Forme de Participare a Cetatenilor la Procesul Decizional
TEZĂ DE MASTER
FORME DE PARTICIPARE A CETăȚENILOR LA PROCESUL DECIZIONAL
Cuprins
Introducere
Capitolul I. Aspecte introductive privind procesul participativ
Participarea cetățenească: principii, caracteristici și limite
Cadrul legal al proceselor participative în Republica Moldova
Capitolul II. Participarea cetățenilor la actul de decizie
Mecanisme de implicare a cetățenilor în luarea deciziei publice la nivel local
Organizarea și desfășurarea procesului participativ la nivel național
Capitolul III. Planificarea procesului participativ
Managementul eficient al procesului participativ
Reformarea și perfecționarea procesului participativ
Concluzii
Lista bibliografică
Funcționarii de stat sunt reprezentanții
oamenilor, nu stăpînii lor.
/Grover Cleveland/
Esența democrației reprezintă un sistem
de guvernare care este cu și pentru oameni.
/Abraham Lincoln/
Introducere
Principiul participării cetățenilor în procesul de adoptare a deciziilor publice este asociat, mai de grabă, în percepția celor mai mulți dintre noi, regulilor de bună practică legate de relația dintre administrația publică și cetățenii unei comunități locale.
Preocupările unei autorități a administrației publice locale țin de aspecte legate de viața de zi cu zi a oamenilor. Cel puțin din acest motiv, autoritatea respectivă, indiferent care ar fi ea, intră în contact cu cetățenii care îi solicită rezolvarea a fel de fel de probleme și se află în permanență sub observația cetățenilor respectivi. Nu întîmplător, de-a lungul timpului, la acest nivel s-a dezvoltat o întreagă teorie și au fost puse la punct o serie de instrumente prin care cetățenii pot fi implicați nemijlocit în activitatea administrației publice locale, inclusiv în latura decizională a acestei activități.
Experiențele statelor democratice demonstrează că participarea cetățenilor la procesele decizionale sunt un instrument eficient de catalizare a dezvoltării atît la nivel local cît și la nivel de țară. Avantajele participării se manifestă prin creșterea calitativă a proceselor decizionale, consolidează parteneriatele, atrage fonduri noi, raționalizează utilizarea resurselor existente, duce la crearea unei imagini pozitive, creșterea gradului de autoritate a instituției administrative. Una din precondițiile unei participări cetățenești eficiente, este nu altceva decît transparența autorităților publice prin informarea continuă a populației.
Lipsa transparenței în procesele administrative și decizionale reprezintă un obstacol în edificarea unei societăți democratice. Îngrădirea accesului la informațiile de interes public nu va stimula și nu va încuraja participarea cetățenilor la procesele decizionale, întrucît informarea și participarea sunt considerate cele mai importante premise ale unei administrări publice eficiente.
Dezvoltarea comunitară reprezintă produsul final al participării cetățenești la procesul decizional, fiind o expresie concentrată a comportamentului participativ al actorilor sociali. La rîndul său, participarea cetățenească constituie un proces complex și, contrar recunoașterii sale oficiale ca noțiune teoretică, nu beneficiază deloc de consens în cazul cînd trebuie aplicată.
Unii consideră că participarea cetățenească la procesul de administrare este un instrument prin care se dă putere indivizilor și comunităților și se îmbunătățesc procedurile democratice, iar alții susțin că participarea cetățenilor este o tehnică de marketing pentru politicile guvernamentale.
Participarea cetățenească nu înseamnă că decizia este luată de public, dar înseamnă că opiniile și sugestiile cetățenilor cu privire la o anumită decizie publică sunt luate în considerare de către administrație. Putem vorbi despre democrația participativă atunci cînd membrii societății influențează în mod real deciziile care îi privesc.
Participarea publică, în sens larg, este echivalentă cu participarea cetățenească și reprezintă un proces de analiză și transmitere a informațiilor între cetățeni sau anumite grupuri de interese și autoritățile publice, comportînd un caracter consultativ și deliberativ.
Pentru ca cetățenii să înțeleagă responsabilitățile care le revin în procesul democratic de guvernare, autoritățile publice trebuie să educe cetățenii în spiritul participării active la treburile publice nu numai în cadrul campaniilor electorale, dar și pe parcursul întregului proces de guvernare.
În prezenta lucrare ne-am propus să analizăm aspectele caracteristice proceselor participative, plecînd de etimologia cuvîntului și noile sensuri pe care le-a obținut de a lungul istoriei.
Întrucît participarea este una din cele mai importante forme de implicare a cetățenilor la procesele decizionale, vom prezenta amănunțit cadrul legal al Republicii Moldova care stabilește expres limitele participării, drepturile, metodele de participare în activitățile de ordin decizional la diferite nivele ale autorităților publice.
Cunoașterea legislației este un fundament pentru susținerea și implementarea proceselor participative atît la nivel național cît și local. În capitolul doi ne-am axat pe metodele de implicare a cetățenilor la procesele de luare a deciziilor cît și însăși etapele de organizare și desfășurare a proceselor. În finalul acestei lucrări am decis să ne expunem asupra managementului eficient al procesului de luare a deciziilor, activitate ce poate influența calitativ procesele sus menționate.
Capitolul I. Aspecte introductive privind procesul participativ
Participarea cetățenească: principii, caracteristici și limite
Participarea cetățenilor poate fi definit ca un proces în care oamenii obișnuiți, cetățenii simpli se implică – fie voluntar sau obligator, individual sau în grup – cu scopul de a influența o decizie care va afecta direct sau indirect comunitatea lor.
Dicționarul explicativ al limbii române versiunea on-line definește participarea drept o acțiune realizată împreună cu altcineva; participarea este în considerată proces al asocierii, al colaborării, cooperării, conlucrării. DEX-ul definește participarea ca acțiune de contribuție cu mijloace bănești sau materiale la acțiuni de interes comun.
Astăzi, termenul „participare” are sensul general de a fi implicat sau asociat cu alți semeni în anumite activități. Potrivit Webster’s Third New International Dictionary – cuvîntul provine din Orientul Mijlociu participacioun, care în secolul al XIV-lea devine echivalentul al latinescului paticipatio – a împărtăși. Pînă în secolul al XVII-lea termenul participare era înțeles și utilizat cu sensul de asociere, sau aliere cu alți semeni în anumite acțiuni. Sensul modern a termenului – acțiune sau statutul de participare cu alții în anumite activități a fost exprimat clar la 1858 în discursul parlamentarului reformator britanic – John Bright, care proclama „Îmi este frică să declar cîte persoane… sunt excluse de către Constituția acestei țări de la orice participare la puterea politică.” [3]
Participarea este
un proces prin care oamenii, în special cei dezavantajați, își pot exercita influența asupra formulării politicilor, proiectării alternativelor și variantelor, pentru realizarea investițiilor, management și monitorizarea intervențiilor realizate pentru dezvoltarea comunităților. (The World Bank, Discussion Paper # 183: Dezvoltarea Participativă și Banca Mondială, 1992, p. 2)
un proces al transferului de putere care îi face pe oameni capabili să deruleze propriile analize, să preia conducerea, să capete încredere în forțele proprii și să formuleze decizii proprii. (Nick Nelson și Susan Wright, Power and Participatory Development, 1995, p. 30)
procesul de formulare a deciziilor și rezolvare a problemelor, care implică indivizi și grupuri care reprezintă interese, expertiză și puncte de vedere diverse, și care acționează pentru binele tuturor celor afectați de deciziile pe care ei le formulează și de acțiunile care le urmează. (Fred Fischer, Building Bridges through Participatory Planning, FPDL, LGI/OSI, , UN-Habitat, 2001)
Mai mulți autori susțin că participarea cetățenească are mai multe semnificații, care pot fi clasificate în funcție de gradul în care cetățenii sunt implicați în procesul de luare a deciziilor, direcția fluxului de informații între participanți sau statutul celor care au luat inițiativa. Un exemplu de o tipologie bazată pe implicarea cetățeanului este modelul clasic dezvoltat de Sherry Arnstein în anul 1969. Ea a propus o „scara de participare”, cu opt nivele, sau trepte, corespunzătoare creșterii gradelor de implicare a cetățenilor în luarea deciziilor. Treptele 1 și 2 – manipularea și terapia pe care Arntein le consideră ca neparticipare. Treptele 3, 4 și 5 sunt informarea, consultarea și împăcarea, trepte care fac parte din categoria tokenism.[26 p. 217, Schema Nr. 4, Anexa Nr. 4] Partea de sus a scării, adică treptele 6, 7 și 8 corespund parteneriatului, delegării competențelor și controlul realizat de cetățean – formînd categoria pîrghiile cetățeanului. Arnstein consideră „scara de participare” o simplificare și trebuie abordată exhaustiv, dar totuși aceasta ilustrează gradațiile semnificative ale participării cetățenești. [36]
Hardina D. definește participarea cetățenilor la procesul decizional – proces prin care cei cu mai puține resurse, oamenii de la marginea societății – sunt implicați în procesele de luare a deciziilor cu privire la serviciile pe care le primesc. Hardina subliniază beneficiile participării care rezultă atunci cînd grupurile de oameni reacționează la opresiunile economice, sociale prin preluarea controlului deciziilor locale care-i afectează. [12]
Procesul decizional poate fi definit ca un proces complex de căutare și selectare a unei variante decizionale din mai multe posibile, în vederea realizării unui obiectiv al administrației publice locale sau centrale, și care influențează activitatea a cel puțin unei alte persoane din sistem, a sistemului administrativ în ansamblul sau a societății la general.
Din această definiție rezultă că procesul decizional este un proces complex care cuprinde mai multe etape axate pe identificarea și analiza problemelor care necesită soluționare, stabilirea obiectivelor, găsirea diferitelor modalități alternative de soluționare, în dependență de resursele disponibile, mobilizarea resurselor locale care pot contribui la soluționarea acestei probleme, luarea deciziei cu implementarea și evaluarea ei ulterioară. Cel mai des, deciziile sînt luate pe baza experienței, cunoștințelor, intuiției și tradiției sau pe baza rutinei. Cel mai bun rezultat este obținut atunci cînd procesul decizional este bazat pe o activitate sistemică și pe o abordare rațională.
Prin resurse disponibile înțelegem resursele umane (aleșii locali, funcționam publici, personalul care activează în instituțiile publice și serviciile publice) financiare (bugetul național, bugetul local, fonduri extrabugetare, diferite taxe etc.) și materiale, care pot fi folosite sau contribui la implementarea deciziei respective. [cartea 4, pag 40]
Interesul guvernelor pentru promovarea participării cetățenilor la luarea deciziilor de politici publice este relativ nou. Dezvoltarea acestui interes la nivel internațional a avut loc pe fondul unor crize a instituțiilor politice, deficitului de consens între partidele politice și liderii politici, slăbirii capacității statului de a rezolva singur toate problemele societății. Guvernele, dar și organizatiile private, inițiaza din ce în ce mai multe procese formale de consultare în domenii de politică publică din sfera economică și socială și asistăm la o crestere a dialogului între diverși actori sociali în exteriorul instituțiilor politice tradiționale.
Crizele politicie au generat transformari sistemice la nivelul administrației centrale și locale cunoscute sub numele de descentralizare și deetatizare – proces care a generat apariția, consolidarea și dezvoltarea – societății civile.
în cade consens între partidele politice și liderii politici, slăbirii capacității statului de a rezolva singur toate problemele societății. Guvernele, dar și organizatiile private, inițiaza din ce în ce mai multe procese formale de consultare în domenii de politică publică din sfera economică și socială și asistăm la o crestere a dialogului între diverși actori sociali în exteriorul instituțiilor politice tradiționale.
Crizele politicie au generat transformari sistemice la nivelul administrației centrale și locale cunoscute sub numele de descentralizare și deetatizare – proces care a generat apariția, consolidarea și dezvoltarea – societății civile.
în cadrul procesulor de descentralizare rolul cetățeanului este unul important, acela de partener în luarea deciziilor la nivelul colectivității, în acest proces al descentralizării un rol deosebit revine colectivității care nu este „doar beneficiarul pasiv al economiei sau al beneficiilor sociale oferite de către stat”, ci are propriile resurse pe care le poate mobiliza și poate dezvolta mecanisme specifice de producere a bunăstării, complementar și în prelungirea celor ale economiei și statului. Prin procesul de descentralizare are loc o deschidere pentru participarea cetățenilor la rezolvarea problemelor proprii. Se produce de asemenea o reevaluare a rolului instituțiilor publice locale care dobândesc o mai mare importanță. Acestea câștigă o largă autonomie, încetând a reprezenta statul la nivel local, ci colectivitatea locală ca membră a colectivității globale, în mod natural este orientată către un alt tip de participare democratică: pe lângă participarea electorală, se dezvoltă participarea continuă atât la identificarea nevoilor, cât și a resurselor; atât la luarea deciziilor, cât și la acțiunea de punere a lor în practică. Autoritățile administrației publice locale pot fi acelea care să organizeze parteneriatul necesar între toți actorii locali implicați.
Consultarea și participarea publică pot fi definite ca implicarea cetățeniilor în managementul deciziilor și ofertă de servicii publice. Consultarea și participarea au loc atunci cînd cetățenii și autoritățiile publice au nevoi indentificate de consultare/participare și cînd există mecanisme create pentru a susține consultarea/participarea. Mecanismele cunoscute de consultare/participare publică includ: audieri publice, întîlniri publice, forumuri cetatenești, grupuri consultative, diverse tipuri de sondaje de opinie, focus-grupuri, utilizarea mijlocelor electronice de comunicare, publicații ale administrației publice etc.
Consultarea și participarea autentică apar atunci cînd cetățeanul este implicat în decizia de politică publică, se exprima liber față de un guvern responsabil și este implicat în producerea de servicii publice (prin mecanisme de contractare, implicarea în stabilirea de standarde pentru servicii, activități de evaluare).
Participarea publică sau „participarea cetățenească” este un instrument important în activitățile de dezvoltare socio-economică locala, imprimînd calitate în procesul decizional și întărind autoritatea deciziilor – prin suportul oferit de public la implementarea acestora.
Conceptul de participare cetățenească se bazează pe necesitatea consultării cetățenilor și exprimarea de către aceștia a opiniilor în legătură cu deciziile care se adoptă la diferite nivele și de care ei pot fi afectați în mod direct sau indirect.
Într-o comunitate sănătoasă, cetățenii participă la procesul de luare a deciziilor de interes public, informîndu-se cu privire la problemele care îi afectează, solicitînd autorităților să adopte măsurile pe care ei le consideră de cuviință și participînd efectiv la punerea în practică a deciziilor luate. Prin urmare, „participarea cetățenească este procesul prin care preocupările, nevoile și valorile cetățenilor sunt încorporate procesului administrației publice locale de luare a deciziilor. Există două direcții de comunicare (între cetățeni și administrație), cu scopul general de îmbunătățire a deciziilor (administrației publice locale) susținute de către cetățeni”. [8]
Pentru a înțelege importanța participării cetățenești în activitățile și deciziile administrației publice locale, se poate porni de la ideea de bază, conform căreia participarea conferă calitate guvernării, iar o bună guvernare poate aduce investiții, afaceri profitabile, resurse financiare, toate acestea contribuind la dezvoltarea economică locală.
