Evaluarea Competentei DE Exprimare Orala CU Ajutorul Tehnologiei Informatiei Si A Comunicatiilor LA Clasa Pregatitoare

EVALUAREA COMPETENȚEI DE EXPRIMARE ORALĂ CU AJUTORUL TEHNOLOGIEI INFORMAȚIEI ȘI A COMUNICAȚIILOR LA CLASA PREGĂTITOARE

CUPRINS

REZUMATUL

Capitolul 1

INTRODUCERE

Determinare

Propuneri, ținte

Anticipare

Demersul cercetării

Capitolul 2

LITERATURA DE SPECIALITATE

2.1 Perspective asupra comunicării

2.1.1 Competența comunicării orale

2.1.2 Evaluarea

2.1.3 Evaluarea competenței de comunicare orală

2.1.4 Evaluarea cu ajutorul Tehnologiei Informației și a Comunicațiilor

Capitolul 3

CERCETAREA DIDACTICĂ

3.1. Contextul cercetării

3.2 Profilul grupului țintă

3.3 Ipoteza cercetării

3.4 Descrierea activităților

3.5 Instrumentele și metodele de cercetare

Capitolul 4

REZULTATELE CERCETĂRII

4.1 Analiza rezultatelor

Capitolul 5

CONCLUZII

5.1. Perspective

5.2. Bariere

REFERINȚE

ANEXE

EVALUAREA COMPETENȚEI DE EXPRIMARE ORALĂ CU AJUTORUL TEHNOLOGIEI INFORMAȚIEI ȘI A COMUNICAȚIILOR LA CLASA PREGĂTITOARE

REZUMAT

Lucrarea își propune să cerceteze dacă poate fi îmbunătățită competența de exprimare orală cu ajutorul Tehnologiei Informației și a Comunicațiilor, prin intermediul unor activități realizate la clasa pregătitoare.

Cercetarea s-a desfășurat la clasa pregătitoare, pe parcursul anului școlar 2014-2015, pe o perioadă de 6 luni, din luna octombrie pânâ în luna aprilie, iar elevii au interpretat personaje din diferite povești, având liberatatea să inventeze, improvizeze sau să reproducă replicile personajelor.

Cercetarea didactică pornește de la realizarea unor activități care au ca scop dezvoltarea competenței de exprimare orală fără utilizarea tehnologiei moderne: “Personaje noi în povești vechi”, “Școala de Magie”, “Noi suntem Super-Eroi”, ulterior fiind utilizată Tehnologia Informației și a Comunicațiilor la realizarea activității: “Trăistuța cu povești”.

Activitatea pe care se bazezază cercetarea – “Trăistuța cu povești”- îi antrenează pe elevi să interpreteze personaje din povești, în timp ce sunt filmați/ înregistrați. Îmbunătățirea competenței de exprimare orală se realizează atât cu ajutorul feedback-ului, cât și prin autoevaluare.

La realizarea activității au fost folosite poveștile preferate ale elevilor, care au fost interpretate în timp ce elevii au fost filmați, iar video-urile obținute au fost proiectate după fiecare dialog. Astfel, elevii reușeau de fiecare dată cand reinterpretau să aducă modificări, încât reușeau să participe la dialog fără probleme.

CAPITOLUL 1

DETERMINARE

Tema cercetării este “Evaluarea competenței de exprimare orală cu ajutorul T.I.C (Tehnologiei Informației și Comunicațiilor)” la disciplina “Comunicare în limba română”, la clasa Pregătitoare de la Școala Gimnazială Nr 131, Sector 5, București.

Cercetarea a pornit de la câteva întrebări pe care mi le-am pus când am desfășurat activități care presupuneau interpretare de personaje, discuții libere- dialogul sau monologul.

Am observat că elevii refuzau să comunice, plângeau, adoptau o atitudine revoltată față de aceste activități, mai ales în momentul în care erau solicitați să iasă în fața clasei. Aveam, deci, probleme privind domeniul de comunicare orală (ascultare, vorbire, interacțiune).

Pornind de la aceste observații mi-am pus o serie de întrebări :

Oare ce îi face să plangă pe elevi ?

Întrebările sau temele nu sunt potrivite?

Poate fi evaluată competența orală la clasa pregătitoare?

Cum mă ajută programa ?

Selectând competențele specifice din Programa școlară pentru disciplina „COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ” , aprobată prin ordinul ministrului NR. 3418/ 19.03.2013, am identificat probleme privind :

2. Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare:

2.1 Pronunțarea clară a sunetelor și a cuvintelor în enunțuri simple.

2.3 Participarea cu interes la dialoguri scurte, în situații de comunicare uzuală.

2.4 Exprimarea propriilor idei în contexte cunoscute, manifestând interes pentru cumunicare.

PROPUNERI, ȚINTE

Cercetarea a pornit având în vedere următoarele ținte:

– îmbunătățirea competenței de exprimare orală cu ajutorul T.I.C.

– înțelegerea părtilor unui dialog: vorbitorul, ascultătorul, canalul, codul .

– ascultarea activă a vorbitorului în vederea unui răspuns corespunzător.

– folosirea mijloacelor nonverbale potrivite: contactul vizual, aprobări, zâmbet, mimica întrebătoare;

– folosirea unor mijloace verbale care sa-l ajute pe celălalt să continue dialogul: comentarii sau completări.

