau unui jurnalist, care vorbeste despre experiente online și oferă link-uri și texte despre conținut gasit pe Web. Blog-urile fac tranzitia intre site-urile „index” și cele de comentariu.

Site-urile de comentariu sau metasite-urile de stiri. Exemple: Online Journalism Review http://www.ojr.org, Poynter http://www.poynter.org, Indymedia (http://www.indymedia.org).

Aceasta a treia categorie de site-uri contine informații despre media și produsele aferente. Ele sunt create fie ca și caini de paza ai altor instituții de presa (OJR, Poynter), fie ca niste site-uri index extinse (Europemedia, http://www.europemedia.net). Conținutul este produs de jurnalisti care scriu despre alti jurnalisti și despre conținutul altor produse media, folosind o abordare analitica a muncii acestora. Acest tip de jurnalism online este in mare voga in acest moment.

Tot în această categorie intră și sursele alternative sau site-urile alternative de știri (exemplu: Guerilla News Network – http://www.gnn.com), care se definesc ca fiind opusul a tot ceea ce reprezinta instituțiile media patronate de corporații. Aceste site-uri fac munca jurnalistica și raportează asupra problemelor pe care considera ca jurnalisții din „mainstream” nu le-au acoperit corespunzator. In aceasta categorie intra și anchete.ro (http://www.anchete.ro).

Metasite-urile sunt pagini care permit și incurajează participarea activa a utilizatorilor prin folosirea forum-urilor, listelor de discuții sau chat-urilor. Aceste site-uri permit utilizatorilor sa introduca sau sa trimita conținut produs de ei.

Site-urile de discuții și schimb de informații. Exemple: Slashdot (http://www.slashdot.org). Aceste tipuri de site-uri nu sunt intretinute neaparat de jurnalisti și ele utilizează lipsa de granite a Internetului. De asemenea, facilitează schimbul de idei sau articole, fie in jurul unei comunitati, fie in jurul unui anumit subiect. Site-urile de discuții pot fi considerate niste blog-uri colective, pe care diversi indivizi isi expun parerile despre un subiect de interes comun acelui grup.

Prezentarea materialelor. Unul dintre lucrurile frustrante in vizitarea unui site este designul, uneori foarte prost, al paginilor bogate in conținut. O multime de site-uri au un caracter total neintuitiv, chiar și pentru cei care au rabdare sa le intoarca pe toate fetele.

Un studiu al Institutului Poynter (www.poynterextra.org), spune ca atenția cititorilor online se „duce” spre titluri, comentarii foto și brief-uri, mai degraba decat catre grafice sau poze. Daca utilizatorul nu este captat de prezentarea materialului el va renunta sa viziteze site-ul. Un site are la dispozitie 15-20 secunde pentru a capta atenția utilizatorului.

Accesibilitatea și lizibilitatea textului. Studiile arata ca citirea de pe ecran este cu 25% mai lenta decat citirea de pe hârtie.Specialisții spun ca ar trebui sa se scrie cu 50% mai putin pentru Web pentru a diminua disconfortul creat de citirea de pe ecran.

BBC News Online foloseste o regula numita „4 par”, conform careia primele patru paragrafe (fiecare dezvoltand o anumite idee) spun povestea. Articolele importante sunt limitate la 450-500 de cuvinte, restul la 250-300.

Motoare de cautare. Google http://www.google.com. Google a cunoscut, doar în câțiva ani, un succes fenomenal. Lansat ca un simplu motor in faza de testare, in septembrie 1998, de doi studenti de la Universitatea Stanford, Larry Page și sergey Brin, motorul de cautare isi inaugura versiunea sa comerciala un an mai tarziu. Google primește în fiecare zi circa 130 de milioane de cereri din toata lumea, deoarece el nu este un motor de cautare ca toate celelalte. Chiar daca se bazează pe cautarea cuvintelor cheie, clasate in funcție de numar și de site-urile de origine, Google nu merge pe principiul ca site-urile respective sa plateiască pentru a fi afisate in capul listei. Sistemul “page rank”, inventat de cei doi studenti, reprezintă popularitatea paginilor.

O alta particularitate a sa este de ordin strategic: în timp ce alte motoare sunt invadate de zeci de bannere publicitare, pe Google, publicitatea se limitează doar la cateva link-uri hypertext discrete, care apar pe ecran doar daca sunt in raport cu informațiile căutate. O altă caracteristica este funcționarea în mai multe limbi. Poate chiar exagerat de multe: maghiară, sarba, ucraineană, turcă, rusă, poloneză, olandeză etc.

Pe de alta parte, Google efectuează cercetari documentare complexe pentru cine este interesat, fie persoana fizică sau juridică, bineînțeles, contra cost. Totodata, Google a lansat două situri pentru a dezvolta tehnologiile de cautare experimentală și navigare. Prima pagină de probă, Google Labs, permite utilizatorilor să testeze tehnologii noi produse de echipa de cercetare și dezvoltare Google. Aceste experimente includ un glosar, o aplicație de cautare vocala, shortcut-uri de la tastatura pentru navigarea prin rezultatele cautarii. Pagina a doua prezintă add-on-uri experimentale la toolbar-ul lui Google, un download de software care permite utilizatorilor care fac surf pe Web cu navigatorul internet Explorer de la Microsoft să caute baza de date Google printr-o aplicație persistentă inclusă în interfața internet Explorer. În concluzie, la ora actuală, Google rămâne cel mai bun motor de cautare.

Killerinfo. Bazat pe o nouă generație de aplicații, Killerinfo (http://www.killerinfo.com) ia în considerare clasamentul link-ului corespunzator pentru fiecare unealtă de cautare și afisează paginile cu rezultatele originale. El operează, de asemenea, o ierarhizare a temelor propuse. “Quick Peek” permite vizualizarea unei parti din pagina selecționata, ceea ce face ca utilizatorul sa castige o bucata de timp, deloc neglijabilă. Pe scurt, chiar daca aceasta unealta nu prezinta nici o funcționalitate revolutionara, aduce totusi o multime de idei bune.

Altavista. http://www.altavista.com. Constatând că pierdea utilizatori in mod constant spre bucuria unui rival cum este Google, AltaVista a lansat, de curand, un nou serviciu, AltaVistaPrima, conceput sa ajute oamenii sa-si cizeleze cautarile prin oferirea a 12 subgrupe de rezultate intr-o singura lista lunga a tuturor siturilor Web care contin informația cautata. AltaVista reprezinta o baza de date, constituita automatic de un robot care indexează textul integral al documentelor de pe web și al grupurilor de stiri. AltaVista este situat in SUA, are o acoperire internațională, este in engleza (exista și versiuni in franceza, spaniola și portugheza, dar interfata se poate adapta in funcție de limba utilizatorului) și propune doua moduri de cautare: simpla și avansata, aceasta din urma propunand o gestiune completa a operatorilor booleeni, posibilitatea de a selecta limba pentru raspunsurile afisate și rafinarea cautarilor. Căutarea avansată permite limitarea rezultatelor în funcție de dată, limbă etc. Oferă, de asemenea, și optiunea de cautare in grupurile de stiri Usenet. Singurele inconveniente ar fi ca anumite formate sunt excluse din indexare: pdf-urile, diferite alfabete, fisierele compresate.

Hotbot. http://www.hotbot.com. Cu 10 milioane de pagini indexate pe zi, HotBot este caracterizat de unii ca fiind “cel mai rapid motor din lume”. Interfata de utilizare este bine dezvoltata, iar funcția de ajutor, exceptională. Permite utilizarea operatorilor logici și a parantezelor, iar cautarea poate fi limitata prin adăugarea criteriilor suplimentare.

Roboții (sau “spider” in engleza). Robotul este o particica a unui motor de cautare care se “plimba” pe net și inregistrează toate url-urile gasite, clasează cuvintele cheie și textul fiecarei pagini pe care o gaseste in baza de date a motorului. Reprezinta unul dintre programelele care constituie motorul de cautare și nu este deloc complicat.

WebCrawler (http://www.webcrawler.com). WebCrawler este primul dintre roboții de cautare ce a fost lansat pe piata. Dezvoltat in cadrul unui proiect de cercetare la Universitatea din Washington la inceputul anului 1994, a fost o veritabilă reusita comerciala. De la inceputul exploatarii sale, baza sa de date continea informații de pe 6000 de servere web. La sfarsitul anului, serviciul primea mai mult de 15000 de cereri pe zi. Practic, un robot este compus din trei module distincte; un robot explorator (spider), un sistem de indexare și un program de cautare (searcher).

Metamotorul. Un metamotor este un script (pe net) sau un program (pe calculator) care consulta bazele diferitelor unelte de cautare. Rezultatele sunt afisate intr-o pagina a browser-ului. El poate clasa rezultatele in funcție de dorintele voastre, poate suprima dublurile și oferă posibilitatea de a face o cautare avansata, tinandu-se seama de limba, tara etc.

Exista doua tipuri de metamotoare: cel mai bun exemplu este Copernic http://www.copernic.com care consulta mai multe unelte de cautare dupa tematica pe care ati ales-o. Pune intrebarea voastra și trimite rezultatele in pagina de browser. De asemenea anulează site-urile în constructie și suprima răspunsurile duble. Exista mai multe metamotoare online: Metacrawler http://www.metacrawler.com, Ixquick http://www.ixquick.com, Infozoid http://www.infozoid.com, etc.

Portalul. Portalurile propun posibilitatea de a cauta pe web sau printr-un motor. Ca definitie, un portal este un site web ce oferă internautilor o gama larga de resurse și servicii. Cu ajutorul acestuia, puteti gasi toate informațiile pe care le cautati și chiar și pe cele pe care nu le cautati, cum ar fi ultimele cotari de la Bursa, stiri externe, interne, economice, sport, sociale, vremea in week-end din Bucuresti sau Praga sau oricare alt oras din lume, gestionarea casuței de e-mail, horoscopul, etc. Cel mai bun exemplu al unei unelte de căutare devenita portal este Yahoo!. Dintr-un simplu anuar, Yahoo a reușit să-și îmbunatățeiască serviciile anexe. Alte portaluri cunoscute: Liberty Surf http://www.libertysurf.fr, Wanadoo http://www.wanadoo.fr.

Integrarea jurnaliștilor cetățeni pe site-urile de jurnalism tradițional devine din ce în ce mai cunoscută. Pe astfel de site-uri se pot găsi atât materiale scrise de către jurnalișții profesioniști, care sunt plătiți pentru asta, cât și conținut scris de jurnalișții cetățeni, care fac această muncă voluntar, fără plată. Se face o diferențiere clară a conținutului celor două tipuri de jurnalism, pentru ca cititorul să știe exact ce fel de material consumă.

Jurnalismul wiki. Cititorii sunt editorii. Cel mai cunoscut în acest sens este site-ul WikiNews, parte a enciclopediei publice Wikipedia, unde oricine poate posta un articol și oricine poate edita un articol deja postat. Este un concept experimental care se bazează pe teoria că inteligența și cunoștințele grupului pot produce știri credibile și echilibrate.

Acest entuziasm pentru jurnalismul online pare justificat atunci când privim numărul accesărilor edițiilor on-line sau ale platformelor on-line de știri, când observăm fenomene dinamice ca dezvoltarea unor comunități de interese în jurul unor bloguri din ce în ce mai populare, atunci când participăm activ la dezvoltarea rapidă a rețelelor de socializare [17, p.238]ori atunci când percepem amploarea unor fenomene ca „jurnalismul participativ“ (participatory journalism, citizen journalism). [18, p.24]

Jurnalișții amatori au mai multe opțiuni atunci când vine vorba să-și distribuie informațiile, nu sunt constrânși de apartenența la un grup media. Pot să lanseze în același timp o informație pe mai multe canale: bloguri, Twitter, rețele sociale, forumuri, platforme video (cum e YouTube), platforme foto (cum e Flickr) etc.

Rețelele sociale, Twitter-ul, platformele video, platformele foto au împins jurnalismul cetățenesc înspre o nouă dimensiune, cea a jurnalismului colectiv, în care mai multe persoane pot contribui la construirea unui subiect/a unei povești. Practic, în jurul unui topic oricine poate adăuga “piese” (poze, clipuri, text, audio).

Amenință jurnalismul cetățenesc statutul jurnalismului convențional? jurnalismul făcut de jurnaliști profesioniști nu are cum să dispară, ci e nevoie mai degrabă să se adapteze.

Dincolo de amenințare, mai important este faptul că jurnalismul cetățenesc vine în întâmpinarea jurnalismului convențional. Unul dintre importantele merite ale jurnaliștilor amatori este că aceștia produc informații pe care de multe ori, din motive întemeiate, jurnalișții profesioniști nu au cum să le producă.

Nu putem nega faptul că jurnalișții profesioniști au avantajul umbrelei pe care le-o asigură brandurile pentru care scriu. În cele mai multe cazuri, jurnalișții amatori trebuie să se lupte mult mai mult pentru a avea credibilitate. Totodată, instituțiile care încurajează publicul să trimită știri/imagini au o problemă atunci când vine vorba de reursele pe care trebuie să le mobilizeze pentru a verifica acest conținut primit de la jurnalișții amatori.

1.4 Avantajele și efectele presei оnline.

Modul de transmitere a informației se află în curs de schimbări profunde. În prezent transformarea sectorului comunicățiilor marchează o schimbare fundamentală de la mijloacele clasice de difuzare în masă la utilizarea mediilor interactive. Internetul deja le dă consumatorilor mai multe alegeri și posibilități de control al conținutului și oferă atât persoanelor fizice, cât și companiilor sau organizațiilor private șansa să producă și să distribuie informații.

Avantajele presei online sunt clare. Rapiditatea de distribuire a știrilor, informația actualizată la minut și posibilitățile multimedia fac ca presa online să fie un mijloc de comunicăre foarte interactiv. Numarul cititorilor de presa on-line a crescut de circa patru ori in ultimii ani. Publicațiile online pot fi făcute cu ușurință foarte profitabile: costurile producției electronice și distribuției sunt foarte scăzute, în comparație cu costurile pentru presa tipărită; iar audiența potențială crește repede.

Interactivitate. Potrivit aceleiași surse, noile media dau cititorilor posibilitatea să participe la scrierea știrilor. Vechile medii vor suporta consecințe: grupurile care editează ziare trebuie să se concentreze mai mult pe comercial (pe modelul de brand mix), dar și pe calitate foarte bună și culoare.

