Impactul Uniunii Europene Asupra Dezvoltarii Teritoriale In Romania. Studiu de Caz Delta Dunarii
CUPRINS
ABREVIERI
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. STRUCTURĂ ȘI OBIECTIVE
Cuprins și structură
Problematică și obiective
CAPITOLUL II. CADRUL TEORETIC
2.1 Europenizare
2.2 Guvernanța multi-nivel
2.3 Regiunea ca nivel de aplicare a politicilor teritoriale
CAPITOLUL III. CADRUL CONCEPTUAL
3.2 Politica de coeziune socială și economică
3.3 Procesul de luare a deciziilor
3.4 Fondurile structurale
CAPITOLUL IV. CADRUL LEGAL
4.1 Structura teritorial administrativă a României
4.2 Politica regională a României
CAPITOLUL V. DIAGNOSTIC TERITORIAL AL AREALULUI ANALIZAT
5.1 Arealul de studiu – Localizare
5.2 Istoric și administrație
5.3 Geografie și demografie
5.4 Dezvoltarea socio-economică
CAPITOLUL VI. IMPACTUL POLITICILOR EUROPENE ASUPRA DEZVOLTĂRII
TERITORIALE ÎN DELTA DUNĂRII
6.1 Perioada de programare 2000-2006
6.2 Perioada de programare 2007-2013
CONCLUZII
RECOMANDĂRI
ABREVIERI
ADR Agenție de Dezvoltare Regională
CBC Cross Border Cooperation
CE Comunitatea Europeana
CNDR Consiliul Național pentru Dezvoltare Regională
CNSR Cadrul Național Strategic de Referință
ENPI European Neighborhood and Partnership Instrument
FEADR Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
FC Fondul de Coeziune
FEDR Fondul European pentru Dezvoltare Regională
FEOGA Fondul European de Orientare și Garantare în Agricultură
FEP Fondul European pentru Pescuit
FS Fondurile Structurale
FSE Fondul Social European
ICPDD Institutul de Cercetare Proiectare Delta Dunării
IFOP Instrumentul Financiar de orientare în pescuit
INS Institutul National de Statistica
ISPA Istrument for Structural Policies for Pre-Accession (Instrumentul Politicilor Structurale pentru Preaderare)
MDRAP Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice
NUTS Nomenclature unités territoriales statistiques
OIPOR Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Regional
PHARE Poland and Hungary Aid for the Reconstruction of Economy
PCES Politica de Coeziune Economică și socială
PO Programe Operaționale
POS CCE Program Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice
RBDDA Rezervația Biosferei Delta Dunării
SAPARD Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development (Programul Special de Aderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală)
UE Uniunea Europeana
WWF World Wild Fund
INTRODUCERE
România a introdus reforme legale semnificative ca impact asupra societății civile și asupra mediului încă din 1994 pentru a îndeplini condițiile de aderare la Uniunea Europeană (UE). Relația România-UE a evoluat la un nivel fără precedent în anul 2007, când România a devenit membru cu drepturi depline. UE este un factor important pentru a înțelege democratizarea României după 1990. În această lucrare voi analiza relația stabilită între România si UE, încercând să restrâng aria de lucru și să răspund la întrebarea ce stă la baza acestei lucrări: “Care este impactul UE asupra regiunii Deltei Dunării?”. Prin lansarea acestei întrebări trebuie să determin modul în care s-ar putea simți impactul UE la nivel regional.
Pentru a răspunde acestei întrebări, dar mai ales pentru a întelege mecanismul ce duce la schimbări, criteriile și mijloacele afarente, am folosit drept reper teoretic conceptele de Europenizare și Guvernanța Multi Nivel înaintate de Bache și Radelli. Cercetarea se bazează pe două perioade de timp 2000-2006 (pre-aderare) și 2007-2013 (post-aderare), și a fost realizată prin analiza a trei domenii de interes, poate chiar domenii problematice din anumite puncte de vedere în regiunea Deltei Dunării – protecția mediului, mediul socio-economic și dezvoltarea durabilă a turismului.
CAPITOLUL I – STRUCTURĂ ȘI OBIECTIVE
Relația României cu Uniunea Europeană poate fi urmarită încă din anii ‘70, când România a devenit prima țară din Europa Centrală și de Est care a stabilit relații cu Comunitatea Europeană (Iancu&Simion, 2003; Fota, 2008; Încalțărău&Maha, 2010). Până în anii anteriori revoluției din 1989, relațiile statului român cu UE/CE au fost strict comerciale, urmând ca în 1990 să fie conceput și înaintat Memorandumul României privind includerea printre țările beneficiare de ajutoarele și programele inițiate de grupul ” celor 24” (Fota, 2008). De asemenea, semnarea în 1993 a Tratatului de Asociere la Uniunea Europeană a furnizat un cadrul legal necesar depășirii decalajului dintre România și membrele Uniunii Europene, angajându-se ireversibil aderării la UE.
Aderarea României la UE a adus cu sine o serie de schimări majore la nivel instituțional, legislativ, chiar ideologic. Din momentul semnării actului de aderare în anul 1993 la Snagov, cadrul legislativ a fost modificat în cele mai importante aspecte ale sale, pentru a fi în concordanță cu cel European iar sistemul institutional al statului român tinde către descentralizare, una dintre cele mai importante cerințe pentru integrarea în UE. La momentul aderării, România avea decalaje consistente, atât din punct de vedere economic cât și social, față de țările care formau grupul UE-10, dar și față de majoritatea statelor candidate. În perioada de pre-aderare statul român a beneficiat de numeroase programe de finanțare nerambursaile (PHARE, ISPA, SAPARD), accesul la fondurile structurale (FS) fiind dobândit numai odată cu integrarea, în anul 2007. În peroada pre-aderării, majoritatea fondurilor erau destinate reconstrucției sociale, Phare fiind principalul instrument de finanțare pentru estul Europei. Phare corespunde Obiectivului 1 al politicii de coeziune economică și socială în care acționează FS, scopul acestui program suferind constant modificări, fiind în permanență adaptat nevoilor statelor beneficiare.
Integrarea în UE a reprezentat pentru România, pe lângă toate acele schimbări mai sus menționate, și accesul la fonduri impresionante pentru dezvoltare. Fondurile structurale puse la dispoziția statelor member de către UE sunt accesibile prin intemediul “Politicii de Coeziune”. Principalele instrumente ale politicii de coeziune sunt cele trei FS: Fondul Social European (înființat în anul 1958), Fondul European de Dezvoltare Regională (înființat în anul 1975) și Fondul de Coeziune (înființat în anul 1993) având alocată pentru perioada 2007-2013 o sumă de 347 miliarde Euro, reprezentând peste o treime din întregul buget European (Comisia Europeană, 2009). Pentru România, asistența financiară nerambursabilă în cadrul Politicii de Coeziune Economică și Socială a Uniunii Europene se acordă prin Fondurile Structurale și de Coeziune în cadrul obiectivelor „Convergență” și „Cooperare teritorială europeană”.
Delta Dunării aparține Regiunii de Dezvoltare Sud-Est și este încadrată la nivel național ca zonă semnificativ defavorizată (ZSD). Beneficiind de numeroase facilități, în special fiscale, prin declararea RBDD ca fiind ZD și de regimul special de protejare și conservare, este de așteptat ca această regiune să joace un rol important privind atragerea fondurilor europene, în special cele ce vizează mediul si dezvoltarea socială. Valoarea și potențialul aceastei zone umede de importanță internațională este este recunoscută de autorități, dar revitalizarea ei nu constituie o prioritate pentru ministerele de resort. Delta Dunării este cu siguranță una dintre zonele din România cu cel mai mare potențial turistic iar atingerea unui progres atât economic cât și social nu ar trebui să pară aproape imposibil.
Această lucrare se concentrează pe identificarea impactului pe care UE îl exercită asupra regiunii Deltei Dunării. Impactul UE asupra RBDD va fi analizat din perspectiva a trei domenii de interes (mediu, socio-economie, sustenabilitate) pentru două intervale de timp (perioadele de programare 2000-2006, respectiv 2007-2013).
Subiectul acestei lucrări se bazează pe un proiect asemanător realizat în semestrul I al anului II de master la Radboud University Nijmegen, unde am studiat pentru o periadă de 6 luni în cadrul unei burse Erasmus. Denumirea cursului “The EU and domestic impact: economy, space and environment” este practic o invitație la cercetarea canalelor de influență dar și mai interesant la identificarea rezultatelor și constatarea finală dacă mijloacele folosite sunt eficiente și în ce măsură. De altfel, teza în sine pornește de la ideea că impactul teritorial și de mediu al UE este din ce în ce mai vizibil la nivel European, chiar și în cele mai noi membre. Guvernarea UE poate lua multe forme, și chiar daca nu are competențe directe în planificarea teritoriului, neexistând o autoritate sau politici care se adresează exclusiv amenajării teritoriului European, aceasta își lasă amprenta asupra mediului fizic prin diferite domenii unde deține competențe: conservarea mediului, calitatea aerului, politici ce vizează energia durabile, gestionarea apei, transport, agricultură, precum și politicile de coeziune și economie. Mai mult, cooperarea transfrontalieră între statele membre si cele vecine UE determină un schimb de informații și o cooperare prin “învățare”, determinând un proces de Europenizare, armonizare și de creare a unei identități europene comune.
1.1 Structura și cuprins
Lucrarea de față este împărțită în 6 capitole după cum urmează: Cadrul teoretic, Cadrul conceptual, Cadrul legal, Diagnostic teritorial al arealului analizat, Impactul politicilor europene asupra dezvoltării teritoriale în Delta Dunării, Recomandări.
CAPITOLUL I STRUCTURĂ ȘI OBIECTIVE
– oferă o scurtă introducere asupra studiului. Este definită problematica subiectui și importanța acestuia. În continuare, sunt expuse obiectivele lucrării, precum și întrebările esențiale la care această lucrare ar trebui să răspundă.
CAPITOLUL II CADRUL TEORETIC – prezintă cadrul teoretic ce stă la baza următoarei analize. Sunt analizate principalele concepte care descriu tipul de guvernanță existent și promovat la nivel European, integrarea europeană și ce a presupus acest proces pentru arealul de studiu, politicile specifice regiunii, precum și definirea termenului de regiune perceput la nivel European.
CAPITOLUL III CADRUL CONCEPTUAL – descrie cadrul conceptual, explicarea metodologiei aplicată pentru a atinge obiectivele propuse, reprezintă primul capitol de analiză practică care vizează obiectivele cercetării, preocupându-se cu expunerea mijloacelor de influență, adaptate la nivelul regiunii studiate – Delta Dunării – în masura informațiilor disponibile. Tot aici, legislația UE, în special cea pentru mediu este descrisă. În continuare sunt prezentate Politica de Coeziune Socială și Economică, precum și Fondurile Structurale
CAPITOLUL IV CADRUL LEGAL – prezintă structura administrativ teritorială a României, descrie principalele organisme cu rol de decizie și influeță la nivel regional. Partea a doua a acestui capitol tratează Politica Regională a României,
CAPITOLUL V DIAGNOSTIC TERITORIAL AL AREALULUI ANALIZAT face introducerea și prezentarea provocărilor zonei de studiu.
CAPITOLUL VI IMPACTUL POLITICILOR EUROPENE ASUPRA DEZVOLTĂRII TERITORIALE ÎN DELTA DUNĂRII – trece la construirea studiului de caz în care este analizată relația existentă între Delta Dunării și UE în cele două perioade de programare; pre și post aderare la UE (2000-2006 respectiv 2007-2013). Această interacțiune este analizată prin intermediul fondurilor structural alocate pentru mediu, dezvoltarea socio-economică și turism în perioadele menționate.
1.2 Problematică și obiective
Cunoașterea impactului teritorial al canalelor de influență ale Uniunii Europene – fonduri structurale, legislația europeană, politici și directive, precum și cel al măsurilor potențiale aplicabile, joacă un rol fundamental în luarea deciziilor astfel încât programele și proiectele să aibă câniei, descrie principalele organisme cu rol de decizie și influeță la nivel regional. Partea a doua a acestui capitol tratează Politica Regională a României,
CAPITOLUL V DIAGNOSTIC TERITORIAL AL AREALULUI ANALIZAT face introducerea și prezentarea provocărilor zonei de studiu.
CAPITOLUL VI IMPACTUL POLITICILOR EUROPENE ASUPRA DEZVOLTĂRII TERITORIALE ÎN DELTA DUNĂRII – trece la construirea studiului de caz în care este analizată relația existentă între Delta Dunării și UE în cele două perioade de programare; pre și post aderare la UE (2000-2006 respectiv 2007-2013). Această interacțiune este analizată prin intermediul fondurilor structural alocate pentru mediu, dezvoltarea socio-economică și turism în perioadele menționate.
1.2 Problematică și obiective
Cunoașterea impactului teritorial al canalelor de influență ale Uniunii Europene – fonduri structurale, legislația europeană, politici și directive, precum și cel al măsurilor potențiale aplicabile, joacă un rol fundamental în luarea deciziilor astfel încât programele și proiectele să aibă coerența așteptată între politicile sectoriale și noile obiective în ceea ce privește coeziunea teritorială. Din această perspectivă, lucrarea de față tratează în principal în ce masură fondurile structurale accesibile pentru o gamă foarte largă de proiecte și programe au fost folosite, analizând de asemenea și care sunt rezultatele până în acest moment. Importanța regiunilor în cadrul sistemului de guvernare multi-nivel al Uniunii Europene este tot mai crescută și această schimbare verticală de competențe de la nivel central către cel regional este completată de cea orizontală, mai precis implicarea tot mai mare a diferiților actori – economici, sociali- care au din ce în ce mai multă influență in dezvoltarea politicilor. Accentul este pus pe Politica de Coeziune și pe instrumentele financiare cu care această politică europeană lucrează. Pentru Delta Dunării sunt subliniați principalii actori regionali și instituții influențate de toate aceste legi și politici europene. Astfel, formulată, întrebarea care stă la baza lucrării ar fi: “Care este impactul UE asupra regiunii Deltei Dunării?”. Pentru a putea argumenta răspunsul la întrebarea principală, un număr de întrebări secundare sunt folosite. În primul rând este stabilită o bază teoretică, pentru care întrebarea secundară este : “Care sunt termenii și teoriile de bază necesare pentru a aborda această intrebare principală a lucrării?” Ulterior fundamentării teoretice este necesară stabilirea cadrului conceptual al lucrării introducerea ariei de studiu: “Care este cadrul conceptual al lucrării?. Ce este Politica de Coeziune a UE? Ce sunt fondurile structurale și care sunt cele disponibile pentru zona de lucru? La aceste întrebări răspunde capitolul III. După stabilirea cadrului teoretic și a celui conceptual este necesară explorarea contextului legal: “Care este contextul național prin intermediul căruia se manifestă influența UE ?”. În continuare, conceptele folosite în cadrul acestei lucrări trebuie explicate. Răspunzând la aceste sub-întrebări se stabilește o bază pentru continuarea cercetării. Capitolul V răspunde la întrebarea “Care este situația actuală a regiunii ce urmează a fi investigată?”. Partea a VI-a a lucrării se aplică strict regiunii Deltei Dunării. Prima parte a studiului de caz cercetează relația Deltei Dunării cu UE între 2000-2006, iar partea a doua perioada de post-aderare la UE, din având ca reper documentele disponibile în ambele cazuri. Rezultatul acestei ultime analize va constitui răspunsul la întrebarea de bază: “Care este impact/influența UE în regiunea Deltei Dunării?”
Tabel nr. 1 Obiectivele lucrării
Obiective
Obiectivul general al acestei lucrări are în vedere analiza detaliată a fondurilor structurale și impactul lor în regiunea Deltei Dunării, oferind o atenție deosebită celor distribuite dezvoltării durabile a turismului, economiei locale și componentei sociale dar și a celor pentru mediu.
În capitolul următor, este stabilit fundamentul teoretic conținând cele mai importante definiții și termeni ce stau la baza lucrării.
CAPITOLUL II – CADRUL TEORETIC
Acest capitol este dedicat descrierii cadrului teoretic al acestei lucrări. Lucrarea este concentrată, odată pe procesul de Europenizare în relație cu dimensiunea politicilor, și abordează o serie de întrebări ce au legatură cu efectele pe plan intern (național) al aderării la UE și mai apoi legatura dintre europenizare și guvernanța multi-nivel (multilevel governance). Cele două concepte reprezintă baza pe care acest proiect este construit deoarece europenizarea în sine reprezintă un proces complex și dificil datorită implicațiilor sale profunde asupra intregului sistem de relații, norme, reguli, tradiții, politici ale statelor membre, iar guvernanța multi-nivel presupune în termeni generali descentralizare, tranziția de la forma de guvern tradițional la ceea ce presupune un sistem mai complex, construit pe mai multe nivele (supra-național, transnațional, euro-regional, național, regional, local, etc.).