– stăpânirea emoțiilor în fața celorlalți colegi.

Prin intermediul acestor activități bazate pe dialog, pe jocul de rol, pe monolog, îmi propun să urmăresc dezvoltarea competenței de comunicare orală , iar elevii să fie motivați să comunice datorită temelor adecvate experieței lor de viață.

Dramatizările au o valoare deosebită în viața și în sufletul copiilor. Consider că este necesar să abordez teme apropiate de interesele vârstei acestora și să le ofer șansa de a cunoaște lumea, de a se cunoaște pe sine și de a se face cunoscuți. Dramatizarea îl face pe copil atât actor, cât și spectator. Dorința copiilor de a interpreta roluri, de a se indentifica cu personajele favorite din povești și de „ a intra în pielea lor” este foarte mare.

Îmi propun să aleg ca suport pentru activități poveștile copilăriei, iar înregistrarea activităților orale, să-i încânte pe elevi, să le capteze atenția, iar la final să reușească să atingă punctele menționate mai sus.

Demersul didactic propune o strategie care să țină pasul cu tehnologia, care să treacă dincolo de viața școlară, să-i pună pe elevi în diferite situații, iar aceștia să înțeleagă prin joc, importanța comunicării orale. Altfel spus, utilizarea elementelor de educație formală în contexte nonformale. Conform lui J. Piaget : “Copilul care se joacă își dezvoltă percepțiile, inteligența, tendința de a-și experimenta instinctele sale sociale” (2005, p. 481)

ANTICIPARE

Rezultatele la care îmi propun să ajung au fost selectate apelând la tehnica lui Walt Disney, tehnică prin care a creat celebrul personaj Mickey Mouse. Este o tehnică destul de simplă, care datează din anii 1920 și presupune separarea lucrurilor pozitive, de cele negative și de cele realiste. Teoria spune că celebrul creator al desenelor animate venea in prima zi îmbracat în doliu, ambientul camerei unde se strangea cu echipa de producție era corespunzător temei și toată ziua se gândeau la lucrurile negative, a doua zi la cele pozitive, iar a treia zi la cele realiste.

Am incercat să folosesc această tehnică și să găsesc calea cea mai bună în vederea atingerii obiectivelor propuse. Diferența a fost că m-am gandit câteva minute la fiecare dintre cele trei părți menționate, dar în zile diferite.

În prima zi am adunat pe hârtie toate lucrurile neagtive despre această cercetare: elevii nu vor învăța, nu vor fi încântați, o sa fie un eșec, tema nu este potrivită, se vor plictisi, nu vor mai fi atașați de mine pentru că îi pun în situații neplăcute, inconfortabile… etc.

A doua zi lucrurile pozitive: cercetarea va fi un succes, elevii vor fi atrași de temă, de faptul că folosesc tehnologia modernă, elevilor le place jocul etc.

A treia zi- lucruile realiste : tehnologia este potrivită, temele de asemenea, există riscul ca unii elevi să nu fie încantați, unii vor înțelege foarte repede ce presupun activitățile, alții mult mai greu…. etc.

În urma acestei analize aticipam faptul că elevii vor fi capabili să prticipe la dialog fără sprijin.

DEMERSUL CERCETĂRII

Cercetarea s-a desfășurat la clasa pregătitoare, pe parcursul anului scolar 2014-2015, pe o perioadă de 6 luni, din luna octombrie pânâ în luna aprilie.

După o perioadă de observare, de aproximativ o lună, am identificat la ora de „Comunicare în limba română” că elevii întâmpină probleme în ceea ce privește domeniul de comunicare orală (ascultare, vorbire, interacțiune).

În luna octombrie am realizat o serie de activități fără să folosesc Tehnologia Informației și a Comunicațiilor, deci fără să folosesc tehnologia necesară pentru prelucrarea (procurarea, procesarea, stocarea, convertirea și transmiterea) informației, prin folosirea computerelor (calculatoarelor electronice).

Am profitat de Haloween și am realizat cea de-a doua activitate- Școala de magie. Un joc prin care am invitat fiecare elev să ne prezinte personajul în care s-a costumat, după care să formeze echipe de câte doi, să inventeze o situație, o discuție pe care să o interpreteze în fața clasei, iar colegii votau cu emoticonuri situația care le-a plăcut cel mai mult.

Cea de-a treia activitate- Noi suntem Super -eroi, a avut loc în ultima săptămâna de școală, înainte de vacanța Sărbătorilor de iarnă, când am invitat-o pe Elsa și un spiriduș al lui Moș Crăciun .

Fiecare elev a avut ca cerință să explice motivul pentru care a ales să fie pictat pe față și să devină eroul/ personajul respectiv.

Cercetarea se bazează pe cea de-a patra activitate- Trăistuța cu povești, fiind cea care s-a desfășurat pe parcursul a patru luni, din luna ianuarie până în luna aprilie și presupune interpretarea personajelor de poveste, înregistrarea activității și corectarea dupa vizionare.

CAPITOLUL 2

LITERATURA DE SPECIALITATE

2.1 PERSPECTIVE ASUPRA COMUNICĂRII

„Oamenii comunică pentru a împărtăși, a pune în comun ceva- informații, experiențe, sentimente sau judecăți de valoare, decizii- sau, pur și simplu, din nevoia de a construi și menține relații de bună înțelegere unii cu alții. Comunicând, le spunem celorlalți cine suntem, ce gândim, ce simțim, ce știm sau ce vrem să aflăm, cum gândim despre ei sau ce am vrea să facă.” .

