Imaginea Romaniei Si A Romanilor In Presa Elvetiana

CUPRINS

INTRODUCERE

BRANDINGUL

Brandingul de țară

Branding de națiune

Brandingul de destinație

Poziționare

Publicitatea în turism

România și brandul de țară

Rolul mediei în construirea imaginii de țară

TURISMUL ROMÂNESC- analiza situației actuale

Analiza SWOT a turismului românesc

Vizibilitatea turismului românesc pe piața internațională

Turiștii străini în România

Analiza concurenței

CONFEDERAȚIA ELVEȚIANĂ

Scurtă prezentare

Mass – media elvețiene

Obiceiul de călătorie al cetățeanului elvețian

Vizibilitatea turismului românesc pe piața elvețiană

Turistul elvețian în România

STUDIU DE CAZ

IMAGINEA ROMÂNIEI ȘI A ROMÂNILOR ÎN PRESA ELVEȚIANĂ

Imaginea României și a românilor în presa elvețiană – metodologie

Imaginea României și a românilor în presa elvețiană – rezultate

Oaza cerșetorilor – documentarul despre viața cerșetorilor români de la Laussane

PERCEPȚIA ELVEȚIENILOR ASUPRA ROMÂNIEI ȘI A ROMÂNILOR

Metodologia cercetării

Rezultatele cercetării

TURISMUL ROMÂNESC – SUB OCHII SPECIALIȘTILOR

Interviul calitativ

Rezultetele

SOLUȚII

Soluții de îmbunătățire a imaginii României pe piața elvețiană

Strategii de promovare a turismului românesc în Confederația Elvețiană

PRODUSUL: TURISMUL RURAL

CONCLUZII

10. Referințe bibliografice

11. Anexe

BRAND și BRANDING

Competiția pe piața turistică s-a schimbat deoarece lumea devine tot mai mică din cauza globalizării, ceea ce înseamnă că a crescut concurența pentru toată lumea și, prin urmare, cel mai important lucru de pe piață este, în prezent, felul în care un produs sau un serviciu se diferențiază de celelalte.

Astăzi branding este folosit pentru aproape orice, de la produse, organizații și până la locuri. În zilele noastre branding este un element vital pentru toate companiile și organizațiile. Fără branding este de-a dreptull imposibil pentru o companie sau un produs să se diferențieze de restul competiției. Consumatorii sunt de-a dreptul sufocați oferte, așadar pentru ca un produs să le atragă atenția trebuie să fie diferit. Același principiu al diferențieri se aplică și în cazul destinațiilor de vacanță. Locurile unde aleg să-și petreacă puținul timp liber pe care îl au trebuie să fie diferite.

De-alungul istoriei publicității au existat mai multe încercări de definire a brand-ului și a procesului de branding.

BRAND

Pornind de la etimologia cuvântului brand care vine din limba germană brandon sau brandr și înseamnă a marcarea vitelor cu fierul înroșit sau francezul „marque”, brandul poate fi definit ca „marcaj, etichetare, atribuire”.

În Manualul de branding, Wally Olins precizeazcă că „brandul se poate referi atât a corporații, în totalitatea ei, cât și la produsele și serviciile sale. Cuvântul brand are conotații care, din punct de vedere financiar, pot fi mai ușor justificate decât termeni precum idenitate, imagine sau reputație, pe care îi completează sau îi înlocuiește.”

Asociația Americană de Marketing a definit brandul ca „ un nume, termen, semn, simbol sau desen sau o combinație a acestora, menită să se identifice cu bunurile sau serviciile unui vânzător sau a unui grup de vânzători și de a le diferenția de cele ale competitorilor ".

Scott Galloway percepe brandul ca pe „chipul strategiei de afaceri”, iar David Aker aseamănă brandul cu „o cutie aflată în capul cuiva. (…) Odată cu trecerea timpului, puține lucruri din cutie pot fi recuperabile. Dar se știe oricum dacă este vorba despre o cutie grea sau ușoară. Se știe, de asemenea, în ce cămară se află- dacă se află în cămara cutiilor pozitive (a acelor obiecte asociate sentimentelor și atitudinilor pozitive) sau în cea a cutiilor negative.”

Prin urmare, din definițiile de mai sus se poate înțelegă că brandul este ceva care creează identitate unei companii, a produselor sau serviciilor acesteia și oferă ceva care îl diferențiază compania de competeție, de alți furnizori ai acelorași produse și servicii.

David A. Aaker compară identitatea unui brand cu identitatea umană și afirmă că: "identitatea brand-ului oferă, în mod similar identității umane, o direcție, un scop și o semnificație pentru brand". (Aaker 68) El definește identitatea de brand ca „un set unic de asociații pe care strategul de brand aspiră să le construiască și să le mențină. Aceste asociații sunt promisiunile pe care organizația o face clienților săi. "(Aaker 68)

Așadar, brand-ul reprezintă importanța pe care le-o acorda clienții firmelor. La fel de importantă este și atitudinea acționarilor și a clienților inteni față de brandul firmei. Lupta între brand-uri nu se dă în cadrul clipurilor publicitare sau în paginile publicațiilor, ci în mintea și psihicul omului.

BRANDING

Mult apreiatul lider al brandingului, Wallu Ollins susține că „brandingul a devenit o activitatea de management prevalentă. Poate fi, deși nu întotdeauna, un proces complex, polivalent și multidisciplinar. Poate fi în mod consecutiv- sau, mai des, simultan- o resursă pentru marketing, design, comunicare și comportament.”

Dicțioarele americane de business defines brandingul ca „procesul formare pentru un produs a unei imagini unice în mintea consumatorilor, prin intermediul campaniilor de publicitate. Branding are ca scop stabilirea o prezențe semnificative și diferențiate pe piață, care să atragă și să rețină clienții fideli.”

Dunn definește brandingul ca pe "un proces disciplinat, format din șase pași simpli: analizele de piață, comunicare, arhitectura de brand, implicarea angajaților, ideea specifică și evaluarea". El a menționat, de asemenea, că un brand contribuie la diferențierea companiei de concurență.

Așadar, principalele caracteristici ale brandingului sunt: „un insrument de marketing, design, comunicare și resurse umane; ar trebuie să influențeze mereu fiecare componentă a organizației și fiecare public al organizației; este o resursă de coordonare pentru că face activitățile organizației mai coerente; dincolo de orice, face strategia organizaței vizibilă și clară pentru toate publicurile”

Don Sexton scrie în cartea sa „Branding. Cum se construiește bunul cel mai de preț al unei companii” care se adresează antreprenorolor că „brandingul este chiar reputația dumneavoastră – ceea ce reprezentați – atât în mințile clienților dumneavoastră, cât și în cele ale investitorilor. Dacă aveți o reputație negativă, atunci nu vă va fi ușor deloc să vă atingeți obiectivelel în afaceri. Dacă aveți una pozitivă, aceasta va avea un impact vizibil asupra încasărilor dumneavoastră viitoare.”

Un aspect important al brandingului pe care Wally Olins îl prezintă în Manualul de banding este ideea specifică adică „prin tot ceea ce face, ce deține și ce produce, organizația terbuie să proiecteze o imagine clară despre sine și despre scopurile sale. (…) ideea specifică este motorul organizației. Se referă la esența organizației, la ceea ce susține, la viziunea sa.” Dar teritoriul brandului este delimitat de ideea specifică, împreună cu elementele viziuale.

Elementele vizuale. „Simbolul sau logolul reprezintă principalul element de identificare pentru majoritatea bunurilor. Celelalte elemente – culorile, caracterele, sloganurile, tipul de mesaj și stilul de exprimare (uneori denumite „imagine și spirit”) sunt și ele foarte importante

„Esența a ceea ce cumpărăm noi este chiar brandingul.”

Brandingul de țară

Brandul de țară este definit ca"suma tuturor credințelor descriptive, inferențiale și informaționale pe care un individ pe are despre o anumită țară". Kotler, Haider și Rein definesc o imagine a unui loc ca "suma tuturor acestor calități emoționale și estetice, cum ar fi experiența, convingerile, ideile, amintirile și impresiile pe care o persoană le are desre un anumit loc". Așadar, brandul de țară este, de fapt, modul în care publicul internațional gândește și simte în legătură cu un anumit stat. De exemplu, Belgia este asociată cu Bruxellles, ciocolată, Tintin, bere, capitala Europei, Spania, cu Barcelona, lupte cu taurii, paella, artă, Germania este asociată cu bere, Berlin, Goethe, autorstrăzi, seriozitate, Franța, Paris, vinuri, etc

Este crucial ca o țară să cunoască percepția locuitorilor de pe întreg mapamondul despre imaginea proprie. O țară poate fi percepută în multe feluri ceea ce contribuie la dificultatea unei definiri obiective a brandului acesteia.

Mass-media, stereotipurile și prejudecățile contribuie, de asemenea, la formarea imaginii unei țări. Promovarea imaginii de țară este „o formă de relații publice internaționale în care publicul-țință se alfă în afara țării propriu-zise, fiind construit din alte guverne, companii multinaționale și actori internaționali pentru cu ONG-urile. O imagine națională pozitivă este privită ca un câștig din punct de vedere economic, prin faptul că generează turism, dă naștere unor relații cordiale cu celelalte guverne și mărește șanșele țării respective de a beneficia de ajutor”

„Strategia de brand național trebuie să determine cea mai realistă, competitivă și consistentă viziune strategică pentru țară, susținută și ămbogățită de orice act de comunicare între țară și restul lumii.”

„Scopul brandingului de țară este de a crea o idee simplă, clară și distinctă în jurul unei calități emoționale care pot fi reprezentate atât verbal, cât și vizual și care pot fi înțelese de publicuri eterogene într-o varietate de situații.”

Așa se face că brandingul de țară este un proces complex. Imaginea unei țări nu poate fii schimbată peste noapte, cu un slogan și un logo. Este nevoie de o straegie pe termen lung, care să fie coordonată la nivel național de un singur organism, fie el guvernamental sau neguvernamental.

Promovarea imaginii unei țări în afara granițelor acesteia se face, de asemenea, și prin intermediul propriilor cetățeni. Astfel, cei care călătoresc în afara țării sunt un purtător de imaginea pentru țara lor și contribuie în mod direct la formarea percepțiilor și imaginilor pe care străinii o au despre țara respectivă.

„Principiile brandingului se aplică în egală măsură atât companiilor, cât și țărilor. Doar metodele de aplicare diferă.” Astfel, brandul de țară „se comportă din multe puncte de vedere ca și brandul de produs, este perceput într-un anumit mod de un grup numeros, atât în țară, cât și în străinătate, este asociat cu anumite calități și caracteristici.”

BRADING DE NAȚIUNE

Reputația unui spațiu geografic/ țară/ oraș este la fel de importantă pentru dezvoltarea lor ca reputația produselor și companiilor comerciale. Simon Anholt a făcut un realizat un index al brandurilor de națiune, care constă în suma percepțiilor legate de țară și de cețățenii acesteia în funcție de șase domenii naționale de evaluare: turismul, exportul, cultura și moștenirea culturală, investițiile, imigrația, poporul și guvernarea. În opinia lui Anholt, brandul de națiune este doar o modalitatea de a înțelege problemele unei țări sau ale unui oraș, nu și de a le rezolva.