Rolul Internetului în producerea și distribuirea ștrilor afectează presa scrisă în diferite feluri. În timp ce veniturile de bază pentru presa scrisă pot fi periclitate de pierderea de cititori și scăderea veniturilor din publicitate, în același timp, noi oportunități pentru producerea și distribuirea știrilor se prezintă.

Abundența de informații de pe Internet reprezintă un pericol pentru economia de bază a presei tipărite, de asemenea și pentru rolul jurnaliștilor de „gatekeeper” [19, bibliofrafie] în „lanțul” informației. Tocmai această importanță a informației îi face pe jurnaliști chiar și mai importanți, dacă iși înțeleg cu adevărat noul lor rol. Câțiva jurnaliști vor fi solicitați pentru a selecta și prezenta informațiile importante și vor avea o orientare fermă către cititori. Acești jurnaliști s-ar putea să devină ghiduri de încredere și apreciați de cititorii care accesează Internetul pentru a afla informații. Astfel de jurnaliști vor da dovadă de inteligență, nu doar de „agenți de livrare a informației”.

Celălalt tip de jurnaliști, care încă mai caută materiale și fac investigații va fi legat mai puțin de publicațiile specifice. Ei își vor scrie reportajele în forme diferite: o singură sursă pentru mai multe media. Vor putea deasemenea să găsească pe Internet o audiență mai mare decât până atunci.

În consecință cerințele profesionale se vor schimba. Indiferent dacă vor lucra pentru presa tipărită, audio-vizual sau online, jurnalișții vor avea nevoie de multi-calificare: capacitatea de a manipula forma, conținutul, la fel ca tehnicile de distribuție și forțele de jurnalist, cu o viteză de rigoare. Orientarea spre o interpretarea a noilor fapte va putea fi făcută de jurnalișții cu abilități de anliză critică și maturi intelectual.

„Din cauza ritmului stupefiant al dezvoltării, jurnalismul online este încă o mlaștină a conflictelor de interese și a dilemelor etice” [20, p.52]. Se ridică încă o mulțime de întrebări:

Care va fi relația dintre valorile știrilor tradiționale și practica jurnalismului online?

Cum un site rămâne credibil și exact în fața deadline-urilor din minut în minut?

Sunt site-urile de știri online responsabile, din punct de vedere legal sau etic, pentru conținutul lor interactiv?

Comerțul online ar trebui considerat ca o parte integrată a jurnalimului online?

Acestea sunt condițiile pentru care standardele tradiționale nu ar trebui să rămână relevante și pentru presa online. Schimbările rapide care au loc în domeniul Internetului, fac dificilă stabilirea unor reguli și standarde pentru site-urile de știri online.

Ziarele de calitate, cu tradiția lor stabilită de raportare dreaptă și obiectivă sunt contrare majorității stirilor superficiale prezentate la televiziune. Aceste calități pot fi duse și pe Internet, de pe urma cărora din ce în ce mai mulți oameni vor primi știrile principale în fiecare zi. Odată online, ziarele pot avea roluri mai inovatoare decât până în prezent. Pot fi locul potrivit penru dezbaterile publice, îsi pot ghida cititorii prin marea masă de informații pe care Internetul le oferă și pot încerca să își recâștige importanța în rândul cititorilor tineri. Dar pentru a deveni eficiente, ziarele trebuie să-și trateze variantele online nu ca pe un experiment, ci ca pe o parte serioasă a afacerii sale [21, p.9]

Totuși, noile media informează mai bine publicul? Încercând să răspundă la această întrebare, autorii cărții The future of the printed press. Challenges in a digital world, menționau că: Internetul este mediul perfect pentru distribuția știrilor și a informațiilor, din diverse motive. Un infinit volum de informații poate fi disponibil, incluzând documente relevante, legi, dezbateri, informații statistice, discursuri etc., și orice alte informații de care cineva este interesat. Ziarele joacă un rol important în furnizarea de informații despre evenimente locale sau naționale. Fiind plasate pe Internet, astfel de informații le oferă cititorilor șansa să acceseze doar ce îi interesează, putând deasemenea să aibă discuții cu jurnalișții, editorii sau cititorii.

În multe cazuri, ziarele servesc ca mesager între diferitele grupuri ale societății: de la guvern, parlament, și justiție, la diferitele grupuri din industrie sau societatea civilă. Cu toate că procesul de selecție și editare este aplicat mesajelor pe care aceste organizații le trimit, ziarele sunt de obicei „gatekeeper” în răspândirea acestor informații populației.

Pentru presa scrisă tipărită nu contează daca informațiile valoroase nu sunt niciodată citite, atâta timp cât sunt tipărite și vândute, iar în felul avesta pot atrage publicitate.

O chestiune care joacă un rol proeminent în democrația unei țări este accesul la informațiile publice. În trecut textele publice importante, cum ar fi legislațiile sau rapoartele parlamentare puteau fi accesate doar în librariile publice sau cumpărând publicațiile editate de către guvern. Cu toate că autoritățile erau conștiente de nevoia de a face informațiile publice, nu era nici un mijloc care să le ofere cetățenilor acces imediat către tot ce îi interesa. Ca un rezultat, ei nu au vazut publicațiile și distribuția acestora ca o sarcină de bază care trebuia îndeplinită. Acum Internetul se dovedește mediul perfect pentru a asigura accesul public la aceste informații, indiferent cât de extensive; distribuția acestora nu mai este limitată de către cărți, reviste sau ziare comerciale. Informația acum poate ajunge direct de la autorități către cetățeni.

Un alt rol pozitiv al Internetului este că le permite cetățenilor să se găsească unul pe altul și să facă schimb de informații.

Informațiile care circulă pe Internet sunt în mare parte gratis. În cadrul procesului interactiv, puteam de asemenea să influențăm informația de pe ofertă, sau să creăm versiunea noastră personalizată. Totuși este informația de pe ofertă la fel de gratis pe cum pare? Utilizatorii „cumpără” informații cu atenția și cu datele lor despre interesele și preferințele personale. Ei sunt răsplătiți prin statutul de membru al „clubului”și informații personalizate gratis.

Un motiv de îngrijorare ar putea fi considerat schimbarea modelelor financiare pentru media. Un ziar tipărit vinde publicitate? Pe baza tirajelor. Cu alte cuvinte el vinde numărul de cititori care ar putea vedea reclama, și nu iau în considerare faptul că cititorii nu citesc tot și sar peste mari porțiuni. Pe Internet reclamele sunt vândute în funcție de numarul de cititori care ajung să le vadă. și deasemenea din cauza informațiilor diferite, numai acele reportaje care aung să fie citite vor genera venituri.

Presiunea din ce în ce mai mare de a face Internetul gratis și astfel să se ajungă la o audiență mai mare, rezultă într-un model financiar care acordă mai mulă importanță publicității. Acest lucru este, presiunea publicității de a controla conținutul ar putea crește. Ziarele tipărite au un pachet de conținut, iar în felul acesta își măresc veniturile. Online, fiecare articol trebuie să-și câștige cititorii pentru a-l face profitabil. Ce se intâmplă însă dacă informația pe care noi o consideram importantă nu este citită atât de mult pe cât am fi dorit?

În prezent, abundența informației ar putea pune câteva probleme. Pe o piață supra-saturată, problema nu mai e de lansa mesajul, ci de a-l aduce în atenția cititorilor. Oricine își dorește să iasă în evidență trebuie să fie direct pe cât posibil, sau ciudat, sau diferit, atât cât îi permite mesajul. Anecdotele se bucură de mai multă atenție decât analizele. Senzaționalul este mai degrabă o consecință a prost-gustului decât a nevoii de a trezi interesul cititorilor.

Altă problemă ar putea fi informația supraîncărcată sau dezorientarea. Avalanșa de informații ce se oferă ar putea degenera în dezinteres în rândul diverselor grupuri ale societății. Abundența de informații ar putea duce deasemenea la publicații specializate, în care informația nu mai este împărtășită de majoritatea oamenilor, ci de grupuri cu convingeri similare.

De fapt definiția a ceea ce înseamnă „știri” este în schimbare. Definiția tradițională a știrilor era: „informații recente de interes comun”. Cu noile media interactive apărute, știrile nu mai trebuie să fie de interes comun, ele pot fi de inters individual. Și știrile pot fi reactualizate în fiecare minut, vechi de o lună, sau poate mai vechi.

Chiar și cu răspândirea accesului la noile media interactive, fie ele prin Internet, sau prin noile media cum ar fi televiziunea digitală, sau alte servicii electronice, totuși ziarele tipărite sunt pentru momet media cea mai accesibilă pentru cel mai mare procentaj al cetățenilor. și asta datorită amabilității utilizatorilor și a costurilor relativ scăzute.

Pe Internet presiunea și competitivitatea s-ar putea asemăna mai degrabă cu cele din televiziunile comerciale, decât cu presa scrisă, incluzând efortul de a câștiga acces spre o audiență care „sare” foarte ușor de la o sursă de știri la alta. La fel cum televiziunea preferă problemele ușor de urmărit și știrile scurte, la fel și imaginile șocante de pe online pot atrage mulți vizitatori. Cititorii de pe Internet au tendința de a culege și alege din mai multe surse și nu sunt încrezători în nici un furnizor.

Ca o concluzie, putem afirma că societățile noastre, numeroase și destul de diferite s-ar putea schimba în urma utilizării tehnologiei informației și a rețelelor. Este greu de spus dacă schimbările vor fi în bine sau în rău. Nu ar trebui să ne asumam afirmația că declinul presei tipărite este inevitabil. Avantajele și dezavantajele presei online:

Avantaje: Nu costă bani; Este coloră față de ziarele care în R.Moldova sunt alb-negru; Nu te confrunți cu riscul că la chioșc s-a vîndut ultimul exemplar al numărul curent; Poate fi accesată din orice colț al lumii; Pot fi vizualizate articole și numere mai vechi ale publicației fără a sta în bibliotecă sau arhivă; Articolele sau unele informații utile pot fi copiate doar activând opțiunile copy-paste; Există posibilitatea de a colabora, trimite comentarii vizavi de unele articole publicate, opinii și sugesții în redacția publicației; Pot fi vizualizate și unele secvențe video. Dezavantaje: Te costă sănătatea ochilor; Dacă nu ai conexiune la internet, nu citești ziarul sau revista; Dacă se defectează calculatorul s-a terminat și cu citirea ziarului / revistei; Devii mai leneș; Poți deveni victimă a pirateriei mediatice; Același material îl poți găsi preluat și modificat puțin și în alte publicații online .

Care sunt atuurile noii media? Comunicăre de masă, bazată pe infrastructuri tehnologice și/ sau instituționale mai mult sau mai puțin costisitoare, ca și media tradițională, noua media pare a-și datora atractivitatea unei diferențe specifice care nu poate fi evaluată decât în contrast cu mijloacele de comunicăre în masă tradiționale.

Raportate la mass-media tradiționale, noile media prezintă o serie de avantaje.

Capacitatea unora de a crea și posibilitatea de a posta gratuit, spre deosebire de jurnalismul tradițional, duce la identificarea următoarelor beneficii ale jurnalismului cetățenesc pentru societate, în general:

aduce în prim-plan experți pentru ca relatarea subiectelor să fie cât mai precisă și mai nuanțată.

face posibilă acoperirea unor subiecte pe care media tradițională le-ar putea trece cu vederea.

este o metoda ieftină sau care poate reduce costurile.

prin blogging se pot menține vii subiecte pe care jurnalișții le lasă să "moară" de la sine. Jurnalișții înțeleg ce anume face ca un subiect să fie unul valoros din start și ce urmări ale acelui subiect fac ca o suplimentare de articole scrise pe acea temă să merite efortul de a ține audiența interesată. Bineînțeles, de multe ori, mass-media este obligată să urmărească subiecte preluate de pe bloguri, datorită amplorii acelui subiect pe mediul online.

poate demitiza procesul jurnalistic. Pentru public, jurnalismul poate părea ca fiind o profesie închisă. Atât politicile jurnaliștilor, modul în care aleg subiectele, cât și etica și procesul jurnalistic în sine, au fost extrem de rar explicate publicului.

poate contribui la crearea unui spirit comunitar, civic. Acesta este motivul pentru care se zbat și la care aspiră majoritatea jurnaliștilor cetățeni.

Avantajul economic. Internetul a cunoscut în ultimii ani o dezvoltare spectaculoasă, iar numărul utilizatorilor e tot mai mare. Shoppingul pe Internet sau alte servicii sunt acum o realitate. În aceste condiții, publicitatea pe Internet a început să crească tot mai mult.

Cititorul este tot mai mult atras de ziarele on-line datorita posibilităților multiple ale acestora față de presa scrisă: conținut original, fotografii, arhive, posibilități de participare a utilizatorilor, stratificarea conținutului, navigare facilă, forum, convergența mediilor, posibilități de customizare. Și încă un amănunt, deloc de neglijat: gratuitatea informației. [22,p. 1]

Piața informației se află în curs de schimbare. Câștigarea unei audiențe de masă și vânzarea către acea audiență va fi bazată din ce în ce mai mult pe gratuitatea informației și a serviciilor. Cea mai mare problemă pentu publicațiile online de astăzi, este modelul economic, deoarece majoritatea parteneriatelor nu sunt profitabile. Chiar și publicațiile online de profil ridicat se luptă să aibă câștig.

Pentru a fi profitabile, câteva ziare online se bazează pe largile categorii de a face profit: bannere pentru anunțuri, gazduire pentru alte site-uri, etc. Însă cu cât mai multă informație devine disponibilă decât cineva ar avea nevoie, problema nu mai este cea de a lansa mesajul, ci de a-l păstra în atenția consumatorilor.

În ceea ce privește abonamentele, sunt diferite motive din cauza cărora acestea nu funcționează prea bine pe Internet. În primul rând este prea multe informație gratuită disponibilă ca să-i poți convige pe cititori să plătească în plus și un abonament. Dar asta nu înseamnă ca nici o informație nu este vândută pe Internet. Arhivele dintr-o sursă relevantă de informații pot fi vândute. Totuși de multe ori abonamentele sunt de multe ori prezente în cazul publicațiilor sau serviciilor specializate, iar în unele cazuri, este nevoie de a fi membru pentru a putea beneficia de toate serviciile îmbunătățite ale site-ului. În acest caz, o audiență curioasă să afle informațiile respective, la care nu are acces, va plăti abonamentul, pentru a afla ce-l interesează.