Comunicarea este realizată cu ajutorul limbajului în forme diferite și cu ajutorul unor coduri diferite.

Comunicarea interpersonală se realizează cu ajutorul unor coduri specifice care sunt limbile naturale. Codul nonverbal (gesturile, mimica) și codul paraverbal (tonul, ritmul vorbirii) sunt la fel de importante în comunicare.

Codul vizual (afișe, reclame) a devenit un loc comun pentru elevii din ziua de astăzi.

Limbajul, ca formă specifică de comunicare verbală interumană este un sistem de comunicare cu ajutorul limbii și este un fenomen individual. Limbajul se învață în procesul de socializare a individului începând din familie și continuând în procesul multiplicării contactelor sociale spontane ale copilului și, de la o anumită vârstă, în mod organizat, în instituția școlară.

Prin comunicarea verbală, cu ajutorul unităților lingvistice- cuvinte, propoziții, fraze- se vehiculează conținutul abstract și generalizat al reflectării realității în conștiință.

Principalele procese elaborate ale limbajului verbal sunt vorbirea și scrierea, audierea și citirea și se formează, prin excelență, în perioada școlarității mici.

Limbajul oral este forma principală a limbajului verbal și este intens folosit în activitatea didactică. Prin vorbire are loc codarea mesajelor și producerea semnalelor verbale sonore. Cea mai simplă și ușoară formă a limbajului vorbit este dialogul. Acesta presupune alternanța de intervenții, partenerii schimbându-și continuu rolurile de emițător și receptor. Întrebările și răspunsurile, completările, sprijinul pe mimică, gestică, intonație susțin dialogul și-i dau un caracter viu, antrenant.

Comunicarea nonverbală este un sistem concret, perceptual sau imagistic prin care sporește accesibilitatea și operaționalitatea decodificării mesajului. În comunicarea pedagogică, două categorii de limbaje nonverbale au pondere mai însemnată : cea audio-vizuală și limbajul trupului. Cu ajutorul audio-vizualului, materializat în înregistrări audio, filme, planșe, ilustrații, elevii vin în contact perceptiv cu obiecte și fenomene pe care nu le pot cunoaște din experienșă proprie.

Limbajul trupului însoțește limbajul vorbit, îl întărește, întregește și prelungește semnificația cuvintelor. Este reprezentat de mimică, gestică, pantomimică, ținută fizică, mișcare și, în general, de toate expresiile corporale care pot fi percepute vizual. Comunicarea nonverbistic prin care sporește accesibilitatea și operaționalitatea decodificării mesajului. În comunicarea pedagogică, două categorii de limbaje nonverbale au pondere mai însemnată : cea audio-vizuală și limbajul trupului. Cu ajutorul audio-vizualului, materializat în înregistrări audio, filme, planșe, ilustrații, elevii vin în contact perceptiv cu obiecte și fenomene pe care nu le pot cunoaște din experienșă proprie.

Limbajul trupului însoțește limbajul vorbit, îl întărește, întregește și prelungește semnificația cuvintelor. Este reprezentat de mimică, gestică, pantomimică, ținută fizică, mișcare și, în general, de toate expresiile corporale care pot fi percepute vizual. Comunicarea nonverbală trebuie să fie în concordanță cu mesajele verbale.

Comunicarea paraverbală însoțește și ea comunicarea verbală și se referă la modul cum sunt folosite cuvintele, transformând dialogul obișnuit în instanță modelatoare. Intonația, debitul, ritmul, forța și stilul exprimării au puternice implicații afective.

„Comunicarea este definită și percepută din două perspective :

În teoria informației, comunicarea este definită ca proces de transmitere a unui mesaj de la o sursă la o destinație, folosindu-se un anumit cod și un anumit canal.

Există teorii care pun în evidență faptul că, în realitate, comunicarea nu este o activitateunidirecțională (dinspre emițător spre destinatar) sau liniară (expresie a unei relații de tip cauză-efect), manifestările de la fiecare dintre cei doi poli (emitere, receptare) aflându-se în strânsă interdependență. Din această perspectivă comunicarea este negociere și schimb de idei, conducând către înțelegere și producere de sens.”

Cea de-a doua perspectivă este cea care se pliază pe modelul comunicativ-funcțional al disciplinei, unde comunicarea trebuie exersată în vederea exprimării gândurilor și ideilor în mod coerent, dar și pentru a-i înțelege pe ceailalți.

Dintre modelele comunicării mă opresc la modelul lui Roman Jakobson, care asociază fiecărui parametru al situației de comunicare o anumită funcție a limbajului, conform schemei :

CONTEXT

funcția referențială/ denotativă/ cognitivă

EMIȚĂTOR–––––––––––––-MESAJ––––––––––-RECEPTOR

funcția expresivă/ emotivă funcția poetică/estetică funcția conativă/de apel

COD CANAL/ CONTACT

funcția metalingvistică funcția fatică

Mesajul reprezintă semnalul pe care emițătorul le transmite către receptor. Pentru a fi înțeles, mesajul trebuie să fie construit din elemente pe care să le cunoască atâtemișătorul cât și receptorul.

