Hipecorectiudinea

Cuprins

Argument

Conceptul de hipercorectitudine

Greșelile cauzate de hipercorectitudine

Hipercorectitudinea foneticǎ

Hipecorectiudinea latentǎ

Hipercorectitudinea consonanticǎ

Hipercorectitudinea vocalicǎ

Hiperfranțuzismele

Hipergermanismele

Hiperenglezismele

Hiperspaniolismele

Diferite hipercorectitudini

Lexic și semanticǎ

Cauzele greșelilor lexico-semantice

Derivarea

Pleonasmul

Clișeele lingvistice

Hipercorectitudinea – morfologie și sintaxǎ

Morfologie

Substantivul

Adjectivul

Verbul

Prepoziția

Sintaxa

Acordul subiectului cu predicatul

Acordul adjectivelor

Acordul numeralelor

Topica cuvintelor

Facebook-ul sursǎ a greșelilor

Concluzie

Bibliografie

Siteografie

Argument

Pornind de la cuvȃntului Ministrului Educației, Cercetǎrii și Tineretului prezentat ȋn cartea, Ești COOL și dacǎ vorbești corect:

„Consumatori frecvenți ai mass-mediei, suntem bombardați zi de zi la televizor sau la radio, cu tot felul de informații. Sociale, politice, economice sau de divertisment, acestea sunt formulate uneori, ȋntr-o limbǎ romȃnǎ nu tocmai corectǎ: greșeli gramaticale sau cuvinte inventate. Din nefericire, și jurnaliștii greșesc, așa ȋncȃt nu tot ce auzim la radio sau la televizor trebuie considerat literǎ de lege. Mass-media reprezintǎ, astǎzi, un veritabil formator de opinie oferind tinerilor modele pe care aceștia le urmeazǎ greșit” (2010: 5).

am pornit ȋn realizarea acestei lucrǎri pentru a analiza conceptul numit hipercorectitudine.

În primul capitol, al acestui studiu, ne-am propus sǎ analizǎm conceptul de hipercorectitudine din perspectiva mai multor autori (Alexandru Gafton, Theodor Hristea). De-a lungul timpului, au existat mai mulți termeni pentru a defini acest fenomen, iar autorii și criticii vremii au optat pentru unul dintre urmǎtorii termeni: hiperurbanism, hiperliterarizare, hipercorectitudine, hiperzel, hiperdialectalism. Theodor Hristea a susținut cǎ cel mai reprezentativ pentru acest fenomen este temenul de hipercorectitudine, deoarece termenul include atȃt greșeli fonetice și lexicale, cȃt și greșeli morfologice și sintactice.

Începȃnd cu al doilea capitol am intrat ȋn studiul practic ȋn ceea ce privește hipercorectitudinea. În acest capitol, am studiat hipercorectiudinea din punctul de vedere al foneticii, axȃndu-ne pe hipercorectitudinea latentǎ, consonanticǎ și vocalicǎ.

În al treilea capitol, ne-am propus sǎ analizǎm conceptul de hipercorectitudine din punctul de vedere al semanticii și al lexicului: derivarea, pleonasmul, contradicția ȋn adaos și clișeele lingvistice. Limba, ca mijloc de comunicare ȋntre oameni, evolueazǎ ȋn strȃnsǎ legǎturǎ cu societatea, reflectȃnd transformǎrile ivite ȋn sȃnul acesteia. Schimbǎrile care se produc ȋn limbǎ nu se manifestǎ ȋnsǎ simultan și cu aceeași intensitate ȋn toate compartimentele ei. În timp ce sistemul fonetic și structura gramaticalǎ se modificǎ ȋn general lent, ȋn virtutea unor legi interne ale limbii, ȋn lexic se produc schimbǎri legate ȋn mod nemijlocit de apariția noilor realitǎți, invenții ȋn viața societǎții. Acestea, determinate ȋn special de impetuoasa dezvoltare a vieții sociale contemporane, de progresul științei și tehnicii, impun adoptarea unor forme de expresie corespunzǎtoare, a unor noi mijloace de comunicare ȋntre membrii societǎții (Breban 1973: 5).

În al patrulea capitol, fenomenul este analizat din perspectiva greșelilor morfologice și sintactice. Capitolul cuprinde greșeli privind categoriile gramaticale: substantivul, adjectivul, verbul, prepoziția, dar și probleme legate de sintaxǎ: acordul și topica cuvintelor.

Dacǎ ȋn capitolele trei și patru majoritatea exemplelor sunt luate din presa scrisǎ și din anumite publicații de pe Internet, ȋn ultimul capitol, toate exemplele au ca sursǎ site-ul de socializare: Facebook. În acest ultim capitol am dorit sǎ reliefǎm conceptul de hipercorectitudine cu exemple concrete fǎcute de utilizatorii site-ului.

Limbajul este, pentru om, o realitate de același rang cu hrana și aerul: este nutriv și, ca atare, vital. A vorbi nu ȋnseamnǎ a face un singur exercițiu de „comunicare”- cum se mulțumește sǎ creadǎ o ȋnsemnatǎ secțiune a lingvisticii moderne. A vorbi este a-ți vitaminiza (sau a-ți otrǎvi) interlocutorul. Cuvȃntul nu e un fenomen derivat al vieții și al inteligenței: este, dinpotrivǎ, sursa amȃndurora, ritmul lor de ȋntreținere, pe scurt, „suflarea” lor (Pleșu 1994: 10). Forța cuvȃntului este mai largǎ decȃt valoarea lui lingvisticǎ: este paralingvisticǎ și supralingvisticǎ; cuvȃntul nu este doar semnificativ, ci edificator și fortifiant; el poate comunica incomunicabilul (Pleșu 1994: 12).

Conceptul de hipercorectitudine

Alexandru Gafton susține cǎ hipercorectitudinea este un fenomen creator de limbǎ. Deși multe dintre formele care apar astfel sunt respinse de norma literarǎ, acest fenomen reprezintǎ una dintre sursele importante prin care limba obține rezultate asupra cǎrora vorbitorii ȋși exprimǎ opțiunile. Hipercorectitudinea este una dintre formele esențiale prin care limba se aflǎ ȋn mișcare evolutivǎ. Ea este un indice care dǎ seama de caracterul social al limbii. Importanța ei nu stǎ atȃt ȋn faptul cǎ ar furniza limbii forme viabile, cȃt ȋn aceea cǎ este o formǎ prin care evoluția se exercitǎ (2000: 9).

Chestiunea hipercorectitudinii sau a hiperliteraritǎții prin falsǎ regresiune sau hiperregresiune a fost abordatǎ la noi, ȋntr-un mod mai mult sau mai puțin tangențial, ȋn studii de diferite ȋntinderi. Unii cercetǎtori, ȋnsǎ, au acordat spații destul de ample prezentǎrii de exemple de forme hipercorectate, precum și corectǎrii acestora. G. Ivǎnescu, ȋn articolul Din fonetica evoluativǎ a limbii romȃne cu cȃteva discuții de foneticǎ generalǎ aratǎ cǎ știința actualǎ nu ne poate spune care sunt aceste schimbǎri (Ivǎnescu apud Gafton 2000: 18).

În O problemǎ controversatǎ, G. Istrate a studiat aspectul hipercorectitudinii ȋn mod aplicat, cu referire la perioada modernǎ. Analizȃnd un material bogat, cules mai ales din texte literare, acesta aratǎ cǎ formele hiperliterare apar ca urmare a existenței și a manifestǎrii unor tendințe spre corectitudine. G. Istrate concluzioneazǎ cǎ acei autori respectau anumite norme, la care consimțeau liber, subliniind cǎ acuratețea unor astfel de forme ȋn texte nu reprezintǎ doar un fapt de grafie, uneori apǎrȃnd chiar pronunții exagerate. Esența fenomenului este observatǎ de G. Ibrǎileanu care susține aceastǎ idee cu referire la C. Negruzzi: „cu timpul ajunge sǎ scrie ripitor ȋn loc de rǎpitor, adicǎ așa de mult se ținea sǎ nu se schimbe i ȋn ȋ , ȋncȃt prefǎcea pe ȋ ȋn i (Istrate apud Gafton 2000: 19).

Mioara Avram, ȋn studiul Cȃteva cazuri de hipercorectitudine aparentǎ ȋn limba romȃnǎ (1993), a avut o poziție aparte printre lingviștii romȃni, pentru cǎ ea ȋncearcǎ sǎ ȋnlǎture explicația prin hipercorectitudine pentru unele dintre cuvintele cele mai reprezentative sub acest aspect. Astfel cǎ aceasta ȋncearcǎ sǎ demonstreze cǎ norma literarǎ romȃneascǎ nu conține forme rezultȃnd din palatalizarea labialelor (Avram apud Gafton 2000: 19).

Fenomenul analizat -hipercorectitudinea- este destul de complex, deoarece se poate manifesta sub variate forme, avȃnd la bazǎ reacții psiho-sociale diferite ca pondere, atȃt din punct de vedere lingvistic și cȃt și din punct de vedere sociolingvistic. Astfel privind lucrurile, apare fireasca existențǎ a mai multor denumiri pentru unul și același fenomen: hiperurbanism, hiperliterarizare, hipercorectitudine, hiperzel, hiperdialectalism, iar acestea apar justificate (Gafton 2000: 20).

Potrivit lui Iorgu Iordan termenul hiperurbanism apare cu consecvența cea mai ridicatǎ ȋn prima jumǎtate a secolului XX, Sextil Pușcariu a folosit paleta cea mai largǎ de termeni pentru a defini fenomenul ȋn discuție. Iorgu Iordan ȋn Limba romȃnǎ actualǎ: o gramaticǎ a „greșelilor”, Istrate Nepos, precum și alți cercetǎtori ca N. Drǎganu, V. Bogrea folosesc ȋn studiile lor conceptul de hiperurbanism (1947: 50).

Termenul „hiperurbanism” este atȃt de ȋnrǎdǎcinat, afirmǎ Hristea, ȋncȃt, deși criticabil, nimeni nu va reuși, probabil, sǎ-l ȋnlocuiascǎ. Utilizat mai ales ȋn filologia clasicǎ și ȋn romanisticǎ, acest termen pornește de la opoziția urbanitas/ rusticitas, existentǎ ȋncǎ de pe timpul lui Cicero, dar accentuatǎ ȋn epoca decǎderii Imperiului Roman- epocǎ ȋn care apǎreau ȋn scris numeroase forme rustice și „vulgare”. Dupǎ ce a fost creat, sfera acestui concept s-a lǎrgit mereu și conținutul lui s-a modificat atȃt de mult, ȋncȃt astǎzi nu se mai pǎstreazǎ decȃt foarte puțin din accepția lui originarǎ. De acea nu mai pot fi acceptate nici definițiile tradiționale, ȋntemeiate ȋn special pe etimologia termenului și pe aceea opoziție (urbanitas/rusticitas). Aceste definiții nu acoperǎ toate cazurile de hipercorectitudine lingvisticǎ și nu exprimǎ adevǎrata esențǎ a fenomenului ȋn discuție (1968: 281).

În realitate, nu avem de-a face cu o „urbanizare” ȋn sensul propriu al cuvȃntului, ci pur și simplu cu greșeli de scriere sau de limbǎ, izvorȃte din teama de a nu greși, adicǎ de a nu se conforma normelor limbii literare. E indiscutabil cǎ, ȋn conștiința celor mai mulți vorbitori, este vie nu opoziția dintre vorbirea orǎșeneascǎ și cea ruralǎ, ci dintre ceea ce numim „literar” și „nonliterar”. De aceea și eforturile conștiente ale vorbitorilor sunt ȋndreptate ȋn direcția conformǎrii fațǎ de limba literarǎ și nu fațǎ de vorbirea din mediul citadin. De aici și termenul de hiperliterarizare, folosit de G. Ivǎnescu și V. Arvinte, ȋn legǎturǎ cu care primul dintre cei doi lingviști a revenit, fǎcȃnd urmǎtoarea precizare: „«hiperliterarizǎrile s-au produs numai la moldoveni și se explicǎ prin tendința acestora de a vorbi literar, ca efect al conștiinței cǎ dialectul moldovenesc vorbit de popor nu este literar și cǎ pronunțarea moldovenescǎ trebuie sǎ sufere o transformare» (Ibidem).

În accepțiunea lui Hristea noțiunea de „hiperliterarizare”, ar trebui sǎ aibǎ o semnificație mult mai largǎ, incluzȃnd toate formele „hipercorecte”, indiferent de regiunea cǎreia ȋi aparțin vorbitorii la care apar astfel de forme. Din lucrarea lui G. Ivǎnescu, Problemele capitale ale vechii romȃne literare reiese cǎ „hiperliterarizare” este același lucru cu „hiperurbanizare” (Ivǎnescu apud Hristea 1968: 281).

Deși, ȋn general, este mai apropiatǎ de limba literarǎ, vorbirea „orǎșeneascǎ” nu se confundǎ ȋn toate cazurile cu acesta. Cȃnd Negruzzi, Kogǎlniceanu, Alecsandri, Eminescu, Creangǎ, Ibrǎileanu și alții rosteau și scriau juva(i)er ȋn loc de giuvaier (<tc. gevahir), ei nu reacționau fațǎ de o pronunțare exclusiv „ruralǎ” sau „țǎrǎneascǎ”, ci fațǎ de o rostire care este aproape generalǎ ȋn graiurile moldovenești și pe care ei ȋncepuserǎ de mult sǎ o simtǎ ca fiind neliterarǎ (Hristea 1968: 282).

Din aceste motive, Theodor Hristea susține ca nesatisfǎcǎtoare definițiile fundate pe etimologia termenului hiperurbanism (care se reduce ȋn ultimǎ analizǎ la lat. urbs, -is „oraș”) și crede cǎ ar fi mai potrivit sǎ vorbim, dupǎ ȋmprejurǎri, despre „hipercorectitudini” sau „grafii, pronunțǎri și forme gramaticale hipercorecte” (Ibidem).

Termenul de hipercorectitudine ȋl promoveazǎ mai ales Th. Hristea, ȋn Probleme de etimologie, unde se acordǎ un spațiu amplu discutǎrii chestiunilor de terminologie referitoare la acest concept, dar și definirii termenului. Acest autor considerǎ hipercorectitudinea ca „o abatere generatǎ de teama de a nu greși, rezultȃnd dintr-un efort conștient de conformare a vorbitorului la norma literarǎ”. De asemenea, el analizeazǎ și conceptul de „hipercorectitudine latentǎ” definindu-l ca pe o situație ȋn care vorbitorul are de ales ȋntre douǎ pronunțǎri, ambele etimologice, sau una originarǎ și alta explicabilǎ, la rigoare, pe cale pur foneticǎ, așadar ambele justificate (1968: 190, 281).

Dintre toate denumirile care se folosesc pentru fenomenul ȋn discuție, lui Theodor Hristea i se pare cel mai potrivit acest termen -hipercorectitplu discutǎrii chestiunilor de terminologie referitoare la acest concept, dar și definirii termenului. Acest autor considerǎ hipercorectitudinea ca „o abatere generatǎ de teama de a nu greși, rezultȃnd dintr-un efort conștient de conformare a vorbitorului la norma literarǎ”. De asemenea, el analizeazǎ și conceptul de „hipercorectitudine latentǎ” definindu-l ca pe o situație ȋn care vorbitorul are de ales ȋntre douǎ pronunțǎri, ambele etimologice, sau una originarǎ și alta explicabilǎ, la rigoare, pe cale pur foneticǎ, așadar ambele justificate (1968: 190, 281).

Dintre toate denumirile care se folosesc pentru fenomenul ȋn discuție, lui Theodor Hristea i se pare cel mai potrivit acest termen -hipercorectitudine-, ȋntrucȃt el poate acoperi orice greșealǎ care se datoreazǎ preocupǎrilor conștiente ale oamenilor de a scrie și de a vorbi corect, adicǎ literar (Ibidem: 278).

Fațǎ de „pronunțare hipercorectǎ”, noțiunea de „formǎ hipercorectǎ” are avantajul de a fi mult mai cuprinzǎtoare. În ea pot fi incluse nu numai modificǎrile fonetice datorate unor false analogii (deci „hiperurbanismele” fonetice), ci și fenomenele similare din domeniul morfologiei și al sintaxei. Aceasta ȋnseamnǎ cǎ ȋn afarǎ de „hiperurbanismul” fonetic și ortografic, mai existǎ și unul gramatical a cǎrui existențǎ a fost susținutǎ mai ȋntȃi de cǎtre academicianul Iorgu Iordan. Termenul „falsǎ regresiune” este și el folosit destul de mult, dar ar trebui ȋnsoțit de fiecare datǎ de un determinativ care sǎ-l facǎ mai precis decȃt este. Prin urmare, ar trebui sǎ vorbim, dupǎ ȋmprejurǎri, despre falsǎ regresiune graficǎ, foneticǎ, și, desigur, morfologicǎ sau sintacticǎ, deci gramaticalǎ (Hristea 1968: 290-292) .

Un exemplu clar de ceea ce am putea numi falsǎ regresiune gramaticalǎ (și anume sintacticǎ) ni-l oferǎ reacția fațǎ de suprimarea articolului a dinaintea numeralelor feminine. Fiindcǎ unii vorbitori știu cǎ sunt greșite construcțiile partea doua, clasa treia, floarea patra etc., ȋși ȋnchipuie cǎ este greșit sǎ spunǎ și clasa ȋntȃia, lucrarea ȋntȃia, seria ȋntȃia etc., și atunci introduc litera a chiar acolo unde el nu se justificǎ prin nimic. Astfel iau naștere formele hipercorecte și analogice cum ar fi : partea a ȋntȃia, seria a ȋntȃia etc.

Se mai pot da și alte exemple de false regresiuni sau hiperurbanisme gramaticale. Dintre aceastea, mai frecvent, este acordul adverbului cu substantivul pe lȃngǎ care apare ȋn vorbire: „copii noi nǎscuți” ȋn loc de „copii nou nǎscuți”, „musafiri proaspeți sosiți” ȋn loc de „musafiri proaspǎt sosiți”, sau „oameni puțini politicoși” ȋn loc de „oameni puțin politicoși”. Confuzia unor adverbe cu adjectivele se produce, printre altele din cauza identitǎții lor formale. Fiind asimilat cu adjectivul corespunzǎtor, adverbul capǎtǎ forme flexionare dupǎ gen și numǎr, fiindcǎ vorbitorii se tem sǎ nu comitǎ dezacorduri (Ibidem: 280).

Theodor Hristea susține cǎ termenul de hiperurbanism este nepotrivit pentru a defini acest fenomen. De aceea, el propune sǎ se renunțe la acest termen, cu atȃt mai mult cu cȃt, ȋn prezent, este aproape golit de conținutul lui inițial. Hristea susține cǎ cel mai potrivit ar fi sǎ se vorbeascǎ despre hipercorectitudini sau forme hipercorecte (grafice, fonetice și gramaticale). Fiindcǎ au conștiința caracterului neliterar al anumitor fapte și fenomene lingvistice, vorbitorii reconstituie, prin falsǎ analogie, grafii, fonetisme și forme gramaticale hipercorecte, avȃnd ȋnsǎ, ȋntotdeauna sentimentul cǎ se conformeazǎ normelor limbii literare. Astfel cǎ, potrivit lui Theodor Hristea, hipercorectitudinea „este o abatere de tip social, rezultatǎ din efortul conștient al vorbitorului de a se conforma normelor limbii literare” (Hristea 1968: 290).

Potrivit Dicționarului de termeni lingvistici hipercorectitudinea <hiper „peste” <fr. hyper., cf. gr.hyper „deasupra”, „excesiv de” +corectitudine, cf. lat. correctitudo- dupǎ engl.hyper-correction, fr.Hipercorrection, germ.Hyperkorrektheit este o greșealǎ de limbǎ sau de scriere izvorȃtǎ din necunoașterea adevǎratei forme a etimonului unui cuvȃnt de cǎtre vorbitori și din teama acestora de a nu greși (1998: 170).

1.1 Greșeli cauzate de hipercorectitudine

Printre cele mai importante cauze ale producerii greșelilor se numǎrǎ nivelul scǎzut de culturǎ, dezinteresul fațǎ de exprimarea corectǎ, neatenția, lipsa de inspirație sau graba. În aceastǎ lucrare ne vom opri asupra greșelilor care sunt de naturǎ lingvisticǎ: neglijarea caracteristicilor morfologice și sintactice ale cuvintelor, necunoașterea sensului unui cuvȃnt, influența limbilor strǎine asupra limbii romȃne.