Presa scrisă pierde în fața presei on-line tot mai multă publicitate. Firmele care oferă publicitate presei sunt interesate de două lucruri majore: mesajul lor să ajungă la câți mai mulți oameni sau la un public țintă, iar costurile să fie cât mai reduse. Publicul țintă este relativ ușor de “depistat” pe Internet.

Veniturile din tirajele vândute reprezintă principala sursă de venit pentru ziare și reviste. Deși veniturile din tirajele vândute sunt vitale, puține publicații ar putea supraviețui numai din această sursă de venituri. Pentru majoritatea publicațiilor, veniturile din vânzarea de spațiu publicitar reprezintă o componentă esențială a profitului. Există o legătură directă pe piața de consum între tirajele vândute și veniturile din reclame, devreme ce, în general, cu cât o publicație vinde mai multe expemplare, cu atât poate cere tarife mai mari pentru publicitate. Publicitatea se împarte în anunțuri de mică publicitate(de expemplu anunțuri de angajare, imobiliare), „reclame (anunțuri distincte prin design-ul lor față de articole) și advertoriale (unde reclama este miascătă sub formă de articol). Într-adevăr, în cazul multor publicații, reclamele sunt de fapt o parte din oferta editorială. Revistele de modă și cosmetice pentru femei includ publicitatea la unele mărci de prestigiu, care sunt la fel de interesante pentru cititoare ca și articolele cuprinse în paginile revistei, iar majoritatea publicațiilor de specialitate sunt cumpărate atât pentru reclame, cât și pentru conținutul editorial. Unele publicații depind integral de veniturile din publicitate li sunt distribuite gratis.

Cea mai problematică sursă de venituri este cea asociată publicațiilor online. Majoritatea ziarelor și revistelor au site-uri ce conțin întreg conținutul publicației, apărute în forma tipărită, și adaugă și alte lucruri cum ar fi link-uri, posibilități de căutare în arhivă și materiale suplimentare care nu au fost publicate pe hârtie.

Variantele electronice ale ziarelor (și cu atât mai mult ale revistelor) sunt finanțate efectiv din bani proveniți din vânzarea versiunilor tipărite și în afara venitului minimal din vânzarea spațiului pentru reclamă, ele sunt mai degrabă o sursă de pierderi decât de câștig. Au existat multe încercări de a înființa plata pentru accesul la ziarele online, dar acestea au eșuat, chiar și în sfera publicațiilor specializate, cum ar fi ziarele financiare, unde era de așteptat să funcționeze. Multe publucații continuă să apară online, probabil pentru că nu au de ales.

Ca să anticipezi viitorul ziarelor și al revistelor, trebuie să intrerpretezi tendințele complexe și contradictorii ale pieței. Vânzările ziarelor naționale se află în general în scădere, iar cele ale publicațiilor locale, în creștere. Existămai multe reviste pe piață ca oricând, dar în ultima vreme s-au lansat tot mai puține și probabil că în schimb au dat faliment altele.

Noile tehnologii, mai ales adoptarea pe scară tot mai largă a conexiunilor broadband și a evoluției telefoniei mobile, sunt în același timp amenințătoare și avantajoase. Informația oferită cu ajutorul tiparului rămâne în continuare populară și flexibilă, însă există perspectiva îngrjorătoare că ea nu va fi prima opțiune a generațiilor viitoare.

Cu certitudine industria presei scrise va suparviețui, recurgând la soluții creatice și inovatoare în afacerea extrem de simplă a transmisiei de știri, divertisment, dezbateri și multe alte tipuri de informații după care tânjește publicul.

Concluzii pentru Capitolul I

Scopul acestui capitol este de evidenția schimbările care au avut loc în mass-media de-a lungul timpului, de la apariția tiparului și până la apariția Internetului. Nu putem face o delimitare exactă a momentului în care apare mass-media, deoarece va trebui să facem referire la lumea antică și cea medievală. În acea vreme comunicățiile nu erau directe și imediate, dar ajungeau într-un fel sau altul în toate colțurile lumii cunoscute.

Vom aminti în primul rând de revoluția tiparului, care a dus la apariția presei scrise, a ziarelor și periodicelor, apoi de apariția mijloacelor de comunicăre moderne: telefonul, telegraful, care au influențat apariția radioului, a televiziunii și ulterior a Internetului.

СAPITОLUL II. PRESA ОNLINE- PERSPECTIVĂ TEHNОLОGICĂ

2.1. Analiza tipоlоgiei jurnalismului оnline: Hipertextuaitate și interactivitate

A învăța să scrii este o muncă grea și solitară, care cere, dincolo de talent și îndemânare, un exercițiu îndelungat. Iar acest exercițiu presupune să asculți, să citești, să studiezi și să scrii cât mai mult. În același timp, a scrie bine înseamnă a scrie adecvat: adecvare la public, la canalul mediatic, precum și la cerințele genului.

Publicul ajunge să fie atât de intens bombardat cu informație, încât își pierde libertatea de alegere. Informatizarea nu conferă informației o mai mare valoare socială. Dimpotrivă, noile electronic media pot duce la o sciziune a publicului, accentuând asupra inegalității de informare. Posibilitățile financiare și abilitatea conduc, cel puțin în faza de introducere a noilor sisteme informaționale, la o evidentă inegalitate socială.

Cu câțiva ani în urmă, distribuția în masă a știrilor și a altor informații era cu siguranță în mâinile editorilor și a radiodifuzorilor. Atât schimbarea continuă a Internetului cât și creșterea lui, sunt „rapide și furioase” [23,p.24]. Rezultatele convergenței dintre produse și servicii a creat un „câmp” media unde ultra-modernul și tradiționalul se întâlnesc.

Editorii și-ar putea asuma un nou rol, nu neapărat cel de a produce informații, dar acela de a le sorta și a le selecta. Pentru aceasta ei trebuie să treacă prin diverse domenii și diverse surse, iar apoi să le „livreze” în pachete speciale și după preferințele publicului, pe Web. Aceasta ar putea fi o oportunitate de câștig foarte importantă pentru editorii care vor dori să vândă articolele lor oricui dorește sa le publice pe site-ul lui.

Prin aceasta interactivitate pe care Internetul o oferă, citirea știrilor devine o căutare automată a informațiilor, după gusturile și interesele fiecăruia. Jurnalișții își pierd astfel rolul lor de a decide care știri sunt relevante pentru cititori. Pe Internet, cititorul este cel care face selecția subiectelor și importanța lor, nu jurnalistul, de aceea sunt din ce în ce mai multe agenții care produc conținuturi „gata-făcute”. Problema câtorva din aceste sevicii este că știrile sunt generate automat, astfel pot apărea de două ori și nu există nici o indicație a importanței diferitelor știri. Cu alte cuvinte se simte lipsa unui editor cu experiență. [24, p. 49]

Consumatorii de știri apreciază ca jurnalișții să verifice faptele, dacă-și doresc să le câștige increderea, să dea dovadă de responsabilitate și corectitudine. Însă pentru jurnalișții din presa online, nu mai e aproape nici un decalaj între eveniment și raportarea lui. De fapt chiar multe evenimente pot fi observate live, de la dezbateri politice și dezastre naturale, la conferințe de presă sau seminarii. Majoritatea jurnaliștilor pentru presa online vor trebui să își dezvolte criteriile de selecție și regulile după care se vor ghida. Media tradiționale, cum ar fi ziarele tipărite, și-au dezvoltat standardele de calitate de mulți ani, și ar putea să facă același lucru și pentru Web.

Până pe la sfârșitul anilor '80, majoritatea fotografiilor care erau făcute pentru trusturile media erau rezultatul fotografilor profesioniști, care, la rândul lor, erau angajați ai agențiilor de știri, ziarelor, sau freelanceri. Un subiect era urmărit până aveau o fotografie care să reprezinte cel mai bine subiectul. În anii '90, mare parte din acei fotografi profesioniști, odată cu tabloidizarea presei, și-au îndreptat atenția către viața celebrităților. Își urmăreau subiectele de la distanță înarmați cu obiective profesionale, în așteptarea unei imagini în exclusivitate. În același timp a apărut și telefonul mobil ca unealtă de comunicăre în masă, de facilitare a comunicării. La începutul noului mileniu, tehnologia telefoanelor mobile a ajuns într-un punct în care, acum avem implementate camere foto și video de o calitate care poate ușor concura cu o camera foto sau cu una video clasică.

Telefoanele mobile au schimbat modul în care oamenii consumă și produc conținut jurnalistic la nivel global. Multe din filmările sau fotografiile făcute de jurnalișții cetățeni au surprins evenimente pe care media tredițională nu a avut posibilitatea sau le-au ocolit, telefoanele mobile fiind astfel primul canal de comunicăre, sursa de la care a pornit informația în starea ei brută. Atacul terorist de la World Trade Center din 9 septembrie 2001 a fost documentat de mii de cetățeni cu ajutorul telefoanelor mobile. Milioanele de fotografii și filmulețele făcute cu telefoanele mobile în timpul atacului, după ce au făcut ocolul întregii lumi, prezentând realitatea momentului, au fost adunate într-un muzeu virtual dedicat victimelor. [25, p. 1] Motto-ul celui mai mare ziar de jurnalism cetățenesc existent la ora actuală, OhmyNews, este "orice cetățean poate fi un reporter". Această ramură a jurnalismului este cu atât mai importantă atunci când media tradițională dintr-un oraș sau stat nu dispune de resursele necesare de acoperire a anumitor subiecte de interes pentru cetăteni, sau dacă situația este dificilă iar jurnalișții profesioniști nu au acces la evenimete.

Blogurile – sunt o altă modalitate rapidă de a răspândi informația în mediul online. Termenul de blog a fost dat de Jorn Barger în 1997, care definea conceptul ca fiind: "o pagina web care contine scurte paragrafe cu opinii, informații, linkuri, sau intrări de jurnal numite posturi, aranjate în ordine invers cronologică". Majoritatea blogurilor oferă posibilitatea cititorilor de a adăuga comentarii.

Tagurile – reprezintă un cuvânt cheie adăugat unui text, imagine, video etc. care descrie acel conținut digital dar nu este o parte a unei clasificari formale. Unul dintre cele mai cunoscute site-uri de bookmarking este delicious.com. Sistemele sociale de bookmarking permit utilizatorilor să creeze liste de bookmarkuri care sunt stocate pe un server, și nu pe browserul personal, și le permite să le împărtășească cu alți utilizatori din sistem, dovedindu-și astfel caracterul social.

RSS – "Really Simple Syndicațion" – este o familie de formate de fluxuri web folosit pentru știri, blog-uri și podcasting. Web feed-urile oferă conținut sau sumaruri de conținuturi web împreună cu link-uri către conținutul complet al respectivei surse de informații. “RSS oferă această informație sub forma unui fișier numit feed RSS, webfeed, stream RSS sau canal RSS. Feed-urile web permit cititorilor fideli anumitor pagini să fie informați la actualizarea conținutului de pe aceste pagini web, prin folosirea unui soft special numit aggregator. Feed-urile web (RSS sau Atom) sunt de obicei marcate pe paginile web de cuvântul "Subscribe" (Abonează-te), un pătrat portocaliu, o iconiță de feed, sau de literele XML sau RSS. Un program cunoscut sub numele de "feed reader" poate să afișeze toate datele actualizate de pe un anumit site la care utilizatorul s-a abonat. Anumite site-uri le permit utilizatorilor să aleagă între feeduri formatate RSS sau formatate Atom; altele oferă numai feeduri RSS sau numai Atom. Există și programe de sine stătătoare sau extensii pentru programele existente, precum browserele, care pot afișa feedurile RSS” [26, p.1]. Browserele precum Microsoft Internet Explorer 7, Mozilla Firefox, Safari sau Opera au integrat suportul feedurile RSS. Clienții de feeduri integrați în pagini web permit utilizatorilor să aibă feed-urile disponibile pe orice calculator ar lucra, dacă acesta este conectat la internet. Există motoare de căutare de conținut publicat prin feeduri web, precum Feedster sau Blogdigger.

2.2. Mоdalități de cоmunicăre în presa оnline.

Majoritatea canalelor de radio și televiziune sau edițiile tipărite ale ziarelor au și servicii de știri online, care să funcționeze în paralel și care să suplinească edițiile tipărite sau difuzate în format clasic. Așadar abilitatea de a scrie o versiune a știrii, pentru varianta web a devenit foarte important pentru toți jurnalișții. Majoritatea redacțiilor de ziar pur și simplu copiază ediția tipărită și o publică și pe Internet în aceeași formulă. De aceea știrile online trebuie să fie scrise foarte clare, foarte concise și foarte personalizate. [27, p. 2]

“Articolele scrise în presa online sunt o combinație între cele scrise pentru radio sau TV și cele pentru presa tipărită. Sunt scrise pentru ochi, ca să fie citite ca un ziar tipărit, însă sunt puțin mai captivante. Sunt mai personale, decât cele transmise la radio, și sunt personalizate pentru fiecare cititor în parte. Se decide care este cel mai interesant aspect al articolului, se pune în partea de sus a articolului, apoi se scrie într-un mod cât mai interesant”. [28, p.149]

Au fost identificate 10 reguli pentru a scrie un articol de success pe internet:

Articolul trebuie să fie scurt și concis. Cititorii nu dispun de atenția necesară să citească tot articolul, iar de obicei nu parcurg tot articolul, derulând până în partea de jos a ecranului.

Trebuie înserate multe spații în text. Cititorii s-ar putea să fie descurajați de un text foarte aglomerat.

Articolul trebuie pus într-o de maximă vizibiliate pe site. Faptele cele mai importante trebuie să fie ușor de găsit.

Propozițiile trebuie să fie clare și simple. Frazele complexe cu mai multe propoziții sunt greu de înțeles.

Limbajul trebuie să fie facil, având în minte că scrieți un material care poate avea audiență internațională.

Utilizarea de subpuncte sau figuri pentru detaliere. De exemplu într-un articol despre schimbările de taxe, în loc să scriem o descriere foarte lungă, mai bine folosim subpuncte pentru a citi mai ușor informația.

