Globalizarea

Introducere

Globalizare,mondializare sau regionalizare?Trei concepte diferit , dar care sunt asemănătoare în același timp căci toate în esență se referă la tendințele actuale de a face lumea universală plecând de la domeniul economic și terminând cu cel social.Friedman o personalitate a lumii ce susține globalizarea spune că nu este o simplă tendință sau o fantezie , ci este , mai degrabă , un sistem intenațional.”Este sistemul care acum a luat locul sistemului Războiului Rece și , la fel ca acesta , globalizarea are propriile ei legi , și propria ei logică , de natură să influențeze astâzi , direct sau indirect , politica , mediul înconjurător , geopolitica și economia fiecărei țări de pe glob.”

Globalizarea sau mondializarea despre care se vorbește în ultimele decenii a declanșat accelerarea schimburilor comerciale , circulația factorilor de producție , dar a adus și delocalizări , șomaj , perturbări ale piețelor financiare și monetare și chiar degradarea mediului și poluarea care schimbă lumea înconjurătoare de la o zi la alta.

Universalizarea în viitor va schimba istoria economiei și a managementului deoarece mai târziu când într-o afacere se va vorbi despre locul ales pentru producția unor bunuri să spunem se va face și în funcție de costurile de mediu și cele energetice și nu numai ăn funcție de forța de muncă.Principalii actori ai globalizării/mondializării vor avea un nou mod de a gândi și de a acționa.

Philippe Moreau Defarges vorbește în lucrarea sa La Mondialisation despre mondializare ca despre un prag peste care lumea trebuie să treacă ca să intrăm într-o nouă eră și consideră că recensiunea care a trecut reprezintă un pas important care ne aduce mai aproape și mai repede de ea.

O altă părere este a lui Bernard Guillochon care spune –O astfel de mondializare este și obiectivul mișcărilor altermondialiste născute în Asia și America Latină(Forumul Social din Porto Alegre-Brazilia,2002 și Forumul Social din Bombay.2003) și care au unit opozanții mondializării liberale,aspiranți ai unei mondializări neliberale,ei au și propus câteva măsuri,printre care Taxa Tobin,asupra tranzacțiilor pe piețele de schimb,precum și alte taxe menite să stăvilească mișcările internaționale de capitaluri;Bernard Guillochon,analizând arsenalul de argumente pro și contra liberalizării,ajunge,în mod justificat,la concluzia că această opțiune nu va putea fi tranșată fără a ține cont de stat și noul său rol în economia mondială.

Există multe păreri legate de globalizare care se învât în jurul economiilor statelor lumii și în lucrarea de licență am prezentat puteriile care influențează comerțul la nivel internațional

Capitolul I

Globalizarea este o enigma…

Acest cuvânt se folosește des în prezent,oamenii de rând nu știu exact ce anume înseamnă fiecare venind cu propria definiție.Unii vorbesc despre globalizare ca și cum aceasta ar fi definită ca o capacitate de a produce și de a vinde produse și servicii înăuntru și în afara granițelor unei țări.Totuși această imagine este foarte limitată dacă ne gândim în sens larg la efectele directe și indirecte cauzate de globalizare sau mondializare putem spune.Oamenii au în minte diferite imagini despre semnificația acestui termen în funcție de țara din care provin și în funcție de efectele resimțite.De fapt toate aceste lucruri puse laolaltă ne oferă o imagine de ansamblu a ceea ce dus la globalizare,la efectele ei și la ceea ce va urma.Globalizarea în esență se referă la o sinteză despre viitor în privința comunicațiilor,comerțului,ideilor,oportunităților,libertății și prosperității globale.Aceste schimbări se petrec într-un ritm alert guvernate de industrii rescrise sau nou apărute.

Primul care a susținut globalizarea a fost Marco Polo.El împreună cu fratele său au pus bazele unei afaceri cu schimburi comerciale în vremea când Veneția era un centru mondial al comerțului.Marco Polo a dezvăluit prin călătoriile pe care le-a făcut o lume nouă prin care a pus bazele unor domenii atât de complexe și importante precum comerț,politică și cultură.El a descoperit că lumea este compusă din diferite culturi cu oameni care gândesc diferit.

Primele zece tendințe ale globalizării sunt:

Legarea economiilor tuturor națiunilor într-o rețea economică efervescentă,prosperă și interconectată la nivel global constituie cheia globalizării

Globalizarea durabilă ar putea fi o forță centrală în sprijinirea reformelor democratice,contribuind la reducerea terorismului,la promovarea progresului social și la construirea de punți între țările în curs de dezvoltare și cele dezvoltate

Globalizarea promite să contribuie la creșterea schimburilor comerciale globale,la îmbunătățirea calității vieții și a prosperității individuale

Globalizarea este o forță puternică împotriva celor angajați în racolarea teroriștilor,întrucât sprijină spiritele libere,standardele de viață ridicate,diminuarea sărăciei,ameliorarea sănătății și educației

Globalizarea va deveni un factor catalizator pentru drepturile universale ale omului,pe măsură ce reformele democratice și liberul schimb îl vor ajuta pe individ să aibă încredere în sine

Tehnologiile bazate pe inovații,cum ar fi internetul,biotehnologia,nanotehnologia și comunicațiile wireless,vor facilita comerțul global,piețele libere și libera inițiativă

Globalizarea va avea ca efect o coliziune a culturilor și o bătălie pentru viitor.Tirani,criminali,extremiști și teroriști vor încerca să deturneze globalizarea,pe măsură ce comerțul și colaborarea dintre națiuni se intensifică

Economiile Chinei și Indiei vor fi transformate pozitiv de globalizarea și vor oferi exemple constructive pentru țările în curs de dezvoltare

Statele Unite vor beneficia de pe urma poziției de susținător al globalizării,dar vor trebui să continue să sprijine inovațiile,democrația globală și liberul schimb

Globalizarea va contribui la ridicarea nivelului de înțelegere dintre culturi,sfărâmând barierele dintre diferitele națiuni,pe măsură ce alianțele comerciale se vor dezvolta tot mai mult,trecând peste granițe

1.1.Concepte și evoluții

Fiecare zi aduce după sine o nouă realizare în știință,tehnică,un eveniment major în viața socială sau politică care atrage după sine un număr din ce în ce mai mare de oameni.Prin intermediul tuturor mijloacelor mass-media ies în evidență informațiile ce conțin o frecvență sporită de termeni cum ar fi:internațional,multinațional,transnațional,dar nu în ultimul rând :dezvoltarea globală.

Fiecare persoană caută să facă o legatură între evenimente de ordin cotidian și informațiile venite din întreaga lume,din domenii diverse și mai ales să întrevadă ce schimbări vor avea loc și cum se va modifica felul său de a trăi și muncii cât și la cum se va integra în viața economică,socială și politică.

Termenii de globalizare,mondializare si regionalizare sunt foarte des întâlniți cu sensuri diferite,câteodată sunt prea simplificați,câteodată devin prea cuprinzători.Analiștii consideră globalizarea,mondializarea si regionalizarea o realitate a lumii contemporane.

Marii producători tind tot mai mult să-și extindă activitatea dincolo de granițele țării lor trecând de la o producție autohtonă la internaționalizarea si mondializarea producției și chiar la globalizarea acesteia.Aceasta este însă in dezacord cu creșterea populației.

Ne universalizăm sau suntem globalizați?

Percepția lucrurilor "care scapă de sub control" a fost coagulată în conceptul-acum la modă-de globalizare.Cel mai profund sens transmis de acest proces constă în caracterul nedefinit,dezorganizat si autopropulsat al problemelor lumii:lipsa centrului,a unui pupitru de comandă,a unui consiliu de decizie,a unui birou managerial.Globalizarea este un alt nume pentru noua "dezordine mondială".Precum conceptele de civilizație,dezvoltare,convergență,consens și alte cuvinte-cheie de la începuturile gândirii moderne și din perioada clasică a acesteia,ideea de "universalizare" emana speranța,intenția si hotărârea de a face ordine;în plus față de sensurile celorlalți termeni înrudiți,ea făcea referire la o ordine universală-a face ordine la scară universală,cu adevărat globală.

Economia globală prezintă un nou cadru de reglementare și noi posibilități de intituționalizare.În lume există intitute specializate care analizează evoluția statelor naționale și perspectivele dezvoltării unei economii globale.

Cuvântul globalizare stă pe buzele tuturor începând cu specialiști,jurnaliști și nu în ultimul rând cu politicienii.Globalizarea reprezintă un concept la modă despre care se afirmă că ne guvernează viețile.Ea influențează cultura,economia și sfârșește prin a elemina granițele dintre state.Însă cel mai important este că în centru se află globalizarea economică prin care se dorește înfăptuirea unei economii mondiale globale urmând ca economiile naționale distincte și strategiile interne de management economic să nu mai existe.Companiile transnaționale sunt cele care domică piețele prin modul lor de a nu se supune vreunui stat.Ele au internaționalizat economia deoarece se situează acolo unde avantajele primează,fiind dominante ale pieței incontrolabile.Astfel prin imaginea creată analiști au fost hipnotizați și politica a fost alimentată în acest sens adică să se creeze o putere mondială care să guverneze lumea.Un efect al globalizări a fost paralizarea strategiilor naționale deoarece s-a considerat că nu se pot realiza din punct de vedere rațional și după felul în care evoluează piețele internaționale.În cazul unor schimbări economice foarte complexe globaliștii extremiști consideră că există o singură posibilitate și anume o strategie politică și de control național și internațional al tuturor economiilor de piață pentru a putea fi promovate dezideratele sociale.

Paul Hirst și Grahame Thompson susțin că din anii 60 și până astâzi multe lucruri s-au schimbat în mod evident cum ar fi că strategiile de expansiune și redistribuție ale managementului economic național nu mai sunt posibile în fața unor constrângeri atât de mari la nivel internațional.De asemenea ei susțin că problemele cauzate de globalizare sunt nefondate și superficiale.Primul ar fi faptul că nu există un model de economie comun și acceptat de noi toți,dar și faptul că diferă în funcție de aspectele anterioare economice internaționale.Al doilea ar fi inexistența unui raport legat de tendințele economice și nu în ultimul rând că avocații globalizării economice descriu schimbările care se petrec acum ca fiind unice fără să aibă precedent.

1.2.Care sunt cauzele care au dus la apariția globalizării?

"Compania aparține oameniilor care investesc în ea-nu angajaților,furnizorilor sau localității în care este situată."Citatul aparține lui Albert J. Dunlap si se referă la faptul că adevărații oameni de decizie ,investitorii,sunt cei care au dreptul de a anula printr-o semnătură,de a declare irelevante ori deplasate orice considerații venite din partea celorlalți,cu privire la modul în care administreză compania.

