Impresariat Artistic In Show Biz

LUCRARE DE LICENȚĂ

Impresariat artistic

in show-biz

CUPRINS

Introducere

I. Conceptul de divertisment

I.1. Definirea și elementele caracteristice ale show-ului

I.2. Principii generale ale activității de show-biz

II. Realizarea strategiei în show-biz

II.1 Motivele alegerii impresariatului artistic

II.2 Rolul și strategia impresarului în show-biz

II.3 Relația ambivalentă impresar-jurnalist – Studiu de caz: “Cedibility of Public Relations for Journalists”

III.Activitatea specialistului de PR în show-biz, element al tacticii

III.1 Legătura dintre relațiile publice și organizarea evenimentelor

III.2 Relația dintre PR, impresar și artist – Studii de caz: Oprah Gail Winfrey; Andreea Esca; Loredana și Canaf

Concluzie

Anexă – Exemplu de contract între firma de impresariere și artist

Bibliografie

INTRODUCERE

Suntem captivi unei noi ere lipsite de etică și moralitate, bazată pe consumerism și ignoranță. Primim un flux continuu de informații, de noi tehnologii, acceptând ceea ce ni se transmite prin intermediul mass-media, influență ce stă la baza apariției showbiz-ului.

Cuvântul showbiz este prescurtarea relativ recentă a expresiei engleze "show business", “care înseamnă industria și afacerile din domeniile divertisment, agrement și recreație, mai ales în  S.U.A” . Inițial, această expresie se folosea în jargonul profesional respectiv. Între timp, expresia s-a răspândit în întreaga lume, în special datorită mediilor de presă scrisă, radio și TV.

De obicei, conceptul de show-biz se referă la companiile de impresariat artistic, de agenți, manageri de producție sau de distribuție din domeniul artistic. Poate include și artiștii ce își desfășoară activitatea în toate genurile de spectacole de cinema, televiziune, teatru sau muzică.

În viața de zi cu zi, showbiz-ul este perceput ca o alternativă a vieții cotidiene, fascinând prin imaginile iluzorii pline de lux, desfrâu, băuturi fine, droguri, covor roșu, articole vestimentare scumpe, unicate, bunuri, dar și proprietăți impozante- intangibile pentru omul de rând. Puțini dintre aspiranții la această viață nebună cunosc cu adevarat secretul ce stă în „spatele” unei astfel de vieți. Companiile de showbiz au de obicei o structură clară, strictă, ele urmărind doar realizarea de profit cât mai mare. Pentru capitalul investit sau împrumutat, creditorii lor cer și ei, la rândul lor, dividende sau dobânzi înalte. Așadar, companiile încearcă întotdeauna să ia sub contract exclusiv artiștii considerați a fi cei mai buni cu scopul de a-i influența pozitiv pe criticii și comentatorii de artă, astfel, atrăgând și mai mult public la spectacolele respective, în speranța măririi și mai mult a profiturilor.

Din dorința de optimizare a activității de management artistic, showbiz-ul se alătură celorlalte componente ale economiei mondiale, bazate pe consumerism și producție de masă. Profiturile cât mai mari, reprezintă pentru companiile din showbiz punerea accentului pe repetarea spectacolelor de succes, cu artiști și numere deja cunoscute, dar din păcate mai puțin pe elementele noi și ingenioase. Repetivitatea din showbiz se poate observa cel mai ușor în heavy rotation-ul (lista pieselor ce sunt difuzate si redifuzate) din umbra strategiei trusturilor mari de radio-tv, ce difuzează în mod abuziv, câteodată chiar obsesiv anumite piese muzicale sau show-uri TV, ducând la o saturare a audienței, dar nu înainte de crearea de profituri enorme în urma acestor strategii. Ca un exemplu actual din showbiz-ul românesc, menționez piesa artistului Connect-R, intitulată “Vara nu dorm”. Difuzarea melodiei pe toate rețelele radio/tv incepând cu primăvara anului 2012 și terminând odată cu venirea iernii, l-au propulsat pe cântăreț ca fiind vedeta națională cea mai cunoscută, umplând agenda de spectacole live, el fiind desemnat artistul cu cele mai mari încasări în 2012. Cu siguranță, compania de management artistic sub al cărui contract exclusiv este artistul Connect-R și-a atins scopul strategiei agresive din 2012. În urma ”succesului”, profitul este împărțit între artist, compania de management artistic, casa de discuri și trusturile radio/tv ce fac parte din formarea strategiei.

Cu toate acestea, există încă specialiști în relații publice ce stau in spatele companiilor de management artistic care totuși au țelul de a-și transforma artistul sau vedeta în simboluri pentru generațiile următoare, specialiști care au o viziune asupra conceptului de showbiz dincolo de nuditate și excentrism. Un exemplu în acest sens este echipa ce i-a dat viață brand-ului Ștefan Bănică, artist ce a menținut o linie constantă in showbiz-ul românesc, fiind apreciat pentru spectacolele live, dar și pentru aparițiile ca prezentator TV sau actor de cinema. Rezistând tentațiilor showbiz-ului actual, putem spune cu tărie că Ștefan Bănică străbate cu succes călatoria începută de tatăl său în lumea divertismentului românesc. Acest aspect nu putea fi realizat fară o echipă profesionistă, fară devotament, muncă dar și respectarea unor principii morale și etice.

Această lucrare va crea tabloul unei “excursii” în lumea showbiz-ului, dezvăluind aspecte din spatele scenei. Teza prezintă semnificația divertismentului și schimbările survenite în ultimii ani. Prima parte a primului capitol al lucrării prezintă lumea sclipitoare a show-urilor, dezvăluie o scurtă ierarhizare și aduce în prim plan ceea ce înseamnă cu adevărat show. După această scurtă prezentare a unei lumi strălucitoare, urmează capitolul ce prezintă comunicarea, organizarea și relaționarea în showbiz. Acest capitol are menirea de a aduce transparență asupra activităților care au loc în spatele scenei.

În al doilea subcapitol vom afla de ce este show biz și nu doar show și principii generale ce stau la baza și în umbra acestui business. Industria spectacolului este o lume guvernată în principal de artiști, impresari artistici, organizatori de spectacole, public, mass – media și sponsori. În showbiz, ca și în alte domenii, se vorbește din ce în ce mai mult de profesionalism și mai apoi de afacere, altfel spus, ca să faci bani trebuie întâi să dovedești că ești un profesionist, deci să ai competențele cerute de ocupația respectivă.

În al doilea capitol prezint lumea divertismentului ce este în strânsă legătură cu lumea presei, așadar, al treliea subcapitol tratează subiectul relației dintre reprezentantul artiștilor, care este impresarul, și mass-media. Relația se poate defini ca una de tip „love – hate”, pentru că, așa cum este tratat în lucrare, jurnaliștii iubesc relaționiștii publici și vice-versa, datorită informațiilor care le sunt furnizate și datorită publicității care se realizează, dar în același timp, își găsesc mereu puncte slabe, rezultate in urma informațiilor prea puține sau publicității negative. Atașat acestui subcapitol este studiul de caz despre Oprah Winfrey –realizator TV ce a reușit in showbiz.

Artiștii sunt ca o orchestră fară dirijor, apariția impresarilor fiind o necesitate.
Impresarul artistic, promoter-ul, agentul sau „artistic agents”-ul (talent agents, bookers agency – agent de talent sau agent de rezervare- persoana ce găsește locuri de muncă actorilor, muzicienilor, autorilor, regizorilor, producătorilor, sportivilor profesioniști, scriitorilor ziariștilor si altor persoane din diverse afaceri de divertisment si de difuzare), este o persoana fizică sau o persoana juridică (companie), ce funcționează ca un intermediar.Impresarul, în baza unei înțelegeri scrise cu artistul (artiștii, trupa), acționează în numele și pe seama acestuia (acestora) pentru identificarea posibilităților de  execuție ori interpretare a unor opera artistice.Impresarul artistic elaborează și susține ofertele de prestație artistică ale artiștilor pe care-i reprezintă în fața clienților, promovează, poartă discuții de specialitate și negociază atât clauzele standard ale contractelor dintre artiști și beneficiari, cât și modul specific de lucru al artiștilor. Ei sunt ceea ce artiștii nu sunt- oamenii care organizează evenimente, cei care semnează contracte în favoarea clientului său, cei care creează o reprezentare a artistului în inimile fanilor. Impresarii sunt rațiunea a artiștilor și sunt cei care intermediază legaturile externe ale artiștilor.

Al treilea capitol dezvăluie faptul că artiștii se pot desfășura doar în anumite medii, fapt pentru care relaționistului public trebuie să organizeze evenimente sau să se implice activ în organizarea evenimentelor. In a doua jumatate a lucrării, primul subcapitol, prezintă desfășurarea unui eveniment, activitatea echipei, ce rol are impresarul în acest scenariu și nu în ultimul rând, ce trebuie să se întâmple după ce evenimentul sau spectacolul a luat sfârșit.

Ultimul capitol al lucrării aduce în prim-plan contribuția specialiștilor în relații pubice în industria divertismentului. Așa cum nu există muzică fără sunet, nu există nici artist în lumea showbiz-ului fără impresar. În aceasta ultimă parte a lucrării am decis sa descriu relația dintre PR impresar și artist. Atașat acestui ultimului subcapitol sunt studii de caz: Canaf, Loredana, Oprah Gail Winfrey si Andreea Esca – persoane ce au reușit in show biz.

Impresarul ia produsul, găsește cel mai atractiv ambalaj, impăturește produsul, îi brodează o fundiță și îl livrează consumatorilor (publicului). El este călăuza artistului, uneori psihologul prietenul dar si cel care il poate trezi la realitate, fara el, artistul nu reușește să-și pună în valoare calitățile, să-și ascundă defectele și să strălucească în permanență.

Cap. I. CONCEPTUL DE DIVERTISMENT

Divertismentul este o componentă a vieții ce ne determină uneori să ne trezim dimineața cu zâmbetul pe buze, să rezistăm la locul de muncă o zi întreagă și să apreciem viața așa cum e ea, cu bune și cu rele. Acest lucru este datorat industiei ce poartă numele de “divertisment”, și are rolul de a ne descreți frunțile și de a ne detașa de viața cotidiană monotonă. Divetismentul este petrecerea ușoară și agreabilă a timpului. Adulții preferă sa vizioneze un film bun urmărindu-l cu plăcere maximă și mult interes sau să privească un show TV, adolescenții și tinerii acultă muzica favorită pentru relaxare, iar copiii se pot bucura de minunata lume a desenelor animate. Toate acestea formează divertismentul ca și concept și sunt parte componentă a vieții noastre.

“Consumatorii sunt tot mai implicați in realizarea campaniilor de publicitate pe masură ce digitalul devine esențial in comunicare. Prin urmare, specialiștii in marketing și-au dat seama că oamenilor le place atât publicitatea cât și divertismentul”, a declarat pentru Wall-Street.ro, Johan Ohlson, directorul de creatie al agentiei de publicitate Saatchi&Saatchi Romania.

I.1. Definirea și elementele caracteristice ale show-ului

Divertismentul este o parte din orice activitate ce conferă relaxare sau care permite oamenilor să se amuze în timpul lor liber. Uneori, divertismentul poate fi pasiv, de pildă momentul in care vizionezi un film sau atunci când asculți muzică. Totodată divertismentul poate fi activ luând forma jocurilor de orice tip (jocuri de cărți, jocul de baschet, etc.). În general, acest tip de divertisment (cel de tip activ) este considerat cu adevărat relaxant.

Industria care se ocupă de astfel de activități relaxante poarta numele de “Industria divertismentului”. Aceasta ocupă o vastă arie care cuprind: concertele, cinematografia, teatrul, sportul, jocurile, dansul etc.

Desenele animate sunt doar o parte a industriei divertismentului și, deși scopul lor pare că este de a amuza copiii, sunt de multe ori privite și de către adulți. În ceea ce privește teatrul, cinematografia sau orice altă formă de spectacol “live” ca spectacolele de circ, spectacolele de tip musical sau monologul sunt parte integrantă a industrie divertismentului.

În general, atunci când folosim cuvântul divertisment, facem referire la o modalitate de recreere, la acele lucruri care ne fac să ne destindem și să ne amuzăm.vărat relaxant.

Industria care se ocupă de astfel de activități relaxante poarta numele de “Industria divertismentului”. Aceasta ocupă o vastă arie care cuprind: concertele, cinematografia, teatrul, sportul, jocurile, dansul etc.

Desenele animate sunt doar o parte a industriei divertismentului și, deși scopul lor pare că este de a amuza copiii, sunt de multe ori privite și de către adulți. În ceea ce privește teatrul, cinematografia sau orice altă formă de spectacol “live” ca spectacolele de circ, spectacolele de tip musical sau monologul sunt parte integrantă a industrie divertismentului.

În general, atunci când folosim cuvântul divertisment, facem referire la o modalitate de recreere, la acele lucruri care ne fac să ne destindem și să ne amuzăm.

Una dintre formele divertismentului o constituie benzile desenate ce au dat viață unor personaje ca Superman sau Batman, personaje ce au ajuns legende și care bucură viața fiecărui copil.

O parte importantă a divertismentului se desprinde din dans și muzică. Foarte mulți oameni consideră dansul de societate ca fiind o formă de relaxare, deci de divertisment, fapt pentru care au apărut spectacolele și concursurile de dans sportiv care reușesc de fiecare dată să stârnească interesul publicului larg. Bineînțeles, dansul nu ar exista fară muzică, așadar este de la sine înțeles faptul că muzica și dansul se completează armonios.

Jocurile relaxează și distrează, ele fiind interactive. Relaxarea si distracția nu sunt singurele atribute ale jocului, de pildă, șah-ul, este un joc ce ajută la formarea unei gândiri logice sau jocurile de noroc, pot aduce un plus pe partea veniturilor materiale auxiliare. Jocurile au ca scop dezvoltarea copiilor si a capacitații interculturale ajutându-l astfel, să se integreze mai ușor într-un anumit mediu social.

Acestea nu sunt singurele forme de divertisment despre care am ales să scriu in lucrare. În cele ce urmează, voi prezenta cele mai cunoscute forme de divertisment din această industrie. Voi descrie fascinația concertelor, a prelegerilor, a misterelor, a magiei, a mass–media și a dansului.

Concertele

Concertele sunt acele spectacole muzicale, ce au loc în fața unui public larg. Muzica poate fi interpretată de un singur solist sub forma unui recital, sau de o formație de tipul unei orchestre, cor, ansamblu etc. Spectacolul artistic poate avea loc într-o varietate de spații precum barurile, cluburile, sălile de spectacol, stadioanele etc. Deși la baza unui concert stă o nevoie continuă a artiștilor de a-și împărtăși actul artistic fanilor, motorul punerii în practică și realizării acestor spectacole este totuși reprezentat de aspectul material. Aceste concerte au și menirea de a oferi artistului interpret notorietate, multe fiind cazurile când se organizează turnee de promovare a unor albume. Durata unui concert sau a unui turneu poate varia în funcție de formație sau de natura evenimentului. Cel mai cunoscut turneu din lume este cel al formației The Rolling Stones “A Bigger Bang Tour” ce s-a desfășurat între 2005 și 2007 și a avut încasări de aproximativ 558 milioane de dolari, în timp ce turneul solo cu cele mai mari venituri a aparținut Madonnei –“Sticky & Sweet Tour” desfășurat în perioada 2008-2009, mărind conturile starului cu 408 milioane de dolari. Turneele cele mai reușite sunt considerate ca aparținând formațiilor celebre și cu renume mondial. Spectacolele marilor artiști te transpun intr-o altă lume, creează o atmosferă memorabilă cu ajutorul efectelor de lumini,artificiilor, efectelor speciale și a recuzitei. Printre marii artiști ce au adus fanii pe culmile extazului sunt Michael Jackson, Pink Floyd, ACDC, Janis Joplin, Amy Winehouse, Madonna etc). Uneori concertele pot lua forma unor festivaluri ca celebrul Woodstock ce este văzut ca fiind cel mai renumit festival din anii 1970.

Conferința / Prelegerea

Conferința este o expunere orală realizată in public asupra unui subiect, menită să informeze, să omagieze sau să instruiască oamenii, spre exemplu o conferință a unui profesor universitar asupra temei “Discriminarea rromilor”. Conferințele sau prelegerile nu sunt folosite doar în mediul academic sau științific, ci și în medii cinematografice sau teatrale. Orice persoana căreia îi este înmânat un premiu la un moment dat va ține o scurtă prelegere în care va mulțumi celor care l-au ajutat, rupând astfel monotonia și seriozitatea unei seri foarte formale. Acest tip de divertisment își are originile încă din cele mai vechi timpuri; se vorbește despre prelegerile ținute în antichitate, prelegeri ce erau uneori acide și amuzante în același timp și care aveau rolul de a sublinia anumite defecte ale unei persoane sau ale unei instituții. În zilele noastre putem folosi o varietate de suporturi de programare hi-fi cum ar fi softwear-ul Microsoft Power Point sau softwear-ul Prezi. Videoproiectorul este un plus pentru a atrage auditoriul și a transforma o prelegere ce are la bază instruirea și învățarea într-o prelegere antrenantă și atractivă, deci distractivă.

Magia

Magia poate fi văzută ca un ansamblu de procedee oculte ce se desfășoară cu scopul de a invoca anumite forțe supranaturale având ca rezultat un miracol. Actele de magie își au originile din cele mai vechi timpuri. Analiștii afirmă astăzi, că cel mai probabil, Calul Troian s-a folosit de iluzionism. Primele lucruri scrise despre magie apar în 1584, când Reginald Scot publica “Discoverie of Witchcraft”, scopul său fiind deconspirarea marilor mistere ale actelor de magie. Această carte și-a găsit însă sfârșitul în 1603, când toate exemplarele au fost arse. Magia așa cum o cunoaștem azi stă sub tutela lui Jean Eugène Robert-Houdini (1805-1871), care a renunțat la ceasornicărie pentru a deveni magician în anul 1840.

Ca formă de divertisment, magia a evoluat de la spectacolele de teatru la emisiunile tematice cu audiențe impresionante. Principale iluzii regăsite in show-urile de magie sunt transformările, disparițiile, producerea, refacerea, evadarea, levitația, penetrarea, prevestirea etc. Scopul numerelor de magie este să amuze și să creeze un sentiment de uimire în ciuda faptului că publicul este conștient că este iluzionat. Frumusețea magiei se trage și din faptul că ramâne un mare mister, asta pentru că majoritatea magicienilor refuză să-și dezvăluie secretele.

Mass – media (emisiuni de divertisment, reviste cu un caracter dedicat relaxării etc.)

Mass-media reprezintă mijloacele tehnice (radio, televiziune, presă, internet etc.) ce duc la comunicarea în masă a informațiilor. Termenul “mass-media” a fost folosit pentru prima dată în 1920, odată cu avântul explosiv al rețelei de radio, a ziarelor și a revistelor. Pentru a putea crea o sferă a mass-mediei trebuie să facem referire la ceea ce specialiștii numesc “mainstream media” ce cuprinde : teatrul, jurnalismul, relațiile publice, înregistrările audio, emisiile, filmele, internetul, publicitatea, jocurile video și “personal media” (bloguri, pagini de socializare etc.).

Am precizat la începutul enumerării “teatrul” ca fiind o formă de media – încă din perioada antică se fac referiri la piese de teatru ce aveau ca scop atât divertismenutul cât și informarea sau manipularea.

Revistele sunt una dintre cele mai cunoscute forme ale mass–mediei. Prima revistă/carte cu scop de destindere a fost scrisa în 868 î. Hr. în China și se numește “Diamond Sutra”. Această revistă avea o puternică tentă erotică și este pioniera a ceea ce azi numim revistă. Piața media este invadată cu sute de reviste specializate in diferite domenii, de exemplu: călatorie ( “NG Travel”), sănătate ( “Click Sănătate”), ocultism (“Revista magazin”), showbiz (“Star”), mecanică și autoturisme ( “Top Gear”), adulți (“Playboy”), femei (“Cosmopolitan”), copii (“Mickey Mouse”) etc. Toate aceste reviste au scopul de informa și relaxa consumatorul.

O altă formă cunoscută este ziarul. A apărut în 1612, dar, abia în secolul al 19-lea a ajuns la marele mase pentru a le informa. Însă, ziarele nu mai sunt așa cum s-au lansat în trecut. În zilele noastre ziarul are întrebuințări multiple, iar industria care se ocupă de presa scrisă este foarte bine divizată. Există bineînțeles ziarele care au ca scop principal informarea publică în materie de politică (“Jurnalul Național”, “Academia Cațavencu”), ziare de informare locală (“Ziarul de Iași”), ziare specializate (“Financiarul”, “Săptămâna financiară”) și binecunoscutele ziare de scandal – tabloidele – (“Click”, “Cancan”, “Libertatea” etc.). Chiar dacă acestea din urmă sunt publicații de o calitate îndoielnică, ele se numără printre cele mai citite publicații din România. Tabloidele sunt dedicate exclusiv zonei din showbiz, dar toate ziarele din țară au cel puțin o pagină dedicată relaxării, pagină ce cuprinde bancuri, intergrame, horoscopul și cel mai probabil programult TV din ziua respectivă.

Emisiunile TV au un puternic impact asupra oamenilor. Ca și ziarele și revistele, emisiunile difuzate la telvizor sunt clasificate în funcție de scopul acestora, de publicul vizat etc. Emisiunile informative sunt cunoscute sub numele de știri (“Observator”), emisiuni de tip talk-show (“Vorbe grele ” cu Victor Ciutacu), emisiuni pamflet (“În gura presei” – această emisiune este cu totul deosebită pentru că este o emisiune de informare publică ce aduce elemente din talk-show și satiră.), emisiuni reality-show (“Big Brother”). Nu numai emisiunile pot fi categorizate, ci și posturile de televiziune ca întreg. Avem posturi de televiziune muzicale (“M TV”), cu caracter folcloric (“Etno”), informațional (“Discovery”), locale (“TeleM”), naționale (“TVR”), internaționale (“Prosieben”), pentru copii (“Cartoon Network”), pentru adulți (“Private Space”), dedicate sportului (“Eurosport”) etc. Acum este mult mai greu să alegem emisiunea sau postul la care dorim să ne uităm, dar datorită vastei palete de programe putem viziona aproape orice ne dorim. Televizorul a devenit cel mai bun prieten al omului și el nu lipsește din nici o locuință, așa că era normal și de așteptat ca această industrie să se dezvolte la o astfel de scară.

