Importanta Relatiilor Publice Pentru Societate
INTRODUCERE
Aflate într-un mediu extrem de concurențial, organizațiile încep să confere o importanță din ce în ce mai mare relațiilor publice cu menirea de a-și crea și păstra o imagine cât mai bună. Această nevoie a relațiilor publice nu mai are necesitate de nici o dezbatere. Multiplicitatea situațiilor și a problemelor actuale, stârnește operatorii economici, indiferent de mărime și domeniul de activitate, să se necesite activități de relații publice. Ținând cont și de criza economică globală și din societatea românească, care se confruntă cu probleme de transparență, se resimte o necesitate acută de profesioniști în comunicare, care să îndrume eficient actorii scenei socio-economice. Pentru a îndeplini activități cu spectru în de relațiile publice, companiile au de ales între 3 versiuni: crearea unei structuri proprii de relații publice (sub formă de serviciu/birou/departament PR), cooperarea cu un furnizor extern de servicii PR (consultant independent sau agenție de PR și Advertising) sau instruirea unui director executiv (director marketing, director resurse umane) care să execute atribuții specifice relațiilor publice.
În funcție de necesitățile specifice și resursele interne, companiile își pot externaliza îndeletniciri precum constituirea evenimentelor, observarea media, comunicarea corporate și de brand, responsabilitatea situațiilor de criză. Procesul de rezoluție, în cazul externalizării serviciilor PR este unul prezentate, care necesită să țina cont de un total de factori în selecționarea unei agenții: însușirea și prețul serviciilor date, prevederile venite din partea unor parteneri de afaceri, portofoliul de clienți, felul în care agenția gestionează relația cu clientul.
Tema acestei lucrări este una ostentativă, datorită faptului că propune spre cercetare un subiect de contemporaneitate și puțin tratat până acum în România, acela al externalizării serviciilor de relații publice. Principala cauză a alegerii acestei teme îl simbolizează faptul că, externalizarea serviciilor de relații publice ar putea duce la o profesionalizare a mediului de afaceri local, în tot ceea ce înseamnă cercetarea pieței serviciilor de comunicare și PR. Presupunerea cât mai multor specialiști PR poate cârmui și la provocarea unui conținut media mai bine studiat și mai plăcut cu privire la actorii economici locali. Motivul acestei lucrări este acela de a adăuga elemente noi, care să rezolve anumite aspecte prin prisma argumentelor abstracte și a rezultatelor realizate în urma părții practice.
Capitolul I: Locul și rolul relațiilor publice în economia contemporană
Subcapitolul I.I Evoluția, conceptul și obiectivele activității de relații publice
În perioada modernă, în condițiile unei întreceri tot mai înverșunate, care pretinde cunoașterea aprofundată a pieței, a clienților posibili, precum și cucerirea încrederii acestora, majoritatea întreprinderilor identifică faptul că publicitatea nu mai poate fi singurul răspuns la tematica tot mai complexă a marketingului. Noile acostări ale marketingului modern presupun tot mai mult îmbinarea activităților specifice publicității, vânzărilor, promovării, marketingului direct și relațiilor publice. Acestea din urmă s-au intensificat și au dezvoltat în importanță în decursul dezvoltării economice și sociale, schimbându-se treptat într-o acțiune însemnată și distinct a societății contemporane. Evoluția societății către o formă în care rolul opiniei publice este tot mai însemnat, în care grupurile sociale au o influență crescândă, în care mijloacele de informare s-au înmulțit și în care conducătorii de la orice nivel și-au pierdut puterea de impunere a deciziilor fără a ține seama de reacțiile celor care le suportă, a condus la apariția unei noi abordări, respectiv, la apariția și consacrarea tehnicilor de relații publice.
La început chiar managerii unor corporații importante observau în relațiile publice o activitate secondă, un fel de rău necesar și scump. Acest punct de vedere s-a modificat imediat ce s-a perceput nevoia- în special în politică și la nivel guvernamental-unui program de informare a publicului.
Concurența de asemenea, a avantajat dezvoltarea unui climat de opinie prielnic. Companiile se rivalizau pentru clienți, furnizori, mărfuri și pentru plasamentele acționarilor. Politicienii rivalizau pentru alegători de nădejde. Altfel spus, nici o instituție nu se poate desprinde de concurența pentru beneficierea încrederii publicului, fapt ce bănuiește existența unor căi pentru câștigarea acesteia. Relațiile publice se transform în operative din acest punct de vedere.
Aplicate la cel mai înalt nivel, relațiile publice înfățișează acea latura a unei instituții, al căror cauză este de a cerceta necesitățile și atitudinea publicului, de a face pași în vederea întâlnirii acestei necesități și de a realiza atitudini positive. Este un efort pentru a influența pozitiv opinia public față de o instituție, o persoană, un produs sau o idee.
Deși termenul nu a fost aplicat înainte de secolul 20, omul civilizat a experimentat unele forme empirice de relații publice încă din timpul formării grupurilor sociale. Acordul interpersonal a fost înlocuit de acțiunea comunicării iar creșterea comunicației a condus la socializare.
După primul război mondial s-a observat o apreciere accentuată a tehnicilor de informare public cu o evoluție puternică după al doilea război mondial. Relațiile publice au ajuns o profesiune acceptată și consacrată și, în ciuda antagonismului și neîncrederilor manifestate de o parte a presei, serviciile de documentare au avansat rapid ca instituții.
În prezent relațiile publice sunt o parte obligatorie din procesul de comunicare în masă, dar o percepere totală a modului în care acest fenomen a evoluat, impune o înțelegere a tehnicilor de media, a procesului de comunicare și a opiniei publice, privită ca o îmbinare de sentimente, judecată, conștiință și trecător.
În 1905 ia naștere primul birou de branșă la căile ferate americane.
În 1906 companiile miniere îmbrățișează un program de relații publice care are ca sarcină predarea inteligibilă, decisă și autorizată a activității lor.
În 1914 este însușit primul act legistaliv (Federal Trade Commision and Clayton Act) care a constrâns companiile americane să facă răspândite opiniei publice o serie de date cu privire la activitatea pe care o desfășoară.
Primul război mondial a oprit progresul relațiilor publice în domeniul economic. În perioada războiului, străduința de informare asupra celor petrecute în război se afla pe primul loc iar informațiile adunate și răspândite aveau un caracter dezorganizat accidental și cu un impact micșorat.
Un prim experiment de coordonare a acestei preocupări a avut loc în 1917 prin crearea lui ”Committee of Public Information”, organism situat în conducerea unui mare ziar care susține răspândirea informațiilor, după ce acestea erau pliate și cuantificate.
În 1919 a debutat la New York biroul Public Relations Counsellor, care a îndeletnicit instruirea diferiților specialiști în relații publice.
În 1929 Bernays inaugurează la Universitatea din New York primul curs de relații publice care a devenit o preocupare de bază a managementului.
Apar asociațiile profesionale îm SUA, se țin noi cursuri de relații publice, iar după 1945 are loc constituirea agenției de informare “United State Information Agency” de către guvernul american și are loc progresul relațiilor publice și în celelalte țări industrializate, în special în Europa Occidentală.
Termenul de “relații publice” a ajuns în ultimii ani de uz comun și face parte din conversațiile cotidiene, este tema multor congrese și seminarii, deciziile întreprinderilor ținând cont de această nouă tehnică.
Oamenii caracterizează frecvent relațiile publice prin intermediul câtorva dintre cele mai clare tehnici și activități ale sale- articole într-un ziar, interviuri TV cu reprezentanții firmelor sau apariția unor celebrități la evenimente specifice.
Relațiile publice sunt capitale în lumea complexă de azi, au multe aspecte ingenioase și greu de pătruns, toate pentru a ușura comunicarea și înțelegerea. Ele presupun cercetare, analiză, adoptarea politicii, programare, comunicare și feedback de la multitudinea de categorii de public.
Una dintre cele mai folosite definiții ale relațiilor publice este un “efort direcționat spre justificarea și influențarea clienților în primul rând cu ajutorul mijloacelor de comunicare, pentru a-l provoca să gândească bine despre organizație, să o aprecieze și să o susțină în perioadele mai dificile ”.
O altă definiție integrală ar fi :”Relațiile publice-constituite relativ recent ca o activitate distinct desfășurată de întreprinderi, instituții, organisme publice, ș.a. din țările cu o economie dezvoltată implică din partea întreprinderii cultivarea unor contacte directe, realizate consecvent și sistematic, cu diferite categorii de public, cu persoane influente din conducerea altor întreprinderi din țară sau strainătate, cu mass-media, cu reprezentanți ai puterii publice, lideri de opinie, în scopul obținerii sprijinului acestora în efortul de păstrare și dezvoltare a intereselor sale. Ca domeniu distinct de activitate al agenților economici, relațiile publice se înscriu între instrumentele cele mai moderne ale politicii de comunicație în societatea contemporană, întrunind totodată și veritabile atribute promoționale.”.
Conceptul modern de relații publice este de proveniență americană, noțiunea de relații publice fiind utilizată pentru prima dată la începutul secolului trecut. Cât privește determinarea conceptului de relații publice, aceasta s-a dovedit dificilă, astfel, în anul 1975,”Foundation for Public Relations Research” a înregistrat un număr de 472 de definiții, provenind de la primii 65 lideri din domeniul relațiilor publice pe baza cărora a formulat următorul concept al relațiilor publice : “Relațiile publice reprezintă o funcție distinctă de management, care ajută să se stabilească și să se mențină un climat psihologic de comunicare, înțelegere, acceptare și cooperare între o organizație și publicul său, ajută conducerea să informeze și să fie informată despre opinia publică, definește și coordonează responsabilitatea conducerii pentru a servi interesului public, ajută conducerea să utilizeze în mod eficient orice schimbare servind însă și ca un sistem de prevedere care să sprijine tendințele ce se anticipează, folosește cercetarea și tehnicile comunicaționale etice ca principalele sale instrumente.”
Caracterul amplu al unui astfel de concept reflectă tocmai dificultatea definirii acestui domeniu de activitate în toată complexitatea sa. Un alt lider al domeniului, Jones Dowling, președintele uneia dintre cele mai mari filiale de relații publice din lume, a vrut să dea o definiție mult mai simplă, judecând că ”relațiile publice reprezintă ceea ce fac oamenii care activeaza în domeniul relațiilor publice” sau, într-o explimare mai plastică, relațiile publice se rezumă la dictonul “faceți un lucru cât mai bine și vorbiți despre acest lucru “.