Secțiunile 2.1 si 2.2 explică concret ce presupun cele două concepte pentru a înțelege mai bine modalitățile prin care UE își poate exercita influența la nivel național.
2.1 Europenizare
Încă de la formarea Comunității Europene și mai apoi transformarea în Uniunea Europeană, o întrebare a rămas valabilă și se aplică la un moment dat fiecărui stat devenit membru: în ce măsură influențează UE cadrul intern al unei țări. Pentru această întrebare s-au analizat fluxurile de informații, schimbul de practici, reguli, norme și legi ce au loc între entitatea Europeană și statul național.
Conceptul de Europenizare a fost astfel elaborat pentru a studia și pentru a evidenția aceste schimburi, iar în final pentru a cuantifica impactul rezultat. Numeroase definiții ale acestui termen au fost gândite și majoritatea au ca bază definiția lui Robert Ladrech “proces lent care reorientează direcția și modelează politicile la nivelul în care dinamica politică și economică a Comunității Europene devine parte a logicii organizaționale a politicii și deciziei naționale”(Ladrech, 1994, p. 69). Deseori Europenizarea este privită ca o nepotrivire între modul de guvernanță practicat de UE și cel al unei națiuni, și cu cât este mai mare gradul de nepotrivire între UE și modul de guvernare al statelor membre, cu atât mai mare este gradul de presiune al adaptării și mai mare probabilitatea de schimbare internă (Bache, 2005). În studiile de specialitate, este facută foarte clar distincția dintre integrare Europeană și Europenizare: prima reprezintă actul de consolidare al influenței și puterii decizionale a Comunității Europene asupra politicilor și deciziilor interne, prin care suveranitatea este practic transmisă de la nivelul decizional național la cel european, pe când cea de-a doua constituie schimbarea privind contextul intern al fiecărei țări prin aplicarea de modele, norme și politici ccomunitare care presupun modificări substanțiale în politicile naționale și în cadrul instituțional prin adoptarea și implementarea acestora (Schifirneț, 2011), trecând totodată și de granițele UE, influența sa fiind cel mai vizibilă în cazul statelor candidate la statutul de membru al uniunii.
În dezbaterile asupra semnificației și relevanței europenizării au apărut mai multe abordări (Bache, 2005). Acestea definesc șase utilizări principale ale termenului de europenizare: (1) impactul ”top-down” al UE asupra statelor membre; (2) acumularea de competențe din punct de vedere politic la nivelul UE; (3) Importanța tot mai mare a UE ca un punct de referință pentru actorii naționali și sub-național; (4) transferul orizontal de concepte și politici în UE între statele membre; (5) interacțiunea bilaterală între statele membre și UE; (6) constrângerea externă construită pe autonomia natională pentru manevre politice interne (Bache, 2005).
Impactul “top-down” al UE la nivel național. Cum a fost menționat anterior, europenizarea este reorientarea sau reformarea politicilor (și modul de guvernare) în spațiul intern în moduri ce reflectă politicile, practicile sau preferințele promovate prin intemediul sistemului de guvernare al UE ( Bache&Jordan, 2006). În literatura de specialitate, acest concept a fost aplicat atât studiilor asupra statelor candidate (Schimmelfennig&Sedelmeier, 2005), studiilor cu privire la politica de coeziune (Bache 2008), sau chiar pentru cele două studii simultan (Hughes et al. 2005). Toate aceste schimbări pe plan intern s-au produs ca urmare a necesității de a fi în concordanță cu cerințele integrării; de exemplu, adoptarea aquisului European pentru a putea primi finanțare (Bache, 2011). De altfel, cea mai bună exemplificare a acestui fenomen poate fi analizată prin prisma Politicii de Coeziune a UE. În România, acest proces de transformare este legat în mare măsură de procesul de pre-aderare la Uniunea Europeană. Politica UE de Coeziune se referă la o serie de instrumente financiare ce au ca scop reducerea disparităților economice și sociale în Europa (Hooghe, 1996, p.10), incluzând și elemente ce aparțin altor politici sectorale ale UE, eg. politicile sectorale pentru transport, energie, IT&C, mediu, planificare urbană, etc. Principalele instrumente financiare ale politicii de coeziune sunt fondurile structurale, reformate de mai multe ori de-a lungul anilor, iar pentru accesarea acestora o serie de principii de guvernare ale politicii structurale trebuie respectate: programarea (solicită regiunilor elaborarea de programe de dezvoltare multi-anuale pentru a asigura coerența între proiectele finanțate), parteneriatul (solicită parteneriat regional constituit din reprezentanți naționali, sub-naționali si supra-naționali (Comisia Europeană), adiționalitatea (cere ca fondurile europene să nu le suplinească pe cele naționale ci să fie complementare celor naționale), concentrarea (este necesar ca atenția sa fie orientată spre zonele pentru care au fost create aceste politici), subsidiaritatea (cere ca deciziile, programele și proiectele sa se desfașoare cât mai aproape se cetățean, respectând nevoile populației vizate) ( Bache, 2005), etc.
În România, europenizarea este clar un proces de lungă și foarte lungă durată, mai ales în condițiile în care contextul istoric îngrădește evoluția, iar schimbarea modului de gândire si comportament corespunzător valorilor promovate la nivel de Uniune, se arată mai degrabă ca un proces experimental (Schifirneț, 2011). Anterior integrării altor țări, Comunitatea Europeană era construită din state democratice cu economii stabile, iar astăzi este în mod clar constituită din două categorii de state: pe de o parte cele menționate, cu o democrație deja consolidată, iar pe de altă parte fostele state comuniste, cu o democrație în formare (Schifirneț, 2011). Este însă adevărat faptul ca nu se mai discută acum despre nivelul de democtație în aceste state ca acum 15-20 de ani însă, este important de menționat că procesul de educare în spiritul democratic încă se desfașoară și mai este nevoie de timp pentru a se putea îndeplini toate valorile democrației. Drept urmare, pentru a putea deveni membre, statele central-est-europene trebuiau să îndeplinească anumite criterii, fără a se crea discriminare la orice nivel. Așadar, trei criterii esențiale prin care se simte influența uniunii trebuiau respectate: criteriul politic – țările candidate trebuie să realizeze o "stabilitate" a instituțiilor care garantează democrația, supremația legii, drepturile omului, respectul pentru și protecția minorităților (Fota, 2008); criteriul economic – viitoarele state membre trebuie să aibă o sconomie de piață funcțională și capacitatea de a face față presiunii competitive; și criteriul abilității de asumare a obligațiilor de membru al UE – adică a cadrului legal și instituțional prin intermediul căruia UE își îndeplinește obligațiile sale. În realizarea criteriului ce vizează dimensiunea politică a țării, România a adoptat în 2004 o strategie de reformă administrativă privind serviciile publice, descentralizarea, deconcentrarea și coordonarea politicilor (Fota, 2008). Au fost adoptate legi privind libertatea informării și transparenta în procesele legislative, însă sunt necesare eforturi suplimentare pentru consolidarea guvernanței locale și regionale, pentru a asigura implementarea acquis-ului comunitar pe aceste nivele (Fota, 2008). Capacitatea statului Român de a-și asuma obligațiile de membru a fost pusă la îndoială încă de la inceputul procesului de aderare, cănd Comisia a apreciat că acesta nici nu a transpus și nici nu a preluat elementele esențiale ale aquisului comunitar (Fota, 2008). După această evaluare negativă, România a realizat un progres continuu în alinierea legislativă în ceea ce privește libera circulație a persoanelor, libera circulație a mărfurilor, libertatea furnizării de servicii, etc.
2.2 Guvernanța multi-nivel
Guvernanța multi-nivel este un concept contestat care încearcă să explice guvernanța UE ca un sistem politic (Bache&Flinders, 2004, p. 4). În acestă lucrare voi folosi conceptul așa cum a fost explicat de Mark ”un sistem de negociere continuă între guvern și diversele niveluri teritoriale” (1993, p. 392, citat în Bache& Flinders, 2004). Acest concept inițial a încercat să surprindă și să susțină pe dovezi empirice ale implementării politicii regionale europene: delegarea autorității/puterii de la guvernul central nivelurilor supranaționale sau inferioare; delegarea puterii/autorității pe orizontală altor actori decât cei guvernamentali.
Conform lui Marks&Hooghe (2004), există câțiva pași care trebuie să fie luați în considerare pentru a înțelege dinamica de elaborare a politicilor:
Distribuția politicii și responsabilitățile fiscale între jurisdicții
Cum interacționează diferitele jurisdicții unele cu celelalte(atât formal, cât și informal)?Poate fi identificată ierarhie, interdependență, sau interdependență relativă relația/interacțiunea lor?
Au aceste jurisdicții un scop general sau specializat într-un domeniu de activitate? Sunt reciproc exclusive sau se suprapun? Este autoritatea lor stabilă sau fluctuantă?
Aceste criterii definesc două tipuri de guvernare pe mai multe niveluri. Tipul I are ca fundament dispersia autorității pe un număr limitat de niveluri. Aceste niveluri sunt, de obicei, cel supranațional, cel național, cel regional și cel local. Fiecare nivel este construit pentru sarcini generale. Altfel spus, la fiecare nivel se poate elabora și implementa un anumit set de politici. Pentru a realiza această sarcină, fiecare nivel are de obicei un aparat executiv, anumite instituții reprezentative.) precumși instituții legislative și judecătorești (parlamente, cur ți de justiție, tribunale etc.). Drept urmare, între diferitele nivele guvernamentale există o relație strânsă, bazată pe distribuția responsabilităților. Acest prim tip de guvernare la mai multe niveluri este folosit de majoritatea statelor și are diverse materializări – de la sistemul federal american, până la cel cu unități administrativ-teritoriale al României (Dobrescu, 2007).
Tipul II de guvernare la mai multe niveluri este caracterizat de numărul variabil de niveluri la care se exercită autoritatea și orientarea către sarcini specifice. Având în vedere că fiecare nivel este orientat spre o anumită problemă sau obiectiv, între niveluri nu este necesar sa existe interacțiune sau arhitectură instituțională. Acest tip este mult mai flexibil, derpt urmare câștigă teren la nivel internațional. Un alt aspect important este că în zona tipului II de guvernare se desfășoară majoritatea parteneriatelor de tip public-privat (Dobrescu, 2007).
Evaluarea tipului de guvernanță pentru România
În încercarea lor de a identifica sau a exprima un anumit tip de guvernanță la mai multe niveluri sistemului românesc o serie de autori Cuglesan (2006), Trofin (2008), Ghinea (2001-2004) și Chiriac (2009), au concluzionat că tipul caracteristic de guvernare în România este tipul I. Această afirmație este susținută de un cadru instituțional strict în care autoritățile publice sunt principalii actori, cu toate că în ultimii ani, ca urmare a implicării UE se tinde către un sistem descentralizat și flexibil (compatibil cu tipul II). Conform lui Chiriac (2009), pentru noile state membre dezvoltarea tipului II de guvernare este puternic dependentă de procesul de descentralizare, dar și de crearea unei societăți civile mai active. De asemenea, Schakel, Hooghe și Marks (2012) afirmă că în România, puterea entităților regionale nu s-a schimbat, dar au o importanță mai mare în conturarea și influențarea politicilor. Ca urmare a condițiilor impuse pentru accesarea fondurilor pre-aderare și apoi pe cele structurale, actorii de la nivel local și regional au venit în contact cu mai multe elemente ale tipului II de guvernare (Chiriac, 2009). Punerea în aplicare a tipului II în România a început cu descentralizarea regională , în conformitate cu criteriile europene (regiunile NUTS). Descentralizarea nu presupune doar crearea de noi unități teritoriale ci și transferul de responsabilități de la nivelul central la cel regional și local. În România, acest proces este descris în Legea196/2006 și se bazează pe o serie de principii: (1) principiul susbidiarității, (2) principiul asigurarii resurselor corespunzatoare competențelor transferate, (3) principiul responsabilității autorităților administratiei publice locale în raport cu competențele ce le revin (4) principiul asigurării unui proces de descentralizare stabil.
2.3 Regiunea ca nivel de aplicare a politicilor teritoriale
Definiția termenului de regiune diferă în funcție de contextul în care este analizat; politic, economic, geografic sau cultural. Termenul de regiune nu poate fi găsit sub o definiție de sine stătătoare în Tratatul sau documentele oficiale ale Uniunii Europene. Singura clasificare oficială pentru “regiune” în cadrul Uniunii Europene este în NUTS (nomenclature des unites territoriales statistiques). Aceaste unități statistice au fost introduse în anul 1970 pentru a structura diverse unități administrative sub-naționale pentru o mai bună coordonare a dezvoltării regionale. Regulamentul „privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistic” afirma că noua reglementare a pornit de la „o nevoie tot mai mare de armonizare“ a statisticilor „pentru a dispune de date comparabile pentru ansamblul Uniunii Europene“. Fiecare țară este clasificată conform acestei nomenclaturi în până la 3 niveluri sub-naționale cu diferite praguri demografice (tabel nr. 2). Alte subdiviziuni în cadrul statelor membre sunt posibile. În România, nivelul NUTS I corespunde macroregiunilor, NUTS II regiunilor de dezvoltare create prin asocierea voluntară a județelor în anul 1998, ca urmare a aprobării legii privind dezvoltarea regională, iar nivelul statistic NUTS III corespunde celor 41 de județe și municipiul București (Fota, 2008). La nivel UE există aproximativ 250 de astfel de regiuni, diferite atât din punct de vedere economic, a statutului lor legal, mărime sau responsabilitățile lor administrative.
Tabel nr. 2 Clasificarea NUTS
Sursa: Regulamentul privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică
2.1.1 Regiunile României
Pentru a îndeplini cerințele de logică sistematică, dinamica politică și mecanismele administrative de integrare europeană (Joseph, 2006, p. 2), România a fost împărțită în opt regiuni de dezvoltare. Create în 1998 ca o pre-condiție aderării la UE, dar și pentru a servi drept cadru pentru crearea, implementarea și evaluarea politicii regionale de devoltare precum și programele de coeziune socială și economică. Regiunile de dezvoltare nu sunt unități teritorial administrative, ci doar unități statistice ce corespund nivelului NUTS 2, mai mult decât atât, acestea “nu au personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord între consiliile județene și consiliile locale” (Muntean et al., 2009, p. 330). Fiecare dintre aceste organisme este coordonat de către o Agenție de Dezvoltare Regională (ADR), care se ocupă de planificarea și dezvoltarea regională, de gestionarea fondurile structurale alocate de UE. Aceste agenții non-profit și non-guvernamentale sunt Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Regional (OIPOR). De asemenea, activitatea ADR trebuie să includă și activități prin care să mobilizeze actorii locali în realizarea de proiecte și strategii pentru a integra toate domeniile din zonă, cum ar fi economie, inovare, resurse umane, educație, mediu și infrastructură.
Regiunile și administrația publică sunt cu siguranță sub impactul europenizării, în special datorită necesității de a respecta normele aferente implementării Politicii Regionale și de Coeziune. Pentru a implementa această politică la nivel național, fiecare stat membru trebuie sa creeze un cadru instituțional specific, cadru care cel mai probabil nu există anterior obținerii calității de membru al UE. Totodată, componentele sectorului public din România ce sunt responsabile cu implementarea celor doua politici – de Coeziune si Regională erau puternic influențate și restructurate în momentul în care statul roman a devenit eligibil pentru fondurile structurale. De altfel, UE cere ca autoritățile de management sa colaboreze cu partenerii economici și sociali, precum și organisme ale societății civile.
Capitolul următor constituie cadrul conceptual al lucrării și prezintă mecanismele și instrumentele prin intermediul cărora efectele Uniunii Europene pot fi vizibile la nivel național, regional și local.
CAPITOLUL III – CADRUL CONCEPTUAL
Pentru a putea efectua această cercetare și pentru a înțelege rezultatele este necesară familiarizarea cu conceptele de bază ale proiectului. Principala întrebare care descrie obiectivul specific al lucrării “Care este impactul UE asupra ariei protejate Delta Dunării?”. Fundamentul acestei întrebări este constituit de: Politica de Coeziune Socială și Economică și Fondurile Structurale (FS).
Mijloace de influență
Impactul UE, în special al legislației europene se poate observa lesne printr-o gamă largă de activități la nivelul administrației locale, cum ar fi serviciile, imdrumarea/ghidajul sau locurile de muncă create. Recent, administratia publică română începe să înțeleagă că implicarea activă la nivel național, regional sau local cu UE poate acționa ca un catalizator pentru succesul în multe domenii de dezvoltare. România a câștigat semnificativ făcând parte din UE și va continua să beneficieze aflându-se în curs de dezvoltare. Este acceptat faptul ca UE a influențat semnificativ rolul autorităților de la nivelul regional sau local, însa se găsește în continuare departe de idealul european. De asemenea, cerințele de implementare a programelor europene au dus la stabilirea autorităților regionale statutare și un număr de alte agenții la nivel local și regional.