Am vorbit despre mass-media și reprezentanții ei de seamă, presa scrisă și televiziunea. Dar de cele mai multe ori uităm o componentă cel puțin la fel de importantă; radioul. Și acesta oferă suficient de multe momente de destindere specifice industriei divertismentului : programe muzicale adaptate oricărui gust, transmisii sportive (Radio Iași transmite în fiecare sâmbătă dimineață meciurile diviziei B de fotbal), știri, emisiuni etc. Acest tip de divertisment este însă destul de limitat întrucât majoritatea oamenilor ascultă radio în mașină și nu au atenția dedicată 100% emisiunilor difuzate.

Dansul

Regretabil afirm că încă nu cunoaștem originile dansului. Dacă ar fi să privim fragmente de ceramică sau picturile rupestre din peșteri, am fi tentați să credem că dansul există de când există și omul. La început, dansul nu a avut scopul de a destinde oamenii ci a avut la bază ritualul și ceremonia. Putem aminti aici binecunoscutul dans al ploii, dansul pentru război, dansul pentru exorcizări sau vindecări etc. Cu toate acestea, dansul așa cum îl vedem și îl percepem noi azi, a apărut în Europa în secolul al XVI-lea. În secolul XX, dansul modern a introdus un nou mod de expresie în mișcare sub forma dansului de societate, contradans, hula, merengue, polca, tango, step, vals etc.

Dansul de societate este un punct de referință și este un dans de perechi originar din Europa și cele două Americi. Putem aminti aici de foxtrot, tango, cha cha, rumba, vals, dansuri ce au fost popularizate de Vernon și Irene Castle, Fred Astaire și Arthur Murray mari dansatori si coregrafi din istoria dansului.

Cu toate că ne place dansul de societate, nu putem decât să iubim dansul pe gheață (patinajul artistic) unde perechile de patinatori, acompaniați de muzică realizează numere de dans asemănătoare dansurilor de societate, dar care șochează prin tehnicitate, complexitate și perfecțiune.

Nu am putea trăi fară aceste componente ale divertismentului, componente care ne fac viața mai frumoasă, care ne ajută să depășim momentele grele sau ne ajută să sărbatorim momentele cu adevărat speciale din viață. Cu toate acestea, divertismentul poate adduce sume colosale de bani, sau, de ce nu, pierderi extraordinare.
Latura financiară va fi descrisă în subcapitolul următor pentru a explica de ce showbiz și nu doar show.

I.2. Principii generale ale activității de show-biz

După cum știm, “showbiz” este prescurtarea cuvântului show business, care înseamnă afacerea show-urilor. Probabil că această afacere este una dintre cele mai profitabile din lume. Adesea trăim cu impresia că această industrie este creată pentru a ne binedispune, pentru a ne rupe puțin de realitatea poate ușor deprimantă, dar cert este că puțini mai sunt cei ce fac această meserie pentru a oferi plăcere publicului, principalul scop fiind acel al profitabilității. Această ultimă idee este adesea exemplificată în presa de specialitate și în ziarele mondene. Spunem că este o afacere pentru că există o cerere și o ofertă, un prestator și un plătitor, contracte semnate și autorizate și sume colosale de bani.

Există un număr surprinzător de companii sau agenții care, în mod regulat, susțin și organizează evenimente ce țin de divertisment. Acestea se ocupă fie de cele locale, la scară mică, fie la scară mare, unde ajung să construiască imperii din evenimentele internaționale ( exemplul companiei americane “VIRGIN ENTERTAINMENT”). Cu toate acestea, nu trebuie să luăm ca un dat faptul că dacă dezvolți o astfel de afacere, automat vei câștiga mii de dolari sau euro, pentru că așa cum ne arată statisticile, au fost și companii sau sponsori care au avut pierderi semnificative în urma unor evenimente sau specatcole de divertisment. Un exemplu în acest caz poate fi filmul american “Gigli”. Chiar dacă acest film are ca actori principali pe Jennifer Lopez și Ben Affleck, iar la un moment dat apare și Al Pacino, acest film a fost votat cel mai prost film din 2003, nereușind să-și acopere costurile de producție. Din nefericire, exemplele sunt numeroase în industria filmului și nu numai.

În ziua de azi, există un număr foarte mare de persoane ce au intrat în domeniul showbiz-ului realizând potențialul acestei industrii. De fapt, ca să poti construi o afacere de acest gen, trebuie să fii în primul rând creativ și abia mai apoi să te pricepi la calcule și cifre.

Ca în orice afacere, chiar dacă ești creativ și crezi că ai puterea de a realiza ceva, este foarte important să faci un studiu de piață, pentru a vedea care este cererea și ce ai putea aduce nou, să îți cunoști publicul, pentru a putea dezvolta acel brand într-un domeniu ce e în continuă dezvoltare. Un brand trebuie plasat in mintea consumatorului ca apoi să poată fi recunoscut.

Astăzi, orice formă de divertisment nu mai poate fi tratată cu naturalețe. Dacă în trecut puteai organiza un eveniment sau un film doar pentru că așa simțeai, în ziua de azi toate aceste lucruri au un impact major asupra publicurilor. De exemplu, când s-a realizat primul episod din arhicunoscutul serial american “Sex & the city”, producatoarea a spus că acest tip de serial are la bază experiențele ei pe care a vrut să le împartășească cu întreaga lume. Nu mică i-a fost surprinderea când a realizat că ceea ce a creat a fost un serial trend-setter. Tinerele din întreaga lume vor să fie Carrie Bradshaw sau Mirranda Hobbes și vor să aibă în garderobă o rochie Channel și o pereche de pantofi Manolo Blahnik.

În afară de ceea ce cunoaștem ca fiind show-biz (emisiuni radio-tv, spectacole, film etc), o ramură importantă în această afacere este evenimentul în aer liber. Privit în trecut ca o simplă activitate de divertisment, în zilele noastre reprezintă una dintre cele mai mari surse de venit din aceasta industrie. În Europa există peste 2000 de societăți care se ocupă cu realizarea concertelor, spectacolelor etc. în aer liber, și există o creștere cu 30% anual a numărului de companii ce se dedică acestui tip de divertisment.

O afacere ca showbiz-ul nu este doar profitabilă, ci este o afarcere de viitor. Astăzi, se pune accentul pe cum difuzăm sau realizăm emisiuni, filme, spectacole, știri etc. În ceea ce privește showbiz-ul televizat, avem de-a face cu televiziunea full-HD ( high definition). Pentru asta, cei din această industrie trebuie să investească sume enorme pentru a difuza într-un astfel de format la fel cum este și în lumea filmului. Oamenii nu mai caută filmele 2D, ci preferă filmele 3D, 5D, 7D. În lumea spectacolelor muzicale, formațiile nu mai cântă pe scene improvizate sau în baruri mici (de exemplu spectacolul The Rolling Stones de la Bucuresti a avut o scenă impresionantă). Totul se întamplă la o scară mare, pentru că ne aflăm în fața unui boom tehnologic și în fața dimensiunilor colosale.

Cap. II. REALIZAREA STRATEGIEI ÎN SHOW-BIZ

II.1 Motivele alegerii impresariatului artistic

Show-biz-ul nu înseamnă doar reprezentații, concerte și un stil de viață deosebit. În spatele acestei industrii de-a dreptul fascinante poți întâlni persoanele ce au grijă de artiști, respectiv impresarii lor. Sunt echipe întregi care organizează evenimentul propriu-zis, sunt oameni din mass-media care promovează sau desființează și există clienți. Toți aceștia formează fața nevăzută a show-biz-ului fără de care divertismentul nu ar fi ceea ce este.

Am ales tema “impresariatul artistic” din dorința de a aprofunda cat mai multe noțiuni din showbiz. Activitatea profesională pe care o desfășor este strict legată de acest domeniu. Profesionalismul este reprezentat de industria spectacolului; lume guvernată în mare parte de artiști, impresari artistici, public, organizatori de spectacole, mass – media, sponsori etc. În showbiz ca și în alte domenii se caută din ce în ce mai mult profesionalismul și se vorbește de afacere, altfel spus, ca să faci bani trebuie mai întâi să dovedești că ești profesionist, deci să ai competențele potrivite pentru acest gen de ocupație.

Când ne gândim la divertisment sau show-biz, ne gândim la strălucire și de ce nu la o viață excentrică, luxoasă, brodată cu șampanie și covoare roșii. Cu toate acestea, divertismentul nu înseamnă doar evenimente de premieră sau petreceri de lansare.

În această industrie se muncește mult pentru succes, iar drumul șerpuit este plin de impedimente greu de depășit. Lumea showbiz-ului este o provocare ce poate pune la încercare prudența în comunicare, limitele, nervii, dimplomația, încrederea, punctualitatea chiar și sufletul.

Totul constă în capacitatea de a fi perseverent, să crezi în valori reale și nu în valori materiale. În spatele industrei divertismentului stă pitit mult efort, compromisuri și un drum lung spre success.

Această industrie într-adevăr testează caracterul. În timp ce nu ai control asupra carierei, felul în care faci față provocărilor va face diferența.

Dacă nu renunți, păstrezi bogăția de spirit și demonstrezi că poți face față concurenței în industria în care există întotdeauna mai mulți candidați decât poziții disponibile, puteți avea cu adevărat o viață plină de satisfacții și plăceri.

Cu ce se ocupă oamenii în divertisment

În general, oamenii din mediul divertismentului lucrează în trei domenii principale: pe scenă, pe ecran, sau în culise (în management).

De oriunde începi, fie ca un actor, sau muzician, nu vor exista o mulțime de posibilități de a trece la noi domenii, cele mai multe provenind din managementul superior artistic sau tehnic de fundal. Acestea sunt cariere pentru cei cu o adevarată pasiune pentru muncă și o mare capacitate de a lucra la termen.

“În centrul atenției veți găsi artiști, interpreți sau executanți, cum ar fi: actori, muzicieni, cântăreți de muzică ușoară sau de operă, dansatori și prezentatori. Am întrebat oamenii care lucrează în divertisment ceea ce fac ei, varietate de răspunsuri oferindu-vă o idee despre domeniul de aplicare al industriei:

repetiții pentru roluri de film

audiții pentru reclame

script-uri de lectură și de învățare

predare dans

compoziție muzicală

crearea unui episod pilot de televiziune

un show de radio zilnic

cântat

concert

coregrafii

proiectarea și construirea decorurilor și costumelor

proiectarea și coordonarea corpurilor de iluminat pentru producții

aplicarea, întreținerea și eliminarea make-up-ului pentru actori și modele

impresariat pentru artiști

editare de film

cercetare locații, povești și concepte pentru televiziune. “

De la sine înțeles este faptul că se găsesc sute de oportunități de angajare în acest sector divers ce cuprinde teatrul, filmul, radioul, televiziunea, opera, dansul, managementul producției, managementul evenimentelor și administrarea. Acest mediu de lucru are ca bază lucrul în echipă. Dansul, muzica, teatrul, circul și opera se bazează pe creativitate, abilități tehnice și abilități de prezentare, alături de conducerea artistică și de planificarea proiectului.

II.2 Rolul și strategia impresarului în show-biz

O definiție a activitații de impresariat artistic este dată chiar de legislația în vigoare:

"Impresariatul artistic este activitatea prin care o persoană fizică sau juridică de drept public ori de drept privat, denumită impresar, acționează în numele și pe seama unei instituții sau companii de spectacole și/sau concerte ori, după caz, a unui artist interpret sau executant, în vederea identificării și materializării posibilităților de exploatare a unei producții sau prestații artistice".

Actele normative care reglementează activitatea de IMPRESARIAT ARTISTIC sunt:

ORDONANȚA Nr. 21/ 2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic aprobată cu modificări de Legea nr. 353/2007

HOTĂRÂREA GUVERNULUI ROMANIEI NR 86/2008 privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare a Comisiei de atestare și avizare în domeniul impresariatului artistic, precum și a procedurilor de acordare, retragere sau suspendare a atestatului de impresar artistic, respectiv a avizului pentru desfășurarea activității de impresariat artistic.

Ce este impresarul? Impresarul artistic, agentul (talent agent, booker agent) sau „artistic agent”-ul, promoter-ul, este o persoana fizică sau o persoană juridică (companie), care funcționează ca un intermediar între prestator și beneficiar.

Impresarul specialistul care, în baza unei înțelegeri scrise, contractual, cu un artist interpret sau executant, acționează în numele și pe seama acestuia pentru identificarea posibilităților de execuție sau de interpretare a unor opere literare sau artistice.

Impresarul artistic prospectează piața artistică pentru identificarea potențialilor beneficiari–producători, editori, organizatori de spectacole etc. și stabilirea necesităților acestora. El identifică și selecționează artiștii care corespund criteriilor de promovare, astfel încât oferta de prestații artistice să răspundă cerințelor pieței.

Impresarul artistic încheie contracte de reprezentare cu diverși artiști, în condiții exclusive sau non-exclusive, după evaluarea atentă a celor neconsacrați și selecționarea riguroasă a persoanelor consacrate. Impresarul elaborează și susține ofertele de prestație artistică în fața clienților, poartă discuții de specialitate și negociază atât clauzele standard ale contractelor dintre artiști și beneficiari, cât și modul specific de lucru al artiștilor. În anumite situații, impresarul artistic finanțează pregătirea unor artiști pe care-i reprezintă, stabilind prioritățile și resursele necesare în acest scop și promovează artiștii în cauză prin mijloace adecvate impactului urmărit asupra publicului țintă.

Impresarul artistic acordă asistență de specialitate artiștilor în relația directă cu beneficiarii pentru încheierea contractelor de prestație artistică, mediază dialogul dintre părți și, atunci când este cazul, propune soluții de rezolvare a unor eventuale disensiuni.

Impresarul artistic monitorizează derularea contractelor de prestație artistică aflate în curs de desfășurare urmărind respectarea obligațiilor reciproce de către părți și intervenind cu profesionalism, dacă situația o impune, pentru rezolvarea promptă a problemelor.

Impresarul artistic lucrează de regulă pe cont propriu, sau în cadrul unei agenții de impresariat, unde, prin specificul profesiei, desfășoară o activitate cu un grad ridicat de independență, fiind subordonat direct directorului general.

Impresarul artistic este specialistul care, în baza unei înțelegeri scrise cu un artist interpret, acționează în numele și pe seama acestuia pentru identificarea posibilităților de execuție sau de interpretare a unor opere literare sau artistice.

Principalele activități pe care le desfășoară un impresar:

prospectează piața artistică pentru identificarea potențialilor beneficiari-producători, organizatori de spectacole etc. ,stabilind necesitățile acestora

identifică și selecționează artiștii care corespund criteriilor de promovare, astfel încât oferta de prestații artistice să corespundă cerințelor pieței

încheie contracte de reprezentare cu diverși artiști, în condiții de exclusivitate sau ne-exclusivitate, după o evaluarea atentă și o selecționare riguroasă a acestora

elaborează și susține ofertele de prestație artistică în fața clienților

poartă discuții de specialitate și negociază atât clauzele standard ale contractelor dintre artiști și beneficiari, cât și modul specific de lucru al artiștilor

acordă asistență de specialitate artiștilor în relația directă cu beneficiarii pentru încheierea contractelor de prestație artistică

mediază dialogul dintre părți și atunci când este cazul, propune soluții de rezolvare a unor eventuale disensiuni

monitorizează derularea contractelor aflate în curs de desfășurare, urmărind respectarea obligațiilor reciproce de către părți și intervenind cu profesionalism, dacă situația o cere

În unele situații, impresarul artistic finanțează pregătirea unor artiști pe care-i reprezintă, stabilind prioritățile și resursele necesare în acest scop și promovează artiștii în cauză prin mijloace adecvate pentru atragerea publicului țintă.

Ce reprezintă impresarul în industria muzicală

Nu există nici o descriere exactă. Munca de manager este destul de complexă și poate diferi de la o situație la alta, în funcție de stadiul de carieră a artistului și zonele în care artistul are nevoie de ajutor (de exemplu: dezvoltarea imaginii, publicitate, înregistrări, autorizații, licențe, sponsorizare)

Artistul poate colabora cu un manager, impresar artistic, care se va ocupa de toate aspectele carierei sale artistice, sau poate avea câte un manager privind fiecare domeniu de activitate separat: manager personal; business manager; manager de turneu; manager de tehnic.

Impresar pentru artist

Managerul este un consilier, confident, organizator, protector al imaginii artistului. Un manager vede lucrurile dintr-o perspectivă diferită decât artistul și ajută la conceperea unui plan pentru cariera artistului, în scopul îndeplinirii obiectivelor acestuia; este o relație win-win (au de caștigat ambele părți). Acesta participă de obicei la luarea deciziilor dificile chiar și în probleme personale.

De asemenea, joacă un rol important în negocierile contractuale, în stabilirea obiectivelor pe termen lung, chiar și atunci când la incheierea contractelor este implicat și un avocat.

Managerul personal are în atribuțiuni și relațiile cu casele de discuri, edituri, agenții, publiciști, mass-media, promoteri, ce veghează la bunul mers al lucrurilor, astfel încât activitățile să se facă la timp și în modul promis. Managerul îi ajută pe toți, menținând imaginea artistului prin activitați de promovare.

Managerul personal nu este în mod automat un avocat, producător, publicist sau editor, chiar dacă, uneori, îndeplineste toate aceste funcții. În cazul în care este separat un manager, de un avocat,un producător,un publicist sau editor de discuri,atunci el trebuie să adopte o atitudine diferită, în funcție de rolul pe care-l îndeplinește și nu le va îndepli pe toate sub auspiciul de manager. Aceste multiple roluri pot prezenta adesea un conflict de interese, fapt pentru care managerul va îndeplini atribuțiunile în mod succesiv și nu concomitent.

Există o mulțime de opinii privind momentul exact în care un artist are nevoie de un manager. Această necesitate poate apare în urmatoarele momente ale carierei artistului:

posibil în prima parte a carierei artistului

mai târziu, când artistul ajunge într-un moment în care nu poate lua de la sine cea mai bună decizie privind activitatea sa, sau în cazul în care volumul de lucru este prea mare și este nevoie de ajutor suplimentar

niciodată

Unii artiști pot să-și organizeze cariera fără a dispune de un manager, teoretic însă. Pentru că din punct de vedere practic, un artist nu poate avansa în carieră fără un manager. Este important de menționat faptul că în industria muzicală, la fel ca în oricare alt domeniu, profesioniștii (producatorii de discuri, regizorii, agențiile, sponzorii,etc.) preferă să vorbească cu un manager, cu un impresar, decât direct cu artistul. Mulți artisti interpretează lucrurile din punct de vedere emoțional, atunci când discuția este încadrată în termeni de afaceri.

Clienții

Agenția de impresariat are o clientelă formată din două categorii de clienți:

artiștii care vor să fie impresariați

beneficiarii produsului artistic: organizatorii de spectacole care apelează la un impresar pentru a cumpara prestația unui artist, pentru a achiziționa o anumită reprezentație; casele de discuri;firmele organizatoare de evenimente; diferite agenții; firme care vor apela la o agenție de impresariat, în momentul în care au nevoie de o prestație artistică.

ARTISTIMPRESARBENEFICIARI

Figura 1. Relație dintre artist, impresar si beneficiar.

Artiștii

Artiștii necunoscuți sunt selectați în urma unor metode de evaluare prestabilite.

Artiștii consacrați sunt selecționați în funcție de cerințele beneficiarului; de așteptările-doleanțele publicului; de nivelul profesional care va trebui să corespundă standardelor agenției de impresariat și nu în ultimul rând de tariful practicat de artist.

Dintre criteriile de evaluare amintim: calitatea profesională; aspectul fizic; notorietatea; repertoriul.

Dintre nevoile solicitate de artist amintim:

logistica necesară susținerii producției artistice/rider-ul tehnic ;

tariful aferent prestației:

diverse condiții de transport, cazare, masă, etc.

Beneficiarii

Beneficiarii potențiali sunt:

organizatorii de spectacole

producătorii de evenimente artistice

producătorii de fonograme etc.

Criterii de identificare a beneficiarilor: putere financiară, seriozitate contractuală, tarife practicate etc.

Metode specifice de identificare a beneficiarilor:

observarea directă a condițiilor oferite

discuții cu artiștii și alți beneficiari

studiul informațiilor prezentate pe Internet, în mass-media etc.

Cerințele beneficiarului: tipul de eveniment pentru care solicită un artist sau o trupă (spectacol, înregistrări, video-clip,etc.).

Cerințele impresarului: încasarea procentului cuvenit, în conformitate cu contractul încheiat.

Modul în care inchei un contract cu impresarii

Contractul de impresariat reprezintă fundamentul relațiilor juridice dintre interpret (în cele mai dese cazuri) și impresar sau agenție de impresariere. Aspectele juridice în show-business-ul autohton au o dezvoltare relativ modestă, iar practica judiciară din domeniu este la început de cale. Astfel, încheierea unui contract de impresariat poate pune bazele unui proiect artistic de succes și de lungă durată, convenabil ambelor părți sau poate deveni un impediment fatal în dezvoltarea artistică și personală a interpretului.

De regulă, contractul prevede o serie de obligații atât pentru interpret (de a participa la un număr fix de concerte în lună sau în an; de a lucra un anumit număr de ore în studio și de a înregistra un anumit număr de piese/compact-discuri), cât și pentru impresar (de a organiza concerte; de a administra relațiile privind drepturile artistului; de a iniția colaborări cu compozitori, textieri sau interpreți; de a promova artistul).
În același timp, practica recentă demonstrează insistența impresarilor privind obligarea interpreților în privința respectării exacte a unei imagini scenice, verificării permanente a greutății sau abținerea de a întemeia o familie și de a avea copii.

Un alt aspect important al contractului de impresariat îl reprezintă limitele autorizării impresarului de a negocia și de a semna contracte în numele interpretului. În acest caz, impresarul poate decide fie de unul singur, fie doar cu acordul interpretului toate prestațiile profesionale ale acestuia din industria divertismentului, incluzând înregistrări fonografice, concerte, radio, televiziune, film, multimedia, publicitate, modeling, internet, teatru sau orice altă formă de media existentă sau în dezvoltare.