Codul face referire la tipul de semnale utilizat: lingvistic (oral sau scris), gestual, vizual, sonor.

Canalul reprezintă mediul prin care mesajul ajunge de la emițător spre receptor: aerul prin care circulă vocea în comunicarea orală, scrisoarea, telegrama,biletul – în comunicarea scrisă, telefonul, faxul, internetul (poșta electonică). Canalul poate fi bruiat prin : scris neciteț sau zgomote.

COMPETENȚA DE COMUNICARE ORALĂ

„Activitățile de comunicare orală din cadrul lectiilor de comunicare în limba română contribuie la rafinarea capacităților de exprimare orală și la formarea unei atitudini comunicative (tolerață, ascultare, cooperare, încurajare).”

Lecțiile de comunicare au scopul de a dezvolta competențele de comunicare orală ale elevilor prin tipuri variate de activități, care presupun interacțiuni diverse (elev-profesor, elev-elev, elev- grup mic ) și sarcini de lucru concrete (dialog, monolog, povestire, exprimarea unui punct de vedere etc.)

Este recomandat ca formarea competenței orale să se facă pas cu pas , iar profesorul / învățătorul trebuie să ofere fiecărui elev șansa de a exersa comunicarea orală, apoi sarcinile de lucru să fie diversificate și stimulative, să poată urmări progresul elevilor în domeniul comunicării orale și, de asemenea, să poată oferi feedback elevilor privitor la modul în care își îndeplinesc rolurile specifice comunicării orale (vorbitor, ascultător, observator).

Elevii vor putea folosi ceea ce au învățat în orele de comunicare orală în orele dedicate tuturor disciplinelor, dar și pentru că acesta este principalul mijloc prin care avem acces la cunoașterea lumii. Prin implicare activă, elevii câștigă încredere și stimă de sine.

„Competența de comunicare orală reprezintă ansamblul de cunoștințe, capacități și atitudini pe care le mobilizăm pentru a recepta și produce mesaje orale.”

Există două accente specifice comunicării orale :

Competența de comunicare orală are în vedere doar receptarea și producerea mesajelor orale.

Utilizează, în plus, față de comunicarea scrisă, mijloace nonverbale și paraverbale de comunicare.

Competența de comunicare orală poate fi dezvoltată cu ajutorul activităților care presupun activarea ambelor procese: jocul de rol, discuții, prezentările urmate de întrebări.

În cadrul acestor activități, elevii trebuie să exerseze atât ascultarea activă, cât și formularea unor întrebări sau a unui răspuns ori formularea unei idei noi.

În funcție de aria în care se situează, activitățile pot fi clasificate astfel :

activitățile de comunicare socială (aria socială)

activitățile de comunicare pentru învățare (aria cunoașterii), pun accentul pe modul în care comunicarea îi ajută pe elevi să obțină informații, pe baza cărora să tragă concluzii pe o anumită temă.

activitățile bazate pe texte scrise (aria de specialitate) sunt cele pentru care elevii folosesc material scris, pregătit anterior.

Activitățile de comunicare socială fac referire la relaționarea cu receptorul în contexte cotidiene. Este tipul de comunicare cel mai întâlnit în viața de zi cu zi, prin care se cunosc persoane și se stabilesc relații interumane.

Lecția de comunicare orală trebuie să conțină neapărat o activitate care să implice care să implice cât mai mulți elevi în exersarea comunicării orale.

EVALUAREA

Viața școlii stă sub semnul valorii și valorizării. Nimic din ceea ce se petrece în acest spațiu nu scapă exercițiului axiologic de atribuire a unor valori. Semnificarea și evaluarea reprezintă un moment esențial al „lanțului” didactic. Cum acțiunea didactică este premeditată și vizează atingerea unor scopuri, este firesc ca cineva să se intereseze dacă ceea ce trebuia făcut a fost făcut.

„Sensul termenului evaluare îngăduie diferite conotații, în funcție de realitățile educaționale de care încearcă să dea seamă: evaluarea sistemului, cea a instituției de învățământ, evaluarea programelor, a profesorilor, a elevilor etc. În același timp, fiecare teoretician poate să imprime acestui termen semnificații destul de diverse. Gérard Scallon, de pildă, distinge trei mari planuri de semnificație epistemică pentru verbul „a evalua”:

a) a concepe o procedură de evaluare;

b) a face practic o evaluare;

c) a exprima o evaluare” (1988, p. 12).

„Evaluarea școlară este procesul prin care se delimitează, se obțin și se furnizează informații utile, permițând luarea unor decizii ulterioare. Actul evaluării presupune trei momente relativ distincte: măsurarea, aprecierea rezultatelor școlare și adoptarea măsurilor ameliorative.

Măsurarea consecințelor instruirii constă în operația de cuantificare a rezultatelor școlare, respectiv de atribuire a unor simboluri exacte unor componente achiziționale, prin excelență calitative. Măsurarea presupune o determinare obiectivă, prin surprinderea riguroasă a unor achiziții și nu implică formularea unor judecăți de valoare. Măsurarea ține, mai mult, de dimensiunea „impersonală” a educatorului. Așa se explică faptul că, în acest act, poate fi implicată satisfăcător mașina de evaluat.

Aprecierea școlară sau evaluarea propriu-zisă constituie emiterea unei judecăți de valoare, semnificarea unui rezultat observabil sau măsurabil într-un cadru de referință axiologic.