3.2 Politica de coeziune socială și economică
Politica de coeziune "se referă la o serie de instrumente financiare care vizează abordarea disparităților economice și sociale în Europa" (Bache, 2010). Cele trei principii promovate de UE pentru politica de coeziune (regionalizare, parteneriate și programare), au fost asumate de către statul român, dar procesul este lent și multe actiuni sunt necesare în acest sens. Principiul regionalizării va fi detaliat în cadrul capitolului 3, secțiunea 3.3, așadar nu va mai fi reluat. Parteneriatul, principiu fundamental al Politicii de Coeziune, aduce laolaltă actori de pe diferite niveluri (legături verticale și orizontale, precum și actori ne-guvernamentali), în scopul de a gestiona fondurile. Acest principiu implică descentralizarea teritorială extinsă, determinând o reformă a administrației locale (Dobre, 2010). Ultimul principiu promovează cooperarea dintre diferiți actori, care conlucrează pentru elaborarea și implementarea strategiilor regionale (Bache, 2010). Acest proces ar trebui dezvoltat la limita dintre stat-piață-societate civilă, și prin urmare, o implicare activă a celor trei părți ar trebui să fie remarcată. În timp ce implicarea actorilor economici poate fi lesne observată, participarea societății civile în procesul de elaborare a politicilor este mai greu de observat în teritoriu (Badescu 2008, p. 87, citat de Dobre, 2010), cu toate că, UE finanțează și crearea unor programe de monitorizare a integrității de utilizare a fondurilor structurale prin dezvoltarea retelelor de ONG-uri.
Cadrul instituțional pentru Politica de Coeziune a UE poate fi mai degrabă descris ca un tip mai complex de organizare. Nivel național este reprezentat de Consiliul Național pentru Dezvoltare Regională (CNDR), aflat sub jurisdicția Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației publice (MDRAP), cu rolul principal în aprobarea Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Regională și a Planului Național de Dezvoltare. Fiecare dintre cele 8 regiuni este coordonată de un Consiliu de Dezvoltare Regională. Rolul acestor consiliu este de a analiza și decide cu privire la strategia și programele de dezvoltare regională și la dezvoltarea fondului de alocare a resurselor regionale (Parlamentul European, 2013). Nivelul administrativ inferior este reprezentat de Agenția de Dezvoltare Regională, care funcționează ca instituție non-guvernamentală și non-profit. Principala sarcină a acestei agenții este articularea Strategiei de Dezvoltare Regională și gestionarea planurilor, în scopul de a fi aprobate de către Consiliul de Dezvoltare Regională (Parlamentul European, 2013). Regiunea de Dezvoltare Sud-Est nu deține competențele funcționale sau fiscală, prin urmare, nu există putere decizională la acest nivel.
După mai bine de treizeci de ani de existență al acestui instrument, Politica de Coeziune a UE rămâne documentul de bază folosit ca suport al dezvoltării. Scopul acestei politici este dual; pe de o parte își propune să diminueze sau chiar să elimine diferențele uriașe a gradului de dezvoltare dintre diferite regiuni din cadrul UE, iar pe de altă parte de a stopa declinul economic al acelor regiuni care sunt dezavantajate, în special cele din mediul rural (Hurjui, 2008). În această parte a lucrării, imaginea de ansamblu a Politicii de Coeziune Socială și Economică este adaptată la nivelul României dar cu accent pe studiul de caz al Deltei Dunării. Politica de coeziune este doar unul dintre numeroasele domeniile de politică ale UE, dar afectează multe alte aspecte europene (mediu, concurență, etc.), deși inițial această politică a fost dezvoltată ca o completare a politicilor economice.
Cele trei obiective ale politicii regionale pentru prioada 2007-2013 sunt: (1) Convergență, (2) Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă și (3) Cooperare teritorială la nivel european. Fiecare regiune poate să primească sprijin sub cel puțin unul dintre obiective. Delta Dunării este eligibilă în cadrul obiectivului 1 și 3. De altfel, asistența financiară nerambursabilă în cadrul Politicii de Coeziune Economică și Socială a Uniunii Europene se acorda României prin Fondurile Structurale și de Coeziune în cadrul celor două obiective. Obiectivul 1 are ca scop reducerea decalajelor existente între diferite regiuni europene. Reducerea acestor diferențe economice crează o stabilitate mai mare pentru Europa. În plus, politica de coeziune ar trebui sa contribuie la o coeziune socială mai puternică și sprijin european în procesul de integrare. În ceea ce privește obiectivul 2, se investește în atractivitatea și competitivitatea regiunilor. Scopul este de a influența pozitiv ocuparea forței de muncă, astfel, o creștere economică este susținută în continuare. Cel de-al treilea obiectiv al Politicii de Coeziune urmărește consolidarea cooperării transfrontaliere și trans-naționale, prin proiecte comune și schimbul de experiență și cunoștințe. Politica Regională operează prin intermediul a trei instrumente: Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE) și Fondul de Coeziune.
Anterior acestei perioade de programare, erau folosite cinci instrumente structurale; pe lângă cele trei menționate mai existau și Fondul European de Orientare și Garantare în Agricultură (FEOGA) și Instrumentul Financiar de orientare în pescuit (IFOP), care au fost înlocuite sau transferate către politicile aferente. Instrumentul FEDR finanțează dezvoltarea regională, proiecte de infrastructură, dar și dezvoltarea IMM-urilor protecția mediului, turism și energie. Obiectivele sale generale sunt convergența, competitivitatea regională, ocuparea forței de muncă, precum și cooperare teritorială. Fondul FSE se concentrează pe integrare socială, formare și ocuparea forței de muncă. FC finanțează proiecte în domeniul protecției mediului și rețelelor de transport trans-europene, proiecte în domeniul dezvoltării durabile precum și proiecte care vizează îmbunătățirea managementului traficului aerian și rutier, modernizarea transportului urban, dezvoltarea și modernizarea transportului multimodal. Considerând Cooperarea Teritorială, Regiunea de Sud-Est a României, și implicit cea a Deltei Dunării are avantajul poziției geografice, la granița cu Ucraina și Republica Moldovă. Trei județe – Tulcea, Galați și Brăila – din această regiune sunt implicate în programul de cooperare trans-frontalieră cu cele două țări menționate. Aceast program de cooperare face parte din programul European Neighborhood and Partnership Instrument (ENPI). Obiectivul programului este de a îmbunătăți situația economică, socială și de mediu în zona respectivă. Într-un același timp, programul trebuie să păstreze contextul siguranță și securitate în granițele prin intensificarea contactelor dintre partenerii de pe ambele părți ale graniței. De exemplu, Programul România-Ucraina-Republica Moldova se bazează pe trei priorități:
– Să devină o economie de frontieră mai competitivă, prin îmbunătățirea performanțelor economice (diversificarea și modernizarea infrastructurilor)
– Pregătirea pentru provocările de mediu și de urgență, cu o abordare coordonată a problemelor de mediu pe termen lung.
– Promovarea conceptului „people to people” prin îmbunătățirea interacțiunilor între oameni și comunități care locuiesc pe ambele părți ale graniței.
Acest program operează în cadrul Politicii de Coeziune sub obiectivul de Cooperare Teritorială al FS (Cross-Border Cooperation Strategy Paper 2007-2013).
3.3 Procesul de luare a deciziilor
Procesul decizional în cadrul Politicii de Coeziune este destul de complex. Pentru o ilustrare simplificată procesul se poate divide în 3 faze: (1) elaborarea politicilor, (2) implementarea politicii și (3) evaluare și control. În cadrul fiecarei etape, diferiții actori participanți își exercită influența distinct. Prima etapă include alocarea de fonduri, formularea de reguli și regulamente și planificarea inițială; toate deciziile în această etapă sunt luate de Consiliul de Miniștri, care stabilesc cheltuielile, criteriile și cadrul instituțional. Rolul Comisiei Europene în această etapă este de a structura procesul de negociere și împreună cu Parlamentul de a se asigura că măsurile adoptate vor fi implementate de Statele Membre. Următoarea etapă constituie elaborarea și principiilor și priorităților politicii de Coeziune, inaintate de Comisie. A doua fază a procesului de elaborare a Politicii de Coeziune este conține Programarea Structurală, inclusiv crearea, negocierea, implementarea și monitorizarea dezvoltării regionale (Hooge&Marks, 2001). În faza a doua devin importanți actorii regionali. Guvernele trebuie să conceapă Cadrul Național Strategic de Referință (CNSR) in concordanță cu orientările strategice ale UE In cadrul acestui document este exprimată strategia națională, precum și Programele Operaționale (PO) desemnate. CSNR preia și sintetizează elementele principale incluse în Analiza și Strategia PND, acestea sunt reorganizate în funcție de cele 3 Priorități și cele 11 Direcții de acțiune (Guidelines) din Orientările Strategice Comunitare, reflectând astfel încadrarea CSNR în principiile europene ale Politicii de Coeziune (CSNR, 2007-2013) . În Romănia, Ministerul Economiei preia sarcina stabilirii CNSR și a coordonării la nivel național precum și a gestionării fondurilor în timp ce coordonarea strategică va fi asigurată de Comitetul Național de Coordonare pentru Instrumentele Structurale. Prin decizia nr Guvernului. 497/2007 sunt numite instituțiile concepute ca Autorități de Management (organisme publice care asigură managementul de Asistenta financiara din FSC), Organisme Intermediare, o Autoritate pentru Plăți, precum și documentele de programare minime care este introdus FSC (Fondul Social de Coeziune).
3.4 Fondurile structurale
Uniunea Europeană a început să fie văzută mai ales ca o sursă de suport material pentru dezvoltarea economică, în special prin fondurile structurale. Acestea sunt mijloacele financiare prin care se realizează PCES ce cuprind FEDR, FES, FC, la care se adaugă Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală și Fondul European pentru Pescuit (FEP), pentru perioada de programare 2007-2013.
Cadrul Strategic Național de Referință descrie strategia care sprijină Programele Operaționale, care vor fi cofinanțate de Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul European Social și Fondul de Coeziune
Programul Operațional de Transport
Obiectivul global al POST este de a promova un sistem de transport în România, care să faciliteze circulația rapidă și eficientă, în condiții de siguranță și la standarde europene, a persoanelor și bunurilor, la nivel național și internațional.
Axa prioritară 1: Modernizarea și dezvoltarea axelor prioritare TEN-T
Axa prioritară 2: Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii naționale de transport în afara axelor prioritare TEN-T
Axa prioritară 3: Modernizarea materialului rulant feroviar de pasageri dinrețelele feroviare naționale și TEN-T
Axa prioritară 4: Dezvoltarea durabilă a sectorului de transport
Programul Operațional de Mediu
Obiectivul global al Programului Operațional pentru Mediu este de a îmbunătăți standardele de viață și calitatea mediului, punându-se accent în special pe respectarea acquis-ului privind mediul. Programul sectorial operațional pentru mediu urmărește reducerea decalajului dintre Uniunea Europeană și România, în ceea ce privește respectarea standardelor de mediu, luând în considerare două scopuri pe termen lung:
1. Asigurarea accesului general la utilitățile publice de bază;
2. Îmbunătățirea calității mediului;
3. Consolidarea capacității instituționale și a guvernării.
Axa prioritară 1 – Extinderea și modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată
Fig. Tabel general fonduri Europene
sursa: www.fonduri-structurale.ro
Axa prioritară 2 – Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deșeurilor și reabilitarea siturilor contaminate
Axa prioritară 3 – Îmbunătățirea sistemelor municipale de termoficare în zonele prioritare selectate
Axa prioritară 4 – Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protejarea naturii
Axa prioritară 5 – Implementarea unei infrastructuri adecvate pentru prevenirea riscurilor naturale în zonele cele mai vulnerabile
Programul Operațional Creșterea Competitivității Economice
Obiectivul general al POS CCE este de a contribui la creșterea productivității întreprinderilor românești în primul rând prin modernizarea celor existente și crearea unora noi, în special IMM-uri în sectoarele productive și de servicii pentru afaceri.
Axa prioritară 1: Un sistem inovativ de producție
Axa prioritară 2: Cercetare și dezvoltare pentru asigurarea competitivității
Axa prioritară 3: TIC pentru sectoarele public și privat
Axa prioritară 4: Creșterea eficienței energetice și dezvoltarea durabilă a sistemului energetic
Axa prioritară 5: România – destinație atractivă pentru turism și afaceri
Programul Operațional Regional
Scopul POR este de a accelera creșterea economică a Regiunilor rămase în urmă. Obiectivul poate fi atins doar printr-o coordonare strânsă cu acțiunile prevăzute pentru celelalte programe operaționale. POR va acorda prioritate regiunilor rămase în urmă, folosind resurse regionale și locale. Principalul mijloc de sprijinire a Regiunilor este finanțarea diferențiată, astfel încât Regiunile rămase în urmă să primească proporțional mai multe fonduri decât cele dezvoltate.
Axa prioritară 1: Îmbunătățirea infrastructurii publice regionale și locale
Axa prioritară 2: Întărirea mediului de afaceri regional și local
Axa prioritară 3: Dezvoltarea turismului regional și local
Axa prioritară 4: Dezvoltarea urbană durabilă
Axa prioritară 5: Asistența tehnică
Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane
Obiectivele strategice ale POS DRU sprijină îndeplinirea obiectivelor comune la nivel European, în ceea ce privește participarea sporită pe piața muncii a unei forțe de muncă înalt calificate și adaptabile, îmbunătățirea sistemului educațional și creșterea adaptabilității acestuia la cererea pieței muncii, promovarea educației pe tot parcursul vieții, creșterea adapabilității angajaților și a întreprinderilor, asigurarea calificărilor și cunoștințelor necesare integrării și mobilității pe piața muncii și facilitarea dezvoltării economice.
Axa prioritară 1 – Educația și formarea profesională în sprijinul creșterii economice și dezvoltării societății bazate pe cunoaștere
Axa prioritară 2 – Conectarea învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii
Axa prioritară 4- Modernizarea Serviciului Public de Ocupare
Axa prioritară 5 – Promovarea măsurilor active de ocupare
Axa prioritară 6 – Promovarea incluziunii sociale
Programul Operațional pentru Dezvoltarea Capacității Administrative
Obiectivul general al PO DCA este acela de a contribui la realizarea obiectivelor naționale și ale Uniuni Europene de a obține progresul în dezvoltarea socioeconomică potrivit obiectivelor de coeziune și convergență.
Axa prioritară 1: Întărirea intervențiilor de politici publice în administrația Centrală
Axa prioritară 2: Dezvoltarea capacității de îmbunătățire a performanței serviciilor în administrația locală
Axa prioritară 3: Asistența tehnică
Programul Operațional pentru Asistență Tehnică
Obiectivul Programului operațional pentru asistență tehnică la nivel național este de a asigura sprijin pentru coordonarea și implementarea instrumentelor structurale în România.
Axa prioritară 1: Sprijin pentru implementarea instrumentelor structurale și pentru coordonarea programelor
Axa prioritară 2: Dezvoltarea și sprijinirea în continuare a funcționării Sistemului Informatic Unic de Management
Axa prioritară 3: Diseminarea de informații și promovarea instrumentelor structurale
Axa prioritară 4: Asistența tehnică
Cele mai accesate programe operaționale pentru Delta Dunării sunt cele pentru mediu (în special axa prioritară 4), dar și cele regionale (prin axele 1, 2, 3, 5). Într-o măsură mai mică au fost accesate fonduri pentru proiecte care au ca obiect de activitate axa prioritară 5 a POSDRU (promovarea măsurilor active de ocupare).
Surprinzător pentru regiunea Deltei Dunării este faptul că nu au fost accesate fonduri pentru problemele legate de deșeuri, deși în această perioadă de programare există o axă care adresează tocmai acestui sector. De asemenea, tot în această perioadă de programare, disponibile pentru România pentru prima oară au fost și Fondurile Europene pentru Pescuit, fonduri care ar fi trebuit să revitalizeze economia Deltei Dunării, dar care, însă, au fost blocate imediat după lansare datorită numeroaselor nereguli constatate de-a lungul procesului de obținere a finanțării.
CAPITOLUL IV – CADRUL LEGAL
Pentru a putea analiza modul în care UE exercită o influență asupra teritoriului unui stat este important să se înțeleagă atît cadrul național cât și cel European. Pentru început este prezentat mediul domestic instituțional al României, și rolul regiunilor pentru teritoriul românesc. În continuare sunt prezentate succint canalele de influență ale UE prin care este exercitată influența. La final, Politica Regională a României este descrisă pentru a putea face legătura cu politica de coeziune economică și socială a UE.