Părțile contractului trebuie să negocieze modul și forma de utilizare a materialelor literare, artistice și muzicale, inclusiv numele, înfățișarea, fotografiile, vocea și alte elemente ce țin de persoana interpretului. Relațiile privind titularul drepturilor de autor asupra pieselor și modul de valorificare a acestora trebuie, de asemenea, reglementat în cele mai mici detalii, deoarece sunt adesea motivul neînțelegerilor dintre părți și obiect al litigiilor judiciare. În același mod, drepturile asupra numelui de scenă, logo-ului sau denumirii proiectului pot fi administrate în comun sau de una din părți.

Activitatea firmelor de impresariere artistică și organizări evenimente

Firmele de impresariere artistică se ocupă de contactarea și contractarea artiștilor solicitați, cu negocierile legate de prețuri pentru onorariile artiștilor, cu consultanța în legatură cu artiștii, cu alcătuirea distribuțiilor de spectacole, concerte sau alte evenimente, cu consultanța de specialitate direcționată pe alegerea unui target de piață, a unui public țintă, alegerea unui artist în reprezentarea unui brand sau a unui produs, cu casting-uri organizate în diverse scopuri și cu diverse destinații, cu stabilirea unei cote de piață a artistului, cu găsirea unor activități, sponsorizări, contracte cât mai profitabile pentru artistul reprezentat, cu informarea clienților asupra orarului, a prețurilor artiștilor și a condițiilor de colaborare, cu reprezentarea artiștilor atât la diverse negocieri cât și la acțiunile adiționale deșfășurării evenimentului la care participă artiștii, cu elaborarea și perfectarea contractelor și supravegherea bunei derulări a acestora și a condițiilor convenite (referitoare la plăți, cazare, transport, durata programului, orele de desfășurare,cu organizarea totală a condițiilor prestației artistice, a deplasărilor, a turneelor, cu asigurarea condițiilor optime de desfășurare a evenimentului din punct de vedere tehnic, cu găsirea unor soluții alternative în caz de criză sau de forță majoră, într-un cuvant cu tot ce privește artistul și legătura între actul artistic și client, fiind capabil și apt să găsească soluții rapide și optime pentru orice problemă aparută, în scopul de a satiface atât dorințele artiștilor cât și ale clienților.

Bineînțeles că a fi impresar artistic sau a desfășura activități de impresariat artistic, organizare de evenimente sau impresariat muzical – toate acestea presupun absolvirea cu atestat a unor cursuri de specializare, iar cei ce desfasoară aceste activități fară a fi absolvit respectivele cursuri intră sub incidența legilor în vigoare. Există două cursuri diferite: organizare evenimente și respectiv impresariat artistic, cursuri care se desfășoară periodic în București, contra cost, pentru toți cei interesați din toată țara, cursuri organizate și avizate de Ministerul Culturii; numai absolvenții acestor cursuri sunt atestați ca impresari artistici sau organizatori de evenimente.

Atât organizatorii de evenimente cât și impresarii sunt obligați să păstreze permanent contactul cu piața artistică, fiind la curent cu box-office-ul în permanență, cu schimbarea artiștilor (practic bursa artistică) și cu condițiile de colaborare și prețurile în permanentă mișcare.

Cu toate că, în mare, liniile unei activități de impresar de fotbalist sau impresar sportiv sunt apropiate de cele ale unui impresar artistic, impresar muzical, sau ca subdomeniu- impresar manele, în realitate lucrurile nu stau chiar așa. În primul rând sunt total diferite proporțiile câștigurilor rezultate din impresariat. Este știut că impresarul are un anumit procent din contractul pe care îl obține pentru artistul sau sportivul pe care-l reprezintă, acest procent însemnând sume importante în cazul fotbaliștilor sau altor sportivi bine plătiți, sau care sunt căutați pentru sponzorizări și pentru reclamă la diverse branduri și produse (luptatori K1, basketball, american football, baseball, etc), sume consistente în zona impresarilor maneliștilor și sume decente și nu de puține ori modeste în jurul celor mai mulți impresari artistici. Marele neajuns al câștigurilor din zona agenților de impresariat artistic, a firmelor de impresariere artistică și organizare de evenimente sau pur și simplu a impresarilor artistici atestați fiind “câștigul în salturi”, sau mai pe intelesul tuturor: una, doua luni se câștigă dupa care trei nu, neștiindu-se niciodată dinainte când va fi da și când va fi nu.

Sigur că există o puternică concurență pe piața de impresariat artistic românesc, la fel ca pe piata agenților și agențiilor de impresariat ori de organizări evenimente de oriunde în lume. Cu cât ești mai vechi și mai cunoscut în domeniu, ca impresar sau agent, indiferent că lucrezi cu doi, douăzeci sau două mii de artiști, cu atât ai înțelegeri mai avantajoase, discounturi importante, ce se vor “vedea” evident și în costurile care ajung la client.

Lupta pentru cel mai bun preț per artist sau pentru cel mai avantajos preț la sonorizare, lumini, efecte speciale, scenă și de asemenea pentru orice ofertă de artiști “la pachet” sau rulaj ca distribuție fixă este vie și permanent acutizată. Fiecare agenție de impresariere sau firmă de organizări evenimente, de orice tip ar fi acestea: de la spectacole, concerte, zile ale localităților, sărbători sau serbări și până la petreceri de firmă sau private (nuntă, botez, aniversare sau orice alt prilej de petrecere) – are o strategie proprie de promovare a serviciilor oferite, de “a ajunge” la client și de a obține cele mai avantajoase contracte în dauna concurenței. Bineînțeles că avantajați sunt impresarii artistici care au “sub contract” exclusiv proprii artiști și evident că în această situație (dacă și artistul este de acord) pot “umbla” la prețurile finale ale artistului respectiv mai mult decât un impresar indirect sau fără exclusivitate pe un anumit artist: solist, solistă, trupă, dj sau formație, în cazul în care este vorba de obținerea unui contract în urma unei licitații. Sunt situații în care impesarul sau agenția de impresariat artistic și organizare evenimente nu obțin nici un profit în prima fază, pentru a avea ulterior niște “uși deschise” și deci profituri ulterioare mai dimensionate.

Oricum, criza economică (și artistică) își spune cuvântul și în domeniul impresariatului artistic și a activității și profiturilor firmelor organizatoare de evenimente : prețurile efective ale artiștilor(onorariile artiștilor), comisionul de impresariere precum și costurile alocate transportului și cazării (ca nivel și pretenții), fiind simțitor diminuate față de aceeași perioadă a anului trecut, cu atât mai mult cu cât începutul anului, respectiv lunile ianuarie și februarie sunt considerate “moarte” din punct de vedere al frecvenței evenimentelor organizate, indiferent în ce categorie s-ar încadra acestea.

II.3 Relația ambivalentă impresar-jurnalist – Studiu de caz: “Cedibility of Public Relations for Journalists”

Nucleul practicii impresaristice

Mass-media poate fi cel mai bun prieten sau cel mai mare dușman al unui artist sau reprezentant al showbiz-ului. Mass-media a avut mereu un rol important în dezvoltarea carierei artistice, uneori făcând chiar mai mult decât ar fi putut face artistul sau impresarul acestuia. Dar, dacă renunțăm la zecile de studii, este un fapt cunoscut că aceste două categorii întrețin relații tensionate și că fiecare din aceste categorii apreciază negativ efortul și munca celeilalte categorii.

Revenind la studiile știintifice, descoperim că relația dintre specialiștii în relații publice și repreprezentanții mass media este una complexă și ambiguă. Jean Charron definește relația dintre specialiștii în relații publice și jurnaliști ca fiind una care se bazează pe schimburile de resurse și pe reguli.

„Această relație poate fi definită ca un joc de negocieri între actori interdependenți; acest joc implică existența unui raport de influență care unește cooperarea și conflictul. Jurnaliștii caută informația pe lângă reprezentanții politicului, iar aceștia caută vizibilitatea pe care o oferă jurnaliștii, în același timp, fiecare actor se străduiește să exercite o influență asupra comportamentului celuilalt, să câștige și să mențină controlul asupra mecanismelor de construire a actualității politice. (…) De aceea, putem distinge două planuri ale acestei negocieri: pe primul plan actorii negociază schimbul de resurse (informații și vizibilitate), iar pe al doilea plan ei negociază regulile care coordonează aceste schimburi"

La rândul lor, Michael Ryan și David L. Martinson au definit această relație ca fiind una de tip dragoste/ură (love-hate relation), arătând că această configurație există încă de la începutul practicării relațiilor publice.

Interdependența dintre actorii implicați în acest joc se bazează pe interesul manifestat de fiecare dintre participanți în colaborarea mutuală; totuși, dependența unuia față de celălalt variază în funcție de alternativele disponibile:

a) specialiștii în relațiile publice depind mai puțin de jurnaliști dacă se pot racorda la alte mijloace de comunicare: scrisori, afișe, broșuri, Internet etc.;

b) jurnaliștii depind mai puțin de specialiștii în relațiile publice pentru că sunt capabili să găsească mai multe surse, deci să obțină informația din alte părți.

Este evident că ambii participanți doresc să aibă controlul asupra producției și distribuției de informație; în ciuda acestei aspirații, în mod cert, nici unul din ei nu poate să dețină monopolul asupra acestui proces.

Celelalte cercetări consacrate acestei probleme (L.L. Kopenhaver, D. Martinson, M. Ryan, 1976; Craig Aronoff, 1975; Caroline Cline, 1982; Susanne Bovet, 1992; Gabriel Vasquez, 1996; Bill Patterson, 1994) reliefează în mod constant faptul că relația dintre cele două categorii profesionale se bazează pe ambiguitatea rolurilor.

Pe de o parte, jurnaliștii le atribuie specialiștilor în relații publice rolul de sursă, pe care, de cele mai multe ori, nu o verifică (așa cum ar cere normele de lucru cu sursele încetățenite în tradiția jurnalismului de informare); pe de altă parte, ei nu au încredere în specialiștii în relații publice, întrucât consideră că aceștia introduc elemente de autopromovare în mesajele lor. Jurnaliștii au avantajul că pot verifica informația din surse paralele, dar, atunci când acestea nu sunt disponibile, depind integral de specialiștii în relații publice.

Specialiștii in relațiile publice acceptă rolul de distribuitori ai informațiilor, dar îi acuză pe ziariști că, de cele mai multe ori, publică în mod incomplet informațiile pe care le-au primit, în urma unei selecții bazate pe criterii subiective (putem aminti de tabloidele din România care au adesea tendița de a scoate fraze din context pentru a le transforma în titluri bombă). Relaționiștii au un avantaj: concurența dintre întreprinderile de presă face să crească importanța știrilor preluate de o instituție de presă; celelalte o vor prelua și ele, pentru a nu părea mai slab informate. Acest mecanism oferă multiple posibilități de plasare a mesajelor și conferă anumite avantaje strategice relaționiștilor. Nu trebuie uitat faptul că, sub avalanșa de mesaje transmise de numeroasele birouri de presă existente, organizațiile mass-media pot ignora o mulțime din informațiile difuzate de relaționiști.

Studiu de caz : “Cedibility of Public Relations for Journalists.”

Craig E.Aronoff a chestionat în 1975 un grup de jurnaliști și un grup de specialiști în relații publice, folosindu-se de aceleași întrebări. Rezultatele sunt concludente și subliniază relația love-hate :

59% din jurnaliști au afirmat că : relațiile publice și presa sunt parteneri în răspândirea informației ; 89% din specialiștii în relații publice au afirmat același lucruri;

72% din jurnaliști au afirmat că : relațiile publice ca întreg nu sunt o profesie egală cu profesia de jurnalist

48% dintre jurnaliști susțin ideea că „relaționiștii ajută presa să obțină informații complete, reale, distribuite în timp util"; 91 % dintre specialiștii în relații publice confirmă acest lucru;

84% dintre jurnaliști consideră că „materialul care provine de la specialiștii în relații publice este publicitate deghizată în știre", în timp ce numai 29% dintre relaționiști sunt de acord cu acest lucru;

78% dintre jurnaliști cred că „relaționiștii încearcă .prea des să înșele presa cu pseudo-evenimente și fraze mincinoase" ; numai 42 % dintre specialiștii în relații publice aderă la această idee;

89% dintre jurnaliști susțineau ideea că „relaționiștii nu înțeleg unele probleme jurnalistice precum atragerea interesului cititorului, respectarea termenului-limită de predare a materialelor sau folosirea optimă a spațiului" ;

în schimb, numai 38% dintre specialiștii în relații publice aderă la această opinie;

Reflectând asupra acestei cercetări, O. Baskin și C.E. Aronoff susțin că jurnaliștii sunt dispuși să recunoască dependența lor de relațiile publice (ca sursă de informare), dar, în același timp, condamnă ceea ce consideră a fi procedurile standard ale specialiștiilor în relații publice; în plus, ziariștii îi percep pe relaționiști ca fiind foarte diferiți de ei (chiar opuși în ceea ce privește atitudinea față de știri) și ca fiind persoane care încearcă să manipuleze presa.

Pentru cercetarea consacrată celor două categorii profesionale din România, au fost efectuate sondaje, în 1997, 1999 și 2003, pe baza chestionarelor deja clasice ale lui Craig E. Aronoff, asupra reprezentanților presei și ai relațiilor publice. Nu au fost folosite toate întrebările din aceste sondaje, deoarece multe dintre ele nu aveau relevanță în condițiile specifice ale României. Răspunsurile jurnaliștilor sunt bogate în contradicții, dar, în ansamblu, par a indica, în intervalul celor 6 ani, trecerea de la o atitudine în general negativă față de specialiștii în relații publice la una mai echilibrată, cu unele note pozitive. Ele arată că procesul de profesionalizare care este evident atât pentru relațiile publice, cât și pentru jurnalism conduce la o înțelegere mai corectă a atribuțiilor și responsabilităților fiecăreia din cele două categorii profesionale.

Atitudinea negativă față de relaționiști a scăzut în mod aproape spectaculos de la 34% la 10%, iar cea pozitivă a crescut semnificativ, de la 19% la 32,5%.

Majoritatea celor chestionați susțin că la baza acestei relații de încredere ar trebui să stea: comportamentul sincer (75% în 1997 și 73% în 2003), profesionalismul sau competența (10% în 1997 și 18% în 1999), calitatea transmiterii informațiilor (10% în 1997, 33% în 1999, 30% în 2003). Totuși, cei din relațiile publice sunt conștienți că prestigiul lor este afectat de: insuficienta cunoaștere de către jurnaliști a specificului muncii din relațiile publice (20% în 1997, 16% în 1999, 10% în 2003), teama de manipulare (10% în 1997 și 11% în 1999), precum și de convingerea ziariștilor că relaționiștii prezintă numai laturile bune ale activității organizației lor (45% în 1997 și 30% în 2003), blocarea comunicării (22% în 1999), lipsa unui limbaj comun (10% în 1997), lipsa de profesionalism a relaționiștilor (11 % în 1999 și 52% în 2003).

Cap.III.ACTIVITATEA SPECIALISTULUI DE PR ÎN SHOW-BIZ, ELEMENT AL TACTICII

III.1 Legătura dintre relațiile publice și organizarea evenimentelor

Organizarea evenimentelor se referă la planificarea, cercetarea și punerea în scenă a unui anumit concert, spectacol etc.. Evenimentul poate varia de la evenimente sociale simple cum ar fi aniversări, nunți, reuniuni de familie; la evenimente complexe corporatiste ca adunările generale anuale a unei companii multinaționale, promovarea brand-ului, lansarea de produse și, de asemenea, părțile speciale ale evenimentelor de divertisment, cum ar fi concertele live și ceremoniile de atribuire.

Arta și știința de a gestiona un eveniment a devenit o disciplină de specialitate și necesită mai multe abilități. Sunt 10 lucruri de păstrat în minte în timp ce organizăm un eveniment.

Cunoașterea înseamnă putere: Pentru a face un eveniment de succes, înțelegerea și cunoașterea sunt cruciale Nu există două evenimente la fel și înțelegerea nuanțelor face diferența dintre un eveniment reușit și un eveniment ratat. Evenimentele precum reuniunile corporatiste au propriile cerințe de protocol și proceduri. Evenimentele de divertisment, cum ar fi concertele, necesită cunoștințe de utilizare a diferitelor resurse necesare. Înainte de a începe efectiv gestionarea unui eveniment, asigurați-vă că ați înțeles exact ceea ce trebuie făcut. Vorbiți cu oameni care au participat la astfel de evenimente înainte, vorbiți cu alte persoane care au reușit astfel de evenimente înainte, deci apelați la re-search.

Pregătiți terenul: Ce este perfect pentru câteva persoane se poate dovedi a fi o experiență sufocantă pentru o sută. Este foarte important să se cunoască numărul de oameni care sunt așteptați să participe la eveniment în prealabil. Asigurați-vă de client cum că și-a exprimat cerințele în mod clar. Foarte des decizia de a alege un loc de întâlnire este luată de comun acord cu clientul. După ce ați ales locul, este esențial pentru dumneavoastră și client să obțineți informații despre amplasamentul locației.

Pregătiți de azi, executați mâine: Odată ce s-au înțeles cerințele clientului , este timpul pentru faza de planificare. Creați un plan de acțiuni care urmează să fie luate, și alocați responsabilități diferiților actori ai echipei. Urmăriți progresele înregistrate de fiecare. Înainte ca marele eveniment să aibă loc, este esențial să se prezinte clientului ceea ce s-a realizat pentru ca el să știe la ce se poate aștepta în timpul evenimentului real. Acest moment va preveni surprizele neplacute.

Ora Perfectă! Atunci când se planifică un eveniment într-un interval de timp plauzibil nu trebuie să fim agitați sau grăbiți dar nici nu ar trebui să elaborăm o afacere care pune publicul la un test de răbdare, de testare. Agenda trebuie să fie bine echilibrată, cu un timp adecvat dedicat fiecărui moment în parte.

Instrumente tehnice: Este, de asemenea, foarte important să înțelegem tehnica după care se execută spectacolul. Aranjamentul de echipamente tehnice corespunzătoare și tehnicieni calificați este de primă importanță. Nimic nu poate fi mai jenant decât o bucată de echipamente defectă în mijlocul spectacolului. Atentie la detalii – de exemplu, atunci când două proiectoare sunt iluminate simultan pe două capete ale scenei, acestea trebuie să fie în sincronizare și să aibă aceeași culoare și echilibru, în general transmit aceleași imagini.Verificați împreună cu tehnicienii tot ce ține de instrumente tehnice.

Regulile nu au întotdeauna menirea de a fi încălcate: Organizarea unui eveniment presupune, de asemenea, un număr de: aprobări, permisiuni și proceduri care urmează să fie obținute. Acestea variază de la permisiunea poliției, a mediului etc. Este de datoria impresarului să verifice clientul dacă a căutat și a obținut toate aprobările necesare și permisiunile. Respectați întotdeauna mențiunile din aprobări.

Nu există nici un "eu " în munca în echipă: Un eveniment implică o serie de jucători. Este uluitor să te gândești la numărul mare de jucători implicați. De exemplu, un concert de muzică implică: muzicieni, tehnicieni de sunet, tehnicieni de lumină, tehnicieni de etapă, sponsori, celebrități și, desigur, audiență. Fiecare dintre aceste părți trebuie să funcționeze fără obstacole pentru ca întregul să funcționeze. Comunicarea este cheia. Întâlniri frecvente, briefing-uri și repetiții sunt necesare pentru ca toată lumea să înțeleagă care sunt responsabilitățile lor și modul în care acestea trebuie coordonate. În timpul evenimentului au nevoie de comunicare și de o coordonare eficientă, fapt pentru care se folosesc mecanisme cum ar fi seturi de căști fără fir sau telefoane mobile. În munca de echipă, mai presus de toate, este important să se renunțe la ego.

Nu încercați să dați vina pe alții pentru nimic fiindcă ar putea merge rău. Este esențial ca întreaga echipă să funcționeze în strânsă coordonare pentru a acoperi cea mai mică greșeală făcută de către un individ.

"Dacă ceva poate merge prost, va merge cu siguranță prost": În ciuda planificării complicate a repetițiilor și cele mai mari eforturi ale dumneavoastră, lucrurile nu pot rula fără probleme și întotdeauna pot apărea dificultăți în ultimele minute. Nu intrați în panică!

Fiți pregătiți pentru astfel de exigențe. Gândiți un plan de rezervă, făceți backup-uri și alte sisteme tehnice de rezervă. De exemplu, în cazul în care apare o întârziere exagerată -artistul care desfășoară concertul nu apare la timp- trebuie să existe planul conform căruia păstrezi publicul ocupat.

Siguranța este capitală: Deși este important să se distreze, siguranța este un factor foarte important. Asigură-te că ieșirile de urgență sunt bine marcate și că ați instruit un personal adecvat pentru a gestiona situații în cazul în care ceva nedorit se întâmplă. Aduceți brigăzi de pompieri și gărzi paramedicale în cazul în care vă ocupați de evenimente foarte mari.

Zambește!: Amintiți-vă mereu că gestionarea unui eveniment este despre interacțiunea cu oamenii pentru a furniza cele mai bune rezultate. Păstrați dispoziția veselă și pozitivă – aceasta scade stresul pentru toată lumea în cauză. Clientul este intotdeauna regele – unele lucruri nu pot merge mereu cum doriți dumneavoastră, dar în final satisfacția echipei constă în numărul mare de persoane care va veni să vadă evenimentul.

Dimensiunea Evenimentelor

Mega Evenimente (“Woodstock”)

Evenimente regionale (“Festivalul Mamaia”)

Evenimente majore (concert “Buena Vista ” în București)

Evenimente minore (concerte a formațiilor locale din Iași)

Echipa se ocupă de locul desfășurării, iluminat, audio, video, campanii, decoratori și florării, animatori, companii de închiriere, companii de securitate ,firme de catering ,curățenie și transport.

Codul de Etică

Promovarea și stimularea la cel mai înalt nivel de etică

Depunerea de eforturi pentru excelență (standardele din industrie)

Protejarea publicurilor împotriva fraudelor și practicilor neloiale

Un agent va fi sincer în declarațiile sale

Menținerea adecvată și corespunzătoare de asigurare

Menținerea standardului industrial de siguranță și salubritate

Furnizarea de informații exacte și adevărate

Aderarea la creșterea profesională și a cunoștințelor

Cooperarea cu colegii, furnizorii, angajații/angajatoriii și toate persoanele implicate

Respectarea principiilor profesionale de conduită

Un agent va reprezenta toți clienții cu bună credință și îi va recunoațte acestuia abilitățile

Un agent va păstra înregistrările și materialele clientului

Un agent va menține confidențialitatea tuturor tranzacțiilor în numele clientului

Un agent va menține un birou și un număr de contact accesibile pe tot parcursul orelor de lucru

Un agent va pune la dispoziția clientului lista completă a colaboratorilor

Un agent va folosi toate eforturile rezonabile pentru a ajuta clientul sa obțină locuri de muncă legitime

Un agent nu va obliga niciodată clientul să participe la evenimente.