Adoptarea de măsuri ameliorative implică actele decizionale privind perfecționarea și potențarea procesului de predare-învățare prin măsuri sincronice sau succesive actului evaluativ.

Concursul presupune confruntare, luptă, întâlnire și concurență între persoane ce cred a avea o anumită competență într-o direcție a formării. Concursul este o etapă inițială de evaluare și are un caracter pronunțat selectiv. El joacă un rol prognostic și de decizie, privind traseul ulterior al candidatului. Concursurile se pot edita fie la începutul unui ciclu de școlarizare (vezi concursul de admitere în facultate), fie la trecerea dintr-un ciclu de învățământ în altul, în zona monoobligatorie a sistemului școlar (din ciclul primar în cel gimnazial, de pildă).”

„Concursul are un caracter predictiv. Probele de concurs apelază la relevarea unor:

cunoștințe acumulate în domeniul specialității sau domenii conexe, care au valoare operațională pentru profilul vizat;

aptitudini și interese;

abilități (tehnice, de execuție etc.), în cazul domeniilor aplicative.” ( Radu, 1999, p.109).

Evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoștințelor sau ca mijloc de măsurare obiectivă, ci ca o cale de perfecționare, ce presupune o strategie globală a formării. Operația de evaluare nu este o etapă supraadăugată ori suprapusă procesului de învățare, ci constituie un act integrat activității pedagogice. Evaluarea constituie o ocazie de validare a justeței secvențelor educative, a componentelor procesului didactic și un mijloc de delimitare, fixare și intervenție asupra conținuturilor și obiectivelor educaționale.

EVALUAREA COMPETENȚEI DE COMUNICARE ORALĂ

În uma activităților dintr-o oră de comunicare orală, elevii afirmă, de obicei, că au fost pe placul lor, că le-au plăcut, dar, în lipsa unui moment de reflecție sau de evaluare, nu reușesc să spună ce au învățat în ora respectivă. Motiv pentru care, evaluarea are un rol important în cadrul lecției de comunicare orală, pentru că așa elevii reușesc să înțeleagă ce achiziții (deprinderi, cunoștințe, atitudini) au urmărit activitățile lecției.

Evaluarea constituie o activitate de colectare, organizare și interpretare a datelor obținute prin intermediul instrumentelor de evaluare, în scopul:

emiterii unei judecăți de valoare asupra rezultatelor măsurării;

adoptării unei decizii educaționale, fundamentale pe concluziile desprinse din interpretarea și aprecierea rezultatelor.

Proba orală reprezintă cea mai utilizată metodă de evaluare în învățământul primar și preșcolar, având următoarele avantaje:

Interactiunea directă învățătoare-elev;

Flexibilitatea modului de evaluare: posibilitatea de a alterna întrebările în funcție de calitatea răspunsurilor;

Formularea, de către elev, a unor răspunsuri libere, fără a le structura;

Justificarea răspunsurilor;

Evaluarea componentei afectiv-atitudinale.

Proba orală în ceea ce privește învățământul primar are următoarele limite:

Validitatea și fidelitatea scăzute;

Evaluare individuală;

Influența unor factori suplimentari: emoție, frică, nervozitate, timiditate, etc.

Durata evaluării mai mare, atunci când numărul de elevi este mare.

Avantajul evident al acestei metode constă în aceea că evaluarea devine și o activitate de învățare, de corectare, de întărire, de sistematizare, de aplicare a cunoașterii captate de elevi. Aceștia nu rămân simple „obiecte” constatative, de la care plecând se emit judecăți, ci devin ființe care se reconvertesc valoric în prezența și sub auspiciile unei instanțe mature – profesorul, care – în definitiv – rămâne responsabil de ceea ce „știu” sau „nu știu” elevii la un moment dat. Evaluarea orală recuperează cel mai pregnant naturalitatea și normalitatea unei relații specific umane.

„ Cercetările recente arată că o evaluare eficientă a competențelor de comunicare orală se realizează atunci când profesorul practică observarea atentă și regulată a comportamentului elevilor. Profesorul adună observații despre felul în care elevii ascultă, înregistrează, reflectează asupra a ceea ce aud, despre felul în care vorbesc, prezintă, discută unii cu alții, pentru a urmări progresul și pentru a lua decizii despre viitoarele strategii și activități pe care le poate folosi în clasă.”

Activitatea de evaluare este îngreunată în momentul în care colectivul unei clase despășește numărul de 20 de elevi pentru că fiecare dintre elevi trebuie să aibă cât mai multe șanse să exerseze comunicarea orală.

Dificultatea evaluării comunicării orale, comparativ cu evaluarea competenței de redactare sau de lectură, vine din faptul că nu avem dovada scrisă pe baza căruia să putem trage concluzii. De aici și necesitatea creării unui sistem pentru înregistrarea activităților.

Instrumente care pot fi folosite pentru a evalua comunicarea orală:

înregistrări ale secvențelor de comunicare orală;

fișe de evaluare (grile de evaluare a construirii unui dialog, monolog);

fișe de autoevaluare (oferă elevilor ajutor la identificarea punctelor tari și a celor slabe);

realizarea profilului de vorbitor/ ascultător al fiecărui elev din clasă.