4.1) Structura teritorial administrativă a României
În funcție de sistemul național al statelor membre, regiunile sunt încorporate în mod diferit în administrația centrală si, ca rezultat, nivelul lor de influență, putere și autonomie diferă. Acest subcapitol analizează structura administrativă a României. La nivel central, administrația publică românească este organizată sub coordonarea Guvernului, în cadrul ministerelor, al căror număr poate și a variat foarte mult după 1989. Administrația locală din România este organizată pe două niveluri: localități și județe. Formal, nu există subordonare administrativă ierarhică între localități, județe și guvernul central, fiecare constituind o componentă a sectorului public cu legitimitate politică deplină.
La nivelul localităților (urbane și rurale), cât și la nivelul județelor, un consiliu local, respectiv un primar și un consiliu județean este ales la fiecare patru ani. Președintele și cei doi vicepreședinți ai Consiliului Județean sunt aleși de către și dintre membrii săi. Prefectul este reprezentantul Guvernului în fiecare județ și în București. Acesta conduce serviciile descentralizate ale administrației publice centrale în unitatea administrativ-teritorială respectivă. Dacă până in anul 2004, prefectul a fost o figură politică, de la acea dată această poziție trebuie să fie îndeplinită de către un înalt funcționar public care nu este afiliat politic.
La începutul anilor 90’ administrația locală era caracterizată de un grad înalt de centralizare în procesul decizional și de un grad ridicat de incertitudine. În cea de-a doua jumătate a anilor 90’, un lent proces de descentralizare a început, în special ca urmare a presiunii externe pentru a pune în aplicare pachetele de reforme de la UE, descentralizarea fiind o componentă esentială ale acestor pachete de reforme. Aceste cerințe au determinat în mare parte transferul unor responsabilități de la nivelul guvernului central la cel local, fiind totodată în concordanță cu principiile Constituției adoptate în 2003, privind autonomia locală, descentralizarea și deconcentrarea serviciilor publice (Ioniță, 2003, p. 8).
Figura nr. 1 Structura administrativă a României
4.2) Politica regională a Romaniei
În România, politica de dezvoltare regională a început sa prindă contur odată cu lansarea programului Phare, din 1996, iar în 1998 a fost stabilit cadrul legal de dezvoltare a acesteia, prin Legea 151/1998. Această lege stabilește obiectivele politicii naționale în domeniu, instituțiile implicate precum și competențele și instrumentele specifice promovării politicii de dezvoltare regională. Mecanismele de implementare ale politicii regionale au fost stabilite ulterior printr-o serie de ordonanțe de urgență și hotărâri de guvern. Unul din scopurile esențiale ale acestui program a fost stabilirea unui set de principii pentru elaborarea politicii regionale în România prezentat în documentul “Carta Verde. Politica de dezvoltare regională în România” în anul 1997. S-au stabilit astfel, și criteriile ce trebuie îndeplinite de România în perspectiva aderării la UE și a eligibilității pentru fondul structural (FS) și cel de coeziune, respectiv legislația și mecanismele de implementare ale politicii regionale. Obiectivele majore ale acestui document se refereau la: (1) pregătirea României pentru integrarea în UE, (2) reducerea disparităților dintre diferitele regiuni ale României si (3) integrarea activităților din sectorul public, pentru a realiza un nivel superior de dezvoltare a regiunilor (Carta Verde, 1997).
Spre deosebire de regulamentele UE, care au un caracter obligatoriu și rigid, aquis-ul pentru dezvoltare regională nu definește modul în care trebuie create structurile specifice de implementare a cerințelor comunitare ci doar menționează care sunt acestea și lasă acest lucru în sarcina României, care trebuie sa creeze un cadru legislativ corespunzător. Evaluarea și monitorizarea progreselor efectuate în implementarea prevederilor politicii regionale europene este prezentată în rapoarte anuale atât ale României cât și ale Comisiei Europene, iar prioritățile și sugestiile conținute de acestea sunt reflectate prin elaborarea Planurilor Naționale de Dezvoltare (PND).
Procesul de regionalizare a venit ca o cerință a UE, în scopul de a deveni stat membru. România a trebuit să îndeplinească anumite condiții (Trofin, 2008) și acest proces a remodelat structura instituțională și legislația internă a țării. Primul pas spre "europenizare" a fost realizat în anul 1998 cu crearea de regiuni de dezvoltare, în conformitate cu normele regionale și cu politicile UE (Figura 3). Prin urmare, cele opt regiuni de dezvoltare s-au stabilit, înainte de negocierile cu Comisia Europeană pentru aderarea la UE a început oficial (Trofin, 2008). Regiunile de dezvoltare (fig. ) sunt “zone ce corespund unor grupări de județe, constituite prin asocierea voluntară a acestora pe bază de convenție semnată de reprezentanții consiliilor județene și, respectiv, ai Consiliului General al Municipiului București”. Ele constituie “cadrul de concepere, implementare și evaluare a politicilor de dezvoltare regională, precum și de culegere a datelor statistice specifice, în conformitate cu reglementările europene emise de Eurostat pentru nivelul al doilea de clasificare teritorială, NUTS 2, existent în Uniunea Europeană” (Legea 151/1998).
Fig. nr. 2 Instituționalizarea Politicii Regionale Europene în Romania
sursa: după Chiriac, 2009
În același an, Agenția Națională pentru Dezvoltare Regională a fost stabilită și imediat după integrare în UE statutul, jurisdicția și autoritatea instituției au fost schimbate de mai multe ori, motiv pentru care de multe ori România a fost aspru criticat de UE pentru instabilitatea instituțională și întârzieri în reforma instituțională (Constantin Luminita, 2005). În 2003, Ministerul Integrării Europene a fost creat în scopul de a dezvolta, coordonarea, implementarea și monitorizarea strategiilor și politicilor de dezvoltare regională în România, precum și programe de coeziune economică și socială (Constantin Luminita, 2005). După integrarea acestui minister a fost schimbat în Departamentul pentru Afaceri Europene prezidat de prim-ministru și din nou schimbat în 2011 în cadrul Ministerului Afacerilor Europene din subordinea Guvernului român și cu responsabilități în coordonarea și gestionarea fondurilor UE și Afacerilor Europene (Ministerul Afacerilor Europene , 2013).
Fig. nr. 3 Regiunile de dezvoltare ale României
sursa: http://www.adrse.ro/DezvoltareRegionala/DezvoltareRegionala.aspx
Despre lansarea cu adevărat a proceslului de dezvoltare regională la standarde europene se poate vorbi odată cu crearea Consiliului Național de dezvoltare Regională și a Agenției Naționale de Dezvoltare Regională și filiale în cele 8 zone de dezvoltare. Odată cu crearea acestor entități administrative au apărut si primele strategii și planuri naționale cu obiective clare și în asentiment cu cerințele UE.
Procesul de definire a regiunilor de dezvoltare care a dus reorganizarea actuală (tabel nr. 3), implică următoarele stadii:
(1) identificarea județelor vecine cu profiluri economice și sociale similare sau complementare;
(2) regruparea regiunilor de similaritate în regiuni de dezvoltare, definite prin relații funcționale de tipul infrastructurii de comunicare sau al sistemelor de interacțiune umană (8 regiuni de dezvoltare). Subregiunile cu probleme specifice de dezvoltare (agricole, industriale, de mediu, etc.) sunt definite ca tipuri de arii problemă (Ghiolțan, 2011).
Tabel nr. 3 Sistemul NUTS aplicat în România
sursa: Ladó-Burista, 2011
Principiile care stau la baza realizării politicii de dezvoltare regională, după cum sunt enunțate în Legea nr. 315/2004 sunt subsidiaritatea, descentralizarea și parteneriatul.
Subsisiaritatea – în acest caz, principiul subsidiatății este strans legat de implementarea programelor oferite prin instrumentele structurale. Acest principiu implică creșterea rolului autorităților naționale și locale în implementarea programelor FS și a politicilor comunitare. De asemenea, rolul principiului este de a asigura luarea deciziilor cît mai aproape de cetățean și are menirea de a verifica permanent necesitatea întreprinderii unor acțiuni la nivel comunitar, național, regional sau local.
Descentralizarea – semnifică transferul unor prerogative ale puterii centrale statul-autorităților publice locale. De altfel, o cerință majoră pentru integrarea României în UE a fost și descentralizarea administrației publice, altfel spus eficientizarea și modernizarea acestui segment. Legea nr. 339/2004 stbilește principiile pe baza cărora se desfășoară acest proces cât și regulile cu care se continuă descentralizarea. Cu toate astea, pe parcursul derulării procesului de descentralizare în România au apărut o serie de probleme: instabilitatea cadrului legislativ; nedefinirea clară a responsabilităților transferate autorităților locale; atribuirea de responsabilități fără alocarea resurselor adecvate; transferul de responsabilități fără a se acorda și competența, etc (Pendiuc&Boncea, 2005).
Parteneriatul – prin crearea și promovarea de parteneriate între toți actorii implicați în domeniul dezvoltării regionale. Fiecare program este dezvoltat printr-un proces colectiv care implică autoritățile de la nivel european, regional și local în colaborare cu parteneri și organizații din societatea civilă. Acest parteneriat se aplică la toate etapele procesului de programare, de la proiectare, gestionarea și implementarea până la monitorizare și evaluare. Un exemplu evident pentru aplicabilitatea acestui principiu, este reprezentat de principal formă de asociere în cadrul regiunilor de dezvoltare, recunoscută la nivel European, și anume zona metropolitană definită în cadrul legal național “Agenție de dezvoltare intercomunitară”.
CAPITOLUL V DIAGNOSTIC TERITORIAL AL AREALULUI ANALIZAT
Realizarea unei cercetări a impactului pe care UE îl are asupra regiunii Deltei Dunării este interesantă din mai multe puncte de vedere. În primul rând ma voi lega de faptul ca regiunea analizată se distinge prin unicitate la nivel European, chiar mondial din anumite puncte de vedere, atât ca spațiu geografic, cât și în ceea ce priveste evoluția social-economică de-a lungul timpului. În al doilea rând, deși regiunea Deltei Dunării este încadrată la nivel național în categoria de regiuni defavorizate și acest lucru ar fi trebuit sa sporească pe de o parte capacitatea de a accesa fonduri structurale, iar pe de alta dezvoltarea controlată, aceasta rămâne una dintre cele mai sărace si subdezvoltate regiuni din România.
5.1 Localizare
Suprafața totală a rezervatiei biosferei este de cca.5.800 kmp din care mai mult de jumătate reprezintă Delta Dunării propriu-zisă (3,510 kmp), în timp ce zona rămasă este împărțită între lunca Dunării în amonte (Sectorul Isaccea-Tulcea 102 kmp), complexul lagunar Razim-Sinoe (1.145 km2), banda vecină Marea Neagră (1.030 kmp), până la izobata de 20 m, și fluviul Dunărea, între Cotul Pisicii și Isaccea (13 kmp) (fig. 1). Această zonă umedă de mari dimensiuni – cuprinde o mare varietate de ecosisteme și specii de păsări și are o semnificație ecologică și faunistică unică. Unicitatea și valoarea ecologică este recunoscută pe plan internațional și îngrijorarea asupra acestui mediu umed mai ales în ultimele cinci decenii, în principal ca urmare a intervenției omului (Noaje, 2008), a atras atenția asupra unui număr mare de organizații internaționale de mediu.
Din punct de vedere administrativ Delta Dunării face parte din județul Tulcea (NUTS III), Regiunea de Dezvoltare de Sud-Est (NUTS II), și este cea mai estică regiune a României. Teritoriul rezervației cuprinde Delta Dunării propriu-zisă, Complexul lacustru Razim-Sinoe, Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii, inclusiv zona inundabilă Somova-Parcheș, lacul Sărături-Murighiol și zona marină cuprinsă între litoral și izobata de 20 m.(fig. Harta pozitia dd in ro ). Poziția geografică a Rezervației este definită de următoarele coordonate geografice: 28°10‟50” (Cotul Pisicii) și 29°42‟45” (Sulina) longitudine estică; 45°27‟ (brațul Chilia, km 43) și 44°20‟40” (Capul Midia) latitudine nordică.
Fig. nr. 4 Rezervația Biosferei Delta Dunării (sursa: RBDDA)
5.2 Istoric și administrație
Delta Dunării este a doua cea mai mare și mai bine conservată delta din Europa, după Delta Volgăi. Împarțită de două state, Ucraina și România, este una dintre cele mai mari zone umede și paturi de stuf din Europa, formând totodată și cel mai mare sistem de purificare a apei din Europa (Koyano, 2008).
Rezervația Biosferei Delta Dunării este administrată de ARBDD care a fost inființată în 1990, odată cu organizarea Ministerului Mediului, atunci când s-a constituit Rezervației Biosferei Delta Dunării, cu o administrație proprie și un consiliu științific, iar prin Legea nr. 82/7 decembrie 1993 și prin Hotărârea Guvernului nr. 248/27 mai 1994, se adoptă unele măsuri privind legea rezervației, respectiv statutul de funcționare, consiliul științific, consiliul de administrație, corpul de pază și control.
ARBDD are urmâtoarele atribuții:
Monitorizarea factorilor de mediu care influențează stabilitatea ecosistemelor deltaice.
Administrarea și conservarea patrimoniului natural: conservarea habitatelor naturale,
a florei și faunei sălbatice și integrarea ariilor protejate în rețeaua Natura 2000; valorificarea durabilă a resurselor naturale regenerabile; elaborarea programului de cercetare; acțiuni în domeniul cadastrului funciar.
Reglementarea și autorizarea activităților economice care se desfășoară în perimetrul RBDD: (asigurarea condițiilor pentru valorificarea durabilă a resurselor naturale regenerabile din RBDD; autorizarea activităților economice pe teritoriul RBDD).
Derularea Programului de îmbunătățire a condițiilor ecologice din complexele acvatice din RBDD și de reconstrucție ecologică din RBDD.
Pază și supraveghere ecologică (respectarea prevederilor actelor normative privind protecția mediului înconjurător și gestionarea ariilor protejate din perimetrul RBDD;
respectarea prevederilor actelor normative privind valorificarea resurselor naturale regenerabile (pește, stuf etc.; actualizarea inventarului speciilor de floră și faună sălbatică
din RBDD; (protecția și conservarea efectivelor unor specii de interes ecologic major).
Creșterea nivelului de conștientizare publică, informare și educație ecologică: promovarea RBDD, a valorilor sale naturale și socio-culturale prin acțiuni de informare și
conștientizare publică; creșterea nivelului de conștientizare și implicare a elevilor și tinerilor în acțiunile de conștientizare publică și promovarea valorilor naturale, culturale și estetice ale RBDD; asigurarea accesul publicului la informația privind mediul)(Master Plan Delta Dunării, 2005).
Organizarea rețelei de așezări în Delta Dunării
Rețeaua actuala a așezărilor din Delta Dunării a fost condiționată în primul rând de factorii cadrului natural cu rol deosebit in stabilirea vetrelor de sat, dintre care relieful si rețeaua hidrografică au avut un rol esențial în amplasarea gospodăriillor. Cele mai importante așezări se gasesc la gurile de vărsare ale Dunării (Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe). Un rol important in dezvoltarea așezărilor au avut-o și prezența zonelor de padure, pășuni, soluri fertile sau fauna bogată.
Vechimea organizării habitatului în Delta Dunării
În spațiul rural din Delta Dunării s-au descoperit urme de locuire încă din antichitate (Popovici, et al, 1984), fapt ce relevă că localitățile de aici au o vechime mult mai mare decât cea atestată de documente. De altfel, prima relatare istorică despre Delta Dunării îi aparține grecului Herodot, care descrie intrarea flotei persane in Deltă (Gaștescu, 2008). Cronicile bizantine, hărțile medievale sau portulanele folosite de genovezi, menționează în zona Deltei mai multe localități. Sancti Georgi (Sfantu Gheorghe), Donavici (Dunavat), Proslavita (Nufaru), Solina (Sulina).
Tipuri genetice de sate
Organizarea administrativ-teritorială a Deltei este relativ simplă și impusă în mod categoric de relieful deltaic. Grindurile fluviale imprimă o formă liniară așezărilor și o lungime apreciabilă a vetrei (cca. 5 km in Crișan). Clădirile ocupă fâșia îngustă ce desparte fluvial de suprafețele mlăștinoase din delta propriu-zisă, singura mai ferită de inundații.