Implicarea cetățenilor poate suplini atributele organelor guvernamentale în ceea ce privește controlul și metodele de constrîngere și astfel se economisesc bani și timp pentru autorități. [22] Se poate îmbunătăți performanța și imaginea instituțiilor democratice, reducînd nepotismul/nănășismul și corupția. În același timp, administrația publică locală va fi pregătită să împărtășească informațiile într-o manieră onestă și clară, încurajînd cetățenii să-și exprime opiniile, pentru a influența deciziile sale și, în același timp, cetățenii vor înțelege drepturile și obligațiile care le revin și vor fi pregătiți să lucreze onest și constructiv pentru a asista reprezentanții administrației publice locale în rezolvarea problemelor. [6]
Participarea cetățenilor este necesară în momentul adoptării deciziilor fundamentale pentru colectivitate, fiindcă doar în acest fel decizia respectivă anterior adoptării se va bucura de legitimitate deciziei și de sprijinul necondiționat al colectivitătii.
Participarea cetățenilor reprezintă astfel una dintre cele mai importante resurse, un instrument important în activitățile administrației publice de dezvoltare socio-economică locală, imprimînd calitate și legitimînd procesul decizional prin suportul acordat, atît în conceperea, cît și în implementarea programelor și strategiilor de dezvoltare locală. Oamenii sunt mult mai înclinați să susțină deciziile și programele la realizarea cărora au participat. Pe de o parte, înțeleg aceste decizii sau programe, iar pe de altă parte sunt implicați afectiv și doresc succesul acestora.
Participarea cetățenilor la procesul de adoptare a deciziilor într-o democrație cu tradiție este un proces gradat, care presupune parcurgerea anumitor etape. Aceste etape se suprapun peste cele două niveluri de participare, ca parte a unui model ideal de implicare a cetățenilor.
La baza participării cetățenești stau o serie de factori, între care un rol deosebit de important este jucat de către administrația locală, care trebuie să fie deschisă spre implicarea cetățenilor în activitatea complexă a procesului de guvernare. Un proces de guvernare eficient trebuie să asigure un transfer continuu de informații de la administrație la cetățeni, dezvoltînd în acest fel un canal important de comunicare, care-i va permite în același timp să culeagă informații de la cetățeni. Participarea cetățenească, element de bază al conceptului de bună guvernare, are relevanță în cazul diferitelor comunități, prin asigurarea accesului acestora la procesul de adoptare a deciziilor și la elaborarea politicilor a căror aplicabilitate îi influențează în mod direct. [28]
Literatura de specialitate subliniază importanța culturii civice a cetățenilor care e considerată o premisă a participării publice. Referindu-ne la cultura participării utilizăm definiția dată de Almond și Verba în lucrarea Cultura civică – atitudini politice și democrație în cinci națiuni, autorii consideră că există o serie de premise care condiționează comportamentul de cetățean activ. Susținem ideea că cultura politică e formată din trei elemente:
cît de mult cunosc cetățenii sistemul politic care îi guvernează (în ce măsură sunt familiarizați cu instituțiile, cu mecanismele de luare a deciziilor și de influențare a lor, cît de multe știu despre subiectele care sunt pe agenda politică, cît de des urmăresc informația referitoare la afacerile publice – fie că se uită la televizor, citesc ziarul sau stau de vorbă cu rude sau cunoscuți despre politică);
cît de satisfăcuți sunt de acest sistem (cîtă încredere au în funcționari publici, în oameni politici, cît de mulțumiți sunt de modul cum sunt luate sau implementate deciziile, etc.);
cum evaluează rezultatele pe care sistemul de guvernare le produce (pozitiv, negativ sau indiferent). [1]
Culturii politice a participării îi corespunde un cetățean care:
Crede că poate influența decizia publică; crede în egală măsură că ceilalți pot și ar trebui să participe;
Consideră că autoritatea publică are impact asupra propriei vieți;
Crede că a coopera cu concetățeni pentru a influența o decizie publică este posibil și eficient (cooperare);
Are înclinația de a fi activ: urmărește politica, dezbate politica; dacă are o rețea comunicațională politică va fi înclinat să o mobilizeze pentru a încerca să influențeze guvernămîntul;
Are un nivel ridicat de încredere în oameni, în general; valorile sale sociale nu sunt separate de valorile politice, ba dimpotrivă, se poate spune că acțiunea politică este influențată de valori sociale (cum ar fi încrederea în oameni și cooperarea cu
concetățenii);
Face parte dintr-un fel de organizație, ceea ce îi crește nivelul de competență politică;
Are experiențe de participare la luarea deciziilor în familie, în școală sau la locul de muncă;
Este mai înclinat să își exprime aderența față de valori asociate sistemului democratic; este mai înclinat să creadă că omul obișnuit are obligația de a participa la chestiunile comunității;
Este mai înclinat să aibă o atitudine generală mai pozitivă față de performanța sistemului politic;
Păstrează un echilibru între angajamentul față de politică și autonomia față de ea, evitînd să devină alienat sau excesiv partizan.
În consecință, acest tip de cetățean este interesat și capabil să influențeze activitatea statului, în conformitate cu principiul democrației „puterea aparține poporului”.
Un rol important de participare cetățenească îi revine administrației publice locale, deoarece prin natura sa este mai apropiată de cetățean și își bazează legitimitatea sa pe cetățean. Participarea cetățeanului nu trebuie redusă doar la o simplă exprimare a opțiunilor electorale, la desemnarea democratică a autorităților administrației publice locale, ci trebuie de creat un parteneriat continuu între administrația publică locală și public, între ofertanții de servicii publice și utilizatorii lor.
2. Cadrul legal al proceselor participative în Republica Moldova
Democrația este o formă de guvernămînt organizată în temeiul principiului potrivit căruia puterea aparține poporului. [24]
Astăzi la nivel internațional și local cetățenii se bucură de o serie de drepturile și libertățile de participare la luarea deciziilor care sunt stipulate expres în următoarele documente de importanță internațională:
• Declarația Universală a Drepturilor Omului proclamată de Adunarea Generală a ONU la 10 ianuarie 1948;
• Carta Europeană a autonomiei locale adoptată de Consiliul Europei la 15 octombrie 1985 la Strasbourg;
• Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (Protocolul 14, 2010). [10]
Conform articolelor 19 – 21 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul de liberă exprimare, întrunire, asociere pașnică și participare la conducerea treburilor publice ale țării sale, fie direct, fie prin reprezentanții liber aleși. Totodată voința poporului trebuie să constituie baza puterii de stat, să fie exprimată prin alegeri libere, nefalsificate, care urmează să fie organizate prin sufragiu universal, egal și secret sau potrivit unei proceduri echivalente, care ar asigura libertatea votului. [35]
Prevederile referitoare la dreptul de participare a cetățenilor în gestionarea treburilor obștești sunt incluse și în Carta Europeană a autonomiei locale, partea introductivă a acestui document specificînd că dreptul în cauză „face parte din principiile democratice comune tuturor statelor membre ale Consiliului Europei”. [21]
Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale prin articolele 10 și 11prevăd expres dreptul de exprimare, libertate a întrunirilor și de asociere similare celor cuprinse în Declarația Universală a Drepturilor Omului și Carta Europeană a autonomiei locale. [27]
Principiile fundamentale ale participării publice în Republica Moldova sunt prevăzute și de cadrul legal național în vigoare, Constituția Republicii Moldova din 29.04.1994, precum și de alte legi, acte normative, care pot fi clasificate sub următoarele aspecte:
• accesul la informații;
• dreptul și cadrul de participare la administrarea afacerilor publice;
• dreptul de petiție și apel în justiție.
Astfel, conform art. 34 din Constituție „dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit”, iar „autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și problemelor de interes personal”. [23]
Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11.05.2000, care creează cadrul legal al asigurării transparenței în administrația publică și reglementează dreptul cetățeanului de acces la informații cu caracter public.
Potrivit articolului 11 din prezenta legea, atît autoritățile administrației publice, cît și funcționarii publici sunt furnizori de informație. Obligațiile lor principale sunt: să asigure informarea activă, corectă și la timp a cetățenilor; să garanteze liberul acces la informație; să respecte termenele de furnizare a informației, prevăzute de lege; să dea publicității propriile acte adoptate în conformitate cu legea etc.[29]
Totodată, potrivit prevederilor Legii presei nr. 243 din 26.10.1994, „persoanele oficiale ale autorităților publice prezintă operativ materialul și informația solicitată de publicațiile periodice și de agenția de presă, exceptînd materialele și informațiile, calificate drept secret de stat”. [25]
Dreptul de participare la administrarea treburilor publice este reglementat de Constituție. Conform articolului 39, „cetățenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum și prin reprezentanții lor, iar fiecărui cetățean i se asigură accesul la o funcție publică”. Totodată, articolul 40 din Constituție reglementează desfășurarea liberă a unor atare forme de participare, precum mitingurile, demonstrațiile, manifestațiile, procesiunile sau alte întruniri „care sunt libere și se pot organiza și desfășura numai în mod pașnic”.
Cadrul legal al participării privind gestionarea afacerilor publice este completat de prevederile Legii privind întrunirile nr. 26 din 22.08.2008, Codului electoral – Legea nr.1381 din 21.11.1997 și Legii privind administrația publică locală nr. 436 din 28.12.2006 (art. 14, 17, 32, 39, 43, 51).
Potrivit Legii cu privire la organizarea și desfășurarea întrunirilor nr.560-XIII din 21.07.1995 ( Abrogată prin LP26-XVI din 22.02.08, MO80/22.04.08 art. 261) erau stabilite expres forme de participare la întruniri: mitingurile, demonstrațiile, manifestările, procesiunile, marșurile, pichetările, grevele desfășurate în locuri publice, în afara unității economice sau locului de lucru, orice alte adunări ale cetățenilor ce nu sunt indicate în legea nominalizată sau a căror desfășurare nu este reglementata de o alta lege.
Atît Legea cu privire la organizarea și desfășurarea întrunirilor nr.560-XIII din 21.07.1995 cît și Legea privind întrunirile nr. 26 din 22.08.2008 prevăd organizarea întruniri lor cu condiția asigurării ordinii publice. Conform prevederilor legislației sus menționate organizatorii întrunirilor pot fi cetățenii Republicii Moldova (care au împlinit 18 ani și au capacitate de exercițiu), partidele și alte organizații, întrunirile trebuie declarate de către organizatori și întrunirile se desfășoară în mod pașnic, fără arme, fără acțiuni violente, fără discriminare, cu respectarea legislației RM etc.
Conform Legii privind întrunirile nr. 26 din 22.08.2008 sunt interzise întrunirile prin care se urmărește: îndemnarea la război de agresiune, la ură națională, rasială, etnică sau religioasă;
incitarea la discriminare sau violență publică; subminarea securității naționale sau a integrității teritoriale a țării, săvîrșirea infracțiunilor, încălcarea ordinii publice sau organizarea tulburărilor în masă, încălcarea moralității publice, a drepturilor și a libertăților altor persoane ori punerea în pericol a vieții sau a sănătății acestora.
Legea privind administrația publică locală conține și ea un șir de prevederi ce privesc participarea cetățenilor la luarea deciziilor. Astfel, articolul 3 al prezentei legi stabilește că administrarea publică în unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale și ale consultării cetățenilor în probleme locale de interes deosebit. Totodată, articolul 8 din aceiași lege stipulează că „în problemele de importanța deosebită pentru unitatea administrativ-teritorială poate fi consultată populația prin local, în condițiile Codului electoral. În problemele de interes local care preocupa o parte din populația unității administrativ-teritoriale pot fi organizate consultări, audieri publice și convorbiri în condițiile legii”.
Codul electoral stabilește modul de organizare și desfășurare a alegerilor Parlamentului, autorităților administrației publice locale, precum și modul de organizare și desfășurare a referendumurilor.
Dreptul de petiție și apel în justiție este reglementat de Constituție și Legea cu privire la petiționare nr. 190 din 19.07.1994. În particular, articolul 52 din Constituția RM prevede că „cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor”.
Legea cu privire la petiționare stabilește mecanismul de examinare a petițiilor cetățenilor Republicii Moldova adresate organelor de stat, întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor. Sub incidența acestei legi cad și cetățenii străini, apatrizii, ale căror drepturi și interese legitime au fost lezate pe teritoriul Republicii Moldova.
Prezentarea succintă a legislației ce reglementează participarea cetățenilor la luarea deciziilor ne permite să constatăm că aceasta, în linii generale, conține prevederile necesare realizării unei asemenea participări.
Coordonarea politicilor publice cu părțile interesate, constituie o precondiție esențială menită să asigure calitatea și transparența documentelor de planificare strategică. Pentru a facilita participarea părților interesate în procesul de elaborare, implementare, monitorizare, evaluare și actualizare a documentelor în cauză. Guvernul a desfășurat activități referitor la dezvoltarea parteneriatului strategic între autoritățile publice și societatea civilă. În acest context, a fost creat Consiliul Național de Participare la inițiativa Guvernului Republicii și activează în baza Hotărîrii de Guvern Nr. 11 din 19.01.2010..
Consiliul are ca scop dezvoltarea și promovarea parteneriatului strategic între autoritățile publice, societatea civilă și sectorul privat în vederea consolidării democrației participative în Republica Moldova, prin facilitarea comunicării și participării părților interesate în identificarea și realizarea priorităților strategice de dezvoltare a țării la toate etapele și crearea cadrului și capacităților instituționale de asigurare a implicării plenare a părților interesate în procesul de luare a deciziilor.
Consiliul formulează propuneri pe marginea inițiativelor și a documentelor strategice naționale și le prezintă Consiliului Interministerial pentru Planificare Strategică11. în acest sens, inițiativa Primului-ministru de a coordona Programul de activitate al guvernului cu membrii Consiliului Național pentru Participare este una binevenită și reiterează voința de cooperare a autorităților publice cu societatea civilă.
Strategia națională de dezvoltare „Moldova 2020” menționează Consiliul Național de Participare o platformă importantă în procesul de implementare a Strategiei, formată din reprezentanți ai societății civile. Acesta va fi consultat și la etapa de implementare, prin analiza rapoartelor de monitorizare și evaluare și prin formularea recomandărilor. O importanță deosebită vor avea opiniile și contribuțiile organizațiilor care activează în domenii interconexe, precum egalitatea de gen, drepturile omului, protecția mediului și altele. [31]
în scopul instituirii în cadrul Guvernului a unui sistem eficient de comunicare, sporirii accesului la informația publică și interacțiunii Guvernului cu cetățenii și societatea civilă, precum și în vederea asigurării transparenței în activitatea autorităților administrației publice centrale, Guvernul a aprobat Hotărîrea cu privire la unitatea de informare și comunicare cu mass-media a autorității administrației publice centrale.[32] Instituirea unor astfel de servicii contribuie la o divizare mai clară a funcțiilor exercitate de diferiți funcționari din cadrul autorităților administrației publice centrale. Pînă la instituirea unităților de informare și comunicare cu mass-media, funcțiile caracteristice acesteia erau atribuite secretariatelor, serviciilor responsabile de resursele umane etc.