O altǎ cauzǎ a producerii greșelilor se datoreazǎ grijii pentru o exprimare corectǎ. Este vorba, ȋn acest caz, de fenomenul de hipercorectitudine care se produce ȋn momentul ȋn care vorbitorul din dorința de a respecta normele literare, deși sunt necunoscute pentru el, apeleazǎ la o vorbire hipercorectǎ.

În articolul, Greșeli cauzate de hipercorectitudine, în suplimentul Plus al revistei „22”, XIX, nr. 20, 13–19, Carmen Mȋrzea Vasile afirmǎ cǎ printre cauzele greșelilor, din presa scrisǎ și audiovizualǎ, se aflǎ: „neștiința, lipsa timpului de a prelucra discursul, ȋn cazul transmiterii ȋn direct, proasta inspirație de moment, lipsa de talent a unor jurnaliști”. La acestea, se adaugǎ o cauzǎ destul de importantǎ: dorința de a nu greși sau de a fi foarte corect duce la erori lingvistice, explicabile prin hipercorectitudine (sau hiperurbanism).

„O formǎ sau o construcție, hipercorectǎ nu este una foarte corectǎ, ci una greșitǎ, dar «cu pretenții». Acest fenomen bumerang are legǎturǎ cu argumentul autoritǎții la care recurge jurnalistul pentru a convinge; pe de o parte, el se solidarizeazǎ cu publicul și vorbește pe limba lui, pe de altǎ parte, vrea sǎ se ȋnalțe deasupra lui, arǎtȃnd cǎ el este cult, apeleazǎ la neologisme, cunoaște limbi strǎine și se exprimǎ corect romȃnește”.

O serie de cuvinte și forme flexionare sunt rostite hipercorect cu -e-, ȋn loc de -i- (vereghetele, petec, plastec, ȋmpiedeca, preșidenție, pureci, teneși, inimele, marele femei, sǎptǎmȃnei, dupǎ-amiezele, pȃinei, neregulei, cetei, grǎdinei, bǎtraneței, sǎlbatec, mașinei), sau cu -o-, ȋn loc de -u- (sǎ adaoge, repaos, tentacolele, autovehicol, genoflexiuni).

Unele neologisme sunt pronunțate eronat, ca ȋn limba de origine (postiura, montiuri, cazino, cargo) sau germanizant (sprei, state); teama de a nu comite acest tip de greșealǎ duce la alte greșeli (stacheta). Prețiozitatea se manifestǎ și ȋn cazul termenilor cu pronunția lui e- inițial ȋn forme pronominale și ȋn cele ale verbului a fi ([el], ȋn loc de [iel], [este], ȋn loc de [ieste] etc.). În scris, efectele hipercorectitudinii sunt mai puține și se referǎ, cu precǎdere, la variantele foarte frecvente de rostire greșitǎ și la anumite cuvinte al cǎror final conține consoana -r-: anumiți membri; unde-s banii noștri; am fost foarte mȃndri cǎ…; muncitori s-au chinuit; suntem membri ai acestui grup de state europene.

Hipercorectitudinea foneticǎ

2.1 Hipercorectiudinea latentǎ

Theodor Hristea afirmǎ cǎ se poate vorbi despre hipercorectitudine latentǎ ori de cȃte ori vorbitorii au ales ȋntre douǎ pronunțǎri, ambele etimologice sau una originarǎ și alta explicabilǎ, la rigoare, pe cale pur foneticǎ. Preferința vorbitorilor pentru o anumitǎ variantǎ foneticǎ se explicǎ nu numai prin faptul cǎ aceasta este normalǎ ȋn sistemul lor fonetic, ci și prin aceea cǎ cealaltǎ variantǎ este simțitǎ ca un produs al graiurilor teritoriale sau al vorbirii populare (Hristea 1969: 289).

În Probleme de etimologie, Theodor Hristea explicǎ hiperorectitudinea latentǎ prin analizarea cuvȃntului jecmǎni. Acesta este derivat de la jǎcman(inv.) „jaf mare” (<magh. Zsakmany „pradǎ”, „ jaf”. În limba literarǎ jecmani a pǎtruns din graiurile ardelenești și moldovenești. Theodor Hristea explicǎ faptul cǎ acest cuvȃnt, deși normal sau etimologic, este forma jǎcmǎni, dar limba literarǎ a preferat forma jecmǎni. Cuvȃntul pǎtrunzȃnd ȋn Muntenia, a fost transformat ȋn jecmǎni, din cauzǎ cǎ ȋn Muntenia j se rostește, de obicei, muiat. Odatǎ puși ȋn fața celor douǎ forme (una cu je și alta cu jacu), vorbitorii de limbǎ literarǎ și ȋn special cei munteni l-au preferat pe jecmǎni lui jǎcmǎni, așa cum l-au mai preferat pe jertfǎ (cf. bg. zertva) lui jǎrtfa (<. sl. zrutva). Theodor Hristea a explicat cǎ ȋn acestǎ preferințǎ se ascunde ȋnsǎ teama fațǎ de o rostire dialectalǎ. Jecmǎni este, așadar, „o formǎ hipercorectǎ latentǎ, nu o simplǎ rostire munteneascǎ ridicatǎ la rangul de formǎ literarǎ” (1968: 287).

Theodor Hristea susține cǎ explicația datǎ lui jecmǎni este valabilǎ (parțial) și pentru alte forme devenite cu timpul literare, deși conțin un e care este originar: jefui (fațǎ de jafui<jaf), jeli (fațǎ de jali<v. sl. zaliti).

Alexandru Gafton explicǎ faptul orice articulație ori coarticulație, care se abate de la standardele reperabile și proprii acelui univers sonor ȋntr-atȃt ȋncȃt nu mai este recunoscutǎ ca proprie, la o eventualǎ ȋncercare de reproducere, va suferi ȋn mod firesc o deformare ȋn sensul reducerii celor mai particulare trǎsǎturi la unele corespondente caracteristice sistemului fonetic din limba vorbitorului (2000: 11).

Potrivit lui Gafton, automatismul fonetic, care poate fi constatat ȋn nenumǎrate cazuri de coarticulare, aratǎ cǎ ȋntelegerea este condiționatǎ de conștiința faptului lingvistic și nu de nuanța concretǎ produsǎ, cȃnd acesta nu mai are valoare fonologicǎ ȋn sistemul receptorului, cǎci forma și funcțiunea organelor articulatorii pot explica sunete lipsite de valoare fonologicǎ. În realitate, totul se asimileazǎ ȋn unitǎți tradiționale, mai mult, ceea ce se aflǎ deja ȋn limbǎ este supus reasimilǎrii organelor articulatorii – aceasta fiind o cauzǎ importantǎ a schimbǎrilor din limbǎ – ȋn cadrul procesului complex de reconstituire a materialului lingvistic (Gafton 2000: 13).

Gafton susține cǎ modificarea foneticǎ reprezintǎ o consecințǎ a manifestǎrii unor tendințe ce au la bazǎ principiul autoreglǎrii unei funcțiuni biologice, prezentǎ ȋn orice organism viu. De regulǎ, tendința ȋn discuție nu se manifestǎ spontan, adicǎ fǎra cauze, ci apare ca o reacție la o agresiune din afara sau din interiorul structurii. Mutația foneticǎ este, așadar, efect al unei agresiuni asupra structurii organizate pe o bazǎ articulatorie –constituitǎ ȋn parte prin deprinderi articulatorii dobȃndite ȋn timpul ȋnvǎțǎrii și practicǎrii limbii, al adecvǎrii la mediul lingvistic al vorbitorului și se situeazǎ ȋntre funcțiile psihice și fizice (Gafton 2000: 13).

2.2 Hipercorectitudinea consonanticǎ

În cadrul consonantismului, Theodor Hristea a acordat o mai mare atenție studiului pseudopalatalizǎrii.

Pentru a ȋntelege fenomenul de falsǎ depalatalizare este nevoie de explicația conceptului de palatalizare, care stǎ la baza termenului nou creat. Depalatalizarea se referǎ la pierderea (relativǎ sau totalǎ) a caracterului palatal al unei consoane, care se aflǎ ȋnaintea lui e sau i. În cele mai multe graiuri dacoromȃne, e dupǎ consoanǎ este adesea pronunțat ca un fel de diftong de tipul ie, ceea ce indicǎ o ușoarǎ palatalizare a consoanei precedente (la fel este situația și ȋn aromȃnǎ și ȋn meglenoromȃnǎ) (Hristea 1968: 292).

Potrivit Dicționarului de termeni lingvistici, palatalizarea reprezintǎ «modificǎri conștiente, prin falsǎ analizǎ și din dorința de corectitudine, a formelor literare sau normale din punct de vedere etimologic, ȋn forme „hipercorecte”» (Constantinescu 1998: 171). Cuvȃntul nirui (regional transilvǎnean cu sensul de „a cȃștiga”) s-a refǎcut prin falsǎ analogie ȋn mirui, ca reacție a vorbitorilor fațǎ de formele regionale cu labiala m alteratǎ (n’ere=miere, n’ila=mila, n;iros =miros), confundȃndu-se cu celalalt mirui din terminologia religioasǎ și constituind un caz rar de omonimie realizatǎ prin hipercorectitudine foneticǎ. Cuvȃntul mulțǎni („a mulțumi”)- regionalism transilvǎnean s-a refǎcut ȋn mulțǎmi (>mulțumi) tot prin falsǎ analogie (Constantinescu 1998: 171).

Dacǎ ȋn cazul depalatalizǎrilor autentice se pleacǎ de la forme cu labiale sau dentale alterate și se revine, cel mai adesea, la rostiri corecte și originare, de tipul k’atra>piatra, p’ept>piept, h’icat>ficat, h’erbe>fierbe, ȋn cazul pseudopalatalizǎrii se pornește, de obicei, de la forme literare sau normale din punct de vedere etimologic, ajungȃndu-se prin falsǎ analogie, la pronunțǎri „hipercorecte” (Hristea 1968: 293).

Exemple de pseudodepalatalizǎri: cheltui>pieltui, chei>piei, chibrit>pibrit, chiftea>piftea, cheag>piag, gestionar>destionar, ghibaci>dibaci, șchiop>știop, arhiereu>arfiereu, arhivǎ>arfivǎ, nihilist>nifilist, Arhip>Arfip, Valahia>Valafia, hirav(bolnǎvicios) >firav (cu sensul de „subțire”), datorat etimologiei populare create prin atracția lui fir și impus ȋn limba literarǎ; stahie (dublet etimologic a lui stihie) >stafie (simțit ȋn Muntenia ca o rostire regional-moldoveneascǎ) (Constantinescu 1998: 171).

Atȃt ȋn cazul depalatalizǎrilor, cȃt și al falselor depalatalizǎri, procesul este conștient și cauzele celor douǎ fenomene sunt aceleași, reducȃndu-se, ȋn ultimǎ analizǎ, la grija pentru corectitudine.

Potrivit Dicționarului general de științe ale limbii, pseudodeaficatizǎri (false defricatizǎri ) sunt „modificǎri conștiente prin falsǎ analogie și din dorința de corectitudine a formelor din graiurile moldovenești, ardelenești și bǎnǎțene, ȋn care africata surdǎ c este pronunțatǎ apropriat de constructiva prepalatalǎ ș” (1997: 172). Astfel cǎ se realizeazǎ trecerea de la varianta etimologicǎ șimpanzeu, varianta regionalǎ rezultatǎ din contaminația cu cimpanzeu (cimpans) la forma cimpanzeu (de teama pronunțǎrilor regionale de tipul șinși „cinci” sau rǎdașinǎ „rǎdǎcinǎ”.

Pseudodeafricatizǎrile (false deafricatizǎri) sunt „modificǎri conștiente prin falsǎ analogie și din dorința de corectitudine, ȋn graiurile moldovenești, ale africatei g la j” (Constantinescu 1998: 172), ca ȋn exemplele magion (magiun)>majon, giuvaier>juvaier.

Theodor Hristea a explicat termenul ceasla, ȋn Probleme de etimologie, deși nu-l ȋnregistreazǎ niciun dicționar romȃnesc și care lipsește cu desǎvȃrșire și din Îndreptarul ortografic, ortoepic și de punctuație. Acest termen provine din fr. chasselas (la origine, numele unui sat unde s-a cultivat pentru prima oarǎ acest tip de struguri). Rostirea romȃneascǎ cea mai rǎspanditǎ este ceasla și aceastǎ formǎ hipercorectǎ se va ȋmpune, probabil, ȋn limba literarǎ (1968: 303).

Un alt cuvȃnt pe care ȋl analizeazǎ Hristea este schivnic ȋn loc de schimnic (<v. sl. shimniku). Pentru a ȋntelege transformarea lui m (din schimnic) ȋn v este necesar sǎ se precizeze c, regional și ȋn limba popularǎ, v se transformǎ ȋn m, sub influența unui n imediat urmǎtor. Astfel de cazuri de asimilare a lui v cu nazala n sunt foarte numeroase: duhomnic ȋn loc de duhovnic, pimnițǎ ȋn loc de pivnițǎ, rȃmni ȋn loc de rȃvni (Hristea 1968: 304). Vorbitorii culți (ȋn general) știu, desigur, cǎ aceste pronunțǎri sunt regionale și populare, dar nefiind lingvisti și necunoscȃnd etimonul cuvȃntului, ȋl simt neliterar și pe schimnic, ȋn care am vǎzut ca m este original. De aceea ȋi modificǎ aspectul fonetic originar, rotindu-l și scriindu-l schivnic.

Pseudoderotacizǎrile (false derotacizǎri) reprezintǎ modificǎri conștiente, prin falsǎ analogie și din dorința de corectitudine, a formelor ȋn care r este pronunțat n, ca ȋn exemplele fǎnǎ ȋn loc de fǎrǎ; aminoase ȋn loc de amiroase; vezune ȋn loc de viezure.

2.3 Hipercorectitudinea vocalicǎ

Fǎrǎ a fi așa de numeroase și de clare ca cele consonantice, cazurile de hipercorectitudine existǎ și ȋn domeniul vocalismului.

În cadrul hipercorectitudini fonetice vocalice pot fi luate ȋn discuție urmǎtoarele patru fenomene: un prim fenomen se realizeazǎ odatǎ cu apariția diftongului ea ȋn locul unui a accentuat: variantele etimologice și regionale gǎlbazǎ și cǎlbazǎ au devenit gǎlbeazǎ și cǎlbeazǎ ȋn urma reacției vorbitorilor fațǎ de pronunțǎrile neliterare, mai ales transilvǎnene și moldovenești, ca ȋn exemplele albațǎ pentru albeațǎ, batǎ pentru beatǎ, pripag pentru pripeag. Cuvintele sarbǎt (cu sensurile de „palid” și „acrișor”) și samǎ au fost refǎcute prin falsǎ analogie devenind searbǎd și respectiv seamǎ ȋn urma reacției vorbitorilor fațǎ de forme-tip regionale ca sarǎ, sacǎ, obosalǎ, ȋnsamnǎ, impunȃndu-se astfel ȋn limba literarǎ.

A doua situație este apariția unui e neaccentuat ȋn locul unui a neaccentuat, astfel cǎ variantele literare trǎsurǎ, rabdǎ, rǎvaș, grǎtar, grǎdinǎ, brǎțarǎ, ȋnvǎli și se tȃrǎște au fost evitate de unii vorbitori ca presupuse rostiri neliterare (prin falsǎ analogie cu formele regionale rǎce pentru rece, trǎmur pentru tremur, trǎbuie pentru trebuie, Murǎș pentru Mures) și transformate ȋn forme periferice ca tresurǎ, rebda, revaș, gretar, gredinar, brețarǎ, ȋnveli.

O altǎ situație este apariția unui e accentuat ȋn locul unui a accentuat, ca ȋn exemplul rǎpede>repede, deoarece era simțitǎ ca neliterarǎ.

O ultimǎ situație este apariția unui e (accentuat sau neaccentuat) ȋn locul unui i (accentuat sau neaccentuat), ca o consecințǎ a unei false analogii și a tendinței de evitare a formelor neliterare de tipul ficior, fimeie, trin etc.: forma veche și originarǎ misada>mesada (cu tendința de generalizare); varianta etimologicǎ oriz („orez”) >orez (generalizatǎ), binoclu>benoclu, antilopǎ>antelopǎ.

2.4 Hiperfranțuzisme

În concepția lui Hristea, hipercorectitudinea foneticǎ din limba romȃnǎ vizeazǎ deopotrivǎ patru categorii de cuvinte: hiperfranțuzismele, hipergermanismele, hiperenglezismele și hiperspaniolismele.

În Capcanele limbii romȃne, Al. Graur susține cǎ sunt douǎ tipuri de greșeli provocate de cunoașterea superficialǎ a unei limbi strǎine: pe de-o parte ar fi pronunțarea falsǎ a cuvintelor strǎine iar pe de altǎ parte pronunțarea unui cuvȃnt dintr-o limbǎ strǎinǎ ca și cum ar aparține altei limbi (2009: 17-18).

Hiperfranțuzismele au apǎrut din aceeași grijǎ exageratǎ pentru corectitudine, avȃnd același substrat psihologic ca orice formǎ hipercorectǎ. Potrivit lui Hristea, mai mult decȃt ȋn celalalte cazuri, aici nu poate fi vorba despre reacții fațǎ de vorbirea din mediul rural, fiindcǎ unele dintre cuvinte sau nume proprii care suportǎ modificǎri de tip „hiperurbanism” nici nu sunt cunoscute la țarǎ.

În Probleme de etimologie, Hristea prezintǎ cȃteva exemple semnificative pentru acest tip de hipercorectitudine: bleumaren ȋn loc de bleumarin ( <fr.bleu [a la ] marine), poplen ȋn loc de poplin (<fr. popeline), veliur ȋn loc develur (<fr. velours) Galacsion ȋn loc de Galaction, Rișard ȋn loc de Richard.

Devierile de la regulile de pronunție specifice limbii franceze, necunoaște aspectului grafic al etimoanelor franțuzesti, precum și ignorarea originii engleze sau germane a unor cuvinte sau nume proprii explicǎ cele mai multe dintre hiperfranțuzisme (Hristea 1968: 283).

2.5 Hipergermanisme

Hipergermanismele șpicher ȋn loc de spicher, șprint ȋn loc de sprint, ștart ȋn loc de start, ștandard ȋn loc de standard sunt perluate din englezǎ sau francezǎ, unde grupurile consonantice sp și st se citesc așa cum se scriu.

Ignorȃnd originea termenilor, mulți vorbitori pronunțǎ grupurile inițiale sp și st ca ȋn limba germanǎ, avȃnd, desigur, impresia cǎ rostirea cu ș este mai distinsǎ. Theodor Hristea explicǎ cǎ unele dintre aceste cuvinte nici nu existǎ ȋn germanǎ, iar altele, chiar dacǎ existǎ, nu ne intereseazǎ pentru cǎ ȋn română sunt venite din altǎ limbǎ. Este cazul lui start, care nu provine din germanǎ (<Start), ci din englezǎ (<start).

Hristea explicǎ un alt hipergermanism extrem de rǎspȃndit și cu perspective de a se impune ȋn limba literarǎ: pronunțarea [Aifǎl] ȋn loc de [Efél]. Denumirea acestui turn metalic provine de la numele inginerului francez care l-a construit (Alexandre Gustave Eiffel), de aceea el trebuie rostit franțuzește și nu nemțește.

Tot greșit se pronunțǎ [nόbǎl] ȋn loc de [nobèl] numele fiind suedez cu e accentuat (Graur 2009: 20). Pseudonimul celebrului scriitor francez, Henry Beyle, se pronunțǎ [stendal], nu [standal], cǎci, deși autorul este francez, pseudoninul e german.

2.6 Hiperenglezisme

Hiperenglezismele sunt provocate de rostirea sunetului englezesc w (urmat de o vocalǎ) cu un v romȃnesc: Vasington, Vilson. Ca o reacție fațǎ de astfel de pronunțǎri, se aude ȋn mod frecvent rostirea Uaterlo și chiar Uaterlu ȋn loc de Vaterlo. Dupǎ cum se știe, Waterloo este numele unei localitǎți din Belgia, unde Napoleon a fost definitiv ȋnfrȃnt, ȋn 1815, de armatele aliate comandate de Wellington. O formǎ hiperenglezeascǎ este și pronunțarea Cicago ȋn loc de Șicago, cum trebuie rostit numele orașului american Chicago.