Grindurile fluvio-maritime (sau continentale), cu toate că au altitudini mai mari nu reprezintă suprafețe mai sigure pentru locuit. Aici așezarile au o structură mai apropiată de tipul răsfirat, datorită întinderii mari a gradinilor; Letea, CA Rosetti, Caraorman. De altfel, satele de tip rasfirat au cea mai mare extensiune, ca urmare atât a influenței cadrului natural, cât și a tipurilor economice practicate. Principala caracteristică a acestui tip de sate densitatea redusă a locuințelor, unde din cauza unui sol săracăcios randamentul scazut al recoltelor este suplinjt prin caracterul excesiv al culturilor, determinând astfel o înglobare parțială în cadrul gospodăriilor a unor terenuri agricole.
Asezările rurale de tip adunat din Delta Dunării sunt caracterizate printr-o vatră bine conturată, cu delimitare netă a intravilanului, gradul de îndesire a gospodariilor în vatră fiind strâns legat de factorii istorici si naturali, de vechimea și puterea economică a așezării. În Deltă, satele de tip adunat pot fi localizate: (1) de-a lungul drumurilor principale, (2) pe grndurile continentale (Chilia), (3), pe grindurile maritime neinundabile (Letea, CA Rosetti), (4) în câmpia litorală Razim (Ceamurlia de Jos, Jurilovca).
Factorii sociali, istorici si economici au influențat nu numai structura asezărilor ci și textura și forma satelor din Delta Dunării, Astfel, aici apar sate cu structură neregulată, cu trama stradală neordonată (Letea, CA Rosetti, Sf. Gheorghe, Chilia), sate cu textură regulată, cu o formă geometrică, și sate cu structura liniară pe grindurile fluviale din Deltă (Vulturu, Partizani, Gorgova, Crișan).
Tipologia așezărilor după poziția geografică și funcție predominantă este:
• sat de la contactul grindului fluvial cu un câmp continental (Chilia Veche). Are un perimetru bine conturat și o structură a gospodăriilor adunată;
• sat de la contactul grindului fluvial cu un grind transversal fluvio-maritim (Sfântu Gheorghe) și sat de la contactul unui grind fluvial cu o amenajare agricolă (Pardina, Ceatalchioi);
• sat de grind fluvial longitudinal (Partizan, Crișan, Ilgani) – alungit, cu gospodăriile ușor dispersate și cu vatră de formă alungită, paralelă cu brațul dunărean;
• sat de câmpie lagunară, cu un număr mare de gospodării, cu structură adunată până la compactă (Lunca, Jurilovca);
• sat de versant dunărean, a cărui vatră ocupă suprafețe din micile golfuri de câmpie marginală, iar moșia se extinde fie pe versant, fie dincolo de Dunăre. Forma vetrei este mai alungită, de regulă în lungul unei artere de circulație, iar gospodăriile sunt ușor dispersate.
Rețeaua de localități
În perimetrul RBDD se găsesc 25 de localități organizate în 7 comune și un oraș (Fig. nr. 5). Populația rurală reprezinta 69, 25% din total populație RBDD, iar populația urbană 30, 75%.
Tabel nr. 4 Populația din Delta Dunării la nivel de sate și comune (2010)
sursa: ICPDD
Fig. nr. 5 Rețeaua de localități din Rezervația Biosferei Delta Dunării
Sursa PATZ Delta Dunării
Dezvoltarea socio-economică
Zonele economice din RBDD sunt constituite din suprafețele din rezervație rămase după delimitarea zonelor cu regim de protecție integrală și a zonelor tampon aferente acestora. În cadrul zonelor economice se pot desfășura:
1. Activități economice pentru valorificarea resurselor naturale regenerabile (pescuit, recoltarea stufului și a paurei, pescuit sportiv și de recreere, vânătoare, pășunat, recoltarea fânului, exploatarea masei lemnoase, apicultura, recoltarea ciupercilor și a plantelor medicinale, cultivarea terenurilor inundabile etc.);
2. Turism;
3. Alte activități economice specifice zonei (piscicultură și acvacultură agricultură, silvicultură, zootehnie, transport naval și rutier, prestări de servicii etc.).
În satele din Delta Dunării, locuitorii se bazează pe resursele naturale de pește, terenuri de pășunat, terenuri agricole, stuf, pentru desfășurarea unor activități tradiționale, care le asigură subzistența: pescuit, creșterea animalelor, agricultura, recoltarea stufului.
În satele mărginașe din Delta Dunării (Chilia Veche, Dunavăț, Mahmudia, Murighiol, Nufăru, Beștepe, Ceatalchioi, Pardina) locuitorii depind atât de pescuit cât și de agricultură. În satele situate chiar în interiorul Deltei, precum Mila 23, Crișan, Sfântu Gheorghe, principalul venit este obtinut din pescuit, deoarece aici terenurile agricole lipsesc. În aceste localități agricultura se practică doar pe loturi mici în grădinile gospodăriilor.
Tabel nr. 5 Activitățile economice din Delta Dunării
sursa: Damian&Dumitrescu (2009)
Un dezavantaj major pentru dezvoltarea așezărilor din Delta Dunării este locația lor teritorială, caracterizată prin dispersare și izolare. Izolarea poate fi interpretată în funcție de poziția geografică, cu iesire la Ucraina, în nord, și căptușită de Marea Neagră in est, precum și distanța consumatoare de timp pentru deplasari către marile centre polarizatoare regionale (Constanța, Galați și Brăila) și la centrele de polarizare locale din Sulina și Tulcea.
Izolarea geografice implică de asemenea și distanța dintre localitățile din interiorul Deltei, lipsa infrastructurii și serviciile oferite de locuri comunale. Vorbind de izolare următoarele criteriile ar trebui să fie luate în considerare:
– Distanța până la centrul administrativ, care este distanța de la sate aparținând unei comune la sediul comunale;
– Distanța până la cea mai apropiată localitate vecină, care are mai multi locuitori si beneficiaza de mai multe facilitati
– Distanța până la cel mai apropiat oraș, cel mai apropiat centru polarizator (Tulcea, în cazul Deltei așezări) și de cea mai apropiata infrastructura de transport continental (Damian&Dumitrescu, 2009).
Un aspect important în structura economică îl reprezintă șomajul care, conform recensământului din anul 2002 înregistra o valoare de 18, 6 % șomeri, mai ridicat decât șomajul la nivel național la acea dată (11,2%).
Zonarea funcțională a Deltei Dunării
Zonarea funcțională cuprinde trei categorii de zone caracteristice rezervațiilor biosferei: zone cu regim de protecție integrală, zone tampon și zone economice, la care se mai adaguă și zonele de reconstrucție ecologică.
Zonele strict protejate – sunt declarate 20 de zone cu o suprafață totală de 50 904 ha (8,7% din suprafața rezervației) și cuprind formațiuni fizice și biologice sau grupuri de astfel de formațiuni cu valoare excepțională din punct de vedere științific sau estetic, habitatele speciilor de plante și animale cu o valoare universală din punct de vedere științific sau al conservării lor, situri naturale foarte valoroase științific sau istoric (Tabel nr. 6).
Tabel nr. 6 Ariile cu regim de protecție integral din Rezervația Biosferei Delta Dunării
Sursa: www.ddbra.ro
Zonele tampon – au fost stabilite în jurul zonelor cu regim de protecție integral, fiind desemnate pentru atenuarea impactului antropic asupra zonelor protejate. Treispezece astfel de zone au fost declarate zone tampon cu o suprafață totală de 222 996 ha (38,5% din suprafața rezervației), cu caracteristici biologice apropiate de cele anterioare. Un număr de activități rămân insă permise aici: valorificarea resurselor vegetale prin aplicarea de tehnologii nepoluante, pescuit industrial cu mijloace tradiționale, pășunat, turism ecologic, cercetare.
Zonele economice – are suprafața cea mai mare (52,8% din suprafața totală a RBDD) și cea mai diversă, cuprinzând terenuri aflate în regim liber de inundație, terenuri îndiguite pentru folosință agricolă, piscicolă și silvică, precum și terenurile pe care sunt amplasate așezările umane.
Zonele de reconstrucție ecologică – ocupă o suprafață totală de 15 025 ha (6 astfel de unități). Această arie cuprinde suprafețe unde impactul produs de activitatea umană sau de fenomenele naturale au dus la degradarea ecosistemelor naturale și în cadrul cărora Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD) desfășoară activități de refacere a echilibrului ecologic.
Fig. nr. 6 Zonele funcționale din Rezervația Biosferei Delta Dunări
Sursa: Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării
Rezervația Biosferei Delta Dunării aparține teritoriilor administrative a trei județe: Tulcea (87,73%), Constanța (12,23%) și Galați (0,14%), iar patrimoniul său este constituit din suprafețe terestre și acvatice ce aparțin domeniului public de interes național, proprietate publică sau privată a unităților administrativ-teritoriale, proprietată privată a persoanelor fizice și domeniu public de interes județean (fig. ).
Tabel nr 7 Distribuția terenurilor din RBDD
(sursa: RBDDA)
Delta Dunării a primit de-a lungul timpului mai multe designații internaționale. În 1991, Delta și unele zone învecinate au fost declarate Rezervație a Biosferei (RBDD). În același an, site-ul românesc al Deltei a fost desemnat ca parte a Zonelor Umede de Importanță Internațională în conformitate cu Convenția asupra Zonelor Umede de Importanță Internațională (RAMSAR), în special ca habitat al păsărilor acvatice (Convenția Ramsar), și din 1995 și delta ucraineană este semnatară a aceastei convenții. În aceeași perioadă de timp delta românească a fost inclusă în Lista Patrimoniului Mondial Natural – UNESCO. De asemenea, în 1998, rezervația Biosferei Transfrontalieră (TBR) din Delta Dunării care este formată din RB din România și cea ucraineană a fost recunoscută în cadrul programului UNESCO Omul și Biosfera (Koyano, 2008). Mai mult decât atât, Delta este parte a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, atât în Zona Specială de Conservare(SAC) și Arie de Protecție Specială (SPA). În plus, ale câteva Acorduri Multilaterale de Mediu (AMM) se aplică în Delta Dunării, precum Convenția privind Cooperarea și Utilizarea Sustenabilă a Fluviului Dunărea (convenția DRP), semnată la Sofia în 1994, Convenția de la Berna din 1979 privind conservarea Faunei Sălbatice și a Habitatelor Naturale Europene, etc.
3.2.3 Geografie și demografie
Delta Dunării este cea mai tânără și mai dinamică unitate geografică din țară, fiind totodată cel mai complex ecosistem al României și este rezultatul raportului dintre principalii factori care guvernează zonele de coastă, respectiv, variația nivelului mării, curenții, mareele și valurile, pe de o parte, și debitul de apă și aluviuni transportat de râu în zona de vărsare, pe de altă parte. La aceste condiții se mai asociază configurația reliefului submers, costier, marin.
Spațiul ocupat de Delta Dunării este divizat în trei unități:
Unitatea Letea cuprinsă între brațele Chilia și Sulina
Unitatea Caraorman cuprinsă între brațele Sulina și Sfantu Gheorghe
Unitatea Dranov la sud de brațul Sf. Gheorghe și lacul Razim, inclusiv lacul Dranov
Având în vedere geneza, hipsometria și relațiile hidrice dintre brațele Dunării și zonele interioare, precum și regimul climatic și tipul de peisaj se disting două sectoare majore: delta fluvială și delta fluvio-maritimă. Primul sector, cel mai vechi din spațiul deltaic este localizat între Ceatalul Chiliei până la aliniamentul grindurilor maritime Letea-Caraorman-Crasnicol, cu zone agricole rezultate în urma retragerii apelor de primăvară si zone cu păduri de sălcii. Al doilea sector se întinde intre grindurile fluvio-maritine Letea-Caraorman-Crasnicol și țărmul Mării Negre, cu grinduri maritime neinundabile și altitudini mai mari.
Morfohidrografia Deltei Dunării este caracterizată de teritoriile predeltaice, fluvial și grinduri marine, rețeaua de râuri și canale, lacuri și mlaștini. Relieful predeltaic reprezintă 2,4% din suprafața deltei și este localizat în zona Buceagului, la nord de brațul Chilia, unde depozitele de loess au fost erodate de apă și redepozitate pentru a forma baza Câmpuluii Chiliei și Grindului Stipoc (Gâștescu, 2008). Rețeaua de gârle și canale atât natural cât și antropice are o lungime totală de de 1742 km (din care doar 285 km sunt funcționali), respectiv au 1753 km. Lacurile și complexele lacustre ocupa 8,08% (Gâștescu, 2008) din suprafața totală a deltei, cu un rol foarte important, mai ales datorită biocenozelor care prelucrează fluxul de energie și materie recepționat din Dunăre. Desecarea lacurilor Pradina și Sireasa a redus numărul lor de la 668 câte erau în 1964, la 479 în prezent, dintre care doar 389 lacuri doar în delta propriu-zisă, restul aparțin unității Dranov. Cele mai mari unități acvatice sunt Dranov (2,170 ha), Gorgova (1,377 ha), Roșu (1,445 ha) și Lumina (1,367 ha).
Climatul regiunii este continental, cu veri foarte calde și ierni foarte reci; temperature medie anuală este de 11°C, maxima înregistrată fiind de 39,7°C, iar minima de -27°C. Precipitațiile medii anuale ating 406 mm la Sf. Gheorghe și cresc spre interiorul deltei. Umiditatea medie a aerului ajunge la 86% la Sf. Gheorghe, această zonă fiind totodată și una dintre zonele din România unde se înregistrează cele mai puternice vânturi (Gâștescu, 2008).
Demografie
Cu toate că Delta Dunării oferă condiții naturale mai puțin prielnice pentru locuire, aceasta a fost populată încă din antichitate (Popovici, et al, 1984) iar caracterul de mozaic etnografic specific Dobrogei rămâne valabil și pentru regiunea deltei. De-a lungul vremii, numeroase minorități au fost semnalate în acest spațiu relativ auster. De altfel, geograful Dobrogei, Constantin Brătescu caracterizează această parte de Românie drept “o Europă și Asie în miniatură, un uriaș muzeu entografic viu – iată icoana rezumată a lumii de la gurile marelui fluviu” (Bratescu, 1923). Astăzi această Europă și Asie în miniatură nu mai este atât de bine reprezentată, multe dintre etniile identificate aici fiind assimilate de-a lungul timpului.
Românii au reprezentat dintotdeauna cea mai numeroasă populație în ciuda invaziilor popoarelor barbare și astăzi se gasesc în proporție de 87%, adica 12 666 persoane, conform recensământului din anul 2002. Populația de origine slavă, rușii-lipoveni și ucrainienii a migrat ca urmare a unor evenimente istorice. Rușii-lipoveni au emigrat în România datorită unor persecuții pe motive religioase (Nichersu, 1996), începând cu anul 1772, în Bucovina și Delta Dunării unde, în anul 1850 ajung la un numar de 774 de familii (Nichersu,1996). În prezent această minoritate populează în special satele Sfiștofca, Mila 23, Periprava, Jurilovca și orasul Sulina și reprezintă aprozimativ 10% din populația totală a Deltei (1438 loc.). Populația ucrainineană din Dobrogea provine din două valuri principale de migrație în 1709 si 1775 (Nichersu, 1996), când un efectiv de 8 000 de cozaci zaporojeni se stabilesc în Delta Dunării (Nichersu, 1996). Astăzi ucrainienii locuiesc în Pătlăgeanca, Cealtalchioi, Pradina, Chilia, Tatanir, Letea, Crișan, Caraorman, Sfântu Gheorghe, Gorgova, Partizani, Sulina si însumează 299 locuitori (Gâștescu, 2008). Turcii și tătarii din această regiune se stabilesc în actualul Babadag (Nichersu, 1996) în 1263, respectiv 1476, urmând ca până în jurul anului 1900 majoritatea populației de origine turcă și tătară să migreaze din Dobrogea, iar cei rămași au fost în mare parte asimilați (Nichersu, 1996). Alte etnii, precum bulgarii, grecii, germanii, evreii, armenii și cherchezii au populat regiunea Deltei numai după sec. XVIII-lea și au migrat fie după cel de-al doilea război mondial, fie după instalarea regimului comunist, fie au fost asimilați în întregime (Nichersu, 1996). De asemenea, aici au mai fost semnalate si minorități de etnie maghiară, italiană, macedoneană sau rromă.
Evoluțía populaíei rurale
În Rezervația Biosferei Delta Dunării, se găsesc 45 de localități; din care 25 se află în interiorul rezervației și 20 în imediata vecinătate. În anul 2010, în localitățile aflate în interiorul rezervației locuia o populație estimată de 13 583 locuitori. În Sulina, singura localitate din interiorul deltei cu statut de oraș este concentrată aproximativ 32,5% din populația aflată în RBDD iar în Chilia Veche peste 19%. Cele cinci comune componente și satele adiacente depașesc ușor valoarea de 1000 de locuitori fiecare.
Fig. nr. 7 Evoluția populației rurale din Delta Dunării
Sursa datelor: INS, ICPDD
Statistica evoluției populației din perimetrul RBDD pentru anii 1912, 1930, 1956 (acolo unde există date), 1966, 1977, 1992 si 2010 a fost realizată cu date centralizate de Institutul Național de Statistică (INS) si Institutul de Cercetare Proiectare Delta Dunării (fig.).