Adoptarea unui Regulament cu privire la procedurile de asigurare a accesului la informație va contribui la asigurarea aplicării uniforme a prevederilor Legii nr. 982-XIV din 11 mai 2000 privind accesul la informație prin stabilirea procedurilor de furnizare a informațiilor oficiale, pentru garantarea exercitării dreptului de acces la informație și facilitarea accesului cetățenilor la informațiile și documentele oficiale. [10, p. 27]
O realizare utilă în opinia noastră este înființarea Centrului de Guvernare Electronică în august 2010, la inițiativa Guvernului Republicii Moldova. Scopul creării acestui centru este asigurarea informării cetățenilor privind serviciile publice non-stop, astfel sporind gradul de transparență a actului de guvernare, utilizînd și promovînd tehnologiile IT în domeniul sectorului public.
Centrul de Guvernare Electronică devine promotorul principal al e-Guvernării și al inițiativelor de transformare sectorială cu scopul de a îmbunătăți sistemul public și a crește eficiența și transparența instituțiilor statului. Prin implementarea pe scară largă a noilor tehnologiilor informaționale, instituțiile vor putea eficientiza serviciile publice pentru a răspunde mai bine nevoilor cetățenilor. Totodată, noile tehnologii informaționale vor contribui la reformarea sistemului administrativ, procedurile administrative vor fi simplificate. În plus, costurile administrației publice, birocrația și corupția vor putea fi controlate, iar actul de guvernare va deveni mai eficient. [33]
Menționăm că Centrul Guvernare Electronică de la înființarea sa și pînă în prezent au lansat o serie ne inițiative atît pentru cetățeni, pentru sectorul public cît și pentru business. În continuare vom exemplifica inițiativele lansate de Centru:
pentru Cetățeni au fost lansate: E-cazier; Platforma datelor deschise; Platforma Unică a serviciilor Publice; Registrul actelor locale; Semnătura mobilă; e-Documente normative în construcții.
pentru persoanele juridice: Declarația electronică; Declarația rapidă; e-Licențiere; e-CNAM; e-CNAS.
pentru Guvern: particip.gov.md; Registrul operatorilor de Date cu Caracter Personal; M-pass.
Pe lîngă cadrul legal al Republicii Moldova sus descris menționăm în continuare și alte acte legislative și normative în vigoare care prevăd dreptul cetățeanului de a participa la procesele decizionale atît individual cît și asociați:
Legea cu privire la Guvern Nr. 64 din 31.05.1990 Publicat 26.09.2002 în Monitorul Oficial Nr. 131-133, art. 1018: articolul 2 și 25 – prin care se exprimă asigurarea transparenței, legalității, principiilor democratice, implicării cetățenilor.
Lege pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului Nr. 797 din 02.04.1996 publicat 07.04.2007 în Monitorul Oficial Nr. 50, art. Nr. 237: articolul 19, 24, 26, 27, 29, 47, 48, 491, 52, 57, 100 – specifică expres proceduri și posibilitățile implicării cetățenilor la procesele decizionale specifice Parlamentului Republicii Moldova. Regulamentul asigură transparența proceselor decizionale și asigură implicarea cetățenilor, stabilind principiile participării.
Lege privind actele normative ale Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice centrale și locale Nr. 317 din 18.07.2003 Publicat 03.10.2003 în Monitorul Oficial Nr. 208-210, art. 783 – stabilește regulile de inițiere, elaborare, avizare, consultare publică, expertiză, redactare și emitere a actelor normative ale Guvernului li altor autorități ale administrației publice centrale și locale (art. 1, 28, 30, 31, 32, 33).
Lege privind actele legislative Nr. 780 din 27.12.2001 Publicat 14.03.2002 în Monitorul Oficial Nr. 36-38, art. 210 – asigură reglementarea tuturor domeniilor de raporturi sociale, a transparenței procesului decizional, precum și pentru armonizarea actelor legislative cu legislația comunitară (art. 14, 16, 17, 18, 21, 23).
Hotărîre Parlamentului pentru aprobarea Concepției privind cooperarea dintre Parlament și societatea civilă Nr. 373 din 29.12.2005 Publicat 13.01.2006, Monitorul Oficial Nr. 005, art. Nr 55 – stabilește o cooperare permanentă, deschisă și eficientă între Parlament și societatea civilă.
Cu părere de rău, aplicabilitatea cadrului legal este redusă, ce se explică prin necunoașterea, nerespectarea, precum și prin încălcarea frecventă a prevederilor acestuia. Altfel spus, sunt necesare măsuri de asigurare a realizării drepturilor de acces la informații, de petiționare, de participare la luarea deciziilor etc., începînd de la familiarizarea populației cu drepturile constituționale, instruirea și reciclarea funcționarilor publici pînă la aplicarea unor sancțiuni riguroase pentru încălcarea acestor drepturi.
Capitolul II. Participarea cetățenilor la actul de decizie
Mecanisme de implicare a cetățenilor în luarea deciziei publice la nivel local
Participarea cetățenilor la procesul decizional în Republica Moldova după cum arată studiile realizate de societatea civilă nu este unul de amploare și totuși se confruntă cu o serie de probleme: printre care comunicare defectuoasă dintre autoritățile publice și cetățeni; rata slabă de implicare a cetățenilor pe anumite subiecte; migrația cetățenilor la munci peste hotare; indiferența din partea unor autorități publice; etc. [11]
Totuși considerăm că pentru o participare de succes la procesul decizional atît la nivel local cît și la nivel central, atît autoritățile publice cît și însăși cetățeanul trebuie să manifeste dorință de implicare.
Participarea cetățenilor trebuie să reprezinte o prioritate în activitatea administrației publice, în special celei locale, axată pe rolul esențial pe care oamenii trebuie să-l joace în toate domeniile vieții publice. în fond, participarea semnifică faptul că cetățenii sunt foarte apropiați de luarea deciziilor în materie economică, socială culturală și politică, în tot ce le afectează existența. Asupra unor din aceste probleme ei pot exercita un control direct, asupra altor un control parțial, indirect, dar important este ca cetățenii să aibă acces la procesul decizional. Participarea cetățenilor la procesul decizional poate avea forme diverse. Vom enumera câteva din ele: participarea la ședințele consiliului local care sunt publice, participarea în grupurile de presiune, înaintarea unor petiții, activitatea în cadrul unor consilii consultative ale cetățenilor sau în cadrul unor organizații ne-guvernamentale. Aceste forme de participare sunt specifice pentru fiecare localitate, fiind influențate de tradițiile și obiceiurile locului, inițiativa privată și inițiativa de participare în viața publică, precum și structura socială a populației din colectivitatea locală respectivă. [v mocanu politici publice 2004]
O participare reușită nu apare spontan, mai ales când partenerii implicați nu au experiența acestui gen de acțiune civică. Este importantă existența unor forme de încurajare, de formare și susținere, pentru ca tentativele de participare să aibă succes. în acest sens, este necesar de a organiza o infrastructură formativă în materie de educare a participării, atât pentru populație, cât și pentru reprezentanții administrației publice locale, mergând de la chestiuni dintre cele mai simple – adunări, reuniuni, informare, până la chestiuni complexe legate de luarea deciziilor – bugete locale, elaborarea de programe etc.
Reprezentanții administrației publice locale trebuie să acorde o importanță reală modului în care administrația publică locală furnizează informații cetățenilor despre planurile și acțiunile ei. O bună comunicare a administrației către cetățeni necesită timp și resurse, în schimb se regăsește în încrederea și înțelegerea publică. Comunicarea în două sensuri – de la administrația publică locală către cetățeni și de la cetățeni către administrația publică locală – pretinde ca cetățenii să descopere avantajele în oportunitățile prezentate, să afle ce se întâmplă în comunitate și în organele administrației publice și să-și expună punctele de vedere către administrația publică locală.
Participarea cetățenilor la procesul de adoptare a deciziilor într-o democrație cu tradiție este un proces gradat, care presupune parcurgerea anumitor etape. Aceste etape se suprapun peste cele două niveluri de participare, ca parte a unui model ideal de implicare a cetățenilor.
Primul nivel al participării este informarea, care presupune eforturi atît din partea cetățenilor, cît și din partea administrației locale. Informarea este vitală unei relații eficiente între autoritatea publică și cetățeni; publicul nu poate exprima opinii pertinente, dacă este lipsit de informația necesară pentru a formula opinii. Administrația publică este obligată să emită informații către cetățeni, privind activitatea și planurile sale și să permită accesul liber al acestora la informațiile existente în interiorul autorității publice, pentru ca aceștia să poată înțelege direcțiile prioritare ale politicii administrative a aleșilor locali. în cazul în care populația nu este furnizată cu informația de caracter public, nu putem vorbi despre o administrație publică locală responsabilă, democratică și transparentă, dar mai curând de o administrație publică închisă, monopolistă.
Informarea se poate face prin crearea folosirea canalelor de comunicare oferite de mijloacele de informare în masă: ziare, emisiuni de radio și televiziune, anunțuri publice etc. Informarea se poate realiza și prin organizarea unor întruniri publice cu caracter oficial sau neoficial, contacte cu diverse asociații și organizații, contacte personale directe cu cetățenii. Și, nu în ultimul rând, informarea se poate face prin asigurarea accesului liber a cetățenilor la ședințele consiliului local, la diferite documente ale administrației publice locale, planuri de urbanism, procesele verbale ale ședințelor consiliului local etc.
Al doilea nivel se referă la consultarea cetățenilor, aceasta fiind un nivel mai înalt de implicare a colectivității fiindcă în acest fel stabilirea priorităților este realizată cu ajutorul colectivității. Consultarea cetățenilor se face pentru a identifica necesitățile și problemele, pentru a evalua prioritățile unor acțiuni sau pentru a colecta idei și sugestii privind o anumită problemă.
Consultarea nu pune în discuție sistemul decizional, autoritatea publică ia de fapt decizia, păstrându-și libertatea de a ține cont – sau nu – de sugestiile propuse de către cetățenii consultați.
Consultarea implică dialogul cu cetățenii și presupune:
renunțarea la atitudinea de directivă și dogmatică a autorităților publice;
eliminarea „jargonului profesional” prin folosirea unui limbaj comun, clar și simplu;
folosirea unor tehnici socio-culturale participative, pentru а-i face pe cetățeni să-și exprime opiniile, fapt mai important decât a le explica.
Astfel, consultarea cetățenilor nu implică și obligativitatea autorităților administrației publice locale de a decide conform rezultatelor consultării.
Al treilea nivel este implicarea propriu-zisă a cetățeanului în procesele decizionale în urma parcurgerii celor două nivele. Saltul peste cele două nivele duce la o implicare superficială lipsită de conținut, fără idei și inițiative concrete. Luarea deciziei în comun cu cetățenii (acceptarea partajului puterii de decizie) – constituie nivelul suprem de implicare a cetățenilor. în acest caz, autoritățile publice renunță parțial la exercitarea unei părți din puterile ce le-au fost atribuite. Un exemplu în acest sens sunt consiliile care își rezervă în buget sume pentru dotări, aparent fără o destinație precizată, a căror utilizare va putea fi intensă în funcție de rezultatul unor consultări.
Evaluarea – în opinia noastră, evaluarea este una din etapele importante ale procesului de participare a cetățenilor la procesele decizionale la nivel local. Evaluare este o formă de apreciere a acțiunilor autorităților publice locale în stimularea implicării cetățenilor la procesele decizionale. Evaluarea este realizată de către cetățeni prin aprecierea capacităților autorităților publicee locale, întrucît autoritățile publice sunt prin originea lor sunt împuternicite direct de către cetățeni cunoscut sub numele de democrație reprezentativă.
Evaluarea este orientată către rezultatele obținute și compararea lor cu cele scontate pentru a consolida următoarele procese decizionale, dar și evaluarea necesității unei reformulări a deciziilor implementate, măsurând impactul acestora. Prin evaluare se măsoară niște indicatori de performanță și se compară rezultatele obținute cu cele estimate inițial urmărindu-se eventuale modalități de ajustare a politicii.
Pentru a facilita înțelegerea procesului participativ la nivel local am realizat Schema Nr. 1 din Anexa Nr.1, avînd la bază literatura de specialitate am dedus că cele trei nivele de bază: informarea, consultarea, implicarea sunt interdependente între ele. Evaluarea, deși deseori se manifestă involuntar este un nivel adesea ignorat de autorități însă cu efecte vizibile în campaniile electorale și perioadele postelectorale.
Nivelele descrise mai sus se regăsesc în Legea privind transparența în procesul decizional Nr. 239 din 13.11.2008 articolele 7 – 16.
Autoritatile publice sînt obligate, dupa caz, sa întreprinda masurile necesare pentru asigurarea posibilitatilor de participare a cetatenilor, a asociatiilor constituite în corespundere cu
legea, a altor parti interesate la procesul decizional, inclusiv prin:
diseminarea informatiei referitoare la programele (planurile) anuale de activitate prin plasarea acestora pe pagina web oficiala a autoritatii publice, prin afisarea lor la sediul acesteia într-un spatiu accesibil publicului si/sau prin difuzarea lor în mass-media centrala sau locala, dupa caz;
informarea, în modul stabilit, asupra organizarii procesului decizional;
institutionalizarea mecanismelor de cooperare si de parteneriat cu societatea;
receptionarea si examinarea recomandarilor cetatenilor, asociatiilor constituite în corespundere cu legea, ale altor parti interesate în scopul utilizarii lor la elaborarea proiectelor de decizii;
consultarea opiniei tuturor partilor interesate de examinarea proiectelor de decizii, conform prezentei legi. [art 7 legea 239]
Etapele principale ale asigurarii transparentei procesului de elaborare a deciziilor sînt:
informarea publicului referitor la initierea elaborarii deciziei;
punerea la dispozitia partilor interesate a proiectului de decizie si a materialelor aferente acestuia;
consultarea cetatenilor, asociațiilor constituite în corespundere cu legea, altor parți interesate;
examinarea recomandarilor cetatenilor, asociatiilor constituite în corespundere cu legea, altor parti interesate în procesul de elaborare a proiectelor de decizii;
informarea publicului referitor la deciziile adoptate.
În continuare vom prezenta metodele de informare, consultare și participare a cetățenilor de către autoritățile publice, considerate utile și eficiente în literatura de specialitate. Schematic metodele descrise mai jos se regăsesc în Schema Nr. 3 din Anexa nr. 3 a prezentei teze.