Fals englezǎ este uneori și accentuarea pe inițiala cuvintelor, astfel este corect accentul pe a doua silabǎ, nu pe prima; corect este niuiόrk, nu nèviork, numele englezesc Yale se pronunțǎ ȋntr-o singurǎ silabǎ ieil, nu ȋn douǎ: ia-le. Substantivul clovn se pronunțǎ corect clovn și nu claun; cuvȃntul este de origine englezǎ, si se scrie clown, ȋnsǎ la noi s-a generalizat scrierea clovn cu pronunțarea respectivǎ (Graur 2009: 39). Englezescul knock down se pronunțǎ noc dàun, ca ȋn englezește , nu cnòc daun. Numele englezesc, Morse, se pronunțǎ mors, nu morse, iar cuvȃntul englezesc spray, se pronunțǎ corect sprei nu șprei, deoarece este de origine englezeascǎ și nu germanǎ.

2.7 Hiperspaniolisme

Hiperspaniolismele sunt ceva mai puține, ȋnsǎ nu lipsesc cu desǎvȃrșire. Se știe cǎ ceea ce se scrie ȋn spaniolǎ j se rostește h (cf. muher, Donjuan). De teamǎ ca sǎ nu se ȋncalce aceastǎ regulǎ de pronunțare, unii rostesc Rio de Haneiro, deși acest nume este portughez (oraș din Brazilia) și trebuie citit Riu de Janeiru. Barcelona se pronunțǎ ȋn spaniolește cu θ, ca th englezesc, dar unele persoane ȋncearcǎ sǎ redea ȋn romȃnește acest sunet, care ȋn limba noastrǎ nu existǎ, și zic Barselona, ceea ce nu este corect, cǎci s este o pronunție diferitǎ de θ. Astfel, Graur susține cǎ trebuie pǎstratǎ pronunțarea noastrǎ tradiționalǎ cu c. Conform accentuǎrii spaniole, corectă este pronunțarea Màlaga, nu Malàga, corect este Mercèdes, nu Mèrcedes.

2.8 Diferite hipercorectitudini

În Dicționar al greșelilor de limbǎ, Al. Graur explicǎ și analizeazǎ pronunțarea greșitǎ a unor cuvinte provenind din limbi diferite. Astfel, corect este Ànkara, deoarece este cuvȃnt turcesc, iar accentul trebuie sǎ fie pe prima silabǎ și nu Ankàra, cum des se aude la televizor (2009 (b): 25). Corect rostit este Apòllo, nu Àpollo, deoarece accentul e pe prima silabǎ și ȋn grecește și ȋn latinește. Un alt cuvȃnt des ȋntȃlnit la televizor este Bruxelles, pronunțat greșit brùxel ȋn loc de brüsèl.

Țara din America de Sud, Chile, se pronunțǎ corect cile, nu cili, nici kile. Cunoscutul cȃntec latin Gaudeamus („sǎ ne ȋnveselim”), cuvȃnt de origine latineascǎ, se pronunțǎ gau-de-a-mus, nu ga-u-dea-mus. Capitala Finlandei, Helsinki, se pronunțǎ corect Hèlsinki, nu Helsìnki, deoarece accentul ȋn finlandezǎ, ca și ȋn maghiarǎ, este ȋntotdeauna pe prima silabǎ. Substantivul holocaust se pronunțǎ corect ȋn trei silabe ho-lo-càust, nu ȋn patru, ho-lo-ca-ùst pentru cǎ este cuvȃnt grecesc format din holo „ȋntreg” și kaustos „ars” (Graur 2009: 67).

Corectă este pronunțarea numelui latinesc Iupiter, și nu Jupiter, deoarece romanii nu aveau sunetul j, dar planeta Jupiter se pronunțǎ Jupiter, deoarece provine din francezǎ: Jupiter (Graur 2009: 70).

Cuvȃntul latinesc miscellanea se pronunțǎ miscellànea, nu miscellanèa. Conform accentuǎrii latine, substantivul Pacific se pronunțǎ corect Pacìfic, nu Pacifìc, corect este Spàrtacus, nu Spartàcus. Conform originalului grecesc, cuvȃntul pseudo se pronunțǎ ȋn douǎ silabe psèu-do, nu ȋn trei silabe pse-ù-do.

Cuvȃntul de origine rusǎ, Soci, se pronunțǎ ȋn douǎ silabe, sò-ci, nu ȋntr-una singurǎ, cum des se aude ȋn zilele noastre la televizor. Marca de mașina Škoda este de origine cehǎ, iar originalul ceh se scrie cu un semn special [Š] care se citește ș, astfel cǎ este corect Șkoda, nu Skoda.

3. Lexic și semanticǎ

Potrivit lui Iorgu Iordan, prin lexic sau vocabular se ȋnțelege „totalitatea cuvintelor care le posedǎ o limbǎ” (1956: 33). Disciplina care studiazǎ componenta lexicalǎ a unei limbi poartǎ numele de lexicologie. Potrivit lui Teodor Hristea, existǎ lexicologie sincronicǎ sau descriptivǎ, care studiazǎ vocabularul unei limbi la un moment dat, de obicei la momentul vorbirii și o lexicologie diacronicǎ sau istoricǎ, al cǎrei obiect de cercetare ȋl constituie istoria sau dezvoltarea vocabularului de-a lungul timpului și ȋn strȃnsǎ legǎturǎ cu evoluția societǎții umane (1984: 7).

Pornind de la ideea susținutǎ ȋn Limba de lemn ȋn presǎ, cǎ limba romȃnǎ este o limbǎ de lemn, „limba de lemn este un mod de exprimare codificat, și la rigoare osificat. În limba de lemn, nu se vorbește deschis, liber, ci pe ocolite și ȋnvǎluitor” (Rad 2009: 7), putem afirma dupǎ mai bine de douǎ decenii, cǎ ne situǎm pe aceleași coordonate trasate de limba de lemn.

Eugen Simion vorbește ȋn Cuvȃnt- ȋnainte la DOOM2 despre „urȃțirea’’ limbii, acesta remarcǎ faptul cǎ limba romȃnǎ „s-a urȃțit sau, mai bine zis este urȃțitǎ, simplificatǎ, traumatizatǎ de unii vorbitori fǎrǎ bun-simț. Nici limba scrisǎ nu dǎ ȋntotdeauna semne de inteligențǎ de la unii vorbitori fǎrǎ carte și fǎrǎ bun-simț. Ce-i mai grav este faptul cǎ nici limba oamenilor așa-ziși cultivați nu este totdeauna armonioasǎ, corectǎ, frumoasǎ” (2010: X).

În cartea, Întȃlnire cu un necunoscut, Gabriel Liiceanu amintește de „rinocizarea lingvisticǎ a Romȃniei”: «astǎzi l-am auzit pe E.H. spunȃnd la televizor „doisprezece grade”. Voi fi ultimul Bèranger al limbii romȃne, ultimul romȃn care mai riscǎ o crizǎ de epilepsie cȃnd aude de ora doisprezece , ca și, visavi de opinia ta, concluzioneazǎ, locație, face sens și alte grozǎvii „ale romȃnei de tranziție” » (2010: 346).

În cartea, Despre frumusețea uitatǎ a vieții, Andrei Pleșu prezintǎ starea actualǎ a limbii romȃne. Afirmǎ cǎ limba „nu a fost niciodatǎ mai batjocoritǎ ca acum” (2011: 244). Autorul aduce argumente ȋn susținerea ideii precizȃnd faptul cǎ limba romȃnǎ a ajuns ȋn aceastǎ poziție deoarece:

„se vorbește sȃngeros de urȃt, cu un apelativ al promiscuitǎții și al degradǎrii de care cu greu ne vom putea vindeca. Viața cetǎții a devenit o baie de vulgaritate. Suntem ȋn ochiul unui vȃrtej toxic, al unei tornade, care riscǎ sǎ ne desfigureze. … A vorbi șleampǎt, rǎstit ofensator, grobian și, pe deasupra, greșit, a nu acorda greutate forței cuvintelor, a spune orice despre oricine, a vorbi pentru a provoca furie sau durere sunt tot atȃtea feluri de a introduce, ȋn mediul ȋn care te manifești, o primejdioasǎ otravǎ” (Ibidem: 245).

Pleșu susține cǎ „mediile” creatoare de modele sunt presa, școala, scriitorii și politicienii, astfel cǎ exigența unei bune utilizǎri a limbii se adreseazǎ acestor oameni și instituții, pentru care vorbirea e o profesiune. Din aceastǎ zonǎ se așteaptǎ criterii valide pentru constituirea unui stil de viațǎ și de conviețuire pe mǎsura demnitǎții umane (Pleșu 2011: 245).

Fenomenele lingvistice care contribuie la apariția unor inovații lexicale, se produc datoritǎ acțiunii unor fenomene lingvistice de existența cǎrora vorbitorii nu sunt conștienți, dar care le afecteazǎ exprimarea.

Analogia, contaminația și hipercorectitudinea acționeazǎ ȋn toate domeniile limbi, lexic, morfologice și sintaxǎ.

Hipercorectitudinea, manifestatǎ ȋn domeniul lexicului, este fenomenul prin care vorbitorii schimbǎ forma ințialǎ a unor cuvinte din teama de a nu greși. Din aceastǎ teamǎ de a nu greși, dar și din necunoaștere apar variante neliterare ale unor cuvinte, care, ȋn cele din urmǎ, reușesc sǎ se impunǎ ȋn limba literarǎ, pentru cǎ ȋn orice limbǎ uzul impune norma (Groza 2012: 121).

Adina Dragomirescu și Alexandru Nicolae susțin cǎ greșelile de limbǎ privesc atȃt lexicul și semantica, cȃt și gramatica, fonetica, ortografia (2011: 12). O lucrare reprezentativǎ pentru preocupǎrile normative este cartea lui Iorgu Iordan, Limba romȃnǎ actualǎ. O gramaticǎ a greșelilor, care a apǎrut ȋn 1943. În opinia lui Iorgu Iordan „corectitudine ȋnseamnǎ respectarea legilor structurii gramaticale ale sistemului lexical și ale celui fonetic” (Iordan 1847: 461).

3.1 Cauzele greșelilor lexico-semantice

Potrivit cercetǎtorilor, vocabularul oricǎrei limbi este mai puțin conservator decȃt gramatica, vocabularul avȃnd o mare capacitate de schimbare, de adaptare sau de ȋnnoire. Apariția și folosirea neologismelor ȋntr-o limbǎ reprezintǎ principala sursǎ a greșelilor ȋn limbǎ, susține Hristea. Astfel ȋn dorința de a se exprima cȃt mai cult, cȃt mai elevat se realizeazǎ utilizarea greșitǎ a neologismelor (Dragomirescu, Nicolae: 22).

„Lexicul se deosebește de gramaticǎ prin marea sa capacitate de schimbare” (Guțu Romalo 2002: 171), pentru cǎ unele cuvinte dispar iar alte cuvinte apar fie prin ȋmprumuturi fie prin creație internǎ.

O altǎ cauzǎ a greșelilor lexico-semantice o reprezintǎ „acuratețea semanticǎ”, deoarece amestecul de stiluri, folosirea lor greșitǎ reprezintǎ o abatere. Altǎ cauzǎ este traducerea greșitǎ, o traducere grǎbitǎ, neglijentǎ, fǎrǎ cunoștința de cauzǎ a unor texte sau a filmelor din diferite limbi (Dragomirescu, Nicolae: 23).

3.2 Derivarea

Potrivit DEX (2010), derivarea este „procedeul prin care se formeazǎ un cuvȃnt din altul cu ajutorul sufixelor sau al prefixelor”.

Derivatele sunt foarte diferite ca grad de „normalitate” ȋn limbǎ, dupǎ cum se va putea observa din urmǎtoarele exemple; cuvinte precum expresivitate, infirmitate, normalitate au fost acceptate ȋn limbǎ, altele deși au fost contestate, dupǎ un timp au devenit „normale”: periodicitate, complementaritate iar alte cuvinte, precum, exigențialitate vs. exigența, obligativitate vs. obligație, prudențialitate vs.prudența sunt considerate cuvinte „excentrice” pentru cǎ dubleazǎ cuvinte deja existente (Dragomirescu, Nicolae 2011: 32).

O greșealǎ foarte des ȋntȃlnitǎ este folosirea cuvȃntului ansambla ȋn loc de asambla. Potrivit DEX (2010) a asambla ȋnseamnǎ „a reuni, a fixa,a ȋmbina douǎ sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem” iar substantivul ansamblu ȋnseamnǎ „tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de același gen); totalitate”. Existǎ ȋn franțuzește verbul assembler „a pune la loc”, din care provine cuvȃntul nostru, dar existǎ și adverbul ensembler, care ȋnseamnǎ „ȋmpreunǎ”, devenit substantiv și ȋmprumutat ȋn limba romȃnǎ sub forma de ansamblu, astfel cǎ din acest substantiv se formeazǎ greșeala pe care mulți vorbitori o considerǎ corectǎ și o pronunțǎ ansambla ȋn loc de asambla (Graur 2009: 82).

„Aro ansambleazǎ Kia”( www.apropo.ro).

„Studenții de la Universitatea din Pitești ansambleazǎ o mașinǎ electricǎ” (www.ecomagazin.ro).

„Responsabilitatea mea era sǎ vȃnd aceste sisteme, sǎ ansamblez sistemele” (www.myjob.ro).

Prefixul anti-, de origine greceascǎ ȋnseamnǎ „contra”, de exemplu antifascist , iar prefixul ante- , de origine latinǎ, ȋnseamnǎ „ȋnainte”, de exemplu anteproiect. Astfel, Graur susține cǎ cuvȃntul anticamera l-am preluat greșit, iar corect ar fi fost antecamera, care desemna „ o camerǎ care este ȋnainte” (Graur 2009: 82). Potrivit DOOM (2010) corectǎ este forma anticamera, iar DEX-ul explicǎ cuvȃntul ca fiind „camerǎ de așteptare situatǎ la intrarea ȋntr-un birou, ȋntr-un cabinet al unei persoane cu funcție importantǎ și se precizeazǎ cǎ este ȋmprumutat din italienescul anticamera.”

Din cauza folosirii greșite a sufixelor se ajunge la deteriorarea cuvȃntului de bazǎ fie ȋn ce privește forma, fie ȋn ce privește ȋnțelesul (Graur 2009: 84). Din exemplele citronada, limonada, oranjada s-a dedus cǎ sufixul care formeazǎ numele de bǎuturi este –ada, astfel cǎ cuvȃntul frucada, produs romȃnesc din fructe, este format greșit, deoarece baza nu este fruc ci fruct, deci ar fi corect fructada.

„Alte manii temporale au fost date de siropurile Frucade” (www.levantul.wordpress.com).

Alte cuvinte care se confundǎ și sunt folosite greșit sunt funerarii și funeralii, corect este piatra funerarǎ ȋn loc de piatra funeralǎ.

„Inscripție pe o piatrǎ funeralǎ…”( www.blogspot.ro).

„Au rǎmas stupefiați cȃnd au vǎzut asta pe piatra funeralǎ la cimitir” (www.jurnalul.ro).

Numerar, care desemneazǎ „bani gheațǎ”, se utilizeazǎ ȋn foarte multe cazuri cu forma greșitǎ numeral. Potrivit DEX numerar este „valoare bǎneascǎ ȋn monede sau hȃrtie-monedǎ, care se poate servi direct pentru platǎ; bani lichizi, bani gheațǎ” iar numeral este „parte de vorbire flexibilǎ care exprimǎ, sub diferite aspecte, un numǎr, o determinare numericǎ a obiectelor sau ordinea obiectelor prin numǎrare”.

„Salariile funcției (în numeral față de salariul minim)” (www.lex.justice).

Sunt de asemenea confuzii ȋn ceea ce privește termenii familial și familiar. Familial se referǎ la familie, iar familiar desemneazǎ ceva „cu care ești deprins”. Definiția cuvȃntului familial prezentǎ ȋn DEX este „care aparține familiei, privitor la familie, destinat familiei”, iar semnificația cuvȃntului familiar este „limbaj”, „stil” „ folosit ȋn (sau apropiat de) vorbirea obișnuitǎ, simplu, fǎrǎ pretenții”.

Un alt cuvȃnt folosit greșit este a detaila ȋn loc de a detalia, deoarece cuvȃntul detalia provine de la cuvȃntul francez detail, ȋnsǎ acestui cuvȃnt franțuzesc ȋi corespunde ȋn romȃnește detaliu (Graur 2009: 178).

„Poți sǎ detailiezi puțin, cǎ mǎ gȃndesc cǎ nu au fost probleme generate de diferența de fus orar” (2012 www.suzuki-club.ro).

„În descrierea simptomelor ȋncearcǎ sǎ detailiezi situația, unde anume este localizatǎ durerea” (www.dietetik.ro).

„Poți detailia puțin cǎ m-ai facut curios?” (www.forum.chip.ro).

O altǎ greșealǎ des ȋntȃlnitǎ este folosirea cuvȃntului delicvent ȋn loc de delincvent, aceastǎ greșealǎ poate fi datoratǎ rostirii greoaie a grupului consonantic ncv (Graur 2009: 178).

„Delicventul și-a făcut rost de un loc de comercializare în orașul …”(www.mai.gov.md).

„Am fost reclamat de un fost delicvent” (www.prosport.ro).

3.3 Pleonasmul

Potrivit DEX pleonasmul este o „eroare de exprimare constȃnd ȋn folosirea alǎturatǎ a unor cuvinte, expresii, propoziții etc. care repetǎ ȋn mod inutil aceeași idee”.

Existǎ situații ȋn care pleonasmul apare din dorința de a insista asupra unei idei, de a face o idee mai clarǎ (Iordan apud Dragomirescu, Nicolae 20011: 122).

Unele pleonasme sunt acceptate, reprezentȃnd formule mai ferme de exprimare și folosite ȋn scop persuasiv, astfel de formule avem: Ieși afarǎ!, Taci din gurǎ!

O cauzǎ a pleonasmelor precum a observat Al. Graur (1969: 176), reprezintǎ nevoia de a introduce un element semantic. Un exemplu dat de Graur este formula considerente privind; considerent ȋnseamnǎ „punct de vedere”, dar s-a impus din imposibilitatea sintacticǎ de a lega termenul subordonat direct de substantivul considerente, astfel cǎ vorbitorul trebuie sǎ spunǎ considerente privind alocațiile și nu considerentele alocațiilor, pentru cǎ o astfel de construcție nu este posibilǎ.

Un alt exemplu este sintagma a se autocunoaște (ȋmpreunǎ cu toatǎ seria de verbe care conține reflexivul se și elementul de compunere auto- (cu sensul „de la sine”) este folosit cu aceastǎ formulǎ pentru a exprima „cunoașterea de sine”, pentru cǎ autocunoaștere nu poate fi folosit fǎrǎ reflexiv, iar absența lui auto- poate crea confuzii, de exemplu mǎ cunosc poate sǎ intre ȋntr-o structurǎ de tipul mǎ cunosc cȃnd mint, care nu ȋnseamnǎ mǎ autocunosc ci mǎ cunoaște oricine. Aceste pleonasme discutate pȃnǎ acum intrǎ ȋn categoria pleonasmelor tolerabile, justificabile care nu pot fi considerate greșeli (Ibidem).

O altǎ categorie sunt pleonasmele intolerabile care apar din cauza neatenției, din lipsa de cunoaștere, ignoranța sau lipsa autocontroului. Nerecunoașterea sensului unor anglicisme poate fi o altǎ cauzǎ a apariției pleonasmelor precum: cuvȃntul englezesc fair ȋnseamnǎ „ȋntr-un mod legal sau potrivit”, iar cuvȃntul play ȋnseamnǎ „a juca”, astfel cǎ au jucat fair-play nu este corect. Alte pleonasme datorate necunoașterii sensului unui cuvȃnt dintr-o limbǎ strǎinǎ dar consacrate ȋn limba romȃnǎ, deoarece vorbitorii le utilizeazǎ sunt: hit de succes, mașinǎ de floricele Popcor . Abrevierea, de origine englezeascǎ, VIP ȋnseamnǎ, potrivit DEX, „a very important person” ȋn traducere „o persoanǎ foarte importantǎ” astfel formula persoanele VIP ȋnsoțitoare nu este corectǎ (Dragomirescu, Nicolae 2011: 124).

„S-a jucat cu fair-play, toatǎ lumea ferind situațiile care ar fi putut duce la accidentǎri ȋnaintea reluǎrii campionatului” (www.dambovitapenet.ro).

„Transport persoane VIP” (www.hopesped.ro).

„Mașinǎ de fǎcut floricele Poppcorn Maker super promoție profitǎ acum, produs nou pe piațǎ” (www.okazii.ro).

O structurǎ pleonasticǎ folositǎ deseori este vernisaj și deschidere de expoziție. Nu este corect, deoarece cuvȃntul deschidere repetǎ fǎrǎ rost ȋnțelesul substantivului vernisaj, care ȋnseamnǎ, potrivit DEX „deschidere oficialǎ, inaugurare a unei expoziții de artǎ”. Astfel corect este vernisaj de galerie sau deschidere de expoziție (Ești COOL și dacǎ vorbești corect 2010: 80).

„La UAB a avut loc deschiderea vernisajului „ Zece ani de cercetǎri arheologice la Alba Iulia- Lunea Nouǎ” (www.ziare.com).

„Deschiderea vernisajului «Sunt un om viu – omagiu lui Nichita Stǎnescu»” (www.youtube.com).

Des ȋntȃlnit este și pleonasmul poate fi posibil- verbul poate ȋnseamnǎ „este posibil”, astfel, corect se spune este posibil sau se poate (Ești COOL și dacǎ vorbești corect 2010: 81).

„Cum poate fi posibil sǎ mai stea la Cotroceni un personaj care s-a prefǎcut cǎ condamnǎ comunismul, mințind( a câta oară?), batjocorind pe toți foștii deținuți anticomuniști…”(www.petitieonline.com ).

„Dragoste nu mai e, mǎcar prietenie poate fi posibil” (www.roportal.ro).

Un alt pleonasm folosit este un procent de pȃnǎ la 25 la sutǎ. Cuvȃntul procent de origine latinǎ este format din prepoziția latinǎ pro, care ȋnseamnǎ „pentru” plus numeralul centum care ȋnseamnǎ „o sutǎ”. Astfel repetarea sensului „sutǎ” o datǎ prin cent, ȋn procent și a doua oarǎ, ca sutǎ reprezintǎ o greșealǎ, un pleonasm. Corect este reprezintǎ pȃnǎ la 25 de procente sau reprezintǎ 25 la sutǎ (Ești COOL și dacǎ vorbești corect 2010: 82).

„…declarații pompoase care atestau cǎ liberalii iau ȋn calcul un procent de 25 la sutǎ la alegeri, echivalent cu 8 europarlamentari” (www.bacau.net).

„Vasile Blaga s-a referit la acel procent de 25 la sutǎ” (www.jurnalul.ro).

Un pleonasm de asemenea ȋntȃlnit și auzit este formula din nou revenim. Nu este corect, deoarece locuțiunea adverbialǎ din nou și prefixul re- au același sens, conțin ideea de repetare, astfel asocierea lor este greșitǎ (Ești COOL și dacǎ vorbești corect 2010: 83).

„…nu se știa nimic concret urmȃnd ca dupǎ 2 sǎptǎmȃni sǎ revenim din nou, urmȃnd un tratament…” (www.emedonline.ro).

„Revenim din nou la Cotovesia.” (www.afacerea-pautlownia.ro).

O altǎ structurǎ pleonasticǎ este unii refuzǎ sǎ aprobe, deși a refuza ȋnseamnǎ „ a nu accepta”, deci nu mai are nevoie de urmǎtorul verb (Graur 2009: 107).

Propoziția Femeia a adormit douǎ ore conține o contradictie, pentru cǎ nu putem adormi douǎ ore, ci doar putem dormi douǎ ore, deoarece a adormi ȋnseamnǎ, potrivit DEX, „a trece la starea de somn”. Corect este: Femeia a dormit douǎ ore (Ești COOL și dacǎ vorbești corect 2010: 85).

O situație ȋn care apare contradicția ȋn adaos este și sintagma an ȋmpǎrțit ȋn trei semestre. Aceastǎ greșealǎ a apǎrut din lipsa cunoașterii a termenului semestru, deoarece potrivit DEX, ȋnseamnǎ „perioadǎ de șase luni consecutive; o jumǎtate de an”.

În cartea, 101 greșeli de lexic și de semanticǎ, se prezintǎ faptul cǎ ȋn limba actualǎ au apǎrut pleonasmele culinare ȋn care termenii romȃnești sunt dublați de corespondenți din alte limbi, din italianǎ, francezǎ sau englezǎ. Astfel avem construcția roșii pomodoro , aceastǎ combinație este greșitǎ, deoarece cuvȃntul italienesc pomodoro ȋnseamnǎ „roșie, tomatǎ”.

„Italienii numesc roșile pomodoro mǎrul de aur” (www.prodieta.ro).

La fel se ȋntȃmplǎ și ȋn cazul exemplului urmǎtor: sunca prosciutto; pentru a se evita greșeala este necesar eliminarea cuvȃntului șunca, pentru cǎ italienescul prosciutto ȋnseamnǎ „șuncǎ” (Dragomirescu, Nicolae 2011:150-151).

3.4 Clișeele lingvistice

Semnificația clișeelor sau monștrilor lexicali este neprecisǎ sau este ȋnțeleasǎ greșit. Potrivit DEX clișeul este „o formulǎ stilisticǎ, expresie etc. banalizatǎ din cauza repetǎrii excesive; șablon”. Clișeele goale, sunt stereotipuri care ȋn limba literarǎ nu spun mai nimic sau care falsificǎ realitatea prin devierea semanticǎ a cuvintelor. „Lenea mintalǎ și senilitatea sunt sursele curente ale vorbirii stereotipe” (Pleșu 2011: 247).

Sunt cuvinte care umplu pauze, ezitǎri ori ȋnșealǎ prin pretenția cǎ ar comunica auditorilor ceva, dar sunt, ȋn fond, stratageme de mascare a propriului gol ideatic. Dintre cele mai ȋntȃlnite este deci (ticul național), cu care se ȋncep foarte multe rǎspunsuri la ȋntrebǎri. O altǎ sintagmǎ la fel de folositǎ este și nu numai asemenea exemplulu :„lipsuri, corupție și nu numai …” (ce anume).

Pe lȃngǎ cele mai frecvente cuvinte care au devenit obsedant – deranjante sunt: derulurare, a derula ȋn loc de desfǎșurare, a se petrece, a se ȋntȃmpla care au intrat ȋn sintagme precum:

„…evenimente ce s-au derulat cu pǎrerile și impresiile celor cǎrora au vizitat site-ul…” (http://clujtravel.com).

„În perioada octombrie 2012 – februarie 2013 s-au derulat primele două cursuri de calificare” (www.suntemprodusulmediului.ro).

O situație specialǎ ȋntre construcțiile cu frecvențǎ mare și cu caracter fix o reprezintǎ clișeele lingvistice, a cǎror ȋntrebuințare nu se datoreazǎ unor necesitǎți, ci unei mode. Nejustificate de continuțul comunicǎrii, clișeele reprezintǎ o caracteristicǎ negativǎ a exprimǎrii, conducȃnd la formulǎri stereotipe, șterse, monotone (Romalo 2002: 206).

În dorința de a vorbi cȃt mai elevat cu putințǎ, se folosesc combinațiile la ora actualǎ sau la ora aceasta. „Romȃnia deține, la ora actualǎ, 2,4 hectare de pǎdure administrate responsabil” (www.agerpress.ro). Sunt greșite astfel de formulǎri, deoarece la ora acutalǎ ȋnseamnǎ „ȋn epoca actualǎ, ȋn zilele noastre” .

În limba actualǎ des utilizatǎ este și formula: pe parcurs. Potrivit DEX parcurs ȋnseamnǎ „ȋn timpul drumului, ȋn timpul strǎbaterii unei distanțe”, de cele mai multe ori se folosește cu sens strict temporal, ca echivalent pentru ȋn acest timp, astfel cǎ se neglijeazǎ componenta spațialǎ din conținutul semantic al grupǎrii (Romalo 2002: 208). Astfel de situație avem și ȋn exemplul „Note activitate pe parcurs” aceastǎ formulǎ avȃnd ȋnțelesul de „duratǎ, ȋntr-un anumit timp” (www.arhitectura2tm.com).

În funcție de context, stereotipul a fi ȋn masurǎ poate fi ȋnlocuit prin a putea, a avea dreptul, a fi capabil, a avea calitatea, folosind aceste formulǎri se pǎstreazǎ sensul și ȋn același timp se exprimǎ mai clar ideea (Romalo 2002: 209).

„În acest moment nu suntem ȋn mǎsurǎ sǎ spunem cu cȃt ar crește salariile ȋn 2012” (www.mediafax.ro).

Dintre cuvintele utilizate mai des decȃt ar fi justificat de situațiile ȋn care apare, face parte și substantivul punct. Preluȃnd termenul din ordinea de zi a sedințelor, se ȋntrebuințeazǎ ȋn numeroase ȋmprejurǎri, ȋn care am putea recurge la cuvinte mai potrivite (Romalo 2002: 210). Se vorbește deseori de punctele ȋn loc de obiectivele planului de muncǎ.

„Ambasadorul Olandei, despre punctele slabe ale Romȃniei”( www.ziare.com). În acest caz se putea folosi, pentru o mai bunǎ ȋnțelegere a mesajului „pǎrțile salbe ale Romȃniei”.

Utilizat este și verbul a ȋntreprinde, care este asociat cu substantivul mǎsurǎ:a ȋntreprinde mǎsuri. Asocierea este semantic defectuoasǎ, deoarece sensul cuvȃntului a ȋntreprinde implicǎ ideea „de ȋnceput, de act declanșator”, care nu se combinǎ bine cu substantivul mǎsurǎ. În aceastǎ combianție cu caracter locuționar, a ȋntreprinde ȋnlocuiește pe a lua mǎsuri. Utilizarea cuvȃntului a ȋntreprinde ȋn loc de a lua se explicǎ prin coloratura tehnicǎ a primului cuvȃnt și se ȋnscrie ȋn tendința „cultistǎ” a etapei reprezentatǎ de „limba actualǎ” (Romalo 2002: 2012).

„…MAE va lua mǎsuri pentru a stopa aceastǎ situație periculoasǎ” (www.antena3.ro).

În mediul jurnalistic cuvȃntul polițiștii a fost ȋnlocuit cu oamenii legii, reprezentȃnd un fenomen tipic de pǎtrundere a clișeelor stilului juridic-administrativ ȋn limba comunǎ.

„Ce au descoperit oamenii legii într-un restaurant întrece orice imaginație” (www.jurnalul.ro).

Andrei Pleșu susține faptul cǎ preferința pentru „a viziona” ȋn loc de „a vedea” sau „a lectura” ȋn loc de „a citi” e o afectare inutilǎ, deoarece nu aduce „nu spui nimic ȋn plus”. Un alt delir generalizat este frecventa folosire a lui ca și ȋn loc de ca. S-a creat obiceiul ca, ȋn anumite cazuri, sǎ se evite o cacofonie brutalǎ prin construcția cu pricina. Ca sǎ nu se spunǎ ca casa vecinului, se spune ca și casa vecinului, ȋn loc de ca condiție se preferǎ ca și condiție. Andrei Pleșu afirmǎ cǎ pentru a evita asemenea situații, limba romȃnǎ oferǎ soluții mai elegante și mai firești. Se poate spune asemenea casei vecinului sau drept condiție (2011: 242).

Cuvintele interesant, drǎguț, fascinant, deosebit au fost comentate de Andrei Pleșu ȋntr-un mod care „surprinde perfect caracterul acestor cuvinte”.

„Interesant e un mod de a spune nimic determinant. Drǎguț e jucǎria unui anumit tip de feminitate și trebuie sǎ arate cǎ cea (cel) care-l rostește e o fire delicatǎ, emotivǎ gata sǎ guste, cu ochii umezi, fleacuri «dulci», gesturi «fine», oameni «atenți». Drǎguț funcționeazǎ ȋn regim diminutival și se ȋmpacǎ bine cu beția actualǎ de diminutive mȃncǎricǎ, hǎinuțe, plimbǎricǎ, supițǎ, bȃrfuțǎ, glumițǎ etc…. Copiind pe fascinating și great, am ȋnvǎțat de la anglo-americani cȃt de mult putem sǎ participǎm la o conversație care, de fapt, nu ne intereseazǎ” (Pleșu 2011: 247).

Aceste cuvinte se pot ȋnlocui unele cu altele fǎrǎ a pierde sau a cȃștiga informație. Diferǎ numai gradul de la fascinant (grad mare), la drǎguț și deosebit (grad mediu) și la interesant (grad mic) (Dragomirescu, Nicolae 2011: 208).

4. Hipercorectitudinea – morfologie și sintaxǎ

În cartea, Limba literarǎ, Iorgu Iordan definește corectitudinea ca fiind:

„respectarea legilor structurii gramaticale, ale sistemului lexical și ale celui fonetic: ȋntocmai ca legile dupǎ care se desfǎșoarǎ fenomenele naturii și ale vieții sociale, legile limbii sunt legi obiective, existǎ independent de viața oamenilor și, ȋn consecințǎ, aceștia trebuie sǎ se conformeze, cu riscul, ȋn caz contrar, de a fi sancționați, nu pe cale «legalǎ», e adevarat, ci pe cale «socialǎ», care, dacǎ nu duce la pedepse propriu-zise, este totuși, ȋn ce privește rezultatul, tot așa de eficace ca și cea «legalǎ»” (1977: 46).

4.1 Morfologie

4.1.1 Substantivul

În cartea, Moda lingvisticǎ actualǎ. Norma, uzul și abuzul, G. Gruițǎ prezintǎ greșeli determinate de „substantivele neterminate”. Autorul explicǎ dativul nemarcat care se ȋnregistreazǎ ȋn prezența prepozițiilor conform, contrar, potrivit, datoritǎ, mulțumitǎ, grație. Aceste cuvinte necesitǎ la dreapta lor un nume (substantiv, pronume, numeral) la dativ, marcat printr-o desinențǎ propriu-zisǎ, printr-un articol-desinențǎ sau desinențǎ + articol: datoritǎ + lui Ion. În cazul abrevierilor nu se folosește particula dativalǎ lui, deoarece așa cum susține Gruițǎ, ȋn cazul abrevierilor poate fi invocatǎ prezența mǎrcii cauzale ȋncorporate. Astfel este corect conform NATO, datoritǎ SRI, mulțumitǎ ONU (2011: 92).

O problemǎ, aparte ȋn cadrul utilizǎrii corecte a substantivului, o constituie cea a numǎrului, precum se poate observa din urmǎtoarele exemple:

„Aragazurile turcești, interzise pe piața romȃneascǎ” (www.9am.ro).

„Cele mai multe bucătării românești sunt echipate cu aragazuri de dimensiuni mici” (www.capital.ro).

„Indesit aduce aragazurile cu arzătoare High Efficiency ce reduc consumul de gaz cu 16%” (www.gadgetrends.ro).

Greșeala a apǎrut ȋn exemplele prezentate mai sus din necunoașterea formei actuale corecte a pluralului aragaz. Potrivit DOOM2 (2010), plurarul corect pentru aragaz este aragaze, nu aragazuri. În cazul folosirii corecte a pluralului unor cuvinte precum morminte sau mormȃnturi, hotele sau hoteluri, spitaluri sau spitale, chibrite sau chibrituri, compromise sau compromisuri este recomandat sǎ se consulte DOOM2 (Nedelcu 2013: 72). Astfel, corecte sunt formele de plural pentru cuvintele menționate anterior: morminte, hoteluri, spitale, chibrite, compromisuri, nu cum s-au utilizat ȋn exemplele urmǎtoare:

„Se mișca Brǎtianu ȋn mormȃnturi (www.roportal.ro).

„Hristos a ȋnviat din morți, cu moartea pe moarte cǎlcȃnd și celor din mormȃnturi viațǎ dǎruindu-le”(www.crestinortodo.ro).

„Vedere spre lanțul de mormȃnturi” (www.flickr.com).

„Citește pe wall-street.ro ultimele știri legate de spitaluri. Aici gǎsești toate știrile legate de subiectul spitaluri” (www.wall-street.ro).

„Aici îi țineau cȃteva zile, îi pansau mai bine și îi trimiteau la spitaluri mai mari” (www.procesulcomunismului.com).

„Se cumpără în fiecare an lemne pentru școli, pentru spitaluri… (www.wikisource.org).

„În șortul ei vechi, micuța ținea strâns un vârf de cutii de chibrituri și mai avea și în mână o cutie” (www.andilandi.ro).

„ În forma lor empirică, primele chibrituri, “chibriturile chimice”, apar în jurul anului 1805, în Anglia” (www.historia.ro).

Substantivele de genul feminin au, ȋn mod frecvent, la plural, una dintre desinențele –e sau –i: case, fete, flori, uși. Astfel multe substantive cunosc ȋn limba actualǎ variante cu ambele desinențe, ȋnsǎ norma impune cel mai adesea una singurǎ, astfel cǎ, potrivit DOOM2, corecte sunt formele coli, nu coale; plǎpumi, nu plapume; sorți, nu soarte; roți, nu roate; boli ,nu boale; corecte sunt formele ciocolate, nu ciocolǎți; comune, nu comuni; ȋnghețate, nu ȋnghețǎți; piețe, nu pieți (Nedelcu 2013: 76).

„Plapume, perne gǎsiți la cel mai mic preț, cumpǎrați cel mai ieftin (www.dormeo.md).

„În magazinul nostru vei ȋntȃlni o gamǎ largǎ de perne, pernuțe și plapume umplute cu biluțe siliconate cu pene, puf sau lȃnǎ” (www.casanova-romania.ro).

„Paturi, plapume, produse import la cele mai bune prețuri” (www.kyk.ro) .

„O romȃncǎ trǎsnet l-a bǎgat ȋn boale pe Hugh Hefner” (www.enational.ro).

„În loc sǎ salveze motanul, l-au bǎgat ȋn boale" (www.protv.md).

„Dragǎ Moș Crǎciun ȋți mulțumesc pentru bicicletǎ și pentru cǎ mi-ai pus zece ciocolǎți” (www.funkydonkey.ro).

„Tinerii PD-L au ȋmpǎrțit ciocolǎți de Valentine's Day” (www.ziare.com).

„Pieți – știri și informații despre pieți” (www.ziarelive.ro).

„Cǎutarea unor pieți pentru produsul care nu are o piațǎ din cauza…” (http://caravanacarierei.bns.ro).

În 101 greșeli gramaticale, Isabela Nedelcu susține cǎ, ȋn cazul cuvintelor ȋmprumutate din englezǎ, adǎugarea desinenței romȃnești de plural -uri la forma de plural a cuvȃntului englezesc, nu este corectǎ: snacksuri, ci este corectǎ, potivit DOOM2, snackuri. Se acceptǎ ȋnsǎ pluraluri precum: comicsuri sau sticksuri, deoarece ȋn romȃnǎ, singularul acestor cuvinte a fost adaptat ȋn forma comics, respectiv sticks. Conform DOOM2, marcarea dublǎ a pluralului se admite pentru unele anglicisme compuse cu substantivul -man „bǎrbat” ca businessman, gentleman, yesman. La singular se pǎstreazǎ forma preluatǎ din englezǎ iar la plural se folosește forma de plural a cuvȃntului care este men „bǎrbați” și se adaugǎ desinența –i, specificǎ sistemului morfologic al limbii romȃne. Astfel cǎ pluralul la cuvintele menționate anterior este businessmeni, gentlemeni, yesmen (2013: 78). Din cauza acestor reguli a sistemului gramatical al limbii romȃne și a necunoașterii normelor limbii literare apar greșeli precum ȋn exemplele urmǎtoare:

„Snacks-urile fac parte din categoria alimentelor condamnate, pentru cǎ sunt pline de aditivi” (www.ziare.com).

„Ca sǎ nu te refugiezi ȋn benzinǎrii și sǎ-ți cumperi dulciuri sau snacksuri nesǎnǎtoase care sǎ-ți potoleascǎ foamea… (www.andreearaicu.ro).

„4 tipuri de snacks-uri sǎnǎtoase care te fac sǎ te simți sǎtul (www.studentie.ro).

Alte neologisme folosite greșit, cu forma de singular pentru plural sunt: hamburger ȋn loc de hamburgeri, pizza ȋn loc de pizze; ȋnsǎ, potrivit DOOM2, corectǎ este forma de plural cola și nu cole.

În cartea, Corectitudine și greșealǎ, Valeria Guțu Romalo susține cǎ un fenomen din ce ȋn ce mai ȋntȃlnit ȋn limba romȃnǎ actualǎ ȋl constituie tendința de a extinde folosirea pluralului ȋn situații ȋn care, ȋn mod obișnuit, trebuie sǎ aparǎ singularul. Fenomenul se ȋnregistreazǎ ȋn cazul substantivelor abstracte, deoarece aceste cuvinte au particularitatea flexionarǎ de a fi folosite numai la singular, substantive precum: eficacitate, compatibilitate, emotivitate, drumeție, gazetǎrie, genialitate. Utilizarea pluralului presupune, ȋn raport cu singularul, concretizare, deci un sens mai mult sau mai puțin diferit de cel de la singular. În aceastǎ situație sunt substantivele conștiințǎ, certitudine, ȋnțelepciune, dreptate. Astfel cǎ folosirea pluralului ȋn contextele ȋn care se potrivește numai sensul abstract, propriu singularului, constituie o greșealǎ (2002: 77).

În privința utilizǎrii corecte a substantivului, un rol important ȋl are articolul. O greșealǎ des ȋntȃlnitǎ este omiterea articolului ȋn cadrul expresiei din punct de vedere. Normele limbii literare cer articularea substantivului punct dacǎ este urmat de genitiv (din punctul de vedere al gramaticii), iar dacǎ este urmat de un adverb nu este necesar articolul (Ibidem: 80).

Sunt greșite urmǎtoarele formulǎri:

„din punct de vedere al sensului său” (www.apubb.ro).

„Din punct de vedere al conduitei preventive, la ce vă puteți aștepta în această situație” (www.e-drpciv.ro).

„Ce înseamnă eficiența din punct de vedere al costului” (www.tena.ro).

„Acesta stă la baza clădirii Uniunii Europene din punct de vedere al valorilor” (www.ro.bab.la).

În continuare sunt explicate cȃteva folosiri greșite a substantivului.

„Moraru: Împotriva pâinei albe” (www.cna.ro).

Acestǎ construcție nu este corectǎ, deoarece substantivele feminine au la genitiv-dativ singular nearticulat aceeași desinențǎ cu cea de nominativ plural. La aceeași desinențǎ, pentru forma articulatǎ de genitiv-dativ, se adaugǎ articolul hotǎrȃt: i. Astfel corect este ȋmpotriva pȃinii albe (Ești COOL și dacǎ vorbești corect 2010: 35).

La fel se explicǎ și greșelile urmǎtoare:

„…se crede Geamǎnu ǎsta un Zoro, dar anii bǎtrȃneței vin peste el” (www.cancan.ro);

„Ce vom spune cȃnd vom atinge anii bǎtrȃneței, cum vom privi ȋn trecut anii ce s-au scurs, vom fi satisfǎcuți de noi?” (www.adrianbulgari.ro).

Propozițiile anterioare ar fi trebuit formulate: „…dar anii bǎtrȃneții vin peste el” și „ce vom spune cȃnd vom atinge anii bǎtrȃneții”.

„Sursa informației inițiale care a condus la suspectarea neregulei” (www.cdep.ro); propoziția ar fi trebuit formulatǎ „Sursa informației inițiale care a condus la suspectarea neregulii”.

„Să nu descoperi goliciunea sorei mamei tale” (www.biblegateway.com); „Amantul sorei mele vrea sǎ scape de mama…” (www.avocatnet.ro). Aceste formulǎri sunt greșite, iar corect ar fi trebut sǎ se formuleze „ sǎ nu descoperi goliciunea surorii mamei tale”, „Amantul surorii mele vrea sǎ…”

„O treime din terenurile Grǎdinei Botanice din Galați au fost afectate de lipsa apei…” (www.evz.ro); „prin parcul din spatele grǎdinei Bǎnǎțeanǎ sǎ-ți iei prietenii acasǎ la tine… (www.tion.ro); propozițiile ar fi fost corecte: „O treime din terenurile Grǎdinii Botanice …” și „prin parcul din spatele grǎdinii Bǎnǎțene…”

Propozițiile „Sinaia, vedere generală cu centrul pieții…” (www.imagoromaniae.ro); „Centrul Madridului, blocat de agricultorii care cer reglementarea pieții agricole” (www.antena3.ro) sunt formulate greșit, iar corect ar fi trebuit sǎ se spunǎ „Sinaia, vedere generală cu centrul pieței” și „…reglementarea pieței agricole”.

Unele substantive neutre, precum caiet, creion, mǎr, scaun etc., primesc la plural desinența e, iar altele, desinența -uri laptop, pat, stilou etc., iar un numǎr mai mic de neutre oscileazǎ ȋntre cele douǎ desinențe: piedestal- piedestale/piedestaluri, nivel- nivele/niveluri etc. (Ești COOL și dacǎ vorbești corect 2010: 36).

Potrivit DOOM2 sunt corecte ambele forme de plural ȋn cazul substantivelor piedestal și nivel. Substantivele semn, produs, abțibild, azil au forma corectǎ de plural: semne, nu semnuri; produse, nu produsuri; abțibilduri, nu abțibilde; aziluri, nu azile.

„Semnuri de periculozitate” (www.bardiauto.ro).

„Cum pot face comenzi la diferite produsuri de pe www.nivea.ro? (www.tpu.ro).

„Site de creație- ȋnsemne ortodoxe bizantine, graficǎ ortodoxǎ care se poate materializa sub diverse forme, semne de carte, abțibilde, iconițe (www.insemn.wix.com).

„Proiectul nostru ȋși propune sǎ vinǎ ȋn sprijinul dvs. pentru identificarea și contractarea unor cǎmine de bǎtrȃni, azile de bǎtrȃni, case de bǎtrȃni (www.camine-de-batrani.ro).

Propoziția „Rǎspundeți voi invitației lui Mǎdǎlina” nu este corectǎ, deoarece substantivul Mǎdǎlina este ȋn cazul genitiv, iar forma sa corectǎ de genitiv este Mǎdǎlinei. Articolul proclitic se folosește ȋnaintea numelor de persoane de genul masculin (lui Andrei, lui Mircea), și ȋnaintea numelelor de persoane de genul feminin de proveniențǎ strǎinǎ (lui Elisabeth, lui Juliette) ori ȋnaintea numelelor de persoane terminate ȋn consoanǎ (lui Carmen) sau ȋn vocalele o sau i (lui Teo, lui Mari). Cea mai mare parte a substantivelor proprii, nume de persoane de genul feminin se terminǎ ȋn a și exprimǎ cazurile genitiv și dativ prin desinențele specifice: -ei, -ǎi (Mariei, Ancǎi) (Ești COOL și dacǎ vorbești corect 2010:37).

Acest tip de greșealǎ apare frecvent ȋn vorbirea cotidianǎ dar, și la televizor sau ȋn presǎ.

„Blogul lui Ioana pe Rockspace. Postarile sale ȋn blog” (www.metalhead.ro)- corectǎ ar fi trebuit construitǎ propoziția „Blogul Ioanei…”.

4.1.2 Adjectivul

Potrivit normelor limbii romȃne, cele mai multe adjective au ȋn flexiune patru forme, marcate prin desinențe diferite pentru a indica genul, numǎrul și cazul (acru, acrǎ, acri, acre). Alte adjective au ȋnsǎ ȋn flexiune trei (roșu, roșie, roșii), douǎ (mare, mari) sau o singurǎ formǎ (gri). În utilizarea adjectivului, ca termen subordonat care trebuie sǎ se acorde cu substantivul regent ȋn gen, numǎr și caz, se ȋnregistreazǎ greșeli care privesc acordul și/sau marcarea desinențialǎ a formelor (Nedelcu 2013: 90).

Propoziția „Dragele mele, toate știți cǎ merg la mare” nu este corectǎ, deoarece adjectivul drag este variabil, cu trei forme flexionare: la singular, drag, dragǎ, și o formǎ comunǎ de feminin și masculin plural- dragi. Forma de vocativ, genul feminin, numarul plural este dragi (dragi colege) sau, cȃnd adjectivul este substantivizat, dragile (dragile mele) ori dragilor (dragilor, mǎ bucur cǎ vǎ vǎd). Astfel corect ar fi fost „Dragile mele, toate știți cǎ merg la mare” ( Ești COOL și dacǎ vorbești corect 2010: 38).

„Dragele mele… nu e ușor deloc” (www.sfaturi.eva.ro).

Propoziția „Care sunt ultimile noutǎți?” nu este corectǎ, deoarece adjectivul ultim are patru forme flexionare, ȋn funcție de numar și de gen: ultim, ultima, ultimi, ultime. Deci la masculin plural, forma este ultimi, iar la feminin plural, forma corectǎ este ultime. Corect ar fi fost: „Care sunt ultimele noutǎți?” (Ești COOL și dacǎ vorbești corect 2010: 39).

„Ultimile cuvinte din viața unor oameni celebri” (www.9am.ro).

Sintagma „Aspectul vechei ctitorii”-este greșitǎ, pentru cǎ nu este folositǎ forma corectǎ de genitiv-dativ a adjectivului. La genitiv-dativ, genul feminin, numǎrul singular, adjectivele au aceeași desinențǎ cu cea de nominativ plural. Adjectivul veche are la plural forma vechi, iar forma de genitiv-dativ articulat este vechii (al doilea i este articolul hotǎrȃt enclitic, pe care adjectivul antepus ȋl preia de la substantivul ctitorie). Corect ar fi trebuit sǎ se formuleze „aspectul vechii ctitorii” (Ești COOL și dacǎ vorbești corect 2010: 40).

„Pe o straduțǎ care leagǎ turnurile vechei cetǎți…” (www.sibiulvechi.ro)

În propoziția C.A. are calitǎți intrinseci, forma de feminin a adjectivului trebuie sǎ aibǎ nu desinența –i, ca la masculin, ci desinența –e: calitǎți intrinsece. Faptul cǎ nu se disting dupǎ gen formele de plural ȋncadreazǎ adjectivul intrinsec ȋn clasa de flexiune cu trei forme; dar acest adjectiv prezintǎ patru forme flexionare: intrinsec, intrinsecǎ, intrinseci și intrinsece (Nedelcu 2013: 91).

„Buzele ȋnguste aratǎ personalitatea unei persoane intrinseci, ȋnchise ȋn sine, care nu ȋși aratǎ emoțiile și sentimentele ușor” (www.feminis.ro).

4.1.3 Verbul

În aceastǎ secțiune, greșelile selectate sunt ȋmpǎrțite ȋn patru grupuri, care au ȋn vedere: exprimarea categoriilor de mod, timp, numǎr persoanǎ; trecerea verbelor dintr-o conjugare ȋn alta; utilizarea mǎrcii de reflexiv; verbele impersonale.

Modul și conjugarea

Un aspect important ȋn privința utilizǎrii corecte a verbului ȋl are modul. Din dorința de a vorbi cȃt mai elevat cu putințǎ, unii vorbitori utilizeazǎ modurile verbului ȋntr-un mod greșit, dupǎ cum se poate observa din urmǎtoarele exemple.

Propoziția „Vroiam sǎ vǎ ȋntreb niște lucruri interesante” este greșitǎ, deoarece la modul indicativ, timpul imperfect, forma corectǎ a verbului a voi este fǎrǎ r. Formele cu r apar prin contaminare cu verbul sinonim a vrea, conjugat astfel: vream, vreai etc. De cele mai multe ori, se folosesc formele greșite vroiam, vroiai, vroia, vroiați, vroiau, ȋn locul celor corecte: voiam, voiai, voia, voiați, voiau. În limba romȃnǎ, la imperfect se folosește verbul a voi, dar la prezent, verbul a vrea: vreau, vrei, vrea, vrem, vreți, vreau. Formele verbului a voi sunt ȋnvechite la prezent: voiesc, voiești, voiește etc. Astfel propoziția este corectǎ „Voiam sǎ vǎ ȋntreb niște lucruri interesante”.

„Vroiam sǎ vǎd cum se terminǎ, vroiam sǎ știu dacǎ aveam dreptate, vroiam sǎ greesc.. sǎ nu fie ca mine… Vroiam un sfarșit, care pȃnǎ la urmǎ a fost peste așteptǎri…”(www.kudika.ro).

„Nu vroia …a aduce pe lume natural, naștere naturalǎ” (www.nasteridepoveste.ro)

„Ce ți-ar place sǎ auzi?” Verbul –a plǎcea- este utilizat greșit, deoarece modul condițional-optativ se formeazǎ cu verbul auxiliar a avea și cu forma de infinitiv a verbului de conjugat. Verbul din aceastǎ propoziție are la infinitiv forma a plǎcea (este de conjugarea a II-a), nu a place. Astfel corect este „Ce ți-ar plǎcea sǎ auzi?” (Ești COOL și dacǎ vorbești corect 2010: 42).

„Ce ți-ar place sǎ devii?” (www.forum.egaming.ro).

„Noi…cei de la Friend’s Hub ne-am gȃndit cǎ nu v-ar displace ideea de a avea postul vostru Online TV (www.livestream.com); corect este „Noi…cei de la Friend’s Hub ne-am gȃndit cǎ nu v-ar displǎcea ideea de a avea…”

„Mai întâi vor apare toți cei răpiți înaintea scaunului de judecată al lui Hristos” (www.evanghelia.ro); corectǎ este propoziția „Mai întâi vor apǎrea toți cei răpiți…”

Sintagma, „Și dupǎ mine, stele vor apare pe cer, iar cei rǎmași ȋn urma mea, chiar și cei care m-au cunoscut și iubit, chiar dacǎ mǎ vor uita…” (www.irinoiucristi.blogspot.ro), este corectǎ „Și dupǎ mine, stele vor apǎrea pe cer…”

Propozițiile „Dacă cineva cumpără un anumit lucru, el poate prevede în contractul de vânzare-cumpărare clauza conform căreia…” (www.ro.wikipedia.org), „După spusele lui, pe dînsul nu l-a atins pe buze un înger, și că el poate prevede viitorul” (www.torrents.md), ar fi trebuit formulate „Astfel, dacă cineva cumpără un anumit lucru, el poate prevedea…” și „După spusele lui, pe dînsul nu l-a atins pe buze un înger, și că el poate prevedea viitorul”.

Cȃnd se conjugǎ verbe ca a bǎnui sau a copia, se observǎ, la modurile indicativ și conjunctiv prezent, persoanele I, a II-a singular și a III-a singular și plural, prezența sufixelor –esc și –ez. Aceste sufixe sunt supuse unor modificǎri ȋn funcție de persoana verbului: (eu, ei) bǎnuiesc, (tu) bǎnuiești, (el) bǎnuiește, (eu) copiez, (tu) copiezi, (el, ei) copiazǎ, (eu) sǎ copiez, (tu) sǎ copiezi, (el, ei) sǎ copieze. Astfel cǎ propozițiile: „A ȋnceput s-o copie pe Loredana Goza”; „El a comis deja douǎ crime știute, se bǎnuie și o a treia”, sunt greșite, iar corect ar fi trebuit sǎ se construiascǎ „A ȋnceput s-o copieze pe Loredana Groza” și „El a comis deja douǎ crime știute se bǎnuiește și o a treia” (Ești COOL și dacǎ vorbești corect 2010: 44).

„Pe de altǎ parte primarul Bacinschi e un drǎguț, cȃt de cȃt s-a chinuit și el sǎ copie ceva și sǎ se facǎ cǎ ne explicǎ ce-a fǎcut…” (www.ziaruldevrancea.ro)

„Probabil a ȋncercat și el sǎ copie și nu i-a trecut testul pe Copyscape” (www.forum.softpedia.com).

Propoziția „Exact atunci ȋncepusem sǎ jucǎm mai bine” este greșitǎ, deoarece la modul indicativ, timpul mai-mult-ca-perfect, persoanele I, a II-a și a III-a plural, verbele au ȋn componența lor grupul –ra- (umblaserǎm, umblaserǎți, umblaserǎ), deci corect ar fi trebuit sǎ se formuleze „Exact atunci ȋncepuserǎm sǎ jucam mai bine” (Ești COOL și dacǎ vorbești corect 2010: 46).

„Eram la film, abia ne cunoscusem. Stăteam cuminte, aproape adormisem, era o dramă, cu plânsete și sânge; era prinsă, i se vedea o lacrimă cum curge” (www.ciupureanudan.over)

„Ne cunoscusem la locul de munca, mai precis ȋn redacția ȋn care eu lucram de trei ani…” (www.vecheapoveste.ro).

În propoziția „Fǎceți-mi sǎ ȋnteleg!” verbul este a face. La imperativ afirmativ, persoana a II-a plural, acesta are forma faceți (ca la indicativ prezent), cu accentul pe prima silabǎ. Greșeala din propoziție constǎ ȋn folosirea formei cu accentul pe a doua silabǎ, fapt ce atrage și schimbarea lui a ȋn ǎ: fǎceți.

Forma greșitǎ -fǎceți- ar corespunde unui verb cu infinitivul ȋn ea, a fǎcea, care este o formǎ popularǎ, neacceptatǎ ȋn limba romȃnǎ literarǎ (Ești COOL și dacǎ vorbești corect 2010: 47).

În propoziția „Nu mai zi de-astea!” verbul a zice este la modul imperativ și are forma negativǎ. Imperativul negativ se formeazǎ de la forma de infinitiv a verbului (nu spune!, nu merge!, nu zice!). Corect ar fi fost „Nu mai zice de-astea!” Alte forme greșite de imperativ negativ sunt: nu fǎ!, nu te du!, ȋn loc de nu face!, nu te duce! (Ibidem: 48).

Verbele reflexive

În cartea, 101 greșeli gramaticale, Isabela Nedelcu susține cǎ unele verbe se folosesc ȋn mod incorect ȋnsoțite de marca reflexivǎ se (a se rȃde, a se merita, a se exista).

„O sǎ vǎ conversați mai mult ȋn contradictoriu”. Corect este „O sǎ conversați”, fǎrǎ reflexivul vǎ. Verbul a conversa este nereflexiv, prin urmare forme ca mǎ conversez, te conversezi, se converseazǎ, ne conversǎm, vǎ conversați, se converseazǎ sunt greșite. Marca reflexivǎ este ȋnsǎ obligatorie cȃnd verbul este impersonal (nu are subiect personal), avȃnd ȋn aceastǎ ipostazǎ o formǎ unicǎ de persoana a III-a singular: „La o cafea, ȋntotdeauna se confeseazǎ plǎcut”; „În biroul nostru, se converseazǎ pe orice temǎ”; ȋn aceste douǎ situații folosirea mǎrcii reflexive este corectǎ, iar verbele au sensul de „toatǎ lumea converseazǎ plǎcut la o cafea”, respectiv „ȋn birou, noi toți conversǎm pe orice temǎ (2013: 108-109).

„Se poate sǎ vǎ conversați doar pe net cu cineva pe care l-ați fi vrut ȋn carne și oase, dar deocamdatǎ nu se poate mai mult” (www.stirile.protv.ro).

„Sunteți gata sǎ vǎ riscați banii, libertatea sau viața pentru Romȃnia?” (www.meritocratia.ro).

„Bucureșteni indolenți, nu vǎ meritați metroul” (www.piticu.ro).

„Doinița Oancea: «De vreo douǎ zile, mǎ rȃd non stop!»” (www.cancan.ro)

„…sunt tristǎ și nemulțumitǎ de mine, nimic și nimeni nu mǎ face sǎ mǎ rȃd” (www.eva.ro)

Verbele impersonale

Potrivit lui Nedelcu, verbele impersonale sunt de douǎ tipuri: cu valoare impersonalǎ inerentǎ, adicǎ ȋn orice context (se cuvinte, se cade) și cu valoare impersonalǎ dobȃnditǎ ȋn context ȋn urma procesului de impersonalizare (Se merge pe jos, Se ajunge la timp) sau de pasivizare (Se știe cine este vinovatul, Se cunosc rezultatele). Verbele impersonale nu pot avea subiect personal, iar unele dintre ele nu acceptǎ subiectul (a tuna, a fulgera, a ninge, a ploua). În situațiile ȋn care au subiect, acesta poate fi exprimat prin propoziție conjuncționalǎ (Rǎmȃne sǎ mai analizǎm situația), printr-o formǎ verbalǎ nepersonalǎ (Rǎmȃne de vazut) sau prin echivalențe nominale ale lor de tip asta, faptul (Mi s-a ȋntȃmplat asta). Pentru cǎ nu se ia ȋn considerare specificul acestor verbe apar uneori forme acordate, care sunt greșite, precum ȋn exemplele de mai jos (2013: 111).

Noi nu ne-am ȋntȃmplat (www.visdefemeie.com). A se ȋntampla este verb impersonal, deci nu poate apǎrea decȃt cu forma de persoana a III-a: s-a ȋntȃmplat.

Verbul a fi este, ȋn funcție de context, personal sau impersonal. Ca verb personal, poate apǎrea la oricare dintre cele trei persoane, la singular și la plural: Ea este mereu aici, Ei sunt mereu atenți, Noi suntem la mare etc. Cȃnd este impersonal, are formǎ unicǎ de persoana a III-a singular: este (Nedelcu 2013: 112).

Propoziția „Un tȃnǎr de douǎzeci de ani și prietena lui de șaisprezece erau sǎ-și piardǎ viața azi-noapte pe o motocicletǎ” conține greșeli ȋn utilizarea corectǎ verbului a fi ca verb personal, acordat cu un subiect fals. Secvența coordonatǎ un tȃnǎr și prietena nu este subiectul multiplu al verbului a fi, ci al verbului subordonat sǎ piarǎ: Era sǎ-și piardǎ viața azi-noapte cǎlare pe o motocicletǎ un tȃnǎr de douǎzeci de ani și prietena lui de șaiprezece ani.

„Doi șoferi erau sǎ-și piardǎ viața ȋn Cluj” (www.a1.ro).

Aceastǎ greșealǎ este generatǎ de fenomenul de hipercorectitudine: vorbitorul se teme sǎ nu facǎ dezacord ȋntre predicat și un presupus subiect la plural, aflat ȋn proximitatea verbului; de aceea, folosește pluralul ȋn locul singularului.

Verbul a trebui este impersonal, dar devine și personal, potrivit DOOM2, cu formele la persona a III-a la imperfect trebuiau, perfect simplu trebuirǎ, perfect compus au trebuit, mai-mult-ca-perfect trebuiserǎ, viitor vor trebui. Prin urmare, sunt acceptate construcții precum Ei trebuiau sǎ plece, El trebuirǎ sǎ plece, Ei au trebuit sǎ plece, Ei trebuiserǎ sǎ plece, Ei vor trebui sǎ plece, ȋn care verbul a trebui devine personal datoritǎ atașǎrii subiectului plural ei. Construcțiile cu acord la plural provin din formulǎri ȋn care subiectul aparținea verbului din subordonatǎ: Trebuia ca [ei] sǎ plece.

La modul indicativ, timpul prezent, verbul a trebui are forma unicǎ-trebuie. Utilizarea formei trebuiesc, considerȃnd, probabil, cǎ acest verb trebuie acordat cu subiectul propoziției și cǎ verbul se conjugǎ cu sufixul –esc. Astfel cǎ este greșitǎ formularea „Îmi trebuiesc foarte multe elemente de detaliu”, corectǎ este „Îmi trebuie foarte multe elemente de detaliu” (Ești COOL și dacǎ vorbești corect 2010: 43)

Sunt respinse de norma literarǎ formele conținȃnd sufixul verbal –esc-, la indicativ prezent: eu trebuiesc, tu trebuiești, el trebuiește, ei trebuiesc, deoarece la indicativ prezent, verbul a trebui are o singurǎ formǎ: trebuie. În vorbirea curentǎ, apare des forma incorectǎ de plural trebuiesc, ca ȋn exemplele urmǎtoare:

„Îmi trebuiesc rǎspunsuri și nu le gǎsesc…”(www.kudika.ro).

„Filme ce nu trebuiesc ratate” (www.cinemagia.ro).

„Care sunt condițiile ce trebuiesc ȋndeplinite pentru a trece de la gradul accentuat de handicap la cel grav? (www.forum.legestart.ro).

Dacǎ la indicativ prezent verbul a trebui are o singurǎ formǎ, la conjunctiv verbul se conjugǎ corect cu sufixul –esc-: „S-ar putea sǎ trebuiascǎ sǎ mai aștepte puțin”.

„…cum nu ai de unde sǎ cumperi ceea ce vrei tu o sǎ trebuie sǎ faci un design nou de cizme” ; „Ai la dispoziție zeci de nivele ȋn care o sǎ trebuie sǎ ȋți folosești iscusința ȋn sǎriturǎ pentru evitarea monștrilor (www.jocuripe.com).

4.1.4 Prepoziția

De multe ori utilizarea prepoziției ȋntr-un mod greșit sau ȋnlocuirea uneia cu alta este determinatǎ de cauzele hipercorectitudinii: dorința de a se exprima cȃt mai elevat sau la modǎ, dar din aceastǎ dorințǎ se nasc greșelile și situațiile care nu sunt ȋn acord cu normele limbii romȃne literare (Nedelcu 2013: 116). În continuare vom analiza cȃteva situații ȋn care prepozițiile sunt utilizate greșit.

În vorbirea curentǎ foarte des auzim la televizor sintagma: „Rǎmȃneți pe telefon”. În limba romȃnǎ, utilizarea prepoziției pe s-a extins foarte mult, apǎrȃnd nu numai ȋn locul prepoziției la, ci și ȋn locul altor prepoziții sau locuțiuni prepoziționale. Exemplul anterior corect ar fi fost „Rǎmȃneți la telefon”.

„SB: Cu domnul președinte aș dori dacǎ se poate.

F: Rǎmȃneți pe telefon. Încerc sǎ vǎd dacǎ ȋmi rǎspunde” (www.enational.ro).

Propozițiile urmǎtoare conțin greșeli ȋn ceea ce privește utilizarea prepozițiilor. Fie s-a folosit o prepoziție ȋn locul alteia, fie s-a omis o prepoziție:

„Individul nu s-a limitat doar ȋn vorbirea urȃtǎ, a contestat la paypal și plǎțile care le fǎcuse pentru a-mi ȋnapoia banii…”, corect ar fi fost „Indivdul nu s-a limitat doar la…”.

„Theodor Stolojan nu s-a limitat doar ȋn a critica actuala conducere a partidului” (www.9am.ro), corect ar fi fost „ Theodor Stolojan nu s-a limitat doar la a critica…”

„Ricki Schenk s-a limitat doar ȋn a zȃmbi ȋngǎduitor…” (www.enational.ro), corect ar fi fost „Ricki Schenk s-a limitat doar la a zȃmbi..”

„…cȃți oameni nu mai au locuri de muncǎ, cȃți oameni trǎiesc dupǎ o zi pe alta (www.ebihoreanul.ro); corect ar fi fost „trǎiesc de pe o zi pe alta”.

„….gȃndeștete cǎ sunt oameni care trǎiesc dupǎ o zi pe alta și totuși problemele ȋi unesc” (www.sfaturieva.ro); corect este trǎiesc de pe o zi pe alta.

Dificultǎți ȋntȃmpinǎ și utilizarea prepozițiilor datoritǎ, mulțumitǎ, grație care impun substantivului urmǎtor cazul dativ. Prin urmare, este incorectǎ expresia „Datoritǎ agilitǎții sale și a rezistenței șasiului”, iar corect ar fi fost „Datoritǎ agilitțǎții sale și rezistenței șasiului” (substantivul rezistențǎ trebuie sǎ fie ȋn cazul dativ) (Ești COOL și dacǎ vorbești corect 2010: 67).

Prepozițiile din enunțurile „Eu, ca și contribuabil, vin și spun….” sau „Agenția de turism la care lucreazǎ ca și ghid” sunt greșite, deoarece și se poate alǎtura lui ca numai ȋn cazul cȃnd acesta este folosit pentru a exprima comparația (Am casa ca și vecinul meu, A luat aceeași cantitate de cireșe ca și mine), nu pentru a arata calitatea sau relația. Astfel cǎ sunt greșite construcțiile de genul „Ca și turist, am vizitat multe locuri”, „Ca și comportament, Enache este un baiat ciudat”. Pentru evitarea cacofoniei, se pot utiliza alte mijloace de exprimare, ȋn funcție de context: ȋn calitate de (În calitate de turist am vizitat multe locuri), drept („A fost desemnat drept campion mondial la box”), fiind („A fost considerat ca fiind cel mai bun”), sau chiar omitere lui ca („A fost ales conducator”) etc. Astfel propozițiile „Eu, ca și contribuabil, vin și spun…” sau „Agenția de turism la care lucreazǎ ca și ghid”, ar fi trebuit formulate: „Eu, ȋn calitate de contribuabil…” și „Agența de turism la care lucreazǎ ca ghid” (Ibidem: 68).

„Eu ca și primar, de exemplu, aș solicita impozitarea clǎdirilor guvernamentale…” (www.ziare.com)

„Mai rǎu este cǎ, cel puțin eu, ca si profesor de istorie, trebuie sǎ predau o disciplinǎ care nu mai ține cont de cronologie…” (www.dponline.ro)

Conjuncția ca sǎ trebuie folositǎ numai pentru a introduce o propoziție subordonatǎ circumstanțialǎ de scop (finalǎ). În cazul tuturor celorlalte subordonate (completive, subiectivǎ, predicativǎ), conjuncția sǎ nu trebuie ȋnlocuitǎ prin ca sǎ. Elementele ca sǎ pot apǎrea ȋnsǎ disociate, ȋn diferite tipuri de subordonate necircumstanțiale („Nu vreau ca Ion sǎ afle de greșeala pe care am fǎcut-o”). Astfel este greșitǎ propoziția „Dacǎ vreți ca sǎ vǎ ȋnscrieți”; corectǎ ar fi fost „Dacǎ vreți sǎ vǎ ȋnscrieți”.

„Așa cǎ, dacǎ vreți ca sǎ cȃștigați o protecție pentru fațǎ și gȃt…”(www.iyli.ro), corect ar fi fost „Așa cǎ, dacǎ vreți sǎ cȃștigați o protecție…”

Deseori apare greșit despre ȋn loc de prepoziția de. La fel se ȋntȃmplǎ și ȋn cazul exemplului: „Prefectul Capitalei și-a amintit despre situațiile de urgențǎ”. Verbul a-și aminti se construiește, ȋn mod normal, cu prepoziția de. Unele verbe admit o singurǎ prepoziție, și aceasta este obligatorie: a se baza pe, a consta ȋn, a depinde de, a se ȋnvecina cu, a predispune la etc. Alte verbe se construiesc, pentru un sens, cu prepoziție obligatorie, iar pentru alt sens fǎrǎ prepoziție: a simpatiza cu („a ȋmpǎrtǎși o idee”) vs a simpatiza („a avea sentimente de simpatie fațǎ de cineva”) a vedea de („a avea grijǎ”) vs a vedea („a percepe cu ajutorul auzului) (Nedelcu 2013: 121).

„Artistul Artan și-a amintit despre școalǎ și studenție, iar o mamicǎ ȋn vȃrstǎ de 12 ani a acceptat sǎ-și spunǎ povestea pentru «Weekend Adevarul»” (www.roportal.ro).

Verbul din propoziția amintitǎ se particularizeazǎ prin posibilitatea de a se construi cu un complement prepozițional introdus prin prepoziția de (a-și aminti de cineva/de ceva) sau cu un complement direct, fǎrǎ prepoziție (a-și aminti ceva). Prin urmare propoziția de mai sus este corectǎ și fǎrǎ prepoziție: „Prefectul Capitalei și-a amintit situațiile de urgențǎ” (Nedelcu 2013: 122).

Potrivit normelor limbii literare, numeralele ȋncepȃnd cu douǎzeci (exceptȃnd numeralele compuse ȋn structura cǎrora pe primul loc este un numeral de la unul la nouǎsprezece) se construiesc cu prepoziția de. Astfel cǎ enunțul „Un avion cu o sutǎ cincizeci persoane la bord a aterizat de urgențǎ ȋn Varna”, nu este corectǎ, ci trebuia sǎ se formuleze „Un avion cu o sutǎ cincizeci de persoane …”/

Potrivit lui Nedelcu, utilizarea prepoziției de dupǎ numerele cardinale mai mari sau egale cu douǎzeci și dupǎ compusele cu acestea are justificare etimologicǎ. Numeralele de felul acesta sunt formate, la origine, cu substantivul zece, cǎruia subordonatul i se atașeazǎ prin intermediul prepoziției de (douǎzeci de oameni, ca zeci de oameni). Elementele grupǎrii (douǎ, trei, patru, cinci, sase, sapte, opt, noua + zeci) s-au sudat, prin urmare substantivul zece din structura numeralului compus nu mai are comportament individual, dar prepoziția de s-a pǎstrat din structura de origine (2013: 124).

În propoziția „Se ridicǎ ȋntrebarea fireascǎ care am afișat-o și noi pe ecran”, s-a omis utilizarea prepoziției pe, fapt ce ar fi evitat cacofonia rezultatǎ din asocierea cuvintelor firesc care, dar s-a neglijat și folosirea prepziției pe, deoarece complementul direct exprimat prin pronumele relativ care trebuie precedat de prepoziția pe. Aceasta are rolul de a diferenția complementul direct de subiectul exprimat prin care. Astfel ȋn propozitia „El este omul care m-a salvat”, care este subiect, iar ȋn enunțul „Omul pe care l-am salvat mi-a mulțumit”, pe care este complement direct. Propoziția menționatǎ la ȋnceputul paragrafului ar fi trebuit sǎ se formuleze: „Se ridicǎ ȋntrebarea fireascǎ pe care am afișat-o și noi pe ecran” (Ibidem: 127).

„Ăsta a fost răspunsul care l-am dat, însă atunci blogul meu era citit doar de câteva persoane” (www.dobrepetronel.eu).

„De ce mi sa șters ȋntrebarea care am pus-o mai devreme?” (www.dobrepetronel.eu).

Nu sunt recomandabile sintagmele „fostǎ iubitǎ Guțǎ”, fǎrǎ a marca relația dintre componente. În construcția „fostǎ iubitǎ Guțǎ” se stabilesc douǎ relații: una ȋntre fostǎ și iubitǎ, care este marcatǎ prin acord (ȋn gen, numǎr și caz), și alta ȋntre fostǎ iubitǎ și Guțǎ, care nu este marcatǎ ȋn niciun fel. Relația de posesie dintre aceste componente trebuia sǎ fie indicatǎ prin cazul genitiv la al doilea component: „fostǎ iubitǎ a lui Guțǎ” (Nedelcu 2013: 125).

„Narcisa fostǎ iubitǎ Nicolae Guțǎ” (www.ziare.com).

Aceeași situație este și ȋn cazul urmǎtoarelor exemple:

„Becali patron Steaua”; „Adamescu patron Oțelul Galați” (www.ziare.com); corect este Becali patron la Steaua sau Becali patron al Stelei; Adamescu patron la Oțelul Galați.

„Valeriu Zgonea, președinte Camera Deputaților- la ALDIS, ȋn cursul vizitei efectuate la Calǎrași din data de 27 martie 2014” (www.calarasi1.ro); corect președinte al Camerei Deputaților.

4.2 Sintaxa

În aceastǎ secțiune a lucrǎrii vom prezenta dificultǎți ȋn ceea ce privește acordul și topica cuvintelor. La nivel sintactic, una dintre cele mai mari probleme pe care o ȋntampinǎ vorbitorul este acordul ȋntre pǎrțile de propoziție. Acest fapt se datoreazǎ atȃt lipsei de cunoaștere a normelor limbii romȃne cȃt și dorinței de a nu greși, hipercorectitudinii.

Abaterile de la acordul gramatical corect sunt acordul prin atracție și acordul dupǎ ȋnțeles (semantic). În exemplul „Reacția elevilor m-au speriat” s-a realizat acordul prin atracție ȋntre predicat și termenul cel mai apropiat de acesta, elevilor. În propoziția „Familia Popescu m-au vizitat”, s-a fǎcut, greșit, acord dupǎ ȋnțeles, ȋn loc sǎ se facǎ dupǎ formǎ „Familia Popescu m-a vizitat” (Nedelcu 2013: 138).

4.2.1 Acordul subiectului cu predicatului

Una dintre cele mai grave greșeli gramaticale o reprezintǎ dezacordul dintre subiect și predicat. În exemplele urmǎtoare se poate observa acest tip de greșealǎ.

„Cehia și Olanda pornește ca favorite” (www.forumcraova.ro.).

„Trupa Jubox vǎd cǎ s-au trezit la viațǎ” (www.cronicacarcotasilor.ro).

„Publicul au ales, votȃnd prin sms concurenții de pe locurile ȋntȃi și doi – Narcis Iustin Ianau și Trupa Ballance” (www.acasatv.ro); aceastǎ propoziție nu este corectǎ, deoarece subiectul este exprimat printr-un substantiv cu sens colectiv folosit la numǎrul singular, de tipul echipa, juriu, public. Fapul cǎ substantivul colectiv denumește un ansamblu de elemente nu trebuie sǎ influențeze realizarea acordului. Substantivul colectiv poate fi folosit atȃt la singular, cȃt și la plural (echipa vs echipe, juriu vs jurii, public vs publicuri), impunȃnd predicatului acord la singular sau la plural. Astfel cǎ, ȋn propoziția de mai sus predicatul trebuie sǎ fie la singular, pentru cǎ și subiectul exprimat prin substantivul colectiv publicul este la singular: „Publicul a ales, votȃnd prin sms….” (Nedelcu 2013: 141).

Potrivit DOOM2 pentru substantivul colectiv mass-media acordul se realizeazǎ la singular, dupǎ formǎ, nu dupǎ ȋnțeles. Faptul cǎ se comportǎ ca un substantiv colectiv singular se poate observa și din forma de genitiv-dativ articulat hotǎrȃt mass-mediei, nu mass-mediilor, precum și ȋn acordul la singular cu adjectivul mass-media modernǎ. Astfel, corect este Mass-media are……, nu Mass-media au…..

„Și mass-media au o vinǎ ȋn accidentul de avion” (www.romaniacurata.ro).

„În istoria lumii, au existat momente cȃnd mass-media au avut de suferit cenzura autoritǎților de stat” (www.ziare.ro).

„Prima poate fi numită media puternică și consideră că mass-media au efecte, în general negative, deosebit de puternice…” (www.bogdanmandru.wordpress.com)

În propoziția „Dezvoltatorii sunt indeciși ȋn ceea ce privesc investițiile ȋn piața imobiliarǎ”, acordul greșit se explicǎ prin atracție cu termenul urmǎtor investițiile, care este la plural. O altǎ explicație ar fi aceea cǎ nu s-a ȋnțeles care element al structurii are statutul de subiect, astfel cǎ se realizeazǎ acordul la plural de teama de a nu greși (ȋn acest caz este vorba de fenomenul numit hipercorectitudine). Subiectul verbului a privi este pronumele relativ compus ceea ce, impunȃndu-se astfel utilizarea singularului (Nedelcu 2013: 142).

„Studiul analizează care sunt cele mai mari îngrijorări și probleme ale românilor, dar deopotrivă scanează mentalul colectiv în ceea ce privesc resorturile…” (www.ires.com.ro).

„ANA oferă jandarmilor pregătire specială în ceea ce privesc drogurile” (www.albaiulianul.ro).

„Avem așteptǎri mai mari ȋn ceea ce privesc investițiile ȋn reabilitǎri termice și ȋn Prima Casa (www.wall-street.ro).

În propoziția „La noi, la țarǎ, patru sute de lei este o avere”, existǎ un dezacord ȋntre subiect și predicat. Isabela Nedelcu explicǎ criteriile care trebuie luate ȋn considerare ȋn ceea ce privește indentificarea subiectului și pe urmǎ acordul acestuia cu predicatul: „un criteriu de luat ȋn considerare pentru a afla care component nominal reprezintǎ subiectul este topica: de regulǎ, subiectul ocupǎ prima poziție (precedǎ predicatul), iar numele predicativ ȋi urmeazǎ verbului copulativ. Nu ȋntotdeauna ȋnsǎ se respectǎ aceastǎ ordine. În structurile emfatice, de pildǎ, pentru a reliefa numele predicativ (asociat și cu o anumitǎ intonație), topica e schimbatǎ: „O avere sunt patru sute de lei”. Alt criteriu important este de naturǎ semantico-pragmaticǎ. Subiectul corespunde informației vechi, cunoscute, iar numele predicativ reprezintǎ informația nouǎ, adusǎ ȋn enunț. Cu alte cuvinte, prin intremediul numelui predicativ afirmi un lucru nou despre subiect, care ȋl calificǎ („Ioana este frumoasǎ”), ȋl indentificǎ („El este Ion”), ȋl include ȋntr-o categorie („Delfinul este un mamifer”), sau ȋl echivaleazǎ cu o calitate („Sportul este sǎnǎtate”). În exemplul amintit la ȋnceputul paragrafului, numele predicativ o avere aduce o informație nouǎ despre subiect, stabilind cu acesta o relație de echivalențǎ. Așadar, corect este „Patru sute de lei sunt o avere” (Nedelcu 2013: 144).

Alte dezacorduri ȋntre subiect și predicat: „creșterea și pǎstrarea locurilor de muncǎ este un succes”.

4.2.2 Acordul adjectivelor

În aceastǎ categorie vom include cele mai ȋntȃlnite și mai supǎrǎtoare dezacorduri ȋntre adjectiv și substantiv.