Evidențierea informațiilor principale. Acest lucru depinde bineînțeles de stilul site-ului, dar cum Internetul este un mediu vizual, este foarte important să evidențiem în text informațiile principale, iar cel mai simplu mod ar fi de a se scrie cu bold paragrafele necesare (nu evidențiem doar un sigur cuvânt, ci toată fraza).

Utilizarea link-uri către alte pagini. Informațiile adiționale, sau trimiterile către articole mai vechi pot fi scrise separate, cu trimitere clară către alt link.

Trebuie utilizate link-uri către alte pagini, pe care browser-ul de internet să le poată deschide în altă pagină, în așa fel încât articolul principal să ramână deschis în continuare.

Gramatica și punctuația trebuie verificată foarte atent . Orice greșeală trebuie corectată imediat, deoarece se pierde foarte repede credibilitatea, dacă articolul scris e incorect sau neglijent.

Este clar faptul că a scrie un articol bun, într-un timp scurt, fară greșeli și fară să-ti pierzi concentrarea, sunt câteva dintre principalele calități pe care ar trebui să le aibă un jurnalist al presei online. [29, p.1]

Internetul este atât captivant, cât și alarmant. Este atrăgător, deoarece totul e posibil în ceea ce reprezintă practic întreaga lume conectată online. și este înfricoșător deoarece nu știm cum se va schimba modul în care gândim, lucrăm sau interacționăm. Știm că trebuie să acceptăm acest lucru, sau să trecem peste.

Ce este cel mai important pe un site web: design-ul, tehnologia sau calitatea textului? Raspuns: toate , în proporții egale. Avem mai jos un exemplu de c ear trebui să facă jurnalișții pentru a avea un site de success. [30,p.18]

Menținerea informațiilor actualizate. Utilizatorii își doresc informații actualizate. Aceste lucru necesită o cantitate de informații considerabilă, și necesită mult timp și multă atențin din partea persoanei sau a departamentului care se ocupă cu publicarea știrilor. Menținerea informațiilor actualizate pe un site web, este practic o industrie. Trebuie să căutăm informații actualizate în fiecare oră, zilnic, săptămânal, lunar sau anual, în funcție de specificul site-ului.

Păstrarea site-ului actualizat Un site actualizat și cu informații corecte, va fi mereu un site bine văzut. Una dintre dificultățile pe care internetul le întâmpină este predominanța textului scris. Într-adevăr, toată lumea se folosește de imagini, fișiere audio sau video pentru a avea mai mult success, dar realiatea e că totuși cuvântul rămâne cel mai important.

Completarea site-urilor. Problema întâmpinată pe web, constă în faptul că oamenii uită că ești acolo. Așadar, continuați să le reamintiți acest lucru. O bună modalitate de a face acest lucru e de a le trimite cititorilor în mod constant newsletter, care să conțină link-uri pentru a-i trimite din nou pe site. Includeți și butonul de Înscriere pe site-ul vostru. Totuși fiecare site va trebui să le dea posibilitatea cititorilor de a renunța la newsletter.

Interacțiunea cu cititorii. Fiecare pagină e necesar să aibă o secțiune de contact, la vedere, doar dacă nu există vreun motiv întemeiat ca această secțiune să nu fie la vedere. Spre expemplu un site care se ocupă cu publicarea unor informații de rutină, s-ar putea să descurajeze contactul individual, pentru că asta le-ar lua din timpul angajașilor să răspundă la fiecare întrebare în parte.

Formele în care un cititor poate trimite un feedback pe site, necesită totuși câteva informații despre utilizator: nume, e-mail, sau date personale. Informațiile demografice sunt folositoare pentru site, în cunoasterea publicului țintă, însă nu totși cititorii sunt de acord să le dezvăluie.

Evaluarea conținutului site-ului

Detalii despre originea informațiilor sau datelor prezentate pe site

Data la care a fost creat și modificat articolul

Informațiile mai vechi săfie arhivate și să specificați de unde se pot obține

Un design simplu și cu posibiliate de a citi ușor textul

Un indicator pentru cititori ca să știe unde se află pe site, eventual o hartă a site-ului

Un motor bun de căutare- este esențial mai ales pentru site-urile bogate în informații

Design-ul textului

Hyperlink-urile: verificați să nu fie trecute link-uri nefuncționale sau nefolositoare. Încercați să nu aglomerați pagina cu prea multe link-uri, îi face pe cititori confuzi

Secțiunea de ajutor sau contact să fie tot timpul la vedere, indiferent de pagina la care ne aflăm

Culorile: textul scris cu culoare neagră, pe un font alb sau crem, e cel mai ușor de citit. Evitați fundalurile prea colorate, care pot obosi ochiul.

Lungimea rândurilor: aproximativ 10-12 cuvinte pe un rând, depinzând și de lungimea cuvântului

Alineatele: textele cu alineate la stânga sunt mai ușor de citit, decât cele scrise pe toată pagina

Grafice și numerotări; ajută la înțelegerea mai ușoarăa textului, sau la reținerea anumitor concepte cheie din articol. Însa animațiile sunt deranjante.

Pare că în toate analizele făcute noilor media caracteristica definitorie a noului model de comunicăre este ‚interactivitatea’.

Comentariul online este o realitate nouă dar omniprezentă în spațiul virtual, originile sale datorându-se cel mai probabil unui fenomen considerat ca integrat noii paradigme a comunicării de masă: blogul. [31, p.11] Născut ca formă de comunicăre personală cu o comunitate virtuală teoretic amplă, blogul a fost dotat încă de la începuturi cu acest instrument de relaționare cu instanțele de receptare, care dădea măsura unei interacțiuni constructive în jurul subiectelor abordate și cointeresa în mod ademenitor cititorul. Controversele născute în jurul unor anume subiecte și numărul de vizitatori activi (generatori de conținut) atrași au generat popularitatea unor anumite bloguri și, în acest proces, au configurat un spațiu al dialogului virtual în jurul unor nuclee informaționale care, ulterior, se va regăsi și în jurul platformelor de știri on-line, mai ales în momentul profesionalizării acestora. În momentul de față cele mai multe site-uri de știri on-line beneficiază de platforme complexe de postare a comentariilor.

O situație similară, dar mult mai complexă, se manifestă în cazul platformelor de știri on-line. Există și în cazul acestora, inevitabil, o comunitate de interese. Preluând din psihologie teoria disonanței cognitive (Leon Festinger) sau cea a dezechilibrului cognitiv (Jean Piaget) teoreticienii media au observat că „oamenii caută informațiile care se potrivesc cu ideile și modul lor de acțiune și devin imuni în fața altor comunicări“ [32, p.87]. Publicul „percepe selectiv, ascultă și memorează selectiv“. [33, p.87] Indivizii se asociază și interacționează cu spațiile de comunicăre capabile dacă nu să le confirme familiaritățile cognitive și opțiunile culturale, identitare sau ideologice, măcar să nu le contrazică într-o manieră radicală.

Întrucât majoritatea redacțiilor presei online sunt concentrate în Chișinău, acestea acoperind segmentul de piață al știrilor difuzate pe Internet, site-urile de știri din provincie rezistă cu greu în fața concurenței. În condițiile în care pe piață apar tot mai multe portaluri informative, foarte multe dintre acestea având sprijin financiar din partea anumitor persoane interesate sau cercuri de interese, este lesne de înțeles concurența inegală în sfera presei online din Republica Moldova.

Un exemplu. HotNews.md este unicul portal de știri de limba română în Bălți. Acest fapt este un avantaj, în condițiile în care la Chișinău concurența este mare pe acest segment. Un portal de știri de limba română la Bălți de felul HotNews.md, cu o inedpendență financiară suficient de puternică, ar acoperi informațional nordul Republicii Moldova, unde se întâmplă evenimente importante, reflectate mai puțin sau deloc în presa de la Chișinău. De obicei, evenimentele din nord sunt prezentate superficial sau cu întârziere în presa online de la Chișinău. Același lucru este valabil și pentru media online din provincie, care își propune să informeze despre evenimentele din Chișinău.

Nu de puține ori, caracterul interactiv al noului model de comunicăre oferit de jurnalismul on line ia proporții maligne, ducând la suprasaturare și, prin aceasta, la blocaje.

Acest lucru se întâmplă în primul rând datorită unui fenomen asociat noii paradigme de comunicăre: comentariul on-line.

O discuție despre elementele particulare ale comentariului online nu poate pleca decât de la un exemplu de interacțiune știre – comentariu extras din stricta actualitate a spațiului online moldovenesc [34, p. 1]: Titlul unui articol postat recent de unimedia.md – Rusia regretă rezoluția cu privire la regiunea transnistreană adoptată de PE a generat 11 comentarii on line din partea cititorilor.

Un singur exemplu din corpusul ales spre analiză este suficient:

Basarab la ora: 08:07, 13 feb 2014

Ar fi bine sa ne aducem aminte de conferința OSCE de la Istanbul din 1999, Când Rusia se angajase public sa se retragă din Transnistria

Si uite ce IPOCRITA este rusia

Sunt cetățean activ

antiruss la ora: 12:20, 13 feb 2014

Daca se retrage russia din coloniile sale inseamna ca se supune presiunilor. Dar ei nu vor sa dea e inteles ca au puncte slabe. Deci niciodata nu vor retrage. Unică solutie e destramarea federației.

urson la ora: 13:22, 13 feb 2014

Asa e.

ATATURK la ora: 13:05, 13 feb 2014

Ce espert trebuie sa fi ca sa inteleji ca limba romana nu se vrea a fi invatata in Transnistria…….aveti și regrete porci dreak))))

Victor Moldova RO la ora: 08:29, 13 feb 2014

Din punctul rusilor de vedere, limba romana ar trebui sa fie scrisa in kirilica, sa fie a II-a limba invatata de moldovenii din Transnistria dupa rusa, predata Când și când.

Sunt cetățean activ

antiruss la ora: 12:22, 13 feb 2014

Din punctul de vedere al rușilor toate limbile în afară de rusă ar trebui de eliminat. Asta că ei trec alte limbi în chirilică e doar o boire de ochi.

Autogreen la ora: 09:36, 13 feb 2014

În Europa, minoritățile au dreptul la educație în limba proprie (școli, facultăți, etc.) Așa ar trebui să fie și în Uniunea Sovietică. NU ai cum să fii respectat dacă nu-i respecți pe cei din jurul tău!

un om normal la ora: 09:48, 13 feb 2014

grupul de eurodeputati care au votat rezolutia nu sunt specialisti ai problemelor regiuni transnistrene,dar moscova de unde și pana unde este marele specialist,adica porci astia vor sa ne spuna cu alte cuvinte ca doar ei stiu ce trebuie de facut adica nimik !!!!!!!nație spurcata !!!!

Moldova IN Realitate la ora: 12:40, 13 feb 2014

http://hermanelig.deviantart.com/art/Russische-schweine-327547883

Rushii stiu doar sa Grohaie…

vasile1111 la ora: 13:44, 13 feb 2014

cum zicea un intelept odata , rusii au fost suparati pe romani ,sunt suparati și din partea noastra sa mai fie suparati ca noua oricum ni se rupe p…

varrus la ora: 16:54, 13 feb 2014

Rusia mai bine si-ar retrage armata de ocupație din Transnistria, și armata de mancurti din Parlamentul RM.

În momentul accesării respectivei știri aceasta avea cinci comentarii care, în mai puțin de o jumătate de oră, s-au înmulțit până la 11, ceea ce arată dacă nu importanța și actualitatea știrii respective cel puțin impactul afectiv asupra cititorilor care au simțit nevoia să reacționeze. O să mă opresc pentru o analiză a practicii comentariului asupra acestor 11 din motive de limitare la un corpus posibil de analizat într-o astfel de lucrare.

Cele 11 comentarii sunt de diverse facturi, dar există câteva trăsături specifice care pot fi observate dacă nu în toate, cel puțin în majoritatea dintre ele. În primul rând grija pentru ortografie și corectitudine gramaticală e lăsată la o parte, acest fapt putând fi interpretat mai degrabă ca semnul unei lipse de inhibiții și unei libertăți care se adăpostesc în umbra sentimentului anonimatului care caracterizează acest tip de comunicăre. Asociat acestui fapt este un altul: lipsa auto-cenzurii care face ca majoritatea comentariilor să aibă o tonalitate emoțională, în acest caz se condamnă atitudinea Rusiei fața de teritoriul transnistrean, pe alocuri violentă, cu un caracter colocvial pregnant și o evidentă lipsă de inhibiții de a intra în polemici.

Însă cel mai interesant lucru care poate fi observat în interiorul unui corpus de comentarii este tipologia reacțiilor. Faptul că la o problemă social- politică se reacționează astfel este dovada interesului cetțeanului activ față de schimbările social-politice, în același timp este dovada implicării active a cetățenilor în viața social – politică.

Din analiza succintă efectuată mai sus cred că putem încerca să enumerăm câteva dintre trăsăturile cele mai importante ale comentariului on-line:

a. În primul rând comentariul on-line este divers, având posibilități de manifestare teoretic nelimitate.

b. Comentariul online este ‚anonim’. Cititorul informației își exteriorizează reacțiile apărat de sentimentul acestei anonimități care slăbește autocontrolul caracteristic situațiilor comunicăționale directe sau instituționale. Singura formă de auto-control este generată de teama invalidării comentariului prin procesul de moderare.

c. Spațiul comentariilor e plural. Astfel, comentariul on-line reprezintă nu numai o reacție la lectura unei știri (interactivitatea primară), ci și o practică ce generează ceea ce putem denumi interactivitate secundară. Nu de puține ori, într-un corpus de comentarii legate de o anumită știre este iscat un adevărat dialog între cei care comentează.

d. Comentariul on-line este semn al unei reacții (emoționale, cognitive, atitudinale) imediate (imediatul având o dublă dimensiune: imediatul publicării știrii dar și imediatul personal, cel al lecturii știrii).

e. Comentariul on-line este generat într-un context relațional în care interferează diverse elemente compatibile, dar și conflictuale. Știrea și proiectul său informațional sunt contextualizate de către cititori în cadrele de referință ale experienței personale ale fiecăruia, dar și în cadrele de referință ale reprezentărilor imaginare cu determinări culturale în care e integrată această experiență personală.