Națiunea este „comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită ca stat, apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, care se manifestă în particularități specifice ale culturii naționale și în conștiința originii și a sorții comune.” Pe când țara este „teritoriul locuit de o națiune, un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat.”

Brandul de națiune se referă la „națiunea ca întreg, descriind valorile intangibile ale țării, fără a face referire la un produs sau un serviciu”

Chiar dacă națiunea nu are caracteristici palpabile precum un produs sau un serviciu brandul de națiune cuprinde o gamă largă de factori și asocieri: locul geografic, atracțiile turistice, resursele naturale, produsele locale, oamenii, istoria, cultura, limba, sitemult politic și economic, etc.

BRANDINGUL DE DESTINAȚIE

Specialistul america Andy Pike susține că brandingul destinațiilor este mult mai complex decât cel al bunurilor și serviciilor. Și aduce șase argumente principale pentru a suține acea turismul, exportul, cultura și moștenirea culturală, investițiile, imigrația, poporul și guvernarea. În opinia lui Anholt, brandul de națiune este doar o modalitatea de a înțelege problemele unei țări sau ale unui oraș, nu și de a le rezolva.

Națiunea este „comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită ca stat, apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, care se manifestă în particularități specifice ale culturii naționale și în conștiința originii și a sorții comune.” Pe când țara este „teritoriul locuit de o națiune, un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat.”

Brandul de națiune se referă la „națiunea ca întreg, descriind valorile intangibile ale țării, fără a face referire la un produs sau un serviciu”

Chiar dacă națiunea nu are caracteristici palpabile precum un produs sau un serviciu brandul de națiune cuprinde o gamă largă de factori și asocieri: locul geografic, atracțiile turistice, resursele naturale, produsele locale, oamenii, istoria, cultura, limba, sitemult politic și economic, etc.

BRANDINGUL DE DESTINAȚIE

Specialistul america Andy Pike susține că brandingul destinațiilor este mult mai complex decât cel al bunurilor și serviciilor. Și aduce șase argumente principale pentru a suține această afirmație:

Destinațiile au mai multe dimensiuni decât bunirile și serviciile

Poziționare

Promovarea în turism

Acțiunile promoționale în domeniul turismului, la fel ca în toate celelalte sectoare, vizează atât atragerea unor noi clienți, cât și păstrarea celor vechi, adresându-se fie întregului public fie unor categorii bine identificate de clienți țintă. Fiind îndreptată în primul rând spre turiștii potențiali, promovarea nu va neglija în nici un caz comercianții și ceilalți intemediari.

Date fiind legăturile forte strânse dintre promovare și vânzări, la fel ca și în celelalte domenii de activitate, în turism pot fi puse în evidență două stiluri promoționale distincte:

promovarea imaginii, având în centrul atenției destinațiile turistice pe care urmărește să le facă pe larg cunoscute;

promovarea vânzărilor, care implică nemijlocit operațiunile de comercializare.

Formele de promovare

Comunicarea între firmele turistice și piață se realizează pe căile obișnuite, care se află la dispoziția oricărui întreprinzător. Varietatea acestora fiind foarte mare, s-a impus necesitatea sistematizării lor în așa fel încât, plecându-se de la strategiile generale de marketing și de la obiectivele specifice strategiilor promoționale, să se creeze posibilitatea selectării celor mai adecvate forme de promovare, S-a ajuns la gruparea lor în următoarele modalități(vezi fig. 1.7)

publicitate;

promovarea vânzărilor;

relațiile publice;

Pentru a-și atinge obiectivele promovarea turistică trebuie realizată combinând cât mai multe din aceste forme, nefiind excluse nici cazurile în care firmele le folosesc pe toate.

Formele publicității

Indiferent dacă este făcută de firma prestatoare de servicii turistice, de către cea distribuitoare ori de către stat, la nivel, local, regional, național sau internațional, pentru produs, marcă sau firmă, pentru efecte imediate sau de perspectivă etc., publicitatea se prezintă sub următoarele forme principale: prin mass-media, exterioară, directă și gratuită.

Publicitatea prin mass-media

Principalele mass-media care pot fi utilizate în scopuri publicitare de către o firmă de turism sunt: presa scrisă, radioul, televiziunea și cinematograful.

Alegerea unuia sau a altuia din suporții specifici fiecărui tip particular de media se face în funcție de următoarele criterii:

gradul de audiență sau curba audienței acumulate, prin care se înțelege audiența acumulată în urma mai multor apariții ale mesajului publicitar;

puterea de penetrare, care reprezintă raportul între audianța utilă a unui suport și populația totală a pieței țintă;

costul la o mie de receptori, care caracterizează efortul economic specific fiecărui suport;

calitatea, dată de conținutul redacțional al suportului.

Adeseori pentru a mări eficiența, firmele de turism folosesc simultan mai multe tipuri media pentru transmiterea mesajelor publicitare.

Presa scrisă

Fiind cel mai vechi tip de mass-media, presa este folosită de firmele turistice ca mijloc de transmitere către clientelă a mesajelor publicitare datorită unor avantaje certe pe care le prezintă:

costul cel mai redus pe unitatea de efect scontat;

operativitatea, prin presă mesajele putând fi transmise foarte rapid;

flexibilitatea, mesajele putând fi schimabate ușor de la o apariție la alta;

stocabilitatea, mesajele putându-se păstra cât timp se dovedesc utile;

selectivitatea ridicată, acest avantaj manifestându-se mai cu seamă în cazul presei de specialitate, adresate anumitor segmente de cititori;

regularitatea apariției etc..

Radioul

Ca și presa scrisă, radioul s-a impus ca mijloc de publicitate datorită avantajelor pe care le prezintă:

operativitatea foarte ridicată de transmitere a mesajului, acesta putând fi difuzat pe post imediat ce a fost adus;

aria largă de răspândire, numărul posesorilor de aparate radio fiind foarte mare, iar de același aparat pot beneficia mai mulți ascultători;

costul scăzut;

posibilitatea utilizării unui fond sonor atrăgător;

felxibilitatea deosebită, mesajele putându-se modifica ușor și rapid;

gradul înalt de selectivitate, asigurat de specializarea diverselor emisiuni pe ore ale zilei.

Ca dezavantaje ar fi de semnalat:

caracterul efemer al emisiei-recepție mesajului publicitar, acesta neputându-se asculta decât în momentul transmiterii lui (un astfel de neajuns impunând repetarea transmisiei, ceea ce conduce la costuri suplimantare);

probabilitatea redusă de recepție a mesajului, ascultătorii fiind rareori concentrați asupra acestora, deseori fiind angajați în diverse activități în timp ce ascultă emisiunile radio, iar numărul posturilor care pot fi ascultate este în continuă creștere;

imposibilitatea stocării mesajelor transmise (de către ascultătorii interesați).

Principalele categorii de persoane vizate de mesajele publicitare transmise radiofonic în favoarea firmelor turistice sunt: automobiliștii, casnicele, pensionarii, persoanele aflate în concediu de odihnă sau de boală, școlarii, tinerii amatori de emisiuni muzicale și sportive etc..

Eficiența publicității radiofonice este dependentă de modul în care se face alegerea posturilor (locale, naționale sau internaționale), a emisiunilor (culturale, de știri, artistice, sportive, medicale etc) de care se leagă, a momentului transmiterii (la ore de mică sau mare audiență, înaintea sau după emisiunile enumerate), de calitatea mesajelor, de frecvența transmiterii etc..

Televiziunea

Fiind mijlocul publicitar cel mai costisitor, televiziunea nu se recomandă decât pentru promovarea turismului în masă.

Față de publicitatea prin alte mijloace, cea prin televiziune prezintă unele avantaje certe:

posibilitatea asocierii celor mai importante elemente (textul, sunetul și imaginea) prin care se asigură comunicarea cu turiștii potențiali (acest avantaj fiind întâlnit și în cazul cinematografului), mesajele transmise devenind astfel foarte atractive, interesante, reușind foarte rapid să atragă atenția și să stimuleze interesul oamenilor pentru diferite forme de turism;

posibilitatea beneficierii de aportul specialiștilor televiziunii, nefiind acceptate decât mesaje publicitare concepute și realizate în mod profesionist;

audiența largă de care se bucură în rându clienților potențiali.

Ca dezavantaje, în afară de costul cel mai ridicat pe care-l presupune, ar mai fi de semnalat:

durata foarte scurtă pe care trebuie să o aibă mesajele;

probabilitatea mică de receptare, cauzată de numărul mare de posturi și de canale care pot fi urmărite;

oarecare dificultate în individualizarea mesajelor firmei de turism, aceste afiind transmise de obicei împreună cu cele aparținând altor firme.

Ca și în cazul folosirii radioului, alegerea momentului transmiterii spotului publicitar (ore de mică sau mare audiență; începutul, parcursul sau sfârșitul unei emisiuni; perioade ce preced vacanța sau pe parcursul acestora etc.) este de cea mai mare importanță pentru recepția sa, aceasta influențând și tariful pretins de posturile de televiziune.

Cinematograful

Spre deosebire de presa scrisă, radio și televiziune, care asigură publicitatea turistică de masă, cinematograful se adresează unui auditoriu selectiv și fracționat, care, în plus, trebuie convins să accepte urmărirea filmului publicitar.

Filmele prin care se realizează promovarea turismului por fi de două feluri: filme publicitare propriu-zise, care se pot transmite și în timpul celor artistice, și filme documentare, cu caracter comercial, având o durată de până la 30 de minute.

Cinematograful, presupunând folosirea unor spații speciale și a unor echipamente scumpe, este cel mai costisitor mijloc publicitar, neputându-se utiliza decât de firmele și organizațiile turistice foarte puternice.

2. Publicitatea exterioară

Din acestă categorie fac parte panourile publicitare și publicitatea pe vehicule.

Panourile publicitare sunt afișe de dimensiuni foarte mari, care se amplasează pe căile rutiere foarte circulate, în zone aglomerate din interiorul localităților (stații de metrou, autobuz, vaduri comerciale, aeroporturi etc) în așa fel încât să fie văzute de cât mai multe persoane. Panourile luminoase reprezintă o categorie aparte de panouri publicitare, având o atracție mult mai mare decât a celorlalte.

Publicitatea pe vehicule aparținând firmelor de transport în comun (autobuze, tramvaie) și pe cele ale firmelor de turism (autocare) a fost multă vreme o formă de publicitate avantajoasă deoarece ea permite răspândirea rapidă în spațiu a mesajelor publicitare.