„O sutǎ de camere de luat vederi vor transmite emoția și fastul unei ceremonii asteptatǎ cu un interes uriaș de lumea ȋntreagǎ”. Adjectivul trebuie sǎ se acorde cu temenul regent atȃt ȋn numǎr și gen, cȃt și ȋn caz. Deseori ȋnsǎ se neglijeazǎ acordul adjectivului cu substantivul regent ȋn cazul genitiv sau dativ. În propoziția precedentǎ adjectivul participial trebuie sǎ aibǎ formǎ de gentiv singular: unei ceremonii așteptate cu un interes uriaș.

„100 de camere de luat vederi vor transmite lumii întregi emoția și fastul unei ceremonii așteptată cu un inters uriaș de lumea întreagă” (www.radardemedia.ro).

„În urma analizei fǎcutǎ ȋn teren , precum și ȋn arhiva tehnicǎ din cadrul Direcției Investiții, vǎ putem spune…” (www.domnuleprimar.ro); „În urma analizei făcută de Comisia de Cultură din cadrul Primăriei Sibiu, au fost selectate 78 de proiecte care vor primi finanțare …” (www.transilvaniabusiness.ro) corect ar fi trebuit formulate propozițiile „În urma analizei fǎcute…”.

„Departajarea candidaților care au obținut medii de admitere egale se face ȋn ordinea descrescǎtoare a notei obținutǎ la proba de Desen” (www.arhitectura.ro); „Contestația depusă de profesorului Viorel Gârbaciu asupra notei obținută la concursul de proiecte de management a fost admisă…” (www.pandurul.ro). – propozițiile trebuiau construite: „Departajarea candidaților care au obținut medii de admitere egale se face ȋn ordinea descrescǎtoare a notei obținute la…” și „„Contestația depusă de profesorului Viorel Gârbaciu asupra notei obținute la…”.

„Astăzi este ziua prietenei mele cea mai bună din toate timpurile” (www.camelialazar.ro). În aceastǎ propoziție adjectivul pronominal posesiv se acordǎ cu substantivul prietenei (prietenei mele), la fel și adjectivul propriu-zis bunǎ la gradul superlativ relativ trebuie acordat, nu numai ȋn gen și numǎr, ci și ȋn caz. Adjectivul la gradul superlativ relativ realizeazǎ acordul prin ambele componente variabile, marca de superlativ cel și adjectivul propriu-zis: prietenei mele celei mai bune (Nedelcu 2013: 147).

„Sȃmbǎtǎ este ziua prietenei mele cea mai bunǎ și chiar nu știu ce sǎ ȋi fac cadou…” (www.urban.ro).

În limba romȃnǎ, cele mai multe adjective au patru forme distincte pentru a marca numǎrul și genul. Pe lȃngǎ acestea, existǎ și unele adjective invariabile, care au o singurǎ formǎ pentru toate valorile de gen, numǎr și caz. Printre adjectivele invarabile, se numǎrǎ cȃteva nume de culori, cum sunt: bleu, kaki, maro, mov, roz, turcoaz, vernil. Astfel cǎ sunt greșite formulǎrile de tipul: cǎmașǎ rozǎ, rochie turcoazǎ (Nedelcu 2013: 148).

„Sunt ȋmbrǎcatǎ ȋntr-o cǎmașǎ rozǎ ȋnchisǎ cu guler și mangete albe” (www.gritcodomnita.blogspot.ro)

„Pe covorul roșu, ele s-au gȃndit sǎ o repete și sǎ poarte aceeași rochie turcoazǎ, semnatǎ de designerul David Meister” (www.perfecte.ro).

„Noi am fost la cumpǎrǎturi azi, mi-am luat o geacǎ, o cǎmașǎ movǎ și mi-a venit pachetul cu cizmele mov și un plovǎraș mov” (www.miresici.ro)

„Rochie vernilǎ lucioasǎ are și corset..” (www.tocmai.ro).

Tot invariabile sunt și unele adjective terminate ȋn –ce: locvace, precoce, vivace. Prin urmare formele de plural masculin sunt greșite, precum ȋn exemplele: amȃndoi sunt locvaci, precoci, vivaci (Nedelcu 2013: 148).

4.2.3 Acordul numeralelor

Din multitudinea de numerale utilizate greșit ȋn limba romȃnǎ, vom analiza doar numeralul doisprezece. Construcția ora doisprezece este frecventǎ ȋn vorbirea actualǎ, deși norma literarǎ impune acordul ȋn gen al numeralului cardinal cu substantivul pe care ȋl ȋnsoțește (ora): ora douǎsprezece.

„Cursul de logicǎ se terminǎ la ora doisprezece” (www.romlit.ro).

„Evelyn dormise neîntoarsă până pe la ora doisprezece” (www.books.google.ro).

„La Povestiri adevǎrate: Doisprezece fete vor apǎrea ȋntr-un calendar dedicat unui concurs de mașini” (www.acasatv.ro).

4.2.4 Topica cuvintelor

Topica limbii romȃne are destul de mare libertate, ȋnsǎ existǎ totuși unele reguli referitoare la ordinea cuvintelor, dictate de statutul lor gramatical și semantic. Una dintre reguli se referǎ la poziția unor adverbe cu alte elemente din grupul verbal (Nedelcu 2013: 160).

În interiorul clasei largi și eterogene a adverbelor, se disting unele elemente cu trǎsǎturi semantico-pragmatice și sintactice speciale. Printre aceste elemente, care au fost semi-adverbe, se numǎrǎ mai, cam, tot, prea, nici, și. Aceste semi-adverbe au rolul de a nuanța ȋntr-un anume fel caracteristicile unei acțiuni, ale unei stǎri sau ale unei ȋnsușsiri. Astfel, pot avea sens de aproximare (mai, cam), sens cumulativ (și ȋn enunțurile afirmative, nici ȋn enunțurile negative), rol de insistențǎ (chiar). Sensul lor poate depinde de context.

Fațǎ de adverbele propriu-zise, care preferǎ postpunerea fațǎ de regent („Lucreazǎ bine”, „Ne viziteazǎ frecvent”), semi-adverbele apar obligatoriu ȋn antepunere (corect este Mai vreau, și nu Vreau mai; E cam devreme, nu E devreme cam). Semi-adverbele se disting și prin posibilitatea pe care o au de a se intercala ȋntre auxiliar și verbul de bazǎ („Am mai citit”, „Aș mai citi”), ȋntre sǎ și verb („Vreau sǎ mai citesc”), ca și ȋntre pronumele reflexiv sau personal și verb („(Nu) te mai aștept”, „(Nu) mǎ mai gȃndesc”). În vorbirea actualǎ, ele apar ȋnsǎ ȋnaintea formelor verbale compuse sau a grupǎrilor conținȃnd un verb și un pronume („Mai am citit”); aceastǎ poziție nu este acceptatǎ de norma literarǎ, fiind caracteristicǎ doar adverbelor propriu-zise folosite emfatic: „Mult am citit”, „Rǎu mǎ doare capul” (Nedelcu 2013: 161).

Astfel cǎ propozitiile urmǎtoare nu sunt corecte „Însǎ niciodatǎ sǎ nu mai ȋți faci planuri de cǎmin sub acoperișul altor proprietari”(www.forumcopii.com), „Mǎcar ȋncearcǎ sǎ mai te duci ȋn locurile ȋn care se duce și el” (www.sfaturieva.ro); corecte ar fi fost propozițiile „Însǎ niciodatǎ sǎ nu ȋți mai faci planuri de cǎmin sub acoperișul altor proprietari”, „mǎcar ȋncearcǎ sǎ te mai duci ȋn locurile ȋn care se duce și el”.

„Accident grav feroviar. Un tren a lovit o cisternă între Râșnov și Zărnești” (www.newskeeper.ro); corect este „accident feroviar grav”.

„Această doamnă n-avea procese prea multe penale” (www.curentul.net); corect este: „procese penale prea multe”.

5. Facebook-ul sursǎ a greșelilor

Acestǎ secțiune cuprinde greșeli, așa cum am anticipat ȋn titlul capitolului, avȃnd ca sursǎ site-ul de socializare Facebook. Cu toate cǎ, cei care folosesc acest site sunt de toate vȃrstele de la copii la oameni maturi, peste tot persistǎ abaterile de la norma lingvisticǎ. Aceste ȋncǎlcǎri ale normei literare reprezintǎ greșeli de exprimare, greșeli morfologice, sintactice, greșeli ortografice și de punctuație.

Cauza producerii acestor greșeli poate sǎ fie de la lipsa de cunoștințe sau dorința de a scrie corect, deși nu sunt cunoscute normele limbii literare, –hipercorectitudine- la neatenția sau graba ȋn momentul scrierii. În ceea ce privește conversațiile de pe Facebook, existǎ cȃteva caracteristici esențiale, cum ar fi: acronimele, utilizarea fețelor zȃmbitoare, propoziții foarte scurte sau utilizarea limbii engleze.

Folosite aproape ȋn toate conversațiile de pe site-urile de socializare sunt acronimele. Cele mai ȋntȃlnite acronime sunt:

sal „salut” cf? „ce faci?”

cmf? „ce mai faci?” cmz? „ce mai zici?”

bn „bine” cn „cine”

cnv „cineva” pls „te rog”

ms „mulțumesc” f2f „față în față”

brb „revin imediat” omg „Oh, my God”

lma „la mulți ani!”, poop „te pup”,

u „tu” f „foarte”,

k „pentru că”, cp „cu plăcere”

npc „nu ai pentru ce” tbx „te iubesc”

nb „noapte bună” aks „acasă”

dc „de ce” fb „facebook”

pb „poftă bună!” scz „ îmi cer scuze”,

nush „nu știu”, np „nicio problemă”

tnx „mulțumesc” wtf? „what the fuck?”,

Utilizarea fețelor zâmbitoare ȋn conversațiile tinerilor de pe site-urile de socializare, ȋn cazul de fațǎ Facebook, are rolul de a semnala diversele stǎri de spirit sau chiar atitudinea unui utilizator asupra unei poze sau unui citat ori afirmație, precum se poate observa din exemplele urmǎtoare.

În primul exemplu, fețele zȃmbitoare sunt utilizate cu scopul de a arǎta admirația fațǎ de o persoanǎ. Exemplul prezintǎ atȃt abateri de la normele limbii literare (pupix pentru pipic, mesc/merci pentru mulțumesc) cȃt și greșeli ortografice, scrierea greșitǎ a ortogramei: astai ȋn loc de asta-i, care este formatǎ dintr-un pronume demonstrativ, varianta popularǎ și forma de persoana a III-a singular a verbului a fi. În timp ce, ȋn al doilea exemplu, sunt mult mai prezente diferitele tipuri de emoticoane, care transmit ideea de admirație și iubire. Enunțurile lipsesc cu desǎvȃrșire din aceasǎ „conversație”- dacǎ se poate numi așa- iar abaterea de la norma literarǎ constǎ ȋn ȋnlocuirea literei c cu k (pitikot pentru piticot), fenomen specific conversațiilor de pe Facebook, precum se poate observa ȋn urmǎtoarele douǎ exemple:

O altǎ caracteristicǎ a scrisului utilizat pe site-ul de socializare este exprimarea unei idei ȋn cȃt mai puține cuvinte, adesea lipsȃnd ori predicatul (cu toate cǎ fǎrǎ predicat nu se poate construi o propoziție) ori subiectul propoziției. Atȃt ȋntrebǎrile cȃt și rǎspunsurile sunt foarte scurte.

În exemplul de mai jos se poate observa atȃt folosirea emoticoanelor cȃt și a acronimelor (ms/multuu pentru mulțumesc, npk pentru nu ai pentru ce [sǎ ȋmi mulțumești]), care sunt „consacrate” sau specifice vorbirii pe site-ul de socializare. Ceea ce este mult mai deranjant este ȋnlocuirea literei c cu k sau alǎturarea consoanelor dz la ț: mikutza pentru micuțǎ, dragutza pentru drǎguțǎ, pitick pentru piticǎ, mika pentru micǎ.

Din dorința de a fi la modǎ se utilizeazǎ expresii, cuvinte sau acronime din limba englezǎ, cu toate cǎ vorbitorii ar fi putut sǎ exprime aceeași idee folosind cuvinte romȃnești. În exemplul de mai jos se poate observa cǎ vorbitorii oscileazǎ ȋntre folosirea limbii engleze și a limbii romȃne. Potrivit normelor limbii engleze, o propoziție se alcǎtuiește obligatoriu dintr-un subiect și un predicat (corect este „I miss you” ȋn loc de „miss you”); ȋn acestǎ conversație sunt folosite doar adjective, care au corespondent ȋn limba romȃnǎ: beautiful „frumoasa”, business women „femei de afaceri”, cȃt și formula de mulțumire Thank you „mulțumesc”.

În ceea ce privește folosirea limbii romȃne existǎ mari abateri de la norma literarǎ, acest lucru este cu atȃt mai grav cu cȃt vorbitorii din acest exemplu sunt de naționalitate romȃnǎ. S-a folosit scrierea cu majusculǎ, deși nu era necesar, pentru substantivul comun mǎtușǎ, ȋn timp ce s-a omis scrierea cu majusculǎ, unde era obligatoriu, ȋn cazul substantivului propriu Oana. Altǎ greșealǎ este scrierea greșitǎ a verbului a fi. Cu toate cǎ, potrivit normelor limbii literare, se pronunțǎ [iești], [ieste], corect se scrie ești, este. O ultimǎ greșealǎ care trebuie semnalatǎ este folosirea cuvȃntului englezesc woman „femeie” la plural women „femei”, cu toate cǎ vorbitorul se referǎ la o singurǎ persoanǎ.

Exemplul

Și nu ȋn ultimul rȃnd, prezente ȋn conversațiile site-urilor de socializare, dupǎ cum vom vedea din exemplele urmǎtoare, sunt greșelile ortografice, morfologice și sintactice. Semnele de punctuație ori sunt uitate ori sunt utilizate incorect. Punctul și virgula absenteazǎ ȋn multe conversații, ȋn timp ce punctele de suspensie sunt foarte ȋntȃlnite.

Exemplul 1

În primul exemplu, pe langǎ emoticoanele folosite, sunt prezente mari greșeli de scriere. Din dorința de a scrie cȃt mai corect utilizatorul a folosit cratima ȋn cazul cuvintelor frumoaselor și creșteți. Se poate intrepreta prin faptul cǎ vorbitorul a considerat particula –lor și –ti ca fiind pronume. Cuvȃntul frumoaselor a devenit substantiv prin articulare cu articol hotarat enclitic –lor, ȋn timp ce ȋn al doilea caz este vorba de verbul a crește, la modul conjunctiv prezent folosit ȋn sintagma sǎ creșteți mari, avȃnd sensul „cu plǎcere”. O altǎ abatere este folosirea unor majuscule deși nu era necesar: frumOase-lor, Creste-Ti Mari. Exemplul 2

În al doilea exemplu, pe lȃngǎ greșelile de scriere datorate neștiinței sunt prezente și greșelile datorate fenomenului de hipercorectitudine, utilizatorul ȋncercȃnd sǎ se exprime cȃt mai corect dar nerespectȃnd normele limbii literare, lipsesc cu desǎvȃrșire semnele de punctuație.

În primul rȃnd, se pot observa mari greșeli ȋn ceea ce privește scrierea corectǎ a ortogramelor formate din pronume:

-sintagma am castigato este formatǎ dintr-un verb la modul indicativ, timpul prefect compus + particula o, care este forma neaccentuatǎ a pronumelui personal; corect ar fi fost am cȃștigat-o;

-ortograma ți-e este formatǎ dintr-un pronume personal forma neaccentuatǎ a persoanei a II-a singular ȋn dativ (cu derivata obținutǎ prin protezǎ: ȋti, iar forma de bazǎ este o contragere a formei accentuate ție care provine din latinescul tibi) și verbul a fi la indicativ prezent: e (este);

-forma tea (vǎzut) nu este corectǎ, deoarece ortograma este formatǎ dintr-un pronume personal formǎ neaccentuatǎ a persoanei a II- a singular și verbul a vedea modul indicativ, timpul perfect compus, particula a fiind verbul auxiliar a avea;

-m-a (zgȃriat) este formatǎ dintr-un pronume personal, forma neaccentuatǎ a persoanei I singular ȋn acuzativ și verbul a zgȃria la indicativ perfect compus; ȋn aceastǎ construcție se mai aflǎ o greșealǎ mare: scrierea ȋn interiorul cuvȃntului cu ȋ, corect este, potrivit normelor limbii literare, zgȃriat;

-ortograma mi-ați (adus) este formatǎ dintr-un pronume personal forma neaccentuatǎ a persoanei I singular ȋn dativ și verbul a aduce la indicativ, perfect simplu

În al doilea rȃnd, se observǎ scrierea greșitǎ a verbului a fi la modul conjunctiv, timpul prezent. Potrivit normelor limbii literare, corect se scrie sǎ fii. În, Dicționar de ortograme, Victor Iancu și Sǎluc Horvat au explicat originea verbului a fi la conjunctiv: [tu] sǎ fii < lat (tu) si fias, de unde, ȋn mod normal, trebuia sǎ rezulte (tu) sǎ fie, dar pentru a evitarea omonimiei cu persoana a III-a (el sǎ fie), e a fost ȋnlocuit cu desinența persoanei a II-a : sǎ fi+ i= sǎ fii (2001: 129).

Un ultim aspect de analizat la acest exemplu este scrierea greșitǎ a cuvintelor: lady și fotbal. Utilizatorul din dorința de a se exprima cȃt mai la modǎ și cunoscȃnd cuvȃntul englezesc lady „doamnǎ”, probabil, doar din auzite, a scris cuvȃntul așa cum se pronunțǎ, nerespectȃnd scrierea englezeascǎ. Corect este fotbal și nu fodbal.

Exemplul 3

În al treilea exemplu se poate observa un exemplu clar de hipercorectitudine. În prima replicǎ este greșitǎ despǎrțirea pronumelui personal forma neaccentuatǎ a persoanei a II-a la dativ ȋți, ȋnsǎ a folosit corect virgula, deoarece precedǎ substantivul Ilie, care este ȋn cazul vocativ. Pe de altǎ parte s-a omis scrierea cu majusculǎ a substantivului propriu Ilie. O altǎ greșealǎ este scrierea cuvȃntului ochi cu un singur i, deși corect ar fi fost cu doi i, ochii, deoarece primul i face parte din rǎdǎcina cuvȃntului, iar al doilea i este articolul hotǎrȃt enclitic. A doua replicǎ, tineo…, este scrisǎ greșit, deoarece aceastǎ construcție este formatǎ dintr-un verb la imperativ și forma neacccentuatǎ a pronumelui personal persoana a III-a singular ȋn acuzativ, corect ar fi fost tine-o. Fiind un verb la imperativ este obligatoriu semnul exclamǎrii la final.

Concluzie

Ajunși la capǎtul drumului propus –de a ȋnțelege tainele ascunse ale conceptului numit hipercorectitudine – putem susține urmǎtoarele accepțiuni cu privire la fiecare capitol studiat.

În prima parte a lucrǎrii (primul și al doilea capitol), ȋn urma studiului ȋntreprins, am ajuns la concluzia cǎ acest fenomen este unul foarte complex și, de-a lungul timpului, numeroși gramaticieni (Theodor Hristea, Al. Graur, Mioara Avram, Alexandru Gafton) s-au ocupat de aceastǎ chestiune, ȋncercȃnd pe de-o parte sǎ gǎseascǎ un termen potrivit fenomenului, iar pe de altǎ parte sǎ explice elemente de hipercorectitudine.

Cu toate cǎ limba evolueazǎ ȋn relație cu comunitatea vorbitoare, adicǎ cu structurile sociale, psihice, etnice ale comunitǎților și este condiționatǎ ȋntr-o mǎsurǎ și ȋn anumite epoci de anumiți factori de ordin biologic, psihic și social, se manifestǎ ca o realitate dinamizatǎ atȃt de propriile structuri, cȃt și de factori externi. Astfel putem susține faptul cǎ limba se dezvoltǎ ȋn relație cu oamenii, formȃndu-se cazuri de hipercorectitudine foneticǎ latentǎ, consonanticǎ, vocalicǎ.

Pornind de la ideea lui Liiceanu: „cuvintele așteaptǎ cuminți de-a lungul marelui salon al limbii, pentru a putea fi luate la dans” (Liiceanu 2010: 38), „specia umanǎ este ȋnapoiatǎ pentru cǎ, statistic vorbind, ea trǎiește mai prejos de potențialul limbii pe care o folosește” (Liiceanu 2010: 278), am putea cel mai bine reliefa concluziile cu privire la capitolul al treilea. Analizȃnd hipercorectitudinea din punctul de vedere al lexicului și al semanticii, putem afirma urmǎtoarea supoziție: greșelile privind derivarea, contradicția ȋn adaos, clișeele lingvistice sau pleonasmul sunt datorate lipsei de cunoaștere a limbii romȃne, cȃt și dezinteresului total din partea vorbitorilor pentru o folosire corectă a limbii romȃne. Pentru a demonstra acest fapt o sǎ exemplificǎm cu cȃteva exemple ȋn care: „cei mai mulți oameni folosesc cuvintele ca și cum ar vorbi ȋn somn. Doar puțini le folosesc ca treji fiind” ( Liiceanu 2010: 276).