În primul rând, atunci când te hotărăști să organizezi un eveniment trebuie să te întrebi mai întâi dacă ai nevoie de un eveniment și ce anume dorești să obtii prin acel eveniment: bani, imagine sau poate amândouă?

În jurul conceptului evenimentului stă întreaga forfotă care va urma. Asadar, pregătește-te alături de echipa ta ;

Scrie scenariul în cel mai mic detaliu:

Care este tema evenimentului?

Este evenimentul organizat cu un prilej anume?

Ce vrem să obtinem în urma acestui eveniment?

Pentru cine facem acest eveniment?

Cum vom promova acest eveniment?

Când vom organiza acest eveniment?

Pe ce perioadă se va întinde evenimentul?

Unde vom desfăsura evenimentul nostru?

Care sunt activitătile pe care ni le propunem în acest eveniment?

Care sunt resursele umane disponibile pentru acest eveniment?

Care este bugetul evenimentului?

Ce resurse avem și de care mai avem nevoie?

Cine sunt oamenii-cheie care ne pot ajuta în sustinerea evenimentului?

Care sunt riscurile ca acest eveniment să nu iasă cum ne-am propus?

Care sunt planurile de rezervă pentru riscurile identificate?”

Ia-ți întotdeauna timp destul pentru pregătire, deoarece un eveniment bine organizat începe cu cel putin 3-6 luni de la data efectivă a implementării lui.

Verifică întotdeauna dacă în acea perioadă sunt sărbători religioase sau alte evenimente care ar putea să îți dea peste cap programul și mai ales lista de invitați. Verifică agendele instituțiilor, calendarele cu zilele libere și cele religioase, chiar dacă la prima vedere nu îți va veni în minte un alt eveniment.

Nu face un eveniment doar de dragul de a organiza ceva. Gândeste-te și analizează bine nevoile pe care le are clientul/clienta ta. Dacă nu dispui de destui oameni sau de destule resurse, mai bine amână totul pentru când toate acestea vor fi la un nivel mai ridicat.

Asigură-te că locul ales este unul cunoscut de cei pe care i-ai invitat sau, dacă nu, măcar să le oferi un kit complet prin care să înteleagă cum să ajungă acolo.

Nu te gândi că dacă rezervi o sală de conferinte, cel ce deține sala îti va pune la dispoziție și restul de echipamente: videoproiector, laptop, sunet etc. Cere-le expres și trece-le în contractul de închiriere.

Pune-te în pielea invitaților: ce au nevoie, unde vor sta, cu cine vor vorbi, cum se vor simți etc. Derulează dinainte firul evenimentului pentru a nu se ajunge atunci la un haos complet.

Nu pune în listă activități care nu au nici o legătură cu tema evenimentului și care nu îndeplinesc obiectivele propuse. Chiar dacă poți și îti place să le faci, păstrează-le pentru un cu totul alt eveniment.

Ai grijă la cele mai mici detalii: săpun și hârtie igienică la toaletă, curățenie în toate locurile evenimentului, nici un scaun rupt sau stricat, mâncare proaspătă și delicioasă, apă și cafea la discretie, echipament tehnic funcțional, lumină potrivită în sală, transport până la locul evenimentului etc.

După ce se termină evenimentul, nu încasa banii și nu te bucura de articolele apărute despre tine în presă, ci încearcă să iei pulsul evenimentului direct de la participanți pentru a ști cu adevarat ce a fost bine și ce trebuie să schimbi data viitoare. Pentru că dacă arăți că nu îți pasă, e foarte posibil să nu mai fie deloc o dată viitoare.

Până nu acum mult timp, traduceam sintagma PR în „relații cu publicul” și nicidecum relații publice. Comunicarea, pentru că aceasta stă la baza relațiilor publice era atribuită diverselor departamente sau persoane. Prin aceasta ne putem da seama de faptul că oamenii cunoșteau nevoia de a comunica, dar nu simțeau că au nevoie de un departament dedicat exculsiv acestei nevoi.

În ziua de azi, toate companiile, toți artișitii și orice persoană publică semnificativă are nevoie de un PR (relaționist public), și asta pentru că publicurile vor să intre în contact cu ei și altfel decât prin legăturile comerciale : „Nu au nevoie de PR cei care nu au nimic de spus sau nimic de povestit – nici despre ei, nici despre industria în care functionează.”

Cu toate că lumea conștientizează că ceea ce fac specialiștii în relații publice este relevant și de o importanță definitorie pentru companie, în Romania încă mai există acea temere și lipsă de aventură. Nici măcar cei care ar avea nevoie de un PR nu își angajează unul pentru că ei sunt de părere ca PR-ul nu își merită salariul, că ei pot comunica și singuri ceea ce li se pare important .

Un specialist în relații publice trebuie să respecte anumite norme și reglementări, iar principalele scopuri sau funcții ale sale sunt:

crearea unui climat de încredere, de toleranță și de simpatie,

aducerea și menținerea atenției, interesului și nevoilor,

crearea, cultivarea sau prezervarea relațiilor de comunicare,

crearea acordului sau înțelegerii mutuale,

identificarea, reprezentarea și armonizarea intereselor

influențarea opiniei publice,

rezolvarea conflictelor,

obținerea consensului.

Dupa Scott Cutlip principalele activități ale unui PR sunt :

scrierea și editarea mesajelor

inițierea și cultivarea relațiilor cu presa

cercetarea aspectelor privind relația cu publicurile în contextul global al vieții sociale

implementarea și evaluarea programelor

consilierea clienților

pregătirea cuvantărilor publice

crearea unor produse de comunicare cu ajutorul mijloacelor tipografice, fotografice sau multimedia

pregătirea profesională a clienților

organizarea unor evenimente speciale

stabilirea și menținerea contactelor cu persoanele, grupurile sau comunitățile care prezintă importanță pentru client.

Specialistul în relații publice are rolul de a conferi valoarea simbolică oamenilor din industria divertismentului. Nu e neapărat ca un artist să fie perfect, ci el trebuie să se atașeze sufletelor oamenilor. Îl putem da aici ca exemplu pe mega starul Michael Jackson. Dupa cum știm, el s-a lansat în lumea muzicală la o vârstă foarte fragedă, împreună cu frații săi. A avut parte de o ascensiune extraordinară, de numeroase transformări de ordin fizic, de nenumărate scandaluri și calomii. Cu toate acestea, impresarul lui Michael Jackson, Dieter Wiesner, a reușit să-l plaseze pe acesta în mintea fanilor ca fiind un om simplu, fară pretenții exagerate (cum sunt vedetele în ziua de azi , de exemplu Mariah Carey, care nu susține un concert dacă nu are în camera de hotel șampanie Cristal, un chelner care să îi arunce guma folosită într-un recipient special amenajat (nu în coșul de gunoi), pisicuțe și cățeluși. Artista are nevoie de un serviciu de ceai pentru opt persoane, pahare pentru vin și șampanie (în cele din urmă din cristal), precum și de paie cu gât flexibil). El este omul care unește suflete, care luptă pentru iubire, pace și armonie. Impresarul său este cel care l-a ajutat să-și creeze imaginea de afro-american iubitor de albi, iar prin intermediul pieselor sale a reușit să convingă că iubirea nu are culoare.

Un bun impresar specialist în relații publice poate crea un star dintr-o persoană care nu are nici calități deosebite și nici veleități de vedetă. Aici putem da ca exemplu ceea ce au facut relațiile publice din Madonna. MADONNA este o artistă de talie mondială care a devenit un brand datorită iscusinței unui PR ce a avut o viziune. Cel mai important a fost faptul că această cântăreață a recunoscut la începutul carierei sale că nu are o voce suficient de bună și atractivă și nici un stil de dans formidabil și a acceptat să colaboreze cu persoane importante din showbiz ca managerul lui Michael Jackson și Freddie de Mann. Ea impreună cu impresarul ei, Arthur Fogel, au stiut să atragă publicul și datorită faptului că a acceptat să facă ceea ce se cerea la momentul respctiv și nu a avut pretenții de superstar încă de la început. Cu toate că acum este un nume de referință din industria muzicală, acest lucru nu a împiedicat publicul de la București să o huiduie și să plece acasă înaintea terminării spectacolului. Toate acestea fiindcă Madonna nu are o voce bună, ci doar un impresar genial care știe să creeze ceea ce nu este, știe să construiască o imagine acolo unde nu este nimic, știe să vândă ce nu are.

Tot impresarul sau specialistul în relații publice este cel care trebuie să se ocupe de obținerea celor mai extravagante sau supra-realiste cereri ale artiștilor pe care îi au în grijă. De exemplu, Shakira a solicitat ca backstage-ul ei să fie ornat cu flori și plante, și să-i fie puse la dispoziție un blender, multe fructe și legume, pentru a-și prepara singură sucurile natural. La fel au procedat și membrii celor de la Faithless care au cerut mâncare sănătoasă: sub nici o formă nu trebuiau să existe produse de fast-food în culise! În schimb, au vrut arahide, alune și migdale, și 5 sticle de șampanie de culoare roșie! Impresarul nu are rolul doar de a satisface cerințele cel puțin ieșite din comun ale artiștilor. Tot ei sunt cei care au datoria de a-și convinge vedetele să satisfacă cerințele celor care îi angajează. Un exemplu am putea găsi dacă îl urmărim pe artistul Il Divo, care a fost pus înt-o situație cel puțin penibilă. Aflat în fața mai multori fani, el a fost rugat de către o domnișoară să-i semnteze un autograf pe o jucărie erotică.

Specialistul în relații publice trebuie să știe să comunice cu presa. Pentru o bună colaborare cu cei care probabil fac cea mai intensă promovare a unui artist sau persoană din industria divertismentului, specialistul în relații publice trebuie să cunoască mass media și modul cum trebuiesc tratați jurnaliștii.

Această relație cu presa reprezintă poate cea mai importantă activitate a muncii zilnice a unui responsabil cu relațiile publice. Încrederea pe care o inspiră este de foarte mare valoare, dar uneori acest aspect este subestimat. Astfel este obligatoriu să se înteleagă profunzimile relației cu presa. Pentru o bună relație cu mass media este importantă încrederea. Această încredere trebuie să vină și din partea celui pe care îl reprezinți și din partea organelor de presă, dar acest lucru este greu de realizat deoarece, de cele mai multe ori interesele celor două parți sunt deseori contrâstante. De exemplu, reprezentantul (Dam-Funk) artistului american Snoop Dog, mai nou numit Snoop Lion vrea să anunțe lansarea unui nou album muzical, în timp ce reprezentanții tabloidelor vor să afle dacă artistul a câștigat lupta cu drogurile sau dacă a câștigat procesele de trafic de stupefiante. În cazul acesta, impresarul are rolul de a media comunicarea și trebuie să găsească acea sursă de răbdare care să-i permită să ajute cele două părți implicate să-și rezolve problemele și să accepte opiniile celuilalt.

În comunicarea cu presa trebuie să se țină cont și de conflictul de interese materializat prin faptul că în general cei din showbiz dau doar știri care să-i pună într-o lumină favorabilă sau știri care nu ar atrage nici o privire a cititorilor, iar cei din mass-media uită de ajutorul celor din divertisment când se creează acele goluri de știri sau informații.

Pentru a comunica bine cu presa, relaționiștii publici trebuie să respecte urmatoarele principii fundamentale :

să actioneze cu răbdare

să fie dispuși să fie utili

să nu roage și să nu critice

să nu ceară jurnaliștilor să suprimeze o știre.

Corectitudinea este cea mai bună metodă în relația cu presa. Jurnaliștii sunt deștepți, iscusiți și cinstiți. Ei pot face imediat distincția dintre o minciună și un adevăr, între o omisiune sau o informație completă. Chiar dacă pe moment relaționistul reușește să păcălească presa, cu siguranță adevărul va ieși la suprafață și presa va da o lovitură greu de suportat, lovitură ce ar putea pune capăt unei cariere. Putem aduce în prim plan aici experiența lui Michael Jackson. După cum știm, el a fost acuzat de pedofilie, iar impresarul lui a refuzat inițial să facă orice fel de comentariu. Ulterior presa a aflat de înțelegerea la care a ajuns solistul cu cei care l-au dat în judecată, lucru ce a declanșat un boom mediatic. Nu s-a aflat nici până în ziua de azi dacă superstarul este sau nu vinovat de pedofilie, dar reclama negativă realizată de presă și-a pus amprenta asupra carierei marelui artist.

Cea mai bună și cea mai rapidă manieră pentru a câștiga prieteni în rândul jurnaliștilor este să se furnizezi știri și fotografii interesante când aceștia și le doresc și în forma cea mai potrivită pentru a fi utilizate imediat. Știrile au un caracter trecător și perisabil, fapt pentru care este imperios necesar ca dead-line-urile să fie respectate riguros, iar specialistul în relații publice trebuie să stea la dispoziția oamenilor din presă 24 h zilnic. Syracuse Post-Standard transmite profesioniștilor de relații publice că „nu vrem o publicitate mascată în știre, vrem știri adevarate.”. William M. Hines, jr. Director la Washington Star explica „noi vrem idei, adevăr și ajutor (…) vrem știri exacte și informații corecte.”

O altă calitate a unui bun practician de relații publice este stăpânirea de sine. Cel mai mult irită un jurnalist faptul că PRist-ul/impresarul îl roagă un favor sau critică prea insistent un anumit articol sau comentariu. Greșeala multor specialiști este că ei cred că știu cum se scrie o știre sau unde trebuie ea plasată în cadrul unui ziar, sau la ce oră poate fi difuzată sau în care emisiune.

Specialistul în relații publice trebuie de asemenea să fie capabil să-i împiedice pe clienții săi să-și piardă cumpătul și să anuleze contractele publicitare ca urmare și răzbunare a unei știri nefavorabile.

Impresarul nu are dreptul de a cere unui cotidian, tabloid sau post de televiziune să nu publice o anumită știre. Pentru jurnalist asta reprezintă o jignire, iar pentru client reprezintă începutul sfârșitului. Presa va considera că are ceva de ascuns și va începe o perioadă de persecuție. Chiar dacă cererea va fi acceptată, ceea ce se poate întâmpla foarte rar, relațiile dintre client și reprezentantul mass-media nu va mai fi la fel.

III.2 Relația dintre PR, impresar și artist – Studii de caz: Oprah Gail Winfrey; Andreea Esca; Loredana și Canaf

După cum bine știm cu toții comunicarea este cheia succesului în orice domeniu. Fară nici o urmă de îndoială o relație sănătoasă dintre artist, relaționist public și impresar trebuie să urmeze drumul unei comunicari excelente. În cele ce urmează voi dezvolta câteva noțiuni legate de comunicarea în show-biz.

Comunicarea în show-biz

„În sensul cel mai larg, se vorbește de comunicare de fiecare dată când un sistem, respectiv o sursă influențează un alt sistem, în speță un destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative ce pot fi transmise prin canalul care le leagă“(Charles E. Osgood, A vocabulary for Talking about Communication)

Privit din punct de vedere științific, actul de comunicare este procesul de transmitere a informațiilor și a sentimentelor (idei, păreri, atitudini, opinii) de la un individ către un alt individ sau de la un grup social către un alt grup social, comunicarea este o acțiune semiotică.

Încă din cele mai vechi timpuri, comunicarea a fost considerată piatra de temelie a relaților interumane. Reprezintă dimensiunea fundamentală a existenței umanității fară de care societatea și individul nu ar putea exista sub forma pe care o vedem astăzi.

Cuvântul „comunicare“ provine din limba latină și termenul a circulat în vocabularul vremii cu sensul de „a transmite ceva celorlalți“. În ziua de azi, oamenii nu mai privesc comunicarea ca pe o activitate distinctă de alte activități. Comunicăm chiar și atunci când nu comunicăm verbal, datorită limbajului trupului, expresiilor faciale și reacțiilor. Noi comunicăm și prin intermediul așa-numitor tehnici secundare ca scrierea, tipăritura, sistemele grafice sau hertziene. Comunicarea este asemenea funcționării unei orchestre fără dirijor, în care fiecare interacționează cu toți și toți interactionează între ei, iar acest proces de interacțiuni continue creează realitatea socială, care este o realitate socio-comunicațională. Este o iluzie a crede că există o singură realitate: realitatea este dată de ordinul atribuirii de semnificație, care este produsul interacțiunilor umane și al comunicării.

De la banalele activități ale rutinei cotidiene și până la cele mai complexe activități desfășurate la nivelul organizațiilor, societăților sau culturilor, nu pot fi imaginate în afara procesului de comunicare.

Aparent paradoxal, în tot acest ocean de comunicare ce ne înconjoară, simțim absența unei comunicări reale: aceleași cuvinte au sensuri diferite pentru interlocutori deosebiți ca pregătire și experiență; stările emoționale, sentimentele și intențiile cu care interlocutorii participă la comunicare deformează mesajul; ideile preconcepute și rutina influențează receptivitatea; diferențele culturale par a fi, mai mult ca niciodată, obstacole de netrecut.

Dincolo de aspectele mai putin plăcute ale comunicării se dezvăluie însă o certitudine: epoca modernă reprezintă apogeul comunicării. Progresul tehnico-științific a favorizat apariția telegrafului, a telefoniei, a transportului feroviar, spargând barierele comunicaționale specifice vremurilor demult apuse. În această eră a vitezei fulgerătoare, a evoluției culturale și tehnologice, oamenii nu fac altceva decât să găsească noi metode de a comunica mai rapid, mai eficient și mai simplu.

Elementele esențiale caracteristice procesului de comunicare verbală:

cel puțin doi parteneri (emițător și receptor) între care se stabilesc anumite relații;

capacitatea partenerilor de a emite și de a recepționa semnale într-un anumit cod, cunoscut de ambii parteneri, fiecare fiind, pe rând, emițător și receptor;

existența unui mesaj;

existența unui mijloc de transmitere a mesajului;

mesajul specific prin care emițătorul primește de la receptor un anume răspuns cu privire la mesajul comunicat inițial (feed-back);

existența unor canale de comunicare, sau a unor „drumuri“ urmate de mesaje (canale formale sau informale);

prezența unor bariere de comunicare, perturbații ce pot interveni în procesul de comunicare (zgomote, filtre).

Câteva dintre particularitățile comunicării:

comunicarea are rolul de a pune în legatură oamenii, în mediul în care aceștia evoluează;

orice proces de comunicare este contextualizat, el având loc într-un anumit spațiu psihologic, fizic, temporal, social și cultural;

în procesul de comunicare, prin conținutul mesajului se urmărește realizarea scopurilor și transmiterea semnificațiilor;

procesul de comunicare are un caracter dinamic; orice comunicare are, după momentul inițierii, o anumită evoluție, se schimbă și schimbă persoanele implicate în proces;

orice mesaj are un conținut manifest și unul latent, uneori acesta din urmă fiind mult mai semnificativ;

procesul de comunicare are o dimensiune multiplă: comunicarea exteriorizată (acțiunile verbale și non-verbale ce pot fi observate de către interlocutori), metacomunicarea (ceea ce se poate întelege dincolo de cuvinte), intracomunicarea (realizată la nivelul sinelui, de către fiecare individ în forul său interior);

semnificația dată unui mesaj poate fi diferită atât între partenerii actului de comunicare, cât și între receptorii aceluiași mesaj;

în situații de criză procesul de comunicare are un ritm mai rapid și o sferă mai mare de cuprindere.

În comunicare trebuie să știi să fii emițător dar si receptor. În industria divertismentului este foarte important să știm să ne vindem artistul, așa că, în primul rând trebuie să știm tipurile de întrebări pe care le adresăm :

Întrebare deschisă: acest tip de întrebare încureajează oamenii să vorbească, să dezvolte subiectul în funcție de opiniile sale, de sentimentele sale etc (de exemplu : întrebare pe care o putem adresa unui potențial client care are ideea de a organiza un concert de muzică populară : „De ce vreți muzică populară și nu altceva?” )

Întrebare închis : favorizează răspunsurile cu da sau nu (păstrând același exemplu de mai sus, dar schimbând întrebarea în „Vreți doar muzică populară?”)

Întrebarea de sondare: acest tip de întrbare solicită informații suplimentare despre un aspect specific ( același exemplu cu întrebarea „Vreți jocuri de lumini, artificii sau alte lucruri asemănătoare pentru crearea atmosferei?”)

Întrebarea de dirijare : acest tip de întrebare vine în sprijinul specialistului în relații publice deoarece îndrumă potențialul client să adopte un anumit curs de gândire sau acțiune („Dacă nu vreți acei artiști enumerați de mine, pe cine preferați?”)

Întrebarea ipotetică – se bazează pe schițarea unui "scenariu", permițând testarea modului cum reacționează cineva într-o situație specifică. („E posibil ca în acea perioadă să fie frig afară. Nu vreți să căutăm o locație închisă pentru a nu pierde spectatorii?”)

Întrebarea ecou – această întrebare încurajează repetarea în formă interogativă a unui cuvânt sau expresii menționate de interlocutor, cu scopul de a încuraja interlocutorul să continue (interlocutor : „Concertul acesta mi-a făcut viața un calvar”, impresarul : „Un calvar?”)

Întrebarea releu – transmite întrebarea pusă de cineva unei persoane terțe. (interlocutor 1 „Cred că vreau și costume tradiționale expuse” impresar către interlocutor 2 „Dumneavoastă ce părere aveți?”)

Întrebarea "ucigătoare" – întrebare care creează pentru adresant o dilemă, nu poate răspunde nici afirmativ, nici negativ ( „Acestea sunt toate cerințele?”)

Răspunsul la o întrebare prin altă întrebare permite în general menținerea controlului asupra dialogului și determină interlocutorul să gândească singur rezolvarea problemelor. (interlocutor: „Cât va cânta artistul?” , impresar „Dumneavoastă cât ați vrea să cânte?”)

Este de preferat ca aceste întrebări să alterneze în discuțiile cu eventualii clienți pentru a evita doar răspunsurile cu da sa nu. În același timp, dacă trecerea de la întrebări deschise la întrebări închise se face gradual se evită condițiile de stres și interlocutorul căștigă încredere și, de ce nu, simpatie față de impresar.