Relațiile publice pot fi determinate și ca proces, respectiv ca o succesiune de acțiuni, transformări și funcții ce stârnește un rezultat.
O modalitate populară de a expune procesul și de a observa componentele sale este de a utiliza acronimul RACE (în engleza), amintit pentru prima dată de John Marston în cartea “Natura relațiilor publice”.
Relațiile publice sunt o filosofie a managementului comunicării. Crearea și promulgarea unei filosofii de management necesită atât politica, cât și practica. Capital pentru specialistul in relații publice este admiterea faptului că practica nu se abate de la politică. Procesul de relații publice implică studierea, evaluarea și în final comunicarea, iar profilul organizațiilor nu se micșorează prin cheltuieli de relații publice.
Persoanele specializate în relații publice au misiunea de a se afla mereu la mijloc, între clienți și public. Ei trebuie sa fie conectați la gandirea și nevoile organizațiilor pe care le susțin, în caz contrar nu le vor servi concordant. Ei trebuie sa fie conectați la energia și nevoile publicului astfel încât să poată relata clienților lor comportamentul publicului, precum și invers.
Specialiștii în relații publice joacă un dublu rol. Pe de-o parte, ei sunt consilieri și consultanți ai conducerii. Pe de altă parte, ei joaca adesea rolul tehnicienilor, folosind o gamă largă de tehnici de comunicare (lansări de știri, evenimente speciale, etc) pentru a vorbi publicului despre rezoluțiile și acțiunile echipei manageriale. Persoanele care activează în acest domeniu, definesc relațiile publice cu ajutorul activităților pe care le desfășoară în mod regulat.
Sunt numeroase dovezi că, de-a lungul timpului, relațiile publice au ajuns, într-adevăr, o afacere avantajoasă. În prezent s-a atins un volum al cheltuielilor afectat acestor activitați de 9 miliarde de dolari anual, cu o rată medie anuală de creștere de 20%. De amintit faptul că aproximativ jumătate din aceasta sumă se cheltuiește prin agenții specializate în domeniul relațiilor publice.
Activitatea de relații publice posedă cea mai mare pondere în domeniul industriei, în care înregistrează cea mai rapidă dezvoltare. Astfel, într-un studiu efectuat în anul 2000, se evidențiază faptul că 26% din veniturile tuturor agențiilor de publicitate sunt primite ca urmare a desfășurarii acestei activitați în domeniu industriei bunurilor de larg consum.
Tot mai multe studii privind rolul relațiilor publice în cadrul strategiei managariale au indicat faptul că majoritatea consiliilor de conducere din cadrul unei firme sau organizații au un suport crescând din partea relațiilor publice, identificate ca un agent vital al succesului diferitelor întreprinderi.
Succesul aplicării relațiilor publice pentru menținerea și clădirea unei reputații pozitive a unei organizații este însă direct proporțional cu ponderea oferită acestora de către factorii de conducere în procesul managerial și promoțional.
Dar, deși se constată ca relațiile publice au crescut în importanță ca instrument managerial, exista încă multe consilii de conducere care nu pun accentul pe aceste activități, alegând specialiștii în domeniul finanțelor, al legilor sau al contabilitații. Și deseori marile companii utilizează relațiile publice ca un instrument de edificare a imaginii lor, doar în perioada de criză ca un fel de medicament ce poate prelungi agonia. Uitându-se că cel mai bine se poate trata o recesiune economică înainte ca ea să apară., reiese că modalitatea prin care relațiile publice pot avea cea mai mare valoare este de a face din ele o componentă a echipei de conducere, pentru a putea fi de față atunci când se iau hotărârile de conducere și se pune în mișcare strategia de dezvoltare a firmei.
Mulți specialiști declară, în acest context, că relațiile publice au răspunderea de a conduce încercările conducătorilor spre o mai bună comunicare a politicii interne și a programelor externe, ele fiind bazate pe studii și dialoguri ce pot lămuri conflicte, asigură o înțelegere a acțiunilor companiei și lămuresc relațiile între oameni.
Ca arie diferită de activitate a agenților economici, relațiile publice se înscriu între instrumentele cele mai moderne ale politicii de comunicație în societatea contemporană, însumând totodaăa și veritabile atribute promoționale.
Philip Kotler afirma că relațiile publice sunt cea de-a cincea componentă a strategiei de marketing. În revista Harvard Business Review el spunea că relațiile publice necesită mult timp pentru a fi cultivate, dar atunci când sunt cultivate ele pot susține compania să se propulseze pe piață.
Obiectivul principal al activitații de relații publice este de a instaura în rândul unei cât mai mari părți a publicului un climat de încredere în firma respectivă, în capacitatea ei de a mulțumi trebuințele și exigențele feluriților categorii de consumatori și utilizatori. Misiunea relațiilor publice este de a se asigura că binele publicului să fie avute în vedere la fixarea strategiilor firmei și de a avansa programe de comunicație eficiente care să ducă la înțelegere și acceptare reciprocă.
Caracteristic acestui gen de activitate este faptul că se îndreaptă spre promovarea relațiilor cu persoane fizice si juridice, căutând să cultive încredere și înțelegere, că se adresează opiniei publice prin intermediul diverselor categorii de public, că activitatea sa are două sensuri, către public și dinspre public, că încearcă să câștige atașamentul și simpatia consumatorilor potențiali. Relațiile publice reprezinta procesul de management care are ca obiectiv atingerea și menținerea acordului și a comportamentului pozitiv printre grupuri sociale de care organizația depinde de atingerea misiunii sale. Responsabilitatea sa fundamentală este de a construi și a păstra un mediu ospitalier pentru o firmă.
Relațiile publice pot fi folosite cu eficiență pentru împlinirea activității promoționale, ele folosesc la a creea o imagine favorabilă întreprinderii și la a solidifica atitudinea pozitivă a clienților.
Relațiile publice servesc la a construi un dialog între întreprindere și grupurile cheie de interese în mediul de afaceri, aceste grupuri conțin clienții și concurenții lor, angajații potențiali, furnizorii, comunitatea, acționarii și oricine are vreo importanță în activitatea întreprinderii sau care contribuie la formularea opiniei grupurilor.
Selecționarea obiectivelor și tehnicilor concrete este determinată în principal de categoria de public căreia i se adresează-intern sau extern.
Subcapitolul I.II Relațiile publice interne și externe
În cadrul publicului intern se includ, în general, toate categoriile de personal angajate în activitatea proprie întreprinderii. Acțiunile de relații publice oferite acestora, urmăresc construirea unui climat favorabil de muncă, a unei cooperări permanente în favoarea defașurarii unei activitați permanente și profitabile, a perceperii în detaliu a întregii activități a firmei, a produselor și serviciilor ce constituie oferta acesteia, etc. De astfel echilibrul intern și buna funcționare a unei firme stârnesc, în bună măsură imaginea sa în exterior. În același timp, prin acțiunile de relații publice adesate publicului intern, conducerea firmei poate recunoaște opiniile și sugestiile propriilor salariați, ale căror valorificări ar duce la perfecționarea activității sale. În acest scop, sunt utilizate numeroase pârghii care să încurajeze interesul și inițiativa angajaților în desfășurarea unei activități eficiente în sporirea prestigiului întreprinderii.
Atât angajații cât și acționarii au o mare însemnătate pentru relațiile publice ale unei organizații. Deși formează publicul intern, se deosebesc prin relațiile pe care le au cu compania. Pentru angajați, managerul poate fi o persoana apreciată sau un adevărat mister. Pentru acționari, adevăratul manager este cel care păstrează costurile joase, profiturile ridicate și plătește dividende solide și la timp.
Certitudinea specialiștilor, cum că relațiile publice încep în cadrul organizației necesită două direcții. Prima privește excelenta comunicare în cadrul eșalonului managerial. A doua implică existența unei politici de relații publice puternice care trebuie să se adreseze angajaților, înainte de a-și canaliza efortul spre recepționarea publicului.
În aria relațiilor cu angajații politica de relații publice are un rol deosebit. Angajații își asumă loialitatea numai atunci când compania câștigă această atitudine pozitivă prin politica sa, prin acțiunile sale față de angajați. Primul pas pe care îl pot face relațiile publice este de a determina managerul că fiecare aspect al activitații cu angajații înseamnă relații publice.
Relațiile publice analizează si estimează atitudinea angajaților față de companie și implicațiile acestei atitudini în relațiile cu publicul. Pe baza informațiilor primite se pot sugera noi procedee sau se modifică metodele care nu aduc rezultatele pozitive scontate. Ceea ce se dorește este evoluția unei atitudini pozitive față de companie.
Cea mai buna filosofie managerială este nefolositoare și chiar nocivă dacă nu se operează în interesul angajaților. Cea mai eficientă replică pe care relațiile publice o pot da conducerii este aceea că în fiecare angajat există un ambasador potențial și că imaginea pe care și-o formează opinia publică despre companie se oprește adesea la cea transmisă de angajați.
Problema majoră în marile companii o reprezintă distanța. În organizațiile cu mulți angajați nu poate fi vorba de relații strânse între ierarhia managerială din sediul central și angajații răspândiți în filiale sau în diferite țări. În ciuda existenței acestei distanțe, tehnicile actuale de comunicație creează probabilitatea unor legături între conducere și angajați. Unele companii ordonate de televiziune cu traseu închis, aplicată pentru a coborî conducerea la niveluri deosebite ale organizației. Publicațiile companiei, scrisorile din partea președintelui sau managerului principal, vizitele acestora sunt feluri de a păstra legătura cu angajații și ceilalți membri din eșaloanele subalterne.
Una dintre cele mai apreciate îndatoriri pe care un departament de relații publice o poate desăvârși este aceea de a analiza și înțelege modul în care angajații judecă despre companie, modul în care își expun țelurile, necesitățile, frustrările.
În acestă cauză, departamentul de relații publice efectuează cercetări și studii asupra modului în care angajații reacționează față de companie, de politica ei și de situațiile de muncă. Unele dintre aceste examinări sunt informale și se bizuiesc pe interviuri cu conducătorii. Acestea au preț limitat și divulgă adesea mai multe lucruri despre manageri decât despre angajați, dar o analiză bine coordonată și alcătuită poate fi foarte utilă în schițarea ariilor de neplăceri cât și a necesităților angajaților. Este însă nevoie ca astfel de studii să garanteze angajaților anonimatul și confidențialitatea.