Comparativ cu alte forme ale publicității, cea prin panouri sau însemne luminoase prezintă următoarele avantaje:

cost mult mai scăzut, acesta fiind proporțional cu mărimea panourilor utilizate și cu timpul de expunere;

probabilitate înaltă de recepție, datorată timpului de expunere mai mare decât în celelalte cazuri;

posibilitatea schimbării operative a mesajelor, plata făcându-se pentru timpul de expunere nu pe conținutul mesajului;

Ca dezavantaj ar fi următorul: adresându-se cu precădere, persoanelor în trecere în anumite zone, deci grăbite, este foarte probabil ca unele dintre ele să nu recepționeze mesajele expuse prin afișaj.

3. Publicitatea directă

Presupunând construirea și exploatarea unor linii directe de legătură între formele de turism și clientelă, publicitatea directă se realizează fie prin contacte nemijlocite cu aceasta (prin centre de informare turistică, standuri, saloane) fie pe legături stabilite prin poștă, telefon, fax. Specificul acestui gen de publicitate constă în aceea că mesajul este particularizat pentru fiecare client în parte.

Ca regulă, publicitatea directă este recomandată în relațiile cu intermediarii și cu clientela sigură, fiind mult mai costisitoare decât celelalte forme. Ea prezintă avantajul că permite comunicarea în dublu sens. De asemenea, de cele mai multe ori ea este însoțită de vâmzarea propriu-zisă a produsului turistic.

4. Publicitatea gratuită

Potrivit denumirii pe care o poartă, acest gen de publicitate nu presupune efectuarea unor cheltuieli speciale de către firma turistică în favoare căreia se inițiază, realizându-se cu diverse ocazii:

acordarea de către interviuri de către managerii sau personalul firmei de turism;

publicarea unor articole sau reprotaje de către ziariști cu privire la potențialul turistic al diverselor zone geografice, la posibilitățile de tratament folosite de diferite stațiuni balneare, la evenimentele sportive, culturale etc.;

cu prilejul unor talk-show-uri realizate de către posturile de radio sau televiziune pe teme turistice;

cu ocazia decernării unor premii sau distincții firmelor de turism pentru calitatea serviciilor pe care le oferă;

B. Promovarea vânzărilor

Simpla publicitate nu este suficientă pentru a-l determina pe client să se transforme în cumpărător de produse turistice. De regulă între momentul recepționării mesajului publicitar și cel în care se manifestă efectiv nevoia și intenția de cumpărare es poate interpune un interval de timp destul de mare încât acesta să fie uitat. Ca urmare publicitatea trebuie să fie urmată și de alte forme promoționale, una dintre ele fiind promovarea vânzărilor.

Putem spune că promovarea vânzărilor are rolul de a completa publicitatea și vânzările personale, urmărind stimularea cererii, reducerea timpului de adoptare a deciziei de cumpărare, ridicarea prestigiului firmei pe piața turistică etc..

Dintre mijloacele de promovare a vânzărilor, cele mai frecvent utilizate de firmele de turism ar fi:

reducerile de tarife;

jocurile și concursurile;

seminariile, conferințale și work-shop-urile;

voiajele de stimulare;

publicitatea la locul vânzării;

cadourile promoționale etc.

Reducerile de tarife

Potrivit legii cererii, este de așteptat ca orice reducere de prețuri să se soldeze cu o creștere a cererii de produse turistice, lucru care de cele mai multe ori se și întâmplă. De fapt, firmele de turism, atunci când apelează la acest mijloc de promovare a vânzărilor, mizează pe:

atragerea de noi clienți, care, din lipsă de venituri, nu și-au putut permite, la vechile tarife, să facă turism;

mărirea frecvenței cumpărărilor;

sporirea numărului de zile afectate unui sejur;

uniformizarea cererii, diminuările de tarife pentru turismul extrasezonier aducând cererea la nivelul ofertei etc.

Deși, în general sunt avantajoase pentru consumatori, ele se pot dovedi a fi periculoase pentru firmele de turism dacă:

sunt asociate, de către clienți, cu diminuarea calității serviciilor;

sunt insuficient de vizibile, neputând fi sesizate de beneficiari;

sunt produse în perioade nepotrivite, cum ar fi cele în care oricum cererea se află la nivelul maxim;

nu permit, atunci când au caracter sezonie, revenirea la nivelurile ridicate anterioare de preț;

provoacă reacții nefavorabile puternice din partea concurenței.

Ca și în cazul bunurilor materiale, reducerile de tarife în turism se pot realiza sub forme distincte:

oferte speciale, când serviciile se distribuie la tarife reduse numai în cursul anumitor perioade, ele fiind practicate mai ales de angrosiști, în prejma derulării unor evenimente speciale (carnavaluri, festivaluri, campionate, ceremonii religioase), tarifele speciale vizând fie întreaga clientelă, fie numai anumite segmente (pensionari, copii);

vânzări grupate, acestă modalitate fiind foarte frecvent practicată de angrosiștii din turism;

reduceri definitive, care nu sunt urmate de revenirea la nivelurile inițiale ale tarifelor, având la bază reducerile mari de costuri.

Jocurile și concursurile

Organizate pe teme turistice reprezintă modalități de promovare a serviciilor practicate din ce în ce mai frecvent de firmele și organizațiile de turism. Antrenând reprezentanți ai clientelei turistice potențiale, specialiști în turism și salariați din mass-media, precum și fonduri speciale de premiere a câștigătorilor, ele premit:

informarea discretă și foarte eficientă a turiștilor potențiali asupra produselor și serviciilor pe tema cărora sunt organizate;

o bună cunoaștere a ofertei turistice de către participanți;

o sensibilizare asupra ofertei asupra reprezentanților mass-media;

implicarea directă a distribuitorilor etc.

Loteriile și tombolele pot fi asimilate jocurilor, constând în acordarea de premii prin tragere la sorți.

Seminariile, conferințale, work-shop-urile sunt reuniuni care se adresează cu precădere marelui public, bazându-se pe prezentări audio-vizuale și organizându-se în localități care asigură cea mai mare parte a clientelei turistice.

Voiajele promoționale sunt organizate pentru agenții de vânzări în scopul de a-i familiariza cu destinațiile turistice propuse, asigurând cea mai completă informare a lor, precum și posibilitatea testării produselor turistice oferite spre vânzare.

Organizarea de săptămâni gastronomice promoționale are ca scop aducerea la cunoștința turiștilor potențiali a noutăților în domeniu, acestora dându-li-se posibilitatea să testeze pe viu calitatea bucatelor care le vor fi oferite pe timpul vizitelor și sejururilor în punctele d e destinație turistică.

Publicitatea la locul vânzării se realizează prin intermediul afișelor, panourilor, autocolantelor etc., în incinta spațiilor rezervate de firmele și agențiile de turism contractării directe a clientelei cu ocazia punerii în vânzare a produselor și serviciilor pe care le oferă pieței.

Cadourile promoționale constau în oferirea gratuită de pliante, broșuri, ghiduri sau reviste turistice, acordarea de agende sau calendare, înmânarea de tricouri sau șepci cu însemanele firmei, punerea la dispozița unor clienți sejururi gratuite.

C. Relațiile publice

Relațiile publice cuprind activitățile desfășurate de întreprinderile turistice în scopul menținerii și îmbunătățirii legăturilor cu întreprinderile colaboratoare sau cu publicul. În turism noțiunea de public include publicul intern (angajații și familiile lor, acționarii sau proprietarii) și publicul extern (turiștii potențiali, întreprinderile de turism concurente, întreprinderile colaboratoare, comunitatea locală, oficialitățile centrale și locale, media, școli de turism etc.).

Importanța relațiilor publice este dată în special de caracteristicile produsului turistic (intangibilitatea, perisabilitatea, eterogenitatea, inseparabilitatea) ceea ce face ca decizia de cumpărare să fie mai mult influențată de elemente psiho-emoționale, informațiile transmise de la om la om având un rol hotărâtor. Activitățile desfășurate în domeniul relațiilor publice asigură că opiniile mediului extern sunt și rămân favorabile întreprinderii turistice, formatorii și liderii de opinie având un rol determinant în acest sens.

Sarcinile relațiilor publice pentru industria turistică sunt următoarele:

menținerea permanentă a unei imagini pozitive și a relațiilor corespunzătoare acestei imagini cu toți colaboratorii și concurenții;

contracararea unei atitudini negative bazate pe fapte reale sau ireale apărută în rândul colaboratorilor sau concurenților. Referindu-se la această situație, Goldman J. a afirmat că există două părți ale relațiilor publice, respectiv partea activă și partea reactivă. Partea activă cuprinde activitățile necesare pentru generarea relațiilor publice pozitive, iar partea reactivă cuprinde activitățile necesare pentru stăpânirea și anihilarea elementelor ce pot determina relații publice negative creând un sistem de acționare propriu în situațiile nedorite, prin stabilirea unor moduri potențiale de a le soluționa;

intensificarea eficienței celorlalte elemente ale mixului promoțional (publicitatea, promovarea vânzărilor și vânzările profesionale) prin determinarea consumatorilor să fie mai receptivi la mesajele promoționale transmise.

Dintre acțiunile posibile în domeniul relațiilor publice se pot enumera vizite în destinațiile turistice și structurile de primire turistice, conferințe de presă, comunicate în presă, interviuri în media locală, seminarii, sponsorizări, scrisori de felicitare etc.

Rolul mediei în construirea imaginii de țară

Imaginea unei țări este suma imaginilor formate la diferite niveluri și împărtășite de diferite audiențe, din afara țării, dar și din interiorul acesteia. Imaginea unei țări nu este formată în mod exclusiv numai de presă, dar în special în afara țării, ea poate fi determinată într-o proporție foarte mare de modul în care este reflectată în media.

Conform lui Walter Lippmann (1991), oamenii au posibilități reduse de a cunoaște direct evenimentele și depind de presă pentru a afla ce se întâmplă în lume. Rolul presei este de a ne oferi imagini ale lumii din afară, pe baza cărora noi ne formăm imagini în mințile noastre. Lippmann a subliniat că între poveștile spuse de presă și ceea ce se întâmplă în realitate pot exista discrepanțe. Lăsând deoparte manifestările intenționate de a distorsiona adevărul, problema pe care o ridică Lippman este dacă subiecții aleși de presă pentru a construi imaginea lumii de afară, nu limitează numărul și natura evenimentelor pe baza cărora oamenii își pot forma imaginile în mințile lor. Dacă presa, în mod implicit, transmite semnalul că un eveniment este mai important decât altul, nu influențează oare modul în care cititorul se raportează el însuși la importanța evenimentului? Cu alte cuvinte, există un paralelism între modul în care percepem importanța evenimentelor și importanța pe care le-o dă presa? În opinia lui Lippman există un grad ridicat de corelare între „imaginea lumii de afară” construită de media și „imaginea din mintea noastră”.

Teoria stabilirii agendei a menționat importanța mediei în stabilirea dezbaterilor de pe agenda audienței. Astfel, Maxwell McCombs și Donald Shaw (1972) au arătat că există o corelație între importanța dată de media diferitelor subiecte (care într-o mare măsură reflectă importanța dată, spre exemplu, de candidații politici acestor topici) și opinia votanților despre importanța subiectelor campaniei.