O altă abilitate esențială este ascultarea, care poate fi de mai multe tipuri :

Pasivă (nerecomandat): interlocutorul sau impresarul nu se implică în discuție decât atunci când este atras de anumite afirmații sau cuvinte.

Atentă: unul din cei doi parteneri la discuție vorbește, celălalt ascultă atent, dar nu intervine în comunicare

Activă: cea mai bună recomandată formă de ascultare; implică înțelegerea conținutului discuției, evaluarea conținutului, empatizarea cu interlocutorul, încurajarea interlocutorului să continue discuția.

În funcție de situație impresarii sunt obligați să aleagă forma cea mai potrivită de ascultare. Dacă un potențial client vorbește despre cum ar vrea el să arate spectacolul, este important ca impresarul artistului să fie atent, dar să nu-l întrerupă pe vorbitor.

Există multe situații care împiedică ascultarea, printre acestea numărându-se:

Neatenția: unul din interlocutori poate să piardă șirul ideilor din cauza ambientului, zgomotelor din exterior etc. De aceea este important ca în momentul întâlnirii cu un potențial client sau cu unul din artiști să se închidă telefoanele mobile, aplicațiile calculatoarelor și este de preferat ca întâlnirea să aibă loc într-un loc liniștit, într-un birou primitor, sală de ședințe etc.

Lipsa de interes: Receptorul nu ascultă pentru că nu îl interesează ce are de spus interlocutorul sau chiar persoana acestuia. În plus, anumiți oameni manifestă o lene intelectuală, închizându-și mintea față de ce se întâmplă în jur și față de ideile noi.  În mod evident, contracararea se poate realiza printr-un efort de menținere a concentrării asupra vorbitorului.

Ascultarea selectivă: Receptorul este pasiv, așa cum am descris anterior: alte gânduri îi vin în minte și, deși contiunuă să audă, încetează să asculte, devenind atent doar la anumite afirmații și cuvinte. Efectul negativ este că nu își va reaminti ceea ce a spus efectiv celălalt, ci doar ceea ce crede el că a spus. Distragerea atenției este favorizată și de ritmul diferit în care vorbim, de aproximativ 120-150 cuvinte pe minut și cel de gândire, de cca 500 cuvinte pe minut, lucru ce permite minții să se prelucreze și alte informații.

Prejudecăți și prezumții : Multe presupuneri ce ne ajută în anumite situații nu sunt potrivite în altele. Adesea nu ascultăm din cauza unor prezumții pe care le facem despre vorbitor (un impresar poate gândi că „Omul acesta nu știe ce spune. Când a avut el contact cu showbiz-ul să creadă că știe ce înseamnă?”, dar acest lucru este total eronat și ne poate costa un contract sau despre situație (tot impresarul poate gândi „La ce termen de timp scurt am, nici nu se pune problema să fac tot ce spune el”, dar la fel ca în exemplul anterior, acest lucru ne poate costa contractul ).

Lupta verbală : Nu doar întreruperea fizică a vorbitorului conduce la încetarea transmiterii mesajului și, implicit, a receptării lui. Abandonarea ascultării apare chiar atunci când interlocutorul continuă să vorbească, dim mai multe cauze. Prima situație este atunci când o afirmație ne trezește în minte o idee, pe care ținem s-o spunem imediat, concentrându-ne doar pe momentul oportun ca să intervenim. O a doua cauză este pregătirea în minte a ceea ce urmează să spunem, înainte ca celălalt să termine de vorbit. În sfârșit, a treia constă într-o dezbatere asupra informației absorbite, pe care începem s-o evaluăm, să o criticăm și să producem contra-argumente. Aceste procese au loc doar în mintea noastră, împiedicându-ne să mai urmărim ceea ce spune celălalt, pierzând astfel părți ale mesajului sau firul mesajului.

Vânarea faptelor: Ne concentrăm doar asupra detaliilor, cuvintelor, tonului, fără să încercăm să înțelegem tema. Riscul este că putem pierde înțelesul mai genaral al faptelor relatate și, în plus, datele izolate de context pot fi înșelătoare. O analogie sugestivă poate fi cea cu șiragul de mărgele. Văzut ca un șirag, mărgelele par bine aranjate pe mărime și culori, pot fi înțelese și reținute în memorie. Fără a fi înșirate pe un lanț, sunt răspândite și este greu de surprins și memorat aranjamentul lor.

Asertivitate exagerată: Anumiți oameni își afirmă opiniile cu multă siguranță și insistență și li se pare frustrant și le vine greu să asculte pe alții.

Având în vedere cele enumerate mai sus este foarte important pentru un impresar din industria divertismentului să aleagă tipul de ascultare potrivit situației, să renunțe la dialogul interior pentru a fi atent doar la interlocutor, să-și dea interesul să înțeleagă ce vrea interlocutorul, ce gândește, ce intenționează, ce viziune are, să privească mesajul în ansamblu, să nu își întrerupă interlocutorul decât dacă vrea să-l încurajeze să-și continue ideile, să verifice dacă a înțeles corect ceea ce i s-a transmis și să evite blocajele comunicaționale cauzate de dezacorduri, critici , soluții pripite etc.

Ca relaționist public în industria divertismentului este important să nu privești comunicarea strict din punct de vedere verbal. În această industrie unde totul are un înțeles și un subînțeles trebuie să fii atent și la comunicarea non-verbală. Acest tip de comunicare nu folosește cuvinte, dar uneori este mai expresivă. Modul în care stăm sau cum mergem, cum facem un anumit gest, cum ne îmbrăcăm sau cum stăm la birou spun foarte multe despre o persoană. Ca orice altă formă de comunicare și comunicarea non-verbală are mai multe tipologii. Există comunicarea non-verbală senzorială care se bazează pe ceea ce receptăm cu ajutorul văzului, auzului etc., comunicarea non-verbală estetică prin pictură, dans, muzică și comunicarea non-verbală bazată pe folosirea însemnelor ca steaguri, uniforme etc.

Un bun impresar trebuie să fie foarte atent cu ceea ce numim comunicare non-verbală să nu îl trădeze (când artistul sau clientul ne vorbește ceva, trebuie să fim atenți să nu râdem atunci când nu este cazul sau să nu facem un gest inoportun). Industria aceasta a showbiz-ului este la o scară mondială așa că trebuie să avem în vedere că anumite gesturi în Europa au cu totul altă conotație în Asia (de exemplu, dacă mergem la o întâlnire cu persoane ce aparțin culturii budiste și ne îmbrăcăm în alb putem lăsa impresia că purtăm doliu pentru că acolo culoarea albă reprezintă tristețe). Prin mesajele non-verbale pe care le recepționăm, putem obține informații despre identitatea culturală, personalitatea, atitudinile și stilul personal. Acestea ne „vorbesc” despre credibilitatea individului și despre gradul său de abordare; contactul vizual, distanța la care ne plasăm, expresia feței, zâmbetele, atingerile arată că ne plac sau nu ne plac; gradul de implicare se manifestă prin viteza și volumul discursului, numărul de gesturi folosite, schimbarea expresiei feței; statutul social al persoanei cu care comunicăm este evidențiat prin spațiul pe care îl ocupă, prin expunerea unor obiecte sau îmbracaminte costisitoare, etc.

Elemente componente ale comunicarii non-verbale:

Limbajul tăcerii –„Tăcerea este de aur” se spune adesea, și cu siguranță în unele situații că reprezintă o soluție adecvată, dar în altele poate constitui un factor de ambiguitate (de exemplu, dacă în timpul unei discuții ni se adresează o întrebare la care noi ca impresari sau relaționiști publici nu răspundem, putem crea impresia fie că nu am ascultat, fie că nu suntem pregătiți sau interesați, iar aceste lucruri nu pot atrage decât consecințe negative.)

Limbajul timpului – Noțiunea timpului este percepută diferit de diverse culturi, naționalitati, societăți, etc. De exemplu trebuie să avem în vedere că prima zi lucrătoare în SUA este duminica, că unele persoane nu vor să fie deranjate dimineața, că în Anglia și Germania nu există „sfertul academic”. În industria aceasta nu trebuie să pierzi timpul, nici al tău și nici al clientului tău, pentru că „timpul înseamnă bani”.

Limbajul corpului – Mișcările corpului, numite și “limbajul corpului”, pot avea uneori sens simbolic, dar, în acest caz “limbajul trupului” participă la comunicarea nonverbală.

Postura corpului este definitorie pentru anumite mesaje. Umerii lăsați sau capul plecat indică timiditate, deprimare, amarăciune, sentiment negativ sau un sentiment de inferioritate, în timp ce capul sus și umerii drepți transmit mulțumirea și chiar superioritatea. Într-o discuție, aplecarea spre interlocutor poate însemna interes, atenție, iar retragerea corpului, dimpotrivă, sugerează respingere. Încrucișarea brațelor la piept semnifică închidere în sine față de interlocutor sau subiectul discutat. Mișcările capului au anumite semnificații: datul din cap (în sus și în jos) înseamnă aprobare sau descurajare, dar de pildă în India însemna “NU”! Expresiile feței sunt cele mai usor de controlat. Fiecare parte a feței noastre comunică. Fața exprimă reacția persoanei în cauză la tot ce se spune: surpriză, dezacord, neînțelegere, dezamăgire, supărare, durere, interes, dezinteres, etc.( fruntea încruntată semnifică preocupare, mânie, frustrare). Expresiile feței trebuiesc corelate cu celelalte mișcări ale corpului sau cu mesajele verbale. Expresia feței poate fi sinceă sau simulată și de aceea uneori este chiar greu de descifrat. Zâmbetul este un gest foarte complex, capabil să exprime o gamă largă de stări, de la plăcere, bucurie, satisfacție, la promisiune, cinism, jenă. Interpretarea sensului zâmbetului variază însă de la o cultură la alta fiind în strânsă corelație cu presupunerile specifice care se fac în legatură cu relațiile interumane în cadrul acelei culturi. Mișcările ochilor au un rol important în cadrul interacțiunii cu persoane din showbiz. De exemplu, în cadrul unui dialog persoanele se privesc în ochi 25-75 % din timpul conversației. Scopul privirii în ochi este de a recepționa mesajele vizuale suplimentare, pentru a completa cuvintele sau pentru a gasi în ochii celuilalt un feedback, o reacție la cele afirmate.

Personalitatea se evidențiază prin diferite mișcări ca: rosul unghilor, jucatul cu o bijuterie, frecatul nasului, etc. Este greu să înțelegem sensul acestor mișcări deoarece unele se fac inconștient și ele pot ilustra doar o stare interioră (frică, jenă). În acest sens nu vorbim de comunicare non verbală. Dacă aceste semne se folosesc intenționat, pentru a spune ceva despre noi, atunci ele constituie comunicarea non verbală. Alte mișcări ale părților corpului (mâini, brațe, picioare), grupate sub denumirea de „gestică”, reprezintă mijloace frecvent folosite în comunicarea non verbală (în lumea divertismentului aprecierea unui artist se realizează prin aplauze).

Modul în care folosim vocea și calitățile vocale are importanță în procesul de comunicare. Înălțimea și intensitatea vocii exprimă atitudinea dorită. O voce stridentă, țipătoare, ascuțită indică mânie, amenințare, în timp ce una joasă arată emoție, frică, disperare, tensiune. Volumul vocii oferă indicații privind personalitatea, atitudinea, dar și sentimentele vorbitorului. Dicția și accentul vocii exprimă gradul de educație și statutul social. Accentele regionale ne oferă indicații despre zona geografică de proveniență (moldovean, rus, englez etc).

Mesajele non-verbale sunt transmise și prin intermediul îmbrăcăminții și accesoriilor pe care le purtăm (bijuterii, cravate, ochelari), prin machiaj, coafură/ freză, etc. Se afirmă că „haina face pe om” și într-adevăr știm că oamenii bine îmbrăcați transmit impresia de succes, putere, educație, bani, etc. Îmbracămintea poate accentua frumusețea fizică, naturală, reprezintă un simbol cultural (bărbații poartă întotdeauna pantaloni) sau subliniază o tradiție (kilt-ul scoțian sau sari-ul indian).

În domeniul comunicării non-verbale există distanțele diferite de comunicare în funcție de context și de caracterul mesajului transmis:

zona intimă (personală), între 0,5-1,2 m și este pentru discuții cu caracter personal, fiind însă total inacceptabilă în alte cazuri, cu toate că pot apărea situații obiective (deplasarea în lift, mijloace de transport în comun, etc) ;

zona socială (normală), între 1,2-2 m și este folosită mai ales la comunicarea interpersonală (colegi de serviciu aflați pe aceiați treapta ierarhica, prieteni, etc) ;

zona socioconsultativă, între 2-3,5 m și este folosită în situații oficiale (superior, subordonat, consultant-client, angajat–persoană care solicită angajarea )

zona publică, 3,5 m și mai mult în care comunicarea este formală (cursuri, ședințe, discursurile politicienilor, etc) .

Dacă o persoană se apropie mai mult decât este potrivit, poate aparea tensiunea chiar și ostilitatea, stări ce afectează comunicarea. Atunci când se produce invadarea (violarea) spațiului personal, persoana în cauză se retrage pentru a restabili distanța iar în cazul în care acest lucru nu mai este posibil, va face tot posibilul ca “invadatorul” să se retragă la distanța optimă .

Atingerea sau contactul fizic este unul dintre cele mai vechi coduri ale comunicarii non-verbale. Ea exprimă emoții sau sentimente diferite, de la iubire, simpatie, încurajare, pâna la agresiune fizică. Unii oameni evită orice atingere. Forța și tipul de atingere depinde în mare masură de vârsta, statut, relație și cultură.

Specialiștii din industria divertismentului trebuie să fie mereu atenți la interpretarea mesajelor non-verbale pentru a nu comite vreo eroare, să fie conștient că și el emite semnale non-verbale care pot fi interpretate de interlocutor, să respecte limitele impuse de cadrul unde are loc comunicarea și să încerce mereu să aibă o postură și o ținută impecabilă pentru a da dovadă de încredere, de abilitate, astfel reușind să câștige încrederea tuturor.

Un contraexemplu recent poate fi cazul Alexandrei Stan, în care impresarul artistei Marcel Prodan a agresat-o fizic și verbal pentru că aceasta și-a cerut drepturile materiale.

Comunicarea artistică

Printr-un mare amalgam de “soiuri” de comunicare, ne întâlnim cu diferite metode prin care se pot împărtăși emoțiile, trăirile și gândurile. De exemplu, noi comunicăm ceea ce gândim și simțim prin muzică. Am putea să ne folosim aici de un exemplu care cred că este foarte relevant: melodia „Mama, I’m coming home” a interpretului Ozzy Osbourne ce are o puternică încărcătură emoțională. Versurile ne transmit sentimentul de iubire față de persoana gingașă din viața noastră, mama, precum și sentimentul fricii de a pierde pe cineva drag. Aceeași intenție au avut-o și geniile muzicale ale secolelor trecute Mozzard, Chopin sau Enescu.

Coregrafiile își transmit ideile prin intermediul dansului (exemplul trupei de balet Balșoi de la Moscova), pictorii prin tablourile lor, scriitorii prin scrierile lor etc.

Pentru a păstra linia comunicării în showbiz vom vorbi despre comunicarea prin dans, comunicare ce are loc în primul rând între artist și corpul său și apoi intre artist și restul oamenilor. Este o formă de comunicare compusă din mișcare, gesturi, mimică și postură. În dans este posibilitatea de a controla expresia în funcție de caracterul artistului. Astfel, chiar dacă vorbim de trupe de dans sincron celebre ca „Michael Flatley`s Lord of the dance”, putem observa o diferență de stil datorită aportului sentimental a fiecărui dansator în parte. În timpul dansului se execută mișcari simbolice prin care să determinde publicul să ințeleagă ideea transmisă. Spre exemplu, în „merengue”, dansatorul trebuie să exprime senzualitate, fapt pentru care mișcările lui sunt ample și curtenitoare. Pentru a transmite cu exactitate acest sentiment, dansatorul trebuie să-și gândească fiecare mișcare în parte.

Așadar, fără comunicare nimic nu poate fi realizat cu succes. Relația dintre impresar realționistul public si artist este bazată pe comunicare și încredere. Atunci când comunicarea este bună între aceștia se poate spune ca nimic nu îi mai poate impiedica in derularea activității favorabile atât pentru ei și echipă dar și pentru beneficiar/client.

Impresarul impacheteaza frumos produsul îl face atractiv și îl vinde, PR-ul ține permanent legătura cu impresarul dar și cu media și îl ajută pe impresar sa fie totul pus la punct înaintea și in timpul evenimentului iar artistul trebuie să asculte de cei doi pentru reușita sa in showbiz.

Studii de caz: Oprah Gail Winfrey; Andreea Esca; Loredana și Canaf

Oprah Gail Winfrey

Este cel mai probabil că cea despre care urmează să discutăm este una dintre celebritățile Statelor Unite ale Americii care a reușit să facă încojurul lumii. Este cunoscută pe toate meridianele, are o avere greu de cuantificat și, cel mai important, este iubită de toți cei care o cunosc. Este vorba de Oprah Winfrey, cea care s-a născut intr-o casă fără electricitate și apă curentă, crescută in mare parte de bunica sa, aceasta învățând-o să citească la 3 ani versete din Biblie. Oprah, a crescut într-o familie săraca care nu avea cu ce să o intrețină și purta rochii confecționate din sacii de cartofi. Datorită faptului că a vrut mai mult, a luptat, iar la vârsta de 19 ani, cât era încă la liceu, a devenit reporter de radio pentru postul WVOL din Nashvill și s-a înscris la Universitatea de stat din Tennessee pentru a studia „Arta comunicării”. A urmat o perioadă grea pentru ea, mutându-se la Baltimore și mai apoi la Chicago unde, datorită capacităților ei uimitoare, a realizat emisiunea The Oprah Winfrey Show.

În 1984 Oprah avea o emisiune de succes, dar acest lucru nu a împiedicat-o să înființeze împreună cu Jeff Jacobs compania Harpo.Inc. Această companie a avut rolul de a-i asigura siguranța financiară. Veniturile acestei companii nu au fost substanțiale la început, dar în 2001, datorită show-lui realizat de Oprah, această firmă avea încasări de peste 300 de milioane de dolari. Emisiunea ei era difuzată în 107 țări și și-a păstrat locul I în topul preferințelor timp de 16 ani, în ciuda concurenței acerbe.

Emisiunea TV nu a fost singura preocupare a agerei afro-americane. Compania înființată de ea producea filme, avea semnate contracte cu alte companii mari ca Oxygen Media LLC care patrona un post de televiziune dedicat femeilor. Aici Oprah realiza emisiunea de succes „Use your life” care aducea companiei venituri de aproximativ 4 milioane de dolari pe an.

Șirul succesului s-a continuat cu revista „O, The Oprah Magazine”, lansată în 2000, considerată ca fiind un ghid personal pentru noul secol. Această revistă este considerată ca fiind cea mai de succes din industrie. La un an după lansare aceasta avea un tiraj de peste două milioane și jumătate de copii și aducea încasări de peste 140 de milioane de dolari, încasări la care alte reviste nu pot decât să viseze.

Ea nu s-a oprit aici și a început turneul motivațional „Live your best life”, turneu la care au participat aproximativ 8500 de femei.

Astăzi ea deține Harpo, Inc; Harpo Productions, Harpo Studios, Inc; Harpo Films, Inc; Harpo Print SRL; și Harpo video, Inc, cu o avere netă totală de peste 1 miliard dolari.

Datorită originii ei, Oprah se ocupă și de filantropie. Ea donează cel puțin 10% din veniturie ei anuale către caritate și a înființat Fundația Oprah Winfrey care se ocupă de crearea unei vieți mai bune pentru femei și copii. Ea are la activ numeroase acte de caritate, fapt pentru care a fost numită una din cele 100 de personalități care au influențat secolul al 20-lea de către revista “Time”.

Deși Oprah admite ușor că ea nu poate citi un bilanț și că nu se gândește la ea ca la o femeie de afaceri, de fapt ea este una dintre cele mai bogate femei din lumea afacerilor. În timp ce ea ar putea să nu cunoască toată terminologia de afaceri și nuanțe, are un adevărat spirit antreprenorial, ce o ajută să se concentreze pe viziunea ei și îi dă energie să continue pentru a veni cu idei noi, creative. Ca un antreprenor adevărat, a fost capabilă să-și identifice în mod clar zonele de slăbiciune pe care le maschează subtil și a creat o echipă executivă capabilă să ruleze cu succes un gigant media de divertisment.

Andreea Esca

Născută în data de 29 august 1972, actualmente Andreea Eram, este o jurnalistă româncă, ocupând poziția de realizator-prezentator în cadrul Știrilor ProTV.

Andreea Esca se identifică cu ProTV , alături de care și-a început cariera la 1 decembrie 1995, printr-un salut rămas celebru, „Bună seara România, Bună seara București, Pro Tv te salută”. Prezentatoarea mai apăruse la SOTI, la începutul anilor '90 și, ca mulți dintre angajații și vedetele ProTV, era o figură necunoscută publicului românesc. Esca a prezentat, constant, știrile ProTV de la ora 19.00, de la înființarea ProTV, cu mici întreruperi datorate doar concediilor de maternitate sau de odihnă.

Andreea Esca este cea mai longevivă prezentatoare de știri din România, și-a început cariera acum 21 ani iar de 18 ani prezintă știrile pentru postul de televiziune ProTv.

Debutul Andreei Esca a avut loc în anul 1992 când, la sfatul unui prieten, s-a prezentat la interviul pentru postul de prezentator de știri al postului SOTI. Chiar dacă nu avea experiență în domeniu Andreea s-a descurcat foarte bine la interviu și din următoarea zi a fost desemnată să prezinte știrile pentru această televiziune.

Din acel moment a început pregătirea profesională propiu-zisă a Andreei Esca în domeniul jurnalisticii, a urmat multă muncă și cercetare de teren și chiar un stagiu la CNN.

Experiența acumulată la CNN nu se poate compara cu ceea ce învăța un jurnalist pe băncile facultății. În timpul stagiului la CNN Andreea a văzut pentru prima dată un prompter adevărat și a făcut cunoștință cu întreaga tehnologie folosită pentru a realiza și prezenta o știre de calitate.