Metode de informare ale cetățenilor:
Spațiile de afișaj din cadrul instituției/Panourile de informații
Informațiile pe care administrația dorește să le transmită pot fi afișate în locul cel mai frecventat de către public din cadrul instituției. Poate fi vorba de anunțuri sau informații despre structura instituției, serviciile pe care le oferă, proiecte de hotărîri, bugete, rapoarte etc. Dacă nu e necesar pentru afișarea materialelor de dimensiuni mari, se poate afișa doar anunțul că acestea există și locul din care pot fi obținute. Deși avizul este cea mai simplă și ieftină metodă de informare, în realitate este ineficient folosit: conține informații vechi, într-o formă neatractivă, uneori foarte greu de citit (calitatea proastă a copiei, foi suprapuse, scris mic), uneori sunt plasate în spații slab luminate. [5]
Publicații proprii tipărite
Publicațiile proprii tipărite pot fi sub forma buletinelor informați distribuite către anumite grupuri și celor care le solicită, sub forma ziarelor proprii ale administrației sau a paginilor găzduite de ziare locale. În paginile lor își pot găsi locul atît proiecte pe care administrația este pe cale să le inițieze, cat și proiecte de hotărîri, prezentări de bugete, rapoarte etc. Buletinul informativ este considerat un instrument de comunicare important și din ce în ce mai multe autorități administrative au o astfel de publicație, majoritatea buletinelor ajung la coș înainte de a fi măcar răsfoite. Acest lucru se întîmplă și pentru că “lumea nu citește”, dar și pentru că nu sunt suficient de atractive și bine scrise încît să atragă atenția cititorilor
Publicații electronice
Publicațiile electronice sunt la fel buletine informative, însă publicate pe pagina de web a instituției și transmise prin e-mail către un anumit grup. Acestea au o serie de avantaje: costă mai puțin, pot ajunge la un număr mai mare de „receptori” și pot fi emise cu o frecvență mai mare, avînd astfel capacitatea de a informa populația în timp util despre primărie sau altă autoritate publică. Singurul dezavantaj este legat de faptul că o publicație electronică nu poate ajunge decît la cei care au acces la internet.
Site-ul oferă posibilități practic nelimitate de furnizare de informații poate fi construit de așa natură încaît oricui să-i fie foarte ușor să ajungă la informația pe care o dorește și la nivelul de detaliu pe care îl dorește.
Mass-media
Spre deosebire de majoritatea căilor de informare, mass-media reprezintă un mare avantaj: informația transmisă printr-un mijloc media poate ajunge la un număr foarte mare de oameni. În plus este și ieftin, mai ales atunci cînd nu se apelează la soluția cumpărării de spații de publicitate și se merge pe ideea stimulării interesului presei pentru subiectul ce se dorește promovat. Dezavantajul constă în faptul că reprezintă instrumentul cel mai puțin controlabil.
Comunicatele de presă și conferințele sunt două modalități prin care administrația poate comunica cu mass-media. Este de recomandat ca administrația să invite ziariștii nu numai la evenimentele pe care le organizează, ci și pentru interviuri sau discuții cu persoane responsabile de anumite domenii. În relația cu mass-media este nevoie de mult profesionalism. Ideal este ca persoanele în a căror responsabilitate intră relația cu media să fie special instruite și pregătite pentru munca lor.
În cadrul fiecărei instituții sau autorități a administrației publice locale, ar trebui să existe o bază de date cu organizațiile, companiile, alte instituții cu activitate in diferite domenii care intră în aria de preocupări a administrației. Pot să existe și cazuri în care să fie necesară informarea locuitorilor sau/și a persoanelor juridice cu sediul într-o anumită zonă, în astfel de cazuri administrația avînd la dispoziție evidența cetățenilor. [5]
Metode de consultare a cetățenilor
Metodele prezentate mai jos nu au valoare decît dacă sunt corect planificate. Implicarea cetățenilor în luarea deciziilor este un proces care începe cu informarea și continuă cu implicarea oamenilor în mai multe momente ale procesului decizional. Desigur, în anumite cazuri o singură dezbatere poate să fie suficientă.
Lista de mai jos oferă idei atît pentru decizii simple cît și pentru procese care conduc la elaborarea unei politici publice complexe (cum ar fi o strategie locală de dezvoltare, de pildă).
Ateliere de scenarii (workshops)
Un atelier de scenarii caută soluții la o problemă de natură socioeconomic sau tehnologică cu care comunitatea se confruntă. Un atelier de scenarii este o întîlnire în cadrul căreia participanții pleacă de la present (realități, probleme), își imaginează viitorul dorit și apoi identifică pașii care necesari pentru a atinge dezirabilul. Bazîndu-se pe prezent și pe posibila evoluție a domeniului respectiv, participanții evaluează diverse posibile scenarii și soluții pentru o anumită problemă.
Ateliere de lucru, seminarii, conferințe, mese rotunde
Atelierele de lucru, seminariile și conferințele sunt forme de dezbatere pe subiecte concrete. Aceste evenimente permit un contact direct între administrație și reprezentanți ai diverselor grupuri interesate, dînd ocazia unora și altora să își cunoască opiniile pe o anumită temă și să își descopere punctele comune și divergențele.
Brainstorming
O sesiune de „brainstorming” este o întrunire în care toți participanții împărtășesc idei pentru rezolvarea unei probleme, de regulă foarte punctuale. Esențial pentru o sesiune de „brainstorming” este libertatea totală pentru exprimarea ideilor, fără ca vreun participant să fie judecat sau să-i judece pe ceilalți pentru părerile exprimate.
Cafeneaua publică
Metoda constă în dezbaterea unei probleme de către un grup de peste 12 persoane într-un cadru foarte asemănător unei cafenele. Fiecare masă abordează un aspect al problemei, discuția fiind facilitată de o „gazdă”, în timp ce invitații schimbă masa la fiecare rundă de discuții. Numărul celor invitați să dezbată poate să fie oricît de mare (au fost organizate cafenele participarea a 1000 de persoane).
Celula de planificare (planning cell)
O celulă de planificare este constituită din aproximativ 25 de persoane care lucrează împreună pentru o perioadă limitată de timp (de obicei patru zile) pentru a oferi soluții pentru o problemă de politică publică.
Dezbaterile publice
O dezbatere publică este un eveniment la care participă reprezentanți ai administrației, cetățeni și alte părți interesate, pentru a realiza un schimb de opinii pe marginea unui anumit subiect. Într-o dezbatere public reprezentanții administrației au posibilitatea să prezinte punctul de vedere al administrației, să îl argumenteze, să se exprime în acord sau în dezacord cu ceilalți participanți, etc. O dezbatere publică este deschisă participării oricui este interesat.
Forumuri deliberative
Forumurile deliberative își propun aflarea perspectivei populației prin folosirea unui grup selectat aleator care formulează opinii despre opțiunile de politică publică în urma ascultării prezentărilor experților și factorilor interesați. Forumurile deliberative implică un număr mare de persoane – în jur de 100 și sunt potrivite numai pentru consultări pe probleme de interes larg. În cadrul unui forum deliberativ, participanții discută pe marginea unor variante de soluționare a unei probleme. Este o metodă foarte potrivită și pentru situația în care administrația dorește să stabilească priorități. Specifică forumurilor deliberative este deliberarea în jurul avantajelor și dezavantajelor diferitelor opțiuni.
Grupuri de lucru comune
Grupuri formate din factorii interesați și reprezentanți ai administrației discută și analizează teme concrete care fac obiectul unei decizii publice. Aceste grupuri pot decide să păstreze confidențialitatea discuțiilor pînă cînd se negociază o concluzie (grupuri de lucru închise) sau pot implica un număr mai larg de cetățeni în dezbatere (grupuri de lucru deschise).
Jurii cetățenești
Un juriu cetățenesc este alcătuit din 12-50 persoane care ascultă „mărturii”, deliberează și decid pe subiecte complexe de interes public. Ei cheamă și audiază martori, analizează probe și dau un “verdict” (verdictul se concretizează în recomandări).
Metoda Spațiului Deschis (Open Space Technology)
Metoda Spațiului Deschis este o metodă de participare potrivită pentru grupuri largi și care presupune resurse minime din partea organizatorilor. Este o metodă de planificare în care participanții se auto-organizează. În cadrul Spațiului Deschis au loc discuții pe grupuri mici, pe subiecte propuse de participanți și concluzionări în plen.
Simpozioane cetățenești (consensus conferences)
Simpozioanele cetățenești sunt întîlniri publice pentru dezbaterea politicilor publice cu teme tehnice. Ele se desfășoară cu participarea activă a 10-15 persoane ne-experte (numite cîteodată juriu sau panel) și un număr egal de experți. Experții pot fi din discipline diferite și/sau școli diferite din cadrul aceleiași discipline.
Summitul cetățenilor (citizens summit)
Summitul cetățenilor este o metodă de a stimula dezbaterea asupra unor probleme de interes public și de a evalua opinia cetățenilor despre priorități și posibile acțiuni pe care trebuie să le întreprindă administrația în diverse domenii. Avantajul acestei metode este că poate găzdui un număr foarte mare de participanți (de la cîteva sute pînă la cîteva mii), pe care îi implică într-un dialog consistent. Astfel, metoda combină avantajele metodelor cantitative cu ale celor calitative.
Audierile publice
O audiere publică reprezintă un eveniment în cadrul căruia sunt audiate mai multe persoane care au de exprimat opinii sau propuneri referitoare la un anumit subiect. Specificul audierilor este formatul riguros și eficient care permite factorilor decizionali să asculte într-un timp scurt un număr relativ mare de puncte de vedere atent pregătite și bine articulate.
Audierile la sediul autorității/instituției
Audierea (care nu trebuie confundată cu audiența) reprezintă activitatea prin care cetățeanul care are de avansat o propunere sau de exprimat o opinie cu privire la activitatea administrației sau la o decizie publică, face acest lucru în cadrul unei întîlniri cu reprezentanții administrației, fie la
invitația acestora din urmă, fie în baza unei solicitări pe care el o adresează administrației. Spre deosebire de audiență, audierea nu se face pe probleme individuale ale cetățeanului/cetățenilor respectivi, ci pe probleme de interes public.
Comitetele consultative
Sunt comitete compuse din reprezentanți ai factorilor interesați sau cetățeni numiți de către administrație cu rolul principal de a îmbogăți informația pe baza căreia se ia o decizie publică.
Focus grupurile
Focus grupul este o discuție facilitată, purtată cu un grup de persoane (fie un eșantion al comunității, fie factori interesați, fie persoane care fac parte din aceeași categorie de populație) și condusă de către un moderator printr-un set de întrebări adresate grupului cu privire la un anumit subiect. Sectorul de afaceri a aplicat această tehnică pentru prima oară în anii 1950, ca o modalitate de a testa atitudinile și reacțiile pe care noile linii de produse sau noile mijloace publicitare le trezesc în rîndul grupurilor țintă. De atunci, focus grupurile au fost preluate și au devenit larg răspîndite în sectorul public, al educației, de cercetare, etc.
Forumuri online
Forumul electronic este o aplicație web care permite desfășurarea unor discuții și postarea de conținut (informații) generat de către utilizatori (în cazul nostru, cetățenii, experții, funcționarii, etc.). El se prezintă de cele mai multe ori sub forma unei pagini web unde sunt afișate, în ordine cronologică și structurat tematic, mesajele utilizatorilor.
Grupul cetățenesc (citizens’ panel)
Grupul cetățenesc este un grup reprezentativ pentru comunitate, format din cetățeni dispuși să ofere periodic feedback administrației pe teme de interes public. Grupul este de regulă format din cîteva sute de cetățeni, reprezentînd cam 1-2% din populație, care sunt de acord să răspundă întrebărilor adresate de administrație prin chestionare – în general 4 chestionare/an. Din experiența noastră, rata de răspuns la chestionarul inițial este de 10% pentru distribuirea prin poștă și crește prin asocierea unor parteneri (bibliotecă, asociații de proprietari, ONG-uri, școală) sau prin distribuirea personală sau la locul de muncă. Este important ca grupul să reflecte compoziția comunității, nefiind însă nevoie să aibă calitatea și acuratețea unui eșantion statistic. Chestionarele cuprind întrebări pe teme de interes pentru comunitate, putînd să fie concentrate pe o singură temă sau să cuprindă mai multe. Pentru a menține o relație de durată este nevoie să existe un schimb regulat de informații: administrația trimite chestionarele, cetățenii răspund, administrația arată care sunt și cum au fost folosite rezultatele – recunoscînd astfel că răspunsurile au fost importante și pregătind terenul pentru un alt chestionar care va fi aplicat după cîteva luni. Rezultatele chestionarelor sunt analizate și integrate în soluții pentru îmbunătățirea serviciilor sau a politicilor publice. Dacă rezultatele chestionării, vis a vis de unele propuneri ale administrației, sunt foarte strînse, se recomandă continuarea consultărilor cu metode deliberative care să ajute la coalizarea comunității în jurul unei soluții. [5]
Metoda Delphi
Este o metodă de a obține „previziuni” de la un grup de experți care răspund unor seturi de chestionare și care sunt anonimi unii altora și independenți unii de alții. Subiectul unei consultări care se face prin această metodă poate să fie dezvoltarea unei rețele de autostrăzi la nivel național, controlul demografic, prevenirea conflictelor armate, dezvoltări tehnologice.
Orele deschise
Acestea sunt întîlniri individuale, neprogramate, între un reprezentant al administrației și cetățeni, pentru prezentarea problemelor individuale ale acestora.
Preluarea proiectelor de hotărîri de la organizații și cetățeni
În efortul lor de a-și îndeplini misiunea și a-și realiza obiectivele, multe organizații acumulează în domenii specializate mai multă experiență și expertiză decît administrația publică. În astfel de cazuri, propunerile lor venite sub formă de proiecte de hotărîri, propuneri de standarde, etc. – beneficiază de fundamentare științifică, de adaptarea la contextul local și de susținerea asigurată de organizație și beneficiarii săi. Administrația publică poate prelua astfel de propuneri, asumîndu-și-le sub formă de decizie publică.
Referendumul local
Autoritățile administrației publice locale își desfășoară activitatea în condițiile legii și în conformitate cu Constituția Republicii Moldova în strînsă legătură cu populația din teritoriu.
Unul din principiile de bază ale administrației publice locale, stipulat în art. 109 al Constituției Republicii Moldova, este „consultarea cetățenilor în problemele de interes deosebit”. Consultarea cetățenilor poate fi efectuată prin diferite forme. Una din ele este referendumul local. [ T. Deliu – Proces deciz] Este cea mai cunoscută și puternică metodă de participare directă a cetățenilor, puterea de decizie transferîndu-se de către administrație cetățeanului. Referendumul (local) reprezintă o procedură legală (Codul Electoral al RM, Capitolul 14 – Referendumul local) prin care comunitatea se pronunță prin vot asupra unor chestiuni de interes local.
O altă formă de consultare este adunarea generală cu cetățenii. Adunarea generală este o formă de dezvoltare a inițiativei cetățenilor, de participare activă a lor la rezolvarea unor probleme de ordin economic, social și cultural.
Adunările generale ale cetățenilor se pot organiza în sate (comune), orașe (municipii), cartiere sau străzi. Necesitatea organizării unor astfel de ședințe constă în faptul că unele probleme de interes deosebit pentru localitate necesită o consultare cu cetățenii. Cu atît mai mult că ele vin să implice populația în procesul decizional.
Adunarea generală a cetățenilor poate examina unele probleme ce țin de:
aprobarea planurilor de amenajare a teritoriului (străzi, cartiere etc.);
formarea și utilizarea unor fonduri speciale;
formarea din rîndurile cetățenilor a unor comisii pentru
diferite domenii de activitate;
participarea cetățenilor la efectuarea unor lucrări publice;
formarea organelor de inițiativă obștească;
darea de seamă despre activitatea primarului (primăriei),
consiliului (consilierilor).