Feedback-ul este fundamental, ajutându-l pe învățător/ profesor să stabilească o bună relație de comunicare cu elevii, după ce au fost stabilite regulile :

Ascultăm cu atenție până la capăt fără să ne supărăm și încercăm să nu avem o atitudine defensivă;

Verificăm dacă am înțeles mesajul corect ;

Cerem exemple daca nu ne sunt oferite;

Să răspundem celui care ne oferă feddback, multumindu-i sau venind cu explicații suplimentare în vederea susșineii unui alt punct de vedere.

Astfel, elevii învață cum să primească feedback-ul colegilor și al profesorului, în așa fel încât observațiile să fie folosite pentru îmbunătățirea competenței de comunicare orală.

Evaluarea propriu-zisă se realizează pe baza unei grile concepute de învățător/profesor și urmărește, în primul rând, aspectele exersate în lecție, și anume: comportamentul nonverbal, coerența.

Componenta paraverbală ține de atributele vocii, de intonație, de ritmul vorbirii, de volumul vocii, de maniera în care sunt pronunțate cuvintele, de pauzele în vorbire.

„ Comunicarea verbală, cea nonverbală și cea paraverbală au funcții diferite, uneori în același timp, alteori separat. Toate sunt importante în comunicare și, de aceea, este bine ca elevii să înțeleagă cum funcționează aceste elemente în comunicare, să analizeze modul în care le folosesc ceilalți și să exerseze ei înșiși diferite modalități de a exprima, de exemplu, bucuria, îndoiala, tristețea, teama, prin folosirea elementelor verbale, nonverbale și paraverbale.”

Autoevaluarea permite elevilor să-și determine în condiții de autonomie, eficiența activităților realizate.

În cercetarea privind dezvoltarea comunicării orale cu ajutorul tehnologiei informației comunicării, autoevaluarea este reprezentată de momentul în care elevii se ascultă și privesc imaginile cu momentul în care u interpretat personajul de poveste , oferind posibilitatea autoaprecierii verbale și în consecință: autocorectarea sau corectarea reciprocă, aprecierea obiectivă a personalității.

Aprecierea rezultatelor școlare se materializează, de cele mai multe ori, prin notare. Notarea este un act de atașare a unei etichete, a unui semn, la un anumit rezultat al învățării. Nota este un indice care corespunde unei anumite realizări a randamentului școlar.

G. de Landsheere definește nota ca fiind „aprecierea sintetică ce traduce evaluarea unei performanțe în domeniul învățământului” (1975, p. 13).

Din puctul de vedere al lui Vasile Pavelcu, nota poate îndeplini mai multe funcții:

– rol de informare (pentru elevi, părinți, profesori);

-rol de reglare a procesului de învățare, valoare educativă – datorită interiorizării aprecierii – catalizator al unui nivel optim al aspirațiilor elevului;

– rol terapeutic (dinamizator pentru anumite cazuri – prin acordarea de puncte „în plus”);

– rol patogen, întrucât nota induce stres și disconfort psihic elevului, mai ales în situațiile de insucces. (1976, p. 24)

Aprecierea școlară, ca atribuire a unei judecăți de valoare, se face fie prin apelul la anumite expresii verbale, fie prin folosirea unor simboluri. Aprecierea verbală este des utilizată și are un rol dinamizator, călăuzitor în învățarea școlară.

Aprecierea se poate realiza în mai multe feluri:

aprecierea verbală sau propozițională;

aprecierea prin simboluri: numerice; literale; cu ajutorul culorilor sau prin calificative.

Notarea prin culori se realizează mai ales la copiii mici, culoarea impresionând mai mult mai ales că aceasta poate fi asociată și cu diferite forme geometrice sau figurative (flori, păsări, fluturi etc.). Într-o anumitp perioadă, notarea prin culori s-a materializat și în învățământul nostru superior.

Aprecierea verbală se exprimă prin intermediul limbajului verbal și cuprinde o gamă variată de exprimări valorice (laudă, mustrare, acord, dezacord, bine, corect, inexact bravo! etc.). Acest mod de apreciere nu este prea exact, dar induce, prin mesajele evaluative, anumite stări de satisfacție sau insatisfacție la elevi.

2.1.4 EVALUAREA CU AJUTORUL TEHNOLOGIEI INFORMAȚIEI ȘI A COMUNICAȚIILOR

“Lumea contemporană reprezintă o permanentă provocare pentru educație. Existența societății și a fiecărui individ în parte, capătă un ritm din ce în ce mai alert, devine tot mai marcată de necesitatea cunoașterii rapide,complete și corecte a realității înconjurătoare.

Aceasta duce inevitabil, la creșterea volumului de informații ce trebuie analizat, la necesitatea stocării și prelucrării acesteia, deci la necesitatea utilizării calculatorului atât în viața de zi cu zi cât și în procesul instructiv-educativ.

Tehnologiile digitale nu trebuie să reprezinte o simplă adăugare în planul de învățământ, ele trebuie să fie integrate deplin „în serviciul educației” la toate nivelurile sistemului școlar. Actorii educaționali trebuie să fie formați pentru a face față schimbării, incertitudinii și inovării. Complexitatea crescută a școlilor și mediilor de învățare de astăzi sugerează nevoia realizării într-o nouă manieră a activităților educaționale.”