La terminarea stagiului de la CNN, Andreea s-a întors în România. A declarat că ar fi putut să rămână să lucreze pentru CNN, ofertele nu au lipsit, dar că nu a acceptat pentru că nu putea sta departe de țară și de familie. După întoarcerea în România Andreea Esca a acceptat oferta Protv-ului de editor-prezentator știri.

Cariera Andreei Esca și realizările sale sunt impresionante, a fost numită de două ori "Femeia anului", a câștigat de trei ori premiul pentru cel mai bun prezentator din România și a fost declarată cel mai bun om de televiziune. De-a lungul carierei s-a implicat în numeroase campanii de binefacere, este membră a fundației "Renașterea".

Face parte din echipa de reporteri "CNN World Report", astfel, activitatea sa de prezentator tv nu s-a oprit doar pe teritoriul României, Andreea a făcut transmisiuni în direct din Paris, Madrid, Helsinki, Sua și Varșovia. Andreea Esca conduce revista pentru femei „The One” și are o linie de îmbrăcăminte pentru copii numită "Z".

Loredana

Loredana Groza este, fără îndoială, una dintre cele mai constante staruri muzicale din show-biz-ul românesc. Născută pe data de 10 iunie 1970 la Onești, județul Bacău, Loredana a început să cânte de la vârsta de 3 ani, pasiunea sa continuând în timpul școlii primare și al liceului. De la debutul ei din 1986 la Festivalul de Muzică Ușoară de la Mamaia, când avea doar 16 ani, și până la nenumaratele albume, dintre care enumerăm „Bună seara iubito” (1988), „Născută Toamna” (1995), „Agurida” (2001), „Jamparalele” (2006), „Iubi Land” (2010) , „Apa” (2012), artista s-a remarcat ca fiind una dintre cele mai bine cotate apariții pe scena muzicală românească. Mereu actuală, Loredana a știut să se adapteze nevoilor pieței, putând spune cu tărie ca vorbim despre o adevărată divă autohtonă, o artistă completă, care mereu s-a reinventat și a știu să țină pasul cu noile tendințe din modă și nu numai.

A știut întotdeauna să colaboreze cu artiștii si compozitorii momentului, aspect care a diferențiat-o de colegii de breaslă ai anilor ’90 și a ajutat ca numele de „Loredana” să devină un brand in lumea showbiz-ului.

Aparițiile ei în revista Playboy în anul 2000, ediție ce s-a vândut în aproximativ 150 000 de exemplare, colaborarile cu lumea filmului, prezențele nenumărate la radio și TV, la emisiuni cu specific muzical precum Vocea României, ne demonstrează încă o dată că echipa din spatele artistului Loredana a dat dovadă de viziune, profesionalism, coordonare amănunțită și poate fi oricând luată drept exemplu pentru orice echipă tânără ce dorește să reușească în show biz-ul românesc.

Companiile doresc să-și asocieze numele cu ea, fanii umplând sălile in turnee, iar show-urile sale sunt printre cele mai căutate. Brandul Loredana a fost creat si consolidat în peste 25 de ani și înseamnă talent, muncă, inspirație, inovație, energie, răbdare, stil dar și bani.

“Este o vedetă cu un stil propriu, o apariție unică, o longevitate de invidiat si cu un simț extraordinar al evoluției gusturilor publicului. Loredana înseamnă voce, imagine, carismă și profesionalism, dar și, după cum aveam să descoperim în cursul interviurilor pentru acest cover story, un om cu picioarele pe pământ, fără ifose de vedetă. Trăiește de aproape 30 de ani sub lumina strălucitoare dar deseori neîndurătoare a reflectoarelor și în tot acest timp a crescut constant, ca artist, dar si ca manager al propriului brand. Nu este ușor să fii în pielea Loredanei.

Am aflat asta în timpul celor patru întâlniri, strecurate printre pregătirile și spectacolele pentru cel mai recent turneu, “Loredana 2013”. Se spune că lucrurile simple sunt cel mai greu de făcut și, când o vezi cu dezinvoltura pe scenă sau la televizor, crezi că alții au muncit ca ea să fie acolo. Dar Loredana Groza (43 de ani) este creierul întregii sale activități, începând de la muzică, versuri, stil, coregrafie (chiar dacă apelează și la colaboratori), coafuri, ținute de scenă și terminând cu acordul de a-și asocia sau nu imaginea și numele cu anumite branduri. Și poate mai puțin important, dar nu de neglijat, este faptul că Loredana nu are o asistentă personală, se ocupa singura de pagina sa de Facebook și are in spate o echipă mică.

În afară de formația Agurida, fondată de Loredana în 2000, vedetă are doi manageri cu rol și de PR, un impresar, un make-up artist și un hair stylist cu care a colaborat în permanență în ultimii doi ani (inclusiv pentru show-ul Vocea României) și un economist. “E greu, dar și palpitant. În fiecare zi e o altă zi. În fiecare zi o iau de la căpat. Mi-am format o infrastructură care să mă ajute in munca mea”, declară vedetă. Loredana a încercat să-și ajusteze formula de colaboratori astfel încât să se adapteze crizei economice. “Formula cu care cânt este una stabilă. Oamenii știu că, atunci când cântă cu mine, nu au grija zilei de mâine. Nu plec trei luni și stau în concediu. Imi salvez timpul ca toată lumea să câștige. Nu vreau să câștig doar eu, trebuie să câștige fiecare. Ei trebuie să-și plătească chiria, să-și cumpere instrumente.”

Chiar dacă este obositor, Loredanei nu-i place să se plângă, pentru că, spune ea, totul a fost o alegere conștientă. Seriozitatea și responsabilitatea Loredanei merg până într-acolo încât, deși are concerte aproape la fiecare sfârșit de săptămână, nu a anulat niciodată un concert în peste 25 de ani de carieră. “Chiar dacă eram cu febra, cu vocea in pioneze, am strâns din dinți și, deși m-a durut, m-am dus să cânt, ca să nu sufere nimeni”, povesteste ea. Ca manager, Loredana vrea ca lucrurile sa fie cât mai simple. “Nu vreau o cohortă de oameni dupa mine. Fiecare om trebuie plătit și vreau să țin acest business, oamenii care lucrează în spatele numelui meu, o echipă mică, dar valoroasă.” Nu a apelat niciodată la cineva pentru construirea brandului personal: “Am facut-o singură, din instinct si din nevoie. Întotdeauna am încercat să văd oportunitățile”.

Loredana e atentă la tot ce se petrece în străinătate în muzică, stiluri de dans, atitudine și ținute. Este genul de om care s-ar putea supranumi “Da”. “Nu vreau sa zic «nu». Uneori am suferit pentru ca am vrut să fac pe plac unor oameni și am facut niște compromisuri din cauza asta. Dar prefer să rămân cu aceste păreri de rau decât să-i fac pe alții să sufere atunci când lucrează cu mine. Este adevarat că nu poți să-i mulțumești pe toți”, mai spune artista. Loredana este foarte exigentă și cu ea. Este atentă la detalii până în cele mai mici amănunte.

Investițiile Loredanei

Un artist ca Loredana are și cheltuieli pe măsură imaginii create. Mai mult, videoclipurile, albumele și spectacolele și le produce singură, sunt investiții proprii. Spre exemplu, turneul “Loredana 2013” a fost pentru solistă o investiție în imagine, în relația cu fanii, nu o sursă de profit. “Un turneu este o investiție mare si cu riscuri pe masură, pentru ca ține de receptivitatea fanilor și de puterea lor de cumpărare. Mulți vor să vină să mă vadă, dar trebuie să și poată. Înțeleg acest lucru. Eu aș fi vrut sa pun biletele cât mai ieftin, să fac posibil accesul cât mai multor oameni, dar în Romania este o mare problemă: nu sunt săli. Sunt foarte mici și atunci ești nevoit să găsești un compromis, să pui un preț la bilet care să-ți acopere cât de cât o parte din cheltuieli”, explică artista.

Cel mai mare turneu național din ultimii ani, “Loredana 2013”, a însemnat cheltuieli de deplasare (10 orașe, în intervalul 15 martie – 8 aprilie), cazare și masa pentru 35 de persoane (în turneu vine si o trupă de balet), ținute, invitați, melodii mai noi sau mai vechi. “Când te duci intr-un turneu național și stai în vânzarea unor bilete în niște săli foarte mici, care nu depășesc 800, maximum 1.000 de locuri, trebuie să faci astfel încât atunci când ești pe scenă, oamenii să nu vadă ca e un efort să ajungi în fața lor.

Trebuie să vii cu bani de-acasă. Dar este respectul meu pentru fani. Și de-asta am făcut acest turneu, nu pentru profit”, spune Loredana. Solista a avut în sprijinul său trei branduri cu care și-a asociat numele: Avon, Dero si Catinel – Natural Health, care au suportat o parte din cheltuielile turneului. Cel mai recent album, “Dragoste”, lansat de Media Pro Music la sfârșitul anului 2012, a însemnat o altă investiție. “Absolut la orice album al meu, chiar dacă este editat de Media Pro Music, investiția imi aparține. Bugetele eu mi le stabilesc la început”, explică ea.

Cea mai mare parte a albumului a fost scrisă în Germania, la München, pentru că Loredana se concentrează mai bine atunci când se rupe de forfota din București, dar și pentru că a colaborat cu Uwe Bossert, chitaristul trupei Reamonn. “Am nevoie de liniște, detașare, intimitate, pe care de multe ori în iureșul acestor zile nebune și nopți nu poți să le găsești”, spune artista. Calculând și investiția în videoclipul “Apa”, albumul “Dragoste” se ridica la câteva zeci de mii de euro, explica Loredana, fără a preciza însă suma. Într-o societate în care majoritatea albumelor sunt piratate, artiștii nu au cum să caștige din vânzarea albumelor lor.

Loredana este conștientă de asta și recunoaște că s-a luptat mult pentru drepturile de autor. “De când am reglementat cât de cât, alături de colegi de-ai mei, la începutul anilor ’90, aceasta piață a dreptului de autor pot să spun ca am venituri anuale mult mai bune decât erau în 1993 – 1994.” De atunci își scrie în proporție de 100% muzica și versurile melodiilor sale, iar în cazul colaborărilor cu alți muzicieni (B.U.G. Mafia, Mihai Ogășanu, Smiley, Marius Moga etc.) artista își aduce propria contribuție.

Veniturile din drepturi de autor vin din single-uri precum “Apa”, care a fost timp de șase săptămâni numărul unu pe toate canalele TV și radio, din reclamele făcute pe muzica artistei ori cu vocea  sa, din vânzările din redevente de pe albume. “Mă uit cu durere când văd că albume nu se mai fac, toata lumea scoate single-uri. E păcat, pentru ca un album este ca o carte, este felul în care te poți exprima cu adevarat”, mai spune Loredana. Agurida Unlimited, firma de producție a Loredanei, se ocupa de toate albumele și concertele ei.

Solista lucrează cu compania de booking și management Office Talent Shop, împreună cu Carol Dermengiu, Gelu Constantinescu si Alex Sintea care o impresariază. Dar cea mai mare investiție a Loredanei în afară de muzică este în imaginea proprie: ținute, make-up și stilist. “Am investit enorm în mine. 80% din ce câstig investesc în spectacolele mele, instrumente, haine, clipuri, pentru că lumea trebuie să știe că astea nu mi le face nimeni cadou.” Artista poartă haine de la Manoush, Alexander McQueen, Joy Williams, dar și de la designeri români cum ar fi Dana Budeanu, Female, Mircea Bărbulescu, dar și creații personale. “Imi plac lucrurile eclectice, la fel cum e si muzica mea”, completează Lory. “Toate hotărârile referitoare la cum arăt si cum mă îmbrac imi aparțin. Dacă-mi place un model, îl aduc in personalitatea mea. Asta în orice, make-up, coafură, haine și muzică.”

Ambasador de branduri

Profesionalismul dar și nonconformismul său au facut din Loredana ambasadoarea mai multor branduri, dar și a comunității gay, “o idee revoluționară pentru unii, dar pentru mine firească”, cum spune artista. Relația cu brandurile a fost o alegere reciprocă, pentru că a avut și cazuri când a refuzat campanii ce nu se potriveau cu stilul său cu principiile sale. Firme precum Avon, Dero, Romtelecom, Volvo, LG, Finlandia și sucurile Catinel au dorit ca solista să le prezinte produsele. De ce crede Loredana că este atât de curtată? “Construind acest  brand constant de peste 25 de ani și făcându-l atât de atractiv pentru mai multe generații, au venit și aceste branduri înspre mine. Nu fac rabat la calitate și-mi respect munca mea și a celor din jur și încerc să fac totul din ce în ce mai bine și să învăț din greșeli, sunt atentă la detalii – chiar dacă sunt idei geniale, detaliile contează poate mai mult și trădeaza faptul că acel lucru nu e pregatit așa cum trebuie și nu e profesionist”, enumera ea atuurile alegerii sale.

Loredana mai crede că un profesionist este o ca o companie pe care trebuie să o  gestionezi toată viața, pentru că niciodată nu poți să spui ca le știi pe toate. “Fiecare provocare este un nou învățământ pe care-l tragi de fiecare dată și mi se pare incitant. Urăsc rutina”, spune ea. Primul brand endorsat de solistă dupa Revoluție a fost Pionierul, care producea pantofi sport. “Aș putea spune ca reclamele sunt profitabile, pentru că implică un efort mai mic decat un album sau un concert – nopți, zile pierdute pentru a crea un cântec, a-l înregistra, a-l promova. Agențiile au deja conceptul și nu mai trebuie decât sa compenseze creativitatea mea. Ce-mi rămâne este doar să fiu de acord sau să fac în așa fel încât lucrurile să fie bine pentru toate părțile, pentru că nu cred într-o asociere în care să câștige doar unul singur. Cred foarte mult în altruism în afaceri și în faptul că trebuie să te implici cu adevarat atunci când iți legi imaginea de un produs și să ajungă în fața publicului cât mai aproape de perfecțiune”, explică Groza. Ca și în cazul altor artiști, Loredana a simțit că, după criză, sponsorii și toate marile companii și-au revizuit drastic bugetele și au fost din ce în ce mai puțini cei care au investit în muzică, în concerte sau videoclipuri.”

Un artist comple

“La 16 ani  participă la Festivalul de Muzică Ușoară de la Mamaia, unde câștiga premiul cel mare, fiind cea mai tânără participantă și, totodată, cea mai tânără câștigătoare a trofeului Mamaia.

În 1987, la un Festival de Muzică de la Costinești o remarcă celebrul compozitor Adrian Enescu. Dă o probă în studioul lui din București, care consta în înregistrarea unui cântec:”O inimă de 16 ani”. Adrian Enescu îi propune imediat să  facă un întreg album. Așa s-a născut primul album al Loredanei, “Bună seara iubite”, apărut în 1988, album de referință în muzica pop românească, fiind primul album de muzică electronică produs în Romania. Deși piesa ” Bună seara iubite” nu a fost difuzată niciodată pe singurul post de televiziune de atunci, albumul a avut un succes fulminant, fiind vândut în peste 1 milion și jumătate de exemplare și considerat cel mai vândut album românesc din toate timpurile. Acest album a avut si două videoclipuri la cântecele ”Iți citesc în ochi” și ” O inimă de 16 ani” realizate de Cătălin Cătoiu, primele videoclipuri din România, din păcate niciodată difuzate atunci din cauza cenzurii comuniste.

În 1989 apare ce de-al doilea album, purtând semnatura lui Adrian Enescu și Lucian Avramescu, “Un buchet de trandafiri”, care de asemenea a fost un succes de proporții.

Aceasta uriașă popularitate îi aduce în schimb interzicerea de către regimul comunist.

Singura cale prin care publicul o mai putea vedea și auzi pe Loredana erau concertele live. Pornește in turnee istovitoare, de peste 40 de zile la rând, cu câte trei concerte pe zi în localități diferite, în condiții extrem de grele, în săli neîncălzite, în care se oprea curentul când nu te așteptai, străbătând țara în lung și-n lat și chiar dacă rația de benzină pentru Dacia cu care se deplasa era de un rezervor pe lună a reușit să-și continue turneele și să aibă contact direct cu fanii ei.

Vine Revoluția și cu această ocazie și speranță că lucrurile se vor schimba.

Însă greul de acum începe. Muzica în România se prăbușește subit, mulți artiști și compozitori nemaiavând curajul să înfrunte schimbarea. Magazinele de muzică se transformă în boutiquri cu marfă din Turcia. Muzica nu se mai găsește nicăieri. Românii încep să experimenteze libertatea.

Loredana pleacă în lume. Vrea să o descopere și să fie descoperită.

În martie 1990 cânta la celebra Palladium Hall din Londra pentru un concert de binefacere pentru victimele revoluției din Romania, iar din vară până în 1992 pleacă în Italia unde începe să cânte în turnee prin toată Peninsula, alături de Cristiano Malgioglio, Rita Pavone și Tedi Reno, aceștia din urmă propulsând-o și în televiziunea italiană, la RAI uno. 1992 Loredana revine în țară și câștigă premiul Festivalului de la București cu cântecul ” Dacă pleci”.

În 1993 participă din nou la Mamaia și ocupă locul I la secțiunea șlagăre, cu o piesă semnata de Marius Țeicu, “Ce va fi cu iubirea mea”, care beneficiază de un videoclip regizat de către Luminița Dumitrescu. Tot atunci începe să lucreze în mod serios la primul album după revoluție, colaborând cu Direcția 5, cu Răzvan Mirică si Marian Ionescu. Pleacă într-un turneu epuizant de două luni in America și Canada în care străbate aproape toate orașele mari si statele americane.

La întoarcere inregistrează albumul “Atitudine”. În 1994 apare ” Atitudine” care aduce publicului o nouă Loredana, transformată și îmbogățită de noile experiențe cu un stil nou și avangardist. Discul este lansat printr-un concert memorabil la Sala Palatului, fiind practic primul mare concert de muzică susținut in acea sală dupa zeci de ani în care a fost folosită doar pentru congrese de comuniști.

Imediat după, începe lucrul la un nou material: “Născută toamna” care apare un an mai târziu și în care Loredana începe să-și dezvolte și consolideze talentul componistic ea semnând aproape toate cântecele de pe album ca muzică și text.

Anul 1996 a fost anul în care apare albumul “Tomilio” și începe colaborarea cu Pro TV-ul. Loredana și Direcția 5 sunt invitați să sustină un concert la primul revelion live facut de o televiziune din România. Filmează apoi videoclipul pentru cântecul ” Nu- mi pasă”, scris de Loredana și Marian Ionescu , regia fiind semnată de Laurențiu Rusescu.

În 1997 a urmat concertul unplugged de la Teatrul Național, un concert de care Loredana își amintește cu foarte mare drag. Apoi lansează primul maxi-single produs de MediaPro Music, fiind practic single -ul cu care și-a lansat aceasta casa de discuri pentru ”Lumea e a mea”, cântec scris de Loredana cu baieții de la B.U.G. Mafia și care s-a vandut în 50 000 de exemplare, fiiind cel mai vandut single românesc. Piesa a stat 6 luni pe locul 1 în topuri cu clip facut de Bogdan Albu.

În 1998 Loredana se căsătorește cu Andrei Boncea și o aduce pe lume pe Elena, cea mai importantă realizare din viața ei.

În 1999 apare maxi–single-ul “Aromaroma”, alt number 1! Clipul si grafica sunt semnate de Camil Tulcan.

După ani, Loredana reia colaborarea cu Adrian Enescu pentru albumul “Diva inamorata” în care Loredana  preia teme din muzica clasică pe beat-uri electronice. Videoclipul pentru “Diva Inamorata” este regizat de Ducu Darie.

Anul 2000 reprezintă un moment de cotitură în cariera ei. Apare albumul “Agurida”, un album manifest în care artista se întoarce la originile muzicii populare, inspirată de marea Maria Tănase din dorința de a readuce puritatea și frumusețea muzicii românesti pe piedestalul pe care îl merita! Într- o lume infestată de subgenuri românii nu au voie să-și uite identitatea.

Albumul Agurida este lansat chiar de Paște în 2000 printr-un concert live istoric, regizat de Ducu Darie și dirijat de violonistul Marin Alexandru,care are un succes răsunător.Cu aceasta ocazie Loredana pune bazele orchestrei Agurida, orchestra alături de care cânta de atunci și până în prezent, formată din lăutari țigani și muzicieni de jazz și rock.

Anul următor Loredana merge mai departe în explorarea muzicii românești oprindu- se de aceasta asupra unei perioade de aur din istoria Romaniei: perioada interbelică, adunând cele mai frumoase și romantice cântece din acea perioadă. Așa ia naștere albumul “Zaraza, vânzătoarea de plăceri” care este lansat print-un concert seducător chiar în stilul acelor ani, de Crăciun în 2001.

În 2003 lansează piesa de succes ”Femeia ta”, a carui clip de senzație este semnat de Bogdan Albu și care a beneficiat de prezența lui Florin Călinescu și care împreuna cu videoclipul “Suflet drag” lansează albumul ” Fata cu șosete de diamant”. Discul reprezintă începutul unei colaborări care continua și azi cu Mihai Ogoșanu. Împreună au creat acest album dar și următorul care va aparea în 2004: “Zig-Zagga Extravaganza” care conține super hiturile “Lele”, “Zig-Zagga” și “Extravaganza” la acesta din urmă clipul fiind filmat chiar în Las Vegas de către Cătălin Cătoiu și Andrei Boncea.

În 2006 Loredana revine cu un album spectaculos: ”Jamparalele”, un album unic cu muzica de dans din toată zona balcanică, pornind de la un ritm comun acestor locuri: jamparaua. Aceste ritmuri unesc Balcanii și Carpații de mai multe sute de ani, dând unicitate acestui stil. Albumul este o călătorie amețitoare si revigorantă prin subconștientul muzicii noastre populare. Jamparaua e reghetonul balcanilor cu un funky iz de middle east. Cântecele tradiționale oltenești, sârbești, lăutărești, etc, se mixează nonșalant cu ritmuri de house, breakbeat, rock, mambo, rithm and blues, reinventându-se.