Ceea ce vrea să spună Dunlap este că salariații sunt selectați din rândul populației,ei au datorie morală față de familie și casă prin urmare ei nu ar putea urma compania dacă aceasta s-ar muta din localitate.Furnizorii fac aprovizionarea,iar cheltuielile mici de transport le oferă un avantaj care dispare o dată ce compania își schimbă sediul..Acționarii sunt cei care dețin puterea și cei care au ultimul cuvânt într-o afacere,iar d istanța față de companie este cel mai mic criteriu luat în considerare de cumpărarea sau vânzarea de acțiuni. Așadar compania se va muta în funcție de abilitatea lor de a anticipa șansele de sporire a numărului de dividende,lăsându-i pe ceilalți în urmă..Libertatea de mișcare le aduce avantaje mult superioare celor aflați în vârful ierarhiei conform celor spuse de Dunlap.

Paul Virilio sugera recent că,dacă pare prematur să vorbim despre "sfârșitul istoriei" anunțat de Francis Fukuyama,putem astâzi discuta cu toată încrederea despre "sfârșitul geografiei".Distanțele nu mai conteta din localitate.Furnizorii fac aprovizionarea,iar cheltuielile mici de transport le oferă un avantaj care dispare o dată ce compania își schimbă sediul..Acționarii sunt cei care dețin puterea și cei care au ultimul cuvânt într-o afacere,iar d istanța față de companie este cel mai mic criteriu luat în considerare de cumpărarea sau vânzarea de acțiuni. Așadar compania se va muta în funcție de abilitatea lor de a anticipa șansele de sporire a numărului de dividende,lăsându-i pe ceilalți în urmă..Libertatea de mișcare le aduce avantaje mult superioare celor aflați în vârful ierarhiei conform celor spuse de Dunlap.

Paul Virilio sugera recent că,dacă pare prematur să vorbim despre "sfârșitul istoriei" anunțat de Francis Fukuyama,putem astâzi discuta cu toată încrederea despre "sfârșitul geografiei".Distanțele nu mai contează,iar ideea de graniță geofizică devine din ce in ce mai greu de susținut in "lumea reală".Împărțirea continentelor s-a făcut în funcție de distanțele care odată erau perfect reale,din cauza mijloacelor de transport primitive și a dificultăților călătoriei.

Să remarcăm că,poate,acesta este motivul pentru care granița a fost aproape întotdeauna un fenomen de clasificare socială:în trecut,dar și acum elita celor bogați și puternici era de regulă mai cosmopolită decât restul populației de pe pământurile peste care stăpânea.În orice moment,ea tindea să creeze o cultură proprie prea puțin legată de obiceiurile locale și avea mai multe în comun cu elitele de peste hotare decât cu populația dinăuntrul ei.

Bill Clinton,reprezentantul celei mai puternice elite a lumii contemporane,spunea că,pentru prima oară în istorie,nu există nici o diferență între politica externă și cea internă.Într-adevăr,experiența de viață a elitelor nu se mai constituie în raport cu diferența dintre "aici" si "acolo", "înăuntru" și "afară","aproape" și "departe".Acum vorbim despre secunde căci timpul este prețios,dar tehniologia face posibila ca fiecare secundă să o putem prețui..Mijloacele tehnice s-au dezvoltat în mod susținut,ceea ce a permis informației să circule independent de agentul său transportator și,de asemenea,de obiectivele despre care informația furnizează informații.Viteza de deplasare a informației a crescut mai rapid decât cea a corpurilor sau a vitezei cu care se schimbă situațiile despre care informează aceea informație.În sfârșit,apariția rețelei computerizate World Wide Web a schimbat-în ceea ce privește informația-semnificația noțiunii de călătorie și pune la dispoziția noastră pretutindeni în lume în mod instantaneu,atât teoretic cât și practic.

Ce înseamnă de fapt World Wide Web?

Acest termen abreviat ca www numit scurt și web vine din engleză și înseamnă pânză de păianjen(care de asemenea ne duce cu gândul la globalizare) și reprezintă totalitatea site-urilor,documentelor și informațiilor legate între ele care pot fi accesate prin intermediul rețelei mondiale de Internet(net=rețea).Totodată putem spune că Internetul este un factor esențial în grabirea procesului de globalizare.Secolul XX a adus cea mai importantă descoperire ștințifică.Acesta a fost utilizat la început de către armata Statelor Unite ale Americii,pentru ca după să fie utilizat de întreaga societate.Putem afirma că internetul este un fenomen social deoarece apariția și dezvoltarea lui a ținut în primul rând de iscusința oamenilor de știință.Această revoluție tehnologică nu ține cont de granițe și teritorii.

1.3.Efectele procesului de globalizare

Globalizarea a însemnat pentru cei foarte bogați mai multe ocazii de a face bani și mult mai rapid.Acele persoane au utilizat tehnologia de ultimă oră pentru a transporta sume mari de bani.

„Din păcate tehnologia nu are nici un efect asupra vieții celor săraci.De fapt,globalizarea este un paradox:extrem de avantajoasă pentru cei puțini,ea marginalizează sau exclude două treimi din populația lumii.”

Elementele care caracterizeaza globalizarea plecând de la schimburi economice prin politici comerciale devenite transparente,dezvoltarea corporațiilor transnaționale se diferențiază de la țară la țară.Cu cât țara este mai dezvoltată cu atât efectele vor fi mai însemnate pentru că nu putem să vorbim de globalizare și de efectele ei în statele slab dezvoltate.

Speranța de viață extrem de scăzută (50 – 60 de ani), rata imensă de incidență a virusului HIV, lipsa educației de bază și foametea sunt principalele trăsături ale celor mai sărace țări din lume.

Potrivit unui top realizat de Banca Mondială, peste 60 la sută din locuitorii acestor țari trăiesc sub limita sărăciei.
Iată top 10 al celor mai sărăce țări din lume:

10. Sao Tome și Principe

Rata sărăciei: 66,2%
Populație: 168.526
PIB: 248 de milioane de dolari
PIB per capita: 1.473 dolari

Țara se bazează, în principal, pe producția de cacao, însă, din cauza secetei și a managementului prost, producția a scăzut considerabil în ultimii ani.
9. Sierra Leone

Rata sărăciei: 66,4%
Populație: 5.997.486
PIB: 2,24 de miliarde de dolari
PIB per capita: 374 dolari

Sierra Leone are resurse minerale, de agricultură și pescuit semnificative, care ar putea conduce la o creștere economica importantă. Țara a fost, însă, în război civil, între anii 1991 – 2002, iar puterea militară care a condus țara de la sfârșitul războiului nu reușește să scape de corupție. Sierra Leone se bazează pe ajutoare financiare internaționale, iar rata inflației este de 18 la sută.

8. Burundi

Rata sărăciei: 66,9%
Populație: 8.575.172
PIB: 2,33 de miliarde de dolari
PIB per capita: 271 dolari

În 1993, diferențele politice dintre cele mai mari grupuri etnice, Hutu si Tutsi, a condus la violențe extreme, care au durat peste 12 ani. Deși războiul civil s-a terminat, violențele etnice sunt frecvente. În plus, resursele naturale ale țării sunt limitate.

7. Madagascar

Rata sărăciei: 68,7%
Populație: 21.315.135
PIB: 9,95 de miliarde de dolari
PIB per capita: 467 dolari

Până la mijlocul anilor 1990 a fost o țară socialistă. De atunci, a intrat în mai multe acorduri de dezvoltare cu FMI si Banca Mondială, însă nu a reușit să respecte țintele impuse de aceste organizații. Economia țării se bazează pe agricultură, 80% din oameni fiind angajați în acest sector.

6. Eritrea

Rata sărăciei: 69%
Populație: 5.415.280
PIB: 2,61 de miliarde de dolari
PIB per capita: 482 dolari

Deși 80% din populație lucrează în agricultură, sectorul reprezintă doar 11% din PIB-ul țării, în timp ce industria aduce 34%, iar serviciile 55%. Singurul partid din țară a impus un control strict al utilizării valutei si avantajează oamenii de afaceri ai partidului. In 2009, SUA a impus sancțiuni economice, acuzând guvernul că ar sprijini insurgenții anti-etiopieni în Somalia. Înrolarea la școala primară este de numai 33,5%, a treia cea mai scazută din lume.

5. Swaziland

Rata sărăciei: 69,2%
Populație: 1.067.773
PIB: 3,98 de miliarde de dolari
PIB per capita: 3.725 dolari

Creșterea economică a țării este limitată de faptul că se bazează pe exporturi către Africa de Sud, iar cea mai mare parte a populației lucrează în agricultura de subzistență(care se menține). Speranța de viață este de numai 48,3 ani, în special din cauza ratei incidenței HIV/SIDA, de 25,9% în rândul persoanelor cu varste între 15 și 49 de ani, cea mai mare din lume.

4.Republica Democrată Congo

Rata sărăciei: 71,3%
Populație: 67.757.577
PIB: 15,64 de miliarde de dolari
PIB per capita: 231 dolari

Congo a suferit din cauza corupției și a unui conflict ce durează de 15 ani, care a condus la moartea a peste 5 milioane de persoane, din cauza violențelor, bolilor si foametei. PIB-ul pe cap de locuitor este cel mai scăzut din lume.

3. Zimbabwe

Rata sărăciei: 72%
Populație: 12.754.378
PIB: 9,9 de miliarde de dolari
PIB per capita: 776 dolari

De când a devenit stat, în 1980, țara a avut un singur lider, pe Robert Mugabe. Până în 2009, țara a suferit de hiperinflație, un dolar american fiind cotat la 430.972,7 dolari locali. În 2003, rata sărăciei era de numai 35%, însă, de atunci, a urcat la 72%.

2. Guinea Ecuatoriana

Rata sărăciei: 76,8%
Populație: 720.213
PIB: 19,79 de miliarde de dolari
PIB per capita: 27.478 dolari

În acest caz, datele statistice privind PIB-ul sunt inșelătoare. Deși PIB-ul pe cap de locuitor este mai mult decât dublul față de nivelul mediu mondial (10.034 dolari), banii sunt, de fapt, în mâna câtorva privilegiați. Marea parte a oamenilor supraviețuiesc grație argiculturii de subzistență, iar guvernul este acuzat de management defectuos al resurselor țării.

1. Haiti

Rata sărăciei: 77%
Populație: 10.123.787
PIB: 7,35 de miliarde de dolari
PIB per capita: 726 dolari

Peste jumătate din populație traiește cu sub 1 dolar pe zi, iar aproximativ 80% au doar 2 dolari/zi. Rata șomajului este de peste 40 la sută. De la cutremurul devastator din 2010, țara încearcă să se redreseze. Potrivit autorităților americane, în cutremur au murit între 46.000 – 85.000 de persoane, însă autoritățile din Haiti estimează numărul morților la 316.000.
Potrivit Băncii Mondiale, daunele de pe urma cutremurului au fost de 8 miliarde de dolari, reprezentând 120% din PIB.

Este suficient să analizăm acest top al celor mai sărace și slab dezvolate țări pentru a vedea efectele pozitive și negative ale globalizării.