Problema prejudecăților comentariilor este că acestea sunt de cele mai multe ori atât de incompatibile cu reglementările discursului public încât dau naștere unui limbaj violent și unor conflicte radicale. Acest lucru se întâmplă pentru simplul fapt că regulile comentariului on-line sunt reguli invizibile și implicite care țin de structuri de adâncime ale imaginarului socio-cultural. Spectacolul amorf al discursivității directe își are rădăcinile într-o mentalitate direct predispusă la reacții emoționale care de cele mai multe ori sunt înrădăcinate în schemele fundamental conflictuale ale unui imaginar violent. Într-o carte intitulată chiar așa, Imaginarul violent al românilor. [35 p. 13]

Nonlinearitatea Internetului este, fara îndoială, una dintre cele mai de pret trasaturi ale sale. Atunci când citesc un articol într-un ziar, când urmaresc un reportaj TV sau când asculta o emisiune radio, consumatorii de știri trebuie să recepteze conținutul asa cum a fost acesta conceput și ambalat de jurnalisti. Receptorii nu au de ales, trebuie sa parcurga stirile asa cum au fost acestea formulate. Singurul mod în care se pot implica activ în receptare este sa renunte la citit, sa opreiască aparatul sau sa schimbe postul. Internetul, pe de alta parte, da jurnalistilor posibilitatea de a formula informațiile într-un mod care sa permita utilizatorilor sa selecteze ceea ce este relevant pentru ei și sa consume informația în orice ordine doresc. Potrivit lui J.D. Lasica, “utilizatorilor le place sa deschida articolele sau sa navigheze catre subiectele tangențiale, în propria lor marja de timp” [36,p.2].

Dupa cum scria J.D. Lasica în Online Journalism Review, “jurnalisții din presa scrisa, în mare, si-au transferat cu succes cele mai de pret atribute – traditionalele valori și standarde privind acuratetea, echilibrul, credibilitatea, corectitudinea si încrederea – mediului online” [37,p.1] “În acelasi timp, scrie Lasica, jurnalisții online profita de avantajele unora dintre calitatile-cheie ale Web-ului: structura sa nonlineara […], instantaneitatea și convenienta (stirile majore se afla la doar un click distanta); valoarea sa de autentificare (reporterii pot îndruma utilizatorii direct catre sursa, în loc sa spuna cititorilor ca trebuie pur și simplu sa ne creada pe cuvânt); și interactivitatea sa (desi aceasta este înca mult prea putin folosita)”.[38, p.1]

Este acest lucru valabil și pentru jurnalisții moldoveni? Luând în considerare faptul ca Internetul nu prea este folosit ca mediu independent de diseminare a informației catre public, este ca multi dintre cei care au acces la e-mail si World Wide Web folosesc aceste aplicații pentru colectarea stirilor.

Internetul, asadar, oferă jurnalistilor din Republica Moldova posibilitatea de a semnala abuzurile care se exercita asupra lor dinafara, dar și din interiorul instituțiilor media pentru care lucrează. Desi asemenea retele Internet ale jurnalistilor nu au produs rezultate immediate, ele au ajutat, totusi, la conturarea, fie si în stadiu incipient, a unei consțiinte etico-profesionale și au dat nastere unor proiecte de formare a unor noi asociații de breasla.

2.3 Cоnținut și stil în jurnalismul оnline

La douzeci de ani de la lansarea online a primelor ziare, industria presei scrise explorează doar parțial ceea ce web-ul oferă în calitate de mijloc de comunicăre, existând și probleme semnificatice și omisiuni. Ziarele par să nu știe să se adapteze la diferența impus de lectura online. Pe de o parte ele își doresc ca versiunile online să reflecte edițiile tipărite: site-urile sunt atât arhive electronice, cât și un canal în sine. Pe de altă parte, conștientizează ca deși lectura pe ecran este obositoare, iar web-ul permite, teoretic, coloane de dimensiuni nelimitate și acces de oriunde din lume, este dificil de justificat încarcarea ziarului, așa cum este el. Totuși, aceasta este ceea ce au făcut și continuă să facă majoritatea publicațiilor.

Și totusi, jurnalisții moldoveni încep sa descopere ca Internetul poate schimba modul în care se practica jurnalismul.

Ca semn ca Internetul se bucura de o atenție din ce în ce mai mare, calitatea site-urilor creste constant, cel putin sub aspect grafic, daca nu și de conținut.

Cel mai simplu criteriu de clasificare referitor la presa scrisă este ritmul de apariție; distingem astfel publicașii cu periodicitate zilnică (cotidienele), săptămânală, lunară, trimestrială., semestrială și anuală. Între ritmul de apariție și tipul de public pe care îl care o anumită publicație se stabilește o corelație strânsă: pe măsură ce publicul este mai numeros și mai eterogen (ceea ce presupune abordarea unor teme foarte variate), frecvența aparițiilor este mai mare.

Publicațiile sunt diferite și după tirajul lor : unele au tiraje de sute de mii de expemplare zilnic, iar altele doar de câteva mii. Un alt criteriu pentru clasificare, inspirat din experiența tipografică, este formatul publicației. În linii mari se pot distinge formatele de tip revistă (variind în jurul unei coli de hârtie A4) și formatele de tip ziar. La rândul lor, aceastea se diferențiază în formatul standard (așa numitul A2) și formatul tabloid (A3).

Din perspectiva ariei de circulație, publicațiile pot fi: naționale (au o difuzare ce acoperă întreg teritoriul unui stat), regionale și locale.

Conținutul ziarelor și revistelor poate fi generalist sau specializat. Marile cotidiene tratează teme politice, economice, sociale, sportive, culturale, ale vieții casnice, probleme internaționale etc; ele încearcă să nu ignore nici un subiect de interes și nici o arie a vieții, deoarece publicul lor este eterogen, răspândit pe o arie geografică foarte vastă, cu probleme de viață, aspirații și preocupări extrem de diverse. Publicațiile specializate se pot clasifica dupa publicul țintă și după conținutul specific. Există astfel numeroase publicații pentru femei, pentru copii sau tineret, pentru bătrâni, pentru bărbați, pentru locuitorii zonelor rurale, pentru diversele profesii; la fel cum există și publicații pe teme economice, pe teme casnice, pe teme sportive, politice sau religioase etc. [39, p.87]

Existența tuturor ziarelor și revistelor se încadrează într-un context comercial. Întreprinderile editoriale se comportă ca orice alte organizații comerciale, care caută să își mărească profitul și să reducă din costuri. Ca orice alte produse , ziarele și revistele depind de satisfacerea cererii de pe piață. Poziția este poate cel mai important factor în stabilirea succesului unei publicații. Fiecare publucație are un public anume și trebuie ă îi satisfacă nevoile de informare, divertismet și cultură.ziarele sunt împărțite de obicei în trei categorii: publicațiile serioase (care au un public educat cu venituri peste medie), publicațiile intermediare (câteva ziare de format mare, acum tabloide, având cititori de calificare medie, fără prea mari pretenții intelectuale, din clasa de mijloc a societății) și publicțiile „de scandal” (tabloidele, a căror public țintă îl constituie proletarii – interesați de fotbal, televiziune, vedete și scandal).

Modelele la care pot recurge revistele pentru a-și cuceri publicul determină adesea și stilul în care își vor conduce afacerea. Toate ziarele și multe dintre reviste urmează modelul de „vânzare cu amănuntul”, în sensul în care ele sunt distribuite cititorilor prin intermediul comerțului angro cu titluri media, dar sunt achiziționate individual.

Cititul pe ecran este mai lent și mai puțin confortabil decât cititul pe hârtie. În comparație cu hârtia, ecranele au nivele de rezoluție relative scăzute. Dar nu numai lipsa de rezoluție face ca lectura pe monitor să fie inconfortabilă. Monitoarele au o poziție fizică fixă care îi obligă pe cititori să adopte o anumită poziție statică.

Adaptarea textului pentru ecran. În ciuda unor inovații promițătoare cum ar fi cerneala electronică, actuala generație de monitoare rămâne inferioară hârtiei în termini de lizibilitate. De aceea este esențial pentru jurnalișții și editorii care publică online să amelioreze aceste dificultăți, adaptându-și stilul, structura și modul de prezentare pentru ecran.

Veste bună pentru jurnaliști este că, în termini de structură și stil, felul în care se scrie un ziar, mai ales unul informative, se apropie de preferințele de lectura pecare s-a observat că le au cititorii pe web. Cercetările au scos la iveală faptul ca pe net cititorii prefer să citească texte scrise într-un limbaj obiectiv. Un studio comparative arată că textile scrise într-un stil “obiectiv” sunt cu 27% mai bune decât cele în stil “marketizat” în termini de acuratețeși viteză a lecturii, a capacității de memorare și a satisfacției cititorilor.

Natura informațională a jurnalismului se potrivește internetului, care este în mare măsură un mediu cognitiv: oamenii folosesc web-ul pentru a face anumite lucruri. Cititorii susțin că utilizează cel mai mult Internetul pentru “colectarea și compararea numeroaselor informații, folosite de obicei pentru a lua o decizie” [40, p. 268]. Iar pentru a putea lua o decizie, utilizatorii își doresc informații exacte, concise și complete.

Timp și spațiu nelimitate. Capacitatea Internetului de a permite publicarea în timp aproape real le oferă ziarelor online câteva dintre calitățile unei transmisiuni în direct. Vizitatorii citesc ediții multiple ale unui siteși revin regulat la el, mai ales când este vorba despre evenimente majore. Pentru prima dată ziarele pot publica material de un rând și articole în mai multe părți.

În mediul virtual nu ai practiv nici o limtă de spațiu. Ziarele sunt îngrădite de costurile de tipărire și de preferințele cititorilor pentru un produs portabil, de anumite dimensiuni. Pe Internet nu apar astfel de constrângeri.

Scriitura pe principiul piramidei (inversate), în care informațiile cele mai importante sunt incluse în primul paragraph și cele de care ne putem dispensa sunt plasate la finalul articolului, este forma consacrată de construcție a știrilor. Această structură le permite cititorilor să scaneze material, până să se hotărască ce articol să citească în întregime și este foarte potrivită și în context online, unde comunicărea rapidă și eficentă este esența unei publicații care vrea să atragă și să rețină cititorii. În vreme ce într-o pagină de ziar tipărit articolele concurează cu aproximativ zece alte articole pentru a atrage atenția cititorilor, pe Internet competiția este mult mai mare. Utilizatorii se află doar la câteva click-uri distanță de miliarde de site-uri.

Importanța intro-ului. Majoritatea site-urilor de știri pot afișa doar primul paragraf al unui material pe pagina de start din cauza rezoluției limitate a monitoarelor existente. Este așadar elementar ca acel prim paragraf să conțină esența materialului respectiv. Chiar și când cititorii citesc întregul material, rezoluția limitată înseamnă că doar un procent relativ mic din text (de obicei între 10 si 30%) poate fi vizualizat fără derularea paginii. Deși majoritatea cititorilor derulează acum articolul în întregime, este încă de maximă importanță să le oferim esența materialului în primul paragraf.

Concizia. Un alt atribut al jrnalismului care se potrivește cu mediul virtual ete stilul concis, în care descrierile inutile sunt reduse la minim. Autorul Richard Keeble, în cartea sa Presa scrisă. O introducere critică, remarcă faptul că s-a observat o îmbunătățire cu 58% în viteza lecturii, acuratețea ei, capacitatea de memorare și satisfacția cititorilor, atunci când textul afișat pe ecran este gândit să fie concis. El a mai arătat ca paginile web care sunt ușor de vizualizat câștigă 47% în viteza lecturii, acuratețea ei, capacitatea de memorare și satisfacția cititorilor față de site-urile care nu au această calitate, caracterizată prin utilizarea titlurilor, a caracterelor mari, a textului scris cu bold sau scos în evidență cu ajutorul culorii, a listelor cu buline, a elementelor grafice, legendelor foto, a ideilor exprimate într-o singură propoziție și a cuprinsurilor.

Designul paginii. Design-ul ține de creativitate și intuiție. Totuși convețiile tipografice și de design reflectă așteptările cititorilor și oferă un reper în producerea de publicații lizibile. Pe internet, la fel ca pe hârtie, „oamenii citesc cel mai bine ceea ce citesc cel mai mult”[41, p. 270].

Titlurile și hipertextul. Până când se va îmbunătăți rezoluția ecranelor folosite de consumatorii de jurnalism online, una dintre metodele prin care jurnalișții îi pot ajuta pe cititori să se adapteze lizibilității scăzute a lecturii pe monito este adaptarea unui stil concis. Deși nu s-ar zice, acest lucru nu se aplică și când scriem titluri, șapouri sau linkuri pentru web. Explicația este că în mediul virtual, aceste elemente ale articolului, sun adesea vizualizate în afara contextului: pe prima pagină sunt văzute ca parte a unei liste de articole, lista de rezultate a unui motor de căutare, într-un browser ca bookmark sau pagină favorită – sau extrase și folosite drept conținut pe alte pagini (ex. Google News)

Dificultatea de a citi online și cantitatea redusă de informație pe ecran în comparație cu o pagină tipărită înseamnă că informația contextuală este insuficientă pentru a susține un titlu. În ziarele tipărite cititorii culeg informații despe un articol, nu numai din titlu, ci și din șapou, fotografie, legendă foto, subtitluri și apoi din întregul corp al articolului – toate prezentate în câmpul vizual periferic al cititorului. Deoarece online spațiul de afișare este relativ limitat, cititorul poate vedea un titlu și un șapou scurt și pe ele se bazează când ia decizia de a citi sau nu textul respectiv. Din acest motiv, titlurile care apar online au tendința să fie mai ample, să folosească un limbaj mai simpplu și să evite jocurile de cuvinte.

Simbolurile emoționale (emoticons) și acronoimele (Anexa 2) sunt foarte des utilizate de către comentatorii presei online. Simbolurile emoționale sunt elemente grafice realizate din caractere de pe tastatura, pe care le puteti folosi in mesajele e-mail pentru a indica ce simtiti fata de conținutul mesajului (puteti indica umorul, sarcasmul, mania, indoiala, etc.). Principalele simboluri emoționale utilizate in e-mailuri sunt prezentate în Anexa 1.

Impredictibilitatea comunicării în cazul noii media este direct legată de flexibilitatea în negocierea sensului. O știre sau o informație, odată aruncată în oceanul on-line, poate ajunge oriunde și, mai presus de aceasta, poate naște reacții diverse. Astfel, interacțiunea unor dimensiuni socio-culturale diferite este mai probabilă în cazul noii media. Mai mult decât atât, o știre poate fi controlată, îmbogățită sau nuanțată într-o manieră rapidă prin intermediul accesării unor informații sau organizații media on-line aflate la distanță de câteva ‚click-uri’. Receptorul are posibilitatea de a accesa aproape instantaneu alte surse de informații, are posibilitatea de a compila surse diverse și, astfel, de a personaliza ‚conținutul’. Acest mecanism al personalizării ‚informației’ naște tentația interacțiunii care ia o dublă formă: pe de-o parte integrarea activă a mesajului ideatic într-un corpus inteligibil recompus printr-un decupaj ‚personal’, iar pe de altă parte eventualitatea perspectivei critice, care arată posibilitatea cel puțin teoretică a controlului din partea receptorului, dublată nu de puține ori, o dovedește dezvoltarea recentă a ‚blogosferei’, de creativitate.

Calculatorul este o “imitare superficială a inteligenței umane”. Devine creativ atunci când știm să-l programăm. În programarea calculatoarelor s-au făcut pași enormi, de la stadiul de simplă listă de succesiune comenzi, la metode “globale” de inteligență artificială. O problemă de rezolvat încă este modul în care se comunică cu calculatorul. Tehnic vorbind, pentru fiecare fragment de informație trebuie să existe un anumit tip de structură de date sau un alt mod de a înmagazina cunoștințe în memoria calculatorului. Pentru că omul încă nu a stabilit un mod de reprezentare inteligibil pentru calculator a semnificațiilor distincte ale unor cuvinte sau fraze, agentul inteligent nu poate avea încă acces la aceste semnificații.

Informația este fundamentată pe date care au dobândit, prin prelucrare (procesare), semnificație, scop sau utilitate.

Deoarece informația constituie obiectul principal al comunicării, trebuie să atingă urmatoarele calități: Consistența – suficient de cuprinzătoare încât să poată furniza cât mai multe cunoștințe; Relevanța – să poată furniza acele cunoștințe care lipsesc, în vederea luării unei decizii; Exactitate – conținutul ei să reflecte situația reală a fenomenului; Oportunitate – să fie furnizată în timp util; Accesibilitate – să fie clară, ușor de înteles.

Concluzii pentru Capitolul II.

Printre cerințele esențiale pe care trebuie să le îndeplinească un text de calitate, literatura de specialitate a sintetizat în principal: claritatea, prospețimea limbajului, onestitatea, precizia, adecvarea și eficiența.

Ziarele zilnice au obișnuit să dezvolte o prezentare generală care să cuprindă știri din toate domeniile, ca rezultat al cititorilor care doar răsfoiesc ziarele și citesc doar ce îi interesează. Iar cei interesați pot fi mult mai bine serviți cu mai multe informații actualizate și detalii pe Internet. În termeni de consum, acest lucru în seamnă că întreaga secție va deveni mai puțin relevantă în presa tipărită.

СAPITОLUL III. STUDIU DE CAZ. INFLUENȚA PRESEI ОNLINE ASUPRA STRUCTURII REDACȚIEI ȘI PRACTICILОR JURNALISTICE

3.1. Presa оnline din Republica Mоldоva

Am ales să analizăm în acest capitol în comparație câteva ziare cu acoperire națională și locală, pentru a suprinde oarecare diferențe de stil și structură de paginare.

La selectarea ziarelor au fost aplicate criteriile geografic (au fost selectate șapte ziare naționale și cinci ziare locale/regionale) și al limbii de editare (limba română). Menționăm că zierele au pagina pe internet și se bucură de notorietate și public. Au fost analizate materialele de presă (știri, reportaje, interviuri, articole de analiză etc.) care vizează, direct sau indirect, modul de de machetare și puere în pagină. În ziarele selctatate, a fost examinat atât felul în care sunt respectate principiile etice și estetice generale.

Vom analiza în continuare câteva publicații (care nici pe departe nu reflecta intregul peisaj al presei moldovenești.

3.2.1 Timpul.md

Timpul de dimineață – „TIMPUL de dimineață” – este o publicație periodică, care din 2001, constituie cea mai importantă sursă de informare despre situația socio-politică din R. Moldova. Timpul de dimineață – ziar cu acoperire națională, 5 apariții pe săptămână, limba română, tiraj săptămânal 35.530 exemplare.

Ziarul se distribuie în toată țara, inclusiv în Transnistria și nu este controlat de nici o structură politică sau grupare economică. Având o rețea vastă de distribuitori a edițiilor periodice, TIMPUL este difuzat –prin abonare la adresă sau vânzări la chioșcuri -atât persoanelor fizice, cât și instituțiilor, cum ar fi: organele administrației publice, misiunilor diplomatice, organizațiilor internaționale, centrelor de consultanță, instituțiilor de învățîmânt, ONG-urilor, întreprinderilor de stat și private, agențiilor de publicitate ș.a.

Pe 14 septembrie 2001, pe piața media din R. Moldova s-a lansat săptămânalul „TIMPUL info-magazin”, într-un format modern, conceput ca ediție-magazin. Director fondator și redactor-șef al ziarului „TIMPUL info-magazin” a devenit Constantin Tănase.

În iulie 2004, „TIMPUL info-magazin” își încetează apariția, activitatea fiindu-i suspendată în urma unui proces de judecată înscenat de Guvernul R. Moldova în legătură cu o investigație despre o afacere dubioasă a Companiei DAAC-HERMES, proces câștigat la CEDO la finele anului 2007. Din iulie 2004 a început să apară o publicație nouă cu denumirea „TIMPUL de dimineață” editată de același colectiv de ziariști. Fondatorul și directorul publicației „TIMPUL de dimineață” rămâne în continuare Constantin Tănase.

Redactor-șef coordonator este numită Sorina Ștefârță. În noul format, TIMPUL, începe să apară de două ori pe săptămână.

Din ianuarie 2005 “TIMPUL de dimineață” apare de trei ori pe săptămână, iar în luna octombrie 2005 este transformat în Cotidian Național Independent cu cinci apariții pe săptămână.

În prezent TIMPUL este cel mai citit ziar de limbă română din R. Moldova, fiind un spectator al vieții politice și sociele din Moldova, care oferă constant analize politice, comentarii și reacții la evenimentele ce au loc în viața de zi cu zi. A oferit o pluralitate de opinii, prin supravegherea vieții publice din RM, oferă informații importante despre evenimentele de interes public. TIMPUL de dimineață rămâne a fi cea mai populară publicație print în limba română.

Un aspect interesant de dezvoltare a cotidianului este și prezența în versiune locală/regională.

Aspecte grafice, identitatea vizuală și stilistică. Ziarul Timpul este un ziar monocromatic în ediția de luni până joi și policromatic (doar coperta) în ediția de vineri. Titlul Timpul este sugestiv pentru că denotă automat – actualitatea. Alături de slogan însă el capătă și mai multă culoare: ”E timpul să șții!”, ceea ce inspiră curiozitate, un îndemn la a afla ceva nou și la a te informa asupra unor anumite teme, subiecte, evenimente care au loc în societate. Importantă este și specificarea ”Unicul Cotidian Național”, care lasă de înțeles că este unică publicație cu distribuție națională ce apare în fiecare zi (de luni-vineri ).

Deoarece prima pagină este considerată pagina de vitrină a ziarului, adică cea care îl face ”bun de vânzare” mai indică, deasupta titlului numele fondatorului Constantin Tănase, site-ul official al cotidianului www.timpul.md , dar și adresa de email la care poate fi contactată redacția Timpul.

În ceea ce privește orientarea ziarului acesta se afirmă că este independent. Se vinde la prețul de 3, respectiv 5 lei și abordează teme din următoarele domenii: Actualitate, Politică, Economie, Opinii&Editoriale, Internațional, Cultură, Timp Liber, Sport. Printre autorii principalelor titluri se numără Ala Coica, Alexandru Vakulovski, Ana Taban, Constantin Tănase, Dan Dungaciu, Dumitru Crudu, Moni Stănilă, Nelly Găștemulte, Irina Papuc, Victor Neaga, etc. Faptul că lista de nume ale aurotilor nu se termină aici denotă faptul că ziarul bucură cititorii de fiecare dată prin diversitatea materialelor prezentate spre lecturare-analiză.

Aspectul estetic al ziarului nu contrastează cu imaginea publică a acestuia, are o gamă cromatică pe prima pagină echilibrată, redactorii și machetatorii reușind să îmbine mesajul media cu structura și reprezentarea grafică adecvată.

Pentru crearea unei anumite opinii despre ce conține acest ziar ofer câteva titluri din Ziarul Timpul, ediția de vineri: ”Liderii RM recunosc limba rusă drept a doua limbă a statului”, ”Este de datoria noastră să reproducem imaginea adevărată a celor întâmplate la 1812”, ”De ce Filat nu se gândește la Natașa și ce înseamnă Legea antidiscriminării?”, ”Unde sunt tinerii noștri?”, ”Sau la bal, sau la spital”. Informații adiționale care pot fi găsite în acest ziar sunt cele din cultură, domeniul social, anunțuri, festivaluri, concursuri, horoscop, rețete, sfaturi, timp liber, timpul copiilor, interviuri, ghiduri pentru diferite profesii cum ar fi agricultorii, publicitate, programe tv, actualitate, opinii, reportaje, situații excepționale și vedete.

Ziarul Timpul, își câștigă în mare parte notorietate prin publicarea unor materiale de presă a unor comentatori politici celebri (Dan Dungaciu, Val Butnaru, Constantin Tănase etc.). Din păcate pentru jurnalișții implicați, ziarul Timpul (fost Timpul de Dimineață) pare să fi ramas blocat în timp, intr-o perioada în care ziarele încă publicau poezii pe ultima pagină.

3.2.1. Jurnal.md

Jurnal de Chișinău – Jurnal de Chișinău este un ziar pentru întreaga familie, parțial color, din Republica Moldova ce apare de două ori pe săptămână, și are unul din cele mai mare tiraje dintre ziarele autohtone. Apare la Chișinău din anul 1999 ca un ziar săptămânal, acum fiind distribuit și în regiuni. În 2009 deschide și un portal de știri www.jurnal.md.

Jurnal de Chișinău – ziar cu acoperire națională, 2 apariții pe săptămână, limba română, tiraj săptămânal – 21.930 exemplare.

Jurnal de Chișinău face parte din Holding-ul Jurnal Trust Media, care mai deține și postul de televiziune generalistă Jurnal TV, postul de radio Jurnal FM, tabloidul Apropo Magazin, magazinul economic ECOnomist și agenția de publicitate Reforma Advertising.

În 2011, Jurnal de Chișinău a lansat o campanie, prin care ambele apariții săptămânale sunt însoțite de cărți (pentru copii, literatură artistică), la un preț redus.

Ziarul conține rubrici sociale, politice, economice și de divertisment (știri din show-biz, integrame, horoscop, bancuri, afișe, etc.) De asemenea, conține și rubrici populare ca Alb și negru, Scrisorile lui Buraga, Bogat și sărac, toate fiind niște pastile politice.

Jurnalul de Chișinău, Ziarul lui Val Butnaru aduce foarte puternic la nivel de grafică și chiar de conținut cu ziarul Adevărul din anii 2000. Și aici ne referim la la grafica și dispunerea articolelor, nu neaparat la conținut. Ziarul este structurat frumos și pare a avea și conținut, dar diferența mare de valoare ce se acordă articolelor politice contrastează cu celelalte pagini.

Din site-ul ziarului și din ziarul propriu-zis rezultă că avem cu adevărat un tabloid, și nu reprezintă un ziar de atitudine. Este plin de stiri ”de fapt divers” , de informații din sfera politicului explicate pe înțelesul oricui, dar și știri despre hamburgerii care te slabesc, vrajitoarele fantastice și multe altele. Rubrica completată de Lidia Bobână, e în contrast și mai mare cu paginile destinate articolelor de politică și analiză politică.

În fapt, probabil în acest tabloid se reflectă discrepanțele majore ale societății noastre. Politica editorială, conținutul mesajului editorial se vrea a fi unul realist, echilibrat, și intransigent în problemele de corupție, care în mare parte sunt prezente prin imagini și fotografii clare și distincte pe prima pagină a ziarului.

La nivel de stilare a conținutului, trebuie luat în vedere designul revistei și nu trebuie să se divagheze vizual de la linia artistică impusă de designer. Trebuie evitată cu orice preț stilarea abuzivă a textelor în revistă. Mai precis, nu este mai profesional sau mai bine dacă se folosesc culori, fonturi diferite sau mărimi alese arbitrar pentru diferite cuvinte, linii, fraze sau chiar paragrafe, cu scopul de a emfaza anumite idei din articol. Toate paragrafele și articolele trebuie să își mențină aceeași stilare, pentru a avea un design consecvent. Utilizarea majusculelor din senin, fie pentru propoziții sau fraze, fie pentru titluri este nerecomandată, deoarece se lasă impresia că prin intermediul acelui conținut cineva strigă la cititor. Alte erori de stilare obișnuite: sublinierea, centra-rea textului, utilizarea excesivă a semnelor de exclamare sau a culorilor țipătoare, etc. Astfel de erori sunt considerate puerile de cunoscători, iar în unele cazuri, în funcție de tipul de ziar, pot exprima disperarea celor ce au scris conținutul, încercând să fie persuasivi într-un sens sau altul. Toate aceste abuzuri de redactare și stilare sunt erori inadmisibile. Dacă acestea apar într-un design profesional de interfață, se creează un contrast foarte mare care reliefează inadvertența dintre design și conținutul propriu-zis.

3.2.2. Unghiul.info

Ziarul Unghiul este o publicație regională unică. Specificul său constă într-o denumire reușită care se asociază cu denumirea regiunii unde se distribuie – Ungheni, și dă de înțeles că ceea despre ce scrie este privit sub un anumit unghi de vedere.

Cu referire la politica editorială a acestui ziar putem remarca corectitudinea și imparțialitatea articolelor, neimplicarea în diversiuni și incursiuni social – politice. Reușita acestui ziar este stilul consecvent de a prezenta realitatea cotidiană a regiunii într-un mod neangajat netendențios și independent.

În ceea ce privește loggo-ul acestei publicații, dincolo de elementele care duc cu gândul la un sistem de semne și semnificații care ar privi un unghi de vedere, considerăm că s-a încălcat principiile de design. Construcția grafică a logotipului nu ar trebui să aibă mai mult de două simboluri, ori în această siglă întâlnim la fiecare element câte o semnificație, ceea ce în final crează un design care nu este nici stilat și nici atrăgător, așa cum este în cazul ziarului Timpul, analizat mai sus, sau a ziarului Gardianul, ce va fi descris mai jos.

Sloganul ”Vezi lumea așa cum e ea!” este sloganul publicației monocromatice din raionul Ungheni. Acest ziar are și un site online care poate fi vizitat pentru a revedea articolele recente sau pentru a consulta arhiva existentă. Trebuie să precizăm că structura site-ului www.unghiul.info.md , cât și structura ziarului în ansamblu denotă o bună alegere a șablonului, o bună organizare a paginilor și a informațiilor incluse în acesta.

Este nevoie de o trecere în revistă a rubricilor în care se încadrează articolele scrise pentru Unghiul. Fiind o publicație mai mult generalist ea încadrează materialele sale jurnalistice în rubricile: – În Vizor – Social – Politic – Economic – Cultural – Învățământ – Sport – Sănătate.

Totodată, am sesizat câteva rubrici denumirea cărora este intrigantă: Unghiul de Vedere, Colțul Negru și tete-a-Tete.

Materialele sunt calitative și manifestă, mai ales în ceea ce privește copywriting-ul ( scrierea, alcătuirea sugestivă a titlurilor) aspecte poate chiar mai reușite ca la unele publicații din capitală. Pentru a da dovadă de mai multă persuasivitate, exemplific: ”Basarabia – tărâm al absurdului rus”, ”Clubul oratorilor, acum și la Ungheni”, ”Cum n-am devenit viceprimar”, ”Sindromul ”buricul pământului”. Aranjarea în pagină a materialelor este efectuată original și corespunde normelor de machetare în presa scrisă. Textele sunt divizate în coloane, fotografiile mai mari sunt amplasate spre interiorul ziarului și mai sus decât cele mai mici.

3.2. Recomandări de webredesign a ziarelor în vederea asigurării conformității lor cu cerințele impuse și așteptările cititorilor

Majoritatea cotidienelor și tabloidelor moldovenești sunt pe alb-negru, cu pagini de publicitate color, cotidienele sunt puțin atrăgătoare vizual, și mult mai colorate în perioada electorală. Printre oamenii de presa moldoveni cu vizibilitate ziaristică și publicistică se număra Val Butnaru, Constantin Tănase, Nicolae Negru, Vasile Botnaru, Petru Bogatu, Dumitru Ciubașenco, Sergiu Praporșcic etc. Gheorghe Cojocaru, Igor Cașu, Octavian Țîcu (pe partea istoric – literară).

Prețurile variaza între 2 și 4 lei moldovenești. Site-urile ziarelor arată destul de haotic la nivel grafic dar mai cu seamă structural.

Acest aspect se explică prin numărul constant de pagini a ziarului care trebuie umplute cu ceva informație, adeseori inutilă (în cazul ziarului Jurnal de Chișinău, și Timpul). Iar Unghiul este un ziar în 6 pagini, cu un conținut laconic și orientat tematic, iar structura ziarului este clară și corespunde în mare parte normelor tehnice de machetare.

Diferențe Diferențele atestate în urma analizei și comparației publicațiilor autohtone Timpul, Unghiul și Jurnal sunt următoarele: – denumirile, logo-urile și sloganurile – aria de distribuție (Timpul – național, Unghiul – regional) – periodicitatea (Timpul – cotidian, luni-vineri; Unghiul – lunar) – prețul (Unghiul -3 lei, Timpul- 3-5 lei) – domeniul sau orientarea (la Jurnal e mai mult specializată după cum am observant, Timpul – social politic, Unghiul –generalist, social) – rubricile diferite și temele materialelor specifice politicii editoriale – amplasarea în pagină – calitatea hârtiei (Timpul are cea mai bună calitate a hîrtiei din toate cele trei publicații analizate) – cantitatea de publicitate plasată și tipul ei (în Timpul este cea mai multă publicitate în comparație cu celelalte 2 ziare sus-menționate) – numărul de autori/colaboratori – mesajul social și caracterul informației prezentate – etc. (mai pot fi adăugate și alte diferențe, desigur) . Ziarele analizate în acest studiu de caz sunt publicații mass media pe suport de hârtie ce prezintă informații de interes general sau informații din diverse categorii de interese.

Totuși, fie că este vorba de ziare tipărite pe suport de hârtie sau de ziare în format electronic, ziarele prezintă lumii intregi evenimente și întâmplări din societate și nu numai. Așadar, ziarele joacă un rol important în educarea și cultura cititorilor. Timpul, Unghiul, Jurnal – fiecare din aceste publicații are specificul său la fel cum are și publicul propriu. Chiar dacă periodicitatea acestora ca și prețul, sunt diferite, ele rămân a fi surse de informare prețioase pentru populația din toată țara (Timpul), dintr-o anumită regiune (Unghiul), din capitală (Jurnal). Elementele de stilistică, aspect, machetare, conținut, tematici sunt totuși cele care fac cea mai mare diferență între publicații și le oferă un plus de personalitate și originalitate.

Un lucru care pare ciudat, dar care este afișat cu impertinență ca slogan pe prima pagină a ziarelor este că ziarele precum Timpul, Flux sau Jurnalul de Chișinău se citează între ele și se autonumesc ”independente” (deși mai toata presa este aservită celor câteva puteri politice).

Fiecare ziar a fost analizat din punct de vedere vizual, tehnic și la nivel de conținut și structură. În analiza vizuală s-a discutat despre: proporțiile și spațierile între elemente și așezarea lor în pagină, aspectul general al interfeței, tipul de layout și structura vizuală, culori și fonturi utilizate. La nivel tehnic s-a avut în vedere tehnologiile folosite, funcționalitățile principale oferite cititorilor și un accent deosebit s-a pus pe accesibilitatea ziarelor la nivel vizual și tehnic. Ce tip de conținut se află pe prima pagină din ziar, tipul de informații și modul de prezentare au fost reliefate în secțiunea dedicată analizei conținutului. S-a pus accent și pe structura ziarelor. În final s-au făcut constatări asupra consecvenței ziarelor la o analiză mai aprofundată. Este menținut același design și același nivel de accesibilitate pe toate paginile sau se schimbă frecvent și nu este menținută nici o caracteristică a paginilor precedente.

La nivel de design, majoritatea ziarelor au un layout cu o lățime fixă și sunt aliniate fie în stânga, fie central. O interfață are secțiunile obișnuite: antet, conținut (adesea pe coloane) și subsol. În antet, se află o siglă pe stânga, iar în dreaptă opțiunile cunoscute: contact, număr de pagină, data curentă. De obicei apare o bară orizontală care separa conținutul ziarului de antet.

În antetul secțiunii de conținut există de obicei un breadcrumb și un titlu al paginii curente. Uneori, conținutul paginilor este împărțit pe coloane. Cel mai adesea, există o coloană pentru articole scurte. În subsol, apar date cu privire la copyright-uri, date de contact sumare. Culorile utilizate pe prima pagină nu sunt stridente, ci se caută să fie specifice, să particularizeze imaginile relevante pentru știrile cele mai importante. În general, se folosesc palete de culori de-gajate care să mențină un grad ridicat de lizibilitate a textelor.

La nivel de conținut apar pe prima pagină următoarele: un text mare, o imagine promoțională, care prezintă evenimente recente și/sau proiecte de anvergură. Aproape întotdeauna prima pagină este formată din coloane pentru a lista evenimente, știri, proiecte, etc.

Structura ziarelor noastre este întotdeauna vastă, cu un număr mare de pagini aflate într-o ierarhie elaborată. Se poate observa cu ușurință că designurile ziarelor moldovenești sunt mai puțin îngrijite, detalii de profesionalism sunt adesea neglijate: alinierea elementelor, margini și spațieri consecvente, etc. Aceeași situație este valabilă și la nivel tehnic, unde apar multe erori care degradează imaginea de ansamblu a ziarului, etc. Pentru unele ziare (ex. Unghiul) nici sigla nu este precis definită. În ziarul Unghiul tot aici poate fi încadrat Expresul de Ungheni, însă, gradul de consecvență este ceva mai ridicat, deoarece acestea sunt mai mici – au mai puțin conținut.

Concluzii pentru Capitolul III

Constatăm că în ziarele din Republica Moldova scriitura de presă este apropiată de belestristică: Afectată simbolic, plină de metafore și cu titluri eliptice. Prezența poeziilor în ziarele de informare și zecile de interviuri cu artiști sunt o nouă dovada că trebuie să cauți informația printre rândurile poetice, exact ca la sfârșit de secol XIX.

Problema cea mai mare a ziarelor moldovenești se manifestă la nivel de conținut, dacă punem accent pe acesta. Stilarea conținutului este adeseori neprofesionistă, pare neîngrijit și nearanjat. Mai mult decât atât, conținutul nu este scris pentru un cititor constant, un public elevat. În general, există o lipsă de consecvență care se exprimă în redactarea conținutului ziarelor, în realizarea designurilor și chiar la nivelul tehnic. Se poate spune cu ușurință că ziarele moldovenești, cu puține eforturi, ar putea fi net superioare, dacă s-ar da o atenție asupra detaliilor. În ultimii ani s-a putut observa că discrepanța dintre profesionalismul ziarelor de informare și cele străine, s-a redus considerabil.

CONCLUZII

Prin această lucrare am încercat să ofer o privire de ansamblu asupra a ceea ce a fost, cum e în prezent și ce va fi în legătură cu presa scrisă. Am încercat o descriere a vieții văzută prin prisma noii ere a informației: cum vom trăi și cum ne va schimba Internetul viața

Mediul online nu ar trebui privit ca o amenințare, ci ca o sursă profitabilă de venit, un mijloc de creștere a vizibilității, de a ajunge la publicul țintă mult mai ușor decât se întâmpla înainte.

Se poate observa că presa online are un număr din ce în ce mai mare de cititori, în special din rândul generației tinere. În schimb, presa scrisă va trebui să facă eforturi pentru a-si păstra măcar numărul actual de cititori. Va trebui să acorde mai multă importanță opiniilor cititorilor, să le ofere informațiile pe care și le doresc și să atragă cât mai mulți noi cititori.

Vorbind despre era digitală, știm ca Internetul este un mediu mereu în schimbare. De aceea nu putem fi siguri că articolele din presa online vor fi disponibile mereu gratuit. Atunci, o afirmație de genul “Presa scrisă nu are nici o șansă în noua eră a informației și cu timpul va avea din ce în ce mai puțini cititori, iar până la urmă va dispărea”, ar fi eronată.

Ceea ce am încercat eu să subliniez a fost faptul că atât presa scrisă, cât și cea online, au și avantaje, dar și dezavantaje, dar totuși fiecare are locul ei bine stabilit și pentru mulți așa va rămâne.

Web-ul din Republica Moldova nu poate decât sa crească. Publicațiile exclusiv online, precum portalurile de stiri Interlic.md, bassapress.md infotag.md etc. dintre care ultimul este o expresie a convergenței media, de vreme ce utilizează resursele unor tiparituri și instituții audiovizuale apartinând grupului MediaPro, sunt exemple pozitive, care arată ca întreprinderile online pot avea o voce distinctă în peisajul jurnalismului moldovenesc.

Numarul utilizatorilor Net-ului crește rapid, iar liberalizarea industriei telecomunicațiilor va duce probabil la o adevarată explozie în privința accesului la Internet. Monopolul Moldtelecom, compania națională de telefonie, asupra telefoniei fixe va lua sfârsit poate, iar marile companii de cablu și furnizorii de servicii Internet se pregătesc să intre pe piață.

Cu o populație Internet în continua crestere, este normal ca și asteptările utilizatorilor Net-ului să crească. Atunci când un portal de Web precum Romania Online va fi accesat de milioane și nu de două sute de mii de utilizatori, se prea poate ca simpla preluare a știrilor transmise de agențiile de presa să nu mai fie suficientă pentru că surferii să continue să se întoarcă la respectivul site.

În viitor, utilizatorii vor ști mai multe despre caracteristicile unice ale Internetului și vor fi mai pretentioși vizavi de site-urile de știri. Productia de tip shovelware nu va mai fi suficientă pentru a atrage acesti utilizatori, iar cei care se ocupă de publicațiile online va trebui să se folosească mai bine de specificitatea Internetului. Probabil, la acea vreme vom găsi mai multe articole online organizate într-o structură nonlineară, iar site-urile vor exploata posibilitatea introducerii de link-uri utile și elemente multimedia.

Din punctul de vedere al conținutului, site-urile de știri reproduc, doar, versiunile tiparite ale publicațiilor. Link-urile în interiorul articolelor și pe marginea sau la sfârsitul acestora, către alte articole sau site-uri relevante pentru subiect, sunt aproape inexistente, iar elementele multimedia sau alte elemente care să adauge valoare articolelor sunt, de asemenea, cvasi-absente. Totuși, marile site-uri de știri oferă acces către arhive în care articolele pot fi căutate după cuvinte-cheie și încearcă să stimuleze implicarea cititorilor, dându-le posibilitatea de a publica reacții la subiectele abordate și sa interactioneze între ei prin intermediul forumurilor online.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

http://www.sferaonline.ro/sectiuni/stiri/article/?id=791 (consultat la 10.06.2010)

http://www.cyberjournalist.net/how-media-consumption-has-changed-since-2000 / (consultat la 01.07, or a 09.30)

http://www.cyberjournalist.net/online-news-growing-as-a-source/ (consultat in 06.07,ora 20.00)

Infotainment – combinația dintre divertisment și informare

Wikipedia.org- Digital Age (consultat la 01.06.2010)

Kris Jamsa, Ken Cope, Programarea aplicațiilor Internet , București, Ed. All Educational, 1999, p.7

Nicholas Negroponte, Era digitală, București, Editura All Educational, 1999, p.25

Nicholas Negroponte, Era digitală, București, Editura All Educational, 1999, p.76

Extrase din conferinta “Noi ziare. Noi cititori”, organizata de Fundatia Konrad Adenauer Stiftung, pe 8 decembrie, la Zagreb (Croatia), http://www.youtube.com/watch?v=ePcmlLy-Smw&feature=related (consultat la 01.05.2010)

Weiner, R. – Webster’s New World Dictionary of Media and Communications, Simon & Schuster Inc., New York, 1990, p.104

Zamfir, C., Vlăsceanu, L. (coordonatori) – Dicționar de sociologie, Babel, București, 1993, p.124-126

Allen, R.R. – „Communication” în Compton’s Interactive Encyclopedia, London, 1999

Aceasta a fost una dintre concluziile conferinței provocatoare “Noi ziare. Noi cititori”, organizată de Fundația Konrad Adenauer Stiftung, pe 8 decembrie, la Zagreb (Croatia). Evenimentul a marcat 400 de ani de la apariția primului ziar. (http://www.youtube.com/watch?v=ePcmlLy-Smw&feature=related) ( consultat la 01.05.2010)

http://www.underclick.ro/articol-479-Noua_era_digitala.html (consultat la 10.06.2010)

Anexa 1

http://www.ipp.md/public/files/Barometru

Atât comunicarea prin intermediul blogului personal cât și cea prin intermediul rețelelor de socializare sunt integrate de unii teoreticieni media într-o paradigmă particulară, cea a „comunicării de masă a sinelui“ („mass self-communication“, cf. M. CASTELLS: „Communica-tion, Power and Counter-power in the Network Society“, International Journal of Communica-tion 1 /2007, p. 238-266.

N. CARPENTIER et alii (ed.): Media Technologies and Democracy in an Enlarged Europe, Tartu: Tartu University Press, 2007, p. 97; vezi și GUȚU: ibid., p. 24.

gatekeeper – persoana/grup care controlează accesul către ceva/cineva

J. Bierhoff, M. van Dusseldorp, R. Scullion, op.cit., p. 52

Jan Bierhoff, Monique van Dusseldorp, Roisin Scullion, The future of the printed press. Challenges in a digital world, Maastricht, European Journalism Centre, 1999, p. 9

http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_6467/Viitorul-presei-va-fi-online.html (consultat in 12.06.2010)

Jan Bierhoff, Monique van Dusseldorp, Roisin Scullion, op.cit, Maastricht, European Journalism Centre, 1999 , p. 24

J. Bierhoff, M. van Dusseldorp, R. Scullion, op.cit., p.49

www.911memorial.org

www.sigur.info

http://blogs.reuters.com/mediafile/2010/06/30/the-future-of-newspapers-via-sam-zell/ (consultat la 01.07, ora 09.30)

Rick Tompson, Writing for broadcast journalist, 2005, Routledge, p.149

http://www.cyberjournalist.net/news/000118.php (consultat la 02.07, ora 16.00)

Jane Dorner, Writing for the Internet, Oxford, One Step Ahead, 2002, p.18

Cf. GUȚU: ibid., p. 30. Vezi și O. DRĂGHIA: „Comentezi? Comentariul on-line, între democrație și mojicie“, Observatorul Cultural, 465/2009, p. 11.

J. LOHISSE: Comunicarea. De la transmiterea mecanică la interacțiune, Iași: Polirom, 2002, p. 87.

LOHISSE 2002, p. 87.

http://unimedia.info/stiri/rusia-regreta-rezolutia-cu-privire-la-regiunea-transnistreana-adoptata-de-pe-72160.html

. CESEREANU: Imaginarul violent al românilor, București: Humanitas, 2003.

D. Lasica, A Scorecard for Net News Ethics, articol publicat pe 2 aprilie 2002 în Online Journalism Review, http://www.ojr.org/lasica/1017775272.php

(J.D. Lasica, A Scorecard for Net News Ethics, articol publicat pe 2 aprilie 2002 în Online Journalism Review, (http://www.ojr.org/ojr/lasica/1017775272.php).

Ibidem

Cristina Coman, Relațiile publice și mass-media, Iași, Ed, Polirom, 2004, p.87

Richard Keeble(coord), Presa scrisă. O introducere critică, Iași , Ed. Polirom, 2009, p268

Richard Keeble(coord), op.cit., Iași, Ed. Polirom, 2009, p270

Guțu, Dоrina, New media, Bucuresti, Ed. Tritоnic, 2007

Thomson, Jоhn, Media și mоdernitatea. О teоrie sоcială a mass-media, București, Ed. Antet, 2000

FLICHY, Patrice, О istоrie a cоmunicării mоderne. Spațiu public și viață privată, Iași, Ed. Pоlirоm, 1999

Timpul.md

Jurnal.md

Unghiul.info

ANEXE

Anexa 1

Anexa 2

Acronime (abrevieri ale unor expresii și propoziții comune, folosite in mesajele electronice)

Acronim Descriere Explicații

AISI Dupa cum vad As I See It

ASAP Cat de curand posibil As Soon As Possible

B4 Inainte Before

BOT Inapoi la subiect Back On Topic

BTW Apropo By The Way

FUBAR Ireparabil <Expletive>Up Beyound All Repair

FWTW Pentru ceea ce merita For What It’s Worth

FYI Pentru informarea dvs. For Your Informațion

GIGO Gunoi folosesti, gunoi obțiiGarbage In Garbage Out

IBTD Sper sa difere    I Beg To Differ

IMCO Parerea mea este ca In My Considerend Opinion

IOW Cu alte cuvinte In Other Words

KISS Exprima-te simplu   Keep It Simple Stupid

LOL Razand zgomotos Laughing Out Loud

NBFD Nici o scofala No Big <Expletive> Deal

NRN Raspunsul nu e necesarNo Reply Necessary

OBTW Oh, apropo Oh By The Way

RBTL Citeste printre randuri Read Between The Lines

ROTFL Ma tavalesc de ras Rolling On The Floor Laughing

ROTM Chiar pe bani Right On The Money

RTFM Citeste manualul Read The <Expletive > Manual

SOL Fara noroc <Expletive> Outta Luck

TAFL Plimba ursul Take a Flying Leap

TIA Multumesc anticipat Thanks In Advance

YGBK Cred ca glumesti    You Gotta Be Kidding

Motoare de cautare

Limbajul de cautare (operatorii cel mai des folosiți)

Anexa 3. Notorietatea ziarelor (săptămânale/ cotidiene) la nivel național

Notă: Prima mențiune este întrebare cu un singur răspuns, alte mențiuni spontan, notorietate asistată și notorietate totală este întrebare cu răspuns multiplu (sunt indicate doar valorile de „Da”)

Tabelul . Notorietatea revistelor la nivel național

Anexa 4 Audiența ziarelor la nivel național

Tabelul . Audiența săptămânalelor la nivel național

Audiența revistelor la nivel național

Sursa: http://www.ijc.md/bulmm/2012%20iunie/rom/34_40_MM_iunie_2012_RO-9.pdf

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

http://www.sferaonline.ro/sectiuni/stiri/article/?id=791 (consultat la 10.06.2010)

http://www.cyberjournalist.net/how-media-consumption-has-changed-since-2000 / (consultat la 01.07, or a 09.30)

http://www.cyberjournalist.net/online-news-growing-as-a-source/ (consultat in 06.07,ora 20.00)

Infotainment – combinația dintre divertisment și informare

Wikipedia.org- Digital Age (consultat la 01.06.2010)

Kris Jamsa, Ken Cope, Programarea aplicațiilor Internet , București, Ed. All Educational, 1999, p.7

Nicholas Negroponte, Era digitală, București, Editura All Educational, 1999, p.25

Nicholas Negroponte, Era digitală, București, Editura All Educational, 1999, p.76

Extrase din conferinta “Noi ziare. Noi cititori”, organizata de Fundatia Konrad Adenauer Stiftung, pe 8 decembrie, la Zagreb (Croatia), http://www.youtube.com/watch?v=ePcmlLy-Smw&feature=related (consultat la 01.05.2010)

Weiner, R. – Webster’s New World Dictionary of Media and Communications, Simon & Schuster Inc., New York, 1990, p.104

Zamfir, C., Vlăsceanu, L. (coordonatori) – Dicționar de sociologie, Babel, București, 1993, p.124-126

Allen, R.R. – „Communication” în Compton’s Interactive Encyclopedia, London, 1999

Aceasta a fost una dintre concluziile conferinței provocatoare “Noi ziare. Noi cititori”, organizată de Fundația Konrad Adenauer Stiftung, pe 8 decembrie, la Zagreb (Croatia). Evenimentul a marcat 400 de ani de la apariția primului ziar. (http://www.youtube.com/watch?v=ePcmlLy-Smw&feature=related) ( consultat la 01.05.2010)

http://www.underclick.ro/articol-479-Noua_era_digitala.html (consultat la 10.06.2010)

Anexa 1

http://www.ipp.md/public/files/Barometru

Atât comunicarea prin intermediul blogului personal cât și cea prin intermediul rețelelor de socializare sunt integrate de unii teoreticieni media într-o paradigmă particulară, cea a „comunicării de masă a sinelui“ („mass self-communication“, cf. M. CASTELLS: „Communica-tion, Power and Counter-power in the Network Society“, International Journal of Communica-tion 1 /2007, p. 238-266.

N. CARPENTIER et alii (ed.): Media Technologies and Democracy in an Enlarged Europe, Tartu: Tartu University Press, 2007, p. 97; vezi și GUȚU: ibid., p. 24.

gatekeeper – persoana/grup care controlează accesul către ceva/cineva

J. Bierhoff, M. van Dusseldorp, R. Scullion, op.cit., p. 52

Jan Bierhoff, Monique van Dusseldorp, Roisin Scullion, The future of the printed press. Challenges in a digital world, Maastricht, European Journalism Centre, 1999, p. 9

http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_6467/Viitorul-presei-va-fi-online.html (consultat in 12.06.2010)

Jan Bierhoff, Monique van Dusseldorp, Roisin Scullion, op.cit, Maastricht, European Journalism Centre, 1999 , p. 24

J. Bierhoff, M. van Dusseldorp, R. Scullion, op.cit., p.49

www.911memorial.org

www.sigur.info

http://blogs.reuters.com/mediafile/2010/06/30/the-future-of-newspapers-via-sam-zell/ (consultat la 01.07, ora 09.30)

Rick Tompson, Writing for broadcast journalist, 2005, Routledge, p.149

http://www.cyberjournalist.net/news/000118.php (consultat la 02.07, ora 16.00)

Jane Dorner, Writing for the Internet, Oxford, One Step Ahead, 2002, p.18

Cf. GUȚU: ibid., p. 30. Vezi și O. DRĂGHIA: „Comentezi? Comentariul on-line, între democrație și mojicie“, Observatorul Cultural, 465/2009, p. 11.

J. LOHISSE: Comunicarea. De la transmiterea mecanică la interacțiune, Iași: Polirom, 2002, p. 87.

LOHISSE 2002, p. 87.

http://unimedia.info/stiri/rusia-regreta-rezolutia-cu-privire-la-regiunea-transnistreana-adoptata-de-pe-72160.html

. CESEREANU: Imaginarul violent al românilor, București: Humanitas, 2003.

D. Lasica, A Scorecard for Net News Ethics, articol publicat pe 2 aprilie 2002 în Online Journalism Review, http://www.ojr.org/lasica/1017775272.php

(J.D. Lasica, A Scorecard for Net News Ethics, articol publicat pe 2 aprilie 2002 în Online Journalism Review, (http://www.ojr.org/ojr/lasica/1017775272.php).

Ibidem

Cristina Coman, Relațiile publice și mass-media, Iași, Ed, Polirom, 2004, p.87

Richard Keeble(coord), Presa scrisă. O introducere critică, Iași , Ed. Polirom, 2009, p268

Richard Keeble(coord), op.cit., Iași, Ed. Polirom, 2009, p270

Guțu, Dоrina, New media, Bucuresti, Ed. Tritоnic, 2007

Thomson, Jоhn, Media și mоdernitatea. О teоrie sоcială a mass-media, București, Ed. Antet, 2000

FLICHY, Patrice, О istоrie a cоmunicării mоderne. Spațiu public și viață privată, Iași, Ed. Pоlirоm, 1999

Timpul.md

Jurnal.md

Unghiul.info

ANEXE

Anexa 1

Anexa 2

Acronime (abrevieri ale unor expresii și propoziții comune, folosite in mesajele electronice)

Acronim Descriere Explicații

AISI Dupa cum vad As I See It

ASAP Cat de curand posibil As Soon As Possible

B4 Inainte Before

BOT Inapoi la subiect Back On Topic

BTW Apropo By The Way

FUBAR Ireparabil <Expletive>Up Beyound All Repair

FWTW Pentru ceea ce merita For What It’s Worth

FYI Pentru informarea dvs. For Your Informațion

GIGO Gunoi folosesti, gunoi obțiiGarbage In Garbage Out

IBTD Sper sa difere    I Beg To Differ

IMCO Parerea mea este ca In My Considerend Opinion

IOW Cu alte cuvinte In Other Words

KISS Exprima-te simplu   Keep It Simple Stupid

LOL Razand zgomotos Laughing Out Loud

NBFD Nici o scofala No Big <Expletive> Deal

NRN Raspunsul nu e necesarNo Reply Necessary

OBTW Oh, apropo Oh By The Way

RBTL Citeste printre randuri Read Between The Lines

ROTFL Ma tavalesc de ras Rolling On The Floor Laughing

ROTM Chiar pe bani Right On The Money

RTFM Citeste manualul Read The <Expletive > Manual

SOL Fara noroc <Expletive> Outta Luck

TAFL Plimba ursul Take a Flying Leap

TIA Multumesc anticipat Thanks In Advance

YGBK Cred ca glumesti    You Gotta Be Kidding

Motoare de cautare

Limbajul de cautare (operatorii cel mai des folosiți)

Anexa 3. Notorietatea ziarelor (săptămânale/ cotidiene) la nivel național

Notă: Prima mențiune este întrebare cu un singur răspuns, alte mențiuni spontan, notorietate asistată și notorietate totală este întrebare cu răspuns multiplu (sunt indicate doar valorile de „Da”)

Tabelul . Notorietatea revistelor la nivel național

Anexa 4 Audiența ziarelor la nivel național

Tabelul . Audiența săptămânalelor la nivel național

Audiența revistelor la nivel național

Sursa: http://www.ijc.md/bulmm/2012%20iunie/rom/34_40_MM_iunie_2012_RO-9.pdf