Acționarii companiei sunt considerați de unii specialiști public extern sau public intermediar. Teoretic discutând, acționarii sunt proprietarii unor părți ale companiei, nu angajați. Încercările oferite pentru a păstra bune relații cu acționarii nu se datorează numai faptului că aceștia sunt investitori, ci și faptului că bucuria acționarilor atrage alți investitori preocupați.
Înaintea întalnirilor anuale, departamentul de relații publice împreună cu consilierii financiari documentează președintele consiliului și directorul companiei în privința problemelor ce pot fi culese la adunare de către acționari sau de presă. Aceste informări sunt semnificative deoarece este de așteptat ca managerii să nu aiba răspunsuri la fiecare întrebare, iar dacă departamentul de relații publice a executat o corectă estimare ar trebui să poată condiționa cea mai bună metodă de conturare a celor trei aspecte care recomandă interes pentru acționari : situația financiară a companiei, situația actuală a companiei și proiectele de viitor.
Atât din punctul de vedere al opiniei publice cât și al presei, acționarii companiei cât și angajații organizației descriu o sursă posibilă pentru dezvoltarea imaginii avantajoase față de firmă.
Privitor la publicul extern, acesta e format din numeroase segmente spre care întreprinderea își direcționează oferta sa și față de care trebuie să-și individualizeze formele și instrumentele de acțiune, adaptat dominanței și reacțiilor posibile ale acestora. Segmentele centrale de public extern într-o întreprindere sunt : consumatorii, angajații economici ce acționează în cadrul pieței, instituțiile financiare și cele ale puterii publice, asociațiilor profesionale, etc.
Ca și in cazul mijloacelor de documentare internă, menirea principală a relațiilor cu societatea este de a transmite. Ele conțin organizarea și angajarea în evenimente și activități ce au drept țel dezvoltarea înțelegerii și acceptării din partea societații a acțiunilor și obiectivelor organizației. Metaforic vorbind, în loc să se analizeze și să se marcheze obiceiurile vecinilor, se asumă sarcina de a fi buni vecini, precum și realizarea acestui lucru.
Relațiile publice cu publicul extern se dezvăluie de obicei în jurul unui eveniment programat sau al unei activitați. Ele necesită și programe de continuitate cu scopul de a spori prețuirile la adresa activităților din instituție, ca urmare a acțiunilor pe care aceasta o desfașoară.
Scopul principal este acela de a lămuri sistemul simbiotic de relații ce se pot avansa atunci când ambele elemente sunt senzitive la cerințele si speranțele mutuale.
Relațiile cu publicul extern ilustrează asistarea planificată, activă a instituției cu societatea, în câștigul acesteia și al organizației. Acest tip de relații nu sunt facultative, ci stabile. Dacă organizația se va bucura de câștigul unei relații publice cu comunitatea sau va îndura în urma consecințelor unor relații aidoma , este, in mare masură, în funcție de eficacitatea programelor de relații publice plănuite și aplicate.
Relațiile publice ilustrează o funcție de conducere, argument pentru care managerii trebuie să știe evidența angajaților în implicațiile activităților și programelor făcute. Este clar obligatoriu să se acorde consultanță directorului/președintelui organizației privind însemnătatea angajamentelor sale, precum și ale echipei sale. Directorul de relații publice este legatura constantă a conducătorului organizației cu societatea, revenindu-i sarcina de a condiționa starea relațiilor cu aceasta. Îi revine și răspunderea fixării factorilor cauzali care au produs o anumită conjunctură, precum și cea de creare și inventare a unor programe pentru a devansa orice bariere ce s-au configurat între șeful organizației și societate.
Pentru ca aceste relații să transforme eficace este indispensabil ca specialistul în relații publice să ia în analiză efectele realizabile în cazul înrăutățirii relațiilor dintre instituție și societate. Pierderea faimei, ajutorului sau înțelegerii poate fi dezastruoasă pentru organizație. Acesta este un adevăr distrugător atât pentru activitățile organizației cât și pentru orice altă branșă de afaceri. A existat o epocă în care relațiile cu publicul extern înfățișau o conduită binevoitoare, valoroasă separat de ceea ce făcea pentru a se avansa. Astăzi însă, oricât de mare, mică sau valoroasă este o întreprindere, nu se poate inventa ca relațiile acesteia cu publicul extern să fie aleatorie. Atât organizația, cât și oamenii din societate au grijă să creeze o atmosferă de respect mutual și înțelegere prin intermediul unor programe caracteristice de relații publice.
Problema specialistului de relații publice este de a avansa si introduce programe sortite să dăruiască oamenilor informațiile de care aceștia au încercat de a emite raționamente de calitate, pentru a putea sesiza în totalitate, pentru a evalua și a avea totală încredere în organizație.
Subcapitolul I.III Funcțiile relațiilor publice la nivelul firmei și factorii dezvoltării activității de relații publice
Specialiștii în relații publice activează în diverse domenii și pot să ajungă la sute de categorii de public. Sarcinile lor sunt aproximativ infinite ca diversitate. Cineva poate face anunțul consumatorilor cu privire la un pericol capital pentru sănătatea lor, cum ar fi bolile de inimă, în timp ce sarcina altui specialist se poate referi la avizarea consumatorilor în legătură cu un nou produs apărut pe piață. Alții pot lucra în domeniul comunicării cu angajații unei firme sau pot alege voluntari pentru o acțiune de colectare de fonduri.
Ttoate organizațiile comerciale și necomerciale care se expediază publicului, de la producătorii de calculatoare la spitale si muzee, au nevoie de relații publice pentru îndrumarea activității lor.
Activitatea de relații publice are în vedere clădirea și păstrarea reputației unei companii prin confirmarea faptului că firma este un producător eficace de produse bine făcute , un vânzator cinstit de produse și servicii, un angajator cinstit și echitabil , un cetățean insituțional răspunzător.
Construirea reputației se datorează în mare parte rolului relațiilor publice de procurare a informațiilor de către o diversitate de categorii de public. Un domeniu esențial îl constituie relațiile cu media.
Comunicațiile de marketing se raportează la introducerea noilor produse pe piață și la construirea de campanii care să aducă un ,,respiro,, proaspăt vânzarilor produselor, prin inserarea de articole privitoare la produsele unei companii, modalități de cum poate fi aplicat un produs și interviuri cu persoanele care au executat produsele. Specialiștii în relațiile publice servește îndeaproape de departamentul de marketing pentru a redacta aceste materiale.
Relațiile cu investitorii se raportează în esență la oferirea de informații persoanelor care posedă acțiuni sau un anumit interes în companie.
O funcție paralelă a relațiilor cu investitorii o simbolizează oferirea de informații amănunțite comunității financiare. Analiștii burselor, băncile și alte instituții corespondente cântăresc informațiile și fac considerații asupra puterii financiare și a imaginii unei companii.
Organizația este un cetățean din cadrul unei comunități locale, iar acest lucru stârnește anumite obligații. Consolarea angajaților să facă activități benevole, oferirea de ajutor comunității locale, asistarea conducerii la consiliile civice simbolizează câteva dintre aspectele pe care o companie le poate începe.
Un flux deschis de informații, de la administrație la angajați și de la angajați la conducere este confirmat ca fiind primordial de către majoritatea companiilor. Pentru a însuși acest obiectiv, departamentul de relații publice cooperează cu departamentul de resurse umane sau personal.
Acțiunile guvernului la nivel local și național au consecințe majore asupra companiilor și a modului în care acestea își coordonează afacerea. De aceea, un numar de persoane din domeniul relațiilor publice acționează în aceasta zonă numită deseori relații guvernamentale.
Rolul conducerii ideilor, deseori realizat de profesioniștii în relațiile publice, rezidă în conducerea procesului de stârnire a felului în care idei care depind de diferitele categorii de public vor afecta compania.
În perioada actuală situația mondială se schimbă atât de rapid și de absolut încât toți participanții la activitățile economice, sociale și politice sunt nevoiți să-și reevalueze modalitățile de acțiune. În aceste condiții una din căile autorizate o constituie tocmai relațiile publice, deoarece noile piețe propun toate premisele pentru a juca un rol major în producerea modului în care ocuparea de afaceri să aparțină publicului, iar produsele, piețele cărora se adresează.
Conjunctura prezentă a societații contemporane pune pe tapet o serie de condiții ce avantajează amplificarea rolului acțiunilor de relații publice caracteristic diverselor organisme economice, sociale sau politice.
Producerea de masă a transformat în prezent un fenomen care ține de istorie. Oamenii s-au transformat, fapt ce a stârnit modificări în acțiunea de marketing. Astfel, noi și multiple segmente ale populației sunt definite printr-o mulțime de atitudini și tipuri de comportament. Dorințele publicului sunt tot mai complexe, punându-se totodată accentul pe calitate și variație. Consumatorii contemporani sunt tot mai puțin loiali unor anumite produse, tocmai pentru că au o ofertă extrem de bogată.
Societatea de acum este respectată tot mai mult ca o societate informațională, iar inovațiile din domeniul comunicațional și al tehnologiei computerelor vor îngădui să se elimine timpul în care mesajul se află în interiorul canalului de comunicație, între sursă și destinatar.
Creșterea competiției a modificat adânc modalitățile de derulare a afacerilor. Multe companii sunt competente să creeze sau să copieze produse de succes, dăruind consumatorilor mult mai multe alternative decât pâna în prezent. În zilele noastre, pentru a fi rentabilă, o companie trebuie să utilizeze toate mijloacele, inclusiv relațiile publice, în cadrul activităților de evaluare.
Deși este cel mai perseverent mediu publicitar vacant, televiziunea trece prin transformări esențiale și rapide. Canalele de televiziune tradiționale, prin care se comunică mesajele publicitare, înregistrează o mărime a audienței publice, în avantajul noilor televiziuni comerciale și a posturilor de televiziune libere prin cablu, care au izbutesc în ultimii ani să înregistreze o dezvoltare a audienței de pâna la 20%.
Termenul ,,zapping,, a fost în diverse feluri aplicat, pentru a caracteriza căutarea de canale, elaborarea reclamelor în curs de difuzare, sau desfășurarea rapidă a casetelor video ce cuprind anunțuri publicitare.