Numărul populației a cunoscut în timp o dinamică diferită condiționată îndeosebi de factorii naturali de habitat, de condițiile istorice economice și politice ce au determinat anumite disparități și evoluții inegale. Pentru perioada 1912-2010, în curba evoluției numerice se constată mai multe perioade de creștere sau descreștere numerică, începând cu un prim regres în etapa 1966-1977 cu o scadere de 5291 locuitori. Populația a atins o valoare maximă în anul 1966 datorită programelor de valorificare a resurselor stuficole și creerea de amenajări piscicole în anii ’60 (Damian, 2004). După această dată, spațiul deltaic se confruntă cu fenomenul de depopulare determinând astfel o scădere puternică a capacitătii de utilizare locală a potențialului uman si migrarea populației spre centrele industrializate (în special spre Tulcea).
Cauza principală a acestui fenomen este reprezentată de valurile de migrări către marile orașe (fenomen valabil pentru întreg teritoriu românesc), dar și datorită sporului natural ce rămâne în continuare negativ. În 2002 în zona de studiu existau 6 de sate cu mai puțin de 100 de locuitori. Cele 6 sate cu populație sub 100 locuitori sunt astfel localizate în Zona aferentă Rezervației Biosferei Deltei Dunării: Caslița, 13 locuitori- comuna Chilia Veche, Cardon, 27 locuitori-comuna C.A. Rosetti, Tatanir, 54 locuitori-comuna Chilia Veche, Vulturi, 70 locuitori-comuna Maliuc, Sălceni, 77 locuitori-comuna Ceatalchioi, Plauru, 96 locuitori-comuna Ceatalchioi.
CAPITOLUL VI IMPACTUL POLITICILOR EUROPENE ASUPRA DEZVOLTĂRII
TERITORIALE ÎN DELTA DUNĂRII
Așa cum a fost explicat mai sus, România a fost afectată de toate aceste cerințe ale UE, fie că este vorba de Fondurile Structurale, Fondul de Coeziune sau instrumente de pre-aderare (Bache, 2010). Într-adevăr, țara a trebuit să efectueze descentralizarea regională. Autoritățile locale existente au fost implicate în acest proces și au fost create regiunile de dezvoltare pentru a putea extinderea competențelor autorităților locale, deși nu au fost investite cu personalitate juridică la acest nivel. Aceste regiuni sunt mai mult văzute ca un instrument pentru a realiza politicile regionale, în scopul de a reduce dezechilibre teritoriale. Ele sunt, de asemenea, responsabile de gestionarea fondurilor UE. Puterea de decizie este distribuită pe cele două niveluri, cel central (Guvern, ministere, agențiile guvernamentale, unitățile administrației publice teritoriale) și cel local (municipii, consilii locale și județene). Actorii privați pot fi implicați în procesul decizional și procesul de implementare de către autoritățile locale, insă, utilizarea parteneriatelor public-privat rămâne limitată (Cuglesan, 2006). Există, de asemenea, o lipsă de implicare a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor locale.
Valoarea ecologică și vulnerabilitatea Deltei Dunării sunt recunoscute internațional. În ciuda eforturilor în vederea gestionării durabile a acestora procesul de guvernare rămâne problematic, cu mijloace de susbsistență “incriminate” și lipsa de participare a cetățenilor, chiar dacă dezbaterea socială este susținută activ de actori internaționali (mai ales după ce regiunea a fost inclusă în Patrimoniul Natural Mondial).
Organizația care administrează conservarea naturii și dezvoltarea durabilă în Delta Dunării este ARBDD, care se află sub autoritatea Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, și care este sprijinită din bugetul de stat, spre deosebire de majoritatea administrațiilor de rezervații naturale (citare). Instituția se compune din mai multe departamente (Biroul de Proiecte Internaționale; Serviciul de Inspecție și Pază Ecologică; Direcția de Reglememtare și Autorizării. etc.), dar atribuțiile sale se spurapun deseori cu cele locale, municipale și chiar județene (Van Assche, et al. 2011). Această neînțelegere a dus la o lipsă de încredere și de comunicare între aceste instituții.
Agenția Rezervației Biosferei Delta Dunării colaborează cu Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunarii (INCDDD), institut interdisciplinar de cercetare și are menirea, în primul rând, “de a efectua cercetări fundamentale și aplicative în domeniul ecologiei și protecției mediului, având ca scop fundamentarea managementului în Rezervația Biosferei Delta Dunării și în alte zone umede de interes național și internațional pentru conservarea biodiversității și pentru dezvoltarea durabilă”. Acest institut si-a extins de-a lungul anilor aria de competențe, mai ales datorită cooperării internaționale, oferind o imagine pozitivă asupra Deltei Dunării, în special asupra localnicilor, promovând caracterul de mozaic al comunităților de aici. Acest lucru ce ar putea cu siguranță să fie benefic pentru turismul din Delta Dunării, deși această viziune se află într-o oarecare contradicție cu cea promovată de ARBDD (Van Assche et al., 2011).
6.1 Perioada de programare 2000-2006
În perioada 2000 – 2006 România a beneficiat de asistență financiară nerambursabilă din partea Uniunii Europene prin intermediul a trei instrumente financiare de pre-aderare: PHARE, ISPA și SAPARD. Obiectivul general al acestor instrumente a fost, în esență, pregătirea României pentru aderarea la Uniunea Europeană.
PHARE s-a axat pe trei domenii majore de intervenție: dezvoltarea instituțională, sprijinirea infrastructurii în vederea adoptării și aplicării legislației comunitare, investiții în coeziune economică și socială. Implementarea programului PHARE respectă memorandumul de finanțare încheiat anual între autoritățile române și Comisia Europeană. Conform memorandumurilor de finanțare, proiectele finanțate în cadrul programului PHARE prevăd o perioadă de implementare de până la 3 ani. În perioada 2000 – 2006 bugetul alocat României prin programul PHARE a fost de aproximativ 1,6 mld €.
ISPA a finanțat proiecte din domeniul mediului și transporturilor în vederea alinierii României la standardele de infrastructură din Uniunea Europeană. În domeniul mediului, ISPA finanțează: tratarea apelor reziduale, întreținerea rezervelor de apă potabilă, administrarea deșeurilor solide și prevenirea poluării aerului. În domeniul transporturilor, programul ISPA a urmărit reabilitarea și dezvoltarea de căi ferate, drumuri (autostrăzi), porturi și aeroporturi. Conform aceleiași surse în perioada 2000 – 2006 România a beneficiat prin programul ISPA de o asistență financiară în valoare de aproximativ 1,4 mld €.
SAPARD sprijină implementarea măsurilor de pre-aderare în domeniul dezvoltării rurale. Obiectivul principal al programului SAPARD în România a fost transformarea agriculturii într-un domeniu performant bazat pe eficiență și dezvoltare durabilă. Domeniile principale de intervenție ale programului SAPARD au fost: îmbunătățirea calității produselor agricole și piscicole, îmbunătățirea infrastructurii rurale și agricole, dezvoltarea economică a zonelor rurale și dezvoltarea resurselor umane. În perioada 2000 – 2006, prin intermediul programului SAPARD, România a beneficiat de aproximativ 900 mld €.
Programul LIFE pentru țările candidate are două componente LIFE Mediu și LIFE Natura. Aceste două instrumente sunt funcționale în România din 1999 și finanțează proiecte ce tratează probleme specifice, locale de îmbunătățire, protecție sau conservare a calității mediului (LIFE Mediu) și a biodiversității (LIFE Natura). Dacă proiectele din cadrul componentei „Natura” vizează protecția diferitelor ecosisteme și specii de plante și animale, în cadrul componentei „Mediu” au fost desfășurate proiecte inovatoare privind: sistemul de avertizare în cadrul fenomenelor periculoase, dezvoltarea unor sisteme operative pentru studiul, monitorizarea și prognozarea impactului poluării, sensibilizarea populației în precolectarea selectivă a deșeurilor menajere, etc. Acest tip de proiecte vine în sprijinul măsurilor de infrastructură ale programului ISPA și contribuie la realizarea obiectivelor naționale de mediu.
În perioada 1999-2006, 40 de proiecte au fost aprobate, cu o contribuție totală a proiectului LIFE de aprox. 11,1 mil. Euro. Numai în 2005 au fost aprobate 7 proiecte în cadrul componentei LIFE-MEDIU și 6 proiecte în cadrul componentei LIFE-NATURA cu o valoare totală de 5,6 milioane Euro.
Tabel nr. 8 Proiecte LIFE în România (1999-2006)
Sursa Ex-Post evaluation of Projects and Activities financed under LIFE Programme
Până în anul 2005, nu a existat în mod oficial un plan integrat prin care sa fie stabilite strategiile și obiectivele care ar trebui să ducă la îmbunătațirea mediului și a componentei social-economice. Rapoartele privind starea mediului sunt redactate anual începând cu anul 2001 de către ARBDD și ilustrează situația existentă in teritoriu asupra componentei umane, economice sau environmental
Obiectivul Mediu
Pentru Delta Dunării activitățile desfășurate în perioada de programre 2000-2006 cu un impact asupra mediului și finanțare principală a UE sunt reduse numeric. Cele mai importante activități au fost desfășurate pentru conservarea și protejarea unor specii periclitate.
Tabel nr. 9 Proiecte LIFE 2000-2006 în Delta Dunării
Sursa * Ex-Post evaluation of Projects and Activities financed under LIFE Programme
** Programe și instrumente ale UE destinate țărilor cadidate din Centrul și Estul Europei
În ceea ce privește mediul și efectele pe care UE le-a avut asupra regiunii Deltei Dunării în perioada de programare 2000-2006, proiectele desfășurate nu se apropie de bugetul total inițial pus la dispoziție de UE. Cele mai importante efecte rămân cele dictate de legislația pe care România a fost nevoită sa o implementeze. Din informațiile puse la dispoziție de autoritățile responsabile, se poate concluziona că activitățile și proiectele care au ca scop protejarea reconstrucția ecologică, și conservarea mediului finanțate de către CJTulcea sau bugetul de stat sunt mai numeroase decât cele pentru care s-au accesat fondurile nerambursabile. Trebuie totuși luat în considerare faptul că fondurile europene, indiferent de instrumentul pus la dispoziție de UE, nu pot fi accesate în lipsa legislației adecvate (adică în conformitate cu cerințele UE) și a organismelor de implemenare, evaluare și monitorizare.
Pentru această perioadă nu există o strategie care să faciliteze accesarea fondurilor europene. De asemenea, nu au fost stabilite priorități și obiective care să coincidă cu obiectivele programelor europene de finanțare. Totodată, lipsa legislației clare a făcut dificilă și dezvoltarea activităților de voluntariat, iar lipsa organizațiilor neguvernamentale care pot fi eligibile pentru finanțare pentru proiecte de mediu a completat capacitatea redusă de atragere a fondurlor LIFE sau ISPA pentru mediu în perioada de programare 2000 – 2006.
În anul 2005 ARBDD a dezvoltat Master Planul RBDD pentru stabilirea unui cadru general care să integreze acțiunile desfășurate în domeniul protecției mediului și a dezvoltării comunităților locale. Printre obiectivele cu caracter permanent al acestui Plan de management sunt menționate și următoarele:
→ valorificarea durabilă a resurselor naturale regenerabile și reglementarea activităților economice,cu deosebire a celor tradiționale;
→ reconstrucția ecosistemelor deteriorate;
→ evaluarea și limitarea fenomenelor de poluare și a hazardelor naturale și antropice;
→ dezvoltarea sistemului informațional și a monitoringului integrat;
→ informarea și educația ecologică a publicului și a populației locale;
→ conservarea și valorificarea specificului etno-cultural a populației locale;
→ cooperarea cu organizațiile interne și internaționale; (Master Plan RBDD, 2005)
Tabel nr. 10 Proiecte PHARE desfășurate în RBDD între 2000-2006
Sursa CJTulcea
Tabel nr. 11 Proiecte în Rezervația Biosferei Delta Dunării între 2000-2006 realizate cu alte fonduri decât cele de la Uniunea Europeană
Sursa Rapoarte de activitate ARBDD între 2001-2006
Obiectivul Coeziune Economică și Socială
Pentru acest obiectiv finanțarea a fost acordată prin intermediul PHARE Coeziune Economică și Socială (CES). Câteva exemple de proiecte finanțate prin Phare CES sunt date în tabelul de mai jos. Majoritatea proiectelor au ca scop consultanța pentru diferite tipuri de activități și nu se poate spune că au un impact direct asupra teritoriului. În această perioadă nu au fost accesate fonduri pentru inițiative de anvergură care ar putea avea efecte pe termen lung sau a câror impact este simțit direct de populația Deltei.
Tabel nr. 12 Proiecte PHARE pentru Coeziune Economică și Socială desfășurate în RBDD între 2000-2006
Sursa CJTulcea
Obiectivul Dezvoltarea durabilă a turismului
În perioada de programare 2000-2006, cele mai multe proiecte finanțate de UE s-au desfășurat pentru promovarea turismului, informare turistică, creșterea capacității de cazare. Multe dintre aceste proiecte s-au realizat prin PHARE Cross Border Cooperation (CBC), în special cele destinate promovării Deltei Dunării ca destinație turistică. Rezultatele proictelor au un caracter extrem de local, acestea nu au capacitatea de a stimula la nivel de regiune turismul.
Tabel nr. 13 Proiecte desfășurate pentru Dezvoltarea Turismului între 2000-2006 în Delta Dunării
Sursa CJTulcea
Tabel nr. 14 Proiecte finanțate prin Programul SAPARD (2000-2006)
sursa Master Plan Delta Dunării, 2005
6.1 Perioada de programare 2007-2013
Integrarea României în UE a adus modificări substanțiale în modul de acordare a fondurilor europene, tipuri de proiecte și capacitatea de finanțare. Mijloacele financiare prin care se implementează Politica de Coeziune Economică și Socială a UE sunt instrumentele structurale : Fondurile Structurale (Fondul European de Dezvoltare Regională și Fondul Social European), și Fondul de Coeziune. Aceste 3 fonduri sunt cunoscute sub denumirea generică de Fonduri Structurale și de Coeziune (FSC). Fonduri complementare acestora sunt Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală și Fondul European pentru Pescuit.
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) susține dezvoltarea economică durabilă la nivel regional și local prin mobilizarea capacităților locale și diversificarea structurilor economice în domenii precum cercetare și dezvoltare tehnologică, inovare și antreprenoriat, societatea informațională, IMM-uri, protecția mediului, turism, energie.
Fondul Social European (FSE) contribuie la sporirea adaptabilității forței de muncă și a întreprinderilor, creșterea accesului pe piața forței de muncă, prevenirea șomajului, prelungirea vieții active și creșterea gradului de participare pe piața muncii a femeilor și a migranților, sprijinirea incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate și combaterea discriminării.
Fondul de Coeziune (FC) finanțează proiecte în domeniul protecției mediului și rețelelor de transport transeuropene, proiecte în domeniul dezvoltării durabile precum și proiecte care vizează îmbunătățirea managementului traficului aerian și rutier, modernizarea transportului urban, dezvoltarea și modernizarea transportului multimodal.
Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR) are ca scop creșterea competitivității în sectorul agricol, dezvoltarea mediului rural și îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale prin promovarea diversității activităților economice.
Fondul European pentru Pescuit (FEP) investește în dezvoltarea resurselor acvatice vii, în modernizarea ambarcațiunilor de pescuit și îmbunătățirea prelucrării și comercializării produselor piscicole. De asemenea, FEP sprijină implementarea strategiilor pentru dezvoltare durabilă a zonelor de coastă.
Fig. nr. 8 Schema Fondurilor Structurale și de Coeziune 2007-2013
sursa prelucrare după Fondurile Structurale și de Coeziune 2007-2013
Întreg teritoriul României este eligibil sub obiectivul “Convergență” deoarece PIB-ul per capita în fiecare regiune NUTS II este sub 75% din media UE-25. De asemenea, România a primit finanțare și în cadrul obiectivului “Cooperare Teritorială Europeană”, pentru acțiuni de cooperare transfrontalieră, transnațională și interregională.