Introducerea în școală a Internetului și a tehnologiilor moderne duce la schimbări importante în procesul de învățământ. Astfel, actul învățării nu mai este considerat a fi efectul demersurilor și muncii profesorului, ci rodul interacțiunii elevilor cu calculatorul și al colaborării cu profesorul.

Această schimbare în sistemul de învățământ vizează următoarele obiective :

1. Creșterea eficienței activităților de învățare

2. Dezvoltarea competențelor de comunicare și studiu individualâ

“Utilizarea calculatorului are numeroase avantaje :

1. Stimularea capacității de învățare inovatoare, adaptabilă la condiții de schimbare socială rapidă;

2. Consolidarea abilităților de investigare științifică;

3. Conștientizarea faptului că noțiunile învățate își vor găsi ulterior utilitatea;

4. Creșterea randamentului însușirii coerente a cunoștințelor prin aprecierea imediată a răspunsurilor elevilor;

5. Întărirea motivației elevilor în procesul de învățare

6. Stimularea gândirii logice și a imaginației

7. Introducerea unui stil cognitiv, eficent, a unui stil de muncă independent;

8. Instalarea climatului de autodepășire, competitivitate;

9. Mobilizarea funcțiilor psihomotorii în utilizarea calculatorului;

10. Dezvoltarea culturii vizuale;

11. Formarea deprinderilor practice utile;

12. Asigurarea unui feed-back permanent, profesorul având posibilitatea de areproiecta

activitatea în funcție de secvența anterioară;

13. Facilități de prelucrare rapidă a datelor, de efectuare a calculelor, de afișare a rezultatelor, de realizare de grafice, de tabele;

14. Asigură alegerea și folosirea strategiilor adecvate pentru rezolvarea diverselor

aplicații;

15. Dezvoltă gândirea, astfel încât pornind de la o modalitate generală de rezolvare a unei probleme, elevul își gaseste singur răspunsul pentru o problemă concretă;

16. Asigură pregătirea elevilor pentru o societate bazată pe conceptul de educație permanentă (educația de-a lungul întregii vieți);

17. Determină o atitudine pozitivă a elevilor față de disciplina de învățământ la care este utilizat calculatorul și față de valorile morale, culturale și spirituale ale societății;

18. Ajută elevii cu deficiențe să se integreze în societate și în procesul educațional.”

De asemenea, calculatorul este extrem de util deoarece simulează procese și fenomene complexe pe care nici un alt mijloc didactic nu le poate pune atât de bine în evidență, așa cum se înțelege și dintr-un vechi proverb chinezesc : “O imagine înlocuiește o mie de cuvinte”. Astfel, sunt oferite elevilor, modelări, justificări și ilustrări ale conceptelor abstracte, ilustrări ale proceselor și fenomenelor neobservabile sau greu observabile din diferite motive. Permite realizarea unor experimente imposibil de realizat practic, datorită lipsei materialului didactic, a dotării necorespunzătoare a laboratoarelor școlare sau a pericolului la care erau expuși elevii și profesorul.

La nivel european, există nenumărate proiecte care vizează utilizarea noilor tehnologii în învățământ. Pentru a vedea ce este faciliat și posibil prin tehnologie sau ceea ce este făcut mult mai dificil, este necesar să analizam fiecare dintre variante. Punctul de plecare este constituit de metodele tradiționale de evluare, care sunt preluate și validate în mediul tehnologic.

“Avantajele utilizării calculatorului și Internetului în evaluare au fost enunțate de diferiți cercetători și practicieni (Bennett, 2003; Raikes & Harding, 2003; Greenwood, Cole, McBride, Morrison, Cowan, & Lee, 2000) și includ costuri administrative scăzute, adaptare crescută la caracteristicile individuale ale elevilor și mai puțină muncă din partea profesorilor. Problemele care se pun constau în aspectele privind eficiența evaluărilor cu ajutorul computerului, precum și cele privind relația dintre modalitatea de evaluare și comportamentul elevilor evaluați.” (http://www.elearning.ro/modalitati-de-utilizare-a-tic-pentru-evaluarea-studentilor)

Comparând aspectele evaluării cu ajutorul noilor tehnologii și aspectele evaluării tradiționale, etapele care sunt mai avantajate de utilizarea noilor tehnologii sunt administrarea testelor și analiza rezultatelor obținute. (Harvey, 1999, p.17).

Unii cercetători se întreabă dacă elevii sunt pregătiți îndeajuns pentru a putea face față cu succes unei evaluări online sau pe calculator (Hanrahan și Isaacs, 2001, McDowell și Sambell, 1999). Alții pun sub semnul întrebării echilibrul dintre inovațiile în evaluarea studenților și pregătirea cadrelor didactice pentru a implementa în practică aceste inovații (Segers și Dochy, 2001, Savin-Baden, 2004).

Evaluarea cu ajutorul Tehnologiei Informației și Comunicării poate fi realizată în diverse moduri. Principalele puncte între evaluarea elevilor și utilizarea noilor tehnologii sunt:

Elevii pot fi evaluați printr-un test scris, pe care îl rezolvă pe calculator;

Testul poate fi salvat pe calculatorul pe care lucrează elevul;

Se poate reveni succesiv, pe măsură ce elevul progresează în materialul de studiu;

Testul poate fi dat pe Internet, opțiunile studentului sunt înscrise automat într-o bază de date și se poate calcula punctajul;

Rezultatele pot fi consultate oricând de către profesor sau de elev;

Elevii pot să elaboreze o lucrare sau să dezvolte un proiect pe care îl vor prezenta utilizând un calculator și un videoproiector, mai mult decât atât, lucrarea sau proiectul pot fi trimise prin email cadrului didactic și colegilor;

Doar o etapă din evaluare – analiza rezultatelor – se face cu ajutorul calculatorului:

evaluatorul înscrie datele obținute din evaluări în baze de date, pentru stocare, prelucrări statistice, comparații, ameliorarea predării, intervenții precise pentru ameliorarea performanțelor.