„Au ramas stupefiați cȃnd au vazut asta pe piatra funeralǎ la cimitir” (www.jurnalul.ro).

„Am fost reclamat de un fost delicvent”. (www.prosport.ro)

„La UAB a avut loc deschiderea vernisajului „ Zece ani de cercetǎri arheologice la Alba Iulia- Lunea Nouǎ” (www.ziare.com).

„Vasile Blaga s-a referit la acel procent de 25 la sutǎ” (Stǎnescu, Roșca 2012 www.jurnalul.ro).

În capitolul al patrulea am analizat greșeli din punct de vedere sintactic și morfologic: substantivul, adjectivul, verbul, prepoziția, acordul și topica cuvintelor.

Cu toate cǎ mass-media ar trebui sǎ ne ofere dovada cǎ performanța e la ȋndemȃna noastrǎ și sǎ devinǎ un model de comunicare fireascǎ și elegantǎ, acest lucru nu se ȋntȃmplǎ, ci gǎsim spre surprinderea noastrǎ numeroase greșeli atât ȋn publicațiile on-line, cȃt și ȋn cele scrise. Exemple de asemenea greșeli pe care le-am preluat de pe internet sunt:

„Ce înseamnă eficiența din punct de vedere al costului” (www.tena.ro).

„…se crede Geamǎnu ǎsta un Zoro, dar anii bǎtrȃneței vin peste el” (www.cancan.ro);

„Nu vroia …a aduce pe lume natural, naștere naturalǎ” (www.nasteridepoveste.ro)

„Pe de altǎ parte primarul Bacinschi e un drǎguț, cȃt de cȃt s-a chinuit și el sǎ copie ceva și sǎ se facǎ cǎ ne explicǎ ce-a fǎcut…” (www.ziaruldevrancea.ro)

Ultimul capitol al studiului l-am dedicat fenomenului care este atȃt de ȋn vogǎ printre tinerii din zilele noastre: Facebook. Acest site se socializare a devenit o obsesie nu doar pentru adolescenți, ci și pentru adulți. Unii utilizatori ai site-ului ȋncearcǎ sǎ atragǎ atenția din partea celorlalți, cautǎ „celebritate”, doresc sǎ șocheze și sǎ impresioneze. Toate acestea ar mai ușor de acceptat dacǎ ar folosi limba romȃnǎ ȋntr-un mod corect.

Am dori sǎ ȋncheiem prin ideea surprinsǎ de Andrei Pleșu cu privire la situația limbii romȃne:„stricarea limbii romȃne nu aduce ȋn discuție simpla inadvertențǎ gramaticalǎ, derapajul semantic, invazia barbarismelor, smintirea accentelor etc. În joc este ceva mai adȃnc și mai periculos: criza limbii indicǎ criza țesutului intim al unei comunitǎți. Între energia unei națiuni și sǎnǎtatea limbii sale este o relație strȃnsǎ, a cǎrei dereglare ar trebui sǎ ȋngrijoreze. Evident, nu se poate impune prin decret igienizarea vorbirii zilnice. Dar unele instituții, școala și presa ȋn primul rȃnd, ar trebui sǎ se simtǎ mai intens responsabile, mai atente, mai active. Ar trebui cenzuratǎ ȋnlocuirea unor cuvinte „normale”, consacrate, ȋndestulǎtoare semantic, prin termeni pretențioși, țanțoși, simtome ale unui anumit derapaj cultural (Pleșu 2011: 241).

Bibliografie

***1982: Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, București: Editura Univers Enciclopedic (DOOM1).

*** 1997: Dicționar general de științe. Științe ale limbii, București: Editura Științificǎ.

*** 1998: Dicționarul explicativ al limbii române, București: Editura Univers Enciclopedic. (DEX)

*** 2010: Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, București: Editura Univers Enciclopedic. (DOOM2).

*** 2010: Ești cool și dacă vorbești corect, București: Editura Univers Enciclopedic Gold.

Carmen-Mȋrzea, Vasileanul, Greșeli cauzate de hipercorectitudine ȋn suplimentul Plus al revistei „22”, XIX, nr. 20, 13–19.

Constantinescu-Dobridor, Gheorghe 1998: Dicționar de termeni lingvistici, București: Editura Teora.

Dragomirescu, Adina/ Alexandru Nicolae 2011: 101 greșeli de lexic și de semanticǎ, București: Editura Humanitas București.

Gafton, Alexandru 2000: Hipercorectitudinea, Iași: Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”.

Graur, Al. 2009(a): Capcanele limbii române, București: Editura Humanitas.

Graur, Al. 2009(b): Dicționar al greșelilor de limbǎ, București: Editura Humanitas București.

Groza, Liviu 2012: Elemente de lexicologie, București: Editura Universității din București.

Gruițǎ, G 2011: Moda lingvisticǎ actualǎ. Norma, uzul și abuzul, Pitești: Paralela 45.

Guțu Romalo, Valeria 2002: Corectitudine și greșeală. Limba română de azi, București: Editura Humanitas.

Hristea, Theodor 1968: Probleme de etimologie, București: Editura Științificǎ.

Hristea, Theodor 1984: Sinteze de limba romȃnǎ, București: Editura Albatros.

Iordan, Iorgu 1947: Limba romȃnǎ actualǎ: o gramaticǎ a greșelilor, București: Editura Librǎria Socec et. Comp.

Iordan, Iorgu 1977: Limba literarǎ, Craiova: Editura Scrisul Romȃnesc.

Iordan, Iorgu 1956: Limba romȃnǎ contemporanǎ, București: Editura Ministerului Învǎțǎmȃntului.

Liiceanu, Gabriel 2010: Întȃlnire cu un necunoscut, București: Editura Humanitas București.

Nedelcu, Isabela 2013: 101 greșeli gramaticale, București: Editura Humanitas.

Pleșu, Andrei 2011: Despre frumusețea uitatǎ a vieții, București: Editura Humanitas București.

Pleșu, Andrei: 1994 Limba pǎsǎrilor, București: Editura Humanitas București.

Rad, Ilie (coord.) 2009: Limba de lemn în presă, București: Editura Tritonic.

Victor, Iancu/ Sǎluc Horvat 2001: Dicționar de ortograme, București: Univers Enciclopedic.

Siteografie

Creangǎ, Alina 2012: O romȃncǎ trǎsnet l-a bǎgat ȋn boale pe Hugh Hefner www.enational.ro (6.03.2014).

Crețu, Iulia 2014: Ce au făcut aleșii focșăneni în 2013? www.ziaruldevrancea.ro (20.05.2014).

Dragomir, M 2008: Miticǎ la DNA www.prosport.ro (25.10.2013).

f.a. 2012: Cum sǎ emigrezi ȋn Canada www.suzuki-club.ro (15.09.2013).

f.a. 2008: Indigestia www.dietetik.ro (15.09.2013).

f.a. 2009: Delincvența și pedeapsa www.dezvoltareacopilului.crestereacopilului.ro (25.10.2013).

f.a.2013: Români persecutați în Serbia. MAE va lua măsuri pentru a stopa această situație periculoasǎ www.antena3.ro (15.09 2013).

f.a. 2007: O treime din terenurile Grǎdinii Botanice din Galați au fost afectate de lipsa apei pentru irigații www.okazii.ro (25.10.2013).

f.a. 2013: Diaconu se retrage de pe lista PNL pentru europarlamentare www.bacau.net (20.03.1014).

f.a. 2013 Au rămas stupefiați când au văzut asta pe piatra funerară, în cimitir! www.jurnalul.ro (20.10.2013).

f.a. 2013: România deține, la ora actuală, aproximativ 2,4 milioane hectare de pădure administrate responsabil www.agerpress.ro (10.03.2014).

f.a. 2010: Tinerii PD-L au ȋmpǎrțit ciocolate de Valentine's Day www.ziare.com (6.03.2014).

Paraschiv, Alexandru 2013: Inscripție pe o piatrǎ funerarǎ www.blogspot.ro (13.09.2013).

Stǎnescu Roșca, Sorin 2012: Blaga ridicǎ ștacheta prea sus www.jurnalul.ro (16.09.2013).

Suciu, Dragoș 2013: La UAB a avut loc deschiderea vernisajului „Zece ani de cercetări arheologice la Alba Iulia – Lumea Nouă” www.ziare.com (25.10.2013).

Tinel, Adela 2014 : Înfrȃnți, dar cu fair-play www.dambovitapenet.ro (17.09.2013).

Vaschi, Maria 2007: Aragazele se cumpǎrǎ pe ochi frumoși www.capital.ro (6.03.2014).

www.forum.chip.ro

www.mai.gov.md

www.hopesped.ro

www.okazii.ro

www.afacerea-pautlownia.ro

www.emedonline.ro

www.xor.ro

www.prodieta.ro

Acasa

www.suntemprodusulmediului.ro

www.ziare.com

www.antena3.ro

www.jurnalul.ro

www.youtube.com

www.petitieonline.com

www.roportal.ro

www.9am.ro

www.gadgetrends.ro

www.roportal.ro

www.crestinortodo.ro

www.flickr.com

www.wall-street.ro

www.procesulcomunismului.com

www.wikisource.org

www.andilandi.ro

www.historia.ro

www.dormeo.md

www.casanova-romania.ro

www.kyk.ro

www.protv.md

www.tpu.ro

www.funkydonkey.ro

www.ziarelive.ro

http://caravanacarierei.bns.ro

www.ziare.com

www.andreearaicu.ro

www.studentie.ro

www.apubb.ro

www.e-drpciv.ro

www.tena.ro

www.ro.bab.la

www.cna.ro

www.cancan.ro

www.adrianbulgari.ro

www.cdep.ro

www.avocatnet.ro

www.evz.ro

www.imagoromaniae.ro

www.antena3.ro

www.bardiauto.ro

www.tpu.ro

www.insemn.wix.com

www.camine-de-batrani.ro

www.metalhead.ro

www.sfaturi.eva.ro

www.9am.ro

www.sibiulvechi.ro

www.feminis.ro

www.kudika.ro

www.nasteridepoveste.ro

www.forum.egaming.ro

www.livestream.com

www.evanghelia.ro

www.irinoiucristi.blogspot.ro

www.ro.wikipedia.org

www.torrents.md.

www.forum.softpedia.com

www.ciupureanudan.over

www.vecheapoveste.ro

www.stirile.protv.ro

www.meritocratia.ro

www.piticu.ro

www.cancan.ro

www.eva.ro

www.visdefemeie.com

www.a1.ro

www.kudika.ro

www.cinemagia.ro

www.forum.legestart.ro

www.jocuripe.com

www.enational.ro

www.enational.ro

www.ebihoreanul.ro

www.sfaturieva.ro

www.ziare.com

www.dponline.ro

www.iyli.ro

www.europarl.com

www.historia.ro

www.clasaxc.wikispaces.com

www.gazetadebistrita.ro

www.dobrepetronel.eu

www.roportal.ro

www.dobrepetronel.eu

www.ziare.com

www.calarasi1.ro

www.forumcraova.ro

www.cronicacarcotasilor.ro

www.acasatv.ro

www.romaniacurata.ro

www.ziare.ro

www.bogdanmandru.wordpress.com

www.ires.com.ro

www.albaiulianul.ro

www.wall-street.ro

www.domnuleprimar.ro

www.transilvaniabusiness.ro

www.arhitectura.ro

www.pandurul.ro

www.gritcodomnita.blogspot.ro

www.perfecte.ro

www.miresici.ro

www.tocmai.ro

www.romlit.ro

www.books.google.ro

www.acasatv.ro

www.forumcopii.com

www.sfaturieva.ro

www.newskeeper.ro

www.curentul.net

www.myjob.ro

www.apropo.ro

www.ecomagazin.ro

www.levantul.wordpress.com

www.lex.justice

www.arhitectura2tm.com

www.mediafax.ro

Bibliografie

***1982: Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, București: Editura Univers Enciclopedic (DOOM1).

*** 1997: Dicționar general de științe. Științe ale limbii, București: Editura Științificǎ.

*** 1998: Dicționarul explicativ al limbii române, București: Editura Univers Enciclopedic. (DEX)

*** 2010: Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, București: Editura Univers Enciclopedic. (DOOM2).

*** 2010: Ești cool și dacă vorbești corect, București: Editura Univers Enciclopedic Gold.

Carmen-Mȋrzea, Vasileanul, Greșeli cauzate de hipercorectitudine ȋn suplimentul Plus al revistei „22”, XIX, nr. 20, 13–19.

Constantinescu-Dobridor, Gheorghe 1998: Dicționar de termeni lingvistici, București: Editura Teora.

Dragomirescu, Adina/ Alexandru Nicolae 2011: 101 greșeli de lexic și de semanticǎ, București: Editura Humanitas București.

Gafton, Alexandru 2000: Hipercorectitudinea, Iași: Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”.

Graur, Al. 2009(a): Capcanele limbii române, București: Editura Humanitas.

Graur, Al. 2009(b): Dicționar al greșelilor de limbǎ, București: Editura Humanitas București.

Groza, Liviu 2012: Elemente de lexicologie, București: Editura Universității din București.

Gruițǎ, G 2011: Moda lingvisticǎ actualǎ. Norma, uzul și abuzul, Pitești: Paralela 45.

Guțu Romalo, Valeria 2002: Corectitudine și greșeală. Limba română de azi, București: Editura Humanitas.

Hristea, Theodor 1968: Probleme de etimologie, București: Editura Științificǎ.

Hristea, Theodor 1984: Sinteze de limba romȃnǎ, București: Editura Albatros.

Iordan, Iorgu 1947: Limba romȃnǎ actualǎ: o gramaticǎ a greșelilor, București: Editura Librǎria Socec et. Comp.

Iordan, Iorgu 1977: Limba literarǎ, Craiova: Editura Scrisul Romȃnesc.

Iordan, Iorgu 1956: Limba romȃnǎ contemporanǎ, București: Editura Ministerului Învǎțǎmȃntului.

Liiceanu, Gabriel 2010: Întȃlnire cu un necunoscut, București: Editura Humanitas București.

Nedelcu, Isabela 2013: 101 greșeli gramaticale, București: Editura Humanitas.

Pleșu, Andrei 2011: Despre frumusețea uitatǎ a vieții, București: Editura Humanitas București.

Pleșu, Andrei: 1994 Limba pǎsǎrilor, București: Editura Humanitas București.

Rad, Ilie (coord.) 2009: Limba de lemn în presă, București: Editura Tritonic.

Victor, Iancu/ Sǎluc Horvat 2001: Dicționar de ortograme, București: Univers Enciclopedic.

Siteografie

Creangǎ, Alina 2012: O romȃncǎ trǎsnet l-a bǎgat ȋn boale pe Hugh Hefner www.enational.ro (6.03.2014).

Crețu, Iulia 2014: Ce au făcut aleșii focșăneni în 2013? www.ziaruldevrancea.ro (20.05.2014).

Dragomir, M 2008: Miticǎ la DNA www.prosport.ro (25.10.2013).

f.a. 2012: Cum sǎ emigrezi ȋn Canada www.suzuki-club.ro (15.09.2013).

f.a. 2008: Indigestia www.dietetik.ro (15.09.2013).

f.a. 2009: Delincvența și pedeapsa www.dezvoltareacopilului.crestereacopilului.ro (25.10.2013).

f.a.2013: Români persecutați în Serbia. MAE va lua măsuri pentru a stopa această situație periculoasǎ www.antena3.ro (15.09 2013).

f.a. 2007: O treime din terenurile Grǎdinii Botanice din Galați au fost afectate de lipsa apei pentru irigații www.okazii.ro (25.10.2013).

f.a. 2013: Diaconu se retrage de pe lista PNL pentru europarlamentare www.bacau.net (20.03.1014).

f.a. 2013 Au rămas stupefiați când au văzut asta pe piatra funerară, în cimitir! www.jurnalul.ro (20.10.2013).

f.a. 2013: România deține, la ora actuală, aproximativ 2,4 milioane hectare de pădure administrate responsabil www.agerpress.ro (10.03.2014).

f.a. 2010: Tinerii PD-L au ȋmpǎrțit ciocolate de Valentine's Day www.ziare.com (6.03.2014).

Paraschiv, Alexandru 2013: Inscripție pe o piatrǎ funerarǎ www.blogspot.ro (13.09.2013).

Stǎnescu Roșca, Sorin 2012: Blaga ridicǎ ștacheta prea sus www.jurnalul.ro (16.09.2013).

Suciu, Dragoș 2013: La UAB a avut loc deschiderea vernisajului „Zece ani de cercetări arheologice la Alba Iulia – Lumea Nouă” www.ziare.com (25.10.2013).

Tinel, Adela 2014 : Înfrȃnți, dar cu fair-play www.dambovitapenet.ro (17.09.2013).

Vaschi, Maria 2007: Aragazele se cumpǎrǎ pe ochi frumoși www.capital.ro (6.03.2014).

www.forum.chip.ro

www.mai.gov.md

www.hopesped.ro

www.okazii.ro

www.afacerea-pautlownia.ro

www.emedonline.ro

www.xor.ro

www.prodieta.ro

Acasa

www.suntemprodusulmediului.ro

www.ziare.com

www.antena3.ro

www.jurnalul.ro

www.youtube.com

www.petitieonline.com

www.roportal.ro

www.9am.ro

www.gadgetrends.ro

www.roportal.ro

www.crestinortodo.ro

www.flickr.com

www.wall-street.ro

www.procesulcomunismului.com

www.wikisource.org

www.andilandi.ro

www.historia.ro

www.dormeo.md

www.casanova-romania.ro

www.kyk.ro

www.protv.md

www.tpu.ro

www.funkydonkey.ro

www.ziarelive.ro

http://caravanacarierei.bns.ro

www.ziare.com

www.andreearaicu.ro

www.studentie.ro

www.apubb.ro

www.e-drpciv.ro

www.tena.ro

www.ro.bab.la

www.cna.ro

www.cancan.ro

www.adrianbulgari.ro

www.cdep.ro

www.avocatnet.ro

www.evz.ro

www.imagoromaniae.ro

www.antena3.ro

www.bardiauto.ro

www.tpu.ro

www.insemn.wix.com

www.camine-de-batrani.ro

www.metalhead.ro

www.sfaturi.eva.ro

www.9am.ro

www.sibiulvechi.ro

www.feminis.ro

www.kudika.ro

www.nasteridepoveste.ro

www.forum.egaming.ro

www.livestream.com

www.evanghelia.ro

www.irinoiucristi.blogspot.ro

www.ro.wikipedia.org

www.torrents.md.

www.forum.softpedia.com

www.ciupureanudan.over

www.vecheapoveste.ro

www.stirile.protv.ro

www.meritocratia.ro

www.piticu.ro

www.cancan.ro

www.eva.ro

www.visdefemeie.com

www.a1.ro

www.kudika.ro

www.cinemagia.ro

www.forum.legestart.ro

www.jocuripe.com

www.enational.ro

www.enational.ro

www.ebihoreanul.ro

www.sfaturieva.ro

www.ziare.com

www.dponline.ro

www.iyli.ro

www.europarl.com

www.historia.ro

www.clasaxc.wikispaces.com

www.gazetadebistrita.ro

www.dobrepetronel.eu

www.roportal.ro

www.dobrepetronel.eu

www.ziare.com

www.calarasi1.ro

www.forumcraova.ro

www.cronicacarcotasilor.ro

www.acasatv.ro

www.romaniacurata.ro

www.ziare.ro

www.bogdanmandru.wordpress.com

www.ires.com.ro

www.albaiulianul.ro

www.wall-street.ro

www.domnuleprimar.ro

www.transilvaniabusiness.ro

www.arhitectura.ro

www.pandurul.ro

www.gritcodomnita.blogspot.ro

www.perfecte.ro

www.miresici.ro

www.tocmai.ro

www.romlit.ro

www.books.google.ro

www.acasatv.ro

www.forumcopii.com

www.sfaturieva.ro

www.newskeeper.ro

www.curentul.net

www.myjob.ro

www.apropo.ro

www.ecomagazin.ro

www.levantul.wordpress.com

www.lex.justice

www.arhitectura2tm.com

www.mediafax.ro