Regiunea Deltei Dunării nu a reușit conform datelor disponibile să atragă nici în perioada de programare actuală fonduri europene pe măsura nevoilor existente în teritoriu. Deși fondurile UE pentru mediu, dezvoltare rurală sau pentru zone defavorizate sunt substanțiale, foarte puține proiecte au fost implementate în această perioadă și, și mai puține au avut rezonanță. Numeroase programe destinate reconversiei profesionale și economice a Deltei, precum Programul Operațional pentru Pescuit au fost blocate pentru întreaga perioadă de finanțare ca urmare a neregulilor semnalate de comisiile de monitorizare: ineficiență, proceduri multiple și greoaie, lipsa de informare și transparență. Delta Dunării nu are încă un sistem funcțional de colectare a deșeurilor, deși acestă facilitate este finanțată prin POS Mediu. Totodată, una dintre cele mai acute probleme cu care se confruntă populația Deltei este lipsa apei, atât potabilă cât și menajeră, situație asociată inevitavil și de inexistența unui sistem de salubrizare, fapt ce poate reprezenta oricând sursa unor riscuri sau probleme legate de sănătatea locuitorilor.
Obiectivul Mediu
Cu toate că bugetul total al POS Mediu a fost de aproximativ 5,6 miliarde Euro pentru această perioadă, foarte puține proiecte au fost derulate. În perioada de programare 2007-2013 au fost continuate proiectele de conștientizare, fără un impact direct asupra teritoriului. Având în vedere faptul că multe din proiectele începute în această perioadă sunt încă în desfașurare nu se poate cuantifica rezultatul lor. RBDD participat între 2007-2013 în cadrul POS Mediu la Axa prioritară 4, Sector protecția naturii, dar și în cadrul CBC. Proiectele finanțate în acest sector vizează asigurarea unui management corespunzător al ariilor protejate și stoparea degradării biodiversității și a resurselor naturale. Pentru Axa Prioritara 4 contribuția financiară a Uniunii Europene poate ajunge până la 80% din valoarea eligibilă a proiectului, cofinanțarea de 20% fiind asigurată din bugetul național.
Tabel nr. 15 Proiecte desfășurate pentru mediu în RBDD între 2007-2013
Sursa CJTulcea
Prin POS mediu, axa prioritară 1 s-a realizat reabilitarea sistemelor de alimentare cu apǎ potabilǎ și a celor de canalizare – epurare apǎ apǎ uzatǎ din aglomerǎrile Tulcea, Isaccea, Mǎcin și Sulina, în scopul conformǎrii cu obiectivele asumate prin Tratatul de aderare precum și cu obiectivele POS Mediu.
Obiectivul Coeziune economică și socială
Tabel nr. 16 Proiecte desfășurate în RBDD între 2007-2013
Sursa CJTulcea
Contribuția fondurilor structurale la dezvoltarea economică și socială a regiunii este foarte mică, comparativ cu restul Regiunii de Dezvoltare. Proiectul de modernizare a infrastructurii de acces către zona turistică a avut ca scop creșterea gradului de acces și mobilitate a populației în zona turistică Murighiol– Uzlina Dunavăț – Lacul Razim. prin modernizarea infrastructurii rutiere a drumurilor judetene, incluse în traseu (drumul Tulcea – Murighiol, strada principalã din Mahmudia pânã la Dunãre, drumul Murighiol – Dunavãt si drumul pânã la debarcaderul Murighiol), în vederea dezvoltãrii economice la nivelul Regiunii Sud-Est. Proiectul ce corespunde POSDRU Axa 5 – Promovarea sustenabilitătii pe termen lung a zonelor rurale în ceea ce privește deyvoltarea resurselor umane și ocuparea forței de muncădin mediul rural a desfașurat următoarele activități:
Instruire gratuitã în “dezvoltare antreprenorialã”
Instruire gratuitã în meserii cerute pe piața muncii
Consiliere de carierã și mediere
Târguri de locuri de muncă
Oferte de muncã pentru șomerii din mediul rural
Nu se cunosc comunele sau satele în care s-au desfășurat aceste activități și nici dacă rezultatele proiectului au fost sau nu notabile.
Obiectivul Dezvoltarea durabilă a turismului
Tabel nr. 17 Proiecte desfășurate în RBDD între 2007-2013
Sursa CJTulcea
Proiectele pentru dezvoltarea turismului dezvoltate prin finanțare nerambursabilă sunt, probabil cele mai comune tipuri de cereri de finanțare. Cu toate astea, cu o contribuție mai mică sau mai mare a acestor investiții, numărul turiștilor (în special cei străini) ce vizitează Delta Dunării este din ce în ce mai mare. În ultimii ani autoritățile au început să iși manifeste interesul față de transformarea Deltei Dunării într-o destinație turistică care să atragă pe de o parte turiștii, iar pe de alta fondurile europene pentru astfel de regiuni. Astfel, o serie de programe cu caracter cultural au început să prindă contur în Delta Dunării, altele să fie readuse la viață. Totuși, multe dintre proiectele ce vizează intensificarea numărului de turiști nu sunt nici sustenabile, nici pe termen lung, iar multe dintre ele nu au fost valorificate niciodată din cauza unei gestiuni deficitare. Acesta este și cazul amenajărilor făcute în orașul Sulina, pentru modernizarea plajei. Lucrările pentru plaja Sulina au început în anul 2010 fiind intens contestate. Imediat după demararea lucrărilor, România a primit un advertisment de la Comisia Europeană prin care se atrăgea atenția că Sulina este sit Natura 2000 și se află sub protecția directivelor “Păsări și Habitate” ale UE. Drumul care duce chiar până pe plajă se termină brusc, mașinile ajungând cu ușurință pe plaja. Proiect de constructie a unor spatii de recreere pentru turisti si a unui centru de sanatate, care a fost blocat de ecologiști pentru 5 ani este acum, la câțiva ani de la începere abandonat. Printre ultimele plaje sălbatice din Europa, plaja Sulina este vizată de mulți ani de investitori, care vor să transforme zona în stațiune turistică modernă.
Încercarea de amenajare a orașului Sulina nu a tinut cont de restricțiile care se impun prin recunoașterea regiunii ca Rezervație a Biosferei, și nici de directivele europene care sunt foarte specifice în ceea ce privește ariile protejate și activitățile care se pot desfășura în limita acestora. Totodată, principiile dezvoltările sustenabile a mediului, a tursmului nu au fost luate deloc în seamă (acest lucru este lesne de observat prin tipul de investiții preferate), și au fost alese variantele care, deși poate ar putea să ridice economic zona, nu sunt decât soluțiii pe termen scurt având drept consecință distrugerea iremediabilă a mediului.
RECOMANDĂRI
Impactul UE asupra dezvoltării teritoriale a Deltei Dunării este condiționat de capacitatea regiunii de a atrage fonduri europene. Imaginea descrisă mai sus reflectă situația tuturor regiunilor de dezvoltare. Cu toate că este membru UE din 2007, primind astfel 19,2 Meuro alocate de la bugetul UE pentru perioada de programare 2007-2013, pentru a fi reduse disparitățile teritoriale dintre regiuni și restul teritoriului UE, România nu a beneficiat de această oportunitate, devenind una dintre țările cu cea mai mică rată a absorției.
Un aspect important care ar putea contribui foarte mult la creșterea ratelor de absorbție și implicit efecte în teritoriu, ar fi îmbunătățirea echilibrului între puterea de cele trei niveluri – local, regional și național. Un astfel de scenariu ar transforma nivelul regional intr-unul administrativ, transferând astfel competențele și responsabilitățile de la nivel central, făcând astfel posibil ca regiunile să aplice singure pentru finanțarea din partea UE. Această reformă ar putea, de asemenea să semnaleze măsurile care sunt luate pentru o dezvoltare de tip II a guvernanței pe mai multe niveluri.
Resursele umane și capacitatea instituțională reprezintă aspecte importante care trebuie luate în considerare pentru creșterea ratei de absorție. În primul rând, consolidarea sistemului instituțional ar aduce îmbunătățiri importante în ceea ce privește transparența, responsabilitatea, eficienta proiectelor aprobate și implementate.
Pentru atingerea obiectivului mediu este necesară implementarea responsabilă a directivelor și asumarea strategiilor înaintate de autotitățile regionale. România a fost deseori criticată pentru o transpunere care modifică susbtanțial obiectivele UE în ceea ce privește mediul, de exemplu.
Dezvoltarea sustenabilă a turismului trebuie sa devină prioritate, mai ales în condițiile în care dezvoltarea necontrolată care tinde să amenințe atât biodiversitatea deltei, cât și identitatea ei, este unicul mod în care atât autoritățile locale și regionale cât și prestatorii de servicii înțeleg să facă turism. Este necesar să se ia în considerare la eliberarea avizelor de construcții, de exemplu, ca viitoarea construcție să păstreze specificul Deltei, atât ca aspect, materiale folosite, cât și ca activități ce vor urma să fie desfășurate acolo.
CONCLUZII
La nivel regional, chiar local influența UE este mai puțin sesizabilă, cu siguranță și mai greu de identificat în teren în cazul ariilor protejate care, pe lângă legislația națională mai sunt protejate și de cea europeană. Cu toate astea, Delta Dunării este un areal cu potențial foarte mare în atragerea fondurilor europene. Lucrarea de față a arătat că, chiar dacă România a trecut deja prin două perioade majore de finanțare, efectele fondurilor puse la dispoziție de UE încă nu sunt vizibile.
În perioada comunistă, Delta Dunării era cunoscută în afara granițelor numai de către persoanele care aveau un interes deosebit pentru natură. Societățile puternic industrializate, România, Ungaria, Serbia, Bulgaria, au cauzat probleme grave de mediu care au avut în final un impact semnificativ în Delta Dunării. Chiar dacă unele areale din Delta Dunăriisunt protejate din 1972 (Pădurea Letea), nu a existat nici o lege pentru a proteja întraga zonă, drept urmare, degradarea mediului înconjurător a fost destul de severă. Mai mult, proiectele de infrastructură care au fost inițiate pentru a sprijini dezvoltarea economică ( baraje, canalizare), de îmbunătățiri funciare și activități agricole au schimbat considerabil ecosistemele din Delta Dunării. După 1989, Delta a primit mai multe statute internaționale, iar începând cu perioada de pre-ascensiune a României la UE este protejată și de legislația europeanâ.
Transpunerea directivelor europene în legislația națională s-a dovedit a fi o provocare pentru sistemul românesc centralizat. “Nepotrivirea” dintre politicile, procesele și instituțiile europene a creat o presiune de adaptare la noile cerințe, fiind nevoie de ajustarea politicilor existente, sau, în unele cazuri de o modificare substanțială, pentru a se putea adapta presiunii create de Europenizare. Un caz concret este dat de Directiva Habitate și Păsări. Punerea în aplicare a acestor două directive a necesitat desemnarea siturilor Natura 2000. Anterior, România nu a avut un sistem național unic de clasificare a habitatelor, și nici o agenție sau un departament special care să aibă în răspundere aceste arii. Prin urmare, a fost nevoie de o reorganizare a agențiilor de mediu, proces îngreunat foarte mult din cauza lipsei de specialiști, disponibilitatea limitată a resurselor umane profesionale, toate acestea corelate cu lipsa de experiență.
Rezultatele în ceea ce privește impactul UE pentru cele trei sectoare (mediu, CES, turism) nu sunt satisfăcătoare, o dată datorită lipsei de informații clare, centralizate, transparente și mai apoi pentru că nu există nici un raport post-execuție în care să fie precizate beneficiile proiectului, grupurile țintă și cum poate fi exploatat în continuare proiectul.
BIBLIGRAFIE
BACHE, I. (2005), "Europeanization and Britain: Towards Multi-Level Governance?". Online la: http://aei.pitt.edu/3158/, accesat la data 20 iunie 2013
Bache, I. (2008), Europeanization and Multilevel Governance; Cohesion Policy in the European Union and Britain, Lanham, MD: Rowman and Littlefield.
Bache, I. (2010), Europeanization and multi-level governance: EU cohesion policy and pre-accession aid in Southeast Europe, Southeast European and Black Sea Studies, vol. 10, issue 1, pp 1-12
Bache, I., Jordan, A. (2006), Europeanization and domestic change, în I. Bache and Jordan A. (eds), The Europeanization of British Politics, Basingstoke: Palgrave Macmillan, pp. 17–36.
Bache, I., Andreou, G., Atanasova, G., Tomsic D. (2011), Europeanization and multi-level governance in south-east Europe: the domestic impact of EU cohesion policy and pre-accession aid, Journal of European Public Policy, 18:1, 122-141
Bache, I., & Flinders, M.V. (2004), Multi-level governance. Oxford, Oxford University Press.
Boncea, M., Pensiuc, T. (2005), Descentralizarea – element de bază al reformei administrației publice din România, lucrare presentată în cadrul Conferinței Internaționale Administrația publică la începutul celui de-al III-lea mileniu. Diseminarea celor mai bune practici în România, București 21-22 nov. 2005 online la http://www.admpubl.snspa.ro/fisiere/japonia/Descentralizarea%E2%80%93element%20de%20baza%20al%20reformei%20administratiei%20publice%20din%20Romania%20Tudor%20Pendiuc%20si%20Mariana%20Boncea.pdf, accesat la data de 25 august 2013
Chiriac, C. (2009), Emergența modelului guvernanței multi-nivel în România, Revista Transilvană de Științe Administrative 1 (23)/2009, pp. 5-18 online la: http://rtsa.ro/files/RTSA%201(23)%202009%20-%201Chiriac.pdf, accesat la data de 25 august 2013
Constantin, Daniela, L. (2005), în The European Affairs Book, 2005, Regional Development in Romania-Institutional Changes and future challenges, Project financed by EU
Cuglesan, N. (2006), Multi-level governance in the EU: What Model for Romania?, Journal of Foreign Policy of Moldova, issue 10, online la: www.ceeol.com
Damian, N., Dumitrescu, B. (2009), Sustainable development prospects for the Danube Delta rural communities, Romanian Journal of Geography Vol. 53, (2), online la: http://www.rjgeo.ro/atasuri/revue%20roumaine_53_2/N.%20Damian,%20B.%20Dumitrescu.pdf
Dobre, Ana, M. (2010), Europeanization and new patterns of multi‐level governance in Romania, Southeast European and Black Sea Studies, 10:1, 59-70
Dobrescu, P. (2007), Globalizare și integrare europeană, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, Facultatea de Comunicare și Relații Publice online la http://ro.scribd.com/doc/147586983/curs-GIE
Fota, C. (2007), Integrarea României în Uniunea Europeană: manual universitar. Craiova, Sitech.
Gâştescu, P. (2008), Delta Dunării: Rezervaţie a biosferei. Bucureşti: Ed. CD Press
Ghiolțan, C. (2011), Descentralizare și politici regionale. Suport de curs. online la http://www.apubb.ro/wp-content/uploads/2011/02/Politici_regionale_Suport_de_curs.pdf
Hooghe, L. (1996), Cohesion Policy and European Integration: Building Multi-Level Governance, Oxford: Oxford University Press.
Hooghe, L., Marks, G. (2001), Multi-Level Governance and European Integration, Oxford
Hurjui, Marcela-Cristina (2008), Romania Cohesion Policy, The Annals of the “Ștefan cel Mare“ University Suceava. Fascicle of the Faculty of the Economics and Public Administration, no.8
Iancu, A., & Simion, E. (2003), Dezvoltarea economică a României: competitivitatea și integrarea în Uniunea Europeană. București, Editura Academiei Române.
Ionita. S., (2003), Halfway there. Assessing the intergovernmental fiscal equalization in Romania, Bucharest, SAR Publication 25, http://www.sar.org.ro/files_h/docs/ publications_wp/sar_wp25.pdf
Încalţărău,C., & Maha, S., S., (2010). Romania's EU accession impact on the development of romanian economy. University of Iasi. online la: http://cse.uaic.ro/WorkingPapers/articles/CESWP2010_I1_INC.pdf
Joseph, Joseph S. (2006), Introduction: Turkey at the threshold of the EU, in Joseph, Joseph S. (ed.) Turkey and the European Union : internal dynamics and external challenges, Basingstoke [England]; New York: Palgrave Macmillan.
Koyano, M. (2008), The significance of the Convention on Environmental Impact Assessment in a Transboundary Context (Espoo Convention) in international environmental law: examining the implications of the Danube Delta case. Impact Assessment and Project Appraisal. 26, 299-314.
Ladrech, Robert (1994), The Europeanization of Domestic Politics and Institutions: The Case of France, Journal of Common Market Studies, vol. 32, no. 1, pp. 69-88.
Muntean M.C., Nistor C., Nistor R. (2009), Competitiveness of Romania’s South-East Region in the European Context. Economics and Applied Informatics, 2, 323-226 retrieved from http://www.ann.ugal.ro/eco/Doc2009_2/Muntean_Nistor_Nistor.pdf on December 1, 2012
Nichersu, I., Eugenia Iacovici (1996), Aplicații ale proiectării asistate de calculator în statistica populației umane din Rezervația Biosferei Delta Dunării, Analele Ștințifice ale Institutului de Cercetare Proiectare Delta Dunării, vol. V, nr. 2, Institutul de informare și documentare – Atelierul de Imprimare, Institutul de Cercetare și Proiectare Delta Dunării, Tulcea
Noaje, I., & Turdeanu, L. (2008), Remote Sensing Monitoring of Environmental Changes in the Danube Delta and the Coast Area of the Black Sea. International Archives of Photogrammetry Remote Sensing and Spatial Information Sciences. 37, 791-796
Popovici, I., Grigore, M., Marin, I., Velcea, I. (1984), Podișul Dobrogei și Delta Dunării – Natură, om, economie, Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Réka Ladó-Burista (2011), Reorganizarea regională a României. Délkelet Európa – South-East Europe International Relations Quarterly, Vol. 1. Nr. 1. 19 p.