Cea mai folosită definiție este cea potrivit căreia zappingul simbolizează fenomenul în cadrul căruia persoanele ce supraveghează programele de televiziune înlocuiesc des canale, fenomen cu largi implicații asupra activitații promoționale în general și a publicității în special.
Fenomenul poate influența eficiența publicitații, în două moduri, dacă într-o locuință se modifică un program, în momentul pauzei publicitare, anunțurile nu vor avea ciocniri deoarece ele nu vor fi vazute și doar o parte a anunțurilor este urmărită, peste restul acestora sărindu-se.
Numărul familiilor care posedă aparatură de redare video este în neîntreruptă creștere, fapt ce a stabilit o diminuare a timpului alocat vizionării programelor de televiziune, în avantajul programelor înregistrate.
Situația de îndoială din cadrul rețelelor de televiziune, din punctul de vedere al publicitații, s-a subliniat paralel cu creșterea costurilor de răspândire a spoturilor publicitare. Această autentică derutare înregistrată în domeniul publicității, efectuată prin televizine a creat uriașe facilități pentru folosirea tehnicilor de relații publice care, prin particularitatea lor, pot difuza mult mai multe informații, comparativ cu un spot de 30 de secunde.
Divizarea audienței de televiziune, datorită numărului tot mai mare de posturi de emisie are efecte însemnate pentru preocuparea de relații publice, întrucât a stârnit o modificare a structurii programelor.
Tendințele existente în cadrul presei scrise oferă posibilități sporite pentru preocuparea de relații publice. În prezent crește numarul publicațiilor care se arată la sfârșit de săptamânăș care sunt citite în special de cei care nu cumpără în mod cunoscut cotidienele.
Capitolul ll: Importanța relațiilor publice
Subcapitolul II.I Rolul departamentului de relații publice într-o organizație
Departamentul de relații publice dintr-o organizație ocupă rolul de expert-consilier și de producător de mesaje. Pentru că fiecare organizație are o anumită particularitate și cei care lucrează în departamentul de relații publice trebuie să-și adapteze munca în funcție de această caracteristic. A lucra pentru o firmă de preparate alimentare sau pentru o unitate de cultură cere aceleași abilități la nivelul tehnicilor, dar cunoștințe distincte la nivelul conținuturilor și o rețea de relații distinctă.
Forța externă are mai multe proporții:
Dimensiunea imagine – departamentul de relații publice trebuie să se îngrijească de imaginea pe care o are în mediul extern. Este apreciabil nu numai să clădești o imagine adevărată, ci și să o susții. Relaționistul trebuie să observe orice subiect care urmărește îndrumarea organizației și care poate avea consecințe asupra imaginii.
Dimensiunea practică – pentru a fi, o organizație trebuie să facă știute și acceptate politicile, legile, ajustările, produsele, serviciile sau ideile sale. Trebuie ca acestea să se suprapună cu necesitățile mediului din care face parte sau, cel puțin, să-i fie potrivite.
Dimensiunea socială – organizația trebuie să inventeze în jurul său un climat de atașament
pentru a se putea evolua. Imaginea pe care organizația o ridică în mediul extern trebuie să fie una de partener de siguranță, de răspundere socială și învățătură, de partener activ în comunicare.
Dimensiunea apărare – o organizație are de susținut concurenți, rivali, dușmani, clienți nemulțumiți etc.
Dimensiunea politică – există întotdeauna constrângeri care vin dinspre aria politicului înspre organizație și cărora aceasta se cuvine să le facă față.
Dimensiunea consultară – relaționistului îi reapare sarcina de a veghea ceea ce inventează publicul, de a organiza necesitățile și dorințele sale și de a le comunica conducerii organizației.
Dimensiunea strategică – adunarea și cercetarea de informații și redactarea strategiilor revin departamentului de PR.
Dimensiunea de ajutor al mass-media – jurnaliștii au necesitatea de informații de la oameni care știu să le procure repede și bine. Acești oameni se află în departamentul de relații publice. Forța internă se centrează pe următoarele dimensiuni:
Dimensiunea organizare – orice organizație se organizează plecând de la informații care se deplasează în interiorul său. Pentru a fi rentabil, fiecare angajat trebuie să priceapă obligațiile care-i reflectează și trebuie să fie la curent cu modificările survenite în organizarea muncii.
Dimensiunea coerență – activitățile de comunicare dintr-o organizație necesită să aibă consistență pentru a putea fi pricepute și aprobate. Cel care susține coerența internă a comunicării unei organizații este departamentul de PR.
Dimensiunea animare – crearea și întărirea unui sentiment de proveniență și
încredere în rândul membrilor organizației se face și prin interludiul unor activități
de genul: seminarii, întâlniri, petreceri, excursii; structurarea acestora reapare departamentului de relații publice.
Dimensiunea consiliere – departamentul de relații publice îndeamnă conducerea organizației în legătură cu redactarea politicilor și strategiilor de evoluție a organizației.
Departamentele de relații publice sunt aranjate în funcție de mediul în care dinamizează organizația, de scopurile ei, de bugetul alocat, de mărimea organizației. W. S Dunn recomandă o listă de patru factori care induce organizarea acestor departamente:
a) Misiune și obiective: cauza departamentului de relații publice trebuie să proiecteze scopurile conducerii; transformarea acestora din urmă sau focalizarea atenției conducerii
pe o anumită problemă pot duce la înlocuirea înzestrării departamentului (o politică de contacte continue cu mass-media ar putea duce, de exemplu, la angajarea unui specialist în relațiile cu presa).
b) Genul de produse și servicii pe care este centrată o organizație profesează o influență caracteristică asupra organizării departamentului. Firmele industriale
sau cele care creează armament, de exemplu, pun mai mult accentul pe relațiile publice, organizațiile non-guvernamentale au necesitatea specialiștilor în colectarea de fonduri, iar firmele care fabrică bunuri de larg consum, mai interesate de publicitate, încearcă să solidifice consecințele reclamelor prin relații publice.
c) Tipul de operațiuni și extinderea geografică a unei firme au o anumită consecință asupra structurii departamentului de relații publice. Astfel, dacă este vorba de o firmă care necesită, în activitatea ei, procese care ar putea prejudiciază mediului, acea firmă ar putea avansa grupuri de management al crizei, pentru a mișca cât mai eficient în cazul unui nenorociri ecologice, inclusiv din punctul de vedere al comunicării cu publicurile nefirești sau cu mass-media. O firmă care are sucursale în mai multe țări ar putea avea câte un specialist de relații publice în fiecare sucursală și un department în zona sediului central, care să aranjeze activitățile.
d) Prezența pe piață sau vizibilitatea organizației. Cu cât aceasta este mai amplă, mai răspândită sau are o cotă de piață mai mare, deci un mediu mai polivalent de disputare a activității, cu atât mai mult va avea necesitatea unui departament de relații publice mai energic. Rolul departamentului de relații publice este de a edifica, a întocmi și a exploata imaginea și plauzibilitatea unei organizații. Construirea și păstrarea unei imagini avantajoase, atât în interiorul organizației, cât și în relațiile cu mediul exterior, este în mod fundamental indispensabilă pentru succesul oricărei organizații.
Funcțiile departamentului de PR aparțin de specificul și gruparea organizației, de perspectiva conducerii asupra rolului acestui departament, de calitățile și îndemânările profesionale ale persoanei care conduce departamentul. Departamentele de relații publice din cadrul organizațiilor mari sunt fragmentate, de obicei, în subdepartamente specializate: relații cu presa, relații cu clienții, relații cu colaboratori, relații cu agențiile guvernamentale, relații cu proprii angajați etc.
Relațiile publice înfățișază o funcție de conducere și hotărâre, de aceea este firesc ca un departament de relații publice să țină de cea mai importantă autoritate din organizație.
Consistența pe care conducerea unei organizații o dă activităților de relații publice, stârnește amplasarea departamentului de PR în organigramă. Cu cât responsabilul acestui departament se atașează mai mult de vârful ierarhiei, cu atât el poate produce mai bine și plauzibilitatea sa este mai mare. Există relaționiști care fac parte din conducerea organizației și care au o esențială putere de decizie, după cum există și relaționiști care sunt plasați la al treilea sau al patrulea nivel ierarhic, fără mari posibilități de a amesteca direct deciziile marcate.
Specialistul în relații publice trebuie să execute mai multe sarcini, în funcție de tipul organizației și de calibrul departamentului din care face parte:
Comunicarea internă
Are în vedere angajații unei organizații, dar se poate apune și la angajații celorlalte sucursale în cazul în care organizația deține mai multe centre de serviciu, precum băncile, lanțurile de restaurante sau întreprinderile care dețin mai multe sucursale. Comunicarea internă înfățișează o metodă de responsabilitate a anumitor necesitîți ale organizației, cum ar fi înglobarea noilor angajați, constituirea muncii, circulația informațiilor, sentimentul de proveniență, climatul intern și crizele.
Pentru a înfăptui aceste lucruri, relaționistul apelează la distincte tehnici: ziarul de întreprindere, programul de replică, știrile în rețea închisă, întâlnirile cu președintele etc.
Comunicarea externă
Comunicarea externă vizionează toate manifestările publice ale organizației, precum:
• relațiile cu presa;
• expozițiile;
• audiovizualul sub toate formele sale, fotografia, caseta video, filmul;
• publicitatea comercială, instituțională,socială și de susținere;
• comunicarea directă;
• promovarea;
• campaniile de opinie;
• organizarea de evenimente: lansări, cocktail-uri, inaugurări;
• gestiunea crizelor;
• campaniile de finanțare;
• propaganda;
• afacerile publice și lobby-ul;
• serviciul de informare și de reclamații;
• revista presei și feed-back-ul.
Specialiștii în relații publice au uneori dificultăți în a fi ascultați și a li se îngreuna capacitatea chiar în interiorul organizației în care lucrează. Acest lucru ar putea fi lămurit în parte prin faptul că cei care gestionează organizațiile nu cunosc complet necesitatea specialistului în relații publice. Însă, există și situații când relaționiștii nu sunt la altitudinea așteptărilor. Se complac în obscuritate și satisfac rolul unui simplu difuzor, nefiind competent să construiască și să avanseze strategii eficace de imagine.