Adunarea generală a cetățenilor poate face propuneri consiliului local pentru a discuta unele chestiuni ce țin de:
stabilirea modului de percepere a taxelor locale;
atribuirea și schimbarea denumirilor străzilor, piețelor, instituțiilor publice etc. ;
asocierea satului (comunei), orașului (municipiului) cu alte localități în problemele de interes comun,
elaborarea prognozelor și programelor de dezvoltare economico-socială a localității;
acordarea și retragerea titlului onorific „Cetățean de Onoare” al satului (comunei), orașului (municipiului), stabilirea drepturilor de care se bucură purtătorii lui etc. [ T. Deliu – Proces deciz]
Adunările generale ale cetățenilor se convoacă la inițiativa primarului, precum și la cererea:
a cel puțin o treime din numărul consilierilor aleși;
a cel puțin o treime din numărul cetățenilor cu drept de vot.
Adunările generale ale cetățenilor se convoacă prin decizia consiliului local sau prin dispoziția primarului. In cazul în care desfășurarea adunării generale este imposibilă (nu permite localul sau alte pricini), se pot convoca adunări ale reprezentanților cetățenilor din teritoriu. La convocarea și desfășurarea adunării reprezentanților cetățenilor, consiliul local, primarul vor stabili norma de reprezentanță.
La adunările generale pot participa toți cetățenii care au împlinit vîrsta de 18 ani cu drepturi electorale. Adunările generale sînt deliberative dacă la ele participă majoritatea cetățenilor cu drept de vot din localitate. în cazul desfășurării adunării reprezentanților cetățenilor, acestea vor fi considerate deliberative, dacă la ele vor asista cel puțin jumătate din reprezentanța stabilită.
Deciziile adunărilor generale sînt semnate de președintele adunării și contrasemnate de secretar. Deciziile devin obligatorii pentru cetățenii localității după întărirea acestora de către consiliul local. Dezbaterile adunărilor generale se consemnează într-un proces-verbal. In acest proces-verbal se ține evidența lucrărilor ședinței. La terminarea adunării, secretarul, în termen de 3-5 zile, va întocmi clar și lizibil procesul-verbal și împreună cu documentele care au fost dezbătute la adunare, îl va depune într-un dosar special, numerotat, sigilat și semnat de președinte și secretar și depus spre păstrare la primărie. [ T. Deliu – Proces deciz]
Sondajele de opinie
Sondajul reprezintă un instrument de identificare a opiniilor unei anumite populații prin intervievarea unor persoane care constituie un eșantion reprezentativ din populația respectivă. Dacă rezultatele sondajului, vis-ávis de unele propuneri ale administrației, sunt foarte strînse, se
recomandă continuarea consultărilor cu metode deliberative care să ajute la coalizarea comunității în jurul unei soluții.
Sondaje pentru întregul grup. Când inițiatorii sondajului doresc să descopere realitatea dintr-un grup mai mic, ei realizează un sondaj care se adresează fiecărui membru în parte.
Sondaje eșantionate-realizate pe un eșantion reprezentativ. În general, un sondaj este folosit pentru a evalua opiniile unui grup mai larg, de exemplu, a întregii populații a unei comunități ori o parte însemnată a acesteia. Pentru aceasta, un sondaj este de obicei realizat pe un grup considerat a fi un eșantion reprezentativ al populației și nu pe fiecare persoană în parte. Astfel, informațiile colectate de la o parte a populației sunt considerate a fi reprezentative pentru întreaga populație.
Sondaje aleatorii. Pentru a obține rezultate reale, putem spune că un chestionar trebuie să fie distribuit unei majorități semnificative, unui eșantion reprezentativ pentru populația sondată.’ Opusul unui sondaj care se realizează pe un eșantion reprezentativ este un sondaj în cadrul căruia chestionarul se distribuie oricui îl solicită. Astfel de sondaje se mai numesc câteodată și “sondaje aleatorii”. Rezultatele unor astfel de sondaje pot fi interesante, dar nu constituie o bază reală pentru prezicerea comportamentului unei mari majorități a populației. Chiar dacă 50% dintre cetățenii orașului ar răspunde acestui sondaj, aceste 50% din populație nu ne informează neapărat în mod real despre opiniile celeilalte jumătăți care nu răspunde la acest sondaj. [v mocanu politici publice 2004]
Sugestii în scris de la cetățeni
Atît în situațiile în care o autoritate sau o instituție a administrației publice locale dorește să îi consulte pe cetățeni înainte de a adopta o inițiativă sau un proiect de hotărăre, cît și atunci cînd cetățenii doresc să își expună punctele de vedere din proprie inițiativă, o scrisoare însoțită de documentația aferentă poate fi un instrument foarte eficient.
Colaborarea cu societatea civilă
Colaborarea cu ONG-urile poate oferi un cadru valoros prin care cetățenii pot fi informați despre planurile administrației publice locale și pot fi implicați în luarea deciziilor și în punerea în aplicare a proiectelor. De exemplu, aleșii locali pot organiza întruniri cu asociațiile de locatari pentru a afla ce sugestii au cetățenii în legătură cu amenajarea unui parc. Pe viitor, asociațiile de locatari pot contribui la mobilizarea cetățenilor în scopul amenajării parcului. Sau, poate o asociație de mici întreprinzători are de făcut recomandări pentru îmbunătățirea aspectului unor străzi comerciale.
Organizațiile ne-guvernamentale sunt caracterizate printr-o mare mobilitate în ceea ce privește modul și direcțiile lor de acțiune. Această mobilitate reprezintă condiția lor de supraviețuire, atâta vreme cât funcționarea lor este dependentă de o corectă identificare a nevoilor în comunitate și de atragerea resurselor necesare pentru abordarea acestor nevoi. Astfel, organizațiile ne-guvernamentale reprezintă un „termometru al comunității”.
Organizațiile ne-guvernamentale pot juca un rol fundamental în identificarea unor probleme ce ar putea fi trecute cu vederea de către autoritățile publice, iar prin utilizarea resurselor umane proprii, a datelor locale și capacității lor organizatorice pot monitoriza activitatea instituțiilor publice și le pot sprijini în realizarea obiectivelor lor. ONG-urile locale pot acoperi anumite nevoi ale colectivității mai bine și mai ieftin decât o poate face sectorul public.
Astfel, administrația publică și ONG-urile pot oferi nu alternative în competiție, ci soluții complementare ce deschid calea către o adevărată colaborare între ele. Practica internațională a demonstrat că politicile guvernamentale sunt mai bine realizate și mai eficiente în cazurile în care ONG-urile se implică atât în procesul elaborării politicilor, cât și al implementării și monitorizării acestora.
Dialogul constituie doar o parte a colaborării organizațiilor neguvernamentale cu autoritățile publice și dip aceste considerente trebuie completat cu diverse forme de parteneriat. În scopul dezvoltării sectorului asociativ sunt necesare:
încurajarea autorităților publice și instituțiilor guvernamentale să adopte soluții elaborate și folosite cu succes în cadrul sectorului neguvernamental.
educația și sensibilizarea cetățenilor în privința drepturilor ce le revin, realizate prin intermediul organizațiilor ne-guvernamentale.
influențarea politicilor de dezvoltare locală.
Participarea organizațiilor ne-guvernamentale la adaptarea programelor oficiale la nevoile publice, exprimând punctul de vedere al opiniei publice și punând în valoare experiențele locale.
Relațiile Organizațiilor ne-guvernamentale cu administrația publică sunt extrem de complexe și vaste, variind între colaborare și presiune. Deseori atât organizațiile ne-guvernamentale, cât și autoritățile publice locale ezită să accepte parteneriatul. ONG-urile ezită să-l accepte de frică că autoritățile le vor leza independența, lucru ce poate fi rezolvat dacă organizațiile neguvernamentale întreprind măsuri concrete de autofinanțare, cum ar fi activități economice, sau apelează la alte surse alternative de finanțare (granturi, donații, cotizații de membru). Dezideratul, care trebuie promovat, este ca organizațiile ne-guvernamentale să-și orienteze activitatea nu numai pentru exercitarea presiunilor asupra administrației în vederea realizării unor scopuri imediate cu caracter revendicativ, ci și ca să constituie pârghii de informare și sprijin în soluționarea intereselor celor administrați.
Relația dintre societatea civilă și autoritățile publice locale este mutual benefică, dar există probleme care trebuie avute în vedere:
Diminuarea resurselor financiare pot crea tensiuni între cele două părți.
Din moment ce multe din finanțările organizațiilor ne-guvernamentale provin de la comunitatea internațională, pot interveni invidii și un spirit de competiție, care pot tulbura apele.
Oficialii locali pot privi delegarea puterii către organizațiile societății civile ca pe o subminare a autorității lor și a poziției lor în societate.
Delimitare de drepturi, atribuții între părți.
Astfel, administrația publică locală și organizațiile ne-guvernamentale trebuie să ofere nu alternative în competiție, ci soluții complementare ce deschid calea către o adevărată colaborare între ele. ONG-urile pot găsi soluții pentru probleme cu care se confruntă cetățenii, dar aceste soluții devin relevante doar dacă ele pot influența procesul de dezvoltare la nivelul întregii colectivități.
Mobilizarea cetățenilor
Principala problemă pe care o ridică administrația atunci cînd inițiază procese consultative este legată de lipsa de interes a comunității. Pe bună dreptate, reprezentanții primăriilor se plîng că cetățenii nu sunt dispuși să participe la guvernarea comunității lor. Administrația așteaptă de la cetățeni să se implice și să le pese de mersul comunității, pe de altă parte cetățenii, neavînd obișnuința participării și neînțelegînd prea bine ce rol pot avea, așteaptă ca administrația să vină către ei. Din cele de mai sus reiese că, dacă administrația dorește sincer implicarea cetățenilor, trebuie să facă un efort suplimentar pentru a-i atrage în proces.
Pentru eficientizarea implicării cetățenilor la procesele decizionale autoritățile ar trebui să recurgă la unele acțiuni concrete:
O bună selecție a factorilor interesați. Participarea este cu atît mai crescută cu cît subiectul dezbătut este de mai mare interes pentru cetățeni. Acest lucru înseamnă că pentru dezbaterea publică a unui subiect trebuie identificate și atrase acele persoane care au un interes clar pentru subiectul dezbătut sau care sunt afectate în mod direct de problema respectivă.
Invitația directă. Cîteva afișe adresate, în mod general comunității, o invitație generală transmisă prin mass media (de exemplu) sunt rareori eficiente, mai ales dacă subiectul este unul specific. Mult mai eficientă este invitarea directă – printr-o invitație scrisă, de preferat personalizată – a factorilor interesați. Pe lîngă faptul că aceasta este o metodă foarte țintită, îi face pe invitați să se simtă importanți pentru proces. În aceeași măsură, o invitație scrisă semnată de primar dă mai multă legitimitate procesului decît un afiș sau un anunț în ziar.
Invitația directă la ședințele consiliului local sau la ședințele comisiilor de specialitate. Dacă participarea cetățenilor este dorită la aceste întruniri, atunci se poate realiza o listă a persoanelor care au un interes sau care sunt în mod direct afectate de problemele care se află pe ordinea de zi, cărora li se va transmite o invitație directă la respectiva ședință. Desigur, pentru ca respectiva persoană să poată avea ceva de spus, este util să transmiteți și o copie a proiectului/proiectelor de hotărîre despre care vreți ca oamenii să-și spună opinia.
Pentru a fi dispuși să participe, oamenii trebuie să știe ce se așteaptă de la ei, de ce este important subiectul dezbaterii, ce se va întîmpla cu rezultatele discuției și să poată formula opinii fundamentate. Pentru ca această cerință să poată fi îndeplinită, invitațiile trebuie să fie foarte clar concepute și să ofere suficient de multe informații. Dacă este cazul, administrația poate să transmită participanților, înainte de întîlnire, materiale pregătitoare referitoare la subiectul discuției.
Adaptarea mesajelor și a metodelor folosite la caracteristicile grupului vizat.
„Folosirea” unor actori din comunitate. În fiecare comunitate există instituții sau structuri care pot intermedia transmiterea mesajului către cetățeni: școala, biserica, asociațiile de proprietari, organizații neguvernamentale, etc. La nivelul acestora pot exista diverse structuri – comitete de părinți, asociații de elevi, prin intermediul cărora puteți ajunge la comunitate. Dacă vorbim despre un oraș mai mare, atunci asociațiile profesionale, sindicatele, patronatele pot să fie parteneri de dialog importanți.
Munca fi cu mult ușurată dacă se vor construi baze de date cu organizații neguvernamentale, asociații de proprietari, școli (elevi, profesori), cabinete medicale, birouri care au contact cu publicul (administrația financiară, bănci, CEC, centre sociale, etc.) la care puteți apela ori de cîte ori veți dori să faceți o informare mai largă și aveți nevoie ca mesajul dumneavoastră să ajungă la un număr cît mai mare de cetățeni. Post-consultare este important ca cei care au participat (și chiar cei care nu au participat) să afle ce s-a întîmplat cu rezultatele discuțiilor și la ce a fost folosit timpul lor. Astfel, a transmite o scrisoare de mulțumire, un raport al consultărilor și decizia finală luată – reprezintă un mod de a consolida încrederea oamenilor și de a asigura o participare și mai bună la întîlnirile ulterioare. Astfel, este foarte important să fie mediatizate deciziile care au fost luate pe baza discuțiilor cu cetățenii, iar contribuția cetățenilor să fie clar menționată. [5]
Un alt motiv pentru care oamenii „nu participă” este faptul că nu au încredere în autorități, în utilitatea întîlnirilor și în faptul că opinia lor va conta. Prin urmare, o persoană implicată într-un proces consultativ, dacă s-a simțit utilă și respectată, va veni, cu siguranță, și a doua oară.
Reprezentanții administrației publice locale trebuie să acorde o importanță reală modului în care administrația publică locală furnizează informații cetățenilor despre planurile și acțiunile ei. O bună comunicare a administrației către cetățeni necesită timp și resurse, în schimb se regăsește în încrederea și înțelegerea publică. Comunicarea în două sensuri – de la administrația publică locală către cetățeni și de la cetățeni către administrația publică locală – pretinde ca cetățenii să descopere avantajele în oportunitățile prezentate, să afle ce se întâmplă în comunitate și în organele administrației publice și să-și expună punctele de vedere către administrația publică locală. In scopul asigurării unei comunicări mai eficiente administrația publică locală și cetățenii trebuie să găsească noi căi de comunicare.
Procesul participativ din Republica Moldova este influențat negativ de un șir de factori, inclusiv insuficiența de informații, lipsa abilităților corespunzătoare, numărul restrîns a tehnicilor de participare utilizate. Pentru a beneficia de rezultatele participării publice nu este suficient de a cunoaște principiile și de a se implica în acest proces sub diferite forme și la diferite niveluri. Un rol deosebit îl are organizarea, administrarea și monitorizarea acestui proces, care pot fi realizate cu succes în baza parteneriatelor autorităților publice cu ONG-urile și sectorul de afaceri. Din păcate, în Republica Moldova, spre deosebire de alte țări europene, nu există un cadru legislativ propice referitor la parteneriate.