În consecință, în articolul „News Influence on Our pictures in the World”, Maxwell McCombs (în Bryant și Zilman, 1994), a dezbătut problema celui care construiește agenda media. Autorii au semnalat că ziare americane recunoscute, precum New York Times, Washington Post, obțin mai mult de jumătate din materialul zilnic publicat din conferințe de presă și surse oficiale. O parte importantă este, de asemenea, jucată de criteriile de selectare a știrilor și valoarea lor pentru știri. Pe de o parte, acest lucru înseamnă influențarea/selectarea celor care scriu și apoi selectarea evenimentelor sau pseudoevenimentelor, prin valori, practici, tradiții ale jurnalismului ca profesie. Astfel, cea mai importantă sursă de a construi agenda mediei este reprezentată pentru cea mai mare parte a subiectelor de însăși media.

Este evident că multe persoane nu călătoresc în numeroase alte țări. Percepția pe care ei o vor avea despre alte state va fi, în cea mai mare parte, dată de ce este cunoscut despre țara respectivă de către media. De aceea analiza imaginii unei țări în media din exterior este decisivă pentru a delimita această imagine la un nivel realist.

TURISMUL ROMÂNESC- analiza situației actuale

Analiza SWOT a turismului românesc

Activitatea turistică a României este reglementată în prezent de Autoritatea Națională pentru Turism, care se ocupă atât de partea legislativă și administrativă a acestui domeniu, cât și de partea de dezvoltare și promovare a României ca destinație turistică.

România, ca și multe alte țări este afectată în prezent de criza financiară, problemă ce se răsfrânge în mod direct asupra tuturor ramurilor economiei, inclusiv asupra activității turistice.

Astfel, printre consecințele directe ale crizei economice se pot recunoaște la nivelul turismului românesc următoarele:

Scăderea veniturilor populației și astfel reducerea posibilităților de practicarea turismului;

Micșorarea numărului de sosiri și înnoptări în cadrul unităților de cazare;

Reducerea personalului din cadrul unităților turistice, ca urmare a scăderii cererii;

Diminuarea sau chiar blocarea fondurilor destinate dezvoltării turismului și utilizarea acestora în alte ramuri ale economiei.

Activitatea de promovare se realizează în prezent prin desfășurarea de campanii publicitare informative, adresate în principal turiștilor străini, colaborarea cu turoperatori de importanță internațională și participarea la târgurile de turism internationale și naționale.

Analiza S.W.O.T. a turismului românesc

În prezent, România se bucură de o serie de avantaje și oportunități și este dezavantajată de anumite puncte slabe și amenințări în ceea ce privește turismul țării.

Printre punctele forte ale turismului românesc se numără:

Diversitatea elementelor de geografie și mediu: Carpații, Dunărea, Delta Dunării, litoralul la Marea Neagră;

Multitudinea obiectivelor de patrimoniu cultural: mânăstiri, așezări fortificate, cetăți medievale, așezări rurale, muzee, etc;

Existența unor turopertori, agenții și în general a unor resurse umane calificate și cu abilități lingvistice, cu experiență în domeniul turismului;

Gestionarea eficientă a ariilor protejate datorită unui cadru juridic funcțional;

Existența unei rețele de birouri de promovare și informare despre România în străinătate.

Punctele slabe ale turismului României sunt:

Deteriorarea mediului și a atractivității țării prin defrișări și poluare;

Lipsa promovării și modernizării obiectivelor culturale;

Slaba dezvoltare a infrastructurii, a aeroporturilor și gărilor, a unităților de cazare, a căilor de acces, lipsa indicatoarelor turistice, a punctelor de informare;

Lipsa interesului pentru dezvoltarea unei cariere în industria turismului datorită salariilor mici și condițiilor de muncă grele;

Lipsa unor structuri de dezvoltare regională a turismului;

O imagine slabă, de multe ori negativă în străinătate.

Printre oportunitățile pentru turismul românesc se numără:

O mai bună organizare a activității turistice pe plan local;

Apariția de obiective guvernamentale pentru Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului;

Implementarea legislației referitoare la turism;

Îmbunătățirea comunicării între sectorul public și cel privat;

Conștientizarea importanței turismului prin organizarea de diferite programe.

Ca și amenințări ale turismului românesc se deosebesc:

Incapacitatea de implementare a unui program eficient de dezvoltare a turismului;

Eliminarea turismului de pe lista priorităților internaționale;

Neplanificarea unor obiective și priorități la nivelul ramurii;

Păstrarea unei conduceri nefuncționale în cadrul instituțiilor din domeniul turismului.

Vizibilitatea turismului românesc pe piața internațională

Imaginea României la nivel global

Imaginea unui loc este definită de Philip Kotler în Marketing Places, ca fiind „totalitatea convingerilor, ideilor și impresiilor pe care le au oamenii cu locul respectiv”. Imaginile reprezintă o simplificare a unui număr mare de asociații de idei și informații privitoare la acel loc. Ele sunt un produs al minții, care încearcă să prelucreze și să sintetizeze cantități enorme de date despre un loc.

România a fost o destinație căutată de turiștii externi și a avut un turism intern dezvoltat care s-a derulat pe baza unui cadru legal încă din perioada interbelică. În prima jumătate a anilor '60 țara noastră a cunoscut o dezvoltare semnificativă a capacităților de cazare turistică, în special în zona litoralului Mării Negre. La începutul anilor '70 România era deja cunoscută pe piața principalelor țări europene generatoare de turiști, în special în Germania, Marea Britanie, Țările Scandinave, Franța, Italia, Austria, Belgia ș.a.

Principalele componente ale ofertei turistice a Romaniei pot fi sumarizate astfel:

potențialul turistic natural de mare complexitate și valoare turistică, recunoscute pe plan mondial:

potențialul turistic montan cu mare diversitate peisagistică, complexitate de resurse turistice (peisagistice, domeniu schiabil, balneare, culturale, etc.) și mari posibilități de valorificare în turism (se pot promova 14 forme de turism și module de agrement). Se impun ariile montane Bucegi-Postăvarul, Piatra Mare, Parâng, Cindrelul, Șureanu, Retezat-Țarcu-Muntele Mic, Semenic-Aninei, Bihor-Vlădeasa-Muntele Mare, Rodna, etc., stațiunile și complexele turistice care oferă mari posibilități de valorificare pentru sporturi de iarnă, drumeție montană, speoturism și alpinism, vânătoare și pescuit sportiv, cură balneară, turism cultural, religios, ecoturism, etc.;

potențialul balneoturistic renumit pe piața internațională prin factorii naturali de cură, ca: ape minerale, nămoluri și gaze terapeutice, bioclimat de salină, bioclimat aeroionizat, fitoterapie, etc. valorificat, parțial, prin stațiunile balneoclimatice naționale (circa 24) și cele regionale și locale sau localități balneare neatestate (36). La aceste elemente favorizante se adaugă și profesionalismul cadrelor medicale precum și suita de medicamente și tratamente originale balneologiei românești;

potențialul turistic al litoralului Mării Negre cu renumitele stațiuni turistice legate de un potențial turistic variat ca: apele minerale de la Mangalia, Venus, Neptun, Eforie; nămolul sapropelic de la Techirghiol și de turbă de la Mangalia; apa clorosodică a lacului Techirghiol; bioclimatul marin și alte obiective turistice cultural-istorice și naturale disipate pe circa 70 km între Capul Midia și Vama Veche;

potențialul turistic al Deltei Dunării prin valențele ecologice, peisagistice, faunistice (ornitologică și piscicolă), croaziere și expediții într-un peisaj inedit, culturale (tradițiile culturale și economice ale comunităților locale rusești, ucrainene, românești), etc.;

potențialul turistic al fluviului Dunărea și aria limitrofă cu zonele de atracție predilecte pentru turism: Defileul Dunării și Porțile de Fier, bălțile Dunării, etc.;

potențialul faunistic și floristic al țării, bogat în specii de interes științific și vânătoresc (pescuit) și ecosisteme unicate în Europa;

zonele protejate (13 Parcuri Naționale, 13 parcuri naturale și 3 Rezervații ale Biosferei) ca destinații turistice reprezentative pentru geofondul internațional și activitățile de odihnă recreere și educațional – științifice;

potențial speologic (peste 10.000 pesteri) și de alpinism și de escaladă precum și pentru sporturi extreme pe care le oferă, cu precădere, aria montană;

clima României favorabilă practicării turismului în tot cursul anului prin regimul termic confortant, stratul de zăpadă care, prin grosime medie și durată permite dezvoltarea sporturilor de iarnă, valoarea terapeutică a bioclimatului (aeroionizare negativă, bioclimat tonic – stimulent montan, relativ de dealuri, excesiv – excitant de câmpie și litoral etc.);

patrimoniul cultural-istoric, de mare reprezentativitate pentru țara noastră, dată fiind istoria multimilenară a poporului român, nominalizat prin:

existența a peste 680 de valori de patrimoniu cultural de interes național, între care 197 de biserici și ansambluri mănăstirești, 36 de monumente și ansambluri de arhitectură, 11 castele, conace și palate, 70 de ansambluri arhitecturale urbane (clădiri civile), 20 de centre istorice și situri arheologice, etc. O mare parte dintre monumentele istorice și de artă sunt valori ale Patrimoniului Cultural Universal UNESCO (biserici fortificate, biserici cu fresce exterioare, cetățile dacice, cetatea Sighișoara, etc.);

tezaurul etnografic și folcloric românesc de o mare originalitate, reprezentat prin arhitectura populară specifică satelor maramureșene, bucovinene, oltenești, dobrogene, transilvănene, etc. și bisericile din lemn din Maramureș și Sălaj; artizanat, prelucrarea lemnului, arta decorării, manifestări cultural – religioase tradiționale, târgurile și expozițiile muzeale etnografice în aer liber sau pavilioane, etc.;

potențialul tehnico-economic prin lucrări de artă inginerească, poduri, baraje, furnale vechi, saline și mine, vechi uzine și clădiri de gări feroviare, podgorii, herghelii, etc.;

poziția geoturistică îi conferă României câteva avantaje prin:

prezența a trei componente naturale definitorii în structura peisagistică și economico-socială a țării, de valoare și integrare europeană: Munții Carpați, fluviul Dunărea și Marea Neagră;

funcția de tranzit turistic, România asigurând legătura între țările Europei Centrale, Nordice și Estice cu cele din sudul continentului și din Orientul apropiat și mijlociu;

rețeaua de drumuri europene cu cele șapte artere rutiere și coridoarele europene nord-sud (IX) și est-vest (IV), magistralele feroviare și fluviul Dunărea (coridorul VII), care stabilesc legăturile între țările continentului și bazinul Mării Negre.

infrastructura generală cu o rețea de căi de comunicație bine dezvoltată și în curs de modernizare (căi de rulare și mijloace de transport), care permite accesul în toate zonele turistice importante ale țării;

industria turistică bine dezvoltată (peste 280.000 locuri de cazare, din care insa 64% la categoriile de confort de 2 si 1 stea), structuri de alimentație publică, de tratament și agrement, dar, care necesită un proces de modernizare și adaptare la standardele internaționale;

industria călătoriilor destul de extinsă, cu touroperatori cu un profesionalism în ascensiune (cca. 500 de agenții de turism și filiale);

existența unei forțe de muncă bine calificată în marea majoritate a agenților economici prestatori de servicii sau touroperatori;

cadrul legislativ corespunzător, aflat în permanentă perfecționare pentru:

protejarea mediului înconjurător și a patrimoniului turistic;

asigurarea protecției și securității turiștilor;

armonizarea legislației și a sistemului informațional în domeniul turistic etc. cu cerințele sistemului comunitar.

Imaginea României ca destinație turistică la nivel internațional este una destul de slabă, deseori chiar negativă, în mare măsură datorită informării insuficiente și știrilor negative din mass media.

Agențiile turoperatoare critică lipsa publicității în ceea ce privește țara noastră, fiind de părere că prin îmbunătățirea acestui aspect ar exista un flux mai mare de turiști spre România. Despre România se aude mai mult din mass media, în contextul politic sau economic, fapt ce de multe ori lezează imaginea țării. Birourile de turism ale României din diferite țări sunt afectate de multe ori de lipsa fondurilor și astfel nu pot ajuta la promovarea țării și formarea unei imagini pozitive.

Printre asocierile cu România făcute de străini se număra de exemplu în cazul britanicilor sărăcia/austeritatea, dar și cultura/folclorul/istoria, schi în munți și Marea Neagră/Delta Dunării. O imagine a României predominant pozitivă este printre israelieni, un procent mai mare remarcând frumusețea peisajului, și mai puțini amintind de sărăcie. Imaginea României în străinătate este una negativă în ceea ce privește protecția mediului și reciclare și una pozitivă referitoare la prețurile scăzute ale produselor romănești.

Percepția străinilor despre România diferă foarte mult în cazul turiștilor care au vizitat deja țara, aceștia fiind plăcut surprinși atât de peisaje cât și de ospitalitatea populației.

Cei mai mulți turiști străini care vizitează România provin din Europa (în special din Republica Moldova, Italia și Anglia). Un segment important reprezintă și țările de origine germanică, Austria și Germania.

România este pentru mulți germani o țară cu peisaje frumoase, păduri neatinse, natură deosebită, animale sălbatice. Este de asemenea percepută ca păstrând vechile tradiții și obiceiuri, iar românii sunt considerați persoane harnice și ospitaliere. Însă pentru foarte mulți germani, România este o țară necunoscută. Pentru puținii care au auzit de ea, România este “o țară săracă, care a avut mult de suferit, dar cu peisaje frumoase. Românii sunt percepuți ca ospitalieri și modești, dar și ca înapoiați.”

Austria ocupă locul nouă în clasamentul țărilor generatoare de turiști pentru România și locul trei între țările vestice, după Germania și Italia. Austriecii apreciază caracterul nealterat al satelor românești și ospitalitatea populației, de asemenea ei sunt atrași de zonele rustice și vestigiile culturale ale României. Austriacul “își dorește natură virgină, sate arhaice cu tradiții și folclor nealterate, ospitalitate, ofertă culturală, infrastructură funcțională, curățenie, vinuri seci, mâncare bine gătită și concediul să aibă o trăire emotională”. Cu puțin efort pe partea de infrastructură și de curățenie, un austriac se poate simți în elementul lui în România.

CONFEDERAȚIA ELVEȚIANĂ

4.2.1. Elveția – scurtă prezentare

Confederația Elvețiană este o republică federală formată din 26 de cantoane autonome, cu capitala federală la Berna. Țara se situează în Europa de Vest și are patru limbi oficiale: germană, franceză, italiană și retro-romană.

Elveția este una dintre cele mai bogate țări din lume după PIB-ul pe cap de locuitor și are cea mai mare bogăție pe cap de persoană adultă (în termeni de bunuri financiare și nefinanciare) din toate țările lumii.

Mass – media elvețiene

Libertatea presei și dreptul la libera exprimare sunt garantate de constituția federală a Elveției. Agenția elvețiană de știri difuzează informații în trei din cele patru limbi naționale— pe teme politice, economice, sociale și culturale. Ea furnizează știri de presă pentru aproape toate mass media elvețiene și pentru câteva servicii străine de știri.

Elveția se mândrește cu cel mai mare număr de titluri de ziare publicate în raport cu populația și dimensiunea sa. Cele mai influente ziare sunt Neue Zürcher Zeitung NZZ (în limba germană), Le Temps (în limba franceză) și Corriere del Ticino (în limba italiană), dar aproape fiecare oraș are cel puțin un mare ziar local. Diversitatea culturală se manifestă prin gama foarte variată de publicații.

Guvernul exercită control mai strict asupra presei audio-vizuale decât asupra celei scrise, în special din cauza finanțării și licențierii. Corporația Elvețiană de Radioteleviziune, al cărei nume a fost recent schimbat în SRG SSR idée suisse, este însărcinată cu producerea și difuzarea programelor radio și de televiziune. Studiourile SRG SSR sunt distribuite în toate regiunile, în diversele limbi. Conținutul radio se produce în șase studiouri centrale și patru regionale, în vreme ce programele de televiziune se produc la Geneva, Zürich și Lugano. O rețea de televiziune prin cablu permite majorității elvețienilor acces la programele din țările vecine.

OBICEIUL DE CĂLĂTORIE AL TURISTULUI ELVEȚIAN

Conform datelor publicate de Institutul de Statistică Elvețian, în anul 2014, la Neuchatel, în cadrul documentului Turismul în cifre, ediția a zecea, totalul numărului de călătorii cu înnoptări făcute de elvețieni în 2012 a fost de 20,3 milioane, dintre care 43% au avut străinătatea ca destinație.

Fiecare elvețian a făcut în medie 2.8 călătorii în care a rămas și peste noapte la destinația vizitată.

Elvețienii cu vârste între 25 și 44 de ani călătoresc cel mai mult. Adică fac anual 3,3 călătorii, în medie, în comparație cu cei de peste 65 de ani unde media este de 1,9 călătorii la nivelul anului 2012.

Cele mai multe călătorii făcute de cetățenii elvețieni în 2012 au fost în străinătate, adică 64 de procente. În topul destinaților sunt țările vecine – Franța, Germania, Italia -, cu 40%, iar 16 procente sunt în alte Europa.

România se află pe locul 40 în topul destinațiilor preferate de elvețieni.

Când merge în străinătate, un elvețian stă în medie 4 nopți și se cazează la hotel în cele mai multe cazuri. Mai exact, 68% dintre înnoptările efectuate de elvețieni în străinătate au fost cu cazări la hotel. Atunci când merg peste graniță, elvețienii preferă să călătoarească cu avionul în 45% din cazuri, la nivelul anului 2015.

STUDIU DE CAZ

Imaginea României în presa elvețiană – metodologie

Studiul Imaginii României în presa elvețiană este empiric, bazat pe colectarea de date primare din presa confederației. Analiza datelor a utilizat o metodologie unitară a procesului de colectare a informațiilor, prin gruparea lor pe conotații (pozitivă, neutră și negativă).

Publicațiile luate spre analiză au fost selectate după două criterii:

criteriul unei largi difuzări cărtre publicul elvețian cu impact asupra unui număr ridicat de persoane:

Neue Zürcher Zeitung NZZ (în limba germană) – 136 894 de copii, în anul 2010

Le Temps (în franceză) – 36 391 de copii, în anul 2013

Corriere del Ticino (limba italiană) – 36 274 de copii, în anul 2010;

distribuția lingvistică a publicațiilor (limba germană, franceză, italiană)

4.2. Imaginea României în presa elvețiană – rezultate

Documentarea arată o imagine negativă a României în cadrul presei elvețiene, aceasta s-a reflectat în tipurile de informații publicate în editorialele din Confederație, în perioada 15 ianuarie – 15 mai 2015. Știrile despre România au avut în vederea aspecte precum: corupția, problema romilor, cerșetorii, prostituția, criminalitatea și ale infracțiuni comise de cetățenii români pe teritoriul elveției.

Cuvintele de căutare au fost:

limba franceză: „Roumanie” (Romania) și „roumains” (români)

limba italiană: „Romania” (Romania) și „rumeni” (români)

limba germană: „Rumänien (Romania) și Rumänen (români)

Din cele 104 articole analizate, 65% sunt negative, 29% neutre și doar 5 procente au o conotație pozitivă. (Tabelul nr.1, România în mass-media elvețiene)

Tabelul nr.1, România în mass-media elvețiene

Relatările sunt diferite în funcție de regiune. In primele cinci luni ale anului 2015, vizibilitatea României poate fi definită printr-o viziblitate redusă în spațiul mediatic elvețian, principalele tipuri de informații au fost legate de aspecte precum:

problema romilor și a cerceștorilor de origine română, în presa în limba fraceză;

presa în limba italiană corelază cetățenii românii cu artibute precum „hoți”, „infractori”, „criminali”, „traficanți de copii”, „protituate”;

principala temă referitoare la România, abordată de presa în limba germană, este corupția.

Printre articolele pozitive, în care s-a făcut referire la România au fost subiete precum: Ion Țiriac, biografia lui Mihai Eminescu și calitatea vinului românesc.

Numele României apare și în clasamente FIFA, în enumararea țărilor participante la Expo Milano sau în relatări despre evreii care merg în România să-și caute familia. În astfel de cazuri, conotația articolului a fost considedrată neutră.

Punctele negative de imagine necesită un efort ridicat în schimbarea lor, iar aspectele pozitive, puține spre inexistenete, pot fi valorificate și completate cu alte puncte forte ale statului rommân.

Principalele concluzii ale monitorizării pe fiecare publicație în parte sunt prezentate în continuare.

LE TEMPS

Cele mai multe articolele despre România au fost publicate în ziarul Le Temps, o publicație elvețiană în limba franceză, cu un tiraj anual de 36 391 copii.

În perioada monitorizării, cotidianul elvețian Le Temps publică, în ediția eletronică, 47 de articole care fac referire la România. (Tabel nr. 2, România, articole în Le Temps).

Aproape două treimi dintre acestea (30 de articole) sunt relatări cu conotație negativă, pe când articolele pozitive sunt doar în număr de două. Există și alte 15 articole neutre, în care numele României apare în cadrul unor enumerații referitoare la țările Est- Europene.

Tabel nr. 2, România, articole în Le Temps

Problematica romilor este principala temă abordată în articolele din Le Temps care fac referire la România. Mai exact, o treime din articolele cu conotație negativă publicate în perioada 15 ianuarie -15 mai 2015 fac referire la discrimnarea romilor de naționalitate română și la condițiile inumane în care aceștia trăiesc. (Tabel nr. 3, România, articole negative Le Temps)

„Autorități nepăsătoare”, „oameni care n-au un loc de muncă” și „copii care se întreabă ce este școala”. Așa descriu jurnaliștii de la Le Temps condițiile de viață ale românilor de etnie romă. Mai mult, sunt familii cu câte 8-10 copii care nu au ce să mănânce, iar casa în care locuiesc este doar un adăpost improvizat, gata să se dărâme în orice moment.

Tot la romi fac referire și articolele care prezintă povestea fotografului elvețian, Yves Leresche, care a transformat sărăcia romilor de origine română în artă. Lereche a petrecut 10 ani în comunitățile rome din nordul României, unde a imortalizat scene din viața romilor și le-a transformat în expoziții de succes. Pentru a le înțelege mai bine cultura, Yves a învățat și țigănește.

Tot pe tema romilor este și un articol care informează că polițiștii elvețiani fac cursuri de limbă și cultură romă în România în identificării facile a infractorilor romi.

Cerșetorii (3 articole) și restricțiile de muncă pentru imigranții români (6 articole) sunt alte două tematici dominante în articolele cu conotație negativă despre România. Romii care își exploatează copiii în scopul cerșitului au dat naștere la articole revoltătoare și extrem de critice. Este prezentată povestea unei femei de 35 de ani care își pune fiica să simuleze un handicap al membrelor, spunând că mai are acasă un alt frate suferind de cancer.

Nici corupția (4 articole) din România nu a scăpat din vizorul jurnaliștilor de la Le Temps. Arestarea Elenei Udrea este prezentată pe larg. Mai mult, într-un reportjaj amplu se explică cum fenomenul corupției din România amenință ajutorul în valaore de 181 de milioane de franci acordat României de către Confederația Elvețiană.

Criminalitatea este un alt cuvânt cheie care face referire la România, în articolele Le Temps. Academia de hoți de la Iași este un subiect tratat pe larg, iar în statisticile despre cazurile criminale de pe teritoriul elvețieni, cetățenii români au o contribuție importantă.

Tabel nr. 3, România, articole negative Le Temps

Unul dintre cele două articole pozitive, publicate de Le Temps, cu referitoare la România prezintă un interviu amplu cu Ion Țiriac, despre Geneva Open și succesul tenismenului român în afaceri. Celălalt articol cu conotație pozitivă prezintă biografia și opera poetului Mihai Eminescu.

CORRIERE DEL TICINO

Corriere del Ticino este cea mai importantă publicație în limba italiană, din Elveția. Cu sediul în cantonul italian Ticino, cotidianul are un tiraj de peste 36 de mii de exemplare și aproape 130 de mii de cititori anual, conform celor mai recente statistici publicate pe Wikipedia.

În perioada monitorizării (15 ianuarie – 15 mai 2015), cotidianul elvețian Corriere del Ticino a publicat 39 de articole care fac referire la România și la români. 72 % dintre articole sunt negative (28 articole), 5% sunt pozitive (2 articole), iar 23 % sunt neutre (9 articole). (Tabel nr. 4, România, în Corriere del Ticino)

Cuvintele de căutare în identificarea articolelor care fac referire la țara noastră sunt: „Romania” (România) și „rumeni” (români).

Tabel nr. 4, România, în Corriere del Ticino

Principalele două teme abordate de publicația elvețiană, în limba italiană, au făcut referire la: (Tabel nr. 5, România, articole negative Corriere del Ticino)

corupția din România. 20% dintre articole negative fac referire la corupția din România. Cotidianul elvețian prezintă pe larg arestarea Elenei Udrea, supra-numită „sexy-deputata”, scriind în mod regulat despre evoluția cazului „Udrea”, deputatul român, arestat pentru luare de mită. Scrierea este una ironică la adresa Elenei Udrea, prezentată ca fiind „regina” știrilor mondene, datorită speculațiilor cum că „blonda de la Cotroceni” ar fi avut o relație amoroasă cu fostul președinte Traian Băsescu. Mai mult, presa elvețiană scrie că fostul deputat este susținut permanent de fostul președinte.

Tabloul corupției de la București, zugrăvit de jurnaliștii de la Lugano, este completat de știrile despre arestarea miniștrilor: Crisitian David (fost ministru de interne), Codruț Sereș (fost ministru al economiei) și Zsolt Nagy (fost ministru al comunicațiilor).

Tabel nr. 5, România, articole negative Corriere del Ticino

infacțiunile comise de români pe teritoriul Elveției. 60 de procente din totalul știrilor negative despre România fac referire la infracțiuniunile comise de români pe teritorilul Confederației. Furtul, violarea de domiciuliu, criminalitatea, traficul de copii și prostituția sunt principalele teme care fac referire la imigranții români.

Jurnaliștii de la Corriere del Ticino scriu despre trei români care au furat din locuința unei persoane cu dizabilități, pe care au abandonat-o imobilizată pe podea, fără ca aceasta să aibă posibilitatea de a suna după ajutor.

Un alt caz înspăimântător prezentat de presa elvețiană este cel al unui copil 8 ani, cu naționalitate română, vândut unui cuplu elvețian infertil pe 30 000 de franci.

Și prostituatele românce țin paginile ziarelor din Alpii Elvețieni. Corriere del Ticino scrie la începutul anului 2015 despre o prostituată de origine română care a fost ucisă de unul dintre clienții acesteia.

Cele două articole pozitive în care este menționată România fac referire la vizita Președintelui Klaus Iohannis la Vatican și la o companie elvețiană care și-a mutat fabrica pe teritoriul românesc pentru a diminua costurile de producție.

Temele neutre în care este menționat numele României sunt: „vizita premierului turc la București”, „Iohannis rămâne președinte în urma anchetei Agenției Naționale pentru integritate”.

Neue Zürcher Zeitung

Neue Zürcher Zeitung (în traducere Noul Jurnal al Zurich-ului) este un ziar economic, în limba germană, care abordează probleme economice atât la nivelul Confederației, cât și internațional. Tirajul cotidianului elvețian este de 136 894 copii.

Presa elvețiană în limba germană nu acordă o atenție prea mare evenimentelor despre România și români. În perioada monitorizării, cotidianul de la Zurich a scris doar 18 articole care fac referire la țara noastră. Și aici domină conotațiile negative (55% dintre articole). 33% dintre articolele NZZ unde este menționată România sunt neutre și doar 11 procente dintre acestea sunt pozitive. (Tabelul nr. 6, România, articole în NZZ)

Tabelul nr. 6, România, articole în NZZ

Corupția este principala temă pe care jurnaliștii de la NZZ o aborează în articolele despre țara noastră. 40% dintre articolele negative (4 articole) sunt pe acest subiect. (Tabel nr. 7, România articole negative NZZ)Cel mai recent caz despre care a relatat NZZ este condamnarea ministrului Dezvoltării Regionale și Administrației Public, Liviu Dragnea, la un an de închisoare cu suspendare, în dosarul privind fraude la referendumul din 2012, pentru demiterea președintelui Traian Băsescu.

Tabel nr. 7, România articole negative NZZ

NZZ critică, de asemenea, defrișarea pădurilor de pe teritoriul țării, într-un reportaj amplu despre mafia pădurilor din România. Nici prostituția, sărăcia și criminalitatea n-au fost subiecte trecute cu vederea.

România este menționată și în articole cu tematici precum: holocaustul și evreii din România, conotația acestora fiind una neutră la adresa țării.

OAZA CERȘETORILOR – DOCUMENTARUL DESPRE VIAȚA CERȘETORILOR ROMÂNI LA LAUSSANE

Un alt produs media care a avut o contribuție negativă asupra imaginii României în viziunea cetățenilor elvețieni este documentaturul "Oaza cerșetorilor", care rulează în cinematografele elvețiene de la jumătatea lunii martie.

În acest documentar de 86 de minute, două elvețiene, Janine Waeber și Carole Pirker, au luat pulsul relațiilor dintre un oraș și romii care locuiesc acolo, veniți în principal din România.

Mai mult sociologic decât cultural, documentarul filmat timp de doi ani și jumătate are o temă centrală politică. De la lansarea unei inițiative privind interzicerea cerșetoriei în centrul orașului, descoperim implicațiile unora dintre reglementări pentru viețile romilor.

Filmările au durat aproape trei ani, iar în centrul dezbaterilor care au agitat lumea politică, dar și opinia publică, se află presupusele rețele mafiote care ar controla romii. Romii sunt suspectați mereu că sunt mafioți sau că ar mima sărăcia.

IMAGINEA ROMÂNIEI PERCEPUTĂ DE ELVEȚIENI ȘI ROMÂNII STABILIȚI ÎN ELVEȚIA

Metodologia anchetei

Felul în care elvețienii îi percep pe români și România, dar și modul în care românii stabiliți în Elveția se percep pe ei înșiși sunt elemente determinante pentru conceperea oricăriei campanii de imagine și strategii de promovare a turismului românesc pe piața Confederației.

Acest capitol investighează modul în care elvețienii văd România și părearea acestora despre cetățenii români, dar și felul părerea pe care au despre propria lor țară românii stabiliți în Confederația Elvețiană.

Având ca scop percepția imaginii României în ochii cetățenilor elvețieni, cercetarea a urmărit ca obiective principale:

idenficarea gradului de cunoștințe despre România și a principalelor surse de informații despre această țară;

identificarea factorilor care influențează în mod direct decizia de călătorie a cetățenilor elvețieni;

identificarea percepțiilor și stereotipurilor de imagine cu privire la români și România,

stabilirea profilurilor de turiștielvețiani care ar alege România ca destinație turistică.

Cercetarea s-a derulat în perioada 1 aprilie – 10 mai 2015, în rândul cetățenilor elvețieni care au fost sau nu în România și a comunității românești din Elveția pentru a identifica percepția acestor subiecți asupra imaginii României și a românilor.

Chestionarele care a stat la baza cercetării a fost alcătuit din ***** întrebări, adaptate în funcție de experienta respondentului cu România/ români, iar durata compeltării lor a fost de maximum 15 minunte. Două dintre chestionare au fost concepute în limba engleză, iar unul în limba română (pentru românii stabiliți în Elveția). Acesteea au fost transmise on-line (via e-mail sau Facebook) sau off-line către 217 persoane. Dintre acestea, au răspuns doar 136, adică o rată a răspunsul de 62 de procente. Mai exact, au fost 102 respondenți elvețieni și 34 cetățeni români stabiliți în Elveția. 15 % dintre cetățenii elvețieni care au completat chestionarul au vizitat cel puțin o dată România, așadar aceștia sunt într-o mai mare cunoștință de cauză pentru a face aprecieri asupra țării și a românilor.

CARACTERISTICILE GRUPULUI ȚINTĂ

Populația reprezentată de elvețieni și români stabiți în Elveția chestionați în cadrul studiului Imaginea României pe piața elvețiană este alcătuită în proporție de 53 din bărbați și 47% femei. Vârsta medie a subiecților intervievați este de 30 de ani.

Analiza respondenților după ocupațiile deținute arată că lotul angajațiilor este cel mai numeros (37 %) fiind angajați, urmat de studenți (28%), pensionari (11%) și muncitori independenți.

IMAGINEA ROMÂNIEI

După cum se poate observa în graficul următor, 6 din 10 elvețieni consideră că România are o imagine rea, iar 4 din 10 apreciază că România are o imagine bună. Sub 10% din respondenți au afirmat că imaginea României este foarte rea.

Se poate identifica o diferență de percepție între elvețienii care au vizitat cel puțin o dată România și cei care nu au intrat niciodată în contact cu această țară. 73% din cetățenii elvețieni care au pășit pe pământ românesc consideră că România are o imagine bună, în comparație cu doar 31% dintre cei care nu au vizitat România. În cea de-a doua categorie domină percepția unei imagini negative (60%). Tot aici au existat și aprecieri că România are o imagine foarte rea. (0,8%)

La fel de critici la adresa imaginii României sunt și românii stabiliți în Elveția. 6 din 10 respondenți consideră că România are o imagine negativă.

ATRIBUTE PENTRU ROMÂNIA

România este percepută în moduri diferite, în funcție de gradul de interacțiune al subiecților respondeți cu această țară. Diferențele de perceție pot fi sesizate și la capitolul atribute ale României și ale românilor. Când vine vorba despre caracterizarea printr-un cuvânt a României și a românilor domină atributele negative din partea tututor categoriilor chestionate (cetățeni elvețieni care au vizitat România și care nu au vizitat România, români stabiliți în Elveția).

7 din 10 elvețieni chestionați, care nu au fost niciodată în România, au asociat țara cu un atribut negativ. Aceeași pondere poate fi sezizată și în rândul românilor stabiți în Elveția. Puțin mai blânzi în caracterizarea României au fost elvețienii care au vizitat cel puțin o dată România, adică 53% dintre respondenți au atribuit cuvinte simbolice pozitive.

Iar atributele aduse diferă de la o categie la alta. Așadar elvețienii care nu au fost în România niciodată atrubuie țării cuvinte simbolice precum: țigani, sărăcie, comunism, oligarhie, corupție (atributele negative), iar în categoria atributelor neutre sau pozitive se regăsesc cuvinte precum: Ceaușescu, Dracula, Transilvania, Europa de Est, Uniunea Europeană. Cele mai multe dintre aceste răspunsuri standard (Ceaușescu, Dracula, țigani) și stereotipizate, relevate de orice cercetare sociologică făcută până acum în orice spațiu din afara granilelor românești.

Conform opiniilor formulate de elvețienii care au vizitat cel puțin o dată România, țara este asociată majoritar cu atribute neutre sau pozitive (53%): nostalgie, frumusețe, tuică, Transilvania și sarmale, iar un procent mai mic, de 47 %, asociază România cu: sărăcie, oligrahie sau câini comunitari (atribute negative).

Românii din Elveția asociază propria țară cu atribute precum: organizare deficitară, trecut comunist, instabilitate, corupție sau un guvern nepăsător (59% atribute negative). Alții caracterizează România ca: o țară frumoasă, cu o natură neatinsă, un relief ofertant, mâncare bună și un sistem educațional de calitate (atribute pozitive).

ATRIBUTE PENTRU ROMÂNI

Pentru a surprinde imaginea Românie în mintea cetățenilor elvețieni, în chestionar a fost introdusă o întrebare cu răspuns deschis prin care li se cerea să spună care este cuvânt cel mai reprezentatitiv pentru România, în opinia lor.La acest capitol, balanța se înclină și mai mult către atributele negative. 83% dintre respondenții de naționalitate elvețiană care nu au vizitat România atribuie un cuvânt cu conotație negativă românilor. La fel de critici la adresa conaționalilor lor sunt și românii stabiliți în Elveția. 65% dintre aceștia caracterizează românii printr-un atribut negativ.

Pe de altă parte, se poate remarca o diferență de percepție în rândul respondenților care au fost în România. 60 % dintre ei îi asociază românii cu un atribut pozitiv.

Țigani, săraci, cerșetori, criminali și corupți. Așa sunt caracterizați românii de cei mai mulți dintre cetățenii elvețieni care n-au vizitat niciodată România. Din categoria atributelor negative putem fac parte cuvinte precum: mucitori, prietenoși, inteligenți sau ospitalieri.

În cea de doua categorie de elvețieni care au răspunsul chestionarului, se remarcă o altă tipologie de atribute negative precum: grași, iubitori de haine, mândri, oligrahi. Un atribut comun, care se regășește în ambele categorii, este sărăcia. În schimb, niciun elvețian care a fost în România nu-i numește pe români țigani.

Ospitalieri, prietenoși, frumoși, cu suflet bun. Acestea sunt cuvintele pozitive cu care descriu românii, cetățenii elvețieni care au intrat în contact cu aceștia.

Și mai duri la adresa românilor sunt conaționalii acestora stabiți în Confederația Elvețiană. Aceștia îi apreciază pe români ca fiind: o mână de lucru ieftină, neserioși, invidioși, snobi și dezorganizați.

Există totuși și emigranți care caracterizeză conaționalii prin atribute pozitive precum: muncitori, sufletiști, inteligenți, ospitalieri.

O CULOARE PENTRU ROMÂNIA

Așa cum spunea Umberto Eco, „culorile pot exprima aceeași dualitate: pentru anumite perioade negrul este culoarea regală prin excelență, pentru altele însă, el reprezintă culoarea cavalerilor învăluiți în mister care vor să-și ascundă identitatea […] Roșul care pe o tunică sau un valtrap exprimă curaj și noblețe, este totodată și culoarea călăilor sau prostitoatelor. Galbenul este culoarea lașității și este asociat cu marginalizații, cu nebunii, cu musulmanii, cu evreii, dar este celebrat și drept culoarea aurului, adică a celui mai solar și mai prețios metal. ”

Analizând asocierea cromatică a elvețienilor cu România, se poare remarca o dominată a culorii maro, urmată de roșu și gri. (elvețienii care nu au fost niciodată în România.)

Obținut din roșu și galben, maro este culoarea pământului și indică autenticitate, adevăr și sinceritate.

„ Nuantele de maro deschis implică onestitate și caracter veritabil, în timp ce maroul închis la culoare este asemănător lemnului sau pielii.”(Constantinescu Ștefan, Introducere în teoria culorilor)

Având în vedere numărul mare de cetățeni elvețieni care au caracterizat România și românii prin cuvântul țigani și se poate deduce raționamentul asocierii cu culoarea maro.

Roșu este o altă culoarea care domină în rândul elvețienilor care nu au fost în România. V. Kandinsky consideră roșul ca simbolul fundamental al principiului vital, culoarea focului și a sângelui.

Cel mai probabil asocierea cu acceastă culoare a fost datorită cunoștințelor pe care respondenții le au despre legenda lui Dracula.

În rândul respondenților elvețieni care au fost în România, domină culoarea verde și roșu. De aici s-ar putea deduce că aceștia percep România ca o țară „verde”, cu natură încă neatinsă. Tot verdele domină și în rândul românilo stabiți în Elveția. Se poate remarca aici că 4 dintre respondenți și-au asociat propria țară cu culoarea neagră.

În continuarea chestionarului, întrebările diferă de la o catgorie la alta, acestea fiind adaptate în funcție de experiența respondentului cu România sau cetățenii români.

ROMÂNIA, ȚARĂ SIGURĂ

65% din elvețienii care nu au fost în România percep această țară ca pe un loc nesigur. În rândul cetățenilor elvenieni care au fost deja aici, părearea este tottal opusă. 93% dintre cei chestionați consideră că România este un loc sigur.

Cu toate că elvețienii se îndoiesc despre siguranța lor ca turiști în România, din 10 persoane ar vizita România, iar 8 din 10 elvețieni care au fost în România, ar vizita țara din nou.

Experiența prietenilor și a membrilor familiei reprezintă factorul principal care influențează decizia de călătorie a elvețienilor. Doar câțiva spun că informațiile din media reprezintă o sursă de informare înainte de a alege destinația de vacanță. Acesta poate fi perceput drept un avantaj, ținând cont de dominanta relatărilor negative din presa elvețiană, care fac referire la România sau la români. Mai multe detalii depre acest subiect vor fi prezentate în capitolul Imaginea României în presa elvețiană.

Întrebați dacă au întâmpinat probleme când au venit în România, doar 4 din 10 au răspuns pozitiv, reclamând probleme minore de felul: „Mașina pe care am închiriat-o nu corespundea standerdelor negocitate on-line”, „Mi-a fost frică de câinii de pe stradă”, „N-am avut aer condiționat în camera de hotel și afară erau 40 de grade”, „Nu a avut apă caldă la pensiune pentru o noapte”, „Cred că am plătit la taxi mai mult decât trebuia, dar totuși nu a fost u sumă foarte mate în comparație cu tarifele din Elveția”.

O dovadă a faptului că România este încă o destinație necunoscută pentru cetățeanul elvețian rezultă din faptul că nu toți cei chestionați au știu să spună care este capitala României. Doar 5 din 10 elvețienii care nu au fost în România au răspuns București.

Întrebările diferențiate adresate românilor stabiliți în Elveția au fost referitoare la potențialul turistic al României și implicarea autorităților române în construirea unei imagini pozitve a țării în cadrul Confederaței. Emigranții sunt dezamăgiți de autorități. 100% din răspunsurile celor chestionați au avut conotație negativă. Mai exact, jumătate dintre respondenți au afirmat că strategiile de promovare implementate de autoritățile române în vederea îmbunățățirii imaginii României în Confederație sunt ineficiente, iar cealaltă jumătate consideră că acestea nu fac nimic pentru îmbunătățirea imaginii României în Elveția.

Când vine vorba despre potențialul turistic al țării de origine, românii sunt foarte mândri. Toate răspunsurile au fost într-o direcție pozitivă. 7 din 10 respondenți consideră că România are un mare potențial turistic, iar restul îl apreciază ca fiind unul foarte mare.

Românii stabiliți în Elveția sunt încrezători că turismul românesc are mari șanse pe piața elvețiană. 8 din 10 respondenți consideră că un elvețian ar alege România ca destinație de vacanță. Doar 2 din 10 sunt sceptici la acest capitol.

CONCLUZII

România este percepută de elvețieni ca o țară a contrastelor și a exceselor, cu frumuseți deosebite, dar coruptă și prost organizată.

Reperele în construirea imaginii României, în funcție de gradul de cunoștere a acestora de către elvețieni, sunt evenimentele recente mediatizate de presa din țara cantoanelor: emigrarea romilor, problema cerșitului, arestările din cauza corupției de la București, aderarea României la Uniunea Europeană.

Deși aceastea conturează o imaginea negativă a României și formează impresia unei țări cu un grad scăzut de siguranță, elvețieniI sunt tentați să ia în calcul România ca destinație de vacanță.

POTENȚIAL PENTRU TURISMUL ROMÂNESC, ÎN OCHII SPECIALIȘTILOR

Studiu de caz

Metodologie

Cu scopul de înțelege mai bine profilul turistului elvețian, de a stabili produsele turistice românești care se pliază pe nevoile acestuia, dar și pentru o imagine clară a activităților de promovare desfășurate de autoritățile române pe peritoriul Confederației, în acest capitol, principala metodă de cercetare este interviul cu specialiști în turism din diferite medii, atât din rândul autorităților, cât și din mediul privat român și elvețian. Mai exact, s-au realizat interviuri video, individuale, structurate cu specialiști precum:

Mirela Machițescu – Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Turism

Mohammad Murad – Președintele Patronatelor de Turism din România

Marius Usturoiu – Președintele Agenției de turism Mareea Travel

Stephan Büchi – Directorul Agenției de Turism elvețiene Rumänien Raisen

Andreas Deuber – Decanul Facultății de Turism, Universitatea de Științe Aplicate, HTW Chur

Concluzia achetei arată că activitatea de promovare a turismului românesc pe piața elvețiană este aproape inexistentă. În primul rând, Autoritatea Națională pentru Turism – instituția statului român abilitată în promovarea turismului pe piața internă și piețele intrnaționale – nu are un birou de promvare a turismului pe teritoriul Elveției. Cel mai apropiat este biroul de la Berlin.

În absența unor statistici oficiale care să arate câte agenții de turism din Elveția au în portofoliu și turismul românesc, s-a folosit motorul Google.ch pentru identificarea vizibilității on-line a pachetelor turistice românești. La o căutate după cuvântul „Rumänien Tourismus” primele cinci pagini sunt:

www.turism.ro (un portal care promovează România în limba germană)

www.rumaenien-info.at ( pagina oficială construită de ANT care promovează turismului în limba germană)

www.rumaenien-info.at

berlin.mae.ro (pagina oficială a Ambasadei Românie la Berlin)

de.wikipedia.org (Wikipedia, despre turismul românesc, varianta în limba germană)

Deși vizibilitatea turismului românesc în Confederația Elvețiană este foarte slabă, chiar inexistenă, autoritățile române sunt optimiste în ceea ce privește Elveția ca o piață cu potențial pentru a atrage turiștii să vină în România.

Conform unui răspuns oficial emis de către Autoritatea Națională pentru Turism, „Elveția reprezintă o piață țintă pentru toate destinațiile turistice din lume, având în vedere bugetele alocate de turiștii elvețieni pentru concedii, bugete relativ mari în comparație cu alte popuații din Europa, datorită nivlului ridicat al salariilor acestora.”Mai exact, în 2014, un elvețian a câștigat 71 407 euro anual, conform statisticilor Eurostat, în comaprație cu un român care a încasat, de 14 ori mai puțin, adică un venit mediu anual de doar 5076 de euro.

Deși pe hârtie și în declarațiile oficiale Elveția este o piață țintă, autoritățile române nu fac mai nimic spre a crește vizibilitatea potențialului turistic românesc pe piața elvețiană, cel puțin în rândul cetățenilor de rând, pornind de la premisa că la nivel înalt (autoritățile confederale și catonale) misiunile diplomatice române de la Berna și Geneva își fac datoria.

Întrebați cum promovează turismul românesc pe piața elvețiană, reprezentatnții Autorității Naționale pentru Turism spun că „România este promovată prin participarea la cel mai mare târg de turism din Elveția FESPO Zurich, dar și prin dialogul permanent cu agențiile de turism și revânzătoare care operează România.”

Numai că la ediția 2015 a FESPO Zurich România nu a fost prezentă, iar cât despre „dialogul permanent cu agențiile de turism care operează România” și aici se lasă o urmă de îndoială.

Într-un interviu calitativ cu Stephan Büchi, fondatorul agenției de turism elvețiene „Rumänien Reisen”, singurul tour operator din Elveția care vinde exclusiv România, acesta declară că parteneriatul cu statul român este practic inexistent. „Nu există nicio activitate vizibilă de promovare a turismului românesc pe piața din Elveția. România este cunoscută doar prin prisma articolelor negative din presă. Autoritățile nu reacționează nici măcar în acestea situația cu scopul de a diminua impactul negativ al acestor informații. ONG comității românești din Elveția se implică mai mult în îmbunătățirea imaginii României și promoarea turismului. Din păcate, România este o destinație turistică încă necunoscută pentru elvețieni.”

Întrebat ce apreciază turistul elvețian când vine în România, Stephan Büchi susține că autenticitatea, natura încă virgină, ospitalitatea oamenilor și obiceiurile din mediul rural sunt aspecte care îl impresionează cel mai mult.„Mulți spun: Stephan, parcă ne întoarcem în timp. Fântâna cu cumpănă cred exista în Elveția doar pe vremea străbunicilor noștri.”

Elvețianul care alege România ca destinație de vacanță este dornic de aventură. „Vin însetați de curiozitatea de a afla cum este, de fapt, România, cum sunt românii, pe fondul prejudiciilor pe care le aus despre acete locuri.Vin cu totuși cu teamă și confuzie. Habar n-au ce îi așteaptă.”, afirmă în Buchi în interviul calitativ din cadrul acestei cercetării.

În ceea ce privește activitatea de promovare a turismului românesc făcută de autorități, și reprezentații agențiilor românești de turism sunt foarte dezamăgiți. Președintele Patroatelor de turism din România, Mohammad Murad, apreciază ca fiind „un dezastru” activitatea de promovare a României pe piețele internaționale, făcută de autoritățile române. „Promovăm unde nu avem nevoie să promovăm, unde nu avem target, și acolo unde există potențial nu facem nimic. Promovăm, de exemplu, în Italia turismul balnear – acolo unde există mare.”

Mohammad Murad vede Elveția ca o piață cu mare potențial. Asta pentru că elvețienii apreciază tot ceea ce este natural, iar România oferă acest lucru. Mai mult, „oamenii sunt primitori și calzi, după o scurtă interacționare parcă deja faci parte din familia lor. Și cred că ăsta este un avantaj. Și astpectul financiar trebuie luat în calcul. Pentru un elvețian este mai ieftin să stea în România într-un apartament de patru stele, decât în apartamentul lui din Elveția.”

„Tot ceea ce este negativ ajunge mai ușor în presă. Este mult mai simplu sp spui despre români că sunt hoți și corupți, dar realitatea este alta.”

Elveția este o piață luată deja în calcul de agențiile de turism din România. Un exemplu în acest sens este și Mareea Travel. Într-un inteviu calitativ, Marius Usturoiu, președintele agenței, susține că „Elveția cred că reprezintă o piață interesantă pentru România, mai ales pentru zonele agro-turistice, ei fiind mari amatori de bio, eco, zone virgine, care în România sunt prezente.Acesta este și motivul pentru care prințul Charles a ales să-și cumpere proprietăți în România. Cu astfel de pachete cred că am avea mare succes pe piața din Elveția. Piața vestică este în creștere și sunt convins că va fi generatoare de trafic turistic din ce în ce mai mare, în perioada următoare.”

Marius Usturoiu reclamă aceeași lipsă de implicare din partea autorităților în ceea ce privește promovarea turismului românesc. Acesta apreciază că „strategia de promovare nu este una tocmai bine structurată. Cred că este nevoie de un parteneriat public privat pentru a avea o strategie bine construită și mai eificientă.”

Și specialiștii în turism elvețeni văd turismul românesc cu mare potențial pe piața elvețiană. Adres Deuber, Decanul Facultății de Turism HTW chur din Elveția susține că „România este o destinație necunoscută în Elveția.Cred că turiștii elvețieni sunt interesați de experiențe noi și ar putea fi atrași de această destinație. Elvețienii sunt foarte atrași de natură și peisaje frumoase. Mai mult, patrimoniile UNESCO din România reprezită un alt punct de atracție pentru turiștii elvețieni.”

Imaginea negativă a României din presa elvețiană este dezavantajul pe care îl amintește și profesorul Deuber.„ Din păcate, articolele din presă despre România fac referire mai mult către informații negative precum: criminalitate, cerșetori și țigani. Acesta este un dezavantaj pentru turismul românesc.”

SOLUȚII DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A IMAGINII ROMÂNIEI PE PIAȚA ELVEȚIANĂ

Ca soluție pentru îmbunătățirea imaginii negative a României conturată de evenimentele relatate de presa elvețiană și ca reacție la documentarul Oaza cerșetorilor, propun un documentar care să prezinte și cealaltă față a migrației române de pe terioriul confederației. Asta pentru că infracțiunile comise de cetățenii români au reprezentat o tematică dominantă în articolele de presă, în perioada monitorizării.

CAMPANIA ȘI ASTA-I ROMÂNIA!

Campania Și asta-i România! prezintă poveștile de succes ale românilor stabiliți înn Elveția ( medici, specialiști IT, cercetători, profesori universitari, etc.), difuzat pe postul național elvețian de televiziune RTS, în cele trei limbi: germană, franceză și italiană.

Documentarul trebuie să fie realizat printr-un parteneriat la nivelul Guvernului României și al Misiunii diplomatice de la Berna cu Societatea Elvețiană de Radiodifuziune. Evident, produsul media trebuie să fie realizat și difuzat contra cost. Asta pentru că poveștile străinior integrați nu vor reprezenta niciodată un subiect de presă. Nici măcar la nivelul mediei românești.

DESCRIEREA CAMPANIEI

Și asta-i România! prezintă în cinci epiasoade poveștile imigranților români integrați cu succes în comunitatea elvețiană.

Serialul debutează cu povestea lui Mircea Tudor, fondatorul companie Tudor Tech, societate care, împreună cu o parte a consorțiului MB Telecom, a investit 45 de milioane de franci elvețieni pentru construirea unei fabrici pe un teren de 10.000 de metri pătrați.

Tudor Tech va angaja 120 de oameni la Saint-Imier, în regiunea Berna. Toată fabrica este construită, potrivit publicațiilor elvețiene, pentru Roboscan Aeria, scannerul pentru avioane care a luat marele premiu la Salonul de Invenții de la Geneva, în 2013.

Scannerul Roboscan Aeria este unic prin mobilitatea sa, putând să detecteze microfisuri ale structurii avionului, dar și mărfurile de contrabandă care ar putea fi transportate cu acesta. Practic, e integrat în remorca unui camion care trece pe lângă un avion și-l scanează de deasupra.

Cel de-al doilea episod prezintă povestea lui Petru Rogojinaru, cel mai tânăr masterand din Europa, la numai 10 ani, în cadrul Swiss Webacademy, Haute Ecole d’Ingénieurs din Neuchatel, Elveția.

Celelate trei episoade vor avea ca progragoniști români cu funcții importante în comapanii elvețiene/ internaționale cu sediul în Elveția. Oamenii sunt filmați în viața cotidiană, la serviciu și acasă. Vor fi intervievați superiorii și colegii acestora care să vorbească depsre calitățile și performanțele imigranților români. Astfel încât să se reliefeze aprecierea lor în rândul elvețienilor.