Conform platformei http://www.elearning.ro/ , există nenumărate proiecte la nivel european care vizează utilizarea noilor tehnologii în învățământ. Școli, Universități și centre de cercetare din Uniunea Europeană colaborează pentru creșterea calității procesului didactic, pentru o competitivitate sporită la nivel internațional, pentru dezvoltarea competențelor personalului didactic, pentru îmbunătățirea mecanismelor administrative și legislative în vederea încurajării dezvoltării domeniului elearning.

Preocuparea pentru inovație în domeniul testării și măsurării performanțelor este demonstrată de experiențele de evaluare cu utilizarea TIC din diverse țări.

Majoritatea școlilor și universităților din Uniunea Europeană au implementat cel puțin un sistem de elearning, în cadrul căruia există posibilitatea evaluării online a elevilor/ studenților. De remarcat, faptul că în țări precum Marea Britanie și Danemarca există ghiduri pentru evaluare (sau coduri de practică în evaluare) destinate utilizării la nivel național, care includ un capitol despre evaluarea elevilor cu ajutorul noilor tehnologii, mergând chiar până la specificații care privesc modul de construire a itemilor din teste, dar și aspectul testului.

Spania reprezintă un model european pentru școlile și universitățile care încearcă să facă trecerea către activități didactice cu utilizarea Tehnologiei și Iformației Comunicării.

De exemplu, Universitatea Deschisă din Catalunia (UOC) are o tradiție îndelungată în ceea ce privește învățământul la distanță și o reputație în domeniul elearning câștigată prin participarea în proiecte europene de cercetare în domeniu. Câteva programe de studii ale UOC se desfășoară în întregime online, printre care se numără și două programe de studii masterale, deschise pentru participare tuturor studenților din lume. În cadrul acestor programe, evaluarea studenților se face exclusiv online, fiind o evaluare continuă bazată pe elaborarea de proiecte și eseuri în echipe de studiu sau individual.

În Marea Britanie, guvernul a lansat în 2005 un document de politică cu numele „Towards an e-learning strategy”, cu propuneri structurale și pedagogice care să constituie un model pentru învățământ. În ceea ce privește evaluarea elevilor cu ajutorul TIC, potențialul noilor tehnologii este subliniat, însă recomandările merg către depășirea simplei utilizări a testelor cu răspunsuri multiple, merg către strategii de evaluare mai complexe și mai utile pentru parcursul de învățare al elevilor.

În Slovenia,Universitatea din Liubliana și în Bulgaria, Universitatea Veliko Turnovo, Universitatea Tehnică din Sofia, Universitatea “Angel Kanchev” din Russe, Academia de Medicină din Sofia, precum și Universitatea Virtuală din Bulgaria în cadrul platformei de elearning dezvoltată pentru a livra cursurile la distanță, pune la dispoziția studenților înscriși o serie de teste de autoevaluare (instrumentul Q-mark, constând într-o bază de date cu itemi de evaluare standardizați). Testele disponibile (cu itemi de tip alegere multiplă) furnizează feedback imediat. Notele finale constau într-o medie a rezultatelor la testele online cu rezultatele la examene susținute în manieră tradițională.

În Lituania, Tehnologiile Informației și Comunicării constituie o parte importantă a conținutului formării inițiale a cadrelor didactice și include elemente de evaluare.
În ce privește evaluarea studenților, acestora li se cere frecvent să alcătuiască un proiect pe care să îl prezinte utilizând TIC.” (http://www.elearning.ro/modalitati-de-utilizare-a-tic-pentru-evaluarea-studentilor)

Bazându-se pe argumentul dezvoltării și încurajării practicilor eficiente și calității în învățământ, în Suedia au fost integrate în ultima decadă noile tehnologii pentru predare, învățare și evaluare. În ceea ce privește evaluarea competențelor, accentul a fost pus pe evaluarea de tip formativ, pe evaluare divergentă și pe utilizarea feedback-ului obținut prin evaluare. O serie de proiecte au marcat evoluția utilizării noilor tehnologii în evaluare: DISTUM (Swidish Distance Education Authority) a derulat un proiect finanțat de Comisia Europeană – “Internet based assessment in distance education” – care a vizat introducerea evaluării bazate pe TIC a studenților, identificarea avantajelor și dezavantajelor, precum și stabilirea impactului evaluărilor frecvente asupra atitudinii studenților față de studiu. Rezultatele proiectului au fost:

Studenții sunt mai motivați atunci când desfășoară activități de studiu utilizând noile tehnologii.

Tehnologiile online de evaluare a studenților folosite în proiect au potențial de feedback mult mai mare decât a putut fi utilizat de echipa de proiect.

Cadrelor didactice li se pare dificilă distincția dintre testare și evaluare.

Testarea și evaluarea sunt practici culturale.

Practