Forme de Publicitate de Internet

Introducere

Oamenii au la dispoziție mijloace de comunicație atât de rapide, de diverse și de persuasive, încât potențialul lor nu a fost încă pe deplin înțeles. Mesajele sunt transmise în toată lumea prin intermediul sateliților în fracțiuni de secunde. Computerele fac calcule aproape instantaneu și oferă informații cu o viteză de sute de mii de cuvinte pe minut. Depozite imense de informații stocate în baze de date electronice sunt disponibile la simpla apăsare a unei taste. Impresionanta noastră abilitate de astăzi de a transmite mesaje instantaneu, la distanțe uriașe ne este atât de familiară tuturor, însă activitățile noastre de zi cu zi, cum ar fi deschiderea ziarului, a radioului, privitul la televizor reprezintă o schimbare importantă în comportamentul legat de comunicare umană.

Societatea contemporană este o societată fundamental informațională, bazată pe comunicarea new media. Studierea acestui aspect, precum și a fenomenului social numit Facebook m-au ajutat să ajung la următoarea concluzie. Facebook-ul reprezintă o modalitate de a comunica, socializa, de a petrece timpul liber, specifică adolescenților și tinerilor din România.

Nu mai este o surpiză pentru nimeni că advertisingul, în forma lui tradițională, este dat uitării. Noile tehnologii au pus stăpânire pe lumea comunicării, asigurând omul de comunicare că dacă nu va accepta că trăiește în era digitală, nu va face față solicitărilor. Comunicarea online nu trebuie făcută la întâmplare. De asemenea, nici nu trebuie să îi fie micșorată importanța, pentru că în ultima vreme o sumedenie de jurnaliști caută informația online și pe baza acesteia își pot realiza uneori diverse materiale pentru publicațiile la care lucrează. Dacă în trecut advertisingul trebuia să se adreseze meselor, sau acesta se baza pe întreruperea activității oamenilor pentru a-i face atenți la un mesaj, iar acesta era unul cu sens unic: de la companie la consumator, webul a transformat regulile. Astăzi, companiile comunică direct cu cumpărătorul, iar acesta din urmă poate să ofere un feed-back, un mesaj care să ajungă la companie…acum comunicarea nu mai este întreruptă.

In plus, există din ce în ce mai multe portaluri de știri și nu numai – articole, opinii, analize – care sunt foarte vizitate de cei ce doresc să fie la curent cu cele mai noi informații. Ca orice campanie de comunicare, și cea online presupune stabilirea unor obiective de comunicare, segmentarea audiențelor, crearea unor mesaje care se doresc a fi transmise și selectarea modalităților celor mai eficiente pentru diseminarea acestor informații. In toate aceste etape trebuie avut în vedere faptul că online presupune o comunicare mult mai complexă și că internetul are câteva elemente specifice. El poate fi în același timp mijloc de comunicare, dar prin intermediul său se pot realiza și tranzacții, se pot vinde produse – e-commerce.

O strategie de comunicare online trebuie să conțină un mix între toate instrumentele și canalele pe care ni le pune la dispoziție internetul și să aibă un mesaj adaptat pentru fiecare dintre acestea. Site-ul unei companii, blogul, rețelele de socializare gen Facebook, Twitter, LinkedIn, Google+, Pinterest, platformele video ca Youtube, Flick, toate trebuie să facă parte din planul de comunicare al unei companii. Existența pe internet este un act de identitate, internetul fiind primul loc în care cel interesat caută informații despre o companie. Ca servicii ce pot fi utilizate ca mijloace de informare și comunicare se remarcă: website-ul, poșta electronică (e-mail), newsletter-ul, newsgroup-ul, forum-ul, precum și posibilitatea de a posta, ca și conținut, în cadrul website-urilor, materiale video, audio, fotografii etc. De asemenea, se pot organiza și campanii de direct email care să urmarească acelasi scop al informării și comunicării.

MOTIVELE și IPOTEZA de cercetare + structura +metode utilizate

I. Considerații generale

I.1 Comunicarea – delimitări conceptuale

Procesul comunicării joacă un rol deosebit de important în viața unui individ. Încă de la vârste fragede copilul începe să deprindă această artă pentru a se înțelege cu cei din jur, iar ajuns la maturitate dorește să-și îmbogățească această însușire tocmai pentru a se integra mai ușor în societatea din care face parte și totodată să interactioneze cu membrii acesteia. Dar, comunicarea este mai mult decât un mijloc de a transmite cuiva niște ideei, este un scop pe care multi și-l propun să-l atingă pentru că, de cele mai multe ori, toți suntem capabili să vorbim, dar nu toți și reușim să transmitem ceea ce ne dorim cu adevărat.

Așadar, comunicarea semnifică un fapt simplu: practicând-o, omul încearcă să stabilească cu alte persoane o relație prin care pot fi difuzate informații, idei, atitudini. A comunica nu înseamnă, însă doar a emite sunete și cuvinte, ci înseamnă, în același timp, a gândi și a cunoaște. În viața de zi cu zi, oamenii sunt confruntați cu diferite situații, care cer comportamente specifice și modele de comunicare adecvate. Astfel, ei trebuie să dispună de o adevarată cultură a comunicării: cum să vorbească, unde, când, cât și în ce situație.

În procesele de comunicare în care sunt angajați, oamenii urmăresc atingerea unor scopuri. Dupa opinia lui N. Stanton (1996: 25), prin intermediul procesului de comunicare se urmăresc întotdeauna patru scupuri principale:

să fim recepționați (auziți sau citiți)

să fim înțeleși

să fim acceptați

să provocăm o reacție ( o schimbare de comportament sau atitudine).

Comunicarea este importantă deoarece „prin cuvinte încercăm să-i convingem de ceva pe semenii noștri și le determinăm acțiunile. Prin ele spunem ceea ce știm sau dimpotrivă aflăm ceea ce nu cunoașteam încă. Cu ele trezim imaginația, pasiunea, dorința. Ne dovedim și creăm solidaritate cu ceilalți, interacționăm, ne transmitem experiența vieții și o primim. Cea mai mare parte a timpului folosit de noi în comunicare este ocupat de discuții cu prieteni, colegi, șefi ori cu alte persoane cu care intrăm în contact. “ (Pop, 2006: 7-8)

„Raportată la acțiuni și situații, la multitudinea formelor și nivelurilor de relații umane pe care le mijlocește, comunicarea poate căpăta o mulțime de sensuri, cu o infinitatea de nuanțe” (Niculae, Gherghița și Ghergița, 2006: 21-22) .

În ceea ce privește procesul de comunicare, este foarte greu de găsit un ințeles unitar al acestui proces, respectiv o definiție, deoarece există foarte multe contradicții sau suprapuneri de sens. Spre exemplu, unii autori consideră practic sinonime cuvintele interacțiune și comunicare și le folosesc cu acest sens în diferite contexte. Reprezentanți ai celebrului Institute of Mental Research, Școala de la Palo Alto, întemeiat în 1959, J.H Beavin, Don D. Jackson și Paul Watzlawick și-au concentrat activitatea asupra studiului comunicării. Dintre aceștia, Watzlawick pune semn de egaliatate între comunicare și comportament, iar interacțiunea în viziunea lui reprezintă un transfer alternativ de informații, care poate avea loc între doi sau mai mulți indivizi. (Dinu, 2000: 99) O categorie aparte de autori analizează procesul comunicarii și al interacțiunii prin prisma unor elemente formale și al conținutului unor procese sociale. O altă categorie de cercetători abordează comunicarea și interacțiunea într-o manieră mai apropiată de înțelesul pe care îl conferă simțul comun acestui proces și anume acela al transferului alternativ și reciproc al informațiilor. În lucrarea sa, Mihai Dinu (2000: 95) vorbește despre faptul că primele preocupări legate de definirea comunicării sunt legate de retorică.

O ultimă valență a conceptului de comunicare pe care o vom aborda este cea oferită de psihologia socială (Dobroescu, 1998: 27), care studiază procesul de comunicare prin prisma interacțiunii dintre persoane sau grupuri, interacțiuni văzute ca relații interpersonale mijlocite de cuvânt, gest, semn sau simbol.

Din dorința de a înțelege și, eventual, de a controla acest proces, cercetătorii americani Frank E.X. Dance și Carl E. Larson (1976: 76) au încercat, în urma cu aproape douăzeci de ani, să adune definițiile comunicării propuse de diferiți autori, limitându-se la cele mai reprezentative 126 de formulări. În ciuda acestei oferte atât de generoase, încă din faza în care lucrarea citată circulă sub forma de pre-peint, au și început să se facă auzite obiecțiile specialiștilor de diferite formații, pe care niciuna dintre propunerile reținute de cei doi nu era de natură să îi satisfacă. S-a evidențiat cu acest prilej faptul că, în aproape fiecare sub-domeniu al biologiei, sociologiei sau științelor informației (cibernetică, telecomunicații etc.), termenul este utilzat într-o accepțiune, particulară, specializată, aflată nu o dată în divergență cu sensul încetățenit în alte sectoare ale cunoașterii. (Cance, Larson, 1976: 82)

Încercările de a lărgi cadrul definiției, pentru a acoperi astfel exigențele particulare ale cât mai multora dintre disciplinele interesate de problemele comunicării, nu au condus nici ele la rezultate mai fericite. În viziunea lui Charles Morris (sursa: http://www.sagepub.com/upm-data/40590_1.pdf , accesat la data de 17 martie 2013), sfera conceptului de comunicare, definit ca „punerea în comun, împărtășirea, transmiterea unor proprietați unui număr de lucruri” se extinde până la a cuprinde tipuri de interacțiuni ce nu mai au nimic in comun cu informația.

Dificultățile legate de formularea unei definiții generale a comunicării se datorează vechimii termenului, care de-a lungul timpului a acumulat, progresiv, trasături și conotații care fac dificilă sarcina de a oferi o definiție convenabilă care să cuprindă toate aspectele.

Se presupune că la temelia formării verbului latin communico,(-are) ar sta adjectivul munis, ( -e), al cărui înțeles era „care își face datoria, îndatoritor, serviabil”. Acest din urmă cuvânt a dat naștere unei familii lexicale bogate, din care reținem adjectivele immunis = „scutit de sarcini, exceptat de la îndeplinirea unei datorii “ (la Tit Liviu immunis militia figurează cu înțelesul de „scutit de serviciul militar”), de unde și sensul actual „exceptat de la contactarea unei boli”, communis = „care își împarte sarcinile cu altcineva”, iar mai tarziu, în epoca clasică, „ce aparține mai multora sau tuturora” (accepțiunea din sintagma „trăsături comune”), sursă a sensului derivate „obișnuit, banal” (ca în „substantivul comun”) și, probabil, *municus, cuvânt neatestat în texte, dar reconstituit (între altele, și cu ajutorul unui muiniku, identificat în limba oască). Aceasta din urmă, prin mijlocirea derivatului său *communicus îl poate explica acceptabil pe comunicare, termen însemnând la început punerea în comun a unor lucruri de indiferent ce natură.

Ca o definiție „procesul de comunicare e o acțiune intenționată sau neintenționată a individului sau a grupurilor, prin care se transmit informații referitoare la realitatea înconjurătoare a ființei umane, proces care cuprinde minim două elemente, un emițator și un receptor, capabile atât să codifice, cât și să decodifice cu aceleași unități de măsură diferitele mesaje aflate în baze de date pe cât posibil apropiate ca dimensiune, cantitate și calitate a informațiilor, acțiune care are ca efect reducerea incertitudinii dintre doi sau mai mulți actori ai realității și care depinde de spațiul și timpul în care se desfășoară” (Rus, 2005-2006: 14).

I. 1.1 Procesul de comunicare

În cele ce urmează vom încerca să surprindem, într-o schemă minimală, ideea de bază a procesului de comunicare:

Context

Canal

Emițător Codare Decodare Receptor

Feedback

Fig. 1 Schema procesului de comunicare (după schema propusă de Roman Jakobson)

Comunicarea se realizează prin procesul de comunicare, care se poate deduce din schema ilustrată mai sus. Mesajul pornește de la emițător printr-un canal de transmisie, fiind într-un fel codificat, și ajunge la receptor care îl decodifică. Canalele de emitere utilizate pot fi naturale, cum ar fi conversația între două sau mai multe persoane; sau pot fi canale artificiale care necesită mijloace tehnice sau informaționale, cum ar fi telefonul, fax-ul, internet-ul, rețeaua. Comunicarea poate fi cu sens unic, când emițătorul transmite mesaje receptorului fără ca acesta să îi raspundă, sau comunicare cu dublu sens, când emițatorul transmite mesajele, iar din partea receptorului există feedback.

Lingvistul american de origine rusă, Roman Jakobson (1963: 213-220) este printre primii lingviști care au alcătuit o schemă a comunicării, un model de comunicare elaborat privitor la limbaj. Astfel, lingvistul susține că în orice „act de comunicare verbală” intervin șase factori constitutivi ai comunicării:

EMIȚĂTORUL este un individ sau un grup de indivizi care dețin o informație pe care doresc să o transmită sau să o facă cunoscută;

RECEPTORUL este un individ sau un grup de indivizi căruia i se transmite mesajul;

Emițătorul și receptorul se numesc actanții comunicării: locutor (termen folosit adesea ca sinonim al unui emițător. In sens restrâns, sinonimia funcționează numai în cazul comunicării orale: locutorul este așa-numitul subiect vorbitor) și alocutor. (unul dintre participanții la comunicare, cel căruia i se adresează mesajul; sinonim cu destinatar, interlocutor; se opune locutorului sau emițătorului, cel care emite mesajul)

MESAJUL este obiectul comunicării; poate fi scris sau oral și definește conținutul de idei, sentimente, informații transmise (în scris sau oral) de către emițător unui receptor.

CODIFICAREA (codul) este transformarea informației în mesaj cu ajutorul unui limbaj, care poate fi transpus în cuvinte, gesturi, semne și simboluri; mesajul transmis de către emițător receptorului trebuie să aibă un cod cunoscut celor doi, astfel încât, destinatarul să poată decoda informația pentru a capta sensul corect.

CANALUL DE TRANSMITERE (contact) reprezintă calea prin care mesajul ajunge de la emițător la receptor: oral, scris, telefonic, audio, video, aerian, poștă, calculator, internet etc.

REFERENT (context) se raportează la subiectul sau tema mesajului, precum și situația (împrejurarea) în care are loc transmiterea mesajului.

Acestora li se mai pot adăuga două elemente:

INFORMAȚIA poate fi orice: o opinie, un gând, un sentiment, o doleanță;

FACTORII PERTURBATORI sunt acei factori care influențează comunicare: zgomote, dezinformări sau zvonuri.

În opinia mai multor specialiști, procesul de comunicare este caracterizat de următoarele etape (Niculae, Gherghița și Ghergița, 2006: 23-25):

Codificarea înțelesului, care constă în selectarea anumitor simboluri, capabile să exprime semnificația unui mesaj. Cuvintele, imaginile, expresiile feței sau ale corpului, semnalele ori gesturile se constituie în simboluri ale comunicării. Dar cuvintele și gesturile pot fi interpretate greșit. Sensurile nu sunt inerente cuvintelor. Spre exemplu, cuvântul „câine” este un simbol în limba română asociat animalului din specia caninelor. Acest simbol poate fi folosit, însă, pentru a transmite mesaje diferite. Dacă spui unui unui om că „este un câine”, mesajul este departe de a fi măgulitor. El simbolizează răutate, încăpățânare, agresiune. A fi „credincios ca un câine” semnifică, însă, a fi devotat, loial, precum este animalul față de stăpânul său.

În lumea simbolurilor, o privire încruntată poate arăta nesiguranța, neplacerea, încordarea; pe stradă lunima verde a semaforului este simbolul cuvantului „liber”. Aceste simboluri sunt, însă, ambigue, ele putând fi interpretate diferit de oamenii nefamiliarizați cu ele sau de cei apartinând altor culturi. Așa se explică de ce acțiuni, gesturi, expresii cu anumite semnificații pot fi înțelese greșit de catre receptor.

b). Transmiterea mesajului constă în deplasarea mesajului codificat de la emitent la receptor prin canalul vizual, auditiv, tactil sau electronic de comunicare. Modul de transmitere a mesajelor este determinat, astfel încât el devine o parte a mesajului. Spre exemplu, cuvintele de felicitare pentru reușita profesională adresate de șef subordonatului capătă o importanța specială atunci când sunt rostite în fata intregului grup, fată de aceleași felicitări adresate între patru ochi.

Decodificarea și interpretarea se referă la descifrarea simbolurilor transmise și respectiv, explicarea sensului lor, proces formalizat în receptarea mesajului. Aceste două procese care compun recepția sunt puternic influențate de experiența trecută a receptorului, de așteptările și abilitățile acestuia de a descifra și intrepreta diverse simboluri. Prin intermediul lor se constată dacă s-a produs sau nu comunicarea, dacă emitentul și receptorul au înteles în același mod mesajul.

Filtrarea constă în deformarea sensului unui mesaj datorită unor limite fiziologice și psihologice. Filtrele fiziologice determinate de handicapuri totale sau parțiale (lipsa sau scăderea acuității văzului, auzului, mirosului etc.) limitează capacitatea de a percepe stimuli și, deci, de a-i înțelege mesajul. Filtrele psihologice se instalează ca urmare a unor experiențe trecute ori a unor sensibilităti, predispoziții. Ele pot afecta percepția și modul de interpretare a mesajelor, dându-le o semnificație total sau parțial diferită față de cea a emitentului. Exemplul cel mai concludent de interpretare diferită este cel al mesajelor conținute de aceeași bucata muzicală, același discurs sau spectacol date de persoanele care compun un auditoriu.

Feed-back-ul încheie procesul de comunicare. Prin intermediul sau, emitentul verifică în ce masură mesajul a fost înteles corect ori a suferit filtrări.

I.1.2 Funcțiile comunicării

În concepția lui Aristotel, comunicarea publică poate îndeplini una dintre următoarele trei funcții (Sachelarie și Petrescu, 2006: 59), caracteristice perioadei sale:

funcția politică sau deliberativă – atunci când discursul stabilește oportunitatea/inoportunitatea unei acțiuni cu caracter public;

funcția forensică sau judiciară – dovedirea unor fapte petrecute, pe care le aprobă sau nu;

funcția epideictică sau demonstrativă – elogierea sau blamarea unor personalități.

Evidențiând faptul că specialiștii clasifică în manieră proprie funcțiile comunicării, sociologul Emilia M. Dobrescu (1998: 39) realizează o sinteză a acestora, pe două paliere:

pe de o parte avem funcția:

informativă

de exprimare și cristalizare a opiniilor

de instruire și educare

de distracție, destindere, deconectare și folosire a timpului liber

de convingere, integrare socială și întărire a participării sociale a individului

pe de altă parte:

instructivă

educativă

de control social

de compensare, deconectare

publicitară

Funcțiile limbajului constituie un ansamblu de caracteristici lingvistice care se manifestă în relație cu procesul comunicării, definite de lingvistul Roman Jakobson- cele șase elemente prezentate anterior generează șase funcții. Astfel, pornind de la schema reprezentată în secțiunea anterioară a lucrării, Jakobson (1963) stabilește următoarele funcții ale limbajului din perspectiva teoriei informației:

funcția expresivă (emotivă/interjecțională) evidențiază stările afective ale emițătorului și se manifestă mai ales prin interjecții emoționale, mijloace stilistice sau propoziții exclamative, având ca scop ilustrarea atitudinii afective a vorbitorului. Această funcție îi corespunde emițătorului.

funcția conativă (de apel/ retorică/ persuasivă) orientează enunțul către destinatar, cu scopul de a obține o reacție sau un răspuns de la acesta; această funcție se află în relație de reciprocitate cu funcția expresivă deoarece ambele ilustrează o stare, un sentiment, o trăire, adică apelează la afect. Funcția îi corespunde receptorului.

funcția referențială (denotativă/cognitivă/informativă), orientată spre referentul mesajului, comunică informații privitoare la lumea ficțională sau reală, prin formularea de enunțuri neutru-informative, care constituie, de altfel, și scopul funcției.

funcția fatică asigură controlul comunicării dintre interlocutori, prin întrebări, afirmații sau confirmări care verifică atenția fiecăruia dintre ei. Această funcție îi corespunde canalului prin care este transmis mesajul.

funcția metalingvistică verifică termenii comunicării, garantând faptul că acele cuvinte folosite au forma și sensul corecte, astfel încât receptarea mesajului să fie clară. Se oferă explicații suplimentare, gesturi care să completeze ideea, intonația sugestivă pentru decodarea mesajului de către receptor. Funcția îi corespunde codului.

funcția poetică este axată pe mesaj și este specifică textelor literare. Această funcție evidențiază mai ales forma și mai puțin conținutul comunicării, fiind vizibilă și în sloganuri publicitare, proverbe, expresii și locuțiuni populare etc.

Literatura de specialitate nu se limitează doar la celebra schemă a lui Jakobson. Mulți autori au abordat, în cercetările de specialitate, problema funcțiilor comunicării. Dar acest subiect nu face tema prezentei lucrări, motiv pentru care ne-am limitat la trasarea unor idei generale și la prezentarea funcțiilor limbajului elaborate de Jakobson care este printre cele mai populare.

II. Comunicarea publicitară

Comunicarea publicitară este o formă a comunicării în câmpul social, alături de comunicarea publică, politică sau de masă. J.J Boutaud (2004: 23) definește comunicarea publicitară ca „o semiotică sincretică, întrupată, în timpul postmodernității, din modelul lingvistic al semnului vizual și iconic, ce țintește acum spre praxis și spre proiectarea unor lumi posibile”.

Din funcțiile comunicării prezentate în secțiunea anterioară a lucrării, ne vom opri asupra funcției publicitară, relevantă pentru prezentul studiu. Acesta aparține stilului publicistic sau jurnalistic care asigură funcția de mediatizare, de informare asupra evenimentelor politice, sociale, economice, culturale, științifice, sportive și de influențare a opiniei publice (Sachelarie și Petrescu, 2006: 59).

Asemenea altor sisteme comunicaționale, limbajul publicității și mecanismul acestuia poate fi și el reprezentat prin clasica schemă a procesului de comunicare (vezi Fig. 1, schema procesului de comunicare). Aici elementele procesului de comunicare pot fi prezentate prin caracteristici particulare:

emițătorul – este reprezentat de client/ cel care face anunțul publicitar în conexiune cu agenția de publicitare;

mesajul este reclama în sine

codul este acel limbaj constituiut din semne verbale, acustice, iconice

canalul este mijlocul mass-media : presă scrisă, afișaj indoor sau outdoor, radio TV, multimedia, internet etc

contextul este planul referențial și circumstanțele în care se desfășoară campania publicitară

receptorul este reprezentat de publicurile-țintă vizate de mesajul transmis.

Mecanismul publicității, la fel ca orice mecanism de comunicare, este definit de o serie de funcții (Sechelarie și Petrescu, 2006: 65):

funcția comunicațională – literatura de specialitate prezintă această funcție ca fiind esențială pentru publicitate – transmiterea de informații facilitează relația dintre ofertant și consumator.

funcția economică – pentru specialiștii în marketing, acestă funcție are o îmsemnătate mai mare, existând voci care susțin că publicitatea are rolul de a distrage cosnumatorului atenția de la prețul produsului.

funcția socială – reclama facilitează diseminarea rapidă a inovațiilor tehnice și a ideilor noi de care se poate bucura publicul cumpărător.

funcția estetică și de persuasiune – reclamele bine realizate din punct de vedere artistic cultivă sensibilitatea și gustul publicului cumpărător, iar acesta poate fi un factor decisiv în decizia de cumpărare. Prin mijloace specifice de persuadare, publicitatea infuențează opiniile și modelează comportamentul pentru a-l determina să cumpere ceea ce i se oferă.

funcția politică – reclama este folosită tot mai des în scopul de propagandă politică.

II. 1 Publicitatea și reclama- delimitări conceptuale

De multe ori, în literatura de specialitate, cei doi termeni sunt prezentați ca fiind sinonimi. Există totuși voci care sublinează diferențele dintre cei doi termeni. Deosebirea reclamei față de publicitate s-a realizat pentru prima dată în SUA, locul de origine al promovării. Astfel, pentru a diferenția formele promoționale s-a utilizat conceptul de „advertising” (reclama) pentru a desemna comunicarea plătită și conceptul de „publicity” (publicitatea) care se referă la comunicarea gratuită.

Termenul de publicitate provine din latinescul publico-publicare care înseamnă „a aduce la cunoștința publicului”. Astfel, acest termen „desemnează, în sens larg, totalitatea acțiunilor și mijloacelor folosite pentru a face cunoscute și apreciate de către consumatori, produsele sau serviciile propuse spre vânzare sau pentru formarea unei atitudini favorabile față de o idee, acțiune deosebită etc” (Coman, 2000: 1). Steven Silbiger (1999: 54) definește publicitatea ca „orice formă neplătită de comunicare în masă despre o firmă sau un produs. Ea poate îmbrăca forma unei știri sau chiar a prezentării unui produs în media.” Publicitate apare și sub denumirea de publicity, desemnând strategia prin care un mesaj este făcut public printr-un canal mediatic , fără a plăti însă contravaloarea acestui serviciu.

Cuvântul reclamă provine tot din latină, din clamare ce semnifică a „striga”, iar reclamare „a striga din nou”. După G. Lochard și H. Boyer, reclama „este primul tip de publicitate, scopul său fiind acela de a face cunoscut un bun de consum și caracteristicile acestuia, în special prețul”. (Coman, 2000: 18) Termenul mai este întâlnit și sub denumirea anglo-saxonă de advertising. La baza cuvântului advert (Goddard, 2002: 15-17) (reclamă) se află verbul latinesc advertere care semnifică „a îndrepta către cineva”. Astfel că, principala menire a acestor texte este de a atrage atenția. Seyffert (Todoran, 2005: 36) afirmă că „reclama este trezirea intenționată a atenției și a interesului la persoane sau grupe de persoane în legătură cu bunuri materiale, în vederea producerii cumpărării”.

Spre deosebire de reclamă, publicitatea nu urmărește să determine și să declanșeze cât mai repede posibil decizia de achiziționare a unui produs sau serviciu, ci să influențeze indirect comportamentul consumatorilor. Aceasta are ca scop formarea unei impresii favorabile despre un anumit produs sau serviciu și despre organizația care îl reprezintă, publicitatea fiind un fenomen mai cuprinzător decât reclama.

Pe lângă cele două forme ale comunicării publicitare, Cristina Coman (2000: 150) mai adaugă și promoting-ul , ca program de comunicare complex care ajută o firmă, o organizație, o instituție să își plaseze mai eficient ideile, produsele sau serviciile; lobby- domeniu specializat al relațiilor publice care creează și menține relația cu puterea politică în societate, cu un guvern pentru a influența activitatea acestora; marketing – activitate individuală și organizațională care facilitează și rezolvă relațiile de schimb în mediul economic, dinamic folosind crearea, distribuția, promovarea și stabilirea prețurilor pentru idei, bunuri și servicii.

Literatura de specialitate propune o diversitate de criterii prin care se pot distinge diferitele tipuri de publicitate. Analizând această diversitate, reținem următoarea clasificare teoretică, selectată în funcție de interesele prezentei lucrări. Astfel, după scopul unei campanii de publicitate, acesta poate fi de informare are ca scop aducerea la cunoștința grupurilor țintă vizate a diverse informații: apariția unui nou produs, alte utilități ale unor produse, reduceri de prețuri, explicații de utilizare sau de achiziție; de poziționare – are ca scop poziționarea distinctă în mintea consumatorului a unui produs, pentru a fi mai ușor de identificat în comparație cu altele din aceeași categorie; sau de reamintire care are ca scop “întărirea” efectului unor campanii anterioare, păstrarea interesului pentru produsul/serviciul respectiv sau are ca obiectiv întreținerea notorietății unor mărci deja foarte cunoscute.

După obiectivul mesajului, publicitatea poate fi de produs/serviciu, de marcă sau instituțională. Publicitatea de produs/serviciu are ca scop stimularea consumului produsului sau serviciului vizat de campanie. Publicitatea de marcă are ca obiectiv principal evidențierea și susținerea valorilor mărcii (brandului), în special în condițiile unei multiplicări accelerate a numărului de mărci sub care firmele își prezintă produsele. Iar publicitatea instituțională are ca obiectiv principal transmiterea de informații privind activitatea unei organizații, performanțele acesteia în domeniul în care activează, tradiția, valorile și cultura sa, implicarea in viața comunității etc.

O altă clasificare a publicității ține cont de aria geografică care este țintintă în elaborarea campaniei: publicitate locală, regională, națională sau internațională. După natura pieței se disting alte trei tipuri de publicitate: adresată consumatorului final, publicitate adresată consumatorului intermediar (rețele, detailiști) sau publicitate adresată consumatorului instituțional (companii). După tipul mesajului se identifică publicitatea rațională care pune accent pe informare, pe prezentarea caracteristicilor și beneficiilor funcționale, raționale ale produsului și publicitatea emotivă care pune accent pe caracteristicile și beneficiile emoționale, intangibile ale produsului, adresându-se laturii emoționale ale individului.

După canalul folosit există publicitate de tip ATL și publicitate de tip BTL. Publicitatea de tip ATL (Above the Line) presupune acel tip de publicitate realizată prin mijloacele „clasice”: presa scrisă, TV, radio, cinema și afișaj stradal, motiv pentru care mai este cunoscută și sub denumirea de publicitate în media. Formatele folosite de acest tip de publicitate sunt:

Spotul – pentru televiziune, cinema și radio

Macheta de presă – pentru presa scrisă

Afișul publicitar – pentru afisajul stradal

Publicitatea de tip BTL (Below tje Line) reprezintă acea formă de publicitate care folosește alte suporturi decât cele convenionale, utilizate în ATL. Publicitatea de tip BTL are două mari moduri de acțiune:

prin intermediul evenimentelor

prin intermediul suporturilor/obiectelor

După tonul comunicării ies în evidență două tipuri de comunicare: agresivă și blândă. După conținutul mesajului transmis, publicitatea se împarte în publicitate conotativă, atunci când este bazată mai mult pe sugestie și mai puțin pe informație și publicitate denotativă, când. este bazată în primul rând pe informație. Pe lângă acestă clasificare sumară, mai întâlnim tipuri de publicitate ca: promovarea vânzărilor, relații publice, direck mailing și publicitate folosind rețeaua Internet, aceasta din urmă făcând obiectul prezentei lucrări.

II. 2 Posibilități de manipulare în campania publicitară

De obicei, manipularea este definitã ca „acțiune de a determina un actor social (persoană, grup, colectivitate) să gândească și să acționeze într-un mod compatibil cu interesele inițiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsioneazã intenționat adevărul, lăsând însă impresia libertății de gândire și de decizie. Spre deosebire de influența de tipul convingerii raționale, prin manipulare nu se urmărește înțelegerea mai corectă și mai profundă a situației, ci inocularea unei înțelegeri convenabile, recurgându-se atât la inducerea în eroare cu argumente falsificate, cât și la apelul la palierele non-raționale.” (Vasile, Stanciungelu, 2003: 24).

Comunicarea publicitară este un caz particular al persuasiunii colective, în care sensul este produs, de cele mai multe ori, prin contextualizare, prin manipularea unei situații de referință. Psihosociologul francez A. Mucchieli (Zamfir, Vlăsceanu, 1993: 336) descrie situația în care un cerșetor stă pe un pod din Boston, nebăgat în seamă de nimeni,cu o pancartă în față pe care scrie: ORB DIN NAȘTERE. Cineva trece pe lângă el, îi ia mica pancartă și scrie ceva pe partea cealaltă și imediat toți trecătorii devin sensibili la mesaj șicotizează în cutia orbului. Trecătorul manipulant a înlocuit textul ORB DIN NAȘTERE cu un alt text: E PRIMĂVARĂ, DAR EU NU POT S-O VĂD! Situația reală nu s-a schimbat cu nimic,dar, printr-un simplu mesaj scris cu o cariocă, mulțimea insensibilă a devenit dintr-o datăînțelegătoare la suferința aproapelui și pregătită să participe la atenuarea necazului. În fond, modalitatea de manipulare a fost una în care s-a modificat situația de referință. Acest exemplu este relevant și în cazul comunicări publicitare, atrăgând atenția asupra modului în care trebuie trasmis mesajul pentru a avea rezultatul așteptat. Mai exact, modul în care este prezentat un produs, pentru a reuși să înfluențezi consumatorul.

Conceptul de manipulare, care desemnează un proces de influență, apare de multe ori confuz, pentru că este asociat cu conceptul de condiționare și pentru că semnifică fie, în sens larg, o tehnică de schimbare forțată a conștiinței, fie, în sens restrâns, o modificare ilicită a informației. Manipularea se află în proximitatea sau chiar în slujba propagandei și, de asemenea, în proximitatea sau folosind persuasiunea. Ea poate să îmbrace forme ale relațiilor publice prin care se urmărește crearea la un individ, grup, clasă, a unor opinii eronate, bazate pe informații incorecte, a unor atitudini și acțiuni contrare intereselor lor.

Astfel prin manipulare întelegem acțiunea de a influența prin mijloace specifice opinia publică, astfel încât persoanele manipulate să aibă impresia că actionează conform ideilor și intereselor proprii. În realitate însă ele preiau o părere (argumentare, idee, evaluare) care nu le aparține, ci le-a fost indusă prin diferite mijloace. Iată câteva exemple: ziaristul care face un comentariu este foarte cunoscut, i se preia punctul de vedere pentru că este faimos, sau este de la un ziar sau de la o revistă de prestigiu, este la modă. Această situațe este efectul de prestigiu al mass-mediei.

Din punct de vedere politic, manipularea reprezintă o formă de impunere a intereselor unei clase, grup, colectivități, nu prin mijloacele coerciției puterii ci prin cele ideologice, prin inducerea în eroare. Din acest motiv, recurgerea la manipulare în situațiile de divergență de interese devine tot mai frecventă în societatea actuală, manipularea reprezentând un instrument mai puternic decât utilizarea forței. H. Marcuse este autorul unei ample analize a manipulării considerând-o un instrument esențial al „societății industriale de masă”. El evidențiază formele particulare pe care manipularea le ia în diferitele sfere ale vieții sociale începând cu manipularea politică și sfârșind cu cea economică. (Zamfir, Vlăsceanu, 1993: 336-337)

Astfel, vorbim de manipulare atunci când o anume situație socială este creată premeditat pentru a influența reacțiile și comportamentele manipulaților în sensul dorit de manipulator. Fenomenele de manipulare nu sunt datorate direct cuvântului. Nu există o putere a cuvântului sau un impact al cuvântului asupra conduitei umane. Manipularea se produce prin construirea unei lumi de obiecte cognitive pentru actorul care va fi influențat. Arta celui care manipulează constă în construirea unei lumi de obiecte a căror punere în relație îl va conduce pe cel manipulat în mod obligatoriu spre îndeplinirea unei acțiuni cu semnificație pozitivă pentru el. Pe de altă parte această acțiune este chiar aceea intenționată și posibil de anticipat de către manipulator, grație cunoașterii situației și a obiectelor cognitive care să o declanșeze. Influențarea apare astfel ca un fenomen de mediere, în care actorii construiesc împreună o situație comună de referință, obiectele cognitive permitând, prin relația dintre ele, producerea acțiunii finale dorite. Pentru a fi eficientă, medierea trebuie să rămână invizibilă în ochii celui manipulat, iar manipularea trebuie să se facă fără știrea lui. Pentru a fi manipulat, trebuie să nu îți dai seama de acest lucru, însă dezvăluirea metodelor de influențare face din ce în ce mai dificilă realizarea respectivului deziderat al manipulatorilor. (Ficeac, 1996: 30-32)

Manipularea se face în mai multe feluri. Cele mai întâlnite sunt folosirea argumentelor falsificate sau folosirea unor adevăruri parțiale aranjate în secvențe false și combinarea mesajului cu acele elemente care fac apel la centrele emoționale non-raționale ale conștiinței umane. În timp ce prima formă de manipulare este grosieră și este folosită cu grupuri mari de oameni cu nivel coborât de inteligență și cultură, cea de-a doua este pusă în practică de profesioniști care încearcă să-i influențeze pe cei mai greu de indus în eroare cu minciuni relativ ușor de descoperit prin folosirea logicii, a bunului simț, al culturii și al informațiilor . Din păcate, și oamenii cei mai inteligenți sunt ușor de stimulat într-o anumită direcție prin acțiunea directă și calculată asupra centrelor menționate anterior. În ultimul timp, prin înmulțirea fantastică a surselor de informații s-a apelat din ce în ce mai puțin la manipularea prin propagarea de minciuni sau de construcții false care cuprind adevăruri parțiale și s-a folosit cea de-a doua tehnică, uneori în combinație cu prima. De exemplu : un lucru (presupus de noi fals) spus de un copil într-o emisiune de știri (într-un reportaj) pare mult mai verosimil decât rostit într-un context asemănător de un matur. În ambele cazuri este vorba de transmiterea unei informații false, elementul care ajută la acceptarea lui fiind specific manipulării subliminale. (Herjeu, 2000: 172) Apelarea la stereotipul copiii sunt puri, ei nu prea mint decât învățați de cei mari existent la nivel inconștient, combinată cu stimularea centrilor de emoționare în fața unui copil fac mult mai ușor de transmis o informație falsă.

Spre deosebire de metodele de convingere rațională, prin manipulare nu se urmărește determinarea celuilalt de a înțelege mai corect și mai profund problema discutată ci, dimpotrivă, inocularea senzației de înțelegere(superficială) și obținerea unei reacții inconștiente, instinctuale, rezultat al eficacității mesajelor relaționale.

II.3 Campania de comunicare publicitară

Valentina Marinescu (2003: 160-161) este de părere că orice campanie publicitară pleacă de la interdependența a cinci elemente: produs, preț, poziția sau locul, promovarea, poziționarea.

Fig. Schema deciziei în comunicarea publicitară (Marinescu, 2003: 161)

Produsul- specialistul în comunicare este cel care definește produsul în așa fel încât să îl atragă pe potențialul cumpărător. Diferențierea „imaginii” produsului se poate obține prin alegerea și îmbinarea diferitelor canale de comunicare

Prețul – privit în accepțiunea lui economică și financiară

Poziția (locul) – face referire la canalul prin care produsul sau serviciul respectiv ajunge la publicul-țintă. Scopul comunicării publicitare este de a spori cât mai mult vizibilitatea și volumul de informații legate de acest canal

Promovarea – se referă la componentele de comunicare, în general, și la comunicarea publicitară care urmăresc sensibilizarea publicului față de un produs, sporirea volumului de cunoștințe despre acesta și motivele de cumpărare a produsului

Poziționarea – considerarea relațiilor dintre diferitele segmente de piață.

Un plan modern de comunicare este constituit din mai multe părți. (Hosu, 2003: 21-34) În primul rând trebuie realizat un rezumat executiv care este un rezumat scurt al profilului companiei, cu scopul de a evalua principalele obiective și propuneri. Rezumatul executiv include o descriere scurtă a oportunității de promovare, elementele-cheie ale planului de comunicare, suma de bani necesară pentru implementarea planului și rezultatele așteptate. Cuprinsul este o schemă a restului planului, precum și a tuturor fundamentelor logice și a detaliilor operaționale, și urmează rezumatul executiv.

Un alt element important în eleborarea planului de comunicare este analiza situației. Acest pas presupune prezentarea informațiilor relevante despre vânzări, prețuri, piețe de desfacere, concurenți și diferiți factori de macromediu. Foarte importat petru acestă etapă este realizarea unei analize SWOT. Acesta reprezintă un instrument folosit în cadrul planificării strategice, care evaluează punctele tari (Strengths- S), punctele slabe (Weaknesses- W), posibilitățile (Opportunities- O) și riscurile (Threats- T):

S- sunt caracteristicile interne ale unei afaceri sau echipe, care oferă un avantaj față de alți concurenți din același domeniu

W- sunt caracteristicile interne care poziționează firma în dezavantaj față de ceilalți

O- sunt condițiile favorabile din mediul exterior, ce trebuie incluse în mediul intern al firmei

T- sunt elemente externe în mediul care ar putea cauza probleme pentru afaceri.

In elaborarea unui plan de comunicare trebuie stabilită strategia care este secțiunea în care managerul schițează în linii generale „regulile joclui” cu scopul de a atinge obiectivele propuse. Este logica după care o unitate de afacere speră să-și atingă obiectivele propuse.

Proiectarea finală (Florescu, Balaure, Boboc, Cătoiu, Olteanu, Pop, 1992: 9) este un alt aspect important și include previziunea vânzărilor (volumul preconizat de vânzări, categorisite pe lună și produs), previziunea cheltuielilor (volumul cheltuielilor pentru marketing), analiza pragului de rentabilitate (numărul de unități mecesar a fi vândute, pentru a compensa cheltuielile lunare fixe și costurile pe unitate de produs), contul de profit și pierdere.

Evaluare (Hosu, 2003: 33) este cea care încheie planul de comunicare. În această secțiune se schițează procesele de evaluare cu scopul de a monitoriza și a regla implementarea planului.

III. Comunicarea în mediul virtual

Comunicarea mediată de calculator a pătruns din ce în ce mai mult în ultimii ani în viața oamenilor. Practic, astăzi nu se poate vorbi de comunicare fără să nu se facă referire la comunicarea online și la instrumentele care fac posibilă comunicarea online.

III. 1 Comunicarea online

Telecomunicațiile joacă un rol fundamental în noul aspect tehnologic, la care și relațiile publice s-au adaptat pentru a înfrunta viitorul. Noul mediu este în măsură să îmbunătățească eficiența activității, extinzând folosirea telecomunicației și reducând durata obișnuită între decizia de a comunica și comunicarea efectivă a mesajului. Trafic.ro (http://muncesti.ro/wp-content/uploads/2010/04/Comunicarea_online.pdf, accesat la 20 martie 2013) a realizat un studiu care vizează, în ansamblul lui, internetul și utilizarea acestuia, având în vedere faptul că rata de utilizare a calculatorului a crescut simțitor atât în mediul urban, cât și în mediul rural. Astfel, conform acestuia rata de alfabetizare digitală a crescut în mod consistent, iar pentru tineri reprezintă deja o obișnuință care face parte din rutina zilnică. Internetul este sfera la care apelează în mod primar tinerii pentru a obține informații. 21,96% dintre cei chestionați au vârste între 20 și 24 de ani. Cei mai multi tineri navigheaza pe internet de acasă, de aceea au nevoie ca ei să găsească surse de informație credibile și eficiente. Printre domeniile de interes care îi preocupă cel mai mult pe români sunt, pe locurile 6 și 7, problemele sociale și evenimentele și știrile despre România, conform aceluiași studiu. Conform aceluiași studiu, instituțiile media (print, TV, radio) preiau știri din mediul online, iar site-urile de știri au un grad considerabil de influență asupra publicului. Acest studiu realizează profilul societății în care trăim și în care omul de comunicare trebuie să activeze, să se adapteze.

Oamenii au la dispoziție mijloace de comunicare atât de rapide, de diverse și de persuasive, încât potențialul lor nu a fost încă pe deplin înțeles. Mesajele sunt transmise în toată lumea prin intermediul sateliților în fracțiuni de secunde. Computerele fac calcule aproape instantaneu și oferă informații cu o viteză de sute de mii de cuvinte pe minut. Depozite imense de informații stocate în baze de date electronice sunt disponibile la simpla apăsare a unei taste.

Dacă transpunem model procesului de comunicare propus de Jakobson, prezentat în secțiunile anterioare ale lucării, într-o schemă a comunicării asistate de tehnologia informației, ea va câștiga un element nou, calculatorul.

Fig. Schema comunicării prin intermediul tehnologiei informației (sursa: Găitănaru, 2002: 119)

Din punctul de vedere al numărului de emițători și de receptori, există mai multe tipuri de comunicare, inclusiv în lumea virtuală (Guțu, 2008: 25):

unul-la-unul, cu un singur emițător și un singur receptor (e-mail, mesageria instant);

unul-la-mai-mulți, cu un singur emițător și mai mulți receptori (e-mail, podcast, blog);

mai-mulți-la-mai-mulți, cu mai mulți emițători și mai mulți receptori (blog, site, forum, liste de poștă electronică, conferințele din cadrul mesageriilor instant).

Instrumentele de măsurare online sunt un alt atu al acestui tip de comunicare. Acestea sunt existente atât în cazul rețelelor de socializare, cât și în cazul motoarelor de căutare, iar acest lucru ne oferă posibilitatea să evaluăm starea proiectului în orice moment al unei campanii de promovare. Printre aceste instrumente de măsurare, se merită amintite: Google Analitycs, Google Alerts, Facebook Search și Insights, LinkedIn Search. Acestea pot indica nu numai evoluția campaniei pe fiecare canal folosit, dar și unde putem aduce îmbunătățiri, pentru a ne ușura drumul spre atingerea obiectivelor.

Datorită internetului, relațiile publice au devenit din nou publice, după ani și ani de concentrare asupra mijloacelor de comunicare în masă. Blogurile, știrile de presă online și alte forme de conținut web le permit organizațiilor să comunice direct cu cumpărătorii. În era tehnologiei, marketingul înseamnă mai mult decât publicitate, iar PR-ul nu se ocupă doar de publicul larg. Oamenii doresc autenticitate, doresc să participe la discuțiile de pe blog, să interacșioneze cu cel care trimite mesajul. Companiile trebuie să țină pasul cu noile schimbări, să își îndrume consumatorii prin conținut online. Blogurile, podcasturile, e-book-urile și alte forme de comunicare online le permit companiilor să comunice direct cu clienții, într-un mod în care aceștia se pare că îl apreciază.

Un blog bine făcut, o pagină de facebook relevantă sau un flux de podcasting pot recruta foarte mulți clienți care să participe la lansarea unui produs. O metodă eficientă și simplă de construcție a bazelor de date. Ce este de fapt comunicarea online? O rețetă simplă pentru a fi eficient, prezent în mintea consumatorilor. Internetul a fost blamat de unii ca fiind mijlocul modern de distrugere în masă, alții l-au proslăvit găsind în această industrie avantajele vitezei de propagare, alții l-au explorat în cele mai mici amanunte ale comunicarii. Folosirea internetului are la baza principiul comunicării (email, messenger, voIp) și abia ulterior informării și afacerilor.

Ca o concluzie a acestei prezentări, vom formula o definiție a comunicării online, ținând cont de aspectele prezentate anterior. Astfel, comunicarea online ar fi modul în care oamenii folosesc internetul și cuprinde acțiunile acestora prin intermediul tehnologiei. Înțelegerea procesului de comunicare online și a funcționalităților acestuia ne permite să identificăm interacțiuni care se petrec și să le tratăm ca atare, atât în plan personal cât și în plan de business.

III. 2 Instrumente de comunicare online

Internetul reprezintă, în primul rând, un instrument de marketing, dar și un mediu de comunicare. În cadrul internetului instrumentele specifice comunicării online sunt poșta electronică, site-urile web, forumurile de discuție, chat-urile, comunitățile virtuale, „serviciile de mediu” precum directoarele și motoarele de căutare, conferințele web, blogurile (jurnale pe web, ce pot fi: personale, comerciale, organizaționale, profesionale) etc.

Site-ul

Din ce în ce mai mulți oameni, în zilele noastre, folosesc internetul ca punct de plecare în căutarea de informații. Când dorești să afli ceva despre un produs, o companie, un eveniment, primul impuls pe care îl avem este să căutăm pe internet, convinși fiind că informații despre acea companie, acel produs sau eveniment se află în lumea virtuală. Este mult mai eficient, mult mai comod și cu siguranță mai rapid pentru orice persoană cu acces la internet să folosească întâi acest canal de informare. Aceste informații, chiar dacă ajungem la ele prin intermediul unui motor de căutare (ex: google, yahoo) sunt găzduite pe site-uri web.

Un site web este o colecție de pagini web, imagini, înregistrări video sau alte active digitale, care sunt găzduite pe unul sau mai multe servere, de obicei accesibile pe internet. O pagină web este un document, scris, de obicei, în HTML (Hyper Text Markup Language), care este aproape întotdeauna accesibil via HTTP, un protocol care transferă informația din serverul web către browserul web al utilizatorului. În mod normal, un site este format din homepage (pagina de întâmpinare), pagini de conținut și un portal în care vizitatorul este trimis către alte resurse (contacte, webmaster, parteneri, etc.) (Maxim, 2010: 10-11)

Evoluția rapidă a tehnologiei internetului a făcut ca realizarea unui site web să nu mai fie un proces complicat sau foarte costisitor, fapt ce a făcut ca numărul de domenii .ro înregistrate să depășească 500.000. (sursa : http://statistics.rotld.ro/domain-counter.xml , accesat la data de 3 aprilie 2013). Nu fiecare domeniu .ro înregistrat are acum un site web, pentru că multe domenii au fost înregistrate doar pentru numele lor „atrăgător”. Cu toate acestea, numărul site-urilor web din România este mult mai mare pentru că pe lângă cele realizate pe domenii .ro sunt multe alte zeci de mii de site-uri realizate pe alte domenii (.com, .net, .org, .info, etc.).

Totalitatea site-urilor accesibile publicului, văzute în mod colectiv, constituie World Wide Web-ul. Paginile unui site pot fi, în mod normal, accesate dintr-o rădăcină comună URL, denumită homepage (pagină de start) și de obicei există pe același server fizic. URL-urile paginilor le organizează într-o ierarhie, cu toate că hyperlinkurile dintre ele controlează modul în care cititorul percepe structura generală și modul în care traficul curge între diferite părți ale site-ului. Unele site-uri cer abonare pentru a putea fi accesat o parte din conținut sau chiar tot conținutul. Exemple de site-uri bazate pe abonare includ multe site-uri de afaceri, părți ale multor site-uri noi, site-uri ale jurnalelor academice, site-uri de jocuri, forumuri, e-mail, servicii, site-uri de comunități sociale și site-uri care oferă date de bursă în timp real. (Maxim, 2010: 15)

Există foarte multe tipuri de site-uri web, fiecare specializate pe un anumit gen de conținut sau utilizare și pot fi clasificate în mod arbitrar în foarte multe moduri. În urma studiilor efectuate, au putut fi depistate următoarele clasificări (Maxim, 2010: 10-24):

Asociații: portaluri care livrează nu numai softul CMS (Content management system) obișnuit, dar și conținut adunat de la alți furnizori de conținut pentru o taxă stabilită. Există asociații de agenții – Commission Junction, de publicitate – Ebay și de consum – Yahoo.

Portaluri: funcționează ca punct de acces către informație pe World Wide Web. Ele prezintă informații din diverse surse, într-un mod unitar. Spre deosebire de motoarele de căutare standard, portalurile oferă și alte servicii ca e-mail, știri, informații de bursă, jocuri și multe altele.

Site-uri de conținut: site-uri a căror afacere constă în crearea și distribuirea de conținut original – Slate sau About.com.

Site-uri corporative: folosite pentru a furniza informații de fond despre o afacere, organizație sau serviciu.

Cotidiene online: realizate de către toate ziarele-revistele cu tiraj semnificativ, prezintă pe prima pagină conținutul numărului curent și arhive ale articolelor vechi. Și televiziunile au site-uri în care prezintă informațiile de ultimă oră. O funcționalitate a acestor site-uri este posibilitatea cititorilor de a comenta direct pe marginea articolelor, astfel oferind feed-back imediat editorilor. Exemple de ziare online sunt: Gândul, Adevărul, Evenimentul Zilei sau Jurnalul Național. Exemple de televiziuni online sunt: Antena 1, 2 și 3, PRO TV sau TVR.

Site-uri comerciale: folosite pentru achiziționarea de bunuri – Amazon.

Site-uri de comunități virtuale: site-uri unde, persoane cu interese comune, comunică între ele, de obicei prin chat sau forumuri – MySpace, Facebook.

Site-uri de baze de date: utilitatea principală este căutarea și expunerea conținutului specific bazei de date – Internet Movie Database sau Political Graveyard.

Site-uri de dezvoltare: furnizează informații și resurse legate de dezvoltarea de softuri, design web și altele asemenea.

Site-uri directoare: au conținut variat, care este împărțit în categorii și subcategorii – directoarele Yahoo!, directoarele Google sau Open Directory Project.

Site-uri de download: folosite doar pentru descărcarea de conținut electronic gen softuri, jocuri demo sau imagini de fundal.

Site-uri de angajare: permite angajatorilor să posteze cerințele pentru unul sau mai multe poziții, contra unei taxe, iar potențialii angajați pot completa o aplicație.

Site-uri ale fanilor: create și întreținute de către fanii unei celebrități.

Site-uri de jocuri: poate fi un joc chiar site-ul în sine, dar poate fi și o platformă pe care să se joace mai multe persoane – MSN Games sau Pogo.com.

Geo-domeniile se referă la numele domeniilor, care sunt identice cu entitățile geografice, ca orașe sau țări. De exemplu, Richmond.com este geo-domeniul pentru orașul Richmond din Virginia.

Site-uri de critică: făcute pentru a critica o persoană, un loc, o corporație, un guvern sau o instituție.

Site-uri umoristice: satirizează, parodiază sau fac orice doar pentru amuzament.

Site-uri informative: conținutul lor intenționează să informeze vizitatorii, dar nu neapărat în scopuri comerciale – RateMyProfessors.com sau enciclopediile sau dicționarele gratuite de pe internet. Majoritatea guvernelor, instituțiilor educaționale și non-profit au un site informativ.

Site-uri Java: conțin softuri care rulează pe internet ca aplicații web.

Site-uri oglindă: o reproducere completă a unui site web.

Site-uri de știri: similare cu site-urile informative, dar dedicate răspândirii de știri și comentarii.

Site-uri personale: ținut de o persoană sau un grup restrâns (spre exemplu o familie) și conține orice informație sau conținut dorește persoana respectivă să includă.

Site-uri de phishing: sunt create pentru a obține în mod fraudulos informații valoroase, ca parole sau detaliile cărților de credit, prin mascarea într-o persoană sau afacere de încredere;

Site-uri politice: axate pe politică.

Site-uri paranormale: vizitatorii caută preziceri sau informații de ordin paranormal în general.

Site-uri evaluate: vizitatorii pot lăuda ori discredita conținutul site-ului.

Site-uri de evaluări: vizitatorii își pot spune părerea despre un produs sau serviciu folosit.

Site-uri școlare: profesorii sau administratorii pot introduce informații despre evenimente curente din cadrul școlii sau care vizează școala – SNSPA.

Motoare de căutare: site-uri care furnizează informații generale și este creat pentru a fi o poartă sau călăuză pentru alte site-uri. Cele mai bune exemple sunt Google și Yahoo!.

Site-uri șoc: includ imagini sau materiale jignitoare în mod intenționat pentru majoritatea vizitatorilor – rotten.com ar fi un exemplu.

Warez: site-uri care lasă utilizatorii să descarce, în mod ilegal, materiale ce se supun drepturilor de autor.

Site-uri wiki: enciclopedii online în care utilizatorii editează în colaborare – Wikipedia.

Forumul

Forumul este o aplicație web, folosită pentru discuții și postarea de conținuturi generate de utilizatori. Termenul de forum poate însemna fie o întreagă comunitate, fie un sub-forum specific, cu o temă distinctă. Mesajele din aceste sub-forumuri sunt dispuse fie în ordine cronologică, fie aranjate în funcție de tematică. Astfel de forumuri au o funcție similară cu cea a grupurilor de știri Usenet sau a sistemelor de BBS (Bulletin Board Systems), care erau folosite între anii 1970 și 1990. Primele forumuri web au apărut în 1996. (Caplan, Goldring, 2008: 23)

Forumurile cu utilizatori care postează în mod regulat, își dezvoltă chiar o comunitate virtuală. Cele mai des întâlnite teme de discuție pe forumuri sunt tehnologia, jocurile pe calculator și/sau jocurile video, sport, modă, religie și politică, dar există forumuri și sub-forumuri axate pe o întreagă varietate de teme de discuție. Jargonul folosit de utilizatorii de internet și emoticoanele sunt întrebuințate foarte des în cadrul forumurilor web.

Unele forumuri anonime permit postarea fără înregistrare, tocmai pentru a se putea păstra anonimatul utilizatorilor.

Există diferențe majore între forumuri și alte aplicații web. O diferență semnificativă între forumuri și listele de poștă electronică este că cele din urmă trimit mesaje noi abonaților, în timp ce forumurile necesită vizitarea de către membri pentru a putea citi noile mesaje. Din cauză că unui membru îi pot scăpa răspunsuri în threaduri care îl interesează, multe forumuri moderne oferă caracteristica de notificare prin e-mail, cu ajutorul căreia membrii pot alege să fie anunțați de mesaje noi într-un thread. De asemenea, există feedurile web, care permit membrilor să vadă un rezumat al mesajelor noi, utilizând un soft cititor. Principala diferență dintre grupurile de știri (newsgroups) și forumuri este că, pentru a participa într-un grup de știri, este nevoie de un soft adițional, un cititor de știri (newsreader). Vizitarea și participarea la forumuri nu necesită în mod normal niciun alt fel de soft în afara web browserului. Forumurile diferă față de camerele de chat și mesageria instant, prin faptul că nu este necesar ca participanții la forum să fie online în același timp pentru a primi sau trimite mesaje. Mesajele postate pe un forum sunt disponibile publicului pentru foarte mult timp, ceea ce este neobișnuit in camere de chat cu activitate frecventă. (Guțu, 2008: 220)

Email-ul

Denumirea de e-mail este o prescurtare a termenului de electronic mail (poștă electronică). E-mailul este o metodă de compunere, trimitere, primire și stocare de mesaje, de tip stocare și transmitere mai departe. Termenul de e-mail se aplică atât sistemelor e-mail internet bazate pe SMTP (Simple Mail Transfer Protocol), cât și sistemelor X.400 și celor intranet ce permit utilizatorilor dintr-o organizație să își transmită e-mailuri. Intranetul poate folosi protocoale de internet sau protocoale X.400 pentru serviciile de e-mail intern ce ajută la colaborarea în cadrul unui grup de muncă. E-mailul este deseori folosit pentru transmiterea de mesaje nesolicitate de tip bulk sau spam, dar exista filtre care pot șterge în mod automat unele sau majoritatea acestor tipuri de mesaje, în funcție de situație. (Caplan, Goldring, 2008: 23)

E-mailul a fost acceptat imediat în comunitățile de afaceri ca fiind primul mediu larg de comunicare electronică și a fost prima e-revoluție în comunicarea în afaceri. E-mailul este foarte simplu de înțeles și folosit și mult mai rapid decât poșta normală. Lumea afacerilor se bazează pe comunicarea între indivizi aflați la distanțe mari unii de alții. Organizarea și participarea la o întâlnire față în față poate fi o pierdere de timp și de bani. E-mailul asigură schimbul de informație aproape instantaneu și cu costuri minime. Teleconferințele rezolvă problema distanței, dar logistica necesară adunării tuturor persoanelor în același timp pentru asta, rămâne o problemă. Pentru comunicarea în timp real, participanții trebuie să lucreze pe același orar, trebuie sa fie în același loc în același timp și să aloce același timp pentru aceeași informație. E-mailul permite fiecărui participant să decidă când și cum va procesa informația.