În anul 2007 Loredana lansează 3 albume alături de casa de discuri MediaPro Music. În prima parte a anului artista scoate albumul” My Love”, care conține cele mai cunoscute piese de dragoste din toată cariera Loredanei, dar și câteva cântece inedite cum ar fi ” Iubirea mea” scris de Loredana cu Marius Moga. Cel de-al doilea album lansat în 2007 a fost dedicat copiilor, și se numește „Nana Nanino”. Ideea acestui album a pornit de la niște înregistrari acapella ale Loredanei făcute pe când avea doar 3 ani de tatal său cu casetofonul. Artista le-a regăsit și a pornit de la ele, realizând duete unice cu Lori mică și Lori de acum. Iar în luna decembrie 2007, Loredana lansează un nou album care este un fusion intre muzica pop, lautarească și țigănească.

Deasemenea în anul 2007 Loredana cânta ca special guest star în concertul lui George Michael, pe stadionul Lia Manoliu din București.

În anul 2008 Loredana începe un nou proiect împreună cu Acasă Tv, joaca rolul Rodiei, un personaj care devine extrem de îndrăgit în telenovela “Inima de țigan” și apoi “Regina” a căror coloane sonore sunt realizate și cântate chiar de artistă. Atât ” Inima de țigan” cât și ” Regina” se bucura de un succes fenomenal, doborând toate recordurile. În acest timp lucrează și la un nou material discografic – „Tzuki” lansat în luna noiembrie și inregistrat în totalitate în America.

Anul 2009 aduce un alt album pentru Loredana. Lansează „Sundance”, înregistrat la New York, reprezintă o fuziune intre pop, electro, dance si rock cu un sound revoluționar. Este primul album oficial în limba engleză compus și produs de Loredana.

La scurt timp după Lori iși arată încă o latură a creativității și înclinațiilor sale artistice lănsând cartea Sexting. Sexting reprezintă combinația între cuvintele sex și texting, noul trend în conversații despre sex, carte care devine best seller chiar din prima săptămână de la lansare.

În primavara lui 2010 Lori lansează “Rain, Rain”, o piesă a cărei creație are o poveste interesantă.  Piesa a fost compusă de Loredana cu Bruce Briscol si Jeremy Adelman în studioul lui Jeremy din Soho, la New York. “Am scris acest cântec în câteva ore, el a venit ca și servit, iar noi am încercat doar să surprindem și să transmitem cât mai clar mesajele și vibrațiile care s-au născut din acele momente de grație”, a declarat Loredana. Totodata piesa are puternice accente ale anilor ’80, un pic de brit-pop, dar și ceva din muzicalitatea romanească. “Am încercat să combin mai multe lumi și să iasă un cântec actual”, a spus artista.

La finalul lui 2010 pe 20 noiembrie lansează “IubiLand”! Odată cu el și primul concert 3D din România regizat și filmat de Manu Kadosh.
Cele 12 cântece de pe album au fost inspirate din mostre autentice de folclor românesc mai vechi de 200 de ani și de cântece culese de Anton Pann.

Loredana le–a adaptat și orchestrat păstrând intacte versurile și melodia dar adăugând pasaje în engleză, spaniolă, franceză, portugheză din dorința de a decodifica mesajele cântecelor unui public.Tonuri bizantine, bisericești, din vremea când folclorul românesc abia se forma, când muzica avea rol de incantație magică, lăutaria se confunda cu rugăciunea si balada cu fanfara otomană.

Lori combina această muzica cu tonuri moderne și electrice, într-un etno fusion în care diluează jazz, pop, rock, punk, funk, hip-hop într-un nou sound integral, ca un fel de radio magic care sincronizează mai multe frencente și voci cu instrumente din trecut și viitor, un fel de blend al genurilor muzicale contemporane și  pune în valoare această colecție de melodii extraordinare.

Este un fel de hiper-modernism folk. Este DJ Fărămiță Lambru criogenizat si trezit ieri, pus într-un studio digital să orchestreze muzica pentru Lori.

Loredana a lansat de-a lungul carierei sale 20 de albume, a jucat în mai multe filme și telenovele, a scris muzica pentru genericele a opt filme și a vândut milioane de discuri. A luat nenumarate premii. “Nu știu câte premii am luat, nu-mi place să țin socoteala. Nu cred că a venit momentul bilanțului, mai am multe de spus. Iar premii am luat de când mă știu, de mică, de la gradiniță, până de curând.”

 Chiar dacă munca sa e destul de solicitantă, Loredana spune că este ceea ce și-a dorit. “Întotdeauna poți mai mult, asta e clar, și a-ti depăși limitele este un sport de performanță pe care eu îl practic de când mă știu și nu-mi place să spun «Nu pot» sau «Nu vreau». De fiecare dată încerc. Dacă am spus că fac un lucru, l-am facut. Nu am inșelat, sper, niciodată așteptările celor din jur, în mod voit. Poate dacă s-a întâmplat au fost cazuri izolate. Dar în cea mai mare parte a timpului, atunci când am spus că fac un lucru l-am facut”, incheie Loredana.”

Contactul personal cu echipa sa de management, m-a făcut să înțeleg profesionalismul cu care este tratat fiecare aspect din viața muzicală a artistei, experiența de a lucra cu managerul și impresarul Loredanei fiind un moment important în cariera mea. Atenția la detalii precum ora probelor de sunet, aspecte legate de cazare, punctualitatea echipei de coordonare, verificarea amănunțită a rider-ului tehnic, planning-ul și promovarea evenimentului sunt câteva dintre atuu-urile celor din spatele artistului Loredana.

Fiind un caracter puternic, Loredana a știut întotdeauna să atragă publicul, să își împartă cu succes viața de scena cu cea de familie, nefiind implicată în nici un scandal mediatic. Ea mărturisește într-un interviu acordat CanCanTV secretul succesului său în show-biz:

“Soțul meu mă răsfață. Nu mă tratează ca pe un copil. Suntem o pereche deosebită. Am reușit dupa atâția ani să nu ne certam. Am ajuns la concluzia că geloziile, orgoliile, nu ne ajută deloc. Eu m-am vindecat de gelozie pe la 20 de ani. Gelozia vine dintr-o teamă de singuratate, nu din dragoste".

Canaf

În 1999, la 26 de ani, Iulian Canaf pășea în clubul Escape, situat pe străvechea stradă Lăpușneanu din Iași, la parterul unui cinematograf dezafectat. Era un loc frecventat în general de studenți arabi și greci, mari iubitori de muzică live. Era o seară dedicată bluesului, iar după ce atmosfera s-a mai încins, unul dintre membrii trupei care concerta l-a chemat pe amicul Canaf pe scenă și l-a provocat să cânte. Publicul a fost în delir și astfel o nouă stea se năștea.

Știut fiind faptul că un caracter puternic atrage alt caracter la fel de puternic, in toamna anului 2012, ieșeanul Canaf participă la binecunoscutul show tv, Vocea României, fiind îndrumat de impresarul echipei noastre și este ales să meargă mai departe în echipa Loredanei. De aici și până în semifinala, Canaf surprinde, uimește și șochează o Romănie întreagă, iar prietenia sa cu Loredana se va concretiza în nenumărate colaborari la diferite concerte prin țară. Am avut și am o deosebită plăcere să lucrez cu artistul Canaf și am ajuns sa cunosc un om deschis, sincer, familist, dar profesionist și riguros în ceea ce privește carierea muzicală. Consider că am ce învăța de la omul Canaf și am putut ajuta artistul Canaf prin editarea pozelor de studio, creare de afișe pentru diferitele sale concerte sau pur si simplu prin coordonarea activităților de PR și relaționarea cu diferite cereri precum interviuri prin e-mail (Playboy 2012) sau ajutor în promovarea sa pe canalele online și rețele de socializare. De asemenea, am ajutat la realizarea conceptului www.bluesmobil.ro, concept ce s-a concretizat într-o aplicație pe telefoanele mobile ce a avut un real succes în showbiz-ul Românesc și nu numai, cu nenumarate descarcari într-un timp record.

Deși este un personaj controversat, Canaf a fost singurul concurent de la prima ediție a show-ului tv, ”Vocea României”, care s-a menținut constant pe piața muzicală românească, având nenumarate turnee și apariții TV la PROTV, TVR, KANAL D și alte televiziuni locale.

„Din cea mai «mare» sumă de bani câștigată din muzică mi-am permis să beau un pahar de coniac fin, să pufăi un trabuc cubanez și să admir o măslină într-un pahar de Martini. Atât.”, IULIAN CANAF (2009)

“Idolul lui Iulian este celebrul blues man A. G. Weinberger

Viața lui Canaf a fost una liniștită până când în casetofonul lui a intrat o casetă cu A. G. Weinberger. Acordurile de blues l-au „scurtcircuitat”. A fost dragoste la prima vedere. Și-a propus să ajungă să aibă o trupă proprie și să trăiască momentul în care va putea cânta alături de idolul lui. Visul de a-și înființa o trupă s-a realizat repede.În Iași, un oraș care mustește de cultură, mai existau „nebuni”, precum Canaf, care să fie atrași de jazz și blues.

De nou-născuta Excentric Blues Band a auzit la un moment dat și Weinberger. Apoi a avut ocazia să-l și asculte pe Canaf. Se întâmpla prin 2005. De atunci și până astăzi, pe cei doi îi leagă o prietenie necondiționată, iar renumitul blues-man nu pierde nicio ocazie de a-l invita pe ieșean să cânte cu el. Un prim vis al lui Canaf se îndeplinise.

Excentric Blues Band a cunoscut un mare succes local și național. Trupa a reușit să obțină premii la festivaluri importante din țară și din străinătate, iar acum doi ani a câștigat Festivalul de Jazz de la Sibiu. Excentric Blues Band există și în prezent, însă într-o cu totul altă formulă decât cea inițială. Lipsa de câștiguri financiare i-a determinat pe foștii membri ai trupei, muzicieni de certă valoare, să plece din țară pentru a cânta în hoteluri de lux sau pe vase de croazieră. Trupa și-a schimbat componența de nenumărate ori, însă un singur om a rămas, crezând cu ardoare în idealul lui, acela de a face bluesul apreciat în România: Iulian Canaf.

Daca câștiga la Vocea Romaniei, ar fi dat jumatate din bani oamenilor amărâți, de pe stradă

Din același motiv, de a deschide ochii și urechile românilor cu privire la blues, Iulian Canaf a acceptat să concureze la megaproducția „Vocea României”. Timiditatea și modestia l-au făcut să se simtă rușinat inițial. Colegii de trupă și prietenii care credeau în el l-au încurajat. „I-am zis toți că e șansa lui, că e șansa să le dovedească tuturor talentul lui. S-a lăsat cu greu convins. Ne-a șocat pe toți cu ce ne-a spus: «Băi, mă duc. Dar nu pentru bani. Știți că banii nu s-au lipit de mine niciodată. Mă duc pentru blues. Dacă va fi să câștig, ceea ce nu cred, oricum cred că voi da jumătate din bani oamenilor amărâți, de pe stradă». Poate nu-l cunoașteți, dar să știți că e în stare să facă asta. E un nebun, dar în sensul frumos. Are un suflet extraordinar”, a declarat, pentru „ring”, unul dintre cei mai buni prieteni din Iași ai lui Iulian Canaf.

Locuiește cu soacra, soția și cei doi copii în trei camere

Pasiunea pentru blues nu i-a adus niciodată bani lui Canaf. Doar renume, și acesta în cercuri restrânse. Lipsa angajamentelor muzicale l-a lăsat aproape fără venit. În Iași locuiește, împreună cu soția, Nicoleta, și cei doi băieți, unul de 18 ani și celălalt de 3 ani, în apartamentul soacrei. Cinci suflete în trei camere. Pentru a aduce un venit minim în casă, Canaf a acceptat să intre vocalist într-un proiect de muzică de club, condus de un DJ tânăr din Iași, Sean Jay Dee. Recitalurile sunt însă sporadice. În rest, singurii bani în casă vin din partea soției care are grijă de „afacerea” familiei: o minusculă tonetă stradală.

"Bunicul a fost țigan, însă se poate spune că a fost român pursânge, a luptat în război și și-a pierdut și un picior în luptă pentru țara asta."

Iulian Canaf nu s-a ferit niciodată să admită că are origini rome. „Sunt pe jumătate țigan”, recunoaște Canaf în orice grup de prieteni. Practic, bunicul lui, din partea tatălui, a fost rom. „Bunica era blondă-blondă. Bunicul a fost țigan, însă se poate spune că a fost român pursânge, a luptat în război și și-a pierdut și un picior în luptă pentru țara asta”, spunea Canaf, în urmă cu câțiva ani, unei publicații studențești din Iași. La școală, Iulian a început liceul, apoi a plecat din țară, în speranța unui viitor mai bun. Dezamăgit, a revenit în țară și s-a reînscris la liceu, la seral, pentru a-și termina studiile. Și-a luat bacalaureatul la prestigiosul liceu „Emil Racoviță”, profilul matematică-fizică. A încercat ulterior să facă și un colegiu de medicină generală, s-a înscris și la Facultatea de Filosofie, dar a renunțat la studii. Muzica era pe primul loc. Mai puțin știut este că limba engleză a deprins-o în școală, dar și-a perfecționat-o ascultând bluesul electric al anilor ’50-’60, cântat de James Brown, B.B. King sau Steve Ray Vaughan.

Ieșeanul Iulian Canaf a părăsit show-ul chiar înainte de marea finală.

Cei opt semifinaliști au avut de cântat două piese: una din repertoriul internațional și o melodie românească. Iulian Canaf a intrat în concurs cu melodiile „Sunt trubadurul vieții mele", a lui Gheorghe Dinică, și „Wonderful World", a lui Louis Armstrong.  La final, antrenoarea sa, Loredana, i-a spus: „Canaf, în seara aceasta mi-ai depășit orice imaginație. M-am simțit într-o lume minunată datorită ție" informeaza adevarul.

Votul antrenorilor și cel al publicului au contat în proporție egală, iar la final, când Loredana a acordat câte 50 de procente elevilor săi, rezultatul a fost stabilit de telespectatori. 

Aceștia l-au votat pe Canaf doar în proporție de 35%, ceea ce a dus la eliminarea sa din concurs, astfel că din echipa Loredanei Groza merge mai departe Dragoș Chircu.”

“Ți-l amintesti pe Iulian Canaf? Cum este viața lui la doi ani de la participarea la "Vocea României"

Iulian Canaf a fost una dintre cele mai excentrice prezențe din primul sezon ”Vocea Romaniei”, foarte iubit, dar si foarte contestat, în același timp.

Iulian Canaf locuiește tot cu socrii si chiar si-acum mai vinde in magazinul soției. Acum doi ani si jumatate, Canaf a cucerit publicul de la "Vocea României", apariția lui originală transformându-l peste noapte in vedetă. 

"Nu pot să spun că viața mea s-a schimbat după 'Vocea României', eu am rămas același, viața mea e la fel, împărțită între familie și concerte. Poate doar că mă salută mult mai multă lume pe stradă și primesc multe mesaje frumoase de la oameni pe care nu îi cunosc", a declarat Canaf, pentru CANCAN.ro. 

Soția lui Iulian Canaf deține un magazin în Iași de care cei doi se ocupă împreună. El locuiește cu soacra si cu familia sa si a declarat ca nu își doreste o casa a lui. "Cred că dacă aș fi bogat, aș fi rău, aș fi coleric."

"Stăm împreuna cu familia. De ce să ne desprindem de familie? Ne e bine impreună! Așa avem și ajutor să-i creștem pe ăia mici. Dacă eu sunt plecat prin țară și soția are treabă, copiii stau cu bunicii. Nu am cumparat nimic ieșit din comun după concurs. Niște jucării pentru copii, niște cd-uri pentru mine și ceva pentru nevastă. Avem în continuare magazinul, ne ocupăm împreună, când stau și eu pe-acasă", a povestit Canaf. 

În ceea ce privește cariera lui, Iulian Canaf a marturisit că nu se poate plânge de nimic, pentru că îi merge destul de bine. "Împreună cu colegii mei cu care formăm 'Canaf Excentric Band' avem acum cam patru concerte pe lună. Mergem in cluburi, la petreceri private, la petreceri de firmă, uneori susținem cauze caritabile, când ni se pare ca prezența noastră poate să ajute. Acum pregatesc un nou show. Nu va spun mai multe, să vedem întâi dacă iese. Pe urmă ne gândim și la un album. Toate la vremea lor", a dezvaluit artistul. 

"Muzica este meseria mea de bază! Eu din asta trăiesc, din blues, chiar dacă uneori a fost mai bine, alteori nu. Eu nu am venit aici pentru bani. Banii au trecut întotdeauna pe langă mine, nu am avut stofă de om care face bani. Eu am fost visător, iar acum trebuie să mă trezesc pentru a-mi îndeplini visele, iar visul meu este ca oamenii să asculte cât mai mult blues", spunea el într-un interviu in 2011.”

A fost una dintre cele mai excentrice prezențe din primul sezon al emisiunii ”Vocea României”, însă nu consideră că este celebru, ci doar ”puțin cunoscut”.
Iulian Canaf s-a întors la viața lui obișnuită, din Iași, unde vinde haine și încălțăminte în magazinul soției sale dintr-un cartier muncitoresc. Chiar și la doi ani după participarea la”Vocea României”, bărbatul este recunoscut de clienți și i se cer autografe.

“”Acum mi se întâmplă rar să mi se ceară autograf, dar înainte se întâmpla destul de des. Mi-a făcut bine vocea României. Nu pot să am o definiție a celebrității, nu sunt celebru. Poate sunt puțin cunoscut, dar doar puțin”, a mărturisit Iulian Canaf, pentru emisiunea ”Happy Hour”, de la Pro TV.
Chiar dacă a ajuns ”cunoscut” în toată țara, Iulian Canaf a rămas același individ modest, care nu pune preț pe valorile materiale. 

Loredana: «Chiar dacă nu a câștigat marele trofeu, el este un câștigător»

Chiar dacă au trecut doi ani de la participarea lui la ”Vocea României”, Loredana își amintește și acum cu plăcere de Iulian Canaf, despre care spune că deși nu a câștigat marele trofeu, el este un învingător.
Unul dintre cei mai admirați, dar și contestați dintre concurenții de la “Vocea României”, Iulian Canaf, nu a stat nicicând pe roze. El a povestit în urmă cu doi ani, într-un interviu acordat ziarului ”Evenimentului Zilei” că a plecat în lume, la 16 ani, ca să-și câștige o pâine.
Concurentul, care s-a aflat în echipa Loredanei, a trecut prin multe în viață și a învățat repede din greșeli. A plecat din țară la 16 ani, cu banii dintr-o bursă școlară, împreună cu ”aproape tot cartierul”, în Iugoslavia, dar cum erau prea tineri ca să se poată angaja, s-au întors acasă.
“Era și în preajma Paștelui, ne gândeam la mâncarea de acasă, la ouă și cozonaci, așa că am decis că tot la noi în țară e mai bine. A fost o adevărată aventură, eram un Tom Sawyer al lui Mark Twain. A fost o nebunie, eram mulți prieteni în căutarea unei aventuri, însă nu a durat foarte mult”, a spus Canaf. 
El a întrerupt școala atunci, dar a reluat-o, totuși. “Am luat bacalaureatul la 26 de ani”, și-a amintit fostul concurent de la ”Vocea României”.
Iulian a cântat prima oară într-un bar de jazz, din Iași, și atunci a înțeles că asta vrea să facă. 
“Am cântat foarte mult pe afară. Verile am fost mai mult plecat. Am cântat în Grecia, în Santorini, dar și în Germania, ocazional”, a spus Canaf, adăugând că în țară a cântat cam peste tot.”

Experiența de a lucra alături de artistul Canaf, m-a ajutat foarte mult în carieră și doresc a continua prin a prezenta interviul acordat de către Canaf în data de 30 Ianuarie 2014.

Eu: Ce înseamnă muzica pentru tine?

Canaf: Nu este o definițtie fundamentală pentru muzică din punctul meu de vedere.

Eu: Cum te-ai simțit în sânul echipei de la Vocea României, în echipa Loredanei?

Canaf: Bine, extraordinar de bine.

Eu: La ce proiecte lucrezi momentan?

Canaf: Nu sunt genul care să-mi fac proiecte de viitor.

Eu: Ce a însemnat pentru tine impresariatul artistic, te-a ajutat în showbiz?

Canaf: Bineînțeles, impresariatul face tot ce trebuie în afara muzicii.

Eu: Cine are grijă de imaginea ta?

Canaf: Eu singur.

Eu: Îți organizezi singur agenda sau ai pe cineva care te ajută?

Canaf: Am pe cineva care ma ajută tot timpul și acela este impresarul.

Eu: Care crezi că este secretul de a rămâne mereu în atenția fanilor?

Canaf: Nu e nici un secret. Totul vine natural. Pe scenă nu poți să minți.

Eu: Consideri ca e un atu viața de familist in lumea showbiz-ului?

Canaf: Viața de familist e una și cea de showbiz e alta. Încerc să nu le amestec.

Eu: Alături de cine ți-ai dori cel mai mult să susții un concert?

Canaf: Alături de Eric Clapton și B.B. King.

Eu: Cât de mult înseamnă pentru tine comunicarea cu impresarul?

Canaf: Totul vine de la sine. Dacă nu te înțelegi e greu… impresarul trebuie să fie ca și un părinte, un prieten, ca orice. Impresarul are grijă de toate.

Dincolo de exuberanța arătată pe scenă, ieșeanul Iulian Canaf duce un trai modest, în centrul căruia se situează familia și bluesul, marile lui iubiri.

Concluzie

Divertismentul are acel ceva ce atrage și va continua să o facă până când oamenii vor dispărea de pe suprafața Terrei. Mereu vom fi impulsionați să apreciem artiștii de pe scenă sau moderatorii de la televizor și vom ști în adâncul sufletelor noastre că ne dorim să fim în locul lor. Nu e ușor să intri în această lume aparent cu ușile închise, dar cu certitudine va însemna ceva dacă odată intrat acolo te vei menține pe cele mai înalte culmi.

Lumea divertismentului cuprinde o multitudine de activități, de la teatru și dans la cinematografie, muzică, magie și televiziune. Este important să ai încredere în forțele proprii și să dai întotdeauna 200% din ce ai mai bun. Sunt oameni care nu au încetat niciodată să viseze la mai mult așa cum este Oprah Winfrey în ciuda trecutului nefericit. Ea este un exemplu viu că atunci când speri la mai mult și toate forțele tale sunt canalizate spre succes poți reuși- acest fapt fiind testat pe mai mulți oameni celebri ce au inceput de jos.