Participarea cetățenească este un lucru care se învață, iar rolul autorităților administrației publice locale este de a avea un partener și un sprijin în cetățean, de a înlătura obstacolele care îl mențin departe de participarea publică. O condiție esențială în acest proces o reprezintă transparența activității administrației publice locale, care reprezintă unul din principiile de bază în activitatea administrației publice locale. Transparența înseamnă o deschidere în procesul luării deciziilor – motivarea și consultarea populației cu privire la deciziile propuse, o dorință de a furniza informații periodice cetățenilor despre activitățile desfășurate sau în curs de desfășurare ale autorităților administrației publice locale – consiliul local și primarul – și ale funcționarilor publici din administrația publică locală și o politică a „ușilor deschise” privind elaborarea unor strategii de dezvoltare locală, diferite programe locale și managementul serviciilor publice.
Transparența, pentru aleșii locali și funcționarii publici din administrația publică locală, precum și angajații din instituțiile publice locale, este ia fel de importantă pentru modul în care ei lucrează cu cetățenii. Transparența va exclude practic necesitatea justificărilor din partea aleșilor locali și funcționarilor publici.
Organizarea și desfășurarea procesului participativ la nivel național
Cetățenii au dreptul de a dezbate politicile guvernamentale și de a se implica în formularea acestora. Libertatea asocierii și cea a opiniei trebuie să fie asigurate constant. Utilizarea acestor practici reprezintă un angajament pentru existența transparenței și a drepturilor civile. Cetățenii trebuie să aibă dreptul de a dezbate, de a se opune prin mijloace democratice inițiativelor guvernamentale și de a le contesta, iar reprezentanții administrației sunt obligați să asculte doleanțele comunității, fără a face excepții.
În construirea unei societăți democratice, liberul acces la informație este un mecanism nevralgic. Mass-media joacă un rol esențial în consolidarea procesului de transparentizare, iar guvernanții ar trebui să recunoască dreptul acesteia de a transmite publicului, de a aprecia, dar și de a critica politicile publice. Mai mult, aleșii locali trebuie să devină ei înșiși accesibili mijloacelor de comunicare a informației în masă. Un mediu care asigură acces la informație conduce la construirea încrederii publicului în cei care guvernează și poate deveni un paravan împotriva acuzațiilor nefondate de corupție.
Deseori autoritățile publice percep consultarea cetățenilor o procedură separată de procesul decizional. Participarea activă, informarea și consultarea trebuie integrate în procesul decizional pentru a genera o eficacitate a acțiunilor și actorilor implicați în procesul decizional. Atît legislația în vigoare cît și principiile de management susțin ideea interdependenței dintre informare, consultare, participare și procesul legislativ.
Autoritate administrativă înainte de a iniția un proiect de act normativ este necesar de a informa public despre această inițiativă cu cel puțin 30 de zile înainte ca acesta să fie supus analizei, avizării și adoptării.
Este evident că inițierea unui proiect are la bază mai multe etape sunt necesare pentru atingerea scopului scontat în urma adoptării acestui proiect de decizie cu impact pozitiv pentru actorii implicați, dar mai cu seamă realizat în baza cadrului legal.
Problemele pot fi identificate prin sesizările cetățenilor, sondaje organizate la nivel local, regional sau național, observațiilor directe a consilierilor sau a primarului. Identificarea problemei presupune și identificarea actorilor cointeresați de soluționarea problemei și cei afectați de problema în cauză. Comunicarea are un rol foarte important și la această etapă, prin comunicarea intențiilor de a soluționa o problemă sau alta, autoritatea administrativă creează o legătură cu comunitatea, cu cetățenii astfel primind un feed-back la intențiile sale.
Beneficiile participării cetățenilor la luarea deciziilor publice este major. Participarea activă a cetățenilor redă faptul că ei au capacitatea de a discuta și genera opțiuni decizionale independente. Acest fapt cere guvernelor să facă publice programele de guvernare societății civile și partenerilor sociali pentru a asigura că decizia finală va fi în concordanță cu cerințele acestora.
Informațiile obținute la etapa analizei problemei sunt utilizate la întocmirea expunerii de motive care vor fundamenta proiectul de hotărîre. Informațiile pot fi obținute de la actorii interesați precum și de la actorii afectați, folosind diverse metode (descrise detaliat în această lucrare la Capitolul II, subcapitolul I), consultări, seminare, conferințe, dezbateri și audieri publice, etc.
(la bibliografie) Hotărîrea Parlamentului cu privire la concepția de cooperare între Parlament și societate civilă adoptată la 29 decembrie 2005, prin care se stabilește necesitatea, principiile, mecanismul și standardele minime de cooperare. în special, printre formele de cooperare se menționează:
crearea, pe lângă Comisiile permanente ale Parlamentului, a consiliilor permanente de experți din componența reprezentanților organizațiilor societății civile;
consultarea permanentă a Parlamentului prin punerea la dispoziția societății civile a proiectelor de acte legislative și plasarea lor pe web-site-ul oficial al Parlamentului, pentru ca organizațiile societății civile interesate să poată accesa liber informația și prezenta expertize, analize de impact, comentarii, opinii, evaluări, propuneri și alte materiale;
întruniri ad-hoc la inițiativa Președintelui Parlamentului, a Biroului permanent, a comisiilor parlamentare permanente, a fracțiunilor parlamentare sau a organizațiilor societății civile, pentru consultări asupra unor probleme concrete de pe agenda Parlamentului și asupra altor probleme de interes național;
audieri publice organizate cel puțin o dată pe an de către fiecare comisie parlamentară permanentă întru consultarea organizațiilor societății civile în probleme de pe agenda Parlamentului sau în alte probleme de interes național;
convocarea de către Președintele Parlamentului a conferinței anuale pentru a evalua gradul de cooperare și pentru a decide asupra unor noi direcții de cooperare între Parlament și organizațiile societății civile;
includerea reprezentanților societății civile în grupurile de lucru create de Parlament și de organele de lucru ale acestuia în vederea elaborării sau definitivării unor proiecte de acte legislative.
Autoritatea publică va plasa un anunț (la sediul propriu, pe pagina web a autorității, în mass-media locală sau republicană) referitor la inițierea elaborării deciziei care va conține, în mod obligatoriu:
a) argumentarea necesității de a adopta decizia;
b) termenul-limită, locul și modalitatea în care cetățenii, asociațiile constituite în corespundere cu legea, alte părți interesate pot avea acces la proiectul de decizie și pot prezenta sau expedia recomandările;
c) datele de contact ale persoanelor responsabile de recepționarea și examinarea recomandărilor.[15]
Alegerea soluției/soluțiilor potrivite rezultate din informațiile obținute în urma analizei problemei stau la baza întocmirii motivelor care vor fundamenta viitorul proiect de hotărîre. Pentru alegerea soluțiilor oportune pentru comunitate (din perspectiva costurilor, necesităților, impactului social, continuității, utilității, etc.) autoritățile organizează consultări implicînd actorii interesați/comunitatea utilizînd metodele de consultare sus menționate .
În conformitate cu Legea nr. 239 din 13.11.2008 privind transparența în procesul decizional art. 9 alineatul 1, la inițierea procesului de elaborare a deciziei, autoritatea publică va plasa, cu cel puțin 15 zile lucrătoare pînă la examinarea deciziei, anunțul respectiv pe pagina web oficială, îl va expedia prin intermediul poștei electronice părților interesate, îl va afișa la sediul său într-un spațiu accesibil publicului și/sau îl va difuza în mass-media centrală sau locală, după caz.
Recomandările asupra proiectelor de decizii vor fi primite ce mult timp de 15 zile lucrătoare din data mediatizării anunțului. [15] Recomandările cetățenilor, asociațiilor altor părți interesate vor fi recepționate de către autoritatea publică responsabilă de elaborarea proiectului recomandările în forma verbală si scrisă, prezentate în cadrul consultărilor vor fi reflectate în procesele-verbale ale ședințelor respective, perfectate în modul stabilit.
În conformitate cu legislația recomandările se examinează de către autoritatea publică responsabilă de elaborarea proiectului de decizie. Autoritatea publică va întocmi un dosar privind elaborarea proiectului de decizie, care va conține procesele-verbale privind consultarea cetățenilor, asociațiilor constituite în corespundere cu legea, altor părți interesate, recomandările parvenite și sinteza acestora. Dosarul privind elaborarea proiectului de decizie este accesibil pentru toți cetățenii, asociațiile constituite în corespundere cu legea, alte părți interesate.
Sinteza recomandărilor parvenite se va plasa pe pagina web oficială a autorității publice, se va afișa la sediul acesteia într-un spațiu accesibil cetățenilor și/sau se va difuza în mass-media centrală sau locală, după caz. Proiectul de decizie se transmite spre examinare împreună cu sinteza recomandărilor.
Astfel în această perioadă comunitatea este informată cu privire la rezultatele procesului consultative și totodată autoritatea publică culege recomandările finale pentru proiectul de hotărîre.
Avizarea proiectelor se realizează în cadrul comisiei sau comisiilor de specialitate. Comisiile pot iniția consultări pentru a sonda impactul proiectului de hotărîre. La ședința de avizare, Comisia poate invita actori interesați/comunitatea. Proiectele de hotărîre pot fi supuse dezbaterilor publice, la cererea cetățenilor, unor organizații sau instituții publice.
Dezbaterea / votarea proiectului de hotărîre la ședința autorității publice – conform articolului 13 al Legii nr. 239 din 13.11.2008 cu privire la transparența în procesul decizional, ședințele autorităților publice privind luarea deciziilor sunt publice, cu unele excepții. Anunțul privind ședințele publice este plasat pe pagina web a autorității, va expediat prin poștă/email părților interesate, va fi afișat la sediul autorității publice într-un spațiu accesibil publicului, va fi difuzat în mass media națională sau locală. Doritorii de a participa la ședință vor avea acces în limita locurilor disponibile în sala de ședință. Împiedicarea accesului la ședințele publice ale autorităților publice sau compromiterea procesului decizional prin tăinuirea informațiilor de interes public ori prin denaturarea acesteia se sancționează conform legii.
Legea nr. 239 din 13.11.2008 cu privire la transparența în procesul decizional prin articolul 14 stabilește situațiile de adoptarea a deciziilor în regim de urgență după cum urmează:
În cazul situațiilor excepționale, al căror regim este stabilit de lege, precum și în cazul actelor ce urmează a fi adoptate de Comisia Electorală Centrală în perioada electorală, proiectele de decizii urgente pot fi supuse elaborării și adoptării fără respectarea etapelor prevăzute de prezenta lege.
Argumentarea necesității de a adopta decizia în regim de urgență fără consultarea cetățenilor, asociațiilor constituite în corespundere cu legea, altor părți interesate va fi adusă la cunoștință publicului în termen de cel mult 10 zile de la adoptare, prin plasare pe pagina web a autorității publice, prin afișare la sediul acesteia într-un spațiu accesibil publicului și/sau prin difuzare în mass-media centrală sau locală, după caz.
Legea nr. 239 din 13.11.2008 privind transparența în procesul decizional – stabilește procedura de raportare privind transparența procesului decizional. Astfel în conformitate cu articolul 16 autoritățile publice sunt obligate să întocmească și să aducă la cunoștință publicului/societății rapoarte anuale privind transparența în procesul decizional. Rapoartele anuale sunt compuse din:
numărul deciziilor adoptate de autoritatea publică în decursul unui an de activitate;
numărul total al recomandărilor recepționate în cadrul procesului decizional;
numărul întîlnirilor consultative, dezbaterilor publice și al ședințelor publice organizate de autoritatea publică.
numărul cazurilor în care acțiunile sau deciziile autorității publice au fost contestate pentru nerespectarea prezentei legi și sancțiunile aplicate pentru încălcarea prezentei legi.
Raportul anual privind transparenta în procesul decizional va fi făcut public în condițiile legii nu mai tîrziu de sfîrșitul trimestrului I al anului imediat următor anului de referință.
Capitolul III. Planificarea procesului participativ
Managementul eficient al procesului participativ
Planificarea este un proces referitor la evaluarea conștientă a politicilor și deciziilor înainte de a fi puse în practică. (Guy Benveniste, The Politics of Expertise, 1972, p. 34.)
un proces prin care cunoștințe științifice și tehnice sunt puse în relație cu acțiuni organizate. (John Friedmann, Retracting America, 1973, p. 246.)
acțiunea de a facilita decizii și de a le face mai realiste și raționale. (Abraham Kaplan, The Conduct of Inquiry, 1964, p. 403).
Rezultatul participării cetățenilor la procesul decizional nu întotdeauna generează adoptarea automată de către autoritatea publică a soluțiilor/sugestiilor identificate de către public. Sugestiile, soluțiile, propunerile, criticile cetățenilor trebuie să fie incluse în conținutul informațiilor în baza cărora va fi realizată decizia finală.
Pentru ca un proces de consultare publică să producă rezultate – contribuții oportune din partea publicului în elaborarea de politici publice – acesta trebuie să treacă prin anumite etape, fiecare dintre ele cu regulile sale de bună gestionare.
În primul rînd, am menționa aici necesitatea existenței unei voințe reale, sincere, de a consulta publicul. Dacă se organizează audieri publice numai din dorința de a bifa într-un tabel îndeplinirea unei obligații sau activități, interesul scăzut pentru consultare va transpare în managementul acesteia.
Planificarea procesului participativ poate implica toate fazele și pașii descriși în cadrul procesului, sau numai câțiva, în funcție de complexitatea problemei sau oportunității căreia i se adresează. Procesul de planificare se realizează prin următoarele faze și pași:
Faza I: Inițierea procesului de planificare a procesului participativ
Această fază implică evenimentul declanșator care motivează indivizii, un grup sau o organizație să ceară realizarea unor acțiuni care ar putea beneficia de un proces de planificare participativă. Aceste evenimente sunt fie probleme care trebuie să fie rezolvate sau oportunități ce nu sunt valorificate. Problemele sunt în general descoperite prin conștientizare, în timp ce oportunitățile sunt generate de viziuni individuale sau comune unui grup. în acest punct, cei care propun posibilitatea utilizării unui proces de planificare participativă pot lua în considerare folosirea planificării strategice, în special dacă au identificat o potențială oportunitate care să fie valorificată.
Faza II: Construirea parteneriatelor productive
Participarea presupune formarea de parteneriate pentru a rezolva probleme la nivel național și poate implica parteneriate între autoritățile publice centrale, organizațiile ne-guvernamentale sau alte organizații; parteneriatul cu alte autorități, sau cu sectorul privat; sau o combinație a câtorva sau a tuturor acestor posibilități.
Acest efort inițial de a lărgi cercul vizionarilor sau al celor care rezolvă probleme reprezintă partea de început a utilizării instrumentului numit analiza grupurilor de interes sau analiza factorilor de interes.
Faza III: Opțiunea abordării
în această fază al procesului, se pun în discuție opțiunile privind fie angajarea într-un proces de planificare strategică pe termen lung la care ne vom referi ca fiind orientat spre exterior, fie direcționarea efortului de planificare participativă mai degrabă către o rezolvare imediată a problemelor. Această ultimă opțiune de concentrare spre interior este denumită de obicei „planificarea acțiunilor”. Cu excepția acestei faze în care se stabilește dacă procesul va fi unul pe termen lung sau strategic, ori pe termen scurt sau orientat către probleme, procesul de planificare a procesului participativ prezintă desfășurări de evenimente similare, deși contextul este foarte diferit.