1.4.Dimensiuniile globalizării

INDIA SE PREGĂTEȘTE PENTRU UN CONFLICT ETNIC ÎN URMA ATACĂRII UNUI LĂCAȘ DE CULT

CHINA AVERTIZEAZĂ CONGRESUL STATELOR UNITE SĂ NU INTERVINĂ

PREȚUL PETROLULUI SE APROPRIE DE 61 DE DOLARI PE BARIL ,ÎN CONDIȚIILE ÎN CARE FURTUNILE TROPICALE AMENINȚĂ APROVIZIONAREA STATELOR UNITE

NOILE CERCETĂRI INDICĂ FAPTUL CĂ ORIENTUL MIJLOCIU ESTE CU UN PAS ÎNAINTE ÎN PRIVINȚA TENDINȚELOR TEHNOLOGIEI LA NIVEL GLOBAL

Aceste sunt câteva titluri de știri ce se găsesc pe Google-News și se referă la probleme care conduc direct la procesul de globalizare,demonstrând încă o dată cât de complex și cât de profund este acestasi felul în care acaparează lumea din toate punctele de vedere.Și în trecut s-a încercat intensificarea comerțului global,însă nu a avut atâta succes cât are în zilele noastre și totodată nu s-a dezvoltat cu o așa repeziciune.Ceea ce face diferența între trecut și prezent dacă ne referim la acest proces de globalizare este evoluția mai multori factori-tehnologia,clima-încălzirea globală,securitatea,gândirea oamenilor și dorința de a evolua și de a cunoaște cât mai multe.Porcesul în sine înseamnă de fapt sintetizarea tuturor economiilor,culturilor,inovațiilor și comerțului într-unul singur.Cum anume se poate face acest lucru?Prin îndepărtarea frontierelor țărilor,investirea în tehnologie si comunicare și prin instalarea mult așteptatei păci în lume.Bineînțeles că încă rămân lucruri nediscutate și subiecte neabordate în această lucrare deoarece procesul globalizării este foarte complex,problemele la nivel global sunt nenumărate la fel și avantajele și dezavantajele.

Acum se vrea un nou tip de globalizare care să fie în avantajul tuturor și să-i ajute pe toți începând cu țările foarte sărace și terminând cu țările foarte dezvoltate,avantaje pentru oameni,pentru mediul de afaceri,pentru piețele libere,pentru libertate și pentru inițiative.Dacă nu se va ține cont de aceste aspecte atunci globalizarea nu va putea aduce după sine lucruri bune și lumea s-ar putea autodistruge.Totul ține de concepția oamenilor asupra acesteia adică dacă se consideră că globalizarea este rezultatul Occidentului,folosită doar pentru marile corporații,fără să dea atenție problemelor de tip social și cultural.Globalizarea este influențată de mai mulți factori cum ar fi:energia și prețul acestei și implicit resursele deținute de fiecare stat,terorismul și crima organizată,conflictele dintre națiuni,drepturile omului și respectarea acestora,inovațiile și tehnologia,extinderea democrației globale și felul în care se face aprovizionare la nivel global etc.

Capitolul II

Corporațiile transnaționale-actorii principali ai economiei globale

Societățile transnaționale reprezintă principala forță care acționează în sensul internaționalizării și globalizării lumii.Ele reprezintă entități economice formate din companii mame și filiale și filiale pe care le dețin în străinătate.Acest statut de societate transnațională îi este oferit de resurse,management și alte capacitate globale. Cea mai cunoscuta definitie data societatii transnationale este cea data de John Dunningcel care este considerat de mulți specialiști drept "parintele transnaționalelor"definește societatea transnațională ca fiind "o firmă care se angajează în investiții străine directe și care deține și controlează activități creatoare de valoare în mai mult de o țară".Organizația Națiunile Unite afirmă că societatea transnațională este acea întreprindere ce deține și controlează producția în afara țării în care operează, într-o manieră care îi permite să valorifice oportunitățile globale pe care le oferă piața mondială.Totodată putem spune că în cadrul acestor companii operațiuniile din exteriorul firmei mame adică a filialelor sunt la fel de importante ca cele la nivel national.Practic resursele investite nu țin cont de destinație,bineînțeles că se tine cont și de nevoile fiecărei filiale.

Dar ce efect au aceste companii transnaționale asupra lumii și cum influențează ele procesul de globalizare?

Efectele sunt multiple plecând de la influența asupra comerțului mondial,asupra pieței munci ,asupra structurii productive.Dacă globalizarea face ca statele să fie din ce în ce mai dependente una de cealaltă,companiile transnaționale accelerează acest proces inevitabil și ireversibil.Practic se intensifică ritmul în care se produc fuziuni între companii.

O consecință fundamentală a economiei internaționale globalizate este transformarea companiilor multinaționale în companii transnaționale.Aceste companii reprezintă actorii principali în economia globală.Ele nu se identifică din punct de vedere național în niciun stat,având un management care le permite să se stabilească acolo unde avantajele concurențiale sunt cele mai mari și nu ne limităm numai la avantaje concurențiale cât ne referim la profit și la stabilitate financiară.O altă consecință a globalizării este independența față de politicile monetare naționale.Mariile companii ale lumii se vor ridica și vor avansa în funcție de oportunitățile pe care piața le oferă.Ele nu mai au o singură locație națională cum se întâmplă în cazul companiilor multinaționale.Companiile transnaționale nu pot fi controlate de politicile din unele state sau chiar constrânse.Ele se supun doar unor standarde stabilite de comun acord la nivel global.Companiile transnaționale ar fi manifestarea principală a unei economii globalizate autentice.Aceste corporații se concentrează în Europa,America de Nord și Japonia,practic în marile puteri ale lumii.Ele se bazează în primul rând pe investiții străine directe care să răspundă nevoilor consumatoriilor din întreaga lume.

O investiție străină directă reprezintă o proprietate directă sau indirectă a unei entități străine de a deține cel puțin 10% din acțiunile cu drept de vot ale unei întreprinderi. O investiție directă straină poate însemna o achizție, o fuziune, o nouă fabrică, extinderea fabricii sau o absorbire.

Piața globalizată oferă acestor companii transnaționale posibilitatea de a se aventura într-o piață mondială deschisă posibilităților și muncii.Prin urmare angajatorii care vor avea nevoie de oameni calificați și foarte bine pregătiți îi vor căuta în țările bine dezvoltate.Desigur că pentru munca de jos se va căuta forță de muncă acolo unde așteptările oameniilor nu sunt mari și unde nu se dorește avansarea și un nivel de trai mai ridicat.

O consecință a globalizării este dezvoltarea sistemului politic international,lăsând în urmă puterea la nivel national.Acest sistem de politici mai bine zis guvernează întreaga planetă,astfel fiecare țară nu mai poate să își impună în totalitate propriile reguli și obiective.Prin urmare de la agențiile internationale non-profit și până la companiile transnaționale vor dobândii mai multă putere și mai mult avânt în fața guvernelor naționale și nu numai având de partea lor piețele globale.

Ierarhizarea companiilor transnaționale se face în baza Indicelui de Transnaționalitate astfel:

ITN=( Astr / At + Vstr / Vt + FMstr / FMt ) / 3 , unde:

ITN=indice de transnaționalitate

Astr=active în străinătare

At=total active , Vstr=vânzări în străinătate

Vt=vânzări totale , FMstr=forță de muncă în străinătate , FMt=fortă de muncă totală

Pentru ca o firmă să fie corporație transnațională, trebuie să dețină filiale în cel puțin 5-6 țări și de asemenea să aibă minim 25% din activele detinuțe în străinătate din total active

Impactul corporațiilor transnaționale asupra mediului social al statului gazdă

Problema socială

Corporațile din ziua de azi pot fi private din două unghiuri diferite și contrastante.Primul este că are un numar total de angajați care depășește numărul angajaților din firmele locale care funcționează în același domeniu și pe de-altă parte este faptul că tehnologiile avansate au permis ca nevoie de angajați să fie una mai mică ca în cele locale.

Angajații și pregătirea lor depinde de cât de bine sunt motivați și plătiți.Prin urmare corporațile transnaționale își doresc forță de muncă bine pregătită și ieftină în același timp.

Ca o comparative între forța de muncă din firmele locale și din cele transnaționale este că persoanlul din ctn lucrează într-un mediu mai plăcut și mai bine plătit față de ceilalți.

La nivel de personal conform unui raport al UNCTAD putem spune că există 3 motivații de salarizare superioară:

Productivitatea munci este mai mare bineînțeles acolo unde există și progress tehnologic sporit prin urmare salariilor pot fi mai mari

CTN au nevoie de angajați foarte bine pregătiți,experimentați și care vor stabilitate financiară

Mai jos prezint un studiu de caz despre ce impact are CTN ul asupra țării gazdă,studio realizat de Mereuță,Pop,Vlaicu,Pop pe 100 de personae

71,85% consideră că pot fi stimulate de condiții de muncă mai bune ,iar 65,45 doresc salarii mai mari și pe de altă parte connsideră că dacă primesc salarii mai mari ei vor trebuii să lucreze mai mult-82,27 %,sau consideră ca locul de muncă nu ar mai fi așa sigur 43,78%.

Percepția asupra companiilor cu capital strain

Sursă:Culturi organizaționale în spatial românesc,FIMAN 1998

“Societatea de afaceri de azi este o creație artificială care îi protejează pe proprietari și pe manageri,în vreme ce perpetuează privilegiile corporațiilor și existența lor.Artificiale sau nu,corporațiile au acum mai multe drepturi potrivit legii decât oamenii,drepturi pe care guvernul le-a protejat cu forța armelor”.

Triada investiții străine directe-globalizare-societăți transnaționale

În a doua jumătate a anilor 90,investițiile străine directe au depășit la nivel mondial alți indicatori macroeconomici precum produsul intern brut,investițiile interne sau exporturile.De fapt această tendință a creșterii investițiilor străine directe a început în anii 80 și care ne confirmă că ISD sunt principala formă de manifestare a globalizării.

Cum am afirmat și mai sus pilonii economiei mondiale sunt societățiile transnaționale și multinaționale care de multe ori au cifre de afaceri mai mari decât produsul intern brut al unor țări.Spre exemplu una din companiile de top dintre multinaționale Exxon Mobile a avut în anul 2013 o cifră de afaceri egală cu 480 miliarde de dolari,față de PIB României în același an care a fost…..În baza acestor date putem spune că economia mondialăse apropie se integrarea economică,care va face ca transnaționalele să fie într-o competiție tot mai strânsă,și care deasemenea va intensifica procesele de achiziții și fuziuni internaționale.

Citat:”Unul din factorii care au stimulat investițiile străine directe și , implicit globalizarea a fost reprezentat de creșterea numărului de acorduri (inclusiv alianțe strategice) între firme ca parte a eforului de poziționare strategică sau/și restructurare a societățiilor transnaționale”- Aceste acorduri sunt esențiale pentru ca între firme competitivitatea tehnologică să crească fapt demonstrat de la media anulă din anii 80 –sub 300 de acorduri la 600 –un deceniu mai târziu.Multe dintre acordurile din acea perioadă s-au realizat în industria automobilelor,farmaceutică și informatică.