Blog-ul

Blogul este unul dintre cele mai cunoscute si folosite instrumente de comunicare, atât de companii, personalități marcante, vedete și politicieni cât are și un succes foarte mare în rândul tinerilor, care se folosesc din plin de această nouă metodă de a își face cunoscute opiniile și punctele de vedere.

Puterea blogului, în viziunea lui Jeremy Wirght (2005: 2) constă în faptul că poți aduna toate informațiile despre afacerea ta, de la mai multe tipuri de persoane și entități menționate anterior, și le poți utiliza pentru a determina nevoile clienților, preferințele acestora, comportamentul și dorințele lor.

Blogul este considerat în general o pagina web care permite utilizatorilor (bloggerilor) să publice (post) diferite articole, pe numeroase subiecte, diferite și necondiționate de nimeni care sunt ordonate în ordine invers cronologică (de la cel mai recent la cel mai vechi), precum oferă și posibilitatea cititorilor de a își exprima părerea în legătură cu acel post prin comentarii. Un blog este un site menținut, de obicei, de către o persoană, conține înregistrări regulate de comentarii, descrieri de evenimente, sau orice alt material, ca fotografii sau înregistrări video. Înregistrările sunt, de obicei, dispuse în ordine cronologică inversă.

Multe bloguri conțin comentarii sau știri despre un subiect anume, altele funcționează ca jurnale personale online. Un blog obișnuit combină texte, imagini și linkuri către alte bloguri, site-uri sau alte canale media relevante pentru subiectul principal al blogului. Posibilitatea ca cititorii să lase comentarii într-un format interactiv, este o parte esențială a celor mai multe bloguri. Majoritatea blogurilor sunt în primul rând formate din texte, cu toate ca unele sunt centrate pe artă (artlog), fotografie (photoblog), desen (sketchblog), înregistrări video (vlog), muzică (MP3 blog), audio (podcasting). În decembrie 2007, motorul de căutare de bloguri Technorati urmărea peste 112 milioane de bloguri. În aceste condiții, Technocrati a definit blogul ca fiind un „jurnal actualizat cu regularitate și publicat pe internet”. (Wirght, 2003: 7)

Un blog are câteva caracteristici esențiale: un autor (persoana care scrie pe blog), titlul postului de pe blog (este de obicei creat pentru a genera un URL unic, sau un link permanent pentru acea postare), tags (tagurile sunt categorii folosite pentru a descrie un post și pentru a ajuta servicii precum Technocrati să categorisească anumite postări), comentariile (acestea sunt lăsate de cititori și se afișează împreună cu postul unde au fost scrise), TrackBack (reprezintă o notificare ale altor bloguri care au legătură sau relevanță cu privire la postul respectiv, sunt afișate de obicei sub post). Dacă cele menționate anterior sunt niște caracteristici esențiale ale unui post de pe un blog, un blog mai are și alte elemente care fac din el o unealtă simplă și comodă de comunicare. Astfel, printre alte elemente ale unui blog ne întâlnim cu: RSS feed (folosește cititorilor blogului pentru a primi constant informații despre activitatea blogului), blogroll (o listă cu alte bloguri, siteuri, citite și recomandate de autor. Dorina Guțu-Tudor (2008: 35) vede existența blogrollurilor atât ca o încercare de legitimare prin asocierea cu alte bloguri, ca o dorință de încadrare a blogului într-o anumită tematică, cât și ca o posibilitate de a crește în mod indirect vizibilitatea în mediul online.)

Blogul poate fi un instrument foarte folositor în strategia de marketing a unei companii. Înainte de a lansa un blog corporate însă, bazându-ne pe ideea că blogul va fi actualizat de mai mulți autori, trebuie stabilită o strategie care să enunțe principalele reguli de publicare a posturilor. Transparența și onestitatea sunt importante, dar companiile trebuie să fie foarte atente cu privire la informațiile ”delicate” sau confidențiale. În timp ce anumite subiecte de discuție pot fi restricționate, autorii blogului trebuie să aibă libertatea de a exprima atât puncte de vedere pozitive asupra unor subiecte, cât și puncte de vedere negative. (Wirght, 2003: 7)

În funcție de rolul acestora blogurile pot fi :

bloguri personale: prin intermediul căruia o persoană îți exprimă propriile gânduri și sentimente, interacțioează cu alte persoane;

bloguri instituțioanle: numeroase companii multinațioanale dețin bloguri de prezentare a activității; de asemenea cecetările asupra comunicării politice evidențiază rolul din ce în ce mai evident al blogului pentru campaniile electorale din SUA (Balaban, 2009, p. 162) ;

bloguri ce aparțin unor anumite domenii : economie, politică, sănătate, jurnalism, domeniu social ș.a.m.d.;

bloguri comerciale: anumite persoane, firme de la nivel național și internațional își comercializează și distribuie propriile bunuri și produse materiale prin intermediul blogurilor;

bloguri de socializare: binecunoscutele rețele de comunicare atât de prezente în perioada contemporană în viața indivizilor: myspace, twitter, hi5, facebook, youtube.

Unele bloguri se concentrează asupra unui singur subiect, ca blogurile politice, de călătorii, de casă, despre modă, blogurile proiect, educaționale, bloguri de nișă, despre muzică clasică și așa mai departe. Cu toate că nu este legitim, mai există un tip de blog, al cărui singur scop este spamul și se numește splog.

Comunitatea tuturor blogurilor se numește blogosferă. Din moment ce toate blogurile se află pe internet, prin definiție, ele pot fi văzute ca interconectate și din punct de vedere social. Discuțiile din blogosferă au fost utilizate de media tradiționale ca etalon al opiniei publice în multe cazuri si pe subiecte variate.

Există multe motoare de căutare pentru bloguri, ca Bloglines, BlogScope sau Technorati. Technorati, care este unul dintre cele mai populare motoare de căutare pe bloguri, furnizează informații actualizate atât pe căutări favorite, cât și pe etichetele folosite pentru a clasifica posturile blogurilor. Comunitatea cercetătorilor lucrează la avansarea dincolo de căutarea pe cuvinte cheie, inventând noi moduri de navigare prin imensa cantitate de informație prezentă în blogosferă, așa cum au demonstrat proiecte ca BlogScope.

Există și comunități virtuale care conectează persoane la bloguri și bloggeri cu alți bloggeri, printre care BlogCatalog sau MyBlogLog.

În afară de beneficiile pe care un blog le oferă în ceea ce privește relația dintre companie și client, blogurile s-au dovedit de-a lungul timpului și instrumente eficiente pentru comunicarea internă și pentru managementul unei companii. Pe plan intern blogurile sunt folosite pentru a anunța evenimente de natură să afecteze întreaga companie, pentru a pune la dispoziția celorlalți colegi sfaturi și metode pentru a rezolva o anumită situație, anunțuri despre produse, pentru discuții administrative. (sursa: http://www.humeuristisch.com/ , accesat la data de 29 martie 2013). Toate aceste metode de folosire au dus la beneficii mari: folosirea blogului intern a dus la îmbunătățirea relațiilor dintre colegi prin atragerea tuturor în procesul de comunicare. Se creează astfel un mediu în care angajații își dezvoltă spiritul de echipă, în care au curajul și oportunitatea de a exprima păreri, de a veni cu idei, făcând transmiterea de informații și cunoștințe mult mai rapidă. Per total, un blog intern devine memoria virtuală a unei companii.

În urma unui studiu realizat de Backbone Media în rândul bloggerilor din mari companii (sursa: http://www.backbonemedia.com/blogsurvey/55-2-bios-thankyou.htm, accesat la data de 29 martie 2013) precum IBM, Macromedia, International Association of Business Communicators s-a demonstrat că blogurile sunt instrumente eficiente de comunicare. Blogurile oferă atât companiilor renumite cât și celor mai mici posibilitatea de a intra în contact cu audiența la un nivel mult mai personal. Conform studiului, datorită blogurilor s-a înregistrat și o creștere în vânzările companiei, și o îmbunătățire în ceea ce privește parteneriatele, oportunitățile de afaceri, prezența în presă. Această evoluție înregistrată în cadrul companiilor se datorează printre altele și efectului viral pe care îl au blogurile: clienții comentează, publică articole despre subiecte legate de companie, folosesc funcția de track back și astfel o informație are potențial de a apărea în întreaga blogosferă. Mai mult, companiile care știu cum să adune informații de la clienții lor, le vor folosi pe acestea pentru a satisface mult mai bine nevoile și dorințele clienților, generând ”buna-voință” în cadrul comunității.

Rețele sociale online

O rețea socială este o hartă a relațiilor dintre indivizi ce indică modurile în care ei sunt conectați prin diverse grade de familiaritate socială pornind de la cunoștințe întâmplătoare până la legături familiale puternice. Rețelele sociale se referă și la o categorie de aplicații online ce ajută la conectarea prietenilor, partenerilor de afaceri și grupurilor de interese.

Relațiile sociale sunt descrise în teoria rețelelor sociale în termeni de noduri și legături. Nodurile sunt actorii individuali din rețea, iar legăturile sunt relațiile dintre acești actori. Rețeaua este deci o hartă a legăturilor relevante dintre nodurile ce fac obiectul unui studiu. O rețea poate fi utilizată și pentru a determina capitalul social de care dispun actorii individuali. (Guțu, 2008: 45)

Forma rețelelor sociale este un factor-cheie al utilității rețelei pentru indivizii incluși. Rețelele dense sunt mai puțin utile pentru membri decât rețelele cu multe spații libere și cu numeroase conexiuni slabe cu indivizi din afara rețelei principale. Rețelele deschise, cu legături slabe și spații sociale goale introduc noi idei și oportunități pentru membrii lor în măsură mai mare decât rețelele închise, care au multe legături redundante.

Cu alte cuvinte, o rețea de prieteni apropiați, ce împărtășesc aceleași credințe, preocupări și valori nu își îmbogățește membrii în măsura în care o fac grupurile de indivizi care au conexiuni în alte lumi sociale și acces la o varietate mai largă de informații. Este mai bine pentru succesul individual să existe conexiuni cu o varietate de rețele decât multe conexiuni într-o singură rețea.

Internetul a revoluționat modul în care oamenii socializează. Cheia succesului în socializarea online, conform Patrice Anne Rutledge (2008: 16) expertă în marketing online, constă în capabilitatea de a îmbrățișa noi modalități de a interacționa cu alții și de a face tot acest proces să îți aducă beneficii. Iar cea mai eficientă rețea socială este, afirmă Rutledge, aceea în care se creează legături noi, se construiesc relații și se dezvoltă cu succes marketingul viral. Apariția și succesul rețelelor sociale online se bazează pe câteva din principiile și modalitățile de funcționare ale acestora: uneltele electronice de acest gen pot mări considerabil numărul de legături cu alți oameni pe care o singură persoane le poate întreține; legăturile mai slabe cu anumite persoane (pe care le vedem rar sau pe care le cunoaștem foarte puțin) se pot dovedi uneori mult mai valoroase decât legăturile puternice (cu oameni pe care îi vedem des și pe care îi cunoaștem foarte bine); noua generație, despre care se spune că „s-a născut cu mouse-ul în mână”, cunoaște foarte bine internetul și implicit are o atitudine diferită față de acesta, implicându-l și în viața profesională.

Rețelele sociale provoacă prin toate elementele menționate anterior schimbări tehnologice și generează constant noi nevoi și transformări, în principal în metodele de comunicare: multimedia, prezență crescută pe web, interactivitate. Implicit, odată cu creșterea volumului de informații care pot apărea pe internet și care sunt la dispoziția a milioane de oameni, companiile sunt nevoite să se adapteze noului mediu și să devină transparente în ceea ce privește domeniul de activitate, cultura organizațională, campanii și evenimente realizate. Pentru a putea ajunge la acest statut, companiile însele trebuie să treacă printr-un proces al schimbării: managerul trebuie să fie cunoscut în rețelele sociale, persoanele din vânzări și cele din interiorul firmei trebuie să își facă prezența cunoscută în mediile sociale online prin publicarea de anunțuri de păreri, iar persoanele din departamentul IT trebuie să se folosească de informațiile apărute în aceste medii, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor consumatorilor prin dezvoltarea de noi aplicații și funcționalități. Având în vedere scăderea ciclului de viață al produselor, companiile trebuie să își îndrepte atenția mai mult către construirea și întreținerea relațiilor cu clienții. Posibilitatea de a cunoaște și a lega relații cu oameni din mai multe regiuni și țări prin intermediul rețelelor sociale online, a făcut ca oamenii să își dezvolte acum capacitatea de a gândi global, te a putea pune în balanță ceea ce li se oferă și cu ce preț și oferta existentă în alte țări. Odată cu deschiderea orizonturilor și căilor de comunicare, oamenii au început să descopere, să se informeze, să compare, devenind astfel mai pretențioși și cu nevoi pe cât mai diverse, pe atât mai sofisticate.

Rețelele sociale sunt în multe feluri cele mai haotice și mai greu de înțeles părți ale web-ului, și tocmai aici, afirmă unii, stă tot potențialul acestora. (Caplan, Goldring, 2008: 7). Aceste rețele sunt construite în jurul ideii de „prieteni” fie ei prieteni adevărați (din viața reală) sau doar virtuali, prieteni cu care poți comunica, face schimb de poze, de videouri, de opinii și mesaje. Puterea acestor rețele constă în faptul că printr-un singur click, mai ales în rețelele cunoscute precum FaceBook sau Youtube, mesajul tău poate ajunge la mii de oameni. Rețelele sociale sunt diferite prin specificul lor: dacă într-o rețea precum Hi5 se vor întâlni preponderent tineri (13 -29 ani) (sursa: http://www.coneinc.com/content1182 ), în rețeaua Facebook, deși pornită inițial de la ideea de rețea a studenților, se înregistrează o creștere a utilizatorilor tineri dar interesați de partea profesională și carieră, iar pe site-uri precum YouTube principala activitate este publicarea de clipuri cu muzică, fragmente din filme, sau reclame. Există și o rețea socială dedicată special domeniului business – LinkedIn, care permite utilizatorilor să se înregistreze și să își creeze un profil profesional. Prin intermediul acestei rețele, indivizii pot gestiona o listă de contacte de afaceri. Twitter – noua rețea socială și de micro-blogging a atras foarte mulți membri din toată lumea, inclusiv și atenția companiilor românești, prin sistemul de comunicare foarte eficient și rapid pe care îl pune la dispoziție.