Subcapitolul II.II Importanța creativității în relații publice
Activitatea de relații publice se bizuiește pe creativitate în aproape toate intervențiile sale. Ca și în celelalte sectoare din aria comunicării, succesul în PR nu are o rețetă caracteristică, el este rezultatul simbrității unor instrumente recomandabile, la momentul adecvat. Variatele campanii de comunicare puse în interpretare de către o companie sau un brand au categoric, ca punct de plecare o tratare practică a filosofiei companiei, însă succesul lor aparține de potențialul specialiștilor de a fi creativi.
Relatiile Publice constituie un subiect mai „fierbinte” ca nicicând și se conturează un terioriu extrem de polivalent. Rolul strategic al PR-ului în cadrul companiilor este categoric de multă vreme pentru specialiștii din țară și străinătate. Cu toate acestea există neclaritate în rândul publicului larg cu precădere la activitățile și la rolul relațiilor publice.
Pentru a putea înțelege exact și total rolul creativității în relațiile publice, trebuie mai întâi clarificate câteva configurații legate de acest domeniu. Vom verifica deci, răspunderea la următoarea întrebare: ”de ce se aplică relațiile publice?”
Conform lui Bernard Dagenais1, relațiile publice sunt practicate pentru:
– A îndeplini necesitatea imanentă de comunicare (Nu există existență fără comunicare. Un eveniment, o idee, un serviciu care nu sunt curente nu există în societate.)
– Atragerea atenției (În fiecare zi, noi organizații iau naștere, noi candidați politici apar, noi produse sunt extrase pe piață, noi idei sunt răspândite. Pentru a-și impulsiona existența, ele trebuie să se facă observate și pentru aceasta cere la serviciile specialiștilor în relații publice.)
– Informare (Mass-media propune un serviciu comunității, făcând frecvente publicului marile decizii ale organizațiilor sau desfășurarea unor evenimente sociale, culturale, politice sau sportive. Pentru a avea intrare la acest serviciu, pentru a face uzuale aceste elemente, trebuie inventate activități de relații publice, ce s-ar putea materializa în lansări, declarații oficiale, elaborarea unor comunicate de presă sau participația la tribune publice.)
– Crearea unui climat de simpatie (Relațiile publice urmăresc să construiască un climat plăcut între o companie și publicurile sale, interne și externe, să le onoreze încrederea, să le provoace stima sau atașamentul, să creeze raporturi practice, să stabilească un climat de sesizare și aprobare. Aceste lucruri odată făcute, întreprinderea se atașează de clientela sa prin legături emoționale și caută să păstreze în rândul opiniei publice reacții avantajoase activității sale.)
– Rezolvarea unei probleme (În fața distinctelor probleme cu care se compară, o organizație poate apela la o mulțime de mijloace pentru a le rezolva, iar relațiile publice apar tot mai mult ca o metodă autentică de a le face față. De altfel, gestionarea crizelor este una din sarcinile de maximă însemnare ale unui specialist în relații publice.)
– Gestionarea unei provocări (Relațiile publice ajung instrumente principale în gestiunea mizelor. Ele dau o mărime socială fiecărei determinări. Și, adesea, proporția socială este cea care întocmește cheia soluției.)
– Dezvoltarea unei imagini (În ochii cetățeanului-consumator, imaginea arată un format la fel de important ca și fondul. Dacă o companie are o popularitate proastă, dacă dă senzația că-și valorifică angajații, că fabrică bunuri de proastă valoare și este prea puțin preocupată de plângerile clienților, ea va trebui mai devreme sau mai târziu să dea socoteală celor care sun nesatisfăcuți.)
– Influențarea opiniei publicului (Este deja categoric că prețul strategiilor de relații publice este aceea de a antrena opinia publicului, căci, chiar dacă aceasta are deseori o mică însemnătate în deciziile care se iau, tot ea poate avea și ultimul cuvânt.)
– Răspunderea la întrebările jurnaliștilor și publicului (Serviciile de relații publice sunt cele răspunzătoare cu informarea jurnaliștilor și îndatorirea la întrebările acestora. Dacă nu ar fi aceste servicii, fiecare ar trebui să pătrunde labirintul organizațiilor pentru a găsi persoana care să posede răspunsul.)
Pentru atingerea tuturor acestor scopuri specialiștii în relații publice trebuie să analizeze, să se documenteze constant și să asambleze toate cunoștințele pe care le posedă cu multă creativitate. După cum am arătat mai sus, în cadrul unei companii, cei care își petrec ocupația în domeniul relațiilor publice, trebuie să își mobilizeze toate strădăniile astfel încât să creeze o imagine puternic practică a firmei și să anihileze orice element defavorabil care ar putea leza renumele ei. Relațiile publice sunt mai mult decât o simplă promovare, ele reprezintă o îmbinare a mai multor elemente strategice și creative, în care comunicarea, deși fluctuantă, constituie instrumentul cheie.
Deoarece relațiile publice cunosc o împrăștiere rapidă, specialiștii în relații publice sunt obligați să aducă elemente de originalitate, să caute unghiuri noi de tratare și să-și confirme în fiecare campanie de imagine creativitatea și profesionalismul.
Pentru a atrage interesul asupra companiei pentru care lucrează, specialiștii în relații publice apelează deseori la construirea de evenimente. Unele evenimente speciale aspiră angajații iar altele publicul extern. Aceste evenimente pot lua forma unor picnicuri, teambuilding-uri, petreceri aniversare, evenimente sportive, ”ziua porților deschise”, manifestații publice, etc. E necesară multă inventivitate pentru a-i surprinde pe cei vizați și pentru ca activitățile aranjate să nu se transforme în ceva comun, repetitiv. Tocmai de aceea, specialiștii în relații publice încearcă să își cerceteze creativitatea apelând la tehnici de activare a ideilor precum:
– Brainstorming,
– Evaluarea ideilor,
– Creativitatea individuală,
– Focus grup.
Bineînțeles că cercetarea și înștiințarea despre o anumită problemă, un anumit produs trebuie să premeargă orice intervenție creativă. În relații publice însă, totul trebuie să aibe un scop practic, măsurabil în capital de imagine sau în bani. De aceea, talentul creativ nu este prețuit pentru el însuși atâta timp cât nu există rezultate concrete. Acesta este și motivul pentru care unele firme se feresc să angajeze oameni foarte creativi care ar putea deveni nerentabili. Alte firme au găsit însă o soluție mai rentabilă. Acestea au în fiecare echipă de lucru câte o persoană care să temporizeze imboldul creativ atunci când se distanțează de țintă.
Puterea creativă a unei echipe de specialiști în relații publice se înfățișează, printre altele, în gradul de bucurie al clienților sau în numărul de clienți, în cazul firmelor de relații publice. Din păcate însușirea muncii nu este singura normă care justifică sau demoralizează oamenii să apeleze la serviciile oferite de specialiști. Multe firme găsesc tarifele utilizate de firmele de PR destul de limitate și este necesară renunțarea la acest gen de servicii. Însă imaginația practicienilor a izbutit să devanseze și acest obstacol. Așa au apărut relațiile publice de tip guerrilla (guerrilla PR), o ramură tot mai prețuită peste hotare și care a apărut de grabă și la noi în țară.
Motivul pentru care relațiile publice de tip guerrillă devin tot mai respectate, atât de clienți, cât și de public este unul foarte simplu. Guerrilla PR semnifică, înainte de toate, creativitate în relațiile publice.,înseamnă folosirea unor tactici uimitoare, cu efecte maxime și costuri minime. Înseamnă emiterea mesajelor într-o manieră inteligentă, mult mai particulară și provocatoare față de practicile clasice.
Am putea încheia despre relațiile publice de tip guerrilla: “Cheia succesului nu este să faci din ce în ce mai multe acțiuni de relații publice, care pierd din ce în ce mai mulți bani, ci să descoperi modalități de a fixa legături puternice și de încredere cu publicul tău, folosind resursele pe care le ai deja în tendință.”
Desigur, în relațiile publice, creativitatea admite și asumarea unui risc pentru că mesajul tău poate să nu ajungă la publicul menit sau să fie incorect înțeles. E important însă de ținut minte că trebuie să avem voință să dăm frâu liber creativității. Iar dacă ținem cont de părerea lui Jay Conrad Levinson atunci putem să fim confienți în șansa acțiunilor noastre: ”nu trebuie să fii un magician al cuvântului pentru a utiliza forța creativității de gherilă. Nu trebuie să fii un scriitor de incidență, un artist perfecționist, un fotograf extraordinar sau un dramaturg excelent […]. Nu trebuie decât să fii un om care gândește evident, un cercetător harnic și o persoană practică. Trebuie, de asemenea, să fii entuziast nu de frumusețe sau de artă ci de produsul sau serviciul tău.”
Creativitatea este apreciată și în compunerea materialelor de relații publice. Chiar dacă cele mai multe dintre textele utilizate în domeniu trebuie să supravegheze cu strictețe regulile de redactare, creativitatea nu devine inutilă. Dimpotrivă, este cu atât mai dificil să fi original, să atragi atenția, atunci când ești înprejmuit de norme și șabloane. Astfel de condiții cer și mai mult originalitatea și harul celui care redactează textele. Publicul nu ține cont că ai mai scris 100 sau 1000 de comunicate legate de companie, pentru el fiecare text este o mărturie a implicării, a profesionalismului și a evaluării pe care o are scriitorul față de compania pe care o înfățișează. Prin urmare un specialist în relații publice trebuie să vină constant cu o ”haină” nouă și interesantă pentru a îmbrăca același mesaj caracteristic al companiei.
Putem să spunem că un specialist în relații publice poate răspunde de creativitate și prin modul în care își edifică propria imagine. Se știe că publicul tinde să suprapună pâna la a coincide imaginea purtătorului de cuvânt cu cea a companiei. Dacă cel care apare în fața oamenilor este o persoană confientă, eficace, vioaie, compania va fi și ea privită ca fiind energică, deschisă și comunicativă, însă dacă purtătorul de cuvânt este încăpățânat, monoton și concis publicul va crede că firma are ceva de acoperit, este depășită și neimplicată în problemele comunității.
Creativitatea specialiștilor în relații publice este și va fi pusă greu la întrecere de ceea ce numim ”peace PR” (relații publice pentru pace). Acestă noțiune nouă și ambițioasă își propune să dezvolte valoarea de știre a păcii pentru a o face mai evidentă în mass-media în detrimentul războiului. Cu siguranță, însă, pacea este un ”client” cu greutate ceea ce ne face să credem că atingerea acestei dispoziții va însemna apelarea la creativitate pentru a evolua strategiile de conștientizare și educare a publicului.