Creșterea fluxurilor de ISD la nivel mondial a ajutat la internaționalizarea producției ,fapt manifestat prin importanța pe care o au acum societățiile transnaționale la nivel mondial.

Ca o concluzie a acestei triade investiții străine-globalizare-corporații multinaționale putem identifica relația care este de fapt și anume investițiile străine directe au un rol esențial în globalizare,investiții care se fac prin intermediul companiilor transnaționale.

Investițiile străine directe în România

Aspecte generale

Între anii 1990 și 2006 investițiile străine directe au ajuns la 30 miliarde de dolari,nivel ce nu arată potențialul țării din punct de vedere economic,și care totodată ne confirmă că suntem departe de realizările altor țări vecine precum:Polonia(93,3 miliarde de dolari),Ungaria(61,2 miliarde de dolari).

În graficul prezentat mai jos putem observa poziția României comparativ cu alte țări din punct de vedere al investițiilor străine directe pe cap de locuitor :

Diferența din țara noastră și țările din Europa Centrală sunt și mai vizibile dacă o exprimăm prin indicatorul de investiții străine directe pe locuitor,care măsoară cât este de atractivă sau nu o țară pentru investitorii străini,dar și cât de internaționalizată este economia fiecărei țări,De exemplu între România-Ungaria era un decalaj de 6 ori ,aproape la fel și față de Cehia.

În urma datelor statistice,a mediului de afaceri sau a deciziilor politice este posibilă o scurtă analiză a factoriilor care a determinat acest decalaj între state.

România față de celelalte țări nu a avut o politică permisivă și deschisă în fața investitoriilor,și nu a venit în întâmpinarea lor cu avantaje legislative și politice suficiente pentru a-i atrage.

Un alt motiv pentru ca în România numărul investitoriilor a început să crească destul de târziu față de concurență este privatizarea unor utilități publice,a unor întreprinderi sau a unor bănci de stat.

Sursă OECD Investment Policy Review Romania,OECD ,Paris,2005

Banca Națională a României.Date calculate conform definiției investițiilor străine directe din Manualul de balanță plăți al FMI,ediția a 5-a

*-intrări minus ieșiri,**-estimări conform datelor Agenției Române pentru Investiții Străine

Multinaționalele conduc lumea

Interesul privat trebuie armonizat cu binele public și cu bunăstarea generală.Adam Smith

Primele enitități economice mondiale sunt formate din 51 de companii multinaționale și 49 de state.Nivelul cifrei de afaceri a primelor 5 societați de nivel internațional este mai mare decât PNB-ul celor 132 de țări ce aparțin ONU.UNATCD ne arată că există 65000 de firme multinaționale care au 85000 de filiale ,practic controlează o mare parte din sectorul mondial privat.

În anul 2008 Pascal Boniface a prezentat un top al primelor 10 multinaționale pe care l-am redat în tabelul de mai jos.

Și ca să întelegem și mai bine cât de mare este cifra de afaceri a acestor multinaționale prezint în tabelul de mai jos PNB-ul unor țări,dar și locul lor în ierarhia mondială

Putem observa că cifra de afaceri a companiilor Wall-Mart Stores și Exxon Mobil este cu mult mai mare decât PNB-ul unor țări ca Danemarca sau ca Africa de Sud,de 4-5 ori mai mare ca al Kuweit-ului sau de 30 de ori mai mare ca al Senegalului.

Philips în Olanda și Nestle în Elveția sunt primele multinaționale apărute în țările europene de dimensiuni mici .

Dacă vorbim din punct de vedere economic și al mișcărilor de capital multinaționale pot face ca două state sau două guverne să concureze pentru ele dacă de exemplu decid că vor sa-și transfere producția dintr-o țară în alta.

Din punct de vedere politic aceste uriașe au o influență foarte mare asupra politicii țări unde sunt instalate.

Companiile multinaționale au o mai mare putere de mobilitate față de celelalte companii și totodată inventivitatea și inovația este la un alt nivel decât cel al unei companii clasice.Între statele multinaționale și statele gazdă există mari interese,fapt explicat de cât se straăduiesc guvernele să atragă companiile deoarece pot aduce beneficii cum ar fi locuri de muncă și alte avantaje economice. . Se estimează că 500 de corporații multinaționale controlează 70% din ceea ce reprezintă comerțul internațional, iar 1% din corporațiile multinaționale au în proprietatea lor aproximativ jumătate din numărul total al acțiunilor emise de pe urma investițiilor străine

III.Forțele din spatele globalizării

3.1.Uniunea Europeană

UE este un parteneriat economic și politic unic în lume, care reunește 28 de țări europene și acoperă aproape tot continentul(de pe siteul uniunii europene).

Inițial a fost creată cu scopul ca țăriile ce urmau să adere să fie interdependete când vine vorba de schimburi comerciale,pentru ca apoi să devină o entitate disponibilă să ajute la nivel economic,social și în multe alte sectoare toate statele membre.Tot ceea ce se stabilește la nivel de Uniune Europeană este în acord cu toate țările,in mod voluntar și democratic,totul bazându-se pe tratate și convenții.

Pe parcusul anilor drepturile statelor membre s-au modificat.Acum cetățenii pot circula liber,fără controale la frontieră și beneficiază de moneda unică euro.

Scopul principal al uniunii este libera circulație a bunurilor,serviciilor,oamenilor și a capitalului și totodată enitatea luptă pentru drepturile omului la nivel intern,dar și internațional.

Conform raportului general privind activitatea Uniunii Europene 2013 Europa a ieșit din perioada de recensiune în al doilea trimestru al anului datorită reducerii ratei șomajului și încurajării băncilor să acorde credite persoanelor fizice și întreprinderilor.Pe viitor se dorește ca țările care au aderat la uniune să se coordonează mult mai strâns la nivel european pentru a prevenii o posibilă viitoare criză care ar putea avea urmări mari asupra politicii fiscale și economice.

UE are o influență mare asupra întregii lumi deoarece generează 23% din produsul intern brut mai mare decât celor al Statelor Unite,având 507 milioane de locuitori reprezentând 7,3 din toată populația de pe glob.

Această entitate consideră că până și cele mai mari și mai dezvoltate state membre depind de ajutor mai ales acum când procesul de globalizare este foarte alert și de aceea se dorește punerea în comun a suveranității pentru a putea avea o mai mare influență la nivel global și pentru a face față une economii globalizate.

Tot în anu 2013 a început o campania de dezbatere despre viitorul Europei și bineînțeles al cetățenilor care s-a terminat în 2014 și care a avut drept scop informarea oamenilor despre drepturile pe care le au și despre beneficile primite ca cetățeni europeni.Această campanie arată și cât de intens este procesul de globalizare deoarece nu se mai pune problema de a fi independent și de a fi ajutat la nivel individual ci se pune problema unei adevărate societăți nu a unei țări ci a unui continent întreg.

Sursă site uniunea europe raport general 2013

Această dezbatere a avut 3 teme de discuție:

depășirea crizei financiare

viitorul Europei

drepturi ale cetățenilor europeni și alte probleme

Anul 2013 a fost un an important din mai multe puncte de vedere.La nivel economic țările membre au făcut eforturi destul de mari pentru a reduce deficitul bugetar glabal al UE față de anul 2009 când criza a atins punctul maxim.Tot în acest an s-a schimbat modul de funcționare al economiilor pentru că în multe țări au avut loc reforme în sistemul de pensii,în sistemul fiscalității,ăn piața serviciilor și piața muncii etc.

Un alt rol important al uniunii din anul 2011 este de a supraveghea fiecare economie de stat pentru a prevenii riscuri cum ar fi crearea unor bule speculative sau scăderea competitivității.Această monitorizare este trecută într-un raport numit tablou de bord publicat în fiecare toamnă .În 2013 s-a observat un eofrt al țărilor membre de a elimina dezechilibrele create de recensiune,unele state și-au redus deficitul,totuși încă este nevoie de timp și voință pentru a fi corectate toate aceste probleme mai ales cele legate de datoriile externe și de investițiile international.

U.E și globalizarea

Progresul tehnologic,liberalizarea politicilor din interiorul uniunii,transportul și costurile scăzute ale acestuia sunt factori care au intensificat schimburile comerciale și schimbul de fonduri între țări.Fenomenul de globalizare aduce beneficii și oportunități în număr mare,dar totodată Europa trebuie să gasească în permanent modalități de a se evidenția în fața concurenței care astâzi este acerbă din punct de vedere al costurilor scăzute în țări precum India și China sau din punct de vedere al inovației ca în Statele Unite ale Americii.

O altă denumire dată globalizării conform site-ului Uniunii Europene este creșterea gradului de integrare economică la nivel internațional. Comisia europeană consideră că cel puțin în ultimii 15 ani nivelul de trai al oamenilor s-a schimbat și că acest fapt se datorează procesului de globalizare.Din acest motiv U.E s- a pronunțat în favoarea liberalizării comerțului internațional care aduce o serie de beneficii.

Oportunitățiile menționate mai sus se referă de fapt la întreprinderile din U.E care pot accesa mai ușor piețe aflate în expansiune,acces la surse de finanțare,acces la tehnologie și inovație.Alte oportunități sunt cele oferite cetățenilor europeni care beneficiază de produse de mai bună calitate la prețuri mai mici conform bineînțeles standardelor europene.

Totuși populația nu vede fenomenul de globalizare ca unul satisfăcător deoarece consideră că mulți se lasă influențați de anumiți factori și sunt nevoiți să își disponibilizeze angajații sau chiar să-și închidă afacerile și să le relocheze în afara graniței țării din care provin,lucru care s-a agravat din cauza afirmării Indiei și Chinel la nivel internațional.Soluții pentru prevenirea globalizării nu s-au grăbit să apară deoarece acest proces este de fapt o provocare foarte mare și foarte complexă care necesită parcurgerea mai multor etape și adaptarea la diferite situații și fenomene.Când vorbesc despre adaptarea la situații mă refer de fapt la adaptarea factorilor de producție acolo unde întreprinderile pot face față concurenței și pot vedea în globalizare un beneficiu.Totuși s-a demonstrat că acest proces nu are de a face cu disponibilizarea angajațiilor deoarece ceea ce de fapt se întâmplă este că întreprinderile și oamenii sunt foarte rigizi când vine vorba de schimbări,iar acest lucru din punct de vedere economic costă.

Din punct de vedere politic provocarea este de a transforma beneficile aduse de globalizare în câștiguri bănești reale care să reducă costurile sociale.Îmbunătățirea piețelor din cadrul Uniunii Europene și stimularea inovației vor contribui la reducerea timpului de adaptare din punct de vedere economic la situația actuală a Europei după criza financiară și în ritmul alert al globalizării.

Pe lângă probemele interne Uniunea Europeană se confruntă si cu probleme de natură externă care necesită rezolvare urgentă:

încurajarea comerțului mondial și menținerea poziției Europei de principal bloc comercial la nivel mondial

gestionarea imigrației ca sursă de mână de lucru, ca răspuns la fenomenul îmbătrânirii populației și ca avantaj în favoarea dezvoltării

menținerea poziției UE de sursă și destinație a investițiilor străine directe (ISD)

gestionarea problemei dezechilibrelor din economia globală în parteneriat cu alte țări

http://ec.europa.eu/economy_finance/international/globalisation/index_ro.htm

Comisia Europeană are un rol decisiv referitor la procesul de globalizare.Ea analizează tendințele comerțului internațional și al fluxului investiților străine directe și de asemenea furnizează consultanță referitor la impactul globalizării și crizei asupra performanței economice.

Politica comericală a Uniunii Europene

Această politică trebuie privită din doua puncte de vedere :primul ar fi faptul că se dorește ca în continuare uniunea să fie lider la nicel de comerț internațional și al doilea este importanța globalizării și contribuția ei la schimbările survenite pe plan internațional.

Uniunea Europeană în momentul de față este cel mai mare importator și exportator,principal investitor și beneficiar al investiților străine directe si cea mai mare organizație care oferă ajutor conform tabelului actualizat în 2012.( Sursa: FMI WEO.)

Procesul de globalizare a afectat în timp și felul în care se fabrică un produs.Astfel că a devenit o excepție fabricarea unui produs de la cap la coadă de către un singur producător.Acum etapele prin care trec fabricarea bunurilor materiale implică unități de producție care pot fi una față de cealaltă la o distanță foarte mare.Rezultă deci nevoia de a vedea aceste activități mai mult decât schimburi de produse finite care intră sau care ies de pe teritoriul unei țări și să abordăm exporturile și importurile într-un mod mult mai amplu și mai profitabil mai ales acum când concurența a crescut datorită unor țări precum China,Japonia sau India.Prețurile bunurilor și serviciilor pot crește sau pot scădea si afecta o țară europeană în funcție de accesul la resurse și energia de care beneficiem.Aceste noi economii din țăriile concurente sunt în plină ascensiune și mult mai deschise decât erau acum 15 ani astfel că fiecare companie trebuie să-și cunoască avantajul competitiv.

Sursă comisia europeană

Strategia Europa 2020 include ocuparea forței de muncă într-o mai mare măsură și crearea unei economii mai moderne și mai sustenabile.Astfel că liberul schimb are o importanță foarte mare pentru ca economia să se dezvolte și pentru a se putea crea mai multe locuri de muncă.Două treimi din importuri reprezintă materii primi,bunuri intermediare și piese de schimb de care au nevoie producătorii din Uniunea Europeană,prin urmare piața europeană are nevoie să rămână deschisă către aceste importuri.Liberul schimb ajută și țările să iasă din perioada de recensiune care a avut ca perioadă de vârf în perioada 2007-2008.Criza de asemenea a ajutat să iasă la suprafață deficiențele din propriul sistem.Un alt motor important al creării locurilor de muncă sunt investițiile străine directe astfel că 4,6 milioane de europeni lucrează pentru japonezi și americani.Liberul comerț ajută la creșterea productivității și la creșterea oportunitățiilor de inovare.

Principalele obiective de liber schimb sunt:

Deschiderea de noi piețe pentru bunuri și servicii

Creșterea protecției și a oportunităților de investiții

Scăderea costurilor prin reducerea taxelor vamale și a birocrației

Accelerarea schimburilor comerciale prin facilitarea formalităților vamale și stabilirea de standarde sanitare și tehnice compatibile

Sporirea siguranței prin norme clare privind drepturile de proprietate intelectuală, concurența și achizițiile publice

Sprijinirea dezvoltării durabile, prin promovarea cooperării, a transparenței și a dialogului cu privire la aspectele sociale și de mediu

3.2.Organizația mondială a comerțului (OMC) și guvernarea globală

Nașterea Organizației Mondiale a Comerțului a luat naștere datorită necesității creării unui organism care să controleze comerțul internațional.Acest lucru s- a întîmplat după o rundă de negocieri comerciale care au durat în jur de 8 ani între 1986 și 1994.Faptul că totul a început în Uruguay a lăsat urme vizibile în timp căci se pare că numele acestei lungi serii de negocieri poartă numele de Runda Uruguay.La acest acord au luat parte 125 de țări unde s-au discutat probleme legate de agricultură,mișcările de capital și servicii financiare.Practic Runda Uruguay reprezintă cea mai mare reformă în domeniul comerțului.

Câteva dintre negocierile dezbătute sunt:

Negocierile au loc într-un mod transparent,lipsite de motive ascunse

Toate negocierile derulate și încheiate sunt considerate ca fiind finalizate într-o singură acțiune

Țările în curs de dezvoltare au dreptul la tratament diferențiat și favorabil acestora

Angajamentele au fost asumate doar în mod integral fără eschivări din partea uneia sau mai multor părți

Țările în curs de dezvoltare nu pot oferii concesii incompatibile cu nivelul lor de dezvoltare

La finalul negocierilor 117 țări din cele 124 care au luat parte au semnat în orașul Marrakesch.Cea mai mare realizare cu privire la modul de tarifare a fost că s-au redus taxele vamale de import cu aproximativ 40%.

În prezent O.M.C are ca membrii 159 de state care practic acoperă aproape 100% comerțul mondial mai exact 97%.

Principiile care stau la baza acestui sistem prin care se dorește de fapt ca fiecare sistem comericial să-i urmeze exemplu sunt:

Să nu discrimineze

Să fie mai liber-aici mă refer din punct de vedere comercial

Să aibă încredere în O.M.C și să realizeze că nimic nu se face intenționat cu privire la tarife și alt fel de bariere

Să fie mai competitiv și mai corect față de celelalte state membre și să nu pună piedici în fața comerțului liber

Să aibă răbdare cu țările în dezvoltare prin acordarea a mai mult timp pentru a se pune la punct și pentru a se adapta

Organizația Mondială a Comerțului reprezintă un forum de negocieri convenite sub forma unor reguli și reglementări care să asigure liberul schimb de mărfuri și servicii în funcție de noile condiții de comerț.OMC are ca rol organizarea relațiilor de comerț din întreaga lume.Alte roluri pe care le are această organizație sunt:de a crește nivel de trai al oamenilor,de a utiliza pe deplin forța de muncă,dezvoltare comerțului și utilizarea în cel mai optim fel a resurselor.

OMC a luat naștere în anul 1995 și include convențiile prevăzute în Acordul General pentru Tarife și Comerț(G.A.T.T)practic succede acest acord pentru a facilita liberul comerț între țări.Alte atribuții importante al acestei organizații este de a utiliza în mod optim resursele mondiale,dar și de a proteja mediul înconjurător.

Organizația Mondială a Comerțului promovează globalizarea economică și de asemenea a fost criticată că este părtinitoare cu corporațiile multinaționale și cu țările mai bine dezvoltate.Totodată cele 3 mari puteri Statele Unite ale Americii,Japonia și Uniunea Europeană au fost acuzate că se folosesc de organizație pentru a influența în mod intenționat și exagerat țările membre mai puțin influente.

10 lucruri pe care Organizația Mondială a Comerțului le poate face pentru lume:

Să reducă costurile care afectează populația și să crească standardele de viață

Să soluționeze conflictele și să reducă tensiunile dintre țări

Să stimuleze creșterea economică și să scadă rata șomajului

Să reducă costurile la nivel de afacei internaționale

Să încurajeze buna guvernare a țărilor

Să ajute țările în dezvoltare

Give the weak a stronger voice-special am lăsat în engleză pentru a se ințelege mai bine sensul și anume se referă la țările care nu au o influență așa mare asupra Organizației Mondiale a Comerțului și implicit asupra țărilor membre prin încurajarea lor spre a-și spune punctul de vedere

Să susțină un mediu curat și să susțină sănătatea

Să contribuie la pace și stabilitate

Să fie eficient și corect

Organizația Mondială a Comerțului are ca pivot cel mai complex sistem comercial multilateral cu instrumente ale managementului economic și al dezvoltării.În cei peste 50 de ani progresele făcute pot fi regăsite în țările industrializate prin bunăstarea oferită acestora într-un mod concret.Totuși deși aduce multe beneficii economiei globale există numeroase persoanlități care critică organizația.Spre exemplu o parte din critici consideră ca OMC nu poate rezolva problemele economiei globale și că mecanismele instituționale pe care le folosește nu sunt cele adecvate pentru a face față prezentului.Guverrnele statului consideră că împreună cu organizația pot face mai mult și mai în profunzime pentru a-și atinge obiectivele viitoare.

Țările în dezvoltare care deasemenea sunt membre OMC sunt de părere că dorințele și obiectivele lor nu sunt ascultate și deasemenea că sunt neglijate și că de fapt acordurile prevăd doar interesele lor.Totodată aceste state nu sunt mulțumite de sprijinul tehnic oferit,cererile de asistență tehnică fiind deja în număr foarte mare.

3.3.Uniunea Monetară Europeană

Uniunea monetară europeană (UEM) reprezintă un pas major în procesul de integrare a economiilor UE. UEM presupune coordonarea politicilor economice și fiscale, o politică monetară comună și o monedă comună – euro. Cu toate că toate cele 27 state membre UE participă la uniunea economică, unele țări au dus integrarea mai departe prin adoptarea monedei unice. Împreună, aceste țări formează zona euro.

Faptul că s-a creat această Uniune economică și monetară este o etapă importantă pentru state deoarece reprezintă un pas mai aproape spre integrarea economică.Această integrare are avantaje economice mari,eficineță ridicată internă și face din economia Uniunii Europene una mai solidă și mai puternică,dar și la nivelul fiecărei economii europene în parte.

Uniunea Europeană Monetară înseamnă:

-posibilitatea de a coordona și o mai bună elaborare între economiile dintre state

-posibilitatea de a putea coordona politica fiscal mai ales prin a stabili limite pentru datorii și deficite bugetare

-deținea unei politici monetare independente care să fie coordonată de Banca Europeană Centrală

-o monedă unică și o piață unică

Totuși această uniune nu reprezintă un singur organism care se ocupă de politica economică.Sarcinile sunt împărțite între :

Consiliul European-care stabilește ce orientări au politicile economice și monetare

Consiliul U.E-care elaborează politica economică a Uniunii Europene și stabilește dacă un stat poate adopta sau nu moneda unică

Eurogrupul-care pune de accord politicile de interes comun dintre statele member care se regăsesc în zona euro

Statele membre-stabilește bugetele naționale în funcție de limitele date datoriilor și deficitelor bugetare și deasemenea stabilește propriile politici referitoare la pensii,piața muncii și a capitalurilor

Comisia Europeană-verifică performanțele și dacă totul este în acord cu legile stabilite

Banca Centrală Europeană-care fixează politica monetară care are ca scop stabilitatea prețurilor

Parlamentul European-care se ocupă cu legislația europeană și cu guvernarea economică

Ce înțelegem prin integrare europeană?

Pentru a se ajunge o integrarea europeană trebuie străbătuți șase pași:

Existența unor zone de comerț preferențiale unde taxele vamale sunt mai reduse

Zone de liber schimb

Uniune vamală

Piață unică

Uniune economică și monetară

Integrare economică completă

De ce euro?

În anul 1957 când a apărut Uniunea Europeană primele state ce au devenit membre au vrut să facă o piață comună care să fie folosită pentru schimburile comerciale.În timp și-au dat seama că trebuie să coopereze din punct de vedere economic,dar și din punct de vedere al monedei folosite pentru ca piața din interior să se dezvolte,să prospere,să creeze mai multe locuri de muncă și să aducă alte multe beneficii.În anul 1991 s-a hotărât că Europa va avea o monedă puternică și stabilă fapt care s-a concretizat prin Tratatul ce privea Uniunea Europeană,cel de la Maastricht.

Moneda euro aduce mai multe beneficii statelor cum ar fi:prețuri stabile pentru cumpărători,oferă mai multă securitate și încredere întreprinderilor și inclusiv a piețelor,creștere economică,dar nu în ultimul rând faptul că face din Uniunea Europeană una mai mare și mai stabilă în fața celorlalte mari puteri ale lumii și de asemenea oferă uniunii o identitate care putem spune că este palpabilă.

Beneficiile de pe urma aderării la moneda unică euro apar ca urmare a inconveninețelor trăite de multe state în trecut și aici amintit de taxe suplimentare,riscuri și lipsa transparenței.Totodată acum se pot compara mult mai ușor prețurile din toate piețele.

La nivel mondial euro atrage investitori și din țările terțe și asigură o poziție puternică în fața economiei mondiale.

Puterea monedei euro prin zona euro este a doua ca mărime după Statele Unite ale Americii și implicit a dolarului american.

Momentan România nu a aderat la zona euro,deși are ca target anul 2014 pentru acest eveniment.

Părerea mea este că aderarea la o monedă unică ne face să afirmăm că suntem parte din procesul de globalizare și că țările nu mai au identitate din punct de vedere economic.Dacă pe de-o parte există avantaje pe de-altă parte există si dezavantaje și anume faptul că influențează toate țările care au aderat și în cazul unei crize financiare pornite chiar in miezul Europei acest lucru ne-ar afecta într-un mod brutal pe toți din toate punctele de vedere.Totul depinde de cum privim lucrurile ca cetățeni sau ca angajați sau angajatori ai unei întreprinderi.

Datoriile publice din zona euro arată că Uniunea Monetară Europeană este incompletă din punct de vedere al politicii economice (UME).Datorită faptului că Grecia avea nevoie de asistență s-a creat Fondul European de Stabilitate Financiară(EFSF) pentru o perioadă de 3 ani până în anul 2013.

Acest fond european a fost creat de și cerut de Banca Centrală Europeană cu scopul de a susține statele în cazul unei crize în zona euro,dar și dacă cadrul normativ din UE nu poate prevenii o viitoare criză ca cea din Grecia.Un fond ca acesta trebuie să fie capabil să asigure finanțare în situația în care unul din guverne se confruntă cu penalități din cauza accesului la piețele private de credit.În 29 Octombrie Consiliul European a declarat “șefii de state sau de guverne sunt de acord asupra necesității ca statele membre să stabilească un mecanism permanent de criză pentru salvgardarea stabilității financiare din zona euro”.(Europes World,3,2010)-salvgardare=apărare.

3.4.Banca Mondială

Banca Mondială este o instituție publică înfințată în anul 1944 odată cu Fondul Monetar Internațional cu scopul de a reclădi Europa după cel de-al doilea război mondial,dar și cu scopul de a ajuta țările mai puțin dezvoltate,unde nivelul de sărăcie este mai crescut și nu numai.Ea deține la momentul actual peste 180 de țări membre și are sediul la Washington.Principalii membri și deasemenea cei mai importanți sunt:Anglia,Japonia,Germania,Franța și Statele Unite ale Americii.

Banca Mondială este un sistem bancar format,în principal,din Banca Internațională pentru Dezvoltare și Reconstrucție(BIRD) înfințată în 1945 cu sediul la Washington și două filiale ale acestei bănci,și anume Asociația Internațională pentru Dezvoltare(AID),înfințată în 1960,și Corporația Financiară Internațională (CFI),care a început să funcționeze în 1956.pag 432-Constantin Floricel –Relații Valutare Financiare Internaționale Ediția a XII-a 2008,editura universitara Carol Davila Bucuresti Romania

Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare deține o funcție ce completează Fondul Monetar Internațional.Totodată aparține Organizației Națiunilor Unite(ONU) ce promovează și finanțează economia statelor membre.BIRD susține țările în curs de dezvoltare prin împrumuturi pe termen lung acordate pentru diferite investiții și totodată garantează cu împrumuturi pe piața financiară.

Deasemenea putem spune că BIRD este un intermediar între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare pentru ajutorarea lor prin acordarea de asistență tehnică pentru diferite proiecte de investiții și ajută la pregătirea profesională a unor cadre superioare de specialitate.

Ce avantaje obțin țările membre prin asocierea cu acest sistem bancar?

BIRD acordă împrumuturi pe o perioadă maximă de 20 de ani într-o monedă convertibilă pentru a putea realiza proiecte economice în țara respectivă.Cel care solicită creditul(împrumutul) trebuie să ofere garanții în funcție de mărimea obiectivului propus și în funcție de ceea ce-și permite adică de posibilități economice deține.Un al avantaj ca membru este că poți să licitezi pentru un proiect dintr-o altă țară membră care din diverse motive nu poate duce la capăt proiectul.

Pentru ca un stat să poată primi un împrumut ea trebuie să adere la Fondul Monetar Internațional în mod obligatoriu și să prezinte informații ce fac referire la situația economică și financiară.

Banca Internațională pentru Dezvoltare și Reconstruție are de câștigat un beneficiu pe care în reinvestește sau îl acordă statelor în curs de dezvoltare.

BIRD este formată din Consiliul guvernatorilor care la rândul său e format din câte un guvernator și un suplinitor care sunt numiți de fiecare țară membră,din Consiliul Administratorilor,consiliul consulativ care este compus din câte 7 membri și din Comitetele de împrumuturi-ei trebuie să vadă și să verifice situația țărilor ce solicită împrumuturi și ce proiecte doresc să realizeze.

Asociația Internațională pentru Dezvoltare s-a înfințat cu scopul de a găsii soluții pentru niște probleme mai speciale.Problemele speciale se referă la țările care și-au obținut independeța mai greu după cel de-al Doilea Război Mondial și care nu pot obține sau înapoia aceste împrumuturi sau dacă au luat totuși un împrumut nu au putut să-l ramburseze astfel rămânând cu o datorie foarte mare.Practic AID le oferă împrumuturi fără dobândă pe o perioadă mai mare chiar și 50 de ani pentru a le putea ajuta să iasă din impas.

Corporația Financiară Internațională completează acțiunile BIRD și oferă sprijin financiar,juridic și tehnic pentru diferite întreprinderi din țările în curs de d ezvoltare.

În funcție de cum fiecare stat participă din punct de vedere financiar la FMI se stabilește și capitalul subscris pe care îl au/dețin în BIRD.Ce este interesant la aceste fonduri este ca 10% din capitalul subscris este format1% aur și 9% monedă națională,iar restul de 90% se varsă doar în situații excepționale.

Împrumuturile acordate pentru investiții s-au realizat în special pentru sectoare precu energie,agricultură,transporturi și servicii sociale.

România deasemenea a primit un ajutor din partea băncii în anul 1996 în valoare de 510 mil USD care priveau proiecte în sectorul energetic,financiar,și refacerea căilor ferate.

Banca Mondială acordă împrumuturi cu dobândă redusă,credite nerambursabile și credite fără dobândă statelor care nu sunt suficient de dezvoltate.Scopul organizației nu se rezumă doar la economiile lumii căci ea luptă și împotriva virusului HIV/SIDA,ajută la dezvoltarea învățământului etc.

3.5.Fondul Monetar Internațional

Fondul Monetar Internațional reprezintă un ajutor important pentru statele care se confruntă cu probleme economice,dar și pentru că ajută la echilibrarea balaței de plăți.

Fondul Monetar Internațional a luat naștere în anul 1944 odată cu Banca Mondială și în prezent are ca membri 188de țări.Scopul acestei organizații este de a susține o economie mondială profitabilă.După cel de-al doilea război mondial Conferința de la Bretton Woods a avut rolul de a lega din nou relațiile la nivel internațional între state din punct de vedere financiar și monetar.FMI are la bază mai multe obiective printre care:cooperarea monetară internațională,stabilitatea financiară și evitarea sau depășirea într-un mod cât mai simplu a crizelor financiare,comerțul liber și nu în ultimul rând încercarea de a combate într-un proces cât mai mare a sărăciei.

Acordul prin care s-a putut realiza FMI ține de respectarea obligațiilor prin intermediul Ministerului Finanțelor,cel al Trezoreriei,dar și cel al Băncii Centrale.

La momentul actual fac parte 188 de țări,unele dintre ele sunt și membre ONU.România a aderat la FMI în anul 1972 pe 7 Decembrie.

Practic vorbind obiectivele fondului sunt:

Să se coopereze din punct de vedere monetar la nivel internațional prin mai multe instituții care sunt specializate pe consultări între membri

Să ajute ca schimburile internaționale să se desfășoare cât mai echilibrat și resursele să fie folosite cât mai eficient

Cursurile valutare să nu fie manipulate din motive ascunse și incorecte pentru ceilalți membri

Să se dezvolte comerțul prin eliminarea diferitelor restricții care pot împiedica acest lucru

În situații urgente să acorde împrumuturi pe termen scurt

Pentru ca Fondul Monetar Internațional să funcționeze sunt necesare niște cote părți oferite de țările membre în mod obligatoriu.

FMI acordă împrumuturi pe termen scurt atunci când balanța de plăți a unei țări înregistrează un deficit și în momentul în care rezervele naționale nu sunt suficiente.

În ultima perioadă fondul a acordat împrumuturi mai speciale cum ar fi:finanțare compensatorie,finanțarea stocurilor tampon,finanțare extinsă,fondul financiar,finanțare suplimentară.

Finanțarea compensatorie se acordă atunci când dezechilibrele balanțelor de plăți sunt cauzate de prețurile produselor primare care din diverse motive pot varia foarte mult la nivel internațional.

Finanțarea stocurilor tampon reprezintă împrumuturi acordate statelor în curs de dezvoltare pentru stocarea produselor primare ca să fie redusă oferta nivel de piață internațională

Finanțarea extinsă se referă la țările care au înregistrat niște deficite foarte mari din cauza nefuncționării producție,a comerțului sau a prețurilor sau dacă economia nu progresează

Fondul financiar este un ajutor pentru țările în curs de dezvoltare atunci când doresc să redreseze balanța de plăți.

Finațarea suplimentară este un împrumut atunci când o țară se așteaptă să aibă un deficit

Pentru ca toate aceste împrumuturi să fie posibile 10 țări și-au pus la dispoziție resurse suplimentare,ne referim la 10 țări industrializate,în valoare de 6 mld. USD.

Diferența dintre FMI și Banca Mondială este ca banca acordă împrumuturi pe termen lung cu scopul dezvolării și reconstrucției unei țări și a unui proiect,iar fondul pe termen scurt pentru echilibrarea balanțelor de plăți.

La momentul actual Fondul Monetar Internațional reprezintă jandarmul în serviciul ortodoxiei monetare și financiare-pag 432,fapt realizat prin severitatea,rigiditarea și responsabilitatea de care dă dovadă.

Capitolul IV

4.1.Impactul crizei economico-financiare în contextul globalizării

Lumea întreagă a căzut pradă celei mai mari crize financiare din istoria postbelică.Globalizarea a avut o mare influență asupra lumii deoarece răul a început în America și a continuat în lumea întreagă.Însă ce nu se știe este că economiile lumii –cele dezvoltate trec la fiecare 5 ani printr-o recensiune care variază în funcție de PIB(Produsul Intern Brut).Astfel în Statele Unite ale Americii apare câte o criză financiară atunci când este anunțată de anumiți cercetători din cadrul Biroului Național de cercetare economică(National Bureau of Economic Research,NBER).Decizia este influențată și de alți factori cum ar fi rata șomajului,rata de creștere etc.Conform NBER recensiunea din 2007 a început după o perioadă de expansiune de șase ani.

În aceast capitol voi arăta cum perioada de stabilitate neobișnuit de mare a dus la un sentiment fals de siguranță financiară și cum riscul crizei financiare a fost considerat foarte mic sau chiar inexistent.Revista Wall Streat Journal a prezentat o prognoză economică a celor ce încercau să prezinte situația anului 2007-2008 clasificând economiștii în funcție de cât de aproape au fost de adevăr,pe baza a două elemente:creșterea PIB-ului în al patrulea trimestru din 2008 față de 2007-aceiași perioadă și rata șomajului din anul 2008.Din 51 de economiști doar unul a reușit să prezică întrucât majoritatea oferea prognosticuri pozitive și eronate,creșteri de 2% a P.I.B-ului între cele două perioade 2007-2008.Doar Jan Hatzius din cadrul firmei Goldman Sachs a prezis o scădere de 0,8%.În acest rezultat este inclusă și eroarea de -0,4% ceea ce făcea ca rezultatul lui Jan să fie unul corect.Toți economiștii reprezentau câte o bancă renumită sau un institut de prognoză economică.Toți acești oameni nu au înțeles însă efectele globale ale fenomenului ce se numește criză financiară.

Totuși Vockler,Buffet și Soros au înțeles și au reușit să explice ce se întâmplă.Aceștia au început să avertizeze despre ceea ce urma să fie cu câțiva ani în urmă.Cei trei economiști aparent sunt foarte diferiți,dar care au reușit la un moment dat să se evidențieze în fața lumii .Spre exemplu Volcker a ajutat la distrugerea inflației în care se afla America la sfârșitul anilor 1970.Creșterea la nivel economic între anii 1970 și 1980 s-a datorat victoriei lui Vockler împotriva inflației.Prestigiul acestor trei mari oamenii a făcut ca însuși Barack Obama să-i aleagă pentru a crea un plan de salvare a economiei și astfel lumea să fie ușurată de povara crizei.

Cauzele crizei financiare au fost…

O mare greșeală a Statelor Unite ale Americii au fost împrumuturile acordate în condiții substandard adică unor persoane care aveau venituri mici față de împrumuturile cerute sau care aveau restanțe la plată.Prin diverse metode acești oameni reușeau să-și cumpere casă fără să acorde niciun avans.Între 2005-2006 Asociația Națională a agenților imobiliari din Statele Unite ale Americii a descoperit că 40% dintre clienții creditori nu au achitat niciun avans pentru credit.Totodată clienții au căzut în plasa băncilor cu rate momeală care înseamna ca în câțiva ani să se modifice dobânda.Prin recalcularea ei,la sfârșitul lui 2006 s-a declanșat „criza împrumuturilor substandard”.

Un alt factor care a dus la criza din 2007 au fost restanțele la împrumuturi ipotecare din Statele Unite ale Americii,dar și din Marea Britanie.Acestea au fost securizate.Securizate înseamnă că împrumuturile au fost vândute sub formă de titluri de valoare garantate cu credite ipotecare sau obligații de plată colaterale unor companii independente de bancă,care la rândul lor au finanțat cumpărarea împrumutând pe termen scurt. Titlu de valoare este un document care constituie obiectul unei tranzacții financiare. În categoria titlurilor de valoare se includ titlurile de stat, obligațiunile, acțiunile, etc. Titlurile de stat reprezintă obligațiuni care atestă datoria publică și reprezintă împrumuturi ale statului în moneda națională ori in valută, pe termen scurt, mediu și lung.Riscurile pe care le presupun aceste titluri de stat sunt foarte scazute, aproape egale cu zero – deoarece statul nu poate da faliment – cu un randament puțin mai ridicat decât rata inflației.
Valoarea nominală individuală a unui titlu de stat este de 10.000 lei.Obligațiunile Hârtie de valoare purtătoare de dobândă fixă, care se negociază pe piața capitalului fictiv și care este folosită de stat sau de instituții publice pentru a-și procura mijloace bănești.(din Dex)   Actiunea este un înscris, un titlu de valoare, care reprezintă o cota fixă,dinainte stabilită, din capitalul unei societăți pe acțiuni și care dă posesorului ei dreptul de a participa cu vot deliberativ la adunările generale ale acționarilor societății, de a partcipa la administrarea și controlul societății și de a participa la împarțirea rezultatelor financiare (profiturilor) ale societății (să primească dividende) proporțional cu valoarea acțiunilor ce le posedă. Neplata creditelor de către clienți și încrederea supralicitate în asigurările emise pentru garantarea plății au influențat în mod negativ criza ce urma să vină.Băncile si companiile de asigurări au fost în prag de faliment din cauza unor astfel de produse.Astfel marile companii de asigurări care s-au specializat în garantarea creditelor ipotecare din Statele Unite ale Americii au dispărut.

La sfârșitul lui 2008 împrumuturile ipotecare tranzacționate pe piața din SUA era în jur de 10.000 de miliarde de dolari,iar obligațiunile reprezentau patru cincimi din această sumă.

Originile crizei

Crizele financiare iau întotdeauna prin surprindere,dacă ar fi anunțate atunci probabil nu am mai trece prin ele.Criza care a început în 2007 este cea mai gravă din ultimii 80 și a început să își facă simțită prezența încă de la sfârșitul anului 2006.”Dar pompierii fuseseră atenți și împiedicaseră izbucnirea flăcărilor”.Rezerva Federală a ghidat băncile centrale pentru a-și modifica rata de referință la dobandă pentru a permite băncilor să-și micșoreze ratele la împrumuturi mai ales cele din domeniul pieței imobiliare.Totodată băncile au injectat cantități mari de lichidități în sistem în încercarea de a preîntâmpina criza financiară.Dacă în anul 2007 rata de referință a Fed-ului era de 5,25% doi ani mai târziu a fost redusă aproape de zero,această valoare fiind cea mai mică înregistrată în 95 de ani.Fed-ul reprezintă principala armă politică a băncii centrala a Statelor Unite ale Americii și a fost înfințat în anul 1913 la 6 ani după marea criză din 1907.Dar nu a fost singura bancă care a luat astfel de măsuri întrucât Bank of England și Banca Centrala Europeană(BCE) se aflau cu puțin în urma Băncii Centrale a Statelor Unite.

În perioadele în care economia funcționeză fără probleme majore,băncile se ajută reciproc împrumutându-se una pe alta.Împrumuturile sunt pe termen scurt de timp între câteva ore și o zi pentru a acoperii unele lipsuri de lichidități din sistemul interbancar și anume dacă o bancă duce lipsă de numerar poate primi de la o alta care are surplus.Însă odată cu venirea crizei acest lucru s-a schimbat radical întrucât băncile nu mai aveau încredere una în alta și-și refuzau împrumuturi.

Un exemplu concret cu acest tip de refuz din partea băncilor a fost în cazul băncii de investiții Lehman Brothers din Statele Unite.Banca a suspendat plățile și a cerut protecție față de creditori conform capitolului II din Codul falimentului din Statele Unite.Faptul că deținea 691 de miliarde de dolari în active făcea ca acest faliment să fie cel mai mare din lume.În cursul acelei zile când banca a suspendat plățile acțiunile Lehman au scăzut cu 90%,practic acțiunile ajunseseră aproape de 0.Falimentul bănci s-a produs în momentul în care banca centrală le-a refuzat ajutorul.Nu se știe exact motivul pentru care Lehman nu a fost ajutată,una posibile scuze a fost că banca centrală ar fi considerat ca banca este prea mare pentru a da faliment,lucru valabil și pentru alte mari bănci.Falimentul acesteia a dus în continuare la următoarea criză când cea mai mare companie de asigurări din State,dar și a 18-a din lume a intrat în dificultate anume compania American International Group(AIG).AIG era un investitor major în obligațiuni legate de ipoteci (CDO-uri),emise de Lehman și de alții.Totuși AIG a avut parte de ajutor din partea Rezervei Federale care acordă împrumuturi,deși în mod normal sunt acordate doar băncilor care sunt membre.Însă s-a făcut o excepție care spune că în situații deosebite și care o impun să împrumute orice individ sau parteneriat sau corporație ,atât timp cât împrumuturile sunt garantate conform exigențelor.Conform acestei legi constitutive a Rezervei Federale compania American International Group a primit o linie de credit de 85 de miliarde de dolari.Acest împrumut a fost garantat cu drepturi în companie de aproape 80% din acțiunile deținute de aceștia,dar suma de bani primită nu a fost suficientă.Astfel că

la mijlocul lunii Noimbrie 2008 suma împrumutată a ajuns la 152,5 miliarde,iar în 2009 încă 30 de miliarde de dolari.În total compania a fost împrumutată cu 182,5 miliarde.Aceasta sumă concura cu 1,3% din P.I.B-ul Statelor Unite ale Americii.

Din cauza crizei multe țări din Europa și nu numai au injectat capital în băncile cu probleme.Astfel bănci ca RBS,Anglo-Irish Bank,banca Fortis din Olanda și multe altele au fost naționalizate și prin urmare statul a devenit principalul acțtionar.