În rețelele sociale, prin ascultare, citire și participare marketerii au posibilitatea de a de își face cunoscut brandul și a aduce clienții mai aproape de el, mai mult ca niciodată. Cu toate acestea, multe companii au eșuat în a face acest lucru, prin simplul fapt că nu au înțeles exact în ce măsură și cum se pot atrage conexiuni și prietenii în rețelele sociale. Foarte multe companii au crezut că este de ajuns să își creeze conturi și profile pe marile rețele sociale, să înregistreze scurte filme video pe Youtube și să trimită câteva mesaje pe Twitter pentru ca utlizitorii să li se alăture și să creeze o relație cu respectiva companie.

Myspace, twitter, hi5, facebook au la bază principiul socializării, interacțiunii sociale și utilizează mijloace audio-vizuale moderne de comunicare, pe care la reactualizează permanent: diverse imagini, fotografii, filmulețe video etc. În rândurile de mai jos voi descrie cele mai populare mijloace de comunicare ale new mediei.

III. 3 Publicitatea pe internet

În societatea contemporană, opinia publică este preponderent digitală. Mai bine spus new media transformă publicul, de la statutul de receptor la cel de emițător, comunicator, iar comportamentul media devine ceea ce specialiștii numesc consumer (user) generated content. (Balaban, 2009, pp. 161-162)

Internetul a pus la dispoziția companiilor foarte multe noi instrumente: rețele sociale, bloguri, grupuri de discuție, seminarii web, filmări, lumi virtuale, reclame interactive, aplicații. Este inevitabil acum, ca o companie să nu își schimbe modul de a comunica atât extern, cât și intern. Scopurile companiilor rămân aceleași: de a face cunoscut brandul, de a îl întări, de a crea relații strânse cu clienții și partenerii, de a vinde mai mult și a face profit. În ideea îndeplinirii scopurilor și pentru a rezista pe o piață în continuă schimbare, companiile trebuie să se adapteze noilor tendințe și să folosească aceste instrumente noi și canale de comunicare, în detrimentul învechitelor deja newslettere sau bannere. Decizia de schimbare trebuie luată cât mai repede posibil, întrucât evoluția are loc și la nivelul consumatorului care simte nevoia de a fi inclus în tot acest proces de marketing, dorește să participe activ, nu să fie doar o țintă a mesajelor publicitare sau instrument pentru un studiu de piață. Consumatorii de internet nu mai caută doar valoarea produsului în sine, ci își îndreaptă atenția și către valorile companiei. Își doresc să transforme simplul proces de achiziție într-un act responsabil, iar pentru acest lucru au nevoie de o prezență virtuală, cu care companiile să interacționeze prin mai multe tipuri de implicare: prezență web, dialog deschis și interactiv despre produse, management eficient al relațiilor. Conform unui studiu realizat de Cone Business (sursa: http://www.coneinc.com/content1182 ), 93% dintre utilizatori de medii sociale consideră că o companie ar trebui să fie prezentă în acest mediu, iar 85% consideră că o simplă prezență nu este suficientă și că o companie ar trebui, în plus, să interacționeze cu clienții săi prin intermediul rețelelor. Companiile pot sustrage mai multe avantaje din acest lucru, unul din principalele enunțate și de studiul Cone Business, fiind că acestea pot ajunge mult mai repede și mai ușor la anumite categorii de public, dificil de găsit și abordat.

Rețelele sociale au acordat o nouă dimensiune grupurilor de discuție și posibilităților oamenilor de a interacționa. Sunt într-adevăr puternice instrumente de marketing, pentru că reprezintă platforma pe care oamenii se întâlnesc, comunică și creează relații. Companiile însă, nu trebuie să uite că utilizatorii folosesc aceste rețele pentru a interacționa cu prietenii, și nu pentru a căuta informații despre produse, și trebuie să își gândească strategia în funcție de acest element foarte important.

Brian Solis, unul dintre principalii deschizători de drumuri pentru noile medii sociale, afirmă că multe companii s-au bazat pe ideea de „construiește și ei vor veni”, idee greșită de altfel, deoarece marketingul conversațional necesită mult mai multă pregătire și observație care să rezulte mai târziu într-o strategie. Principalul scop al unei companii, în marketingul conversațional, este de a ajuta consumatorii, potențiali clienți, să ia anumite decizii și să îi ajute să facă lucruri pe care până acum nu știau să le facă, sau nu puteau. Companiile trebuie să creeze relații cu clienții, pur și simplu, fără niciun alt obiectiv ascuns. Se elimină astfel presiunea împinsă asupra consumatorilor, și duce în schimb la o abordare mai naturală, mai sinceră și informativă. Existența companiilor în mediile sociale online, atât timp cât are în spate o strategie de marketing corectă, are avantajul de a personifica o companie care apoi poate câștiga și loializa un client. (http://mashable.com/2006/07/16/hi5-another-massive-social-network/, accesat la data de 27 martie 2013)

Comunicarea unei întreprinderi către publicul său implică numeroase elemente, prin a căror unire are loc realizarea sa. Principalele elemente ce compun modelul comunicațional sunt: emițătorul (sursa), mesajul, codificarea informațiilor, transmiterea mesajelor, canalele de comunicare (mediile de transmitere a mesajelor), recepția mesajelor, decodificarea lor, receptorul sau destinatarul informațiilor și conexiunea inversă. Din punct de vedere al informării și al comunicării se remarcă faptul că internetul oferă posibilitatea inversării rolurilor în procesul de comunicare (emițător și receptor), fapt ce favorizează comunicarea și contribuie la realizarea unei mai bune informări, la fel ca și posibilitatea actualizării permanente a informației. Un important aspect al comunicării se referă la oportunitatea pentru feedback, sau răspunsul primit de emițător de la receptor. Deși modelele de comunicare tradiționale presupuneau că mesajele erau pur și simplu „injectate" în receptori, cercetătorii au descoperit că feedback-ul este la fel de important ca și mesajul. Feedback-ul spune emițătorului dacă acesta s-a făcut înțeles. Iar majoritatea modelelor de comunicare consideră feedback-ul ca o parte integrantă a procesului. Acest element trebuie păstrat indiferent de forma de comunicare. Noile forme de comunicare online (bloguri, retele de socializare etc) oferă acest lucru, dând un avantaj acestei forme de comunicare, față de comunicarea tradițională. Astfel, consumatorii, potențialii clienții ai unei companii pot interacționa cu cel care transmite informația sau chiar mesajul publicitar.

Nu mai este o surpiză pentru nimeni că advertisingul, în forma lui tradițională, este dat uitării. Noile tehnologii au pus stăpânire pe lumea comunicării, asigurând omul de comunicare că dacă nu va accepta că trăiește în era digitală, nu va face față solicitărilor. Comunicarea online nu trebuie făcută la întâmplare. De asemenea, nici nu trebuie să îi fie micșorată importanța, pentru că în ultima vreme o sumedenie de jurnaliști caută informația online și pe baza acesteia își pot realiza uneori diverse materiale pentru publicațiile la care lucrează. In plus, există din ce în ce mai multe portaluri de știri și nu numai – articole, opinii, analize – care sunt foarte vizitate de cei ce doresc să fie la curent cu cele mai noi informații. Ca orice campanie de comunicare, și cea online presupune stabilirea unor obiective de comunicare, segmentarea audiențelor, crearea unor mesaje care se doresc a fi transmise și selectarea modalităților celor mai eficiente pentru diseminarea acestor informații. In toate aceste etape trebuie avut în vedere faptul că online presupune o comunicare mult mai complexă și că internetul are câteva elemente specifice. El poate fi în același timp mijloc de comunicare, dar prin intermediul său se pot realiza și tranzacții, se pot vinde produse – e-commerce.

O strategie de comunicare online trebuie să conțină un mix între toate instrumentele și canalele pe care ni le pune la dispoziție internetul și să aibă un mesaj adaptat pentru fiecare dintre acestea. Site-ul unei companii, blogul, rețelele de socializare gen Facebook, Twitter, LinkedIn, Google+, Pinterest, platformele video ca Youtube, Flick, toate trebuie să facă parte din planul de comunicare al unei companii. Existența pe internet este un act de identitate, internetul fiind primul loc în care cel interesat caută informații despre o companie. Printre serviciile care pot fi utilizate ca mijloace de informare și comunicare se remarcă: website-ul, poșta electronică (e-mail), newsletter-ul, newsgroup-ul, forum-ul, precum și posibilitatea de a posta, ca și conținut, în cadrul website-urilor, materiale video, audio, fotografii etc. De asemenea, se pot organiza și campanii de direct email care să urmarească acelasi scop al informării și comunicării.

David Meerman Scott (2012: 3) susține că „înainte de apariția webului, organizațiile puteau atrage atenția asupra produselor lor în două moduri: să plătească pentru reclame costisitoare sau să obșină susținerea jurnaliștilor. Dar webul a schimbat regulile. Webul nu mai este televiziune. Organizațiile care înțeleg noile reguli de marketing și PR dezvoltă relații direct cu consumatorii”. Mai mult decât atât, singura modalitate prin care se putea face reclamă erau ziarele, revistele, radiourile, televiziunile, direct mailul, dar acestea se încadrează în categoria advertisingului nețintit. Webul oferă șansa de a ajunge direct la cumpărătorii de nișă cu ajutorul unor mesaje țintite care costă foarte puțin în comparație cu sumele cheltuite pentru advertising. Noile magazine online, cum este exemplul celebrului emag, au profit din ce în ce mai mare, iar explicația anterioară este una cât se poate de adevărată. În plus, câștigul este de ambele părți: pe de o parte vânzătorul care își reduce costurile de promovare semnificativ, iar pe de altă parte este clientul care economisește timp pentru achiziționarea unor produse.

Comunicarea online lasă în urmă un alt element care întrerupea transmiterea mesajului și de cele mai multe ori irita publicul. Este vorba de pauzele de marketing care nu păreau să placă tuturor. Webul este diferit. În loc să întrerupă mesajul, marketingul pe web se bazează pe oferirea unor explicații folositoare chiar în momentul în care cumpărătorul are nevoie de ele. Acest lucru, transformă vechiul mod de advertasing în trecut.

Dacă în trecut advertisingul trebuia să se adreseze meselor, sau acesta se baza pe întreruperea activității oamenilor pentru a-i face atenți la un mesaj, iar acesta era unul cu sens unic: de la companie la consumator, webul a transformat regulile. Astăzi, companiile comunică direct cu cumpărătorul, iar acesta din urmă poate să ofere un feed-back, un mesaj care să ajungă la companie…acum comunicarea nu mai este întreruptă.

Tehnologia stă la baza comunicării moderne, dar nu ușurează cu nimic munca omului de comunicare. Dimpotrivă, acesta se lovește de mai multă muncă. Forumurile și blogurile se înmulțesc uimitor, iar monitorizarea acestora nu este deloc ușoară. Și acesta nu încheie fișa postului unui om de comunicare, acesta trebuie să și reacționeze, să influențeze părerile a mii și mii de personaje care se ascund în spatele unor monitoare. Pentru ca toate aceste comentarii să fie pozitive, în primul rând este nevoie de timp pentru a asculta vocile independente, autoritare, contagioase și pentru a furniza răspunsurile, informațiile și ideile de care aveau nevoie ca bloggerii să își schimbe părerea. La granița dintre customer service și comunicare, interacțiunile cu mijloacele de comunicare sociale, care, adesea, au mai mulți cititori decât un cotidian, devin critice în peisajul de astăzi, când clientul cere relevanță, credibilitate și sinceritate.

IV. Studiu de caz – Automobile Dacia SA

IV. 1 Prezentarea generală a companiei

Automobile Dacia S.A. este cel mai mare producător român de automobile, care din septembrie 1999 aparține grupului francez Renault.

Obiectul de activitate al societății: producerea și comercializarea de automobile, piese auto, mașini unelte și instalații pentru industria de automobile.

Divizii: Mașini Unelte Dacia, Motoare Dacia, Servicii Comune Dacia și Utilaje Dacia, care au fost create înainte de privatizarea Dacia în anul 1999. De asemenea mai deține societatea Transporturi Dacia care asigură transportul muncitorilor și transportul de mărfuri pentru uzină, precum și Mecanica Dacia și Matrițe Dacia

Obiectiv: de a produce o gamă de vehicule robuste, fiabile și accesibile pentru clienții români și străini, la standarde de calitate Renault.

Istoric:

1966

Construcția Uzinei de Automobile Mioveni

1968

Semnarea contractului de licență între Dacia și Renault

Lansarea modelului Dacia 1110 (licență Renault R8)

1969

Lansarea modelului Dacia 1300 (licență Renault R12)

1973

Lansarea modelului Dacia 1300 Break

1975

Lansarea modelului Dacia 1302 Pick-Up

1978

Incetarea contractului de licență

1987

Lansarea modelului Dacia 1320

1991

Lansarea modelului Dacia 1325 Liberta

1992

Lansarea modelului Dacia 1307 și 1309 Dubla Cabina

1995

Lansarea modelului Dacia Nova, prima mașină de concepție românească 100%

1998

Obținerea Certificarii ISO 9001

Fabricarea autoturismului cu numărul 2.000.000

Dacia și Renault împreună de peste 35 de ani

1999

Renault achiziționează 51% din capitalul intreprinderii Dacia

2000

Lansarea modelului Dacia SuperNova, vehicul echipat cu un grup motopropulsor Renault

2002

Lansarea gamei de vehicule utilitare cu motorizare diesel Renault

2003

Lansarea automobilului Dacia Solenza

Participatia Renault la capitalul Dacia ajunge la 99%

Inaugurarea Centrului de Piese de Schimb

2004

Lansarea autoturismului Logan

Incetarea fabricației modelelor Berlina și Break

2005

Lansarea modelului Logan diesel

Obținerea certificării ISO 14001 pentru mediu

Fabricarea automobilului cu numărul 2.500.000

Inaugurarea Centrului de Export CKD

Record absolut de producție: peste 172.000 de unități

2006

Lansarea Noii Colecții Logan și a versiunii Logan Prestige (septembrie)

Lansarea versiunii Logan MCV la Salonul Auto de la Paris (octombrie)

Oprirea fabricației modelului Dacia Pick-Up (decembrie)

2007

Lansarea modelului Logan Van (ianuarie)

Lansarea modelului Logan GPL (mai)

Lansarea modelului Logan 1.5 dCi 85 CP (septembrie)

Fabricarea autoturismului Logan cu numărul 500.000 (septembrie)

Lansarea modelui Logan Pick-Up la Salonul Auto de la București (octombrie)

Fabricarea autoturismului Dacia cu numărul 3.000.000 (octombrie)

2008

Lansarea modelului Dacia Sandero la Salonul Auto de la Geneva (iunie)

Lansarea Noului Logan (iulie)

Lansarea Noului Logan MCV la Salonul Auto de la Paris (octombrie)

Obținerea recertificării ISO 14001 pentru mediu (21 octombrie)

Fabricarea autoturismului Dacia Sandero cu numărul 50.000 (noiembrie)

2009

Fabricarea a 100.000 Dacia Sandero la Uzina de la Mioveni (13 mai)

Lansarea Declarației de Mediu Dacia (5 iunie)

Lansarea versiunii Stepway pentru Dacia Sandero (17 iunie)

Lansarea versiunii Prestige pentru Logan MCV (24 iunie)

Recertificarea sistemului de management al calității de către Registrul Auto Roman (7 decembrie)

2010

Lansarea primului vehicul de teren Dacia, Dacia Duster, la Salonul Auto de la Geneva (2 martie)

Grupul Renault inaugurează la Oarja cel mai mare centru de piese de schimb și accesorii din afara Franței (1 septembrie)

Grupul Renault inaugurează Centrul Tehnic Titu, singurul centru de testare auto din România (15 septembrie)

2011

Fabricarea a 4.000.000 de vehicule la Uzina Dacia de la începutul activității sale (18 martie)

Inaugurare Matrite Dacia (20 iulie)

Uzinele Dacia recertificate ISO 14 001 (30 septembrie)

2012

Familia Dacia se extinde cu noul model Lodgy (10 ianuarie)

Lansare Dacia Lodgy în România (6 iunie)

Dacia lansează în România modelele Dokker și Dokker Van (18 septembrie)

Noile Dacia Logan, Sandero și Sandero Stepway la Salonul Auto de la Paris (27 septembrie)

Noile modele Dacia au fost lansate in Romania (13 noiembrie)

Peste 6 milioane m³ de piese expediate de Dacia din 2005 până în prezent (3 decembrie)

2013

Dacia prezintă Noul Logan MCV, un break spațios la un preț accesibil (5 martie)

Registrul Auto Român a reînnoit certificatul ISO 9001 pentru Automobile Dacia (23 martie)

Export record: 6.000 de vehicule fabricate la Uzinele Dacia din Mioveni au plecat din portul Constanța către Algeria (5 aprilie)

Brand-ul Dacia:

Logo

Fig. Reprezentarea cronologică a identității Dacia

IV. 2 Dacia, promovare în mediul online

Dat fiind faptul că Internetul este o sursă principală de informare pentru 50% dintre cumpărătorii de automobile din segmentul în care activează Dacia, comunicarea online a devenit o prioritate în strategia de vânzări a producătorului auto. Informarea completă, ghidarea vizitatorilor spre concesionari și susținerea campaniilor promoționale au devenit obiective specifice. De asemenea, relațiile cu presa sunt în mare măsură realizate prin intermediul site-ului oficial al companiei. Dintre elemente și metode utilizate în campaniile de promovare online ale Dacia ne vom ocupa de:

Site

Newslettere

Blog

Forumuri

Comunități virtuale, punând accest pe rețeaua de socializare Facebook

Site: www.dacia.ro

Elementul central al prezenței online îl reprezintă site-ul www.dacia.ro . Construit de Grapefruit pe baza atributelor mărcii Dacia (modern, robust, accesibil) și lansat în septembrie 2005, site-ul este orientat spre prezentarea gamei de automobile și a serviciilor într-un context simplu și comod pentru utilizator. În martie 2009 a fost lansat noul site corporate, împreună cu primul concept-car creat vreodată de Dacia – Duster. Au fost aduse modificări atât la partea de design, cât și cea de conținut, încercându-se o mai bună apropiere față de vizitatori: clienți, potențiali cumpărători, oameni de presă, angajați, candidați la joburile disponibile, fani ai mărcii Dacia. Rezultatul a constat într-un site corporate mai ușor de utilizat, cald, prietenos, interactiv care atrage publicul spre vizitare.

Fig. Print screen www.dacia.ro

Mini-site-uri de produs: Logan Pick Up, Logan GPL, Logan MCV, Logan Van Dacia alege să comunice pentru fiecare din modelele sale prin câte un mini-site dedicat.Toate minisite-urile păstrează linia generală a site-ului de prezentare dacia.ro, însă împrumută de la fiecare model personalitatea acestuia. Comunicarea specificațiilor, detaliilor tehnice, materialelor multimedia ale acestor modele prin site-uri dedicate sporește satisfacția vizitatorului și are o rată de conversie la vânzarea produsului mult mai bună. Conform informațiilor Dacia, mini-site-urile modelelor sale sunt mai vizitate decât paginile dedicate acestora în cadrul sitului principal.

Newsletter

Print screen – abonare newsletter

Există posibilitatea abonării la newsletter pe site-ul său principal (www.dacia.ro ) sau pe site-urile de tip concurs în momentul înscrierii ca participant. Dacia transmite publicului care a manifestat interesul de a primi ultimele noutăți de la companie un newsletter fără o frecvență regulată, ce poartă denumirea de alerte. Mesajele transmise în campaniile de comunicare prin email marketing ale Dacia se încadrează în categoriile următoare:

Promoții la autovehicule (reduceri de prețuri, oferte speciale);

Anunțare concursuri online;

Anunțare lansări noi modele/variante/versiuni de autovehicule;

Evenimente destinate publicului reprezentat de clienți sau potențiali clienți;

Sfaturi și articole de specialitate din domeniu auto;

Caracter pur comercial (cu scopul exclusiv de creștere a vânzărilor)

Campaniile prin newsletter sunt trimise cel mai adesea o dată pe lună: mai des ar risca să fie agasante și utilizatorii să se dezaboneze, iar mai rar nu și-ar atinge scopul. Dacia realizează un newsletter excelent prin care comunică cel mai adesea promoțiile, reducerile de preț, ofertele speciale crescând astfel prezența clienților în showroom-uri, în specialpentru că se adresează segmentului de populație sau companii care au un buget redus pentru achiziționarea unei mașini noi.

Blog: daciacars.ro

Printscreen blog daciacars.com

Blogul este folosit pentru a prezenta informația într-un mod mai informal, mai personal decât prin alte metode de comunicare. De regulă blogurile sunt ușor de început dar mai greu de întreținut, deoarece este nevoie de un autor care să scrie coerent, cu personalitate, lucru consumator de timp dar fără de care blogul „nu are atitudine”.

Forum: Forum Dacia Club

Printscreen forum daciaclub.ro

În anul 2002 a apărut în internetul românesc primul forum, cu aproximativ 20 de oameni care discutau despre automobilul lor, Dacia Supernova. Discuțiile se axau preponderent pe problemele tehnice, forumul devenind o sursă neprețuită de informații cu privire la rezolvarea lor. Pornit inițial ca un forum exclusiv dedicat Supernova, astăzi înglobează toate modelele produse de fabrica de la Pitești, despre care discută peste 45000 de membri. Creșterea numărului de utilizatori de internet face ca o parte dintre aceștia să se înscrie pe astfel de forumuri, unde își pot discuta problemele, se pot lăuda cu noile achiziții sau doar să își prezinte experiențele din service-urile românești. Compania Dacia nu s-a implicat în aceste forumuri, considerându-le fără importanță până în anul 2007 când a introdus primul moderator pe daciaclub.ro.

Responsabilitățile sale:

Monitorizarea discuțiilor și oferirea de răspunsuri de specialitate acolo unde apar întrebări tehnice Dacia;

Raportarea experiențelor neplăcute ale posesorilor de dacii exprimate pe forum din contactele cu dealerii Dacia sau din service-urile acestora.

Prezentare poziției oficiale a companiei în anumite situații precum: lansări de noi produse, prețuri oficiale, evenimente Dacia etc

În momentul actual, datorită numărului mare de discuții ce apar zilnic pe forum sunt doi astfel de utilizatori din partea Dacia.

Campanie de promovare online

Exemplu de campanie: Uzina Dacia invită publicul la o vizită virtuală pe internet

www.daciaclub.ro

Text comunicat de presă (http://www.daciagroup.com/presa/comunicate-de-presa/2005/uzina-dacia-invita-publicul-la-o-vizita-virtuala-pe-internet):

„Din 18 iulie 2005, Dacia invita publicul sa descopere uzina sa la Pitesti prin intermediul unei vizite virtuale a departamentelor de fabricatie. Accesibila pe site-urile www.daciagroup.com si www.dacia.ro, uzina virtuala Dacia reprezinta o premiera in domeniul auto din Romania.

Vizitatorii vor avea astfel posibilitatea sa cunoasca uzina pilot a modelului Logan, urmand toate etapele crearii unui vehicul, de la conceptie si productie pana la livrarea catre clientul final. Mai mult, pasionatii de domeniul auto vor avea acces la informatii si explicatii detaliate despre fabricatia vehiculelor Dacia.

Descoperirea uzinei de la Pitesti este propusa publicului sub forma unui joc atractiv si dinamic. Vizitatorii sunt invitati sa joace rolul unui spion care doreste sa cunoasca in detaliu procesul de fabricatie a modelului Logan infiltrandu-se in uzina. Cu ajutorul animatiilor si a elementelor multimedia, acestia urmeaza toate etapele de fabricatie a modelului Logan trecand prin diferitele departamente de productie: presaj, caroserie, vopsitorie, mecanica, montaj general. Vizita virtuala continua cu ultima etapa: distributia vehiculului si expeditia colectiilor CKD (elemente constitutive ale modelului Logan) catre alte centre de productie: Rusia, Maroc, Columbia, Iran si India.

Uzina Dacia se numara astazi printre cele mai performante din grupul Renault. Modernizata in intregime in mai putin de cinci ani, platforma industriala Dacia corespunde standardelor Renault in materie de calitate si eficienta. In cadrul programului X90, cu o productie anuala de 200.000 de vehicule si 150.000 de colectii CKD la orizontul anului 2006, Romania va deveni unul dintre actorii mondiali din domeniul auto.”

Dacia a pornit o nouă campanie de imagine prin care invită publicul să descopere virtual uzina de la Pitești prin intermediul site-ului unde sunt prezentate toate departamentele de fabricație. Această campanie a reprezentat o premieră în domeniul auto din România. Vizitatorii au posibilitatea de a cunoaște uzina și toate secțiile în care este fabricat modelul Logan printr-un traseu care urmează toate etapele creării unui vehicul, începând de la concepție și continuând cu producția și apoi livrarea către clientul final. Pasionații de domeniul auto au astfel acces la informații si explicații detaliate despre fabricația vehiculelor Dacia. Prezentarea uzinei de la Pitești este propusă publicului sub forma unui joc interactiv și dinamic.Vizitatorii sunt invitați să joace rolul unui spion internațional care dorește să cunoască în detaliu procesul de fabricație a modelului Logan infiltrându-se în uzină. Pentru fiecare secție sunt prezentate informații în detaliu: suprafața, rezultate, echipamente, angajați.

Cu ajutorul animațiilor și a elementelor multimedia (imagini, video), aceștia urmează toate etapele de fabricație a modelului Logan trecând prin diferitele departamente de producție: presaj, caroserie, vopsitorie, mecanică, montaj general. Vizita virtuală continuă cu ultima etapă: distribuția vehiculului și expediția colecțiilor CKD către alte centre de producție.

Campanie de prezentare a uzinei Dacia aduce foarte multe avantaje legate de imagineacompaniei și denotă deschidere față de publicul său, implicit și față de presă:

Deschidere față de public, câștigă mai multă încredere în fața acestuia;

Educă consumatorii în legătură cu metodele de fabricație;

Oferă publicului specialist informații suplimentare veridice în legătură cu componenta de producție a companiei (de exemplu revistele auto de specialitate);

Promovare gratuită oferită de mass-media. Aceștia promovează știrile inedite gratuit, făcând astfel reclamă fără investiții materiale din partea companiei;

Interactivitatea mediului online duce la atragerea publicului tânăr, parte a targetului pe care îl dorește compania;

Dacia reușește astfel în fața publicului să dovedească seriozitate, deschidere și să îi demonstreze acestuia că producția modelelor sale se realizează în deplină siguranță și în condițiiconforme cu standardele în vigoare.

IV. 3 Facebook

La nivel global, facebook-ul ocupă, unul dintre locurile fruntașe, clasificare dată de popularitatea acestei rețele, dar și de numărul din ce în ce mai mare al utilizatorilor, resprectiv al celor care au un cont deschis în acest tip de rețea.

Cercetătorii de la Universitatea North Caroline, au realizat, prin studiul intitulat „Studiul de caz al demografiei mediei sociale”, în luna martie 2012, imaginea de asamblu, de la nivel global, a caracteristicilor utilizatorilor rețelei Facobook-ului. Până în anul 2012- susțin cecetătorii- la nivel global sunt un număr total de 845 de milioane de utilizatori activi. Procentual, peste 60 % dintre adulți sunt conectați la unul sau mai multe platforme ale mediei sociale. Creșterea semnificatică, în special în ultimii zece ani, a acestora din urmă mențioante, se datorează unor premise ce țin de individ, dar și de unele profund economice. „use of these platphorms and tools has been increasing leadilly over last 10 years, for both personal and business reasons.” (Online MBA News Destination. Infographics, 2012)

Conform statisticilor acestui studiu, 57% dintre utilizatori sunt femei și restul de 43 % sunt bărbați. Alți indicatori folosiți în analiză sunt cei legați de vârsta utilizatorilor, nivelul de educație, modalitatea de accesare a platformei și timpul petrecut pe acest site. Pentru a înțelege mai bine distribuirea procentuală a acestori imdicatori, am realizat figura de mai jos.

sex

vârstă

educație

venituri anuale

Fig. Datele socio-demografice ale utilizatorilor de Facebook, preluat de pe Online MBA News Destination. Infographics, martie 2012.

Facebook în România

Fenomenul Facebook a cunoscut, în țara noastră, o evoluție evidentă, iar românii au fost și ei cuceriți de popularitatea acestei platforme sociale. Servicul de monitorizare a paginilor de Facebook din România (antena3.ro) a stabilit numărul total al celor care au un astfel de profil și a realizat topul celor cinci orașe cu cei mai mulți utilizatori. Până la 25 ianuarie 2011, în România erau peste 2,5 milioane de utilizatori Facebook, iar aproape jumătate adică 1.252.440 (48,34 %) dintre aceștia și-au declarat orașul de rezidență. Cele cinci orașe ce alcătuiesc topul oașelor din România cu cele mai multe profiluri de Facebook sunt București, urmat de Cuj-Napoca, Timișoara, Iași, Constanța și Brașov.

NR. TOTAL CONTURI

2.5591.000

INDICATOR: ORAȘ DE

REZIDENȚĂ

303.360

105.100 90.780 84.440 61.860 56.720

24.22

BUCUREȘTI CLUJ-NAPOCA TIMIȘOARA IAȘI CONSTANȚA BRAȘOV

Fig. Structura rețelei sociale facebook în românia după orașul de reședință

În 2012, în rândul românilor, platforma de socializare își păstrează din popularitate. Mai mult decât atât numărul utilizatorilor aproape s-a dublat față de anul 2011. Conform serviciului de monitorizare a paginilor de Facebook ( Romanian Brands on Facebook) creșterea cu 80 de procente ne ajută să realizăm topul pe regiunile țării în funcție de numărul total de conturi active pe Facebook. (ActualMM.ro, 26 ianuarie 2012)

Dacă în 2011 numărul total al profilurilor era de 2.405.920, în ianuarie 2011 numărul a ajuns până la nivelul de 4.4 milioane conturi active. Cei mai activi utilizatori sunt cei din Muntenia, atitudine ce s-a menținut încă din 2011 (așa cum am arătat în acest capitol, cu un procent de 38.64%, urmată la o diferență semnificativă de Transilvania (19.18 %) și Moldova cu 14.24%. Ultimul loc este ocupată de regiunea Maramureșului, unde nivelul total al utilizatorilor de Facebook nu depășește pragul de 3 %.

Topul utilizatorilor pe regiuni

REGIUNE PROCENTE

1. Muntenia 38.64%

2. Transilvania 19.18%

3. Moldova 14.24%

4. Banat 6.23%

5. Oltenia 6.14%

6. Dobrogea 5.24%

7. Crișana 4.15%

8. Bucovina 3.25%

9. Maramureș 2.79%

Fig. Topul utilizatorilor pe regiuni, prelaut din ActualMM.ro, 26 iulie 2011.

La o analiză mai atentă a acestui top, putem identifica, atât cât ne permit datele empirice, faptul că principalele elemente care influențează socializarea pe Facebook în regiunile țării, sunt legate de indicatori precum: vârstă, date socio-profesionale, cultură, accesul la internet, natura predominantă a activităților, etc. Muntenia ocupă primul loc pentru că rolul Bucureștiului nu paote fi ignorat. Aici se află cei mai mulți utilizatori (așa cum am arătat în capitol), aici se concentrează majoritatea tipurilor de activități, iar mulți dintre aceștia au ca domiciliul de reședință trecut Bucureștiul (enumerăm aici numărul mare de studenți și alte categorii socio-profesioanle).

Limbajul, educația, valorile transmise prin rețeau de socializare Facebook

Articolul din 7 iunie 2012, „10 lucruri fascinante dspre Facebook” (itplay.ro), arată care sunt valorile morale și culturale ale utilizatorilor rețelei facebook, dar și a nivelului de educație al acestora.

Astfel că, susțin cercetătorii studiului realizat la începutul lunii iunie 2012, nivelul de educație determină natura discuțiilor, mesajelor, comportamentul on-line și numărul de prieteni virtuali.

Mai precis, 47 % dintre utilizatorii Facebook-ului, care abordează teme de discuții nesemnificative ( cum ar fi alcoolul) și folosesc un limbaj nepotrivit, vulgar, atrag un număr mai mare de prieteni, decât cei care postează pe profilul lor discuții și teme decente, actuale și relevante.

Articolul menționează și alte trei studi, cele realizate de Retrevo în 2009, respectiv în 2010 și de Consumer Reports în iunie 2012, despre viziunea părinților asupra importanței rolului jucat de Facebook în educarea copiilor și adolescentilor.

În prezent din ce în ce mai mulți copii au acces la informație și deci la internet. Conform studiului din 2011, 26 % dintre părinți consideră că este necesar să fi prieten pe facebook cu propriul copil (îl ajută să vadă în timp real temele, prietenii, preferințele copiilor care au un astfel de cont pe Facebook). Cu toate acestea, părinții nu neglijează rolul vârstei copiilor în ceea ce privește deținerea profilului de Facebook sau Myspace. Doar 26 % dintre respondenți consideră vârsta optimă a copiilor ar trebui să fie peste 18 ani, 36 % între 16-18 ani, 30 % între 13 și 15 ani și doar 8 % sub 13 ani.

Analiza rezultatelor cercetării întreprinse de Consumer Reports în iunie 2012, a demostrat că, adulții nu sunt totuși conștienți de faptul că, rolul Facebook-ului în educarea propriilor copii trebuie să fie limitat și atent supravegheat. În acest sens, arată studiul, majoritatea părinților, consideră că utilizarea Facebook-ului de către micuții sub zece ani, nu presupune nici un fel de pericol asupra vieții acestora. Din păcate realitatea nu poate confirma afirmația mai sus amintită. Copii sunt vulnerabili la tot ceea ce se întâmplă în jurul lor și adoptă comportamente pe care, poate mai târziu, părinții nu le vor putea explica.

Studiul realizat de Retrevo în 2009 pune accentul pe efectele negative ale rețelei Facebook asupra formării educației copiilor, adolescenților și tinerilor. Spre exemplu- prezintă studiul- 36 % dintre tinerii sub 35 de ani care utilizează Facebook-ul sunt interesați de subiectul „sex”. Mai mult decât atât, din această categorie, 40 % utilizează Facebook-ul în timp ce conduc, 64% la locul de muncă și 65 % atunci când se află în vacanță.

Acestea sunt doar câteva exemple ale informațiilor, normelor și valorilor transmise prin intermediul utilizării binecunoscutei rețelei de socializare Facebook.

Cum utilizează companiile facebook-ul

Institutul de cercetare pe piață GFK a realizat în 2012 studiul „Cum folosesc companiile social media”. Scopul cercetării este acela de a identifica modalitatea de influențare a comportamentelor utilizatorilor prin diversele campanii derulate de companiile din România.

Pe site-ul Cariere, autorul Dragoș Nicolae (23 aprilie 2012) face următoarele precizări legate de cercetarea menționată anterior:

În procent de 63 % dintre companiile românești folosesc Facebook-ul pentru promovarea propriilor produse, dar și pentru fidelizarea clienților.

Au fost eșantionate un număr de 410 persoane responsabile de realizarea unor campanii pe rețelele sociale în următoarele 12 luni.

În anul 2012 fidelizarea clienților este mult mai importantă decât în 2011; procentul a crescut de la 49 % la 60 % în prezent;

Acest proces de fidelizare se referă la intenția păstrării unui număr ridicat de clienți (prin reduceri sau promoții) și implicit la creșterea vânzărilor, scopuri fundamentale în promovarea campniilor pe Facebook. Mai mul decât atât, Traian Năstase, Online Project Manager GfK România declara: “Dacă anul trecut, multe companii s-au axat pe crearea unei imaginii de marcă sau de companie prin intermediul rețelelor sociale, în 2012, companiile conștientizează mai mult rolul acestora în apropierea de client. Obținerea unei imaginii pozitive este completată acum de indicatorii legați de creșterea vânzărilor, dar și de loializare”.

Iată încă un motiv prin care putem să întărim ideea de bază a dimensiunii teoretice. Facebook-ul este o parte importantă din procesul de derulare a a activităților și a acțiunilor indivizilor din întreaga lume.

Dacia- pagină de facebook

Link: https://www.facebook.com/DaciaRomania

Printscreen timeline pagină Dacia

Conform site-ului de monitorizare a utilizatorilor Facebook din România (facebrands.ro), pagina Dacia România este pe locul 5 la categoria Auto % Moto din 480 de utilizatori înscriși. În topul general, Dacia România ocupă locul 214 din 20921 de utilizatori înscriși.

Printscreen facebarnds.ro

Postări:

Zilnic se postează în medie de 2-3 ori

Teme:

Auto

Sfaturi utile

Solicitări de opinii

Reclame

Diverse

Peisaje

Propuneri de vacanță

Sport

Muzică

Filme

Felicitări de sărbători, onomastică etc.

Dezbateri

Cele mai multe postări sunt interrogative, solicitând feeback din partea fanilor

Cele mai populare postări sunt cele din domeniul auto

Concursuri

Test drive form

După ce utilizatorul dă Like paginii, acesta intră în concurs

De asemenea, utilizatorii au posibilitatea de a-și invita prietenii să dea like paginii Dacia România sau de a distribui pe timelineul propriu link-ul cu direcționare spre concurs. În acest fel, comunitatea Dacia România poate crește semnificativ.

Jocuri online

Dacia City

Opțiuni:

Ghidul afaceristului Dacia

Premii

Concluzii

De-a lungul ultimilor ani companiile au devenit tot mai conștiente de importanța pe careo are internetul și mai ales relațiile publice desfășurate pe internet. Sectorul auto nu face excepție de la această situație, majoritatea marcilor de mașini prezente în România investind într-opromovare pe internet, în unele cazuri foarte masivă.

Desfășurarea campaniei pe internet are o serie de avantaje care merită să fie subliniate:

Disponibilitatea permanentă a prezentării și a tuturor informațiilor;

Capacitatea de a prezenta într-o formă interactivă, inclusiv materiale multimedia: imagini, video;

Accesibilitatea mult mai mare a prezentării, de la orice calculator conectat la internet;

Costuri mici de realizare a acestei vizite virtuale;

Internetul, privit ca și canal de comunicare în campaniile de marketing ale companiilor,și-a crescut cota de piață datorită avantajelor pe care le oferă în fața altor medii clasice, cât șiprin interesul utilizatorilor, aceștia fiind într-o continuă creștere. Începând din 2005 Dacia a început să aibă o prezență din ce în ce mai vizibilă pe internet, realizând campanii de promovare online cu efect extraordinar în rândul publicului său. Deși nu se poate măsura proporția exactă prin care internetul a contribuit la creșterea vânzărilor companiei sau la creșterea notorietății mărcii Dacia, putem spune, în urma analizei numărului departicipanți la diferite concursuri online, evenimente publice, sau simple înscriere la newsletter,că a fost un important punct în strategia de marketing a companiei.

Dacia, împreună cu agenția care a gestionat partea de strategie și creație a componentei online din mixul de marketing, a utilizat metode specifice comunicării pe internet. Au pornit de la elementele centrale obligatorii, care nu pot să lipsi în nicio prezență online (site-urile de prezentare), în jurul cărora au construit o rețea de site-uri adiacente, menite să atragă mai mult trafic și interes din partea vizitatorilor. Numeroasele concursuri online realizate cu diferite ocazii precum sărbători naționale, lansări de noi modele, promoții au atras și mai mult publicul, reușind astfel să construiască obază de date cu potențiali clienți interesați de Dacia. Această bază de date a fost punctul central pe care s-au construit comunicările sub formă de newsletter, pentru a ține la curent publicul și pentru a re împrospăta acestuia memoria cu faptul că Dacia este alături de ei. Prezența companiei în comunitățile virtuale (forumuri, grupuri, rețele online) precum și responsabilitatea socială pe care o manifestă offline (sponsorizari, CSR) fac din Dacia o companie care manifestă atenție legată de imaginea sa în societate.

Bibliografie

Balaban, D., Comunicare mediatică. Capitolul1.Comunicare.Comunicare mediatică. Comunicare de masă, Editura Tritonic, București, 2009

Bogdan- Tucicov A., 1981, „Comunicare”, în Dicționar de psihologie, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

Caplan, P., Goldring, S., How to use New Media, London, Media Trust, 2008

Coman C., 2000, Relațiile publice și mass-media, ediția a 2-a revăzută și adăugită, Iași, Editura Polirom.

Dance F.E.X și Larson C.E, 1976, The Functions of Human Communication: A Theoretical Approach, New York.

Dinu M, 2000, Comunicarea: repere fundamentale, ediția a 2-a, București, Editura Algos.

Dinu M., 1997, Comunicarea, Editura Științifică S.A., București.

Dobrescu E.M, Sociologia comunicării, Editura Victor, București, 1998, p. 39

Dobroescu M.,1998, Sociologia comunicării, București, Editura Victor.

Engel J.F, Warshaw M.R, Kinnear T.C, 1997, Promotional Strategy: Managing The Marketing Communications Process, Boston: Homewood

Ficeac, B., Tehnici de manipulare, Editura Nemira, București, 1996.

Florescu, C., Balaure, V., Boboc, St., Cătoiu, I., Olteanu, V., Pop, Al., N., Marketing, Editura Garell Poligraphis, București, 1992

Găitănaru, A. Calculatorul – mediu și canal de comunicare, Editura comunicare.ro, 2002

Graur, Evelina, Tehnici de comunicare, editura Mediamira, Cluj-Napoca 2006

Grosseck, Gabriela, Marketing și comunicare pe internet, Editura Lumen, București 2006

Goddard A., 2002, Limbajul publicității, Editura Polirom, Iași.

Guțu- Tudor, D., New Media, Editura Tritonic, București, 2008

Herjeu, R., Oglinda mișcătoare, Editura Fundației România Mare, București, 2000

Haig, Matt, Manual de e-marketing, Editura Rentrop și Straton, București 2005

Hosu, I., Știinte ale Comunicării- Note de curs, volumul III, , Editura Accent, Cluj, 2003

Jakobson R., 1963, Essais de linguistique generale, Editura Minuit, Paris.

Malra Treece – Communication for Business and the Professions, ediția a IV-a, Allyn and Bacon, Boston, 1989

Marinescu, V., Introducere în teoria comunicării: prncipii, modele, aplicații, Editura Tritonic, București, 2003

Maxim, C., Internet – mijloc de informare și comunicare,(suport de curs), 2010

McQuail D., 1999, Comunicarea, Institutul European, Iași.

Nicolau E., 1983, Limbaj și strategie, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

Niculae T., Gherghița I., Gherghița D., 2006, Comunicarea organizațională și managementul situațiilor de criză, Editura Ministerului Administrației și Internelor.

Pop, E., 2006, Tehnici generale de primire și comunicare comercială, Editura Presa Universitara Clujeană.

Rus F.C., 2005-2006, Științe ale Comunicării-Note de curs volumul I, Editura Accent.

Rutledge, P.A., The Truth about Profiting from Social Networking, USA, Pearson Education, 2008

Sachelarie O.M., Petrescu V., 2006, Sociologia Comunicării, Editura Paralela 45, Pitești.

Scott D.M, 2012, Noile reguli de marketing și PR, Editura publica, București.

Silbiger S., 1999, MBA în 10 zile. Ce se învață în cele mai bune universități americane, Casa de Editură Andreco, București.

Stanton N., 1996, Comunicarea, Editura Științifică și Tehnică, București.

Todoran D., 2005, Psihologia reclamei, Editura Tritonic, București.

Vasile, T., Stănciugelu, I., Teoria comunicării, Editura comunicare.ro, București, 2003

Wright, J., Blog marketing, Editura McGraw-Hill , 2005

Zamfir, C., Vlăsceanu, L., Dicționar de Sociologie, Editura Babel, București, 1993

Surse electronice:

http://muncesti.ro/wp-content/uploads/2010/04/Comunicarea_online.pdf (accesat la 20 martie 2013)

http://www.sagepub.com/upm-data/40590_1.pdf (accesat la data de 17 martie 2013)

Online Business School, curs online Marketing- Promovare în mijloace media (http://www.bizschool.ro/UserCatalog.aspx accesat la data de 15 martie 2013)

Wackå, Fredrik, A glance into IBM's internal blogging, (http://www.corporateblogging.info/2005/06/3600-blogs-glance-into-ibms-internal.asp,)

Backbone Media ( http://www.backbonemedia.com/blogsurvey/55-2-bios-thankyou.htm,)

Cone Business, Social Media Study, 2008, ( http://www.coneinc.com/content1182)

www.dacia.ro

www.daciagroup.ro

www.facebarnds.ro