Schakel, A., Hooghe, L., Marks G., (2012), Multilevel Governance and the State, chapter for inclusion in The Oxford Handbook on Transformation of the Stare, Oxford Universitz Press.
Schifirneț, C. (2011), The Europeanization of the Romanian Society and the Tendential Modernity, Journal of Comparative Research in Anthropology and Sociology Vol. I, No. 1, Spring 2011
Schimmelfennig, F. and Sedelmeier, U. (eds) (2005), The Europeanization of Central and Eastern Europe, Ithaca, NY: Cornell University Press.
Trofin, Laura (2008), Multi-level Governance and the Management of Structural Funds for regional development in Romania, Inaugural-Dissertation zur Erlangung des Doktorgrades der Philosophischen Fakultät der Westfälischen Wilhelms-Universität zu Münster online la: http://d-nb.info/996405984/34
Van Assche, K., Beunen, R., Jacobs, J. and Teampau, P. (2011), Crossing trails in the marshes: rigidity and flexibility in the governance of the Danube Delta, Journal of Environmental Planning and Management, vol. 54, issue 8, pp 997-1018
Van Assche, K., Beunen, R., Jacobs, J. and Teampau, P. (2011), Delineating Locals: Transformations of Knowledge/Power and the Governance of the Danube Delta, Journal of Environmental Policy and Planning, vol.13, issue 1, pp 1-21
Documente
Carta Verde. Politica de dezvoltare regională în România (1997), Guvernul României și Comisia Europeană, Programul Phare,
European Neighbourhood & Partnership Instrument Cross-Border Cooperation Strategy Paper 2007-2013 Indicative Programme 2007-2010, online la http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/country/enpi_cross-border_cooperation_strategy_paper_en.pdf
Ex-Post evaluation of Projects and Activities financed under LIFE Programme, online la http://ec.europa.eu/environment/life/publications/lifepublications/evaluation/documents/eval_romania.pdf accesat la 09 septembrie 2013
Îndrumar Fondurile Structurale și de Coeziune 2007-2013, online la: http://www.anamob.ro/fonduri/fonduri_structurale.pdf
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor Programul Operațional Regional 2007- 2013, online la http://www.mdrl.ro/_documente/POR/POR_august_07.pdf
Plan de Amenajare Teritoriala Zonala Delta Dunarii (2008), online la http://www.mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/patz_delta_dunarii/CD_Predare1.1/Memoriu_final.pdf
Politica de dezvoltare regională online la http://www.ier.ro/documente/formare/Politica_regionala.pdf
Raport privind monitorizarea gestionării fondurilor structurale în România (2008) Crearea unei rețele naționale de ONG-uri pentru a monitoriza integritatea de utilizare a fondurilor structurale în România, online la: http://www.fonduricomunitare.ro/RMonitorizare.pdf
Raport privind starea mediului în Rezervația Biosferei Delta Dunării (2007), Ministerul Mediului, Tulcea
Raport privind starea mediului în Rezervația Biosferei Delta Dunării (2009), Ministerul Mediului, Tulcea
Raport privind starea mediului în Rezervația Biosferei Delta Dunării (2010), Ministerul Mediului, Tulcea
Raport privind starea mediului în Rezervația Biosferei Delta Dunării (2011), Ministerul Mediului, Tulcea
Raport privind starea mediului în Rezervația Biosferei Delta Dunării (2012), Ministerul Mediului și schimbărilor climatice, Tulcea
Seria Micromonografii Politici Europene (2003), Politica de dezvoltare regională, Proiectul Phare RO 0006.18.02 – Formarea funcționarilor publici din administrația locală în afaceri europene și managementul ciclului de proiect, implementat de Institutul European din România în colaborare cu human dynamics.
Strategiei de Dezvoltare a Deltei Dunării pentru perioada 2011-2015 online la http://www.mai.gov.ro/Documente/Transparenta%20decizionala/Anexa%201_%20HG%20strategia%20Deltei%20Dunarii.pdf
Legi
Legea 151/1998 privind dezvoltarea regională în România, în Monitorul Oficial al României nr. 265/1998
Legea – Cadru privind descentralizarea nr. 339/2004
Legea cadru a descetralizarii L. 195/2006
Lege nr.340 din 12 iulie 2004 privind instituția prefectului
Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 „privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS)“ adoptat la 26 mai 2003 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene
Pagini web consultate
http://www.adrse.ro/
www.dddbra.ro
www.mae.ro
www.posmediu,ro
www.mdrt.ro
http://www.mai.gov.ro
www.cjtulcea.ro
http://wwf.panda.org
http://www.indd.ro
http://www.ugir1903.org
http://www.eu4journalists.eu
http://www.fonduri-structurale.ro
http://www.prefecturatulcea.ro
http://www.inforegio.ro
http://www.mmediu.ro
http://old.madr.ro
http://www.ramsar.org
http://e-deltadunarii.ro/
http://eufinantare.info/po/agentii_regionale.html
BIBLIGRAFIE
BACHE, I. (2005), "Europeanization and Britain: Towards Multi-Level Governance?". Online la: http://aei.pitt.edu/3158/, accesat la data 20 iunie 2013
Bache, I. (2008), Europeanization and Multilevel Governance; Cohesion Policy in the European Union and Britain, Lanham, MD: Rowman and Littlefield.
Bache, I. (2010), Europeanization and multi-level governance: EU cohesion policy and pre-accession aid in Southeast Europe, Southeast European and Black Sea Studies, vol. 10, issue 1, pp 1-12
Bache, I., Jordan, A. (2006), Europeanization and domestic change, în I. Bache and Jordan A. (eds), The Europeanization of British Politics, Basingstoke: Palgrave Macmillan, pp. 17–36.
Bache, I., Andreou, G., Atanasova, G., Tomsic D. (2011), Europeanization and multi-level governance in south-east Europe: the domestic impact of EU cohesion policy and pre-accession aid, Journal of European Public Policy, 18:1, 122-141
Bache, I., & Flinders, M.V. (2004), Multi-level governance. Oxford, Oxford University Press.
Boncea, M., Pensiuc, T. (2005), Descentralizarea – element de bază al reformei administrației publice din România, lucrare presentată în cadrul Conferinței Internaționale Administrația publică la începutul celui de-al III-lea mileniu. Diseminarea celor mai bune practici în România, București 21-22 nov. 2005 online la http://www.admpubl.snspa.ro/fisiere/japonia/Descentralizarea%E2%80%93element%20de%20baza%20al%20reformei%20administratiei%20publice%20din%20Romania%20Tudor%20Pendiuc%20si%20Mariana%20Boncea.pdf, accesat la data de 25 august 2013
Chiriac, C. (2009), Emergența modelului guvernanței multi-nivel în România, Revista Transilvană de Științe Administrative 1 (23)/2009, pp. 5-18 online la: http://rtsa.ro/files/RTSA%201(23)%202009%20-%201Chiriac.pdf, accesat la data de 25 august 2013
Constantin, Daniela, L. (2005), în The European Affairs Book, 2005, Regional Development in Romania-Institutional Changes and future challenges, Project financed by EU
Cuglesan, N. (2006), Multi-level governance in the EU: What Model for Romania?, Journal of Foreign Policy of Moldova, issue 10, online la: www.ceeol.com
Damian, N., Dumitrescu, B. (2009), Sustainable development prospects for the Danube Delta rural communities, Romanian Journal of Geography Vol. 53, (2), online la: http://www.rjgeo.ro/atasuri/revue%20roumaine_53_2/N.%20Damian,%20B.%20Dumitrescu.pdf
Dobre, Ana, M. (2010), Europeanization and new patterns of multi‐level governance in Romania, Southeast European and Black Sea Studies, 10:1, 59-70
Dobrescu, P. (2007), Globalizare și integrare europeană, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, Facultatea de Comunicare și Relații Publice online la http://ro.scribd.com/doc/147586983/curs-GIE
Fota, C. (2007), Integrarea României în Uniunea Europeană: manual universitar. Craiova, Sitech.
Gâştescu, P. (2008), Delta Dunării: Rezervaţie a biosferei. Bucureşti: Ed. CD Press
Ghiolțan, C. (2011), Descentralizare și politici regionale. Suport de curs. online la http://www.apubb.ro/wp-content/uploads/2011/02/Politici_regionale_Suport_de_curs.pdf
Hooghe, L. (1996), Cohesion Policy and European Integration: Building Multi-Level Governance, Oxford: Oxford University Press.
Hooghe, L., Marks, G. (2001), Multi-Level Governance and European Integration, Oxford
Hurjui, Marcela-Cristina (2008), Romania Cohesion Policy, The Annals of the “Ștefan cel Mare“ University Suceava. Fascicle of the Faculty of the Economics and Public Administration, no.8
Iancu, A., & Simion, E. (2003), Dezvoltarea economică a României: competitivitatea și integrarea în Uniunea Europeană. București, Editura Academiei Române.
Ionita. S., (2003), Halfway there. Assessing the intergovernmental fiscal equalization in Romania, Bucharest, SAR Publication 25, http://www.sar.org.ro/files_h/docs/ publications_wp/sar_wp25.pdf
Încalţărău,C., & Maha, S., S., (2010). Romania's EU accession impact on the development of romanian economy. University of Iasi. online la: http://cse.uaic.ro/WorkingPapers/articles/CESWP2010_I1_INC.pdf
Joseph, Joseph S. (2006), Introduction: Turkey at the threshold of the EU, in Joseph, Joseph S. (ed.) Turkey and the European Union : internal dynamics and external challenges, Basingstoke [England]; New York: Palgrave Macmillan.
Koyano, M. (2008), The significance of the Convention on Environmental Impact Assessment in a Transboundary Context (Espoo Convention) in international environmental law: examining the implications of the Danube Delta case. Impact Assessment and Project Appraisal. 26, 299-314.
Ladrech, Robert (1994), The Europeanization of Domestic Politics and Institutions: The Case of France, Journal of Common Market Studies, vol. 32, no. 1, pp. 69-88.
Muntean M.C., Nistor C., Nistor R. (2009), Competitiveness of Romania’s South-East Region in the European Context. Economics and Applied Informatics, 2, 323-226 retrieved from http://www.ann.ugal.ro/eco/Doc2009_2/Muntean_Nistor_Nistor.pdf on December 1, 2012
Nichersu, I., Eugenia Iacovici (1996), Aplicații ale proiectării asistate de calculator în statistica populației umane din Rezervația Biosferei Delta Dunării, Analele Ștințifice ale Institutului de Cercetare Proiectare Delta Dunării, vol. V, nr. 2, Institutul de informare și documentare – Atelierul de Imprimare, Institutul de Cercetare și Proiectare Delta Dunării, Tulcea
Noaje, I., & Turdeanu, L. (2008), Remote Sensing Monitoring of Environmental Changes in the Danube Delta and the Coast Area of the Black Sea. International Archives of Photogrammetry Remote Sensing and Spatial Information Sciences. 37, 791-796
Popovici, I., Grigore, M., Marin, I., Velcea, I. (1984), Podișul Dobrogei și Delta Dunării – Natură, om, economie, Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Réka Ladó-Burista (2011), Reorganizarea regională a României. Délkelet Európa – South-East Europe International Relations Quarterly, Vol. 1. Nr. 1. 19 p.
Schakel, A., Hooghe, L., Marks G., (2012), Multilevel Governance and the State, chapter for inclusion in The Oxford Handbook on Transformation of the Stare, Oxford Universitz Press.
Schifirneț, C. (2011), The Europeanization of the Romanian Society and the Tendential Modernity, Journal of Comparative Research in Anthropology and Sociology Vol. I, No. 1, Spring 2011
Schimmelfennig, F. and Sedelmeier, U. (eds) (2005), The Europeanization of Central and Eastern Europe, Ithaca, NY: Cornell University Press.
Trofin, Laura (2008), Multi-level Governance and the Management of Structural Funds for regional development in Romania, Inaugural-Dissertation zur Erlangung des Doktorgrades der Philosophischen Fakultät der Westfälischen Wilhelms-Universität zu Münster online la: http://d-nb.info/996405984/34
Van Assche, K., Beunen, R., Jacobs, J. and Teampau, P. (2011), Crossing trails in the marshes: rigidity and flexibility in the governance of the Danube Delta, Journal of Environmental Planning and Management, vol. 54, issue 8, pp 997-1018
Van Assche, K., Beunen, R., Jacobs, J. and Teampau, P. (2011), Delineating Locals: Transformations of Knowledge/Power and the Governance of the Danube Delta, Journal of Environmental Policy and Planning, vol.13, issue 1, pp 1-21
Documente
Carta Verde. Politica de dezvoltare regională în România (1997), Guvernul României și Comisia Europeană, Programul Phare,
European Neighbourhood & Partnership Instrument Cross-Border Cooperation Strategy Paper 2007-2013 Indicative Programme 2007-2010, online la http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/country/enpi_cross-border_cooperation_strategy_paper_en.pdf
Ex-Post evaluation of Projects and Activities financed under LIFE Programme, online la http://ec.europa.eu/environment/life/publications/lifepublications/evaluation/documents/eval_romania.pdf accesat la 09 septembrie 2013
Îndrumar Fondurile Structurale și de Coeziune 2007-2013, online la: http://www.anamob.ro/fonduri/fonduri_structurale.pdf
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor Programul Operațional Regional 2007- 2013, online la http://www.mdrl.ro/_documente/POR/POR_august_07.pdf
Plan de Amenajare Teritoriala Zonala Delta Dunarii (2008), online la http://www.mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/patz_delta_dunarii/CD_Predare1.1/Memoriu_final.pdf
Politica de dezvoltare regională online la http://www.ier.ro/documente/formare/Politica_regionala.pdf
Raport privind monitorizarea gestionării fondurilor structurale în România (2008) Crearea unei rețele naționale de ONG-uri pentru a monitoriza integritatea de utilizare a fondurilor structurale în România, online la: http://www.fonduricomunitare.ro/RMonitorizare.pdf
Raport privind starea mediului în Rezervația Biosferei Delta Dunării (2007), Ministerul Mediului, Tulcea
Raport privind starea mediului în Rezervația Biosferei Delta Dunării (2009), Ministerul Mediului, Tulcea
Raport privind starea mediului în Rezervația Biosferei Delta Dunării (2010), Ministerul Mediului, Tulcea
Raport privind starea mediului în Rezervația Biosferei Delta Dunării (2011), Ministerul Mediului, Tulcea
Raport privind starea mediului în Rezervația Biosferei Delta Dunării (2012), Ministerul Mediului și schimbărilor climatice, Tulcea
Seria Micromonografii Politici Europene (2003), Politica de dezvoltare regională, Proiectul Phare RO 0006.18.02 – Formarea funcționarilor publici din administrația locală în afaceri europene și managementul ciclului de proiect, implementat de Institutul European din România în colaborare cu human dynamics.
Strategiei de Dezvoltare a Deltei Dunării pentru perioada 2011-2015 online la http://www.mai.gov.ro/Documente/Transparenta%20decizionala/Anexa%201_%20HG%20strategia%20Deltei%20Dunarii.pdf
Legi
Legea 151/1998 privind dezvoltarea regională în România, în Monitorul Oficial al României nr. 265/1998
Legea – Cadru privind descentralizarea nr. 339/2004
Legea cadru a descetralizarii L. 195/2006
Lege nr.340 din 12 iulie 2004 privind instituția prefectului
Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 „privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS)“ adoptat la 26 mai 2003 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene
Pagini web consultate
http://www.adrse.ro/
www.dddbra.ro
www.mae.ro
www.posmediu,ro
www.mdrt.ro
http://www.mai.gov.ro
www.cjtulcea.ro
http://wwf.panda.org
http://www.indd.ro
http://www.ugir1903.org
http://www.eu4journalists.eu
http://www.fonduri-structurale.ro
http://www.prefecturatulcea.ro
http://www.inforegio.ro
http://www.mmediu.ro
http://old.madr.ro
http://www.ramsar.org
http://e-deltadunarii.ro/
http://eufinantare.info/po/agentii_regionale.html
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Impactul Uniunii Europene Asupra Dezvoltarii Teritoriale In Romania. Studiu de Caz Delta Dunarii (ID: 107041)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.