Cateva date pe care le-am gasit despre țările care au avut nevoie de ajutor pe perioada crizei am scris în cele ce urmează.

-Prima țară dezvoltată care a avut neoie de ajutor a fost Islanda.Ea a primit un împrumut din partea FMI,urmând după ea Letonia,Ucraina si Ungaria.În jumătatea anului 2010 1700 de miliarde de dolari au fost anulați de către băncile lumii.La această cifră se adaugă suma de 300 de miliarde de dolari pierduți de la companiile de asigurări precum AIG.Totuși între timp băncile și companiile au strâns o sumă aproape egală sub formă de emisiuni de capital din partea gurvenelor și nu numai.

Putea fi anticipată actuala criză financiară?

Cea mai importantă întrebare pe care și-o pun oamenii este dacă criza ar fi putut fi prezisă sau dacă pe viitor vom putea face asta.Crizele financiare nu pot fi controlate de sectorul financiar în sine.Criza japoneză,criza din State,criza nordică și asiatică au fost rezultatul unor liberalizări politice,pe când criza rusească s-a declanșat datorită scăderii bruște a prețului la petrol.Aceste crize au în comun faptul că au apărut spontan adică din întâmplare fără a se știi cu exactitate ce anume le-a declanșat.Totul s-a întâmplat de parcă sistemul economic nu a putut fi controlat

Între cele 138 de crize financiare apărute după al doilea război mondial Reinhart și Rogoff au descoperit 2 trăsături în comun:prima-creșteri de capital speculativ pentru a contracare deficitele soldului curent sau mai bine spus ar fi o cheltuială națională în exces și o a doua trăsătură ar fi prețurile umflate la proprietăți comerciale și rezidențiale.Unii oameni de specialitate au considerat căpentru a fi evitată o criză ar trebuii să se implementeze o politică monetară credibilă pentru ca prețurile să ajungă la un nivel stabil.

Criza simțită își are rădăcinile în Statele Unite s-a produs din cauza Fed-ului care nu a știut să lupte cu inflația.Totuși au existat câțiva indicatori care au arâtat ca economia este în pragul unei crize financiare chiar dacă inflația prețurilor bunurilor și servicilor era sub control asta dacă ne concentrăm pe prețurile care exclud alimentele și benzina.

O problemă comună în țările cu monedă comună ar fi că unele țări precum Italia,Germani și Portugalia ar fi avut nevoie de o politică monetară mai permisivă decât cea aplicată de BCE(Banca Centrală Europeană),iar altele precum Irlanda și Spania unde s-a produs o explozie a prețurilor proprietăților ar fi avut nevoie de rate mult mai mari ale dobânzilor.

Sunt câteva întrebări la care ar trebui să găsim niște răspunsuri și anume:

Ce teorie poate explica această criză care nu a putut fi preîntâmpinată?

Există semnale de avertizare pentru o viitoare criză?

Doi termeni importanți care definesc criza financiară sunt:riscul sistemic și criza sistemică.

În continuare am găsit câteva idei care definesc aceste două concepte.

Macrodefiniția 1:

O cerere de bani din fondul de rezervă atât de mare,încât cererea nu poate fi satisfăcută pentru toate părțile simultan pe termen scurt

O lichidare a creditelor acumulate pe perioada de boom economic

O situație în care împrumutători ce în alte situații au putut împrumuta fără nicio dificultate nu mai pot împrumuta deloc-o criză a creditelor sau o prăbușire a pieței creditelor

O vânzare forțată de active deoarece structurile de lichiditate sunt disproporționate față de valorile activelor determinate de piață,cauzând un declin suplimentar în valorile activelor-sparerea unui "balon speculativ" al prețurilor

O scădere dramatică a valorilor activelor băncilor,ducând la insolvabilitate reală sau aparentă a multor bănci și însoțită de unele retrageri masive din bănci

Balonul speculativ reprezintă o creștere rapidă a prețurilor, de obicei de scurtă durată, determinată de un număr excesiv de ordine de cumpărare. Această creștere nu este legată de factorii fundamentali. Un balon speculativ se formează datorită presiunii exercitate de speculatorii care se grăbesc să cumpere atunci când prețul începe să crească.

Macrodefiniția 1 se referă de fapt la lipsa de lichiditate este o problemă esențială în fața crizei și că de fapt criza financiară este cauzată de vânzarea de către bănci a activelor și refuzarea creditării tot de către aceasta.

Macrodefiniția 2:

Riscul sistemic se referă la riscul sau probabilitatea unor căderi ale întregului sistem,opusă unor prăbușiri a părților sau componentelor individuale și este evidențiată de mișcări comune (corelate) între cele mai multe sau toate componentele.

Macrodefiniția 2 se referă la faptul că abia după ce s-a instalat criza putem vedea dacă anumite secțiuni ae sistemului financiar s-au mișcat în același sesn sau separat și dacă este în același sens ce anume au avut în comun.

Macrodefiniția 3:

Ultimele etape ale boomului-economic sunt caracterizate de așteptări optimiste în ceea ce privește randamentul viitor al raporturilor capital-bunuri,suficient de puternice pentru a le compensa abundența și costurile ridicate de producție și,probabil,o creștere a ratei dobânzii,de asemenea.Stă în natura piețelor organizate de investiții,sub influența cumpărătorilor care în mare măsură nu au habar ce cumpără și a speculatorilor care sunt mai interesați de prezicerea noului climat de pe piață decât de o estimare rațională a randamentului viitor al raportului capital-bunuri,ca,atunci când deziluzia se instalează pe o piață prea optimistă și cu o cererea în exces,aceasta să se instaleze cu o forță neașteptată și chiar catastrofică.

Keynes cel care a dat această definiție se referă de fapt la ceea ce înseamnă un balon speculativ și anume că cumpăratorii nu sunt atenți cu adevărat la ceea ce achiziționează,ei pur și simplu dorind să facă un ban rapid înainte ca piața să se prăbușească.Ceea ce se punctează prin această definiție este că balonul speculativ nu este altceva decât o stare euforică care se bazează pe o economie aparent în creștere,stabilă și puternică.

Macrodefiniția 4:

Fiecare dezastru,financiar sau de altă natură,este format din șocuri sau deplasări inițiale,caracteristici structurale și eroare umană.Teoria dezvoltată aici susține schimbarea caracteristicilor structurale ale sistemului financiar pe perioadele de expansiune prelungită și boom economic și faptul că aceste schimbări cumulate ajung să diminueze stabilitatea sistemului.Astfel,după ce expansiunea s-a instalat după ceva timp,un eveniment care nu are o dimensiune sau o durată neobișnuită poate declanșa o reacție financiară dramatică.

Șocurile produse pot fi rezultatul comportamentului sistemului sau al erorii umane.Odată ce apare reacția financiară dramatică,deficiențele instituționale vor fi evidente.Astfel,după o criză va fi întotdeauna posibil să construim argumente plauzibile-punând accentul pe evenimentele declanșatoare sau pe defectele instituționale-conform cărora anumite accidente,greșeli sau neajunsuri ușor corectate au fost răspunzătoare de dezastru.

Hyman Minsky a preluat și a dezvoltat “teoria generală” a lui Keynes.Potrivit acestuia când economia este în faza de expansiune investitorii vor avea un sentiment de falsă siguranță și vor risca mai mult,dar ei nu vor fi singurii care se vor înșela căci la rândul lor și instituțiile le vor urma exemplu și se vor schimba.Totodată Minsky crede că oamenii sunt responsabili pentru crearea instabilității economiei deoarece deși greșesc ei totuși își caută scuze pentru orice nu merge cum au plănuit sau despre un un eveniment care nu a fost plănuit sau controlat.Atunci când economia este în creștere organizațiile devin neatente în privința costurilor.Astfel angajatorii vor recompense angajații cu prime generoase celor care au creat bunăstarea generală,iar cei motivați vor continua așa atâta timp cât sunt bani.

Capitolul IV

Integrarea economică la nivel mondial

Caracterul general al integrării economice

Integrarea reprezintă reunirea mai mul multor părți într-un tot.Putem să mai definim integrarea ca o modalitate de deschidere spre exterior care ajută la o mai bună dezvoltare între economii și relațiilor dintre acestea.Oamenii de știință,politicienii și economiști au încercat să soluționeze problemele care împiedicau ca statele lumii să se dezvolte după cel de-al doilea război mondial.Mai întâi au încercat să studieze problemele ce vizau schimburile comerciale,prin urmare cea mai discutată temă era acordul comercial dintre țări.Principalul obiectiv a fost liberalizarea schimburilor comerciale la nivel global.Studiile au arâtat că aceste acorduri au fost limitate doar pe anumite zone,dar scopul lor a fost atins deoarece au fost înlăturate piedicile din calea comerțului,deși faptul că acordurile au fost doar la nivel mondial au produs anumite discriminări.Specialiștii consideră că acordurile regionale reprezintă un optim de rang secundar în raport cu liberul schimb.

Acordurile regionale pot fi folosite de către mai multe tipuri de țări în mai multe stadii de avansare.

Literatura de specialitate a clasificat acordurile sub următoarea formă:

Uniunea socială și politică

Uniunea economică

Uniunea economică și monetară

Piața comună

Uniunea vamală

Asociații ale liberului schimb

Grupări ale comerțului preferențial

Acest criteriu de grupare a acordurilor arată cât de profundă este integrarea între tările participante.

Uniunea vamală reprezintă primul punct de unde pornesc și celelalte teorii legate de integrarea economică.Această uniune este de fapt un spațiu economic unde nu se impun taxe vamale sau restricțiii cantitative .Acordul General pentru Tarife și Comerț(GATT) prezintă uniunea vamală ca un singur teritoriu vamal care substituie două sau mai multe teritorii unde sunt eliminate taxele și reglementările vamale pentru ca schimburile comerciale să se poată realiza fără restricții vis-a-vis de produsele originare.De fapt ceea ce înseamnă uniunea vamală este o taxă identică între statele mebre.

Cuprins

T Friedman-Lexus și măslinul.Cum să înțelegem globalizarea,ed. Economică,2000.

J. Canton-Provocările viitorului,Editura Polirom,2010

Z. Bauman-Globalizarea și efectele ei sociale,Editura Antet

J. A. Lybeck-Istoria globală a crizei financiare(2007-2010),Editura Polirom,2012

P. Starobin-Sfârșitul secolului american și noile puteri mondiale

T. L. Friedman-Pământul este plat,Editura Polirom,2007

D. Dăianu-Când finanța subminează economia și coordonează democrația,Editura Polirm,2012

C. R. Morris-Criza economică și profeții ei,Editura Litera,2010

P. Hirst,G. Thompson-Globalizarea sub semnul întrebării,Editura Trei,2002

H.P. Martin, , H. Schumann – Capcana globalizării. Atac la democrație șibunăstare, Ed. Economică, București, 1999

Ș. Mâșu-Omenirea secolului al XXI-lea și guvernul mondial,Editura Rao,2011