În încheiere, această lucrare încearcă să sublinieze însemnătatea creativității în relațiile publice precum și diversitatea de forme pe care o poate lua. Acest subiect este redus, analizat mai ales pe teritoriul țării noastre, posibil, din teama practicienilor de a nu ”greși”. Este foarte greu să împiedicăm domeniul relațiilor publice, care este unul foarte darnic și el aprobă și necesită manifestarea vastă și necenzurată a creativității. Putem fi siguri că, ori de câte ori campaniile și acțiunile de relații publice se fundamentează pe creativitate, vom avea parte de ceva uimitor, distinct, comic, ceva care să ne facă să ne oprim, ceva care să ne facă să vrem să vedem ce urmează.
Studiu de caz: Actiune de comunicare online prin comunicate de presa
De cele mai multe ori, din împrejurarea în care aveti un produs sau serviciu inedit, cea mai mare provocare este răspândirea lui. Pentru ca publicul menit să afle despre noua dumneavoastră ofertă și să aibă toate informațiile utile pentru a se decide că îi recomandă o soluție utilă , care îi poate împlini o anumită necesitate, centralul instrument este comunicarea. Instrumentele comunicării scrise, localizate mediului online se confirmă a fi foarte eficace atunci când vine vorba de alcătuirea informațiilor specifice legate de un nou produs sau serviciu. Comunicatul de presă este forma sub care informațiile pot fi alcătuite în mod eficace, astfel încât să atragă atenția, să fie recepționate de site-uri speciale și informația să fie o reușită cât mai amplă.
De ce în mediul online?
În primul rând pentru că drumul pînă la informatie nu este delimitat de perioade orare, clientul posibil are eventualitatea de a accesa informația recepționată în momentul în care are prescripția utilă pentru a o dezbate cu atenție. În cazul în care oferta pe care o are în fața îi provoacă grija există oricând eventualitatea de a accesa site-ul firmei unde poate găsi mai multe amănunte, astfel încât să poată lua o hotărâre de cumpărare.
Din punctul de vedere al emițătorului mesajului, indicația distribuită pe internet înfățișează privilegii concurențiale din punctul de vedere al raportului costuri – impact (audiență). Intervențiile de comunicare în mediul online au capacitatea de a aduce trafic pe site-ul firmei, fapt care provoacă o posibilitate mult mai mare de a primi comenzi prin medierea formularului de comandă clasat pe site. Țelul final al acțiunilor de comunicare online este instigarea curiozității în vederea devenirii site-ului centralul instrument cauzator de vânzari.
Comunicate de presa în serie pentru o informare sistematică
LivePR s-a cerut in campania de comunicare a celor de la Syonic Timișoara, firma specializată în proceduri IT pentru sectorul medical. Syonic a inventat ansamblul informatic medical ICMed și cardul electronic de sănătate, proceduri deja funcționale în mai multe zone medicale din țară, atât spitale cât și cabinete de medicină de familie. Deși este un sistem funcțional care aduce o serie de beneficii utilizatorilor, nu era observat decât de un public izolat. De aceea am recomandat o informare a publicului, într-un limbaj abordabil, despre ceea ce marchează sistemul ICMed și cardul electronic de sănătate, ce funcționalitate are, ce câștiguri are atât pentru pacient cât si pentru medic, dar și costurile pe care le presupune utilizarea sistemului.
Pentru a izbuti o comunicare cât mai eficace am hotărât o campanie de documentare prin comunicate de presă care să fie implementată în trei etape. În fiecare dintre cele trei stadii ne-am axat pe împărțirea unor seturi de informații astfel încât să conțină toate componentele capitale ale funcționalității sitemului ICMed și a cardului electronic de sănătate.
In prima faza am dat, sub configurația de comunicat de presa, date comune despre sistem, și am dăruit o imagine de formațiune asupra privilegiilor pe care aplicarea unui astfel de sistem le poate dărui atât medicilor cât și pacienților. Am experimentat punerea accentuată a ușurinței unei întâlniri constante medic-pacient prin medierea acestui sistem online. Primul comunicat poate fi observat pe LivePR in secțiunea „Comunicate de presă”, clasa „Sănătate”.
În cel de-al doilea comunicat ne-am axat pe beneficiile pe care pacienții le au în momentul în care ajung utilizatorii sistemului, despre felul în care le este oferită comunicarea cu medicii. Întocmai, introducerea informării legate de costurile pe care utilizatorul trebuie să le suporte în clipa în care intră în rețeaua ICMed. Am verificat scoaterea în claritatea faptului ca prețul arată un beneficiu concurențial al sistemului, tot în categoria „Sănătate” de pe LivePR.
Al treilea comunicat a venit pentru a adăuga profitul sistemului din punctul de vedere al personalului medical. Am expus felul în care intrarea medicului la informațiile caracteristice din evoluția medicală a pacientului pe care îl are în față poate îndrepta intervenția în cazul caracteristic cu care se compară. Astfel, am conturat beneficiile pe care le arată aplicarea sistemului în managementul cabinetului medical și cel al relației medic – autorități. Comunicatul poate fi vizualizat pe „Live PR – Sanatate”.
Atribuirea comunicatelor de presă
Comunicatele de presă au fost atribuite prin site-ul LivePR, prin alte site-uri specializate în alcătuirea de astfel de materiale și prin contactarea individuală a unor site-uri speciale astfel încât să fie accesat de un număr cât mai mare de receptori, având în vedere relevanța subiectului recomandat pentru publicația apelată:
Informații cu privire la afacerile respective (Banking News, Bani si Afaceri, Smart Financial)
site-uri specializate din sectorul medical (Medic Pentru Tine, eMedic)
site-uri de informații colective (Atitudinea, Banat Expres, rețeaua Inform Media)
După împărțirea informațiilor prin aceste publicații online cât și prin site-urile specializate în comunicate de presă, un număr de alte site-uri au recepționat comunicările elaborate și le-au trimis către cititorii lor. Astfel am izbutit să maximalizăm povestirea din care a câștigat fiecare dintre comunicatele răspândite.
Consecințe, Efecte.
Ca o continuare a acțiunilor desfășurate, am izbutit să informăm publicul despre ceea ce arată sistemul informatic medical ICMed și cardul electronic de sănătate. Publicul a început să prezinte curiozități pentru serviciile oferite, fapt confirmat de mărirea numărului de vizitatori pe site pe intervalul efectuării acțiunii de comunicare. Publicul a primit mesajul, l-a cercetat, iar în momentul în care a simțit necesitatea unor informații adiționale a accesat site-ul. Prin seria de comunicate, am izbutit să mărim faima acestui sistem.
China își arată muschii prin strategii de PR
De la o vreme încoace, în anumit fel de pe la debuturile agitației economice mondiale, China, care nu prea lasă informațiile din exterior să o afecteze, a început să-și arate importanța atât printr-o implicare zilnică în știrile de pe toate curentele mari cât și printr-o succesiune de achiziții a unor firme occidentale mari care au fost ciocnite în plin de criză.
Oficialii de la Beijing s-au îndreptat, în particular, spre investiții în mărci de faimă din industria auto, pentru a provoca vâlvă, iar lumea să le examineze și să zăbovească cu gura căscată la cum izbutesc ei, în aceste vremuri neclare, să aibă capital pentru a face asemenea achiziții. O altă înfățișare a campaniei chineze de cucerire economică a Occidentului este întărirea și creșterea industriei auto băștinase care cu oricâte strădanii , nu a reușit nicicând să clădească mașini fiabile. Criza economică universală este o bună oportunitate pentru chinezi pentru a prinde niște chilipiruri, care, pe termen relativ le vor aduce câștiguri apreciabile.
În această epocă strategia de comunicare a Chinei a fost una cât se poate de provocatoare și oarecum necioplită, pozițtionându-se pe accentuarea puterii financiare într-un moment în care economiile capitaliste par cam plouate, deși au expus primele semne ale unei înviorări fragile. Întocmai, alte puncte pe care s-a comasat strategia de comunicare lansată și ajutată de Beijing, au fost mărețiile militare și tot ce s-a realizat în domeniul tehnologic.
Strategiile de PR utilizate de chinezi pentru a-și consolida existența pe scena mondiala par să nu-și acceseze țelul aspirat, sau cel puțin țelul care s-ar putea cunoaște din orice acțiune de PR a unei țări: ușurarea unei comunicări străvezii în relațiile internaționale. Țările vestice nu agreează această politică de comunicare și se arată cumpătate în a dărui feedback, obligate posibil de contextul economic. Dar, având în vedere circumstanța politică din China, dar și natura mesajelor comunicate, nu prea poate fi vorba de o cerință de a deschide căile unei conlucrări cu lumea.
Unicul țel posibil al Chinei ar fi remedierea imaginii, dar prin mesajele cu față comunistă, care apreciază executările grandioase și magnifice ale inteligentului popor “protejat”, sub umbrela roșie, de inducțiile negative venite din afara granițelor, în special din lumea occidentală. Din necesitate pentru emițătorii acestui tip de mesaje, ele nu au cum să aibă o influență pozitivă asupra unui public stăpânit de convingeri esențiale robuste. Poate părea neobișnuit pentru chinezi, dar majoritatea celor care preia mesajele “made in China” nu pică pe spate de mirare la auzul obținerilor megalomanice, din contră, sunt scandalizați când află că sunt primite mărci cu tradiție, cum ar fi Volvo.
Prin toate acțiunile internaționale pe care le desfășoară, China încearcă să ascundă, atât publicului extern, cât și celui intern ,veracitatea socio-economică a celei mai populate țări din lume.
Descrierea pe mediile sociale. Sfaturi utile de la Coca-Cola
Coca-cola, o marcă recunoscută la nivel mondial, alocă timp și bani în descrierea sa pe mediile sociale. Dar totuși, de ce? La un moment dat, odată cu explozia internetului și a socializării online răspunzătorii de comunicare ai companiei au conștientizat că, deși Coke.com este un site robust, are trafic , conținut clar, nu este locul în care brandul primește expunerea totală, câștigă popularitate și își îmbunătățeste faima.
La Coca-Cola, comunicatorii și marketerii și-au dat seama că nu necesită să stea în spatele site-lui central și să aștepte oamenii să vină către ei. Mult mai eficace ar fi sa meargă ei în primirea clienților prin clasificări pe Google, printr-un profil foarte eficient de Facebook, profil care strânge milioane de prieteni și fani, prin clipuri publicate pe YouTube, sau prin publicații , pe Digg.com.
Utilizând acest mod de comunicare și fotografii online se execută un schimb stabil de informații între companie și public. Publicul reacționează urgent la acțiunile companiei, le dăruiește feedback pozitiv sau le pedepsește, ajutând în acest mod compania să-și desfășoare strategii și proiecte potrivite cu cererea pieței.Regulile de bază ale unei bune funcționări corporatiste în media sunt două la număr și pot fi pentru orice investitor pasionat care are lucruri interesane de spus. Aceste două baze mari și late sunt în ordinea numerelor de pe tricou:
1. Aruncați undița acolo unde sunt peștii. Nu încercați să vă faceți propriul iaz pe care să îl populați apoi cu pești selecționați pe sprânceana. S-ar putea să nici nu reușească, să atragă peștii cei mai buni în heleșteul dumneavoastră și să risipiți momeala.
2. Lăsăm de-o parte iazul cu pești și spunem clar al doilea principiu: dați atenție acelor persoane care vă urmăresc, fanilor. Încercați tot timpul să comunicați ceea ce aceștia își doresc să audă. Pentru asta ar trebui să-i studiați foarte bine și să le identificați pasiunile si interesele.
Rămânem la Coca-cola cu specialiștii în comunicare și marketing din cadrul companiei , care își elaborează strategiile ghidându-se după cei patru”R“.
“R“-ul în cauză provine de la patru cuvinte , pe care le puteți descifra mai jos:
“Review” – stați cu urechile ciulite sau cu antenele ridicate. Recepționați tot ce se spune în jurul domeniului de activitate, fiți la curent cu tendințele, inovațiile.
“Respond” – reacționați la ceea ce se spune, expuneți-vă punctul de vedere, luați atitudine. Atenție, însa, cui răspundeți, adaptați mesajul transmis la receptor. Întotdeauna oferiți informații exacte si încercați să dați dovadă de transparență.
“Record” – creați conținut video. Oamenii au predispoziție spre conținut video în defavoarea textului. Conținutul video este de 7 până de 10 ori mai vizualizat decât acel text. Așa că, nu ezitați să vă puneți la încercare talentele artistice în materie de regie și creație video.
“Redirect” – aveți grijă să veniți în întâmpinarea publicului oferindu-i conținutul de care are nevoie în momentul în care acesta manifestă nevoia. În acest fel obtineți și reacții la ceea ce comunicați, adică nu vorbiți singuri. E plăcut să știi că cineva te ascultă și reacționează la ceea ce ai de spus, indiferent dacă este de acord sau critică.
În anul 2010, cei de la Coca-Cola au lansat o campanie de comunicare prin care au promovat spiritul tânăr și interacțiunea între oameni indiferent de rasă, cultură sau limbă. Campania, numită “Expedition 206 – Happiness Goes Around” a presupus selectarea unor tineri veseli și energici care să își asume rolul de “Ambasadori ai fericirii” și care, timp de 365 de zile au călătorit prin 206 țări în care brandul Coca-Cola este prezent. Tinerii au intrat în contact cu reprezentanții diverselor culturi pe care le-au străbătut și au relatat pe bloguri și Twitter ceea ce îi face pe oameni fericiți în fiecare loc. Și fericirea are specificitățile ei.
Cum a folosit Greenpeace social media împotriva Barbie?
Una dintre cele mai bune campanii de social media din 2011 a fost cea demarată de binecunoscuta organizație Greenpeace împotriva producătorului de jucării Mattel. Campania numita sugestiv „Barbie it’s over!” a vizat politicile neglijente adoptate de Mattel în defrișările din Indonezia, păduri din care compania își extrăgea materia primă pentru ambalajele colorate ale produselor sale. Conform celor de la Greenpeace, exploatarea neglijentă duce la distrugerea ecositemului unor specii pe cale de dispariție, cum ar fi tigrii, urangutanii sau elefanții care trăiesc în zonă.
Organizația non-guvernamentală a creat un site în care descrie prin materiale foto, video și texte, pericolul pe care îl reprezintă politica de exploatare a pădurilor asupra speciilor din zonă și cere insistent oamenilor să ia atitudine, punând la dispoziție o serie de link-uri prin care cei care doresc să se implice pot scrie direct managerilor de top ai Mattel pentru a le cere socoteală pentru dezastrul ecologic de care sunt responsabili de dragul imaginii.
Multe materiale video explică foarte grafic consecințele exploatării iresponsabile a pădurilor din Indonezia de către producătorii de jucării. Aici, pe lângă cei de la Mattel sunt vizate si alte brand-uri apreciate de copii, cum ar fi Disney sau Lego. Pentru a completa imaginea asupra distrugerii mediului, Greenpeace a publicat și o serie de poze explicite care ilustrează perfect ceea ce se întamplă.
Piesa de rezistență a campaniei, cea care a asigurat elementul viral, este un material video al cărui protagonist este Ken, partenerul lui Barbie care, află cu stupoare despre distrugerile provocate de Barbie pentru a-și menține imaginea. Atitudinea împotriva mediului adoptată de Barbie îl face pe Ken să se despartă de ea și să nu mai dorească vreo legatură cu cea care i-a fost parteneră nedesparțită de-a lungul atâtor ani. Materialul este prezentat sub formă de interviu cu jumatatea masculină a celebrei păpuși, fiind intitulat „Ken se desparte de Barbie”. Încă din prima zi, video-ul a devenit viral atrăgând peste 180.000 de vizualizări pentru versiunea în limba engleză. Succesul înregistrat a determinat adaptarea materialului pentru înca 18 limbi, ceea ce i-a asigurat un impact și mai consistent. Astfel Ken a ajuns să fie imaginea campaniei anti-Barbie, responsabilii de comunicare ai Greenpeace dovedindu-și încă o dată iscusința și abilitatea de a transmite mesajele exact către receptorii care trebuiau să le audă.
Valurile create de Greenpeace i-au forțat pe reprezentanții Mattel să iasă la rampă pentru a răspunde acuzațiilor aduse. De asemenea, compania a emis un comunicat oficial prin care își revizuiește politicile de exploatare a lemnului și promite o serie de măsuri menite să contribuie la protecția mediului.
Greenpeace se dovedește a fi o organizație foarte vigilentă și agresivă atunci când vine vorba de exploatarea irațională a resurselor de către corporații și reușește de fiecare dată să obțină schimbările de politici pe care le vizează. Organizația lovește întotdeauna brand-ul în locul în care îl doare cel mai tare, în imaginea sa publică. Abordarea s-a dovedit întotdeauna eficientă. Să nu uităm de campania împotriva Nestle care s-a desfăsurat după același tipar.
Olympus în fața dezastrului
Puțini sunt cei care nu au auzit de producătorul de camere foto Olympus, unul dintre cei mai importanți jucători pe piața globală de profil. Compania părea a fi pe drumul cel bun, oferea produse de calitate, era profitabilă, angajații și clienții erau mulțumiți, până când un proaspăt director a scotocit prin dulapul în care erau închise fantomele trecutului companiei. Michael Woodford numit CEO al companiei a fost demis din funcție in 17 octombrie 2011 după doar 2 săptămâni de la numire. Justificarea oficială a fost că stilul de management al lui Woodford nu corespundea politicilor Olympus, dar nu de aceeași parere era și cel in cauză, Woodford susținând că a fost concediat deoarece a descoperit o gaură în contabilitate de 1,7 miliarde de dolari, gaură ascunsă timp de două decenii. Mai mult, a lansat suspiciuni cu privire la destinația banilor lipsă, spunând că aceștia ar fi fost folosiți pentru finanțarea unor organizații mafiote.
O astfel de situație zguduie serios orice companie, oricât de puternică și stabilă ar fi. Drept consecință, valoarea acțiunilor Olympus la Bursa din Tokyo a scăzut, aproape instantaneu, cu 50%, pierzând de asemenea o cotă importantă de credibilitate.
La initiativa lui Woodford, autoritațile japoneze și cele britanice au demarat o investigație în legătură cu împrejurările în care s-a desfășurat achiziția producătorului de echipamente medicale Gyrus. Imediat dupa demararea anchetei a intrat si FBI-ul pe fir. Au ieșit la iveală niște sume imense plătite pentru consultanță și audit care depășeau cu mult procentajele comisioanelor percepute în astfel de tranzacții. Pe măsură ce ancheta avansa, au fost descoperite o serie de alte sume plătite de companie în condiții suspecte. Odată cu aceste descoperiri au mai fost demiși reprezentanți ai managementului de top al Olympus, compania încercând din răsputeri să-și recâștige credibilitatea în fața investitorilor și clienților și să iasă din această criză atât de imagine cât și financiară.
In paralel cu ancheta organelor de control, un grup de șase auditori externi au realizat un raport prin care încearcă și reușesc să clarifice problema dezgropată de Woodford. Aceștia explică foarte clar cauzele care au determinat pierderile înregistrate de companie în ultimii 20 de ani. Printre motivele principale ale crizei apărute la Olympus, auditorii au menționat managementul defectuos al personalului, investiții riscante, dar și incompetența demonstrată de auditorii externi care au fost implicați în procesele companiei.
Comisia externă a apreciat în raport curajul lui Woodford și implicarea activă a acestuia în rezolvarea problemelor și sugerează actualilor factori de decizie să-i tragă la răspundere pe toți cei implicați, atât din interior cât și din exterior. Dacă se vor descoperi probe împotriva auditorilor externi care au colaborat cu Olympus, firme mari de consultanță ca KPMG AZSA și Ernst & Young ShinNihon se află la un pas de o criză gravă căreia vor trebui să-i facă față.
Chiar dacă situația Olympus este foarte gravă, există si câștigători ai acestei crize. Cel mai important este însuși fostul CEO Michael Woodford care a caștigat un capital de imagine foarte valoros. El este dorit înapoi în funcție de către investitorii și principalii acționari, dar această variantă nu a fost pusă încă în discuție într-o sedință oficială.
În urma anchetei comisiei independente nu s-a descoperit colaborarea Olympus cu organizații mafiote, ceea ce este un lucru bun, care mai diminueaza din puterea scandalului, dar nu și din pierderile financiare, compania pierzând 70% din valoare după plecarea lui Woodford.
Pentru a supraviețui acestei crize și pentru a evita dezastrul, responsabilii Olympus vor trebui să facă un exercițiu intens de relații publice și să se concentreze pe o comunicare clară și consistentă. Asigurarea transparenței este acum vitală pentru recâștigarea credibilității.
Concluzie
Această disertație a avut ca reper realitatea conform căreia mediul de afaceri este unul extrem de concurențial, iar companiile se impune să aibă resursele necesare pentru a-și păstra eficacitatea și rentabilitatea. În aceste situații, întrebarea care trebuie adresată este: cum poate deveni concurențiala o companie și să rămână competitivă în branșa în care își desfășoară activitatea?
Un răspuns la această întrebare poate veni din interiorul companiei, prin optimizarea anumitor acțiuni interne sau din exterior prin modul de externalizare a serviciilor. În această ipostază, studiul de față și-a propus să cerceteze felul în care externalizarea serviciilor de relații publice poate fi o alternativă complementară la activitățile de relații publice realizate în interiorul companiei. Fără să n e oprim aici, studiul a încercat să descopere sistemul în care este înțeles și aplicat procesul de externalizare, în perspectiva responsabililor PR din cadrul operatorilor economici locali și a practicienilor PR din cadrul agențiilor de PR și Advertising.
De-a lungul studiului s-au analizat câteva imagini principale ale procesului de externalizare, plecând de la aspectele avantajoase, cauze ale externalizării și principiile de alegere a furnizorilor de servicii.
Considerentele teoretice în avantajul procesului de externalizare demonstrează nevoia apelării la această acțiune, aducând în dezbatere principalele avantajei ale externalizării: diminuarea costurilor, accesul la resurse, innoire, optimizarea calității.
Aceste avantaje sunt întregite de un set de argumente, care decide organizațiile să apeleze tot mai mult la acest punct de vedere. Raționamentele financiare constituie principalul factor ,pentru că majoritatea companiilor aspiră ca prin externalizare să-și scadă anumite costuri.
Printre alte pretexte invocate de către companii, enumăr: absența unor specialiști în anumite sectoare, absența expertizei, a personalului pentru anumite activități. Toate acestea ghidează la o tendință în creștere, de a apela la externalizarea serviciilor. În acest caz, externalizarea este necesar să fie tratată asemenea unei legi, care respectă pașii unei programări exigente și e necesar să fie cuprinsă în planul de business al companiei.
Literatura de specialitate ne-a marcat în mod evident faptul că, procesul de externalizare este destul de întins pe întreaga planetă, India și China fiind principalele destinații pentru cei care externalizează, în special servicii IT și partea de producție a unor bunuri. În ceea ce privește țara noastră, literatura dedicată acestui subiect este slab ilustrată.
O posibilă lămurire a acestui fenomen ar putea fi legată de originalitatea subiectului și neînțelegerea acestui proces, în special în cazul companiilor mici. România, privită ca un posibil „furnizor” , tentează atenția companiilor multinaționale, în special prin forță de muncă specializată (în special în domeniu IT) și prestarea unor servicii la costuri reduse.
În ceea ce privește strict externalizarea serviciilor PR, aceasta a devenit o metodă foarte cunoscută și utilizată, în special de către companiile mari.
Cercetarea de specialitate, realizată pe teritoriul Statelor Unite conturează faptul că, în ultimii ani, se observă o tendință în creștere a activităților de PR. În acest sens, tot mai mulți angajați ai departamentelor de PR din marile companii externalizează anumite activități de PR, iar o parte din bugetele destinate relațiilor publice sunt îndreptate înspre firmele/agențiile de PR.
Bibliografie
Alexandru Jivan. 1998. Managementul serviciilor, Timișoara: Ed. Editura de Vest.
Balaban Delia, Abrudan Mirela. 2008. Tendințe în PR și publicitate, București:
Ed.Tritonic.
Borțun Dumitru. 2005. Relațiile Publice si noua societate, București: Tritonic.
Chelcea Septimiu. 2004. Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și
calitative, București: Ed. Economică
Coman Cristina. 2000. Relațiile publice si mass-media, Iași: Ed.Polirom.
Coman Cristina. 2001. Relațiile publice. Principii si strategii, Iași: Ed.Polirom.
Coman Cristina. 2004. Relațiile Publice și mass-media, Iași: Ed. Polirom.
Curtin A. Patricia, Gaither Kenn T. 2008. Relații publice internaționale, negocierea
culturii, a identității și a puterii, București: Ed. Curtea Veche.
Dagenais Bernard. 2002. Profesia de Relaționist, Iași: Ed.Polirom.
Dennis F. Wilcox, Glenn T. Cameron, Phillip H. Ault, Warren K. Agee. 2009.
Relații Publice.Strategii si tactici, Bucuresti: Ed.Curtea Veche.
Leinemann Ralf, Baikalțeva Elena. 2007. Eficiența în relații publice, București: Ed.
comunicare.ro.
Marconi Joe. 2007. Ghid practic de relații publice, Iași: Polirom.
Newsom Doug, Turk Judy Vanslyke, Kruckeberg Dean. 2003. Totul despre Relații
Publice, Iași: Ed. Polirom.
Olaru Delia Silvia, Soare Robertina Cătălina. 2001. Managementul Relațiilor cu
publicul și maniere în management, București: Ed. Luminalex.
Olaru Delia Silvia, Soare Robertina Cătălina. 2001. Managementul Relațiilor cu
publicul și maniere în management, București: Ed. Luminalex.
Oliver Sandra. 2009. Strategii de relatii publice, Iași: Ed. Polirom
Pricopie Remus. 2005. Relații Publice, evoluție si perspective, Bucuresti: Tritonic.
Rogojinaru Adela. 2010. Relațiile publice, fundamente interdisciplinare, București:
Ed. Tritonic.
Rus Flaviu Călin. 2002. Introducere în stiința comunicării si a relațiilor publice,
Iași: Ed. Institutul European.
Rus Flaviu Călin. 2004. Relații publice si publicitate, Iași: Ed. Institutul European.
Șerb Stancu. 2005. Relații publice și comunicare, București: Ed. Teora.
Toader Larisa. 2010. Secretele relației cu presa. Sfaturi practice și studii de caz,
București: Ed. Universul juridic.
Wilcox Dennis, Cameron T. Glenn, Ault H. Phillip, Agee K. Warren. 2009. Relații
Publice , strategii si tactici, Bucuresti: Ed. Curtea Veche.
Dagenais, B., Profesia de relaționist, Iași, Polirom, 2002
Newsom, D., J. VanSlyke Turk și D. Kruckeberg, Totul despre relațiile publice, Iași, Editura Polirom, 2003
Ries, Al, Ries, L., Căderea advertising-ului și ascensiunea PR-ului, București, Brandbuilders, 2006
Ritt, A., Comunicarea organizațională externă: Relațiile publice, Timișoara, Mirton, 2003
Bibliografie
Alexandru Jivan. 1998. Managementul serviciilor, Timișoara: Ed. Editura de Vest.
Balaban Delia, Abrudan Mirela. 2008. Tendințe în PR și publicitate, București:
Ed.Tritonic.
Borțun Dumitru. 2005. Relațiile Publice si noua societate, București: Tritonic.
Chelcea Septimiu. 2004. Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și
calitative, București: Ed. Economică
Coman Cristina. 2000. Relațiile publice si mass-media, Iași: Ed.Polirom.
Coman Cristina. 2001. Relațiile publice. Principii si strategii, Iași: Ed.Polirom.
Coman Cristina. 2004. Relațiile Publice și mass-media, Iași: Ed. Polirom.
Curtin A. Patricia, Gaither Kenn T. 2008. Relații publice internaționale, negocierea
culturii, a identității și a puterii, București: Ed. Curtea Veche.
Dagenais Bernard. 2002. Profesia de Relaționist, Iași: Ed.Polirom.
Dennis F. Wilcox, Glenn T. Cameron, Phillip H. Ault, Warren K. Agee. 2009.
Relații Publice.Strategii si tactici, Bucuresti: Ed.Curtea Veche.
Leinemann Ralf, Baikalțeva Elena. 2007. Eficiența în relații publice, București: Ed.
comunicare.ro.
Marconi Joe. 2007. Ghid practic de relații publice, Iași: Polirom.
Newsom Doug, Turk Judy Vanslyke, Kruckeberg Dean. 2003. Totul despre Relații
Publice, Iași: Ed. Polirom.
Olaru Delia Silvia, Soare Robertina Cătălina. 2001. Managementul Relațiilor cu
publicul și maniere în management, București: Ed. Luminalex.
Olaru Delia Silvia, Soare Robertina Cătălina. 2001. Managementul Relațiilor cu
publicul și maniere în management, București: Ed. Luminalex.
Oliver Sandra. 2009. Strategii de relatii publice, Iași: Ed. Polirom
Pricopie Remus. 2005. Relații Publice, evoluție si perspective, Bucuresti: Tritonic.
Rogojinaru Adela. 2010. Relațiile publice, fundamente interdisciplinare, București:
Ed. Tritonic.
Rus Flaviu Călin. 2002. Introducere în stiința comunicării si a relațiilor publice,
Iași: Ed. Institutul European.
Rus Flaviu Călin. 2004. Relații publice si publicitate, Iași: Ed. Institutul European.
Șerb Stancu. 2005. Relații publice și comunicare, București: Ed. Teora.
Toader Larisa. 2010. Secretele relației cu presa. Sfaturi practice și studii de caz,
București: Ed. Universul juridic.
Wilcox Dennis, Cameron T. Glenn, Ault H. Phillip, Agee K. Warren. 2009. Relații
Publice , strategii si tactici, Bucuresti: Ed. Curtea Veche.
Dagenais, B., Profesia de relaționist, Iași, Polirom, 2002
Newsom, D., J. VanSlyke Turk și D. Kruckeberg, Totul despre relațiile publice, Iași, Editura Polirom, 2003
Ries, Al, Ries, L., Căderea advertising-ului și ascensiunea PR-ului, București, Brandbuilders, 2006
Ritt, A., Comunicarea organizațională externă: Relațiile publice, Timișoara, Mirton, 2003
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Importanta Relatiilor Publice Pentru Societate (ID: 107064)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.