Să reușești nu este un lucru ușor. Așa cum nu poți să trăi viața la intensitate maximă, nu poți reuși singur în showbiz. În această industrie totul se bazează pe munca în echipă și pe dăruire. Este foarte important să-ți alegi un impresar care să îți împărtășească viziunea și care să ți-o aducă la viață și cu care sa te înțelegi și cu care poți fi pe aceeași lungime de undă. Geniul din spatele actorilor, cântăreților sau cel din spatele artiștilor este cel care dă forma finală a unui megastar.

Fără nici o urmă de îndoială, impresarul este esențial pentru o carieră în industria divertismentului, dar un rol hotărâtor îl are și presa. Pentru că am vorbit de showbiz și a fost aprobată ca parte mediatică ce se ocupă de această ramură poartă numele de „monden” și este reprezentată de ziarele de tip tabloid. Este foarte important să subliniem rolul comunicării, este important să avem o relație cel puțin bună cu presa și cu jurnaliștii pentru că ei sunt cei ce ne fac publicitate și chiar dacă se spune că „any publicity is a good publicity” (P.T. Barnum), lucrurile nu stau chiar așa în acest sector.

Comunicarea nu se oprește aici în lumea showbiz-ului. Mai avem de-a face cu ceea ce transmit artiștii. În ziua de azi există numeroase formații și numeroși actori care apar ca din necunoscut, dar care dispar la fel de repede. În continuare noi ne raportăm la actori ca Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Sean Connery, muzicieni ca Deep Purple, Michael Jackson, Roger Waters, Janis Joplin etc. pentru că ei au avut o viziune ce au știut cum să o împartă cu publicurile lor. Ei au știut cum să comunice din punct de vedere artistic, artrăgându-și fanii și căpătând statutul de model de referință.

În concluzie, meseria de impresar este una foarte solicitantă atât din punct de vedere psihic, cât și din punct de vedere fizic. Impresarul trebuie să călătorească cu cel pe care îl reprezintă pentru că nu se știe ce situație se poate ivi, situație la care el trebuie să fie prezent fizic. Impresariatul este solicitant din punct de vedere intelectual pentru că trebuie să iei o persoană anonimă și să o transformi într-un artist „woow”. Cu toate că nu e ușor să fii un bun impresar, trebuie să investești trup și sufelt și că ai o multitudine de sarcini de îndeplinit, pot afirma că este una dintre cele mai frumoase meserii. Impresariatul artistic îți poate aduce satisfacții sufletești enorme, satisfacții materiale considerabile și cel mai important, sentimentul că prin intermediul tău un artist lasă ceva posterității.

Ceea ce rezultă din lucrare este faptul că, un rol major îl are și modul cum este organizat un eveniment. Chiar dacă artistul este cu adevărat extraordinar, publicul nu va fi impresionat de acesta dacă evenimentul nu este organizat ca la carte. De cele mai multe ori fanii s-au plâns de o sonorizare proastă pentru care ei au cotizat.

Închei cu contribuția specialistului în relații publice ce poartă numele de impresar artistic, acesta este foarte important în viața unui artist, el poate fi ceea ce am putea numi astăzi cel care imbină si dezbină. Impresarul este cel care comunică, orgnizează și livrează un fenomen. Sper ca viitorii impresari să țină cont de lista atribuțiilor lor, ajutând totodata la dispariția kitschului ce apare peste noapte din industria divertismentului . Ideea e de a construi ceva frumos, remarcabil și memorabil.

Anexă

Exemplu de contract între firma de impresariere și artist

CONTRACT DE PRESTĂRI SERVICII

A5 / 24.05.2013

Între:

1. SC ISCAPE EVENTS SRL

cu sediul în Str. Gării nr. 15, bl. L13-15, Parter, Iași, Jud. Iași înregistrată cu CIF RO1956540, J22/1433/91, având cont RO81INGB0000999903136918, deschis la BANCA ING, sucursala Iași – Păcurari, reprezentată prin Dl. Andrei Ungureanu, având funcția de Director General, legitimat cu C.I. seria MX Nr. 427267, CNP [anonimizat] – denumit în continuare Beneficiar –

și

2. FORMAȚIA MUZICALĂ

reprezentată prin:

D-ul/D-na ………………………………………………………………………….., cu domiciliul în ……………………, str. ……………………………………………. nr. ………., bl. ………, sc. ………, et. ……., ap. ………, județ ………………… născut/ă la data……………………….., identificat cu C.I./B.I. seria ………….. nr. ……………………, eliberat/ă de……………………………………….la data de……………………, CNP………………………………………………….., având calitatea de…………………………………………………………………………, – denumit în continuare Prestator,

Beneficiarul și Prestatorul denumiți în continuare împreună Părți contractante.

Art. 1. Obiectul contractului

Obiectul contractului îl reprezintă executarea/prestarea de către Prestator la cererea Beneficiarului a următoarelor servicii (denumite în continuare Serviciile):

Interpretare și execuție muzicală.

În data de 12 Iulie 2013, prestatorul va performa live timp de 50 minute la evenimentul privat din Motel Bucium, Iasi. Concertul va fi sustinut intre ora 21 si ora 22.

Art. 2. Durata contractului

Prezentul contract se încheie astazi producându-și efectele de la data semnării și până la data de 12 Iulie 2013

Art. 3. Prețul contractului. Condiții de plată

(1) Prețul contractului pentru prestarea Serviciilor de către Prestator Beneficiarului se ridică la suma totală de ____________________ (TVA inclus). Prețul contractului este format din următoarele valori, corespunzând următoarelor tipuri de Servicii și la următoarele termene de plată:

Nr. Denumire Serviciu Valoare (fără TVA) Termen de plată

(1) Interpretare si executie muzicala in data de 12 Iulie 2013, in locatia Motel Bucium, din Iasi.

(2) Prețul contractului este un preț fix/unitar.

(3) Prețului contractului va fi virat în numerar/în contul Prestatorului nr. ___________________________, deschis _____________________________ – Sucursala _____________________________. Plata se va efectua în lei, la cursul de schimb oficial al Băncii Naționale a României, valabil la data emiterii facturilor/la data efectuării plății.

Art. 4. Obligațiile și răspunderea Prestatorului

(1) Prestatorul este obligat să presteze Serviciile asumate prin prezentul contract la termenul convenit.

(2) Prestatorul garantează pe Beneficiar cu privire la calitatea Serviciilor prestate.

(3) Prestatorul răspunde pentru confidențialitatea Serviciilor prestate de către el.

Art. 5. Obligațiile și răspunderea Beneficiarului

(1) Beneficiarul are obligația de a achita Prestatorului Prețul contractului la termenele scadente și în condițiile stipulate în contract.

(2) Beneficiarul are dreptul să sisteze oricând prestarea Serviciilor pentru orice motive întemeiate.

(3) Impozitele și taxele datorate către stat în baza prezentului contract vor fi achitate de către _____________________________.

Art. 6. Clauza penală

În cazul în care oricare dintre părțile contractante nu își îndeplinește obligațiile contractuale sau și le îndeplinește necorespunzător, aceasta va fi obligată să plătească celeilalte părți daune-interese în cuantum de 10.000 Euro.

Art. 7. Încetarea Contractului

– părțile convin de comun acord încetarea contractului;

– expirarea duratei contractului;

– neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor contractuale de către una din parți;.

Art.8. Forța Majoră

(1) Forța majoră, înțelegând prin aceasta orice eveniment imprevizibil și de neînlăturat, intervenit după încheierea prezentului contract, și care împiedică executarea în tot sau în parte a acestuia, exonerează de răspundere partea care o invocă în condițiile legii. Sunt considerate ca forță majoră, în sensul acestei clauze, împrejurări ca: război, revoluție, cutremur, mari inundații, embargo, greve generale etc.

(2) Partea care invocă forța majoră este obligată să notifice celeilalte părți producerea evenimentului în termen de 3 zile și să ia de îndată toate măsurile posibile pentru a limita consecințele.

(3) Încetarea cazului de forță majoră trebuie notificată celeilalte părți în interval de 3 zile.

(4) În cazul în care împrejurările care obligă suspendarea executării prezentului contract se prelungesc cu o perioadă mai mare de 6 luni, oricare parte poate cere rezoluțiunea/rezilierea contractului. În condițiile alineatului (2) al prezentului articol, contractul se reziliază fără a se putea pretinde daune-interese.

Art. 8. Dispoziții finale

(1) Modificările și completările ulterioare la prezentul contract necesită forma scrisă. Acest lucru se aplică și în cazul modificării cerinței enunțate anterior.

(2) Orice notificare trimisă de către o Parte contractantă celeilalte părți în baza prezentului contract va fi considerată a fi valabilă, dacă a fost făcută în scris, semnată și ștampilată corespunzător și trimisă celeilalte părți prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la adresele prevăzute în partea introductivă a acestui contract.

(3) Legea aplicabilă prezentului contract este legea română. Orice litigii se vor ivi între părți în legătură cu interpretarea clauzelor contractuale și/sau cu executarea contractului vor fi soluționate pe cale amiabilă. În cazul în care nu se ajunge la o înțelegere pe cale amiabilă, litigiile vor fi deduse spre judecată instanței române competente potrivit dreptului comun.

Prezentul contract a fost încheiat astăzi, ______________, la ______________, în ___ exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte contractantă.

Beneficiar, Prestator,

SC ISCAPE EVENTS SRL

Prin Andrei Ungureanu

In calitate de Director General _________________

Bibliografie

Cărți

Chris Faulkner (ed.) The guide to talent agents, managers & casting directors in the Toronto area, Editura ACTRA Toronto Performers , Toronto , 2007

Cristina Coman, Relații publice. Principii și strategii, Editura Polirom, București, 2001

Cristina Coman , Relații publice și mass media , Editura Polirom, București 2004

Dan Vidrașcu (ed.), Enciclopedia Universală Britannica, Vol. 4, Editura Litera , București , 2010,

Dragos Constantin Vasile, Tehnici de negociere în afaceri , Editura ASE, București 2003

Eliphas Levi , Istoria magiei cu o expunere clară și precisă a procedeelor, ritualurilor și misterelor sale , Editura Esotheris, București , 2008

Karl Nessman , Public Relations in Europe: A Comparison with the United States Public Relations Review, vol. 21

Lenn Millbower , Fun and effective business training techniques from the worlds of stage screen and song, Editura AMACOM, SUA, 2003

Louise Weihart, Career Faqs – Entertainment, Editura Career FAQs Pty Ltd, Australia, 2006

Mihai Dinu, Comunicarea, Ed. Științifică, București , 1997

Vasile Tran, Irina Stănciugelu, Teoria comunicării, Editura Facultății de Comunicare și Relații Publice “David Ogilvy”, București, 2001

Articole online

Andreea Marc , Înainte de a organiza un eveniment, http://andreeamarc.com/2010/06/07/inainte-de-a-organiza-un-eveniment/

http://www.cppc.ro – Centrul de pregătire profesională în cultură

Il Divo – Il Divo star` s unusual autograph request http://www.contactmusic.com/news.nsf/story/il-divo-stars-unusual-autograph-request_1014651

Ion Țâgănaș , Sfaturi pentru VIP-uri: Ce reprezintă un contract de impresariat http://apropomagazin.md/2010/02/18/sfaturi-pentru-vip-uri-ce-reprezinta-un-contract-de-impresariat/?comments=true

Sorana Savu, Premium Communicationti într-un articol publicat de MarkMedia 25.03.07 http://www.markmedia.ro/article_show.php?g_id=773 .

Șerban Huidu : „Paparudele ca Bianca lui Bote nu înseamnă showbiz” http://monden.bloblo.ro/video-huidu-paparudele-ca-bianca-lui-bote-nu-inseamna-showbiz/

Cursuri online

Dumitru Titus Popa , Conceperea și elaborarea ziarelor, 2007/2008

http://www.cartiaz.ro/index.php?option=cat&id=7&pag=5&domeniu_carti=Carti-electronice-online-gratuite-din-Economie/Management

Elena Marinela Porumb, Comunicarea nonverbală, curs on-line, Univ. Babeș Bolyai Cluj, http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/ElenaPorumb/comunicare-negociere/cap6.pdf

Site-uri online

www.academiadeshowbiz.ro

www.agentia.org

www.andreeamarc.com

www.apropomagazin.md

www.contactmusic.com

www.encyclopedia.com

www.eventmanagement.in

www.libertatea.ro

9. www.loredana.ro

10. www.oprah.com

11. www.powerhousebooks.com

12. www.protv.ro

13. www.revistabiz.ro

14. www.syracuse.com

15. www.vocearomaniei.protv.ro

16. www.wall-street.ro

Legi

Hotărârea Guvernului României Nr. 86/2008

ORDONANȚĂ nr. 21 /2007

Articole

Anca Docan, Despre impresariat, impresariere, impresari și impresariați în revista Muzica, t. 39, nr. 2, Ed. Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, București , 1993 , p.6.

Henry G. Folger Business. The standard oil, în revista Time magazine, t. 2, nr. 16 , New York, 2004

Bibliografie

Cărți

Chris Faulkner (ed.) The guide to talent agents, managers & casting directors in the Toronto area, Editura ACTRA Toronto Performers , Toronto , 2007

Cristina Coman, Relații publice. Principii și strategii, Editura Polirom, București, 2001

Cristina Coman , Relații publice și mass media , Editura Polirom, București 2004

Dan Vidrașcu (ed.), Enciclopedia Universală Britannica, Vol. 4, Editura Litera , București , 2010,

Dragos Constantin Vasile, Tehnici de negociere în afaceri , Editura ASE, București 2003

Eliphas Levi , Istoria magiei cu o expunere clară și precisă a procedeelor, ritualurilor și misterelor sale , Editura Esotheris, București , 2008

Karl Nessman , Public Relations in Europe: A Comparison with the United States Public Relations Review, vol. 21

Lenn Millbower , Fun and effective business training techniques from the worlds of stage screen and song, Editura AMACOM, SUA, 2003

Louise Weihart, Career Faqs – Entertainment, Editura Career FAQs Pty Ltd, Australia, 2006

Mihai Dinu, Comunicarea, Ed. Științifică, București , 1997

Vasile Tran, Irina Stănciugelu, Teoria comunicării, Editura Facultății de Comunicare și Relații Publice “David Ogilvy”, București, 2001

Articole online

Andreea Marc , Înainte de a organiza un eveniment, http://andreeamarc.com/2010/06/07/inainte-de-a-organiza-un-eveniment/

http://www.cppc.ro – Centrul de pregătire profesională în cultură

Il Divo – Il Divo star` s unusual autograph request http://www.contactmusic.com/news.nsf/story/il-divo-stars-unusual-autograph-request_1014651

Ion Țâgănaș , Sfaturi pentru VIP-uri: Ce reprezintă un contract de impresariat http://apropomagazin.md/2010/02/18/sfaturi-pentru-vip-uri-ce-reprezinta-un-contract-de-impresariat/?comments=true

Sorana Savu, Premium Communicationti într-un articol publicat de MarkMedia 25.03.07 http://www.markmedia.ro/article_show.php?g_id=773 .

Șerban Huidu : „Paparudele ca Bianca lui Bote nu înseamnă showbiz” http://monden.bloblo.ro/video-huidu-paparudele-ca-bianca-lui-bote-nu-inseamna-showbiz/

Cursuri online

Dumitru Titus Popa , Conceperea și elaborarea ziarelor, 2007/2008

http://www.cartiaz.ro/index.php?option=cat&id=7&pag=5&domeniu_carti=Carti-electronice-online-gratuite-din-Economie/Management

Elena Marinela Porumb, Comunicarea nonverbală, curs on-line, Univ. Babeș Bolyai Cluj, http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/ElenaPorumb/comunicare-negociere/cap6.pdf

Site-uri online

www.academiadeshowbiz.ro

www.agentia.org

www.andreeamarc.com

www.apropomagazin.md

www.contactmusic.com

www.encyclopedia.com

www.eventmanagement.in

www.libertatea.ro

9. www.loredana.ro

10. www.oprah.com

11. www.powerhousebooks.com

12. www.protv.ro

13. www.revistabiz.ro

14. www.syracuse.com

15. www.vocearomaniei.protv.ro

16. www.wall-street.ro

Legi

Hotărârea Guvernului României Nr. 86/2008

ORDONANȚĂ nr. 21 /2007

Articole

Anca Docan, Despre impresariat, impresariere, impresari și impresariați în revista Muzica, t. 39, nr. 2, Ed. Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, București , 1993 , p.6.

Henry G. Folger Business. The standard oil, în revista Time magazine, t. 2, nr. 16 , New York, 2004

Anexă

Exemplu de contract între firma de impresariere și artist

CONTRACT DE PRESTĂRI SERVICII

A5 / 24.05.2013

Între:

1. SC ISCAPE EVENTS SRL

cu sediul în Str. Gării nr. 15, bl. L13-15, Parter, Iași, Jud. Iași înregistrată cu CIF RO1956540, J22/1433/91, având cont RO81INGB0000999903136918, deschis la BANCA ING, sucursala Iași – Păcurari, reprezentată prin Dl. Andrei Ungureanu, având funcția de Director General, legitimat cu C.I. seria MX Nr. 427267, CNP [anonimizat] – denumit în continuare Beneficiar –

și

2. FORMAȚIA MUZICALĂ

reprezentată prin:

D-ul/D-na ………………………………………………………………………….., cu domiciliul în ……………………, str. ……………………………………………. nr. ………., bl. ………, sc. ………, et. ……., ap. ………, județ ………………… născut/ă la data……………………….., identificat cu C.I./B.I. seria ………….. nr. ……………………, eliberat/ă de……………………………………….la data de……………………, CNP………………………………………………….., având calitatea de…………………………………………………………………………, – denumit în continuare Prestator,

Beneficiarul și Prestatorul denumiți în continuare împreună Părți contractante.

Art. 1. Obiectul contractului

Obiectul contractului îl reprezintă executarea/prestarea de către Prestator la cererea Beneficiarului a următoarelor servicii (denumite în continuare Serviciile):

Interpretare și execuție muzicală.

În data de 12 Iulie 2013, prestatorul va performa live timp de 50 minute la evenimentul privat din Motel Bucium, Iasi. Concertul va fi sustinut intre ora 21 si ora 22.

Art. 2. Durata contractului

Prezentul contract se încheie astazi producându-și efectele de la data semnării și până la data de 12 Iulie 2013

Art. 3. Prețul contractului. Condiții de plată

(1) Prețul contractului pentru prestarea Serviciilor de către Prestator Beneficiarului se ridică la suma totală de ____________________ (TVA inclus). Prețul contractului este format din următoarele valori, corespunzând următoarelor tipuri de Servicii și la următoarele termene de plată:

Nr. Denumire Serviciu Valoare (fără TVA) Termen de plată

(1) Interpretare si executie muzicala in data de 12 Iulie 2013, in locatia Motel Bucium, din Iasi.

(2) Prețul contractului este un preț fix/unitar.

(3) Prețului contractului va fi virat în numerar/în contul Prestatorului nr. ___________________________, deschis _____________________________ – Sucursala _____________________________. Plata se va efectua în lei, la cursul de schimb oficial al Băncii Naționale a României, valabil la data emiterii facturilor/la data efectuării plății.

Art. 4. Obligațiile și răspunderea Prestatorului

(1) Prestatorul este obligat să presteze Serviciile asumate prin prezentul contract la termenul convenit.

(2) Prestatorul garantează pe Beneficiar cu privire la calitatea Serviciilor prestate.

(3) Prestatorul răspunde pentru confidențialitatea Serviciilor prestate de către el.

Art. 5. Obligațiile și răspunderea Beneficiarului

(1) Beneficiarul are obligația de a achita Prestatorului Prețul contractului la termenele scadente și în condițiile stipulate în contract.

(2) Beneficiarul are dreptul să sisteze oricând prestarea Serviciilor pentru orice motive întemeiate.

(3) Impozitele și taxele datorate către stat în baza prezentului contract vor fi achitate de către _____________________________.

Art. 6. Clauza penală

În cazul în care oricare dintre părțile contractante nu își îndeplinește obligațiile contractuale sau și le îndeplinește necorespunzător, aceasta va fi obligată să plătească celeilalte părți daune-interese în cuantum de 10.000 Euro.

Art. 7. Încetarea Contractului

– părțile convin de comun acord încetarea contractului;

– expirarea duratei contractului;

– neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor contractuale de către una din parți;.

Art.8. Forța Majoră

(1) Forța majoră, înțelegând prin aceasta orice eveniment imprevizibil și de neînlăturat, intervenit după încheierea prezentului contract, și care împiedică executarea în tot sau în parte a acestuia, exonerează de răspundere partea care o invocă în condițiile legii. Sunt considerate ca forță majoră, în sensul acestei clauze, împrejurări ca: război, revoluție, cutremur, mari inundații, embargo, greve generale etc.

(2) Partea care invocă forța majoră este obligată să notifice celeilalte părți producerea evenimentului în termen de 3 zile și să ia de îndată toate măsurile posibile pentru a limita consecințele.

(3) Încetarea cazului de forță majoră trebuie notificată celeilalte părți în interval de 3 zile.

(4) În cazul în care împrejurările care obligă suspendarea executării prezentului contract se prelungesc cu o perioadă mai mare de 6 luni, oricare parte poate cere rezoluțiunea/rezilierea contractului. În condițiile alineatului (2) al prezentului articol, contractul se reziliază fără a se putea pretinde daune-interese.

Art. 8. Dispoziții finale

(1) Modificările și completările ulterioare la prezentul contract necesită forma scrisă. Acest lucru se aplică și în cazul modificării cerinței enunțate anterior.

(2) Orice notificare trimisă de către o Parte contractantă celeilalte părți în baza prezentului contract va fi considerată a fi valabilă, dacă a fost făcută în scris, semnată și ștampilată corespunzător și trimisă celeilalte părți prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la adresele prevăzute în partea introductivă a acestui contract.

(3) Legea aplicabilă prezentului contract este legea română. Orice litigii se vor ivi între părți în legătură cu interpretarea clauzelor contractuale și/sau cu executarea contractului vor fi soluționate pe cale amiabilă. În cazul în care nu se ajunge la o înțelegere pe cale amiabilă, litigiile vor fi deduse spre judecată instanței române competente potrivit dreptului comun.

Prezentul contract a fost încheiat astăzi, ______________, la ______________, în ___ exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte contractantă.

Beneficiar, Prestator,

SC ISCAPE EVENTS SRL

Prin Andrei Ungureanu

In calitate de Director General _________________