Principalele deosebiri între cele două abordări sunt calendarul activităților și nivelul de specificitate al recomandărilor produse de procesul de planificare. Planurile strategice sunt orientate către viitor, pe termen lung și mai puțin specifice. Planurile de acțiune sunt imediate, pragmatice, detaliate în formularea recomandărilor și, desigur, orientate către derularea acțiunilor. Ele presupun responsabilitate și autoritate implicită și necesită punerea în aplicare imediată. Pentru ambele abordări este esențială construirea parteneriatelor productive și beneficierea de avantajele generate de colaborarea cu un facilitator. Acestea sunt componente-cheie pentru asigurarea succesului în activitățile planificării strategice și a planificării acțiunilor.
Faza IV: Constatare și analiză
În funcție de context, fie unul pe termen scurt și de rezolvare a problemelor curente, fie unul pe termen lung, de formulare a viziunilor, există o serie de pași care trebuie parcurși înainte de a defini un plan strategic sau de a formula un plan de desfășurare detaliată a acțiunilor. Acești pași includ:
colectarea mai multor date, informații și idei;
organizarea și analizarea surselor acestora pentru o mai bună înțelegere
a problemei sau oportunității.
Atunci când trebuie să colecteze informații, date și idei, care să îi fie de folos în procesul de planificare, echipa de planificare poate folosi următoarele instrumente: interviuri (de grup), chestionare, combinarea interviurilor și chestionarelor, analizarea documentelor, observația directă, experiența și intuiția echipei. Toate aceste instrumente au potențiale avantaje și dezavantaje.
Faza V: Determinarea scopurilor și obiectivelor care trebuie atinse
Scopurile sunt enunțuri generale ale intențiilor, globale ca arie de aplicare și care tind să fie enunțate în termeni mai puțin preciși. Scopurile pot include o serie de obiective care vor ajuta la realizarea celor dintâi. Un enunț al unui scop ce urmează să fie realizat trebuie să preceadă fiecare set de obiective.
Un obiectiv este un enunț al rezultatului pe care vrei să îl obții. în elaborarea obiectivelor este rational să vă conduceți de zicala: „Realizezi doar ceea ce poți măsura.” Toate obiectivele trebuie să corespundă schemei SMART, adică să fie:
Specifice.
Măsurabile.
Adecvate temporal.
Relevante.
Tangibile.
Cea mai mare provocare, este când se stabilesc obiectivele, de a le enunța astfel încât să se reușească realizarea în cadrul activităților noastre de planificare și implementare. Această fază poate fi combinată cu analiza. De exemplu, analiza SWOT se poate face în faza anterioară, identificând la început care sunt punctele slabe, amenințările, oportunitățile și punctele tari în rezolvarea problemelor și în funcție de acestea să se determine obiectivele concrete de atins, sau se poate face după identificarea obiectivelor, analizând care sunt punctele tari, amenințările, etc. pentru atingerea obiectivelor respective. La fel se poate plasa și analiza câmpului de forte.
Faza VI: Planificarea desfășurării acțiunilor
în această fază al procesului de planificare, vor fi selectate obiectivele propuse pentru realizare astfel încât numărul lor să fie realist și se vor determina cele mai potrivite opțiuni pentru atingerea lor, precum și grupurile de interes necesare pentru implementare. De asemenea, se stabilește cine, ce va face și împreună cu cine, în limita anumitor parametri ai resurselor, inclusiv limita de timp, pentru realizarea scopurilor și obiectivelor sau materializarea viziunii formulate.
în final, echipa de planificare va cerceta consecințele potențiale ale implementării recomandărilor pe care le formulează și va indica o schemă de monitorizare și de evaluare a impactului.
Planificarea acțiunilor sau faza de luare a deciziilor în procesul de planificare a procesului participativ include șase pași, toți proiectați în vederea transformării obiectivelor în recomandări viabile și acțiuni realizabile.
Faza VII: Implementarea acțiunilor, monitorizarea
Această fază a procesului este în general în afara mandatului direct al echipei de planificare participativă, ca responsabilitate. Cu toate acestea, este important pentru echipele de planificare să cunoască aspectele și problemele legate de implementare. Sunt situații în care mulți dintre cei, care contribuie la realizarea planificării programelor și activităților care privesc coaliții ale oficialilor de nivel național, aleșii autorităților locale și pe reprezentanții colectivității sunt direct implicați în implementarea lor.
Pentru asigurarea implementării acțiunilor este necesar să se efectueze:
Implicarea în planificare a responsabililor de implementare.
Asigurarea resurselor necesare.
Diseminarea informației persoanelor, autorităților, organizațiilor, altor parteneri implicați în efortul participativ cu scopul micșorării necunoscutelor și a intențiilor ascunse care ar putea exista în cadrul relației, în special în relațiile dintre autoritățile publice locale și cetățeni.
Organizarea activităților în funcție de nevoi, nu de tradiție (de exemplu, crearea temporară a unei organizații care fie că dispare după atingerea obiectivului, fie că se transformă într-o altă formă de funcționare).
Menținerea implicării planificatorilor; un rol evident pe care îl are echipa de planificare în timpul implementării este de a furniza servicii de monitorizare și evaluare.
Cuantificarea și împărtășirea succesului.
Faza VIII: Evaluarea impactului
Evaluarea trebuie să fie un proces continuu pe parcursul etapei de
planificare a intervenției și ceva mai mult decât o evaluare a progresului făcut,
către finalizarea activitătilor stabilite.
Trebuie să se includă o evaluare referitoare la cât de bine funcționează echipa. Evaluarea este de asemenea momentul în care privim înapoi pentru a vedea dacă am făcut ceea ce am spus că vom face și determinăm cât de bine am făcut. Evaluarea impactului pe care îl are orice tip de program sau serviciu la nivelul colectivității sau asupra vieții cetățenilor ar putea aștepta mult timp după ce planul de acțiune a fost finalizat. Criteriile pentru evaluarea impactului implementării planificării participative includ adecvarea, eficacitatea, eficiența și consecințele. [cartea 2]
Ne este greu să aflăm în ce stadiu se află administrația publică din Republica Moldova în gestionarea proceselor de consultare publică, însă putem trage anumite concluzii pe baza informațiilor obținute din unele cercetări.
Metode de consultare cel mai frecvent utilizate de către autoritățile publice sunt ședințele și audiențele publice, și tot ele sunt considerate și cele mai eficiente.
Cercetarea calitativă ne oferă informații despre felul în care sunt puse în practică aceste metode. [29, p.71]
Pentru a realiza cu succes implicarea cetățenilor în procesul decizional, în literatura de specialitate întîlnim principiile unei participări eficiente:
diversitatea persoanelor și grupurilor implicate în proces, se va ține cont de:
– aspectele legate de rasă, etnie, vîrstă, sex etc.;
– diferențele de statut social din cadrul comunității;
– situația geografică;
– nivelul de bunăstare economică;
– experiența de viață și de muncă;
– afilierea politică;
– diversele poziții în problema supusă dezbaterilor;
– dacă recomandările acestor persoane conțin perspective unice asupra problemei și pot fi importante pentru realizarea obiectivelor planificării participative;
echitatea:
– acest principiu vizează procesul de luare a deciziilor, punînd problema sub forma întrebărilor (cît de mult și cît?);
– e vorba de o reprezentare echitabilă, de accesul mai larg la instrumentele puterii și de influență, de alte criterii esențiale ale dreptății;
– deschiderea și transparența:
– deschiderea se referă la un proces care include păreri și idei diferite care comunică cu acei care nu fac parte din echipa de participare, încurajîndu-i să contribuie la munca acesteia, care acceptă noi membri atunci cînd nevoile și interesele o cer;
– transparența este realizată prin împărtășirea informației și a ideilor, cu promptitudine și binevoitor, evitîndu-se secretele, agendele ascunse, înțelegerile secrete;
răspunderea:
cei angajați în activitatea de planificare participativă și responsabili pentru acțiunile întreprinse trebuie să aibă autoritatea de a acționa și responsabilitatea celor efectuate;
încrederea:
de nivelul încrederii reciproce a celor implicați în procesul participativ, precum și față de acei care le-am oferit această posibilitate, va depinde calitatea interacțiunii și a rezultatelor obținute.
Pentru ca autoritatea publică să obțină un proces participativ calitativ nu doar cantitativ și formal, instituțiile publice, conform literaturii de trebuie să respecte și să aplice principiile care asigură eficiența managementului în procesul participativ.
Principiile:
planificarea procesului de implicare a cetățenilor;
antrenarea publicului în procesul de dezvoltare a politicilor, planurilor, programelor sau instrumentelor legale și obținerea unor decizii susținute în comun, implementate fără obstacol;
transparența și supravegherea care fac să crească încrederea în administrație;
responsabilitatea reciprocă, toți participanții își asumă responsabilitatea pentru activitatea în comun și rezultatele ei;
libertatea de acțiuni, participarea publică necesită o libertate de acțiuni în anumite limite, participanții fiind informați clar despre aceasta;
echilibrul și posibilitățile egale, participarea publică fiind organizată fără nici un fel de îngrădiri;
stima reciprocă, participanții sunt conștienți de rolurile lor diferite;
imparțialitatea, interesele participanților sunt luate în serios, persistînd o atmosferă de parteneriat;
informarea, flux informațional pentru toate părțile interesate, ținîndu-se cont de prevederile legale;
claritatea informării, informarea se face pe înțelesul tuturor;
termenele, publicul participă de la stadiul inițial al procesului, astfel este suficient timp pentru informare, consultare și colaborare, participanții au posibilitatea de a influența eficient decizia;
decizia și anunțarea publicului, persoanele responsabile trebuie să aibă o atitudine respectuoasă față de aceste rezultate, le vor include, pe cît e posibil, în decizii, totodată, la comunicarea deciziei se vor referi la esența participării publicului;
aplicarea riguroasă a legislației. [4, p. 72]
Planificarea participativă este un proces proiectat pentru a aborda o anumită problemă sau oportunitate cu scopul de a o rezolva cu succes, prin eforturile de colaborare ale factorilor interesați; pentru aceasta se va identifica: ce este de realizat, în ce măsură, de către cine, în ce scop; planificarea participativă implică o prezență civică viabilă, care interacționează cu autoritățile locale printr-o gamă largă de dialoguri și activități de planificare.
Implicarea cetățenilor este necesară în toate etapele procesului decizional sau de elaborare a politicilor publice – începînd cu analiza problemei abordate și stabilirea de scopuri și obiective și terminînd cu monitorizarea și evaluarea. Astfel publicul/factorii interesați nu vor mai simți că participă la un proces fals, în cadrul căruia decizia este deja luată iar administrația nu va mai fi frustrată că participanții contestă soluțiile propuse sau chiar problema.
Pentru maximum de rezultate participarea publică trebuie tratată și planificată ca fiind un proces și nu ca eveniment punctual. Acesta trebuie să aibă obiective clare și rezultate așteptate. Colaborarea cu facilitatori profesioniști poate să aducă un plus de capacitate la nivelul administrației și să optimizeze utilizarea unor resurse care oricum se epuizează.
Integrarea consultării publicului în practicile curente ale administrației, eventual prin elaborarea de proceduri clare și adecvate și includerea lor în regulamentele de organizare și funcționare a instituțiilor. Acest lucru ar conduce la o bugetare adecvată a resurselor (inclusiv a timpului) și ar face ca implicarea să nu mai pară o „muncă în plus” sau un favor făcut cetățenilor.
O corectă și completă identificare și mobilizare a factorilor interesați de problematica consultării poate să asigure rezultate relevante și reprezentative în procesul decizional. Încurajarea grupurilor mai puțin obișnuite să aibă loc la masa deciziei poate să asigure o perspectivă valoroasă asupra deciziei ce urmează a fi luată.
Adecvarea mesajelor și a metodelor folosite la caracteristicile factorilor interesați va crește nivelul de înțelegere a problematicii respective și va maximiza input-ul din partea factorilor interesați/ publicului. Nu în ultimul rînd, adecvarea mesajelor și a metodelor folosite va scădea frustrarea – atît a celor implicați, care își vor înțelege utilitatea – cît și a factorilor decizionali, care vor vedea utilitatea procesului.
realizarea și transmiterea unor rapoarte post consultare din care să reiasă modul în care opiniile factorilor interesați au fost integrate în procesul decizional.
Pe lîngă cele de mai sus, instituțiile publice ar trebui să dea atenție creșterii propriei capacități de a implica publicul în luarea deciziilor: instruirea funcționarilor, o mai bună alocare a resurselor (inclusiv de timp), folosirea de expertiză din exterior. [29, p. 82]
Reprezentativitatea celor care participă la proces este importantă. Toți cei ca re vor fi afectați, direct sau indirect, de decizia ce urmează să fie luată trebuie să fie implicați în consulta rea publică. Asigurarea reprezentării diversității (socio-demografic, rezidențial, orientare politică, gen etc.) trebuie luată în considerare.
Dacă un proces de implicare a publicului nu ia în considerare aceste date, există riscul să fie neglijate interesele unor grupuri și întregul proces să fie pus sub semnul întrebării. Cei care organizează astfel de procese de participare publică trebuie să considere în avans reprezentarea tuturor celor potențial afectați de decizie.
Numeroase studii internaționale arătă că populația cu un nivel mai ridicat de educație formală participă mai frecvent la exerciții de participare publică, ceea ce înseamnă că populația cu un nivel de educație formală mai redus trebuie susținută pentru a participa și a fi integrată în aceste procese. Urmărind modelul internațional, procesele de consultare din Republica Moldova oferă oportunități de implicare în decizie nu mai cetățenilor și grupurilor interesate pro-active. Administrația adresează problema reprezentativității grupurilor interesate adesea într-un mod limitat sau /și formal. Adesea consultarea are loc tîrziu în procesul de politică publică, fapt ce impune alte limitări în materie de reprezentare.
O metodologie simplă, la îndemîna tuturor celor interesați să organizeze astfel de procese, care să ghideze modul de lucru cu grupurile interesate ar asigura o mai bună reprezentare acelor care participă în procesele de consultare, deci un proces mai eficient.
Transparența decizională reprezintă un ingredient cheie pentru realizarea proceselor de consultare și participare publică. Nu întîmplător conceptele de transparență decizională și consultare publică sunt asociate prin lege. În lipsa voinței politice de asigura transparența deciziilor administrative, orice demers de consultare publică este imposibil de realizat. Dar transparența decizională solicită și un efort de ordin administrativ și managerial din partea administrației, pentru a crea efectele benefice dorite.
O cerință de bază pentru asigurarea unui proces de participare publică eficient îl reprezintă buna informare a participanților cu privire la subiectul abordat. Lipsa informațiilor structurate și oferite în timp reprezintă una dintre cauzele majore pentru care procesul de participare publică poate să eșueze. În lipsa lor, participanții la procesul de participare publică se află în imposibilitatea de a influența cu adevărat luarea deciziilor, se simt frustrați și manipulați.
Informația sistematizată prezentată fiecărui participant la proces presupune existența unui material scris care să prezinte problema în discuție, principalele puncte de vedere și propuneri de soluționare, transmise participanților în timp util pentru a putea fi luate la cunoștință.
Exercițiile deliberative trebuie să fie facilitate, pentru a asigura faptul că fiecare participant își poate exprima punctul de vedere, în conformitate cu reguli prestabilite.
Un facilitator bun face mai mult decît acordarea cuvîntului; el/ea încurajează vorbitorii mai timizi să își exprime punctul de vedere personal.
Rapoartele post consultare, deși pot să pară un element nesemnificativ în economia organ izării unei consultări publice, au un rol foarte important. Existența lor crește încrederea în utilitatea demersului de participare și în administrația publică. În absența acestor documente apare suspiciunea de „aranjamente oculte”, „manipulare”, ap ar acuzele de formalism , lipsă de interes real față de opinia cetățeanului și ipocrizie. [30, p. 25]
Este important de subliniat faptul că autoritățile administrative pot realiza mai mult decât doar să promoveze prevederi formale, pentru a da posibilitatea de participare a cetățenilor prin diferite forme. În plus, participarea informală nu decurge neapărat din existența unui cadru formal. Pe lîngă adoptarea unor decizii, autoritățile publice trebuie să fie receptive și deschise față de inițiativele cetățenilor și/sau ognanizațiilor. Participarea informală va lua naștere din sentimentul cetățenilor că solicitările lor sunt luate în serios și pot influența sau modifica politicile publice naționale și locale. Participarea cetățenească, deși este esențială în cadrul unei democrații, nu este întotdeauna ușor de realizat. Uneori mai este nevoie și de dorință politică, perseverență și o anumită dispoziție necesară educării atît a autorităților cât și a cetățenilor pe tema responsabilităților ce le revin într-o democrație.
Perfecționarea procesului decizional
Concluzii
Recapitulînd conținutul prezentei teze, afirmăm că participarea cetățenilor la procesele decizionale implică trei tipuri de acțiuni: informare, comunicare și implicare. Comunicarea trebuie sa fie organizată și să funcționeze în dublu sens: de la autoritățile publice către cetățeni și reciproc.
Tehnicile de participare publică reprezintă acele instrumente, metode sau modalități folosite ocazional ori în mod curent de către autoritățile publice, organizațiile neguvernamentale și cetățeni, în scopul îmbunătățirii procesului decizional și a creșterii calității vieții, în orice comunitate.
Consolidarea participării cetățenești și stimularea inițiativelor civice în cadrul comunităților reprezintă obiective primordial democratice, iar măsura investiției în amplificarea participării cetățenilor este măsura interesului pentru democrație.
Este important ca autoritățile să nu se considere entități separate ale comunității, dar să fie cît se poate de transparente în procesul de consultare, reducînd astfel neîncrederea cetățenilor; este necesar ca organizațiile societății civile implicate în consultările publice să conștientizeze responsabilitatea care le revine, să manifeste competență, coerență și reprezentativitate, o capacitate organizatorică semnificativă.
Un stat cu adevărat democratic este sensibil la nevoile și doleanțele cetățenilor, iar accesul la informație și participarea cetățenilor promovează stabilitatea și respectul pentru lege și pentru statul de drept, determină libertatea de exprimare, de asociere și întrunire.
Cu cît cetățenii participă mai activ la procesul de elaborare și adoptare a deciziilor de interes public, cu atît sporește eficiența instituțiilor publice, cu atît mai mult se consolidează democrația și încrederea în autoritățile publice.
Implicarea exclusivă în procesul decizional doar a părților interesate, fără participarea publicului larg, generează pierderea legăturii administrației cu cetățenii.
Participarea cetățenilor la procesul decizional duce la creșterea capitalului social și îmbunătățirea relațiilor din comunitate, la îmbunătățirea calității deciziei și creșterea potențialului de dezvoltare al comunității.
Implicarea publicului la procesele decizionale este o atribuție atît a autorității publice cît și a cetățeanului care trebuie să manifeste curaj, dorință, perseverență de a se implica activ în aceste procese. Instituțiile publice cu toate că legislația prevede mecanisme, drepturi și limitele participări, trebuie să contribuie continuu la încurajarea participării publicului la luarea deciziilor. Conlucrarea dintre sectorul public și cetățeni are efecte pozitive, pe lîngă sporirea gradului de încredere între parteneri, implicare în activități comune, stabilirea parteneriatelor de lungă durată, soluționarea calitativă a problemelor unei comunități, îmbunătățirea imaginii autorității publice, soluționarea mai operativă a problemelor apărute, identificarea unor soluții cu cheltuieli minime cu realizarea în timp scurt, etc.
Creșterea gradului de încredere și implicarea cetățenilor poate fi catalizată de însăși autoritatea publică prin metodele exemplificate în prezenta lucrare, informarea imparțială, corectă și echidistantă, transparență totală în acțiuni și decizii, comunicare. Totuși considerăm că conștientizarea implicării la cetățenii trebuie stimulată atît de autorități cît și cetățeanul individual lasînd la o parte indiferența și lenea.
Participarea la procesele decizionale este unul din principiile statului de drept și ale unei guvernări democratice, posibilități pe care nu le oferă alte forme de conducere precum dictatura, monarhia. Autoritățile publice subtil trebuie să încurajeze cetățenii pentru a participa și a înțelege că implicarea lor în asemenea activități este indispensabilă.
Participarea cetățenească, deși este esențială în cadrul unei democrații, nu este întotdeauna ușor de realizat. Câteodată este necesară voință politică, perseverență și o anumită dispoziție necesară educării atît a autorităților cît și a cetățenilor pe tema responsabilităților ce le revin într-o democrație.
Democrația presupune participarea publicului la viața societății. În lipsa participării este posibil ca guvernarea locală/națională să monopolizeze putere și să-și susțină exclusiv propriile interese. Tocmai din aceste motive, cetățenii au datoria de a le aminti în permanență guvernanților că sunt aleșii și reprezentanții poporului.
Lista bibliografică
Cărți
Almond G. A., Verba S. – Cultura civică – atitudini politice și democrație în cinci națiuni, CEU Press, Editura DuStyle, București, 1996.
Arnstein Sherry R. – A ladder of citiyen participation. AIP Journal. July, 1969.
Bright J. – Speeches on Questions of Public Policy, Compact Edition of the Oxford English Dictionary, 1971.
Centrul „Acces-info” – Participarea cetățenească. Cine? Ce? De ce? Cînd? Unde? Cum?. Ghidul funcționarului. Chișinău, 2011, 164 p.
CeRe – Implicarea cetățenilor – pe scurt. Ghid de participare publică pentru autoritățile publice locale. București, 2008, 38 p.
Chewtynd E., Chewtynd E. – A practical guide to citizen participation in local government in România, București, Editura LGA, 2001.
Eco-TIRAS – Ghidul asupra problemei participării publicului în luarea deciziilor. Chișinău, 2011, 66 p.
Internațional City/Country Management Association Involving Citizens in Community – Decision Making: A Guidebook, Washington DC, 2008, p. 21.
Pierre A. – Citizen participation. Universite de Montreal. Encyclopedic Dictionary of Public Administration.
Trei și mai mulți autori
Bulat V., Arachelov V., Corobceanu S. – Reforma administrației publice centrale în Republica Moldova: evaluarea performanțelor implementării, Chișinău, Editura: Epigraf S.R.L., 2011, 80 p.
Bulat V., Guțuțui V., Spinei I. – Participarea societății la procesul decizional de nivel local. Transparency International Moldova, UNDP Moldova, Chișinău, 2005, 93p.
Hardina D., Mizrahi T., Davis L.E. – Citizen Participation. Encyclopedia of Social Work, 20th Edition, NASW & Oxford University Press, 2008. P. 292-295.
Acte normative internaționale și interne
Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, cu modificări și completări pînă la 20 septembrie 2006. Chișinău, 2008, 56 p.
HG Nr. 72 din 25.01.2000 – despre aprobarea Regulamentului privind antrenarea publicului în elaborarea și adoptarea deciziilor de mediu.
Legea nr. 239 din 13.11.2008 prind transparența în procesul decizional. Publicat: 05.12.2008 în MO Nr. 215-217.
Legea cu privire la Guvern Nr. 64 din 31.05.1990 Publicat 26.09.2002 în Monitorul Oficial Nr. 131-133, art. 1018
Lege pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului Nr. 797 din 02.04.1996 publicat 07.04.2007 în Monitorul Oficial Nr. 50
Lege privind actele normative ale Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice centrale și locale Nr. 317 din 18.07.2003 Publicat 03.10.2003 în Monitorul Oficial Nr. 208-210, art. 783
Lege privind actele legislative Nr. 780 din 27.12.2001 Publicat 14.03.2002 în Monitorul Oficial Nr. 36-38, art. 210
Hotărîre Parlamentului pentru aprobarea Concepției privind cooperarea dintre Parlament și societatea civilă Nr. 373 din 29.12.2005 Publicat 13.01.2006, Monitorul Oficial Nr. 005, art. Nr 55
Publicații electronice
http://en.wikipedia.org/wiki/Tokenism
http://eea.ngo.ro/materiale/ghid_A5_nou.pdf
http://www.sferapoliticii.ro/sfera/136/art07-murgescu.html#_ftn5
http://www.marxists.org/romana/dictionar/d/Democratie.htm
http://www.hotararicedo.ro/files/files/DECLARATIA%20UNIVERSALA%20A%20DREPTURILOR%20OMULUI.pdf
http://primar.md/?a=33&i=35
http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf
http://lex.justice.md/document_rom.php?id=44B9F30E:7AC17731
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311759
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311633
http://particip.gov.md/public/files/strategia/Moldova_2020_ROM.pdf
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=337348
http://www.egov.md/index.php/ro/despre-cge/cronos#.UihAezsweGM
http://www.ce-re.ro/upload/Studiu_final.pdf
http://www.ce-re.ro/upload/Exista_participare_publica_in_Romania_ro.pdf
http://www.planning.org/pas/memo/2007/mar/pdf/JAPA35No4.pdf
Anexe
Anexa Nr. 1
Schema Nr. 1
Nivelele de participare a cetățenilor la procesele decizionale locale
Anexa Nr. 2
Schema Nr. 2
Fazele procesului participativ
Anexa Nr. 3
Schema Nr. 3
Schema implicării cetățenilor în procesele decizionale
Anexa Nr. 4
Schema Nr. 4
Scara participării cetățenilor după Sherry Arnstein
Anexa Nr. 5
Schema Nr. 5
Piramida consultării publice – ipostazele în care se situează membrii societății
Lista bibliografică
Cărți
Almond G. A., Verba S. – Cultura civică – atitudini politice și democrație în cinci națiuni, CEU Press, Editura DuStyle, București, 1996.
Arnstein Sherry R. – A ladder of citiyen participation. AIP Journal. July, 1969.
Bright J. – Speeches on Questions of Public Policy, Compact Edition of the Oxford English Dictionary, 1971.
Centrul „Acces-info” – Participarea cetățenească. Cine? Ce? De ce? Cînd? Unde? Cum?. Ghidul funcționarului. Chișinău, 2011, 164 p.
CeRe – Implicarea cetățenilor – pe scurt. Ghid de participare publică pentru autoritățile publice locale. București, 2008, 38 p.
Chewtynd E., Chewtynd E. – A practical guide to citizen participation in local government in România, București, Editura LGA, 2001.
Eco-TIRAS – Ghidul asupra problemei participării publicului în luarea deciziilor. Chișinău, 2011, 66 p.
Internațional City/Country Management Association Involving Citizens in Community – Decision Making: A Guidebook, Washington DC, 2008, p. 21.
Pierre A. – Citizen participation. Universite de Montreal. Encyclopedic Dictionary of Public Administration.
Trei și mai mulți autori
Bulat V., Arachelov V., Corobceanu S. – Reforma administrației publice centrale în Republica Moldova: evaluarea performanțelor implementării, Chișinău, Editura: Epigraf S.R.L., 2011, 80 p.
Bulat V., Guțuțui V., Spinei I. – Participarea societății la procesul decizional de nivel local. Transparency International Moldova, UNDP Moldova, Chișinău, 2005, 93p.
Hardina D., Mizrahi T., Davis L.E. – Citizen Participation. Encyclopedia of Social Work, 20th Edition, NASW & Oxford University Press, 2008. P. 292-295.
Acte normative internaționale și interne
Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, cu modificări și completări pînă la 20 septembrie 2006. Chișinău, 2008, 56 p.
HG Nr. 72 din 25.01.2000 – despre aprobarea Regulamentului privind antrenarea publicului în elaborarea și adoptarea deciziilor de mediu.
Legea nr. 239 din 13.11.2008 prind transparența în procesul decizional. Publicat: 05.12.2008 în MO Nr. 215-217.
Legea cu privire la Guvern Nr. 64 din 31.05.1990 Publicat 26.09.2002 în Monitorul Oficial Nr. 131-133, art. 1018
Lege pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului Nr. 797 din 02.04.1996 publicat 07.04.2007 în Monitorul Oficial Nr. 50
Lege privind actele normative ale Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice centrale și locale Nr. 317 din 18.07.2003 Publicat 03.10.2003 în Monitorul Oficial Nr. 208-210, art. 783
Lege privind actele legislative Nr. 780 din 27.12.2001 Publicat 14.03.2002 în Monitorul Oficial Nr. 36-38, art. 210
Hotărîre Parlamentului pentru aprobarea Concepției privind cooperarea dintre Parlament și societatea civilă Nr. 373 din 29.12.2005 Publicat 13.01.2006, Monitorul Oficial Nr. 005, art. Nr 55
Publicații electronice
http://en.wikipedia.org/wiki/Tokenism
http://eea.ngo.ro/materiale/ghid_A5_nou.pdf
http://www.sferapoliticii.ro/sfera/136/art07-murgescu.html#_ftn5
http://www.marxists.org/romana/dictionar/d/Democratie.htm
http://www.hotararicedo.ro/files/files/DECLARATIA%20UNIVERSALA%20A%20DREPTURILOR%20OMULUI.pdf
http://primar.md/?a=33&i=35
http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf
http://lex.justice.md/document_rom.php?id=44B9F30E:7AC17731
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311759
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311633
http://particip.gov.md/public/files/strategia/Moldova_2020_ROM.pdf
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=337348
http://www.egov.md/index.php/ro/despre-cge/cronos#.UihAezsweGM
http://www.ce-re.ro/upload/Studiu_final.pdf
http://www.ce-re.ro/upload/Exista_participare_publica_in_Romania_ro.pdf
http://www.planning.org/pas/memo/2007/mar/pdf/JAPA35No4.pdf
Anexe
Anexa Nr. 1
Schema Nr. 1
Nivelele de participare a cetățenilor la procesele decizionale locale
Anexa Nr. 2
Schema Nr. 2
Fazele procesului participativ
Anexa Nr. 3
Schema Nr. 3
Schema implicării cetățenilor în procesele decizionale
Anexa Nr. 4
Schema Nr. 4
Scara participării cetățenilor după Sherry Arnstein
Anexa Nr. 5
Schema Nr. 5
Piramida consultării publice – ipostazele în care se situează membrii societății
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Forme de Participare a Cetatenilor la Procesul Decizional (ID: 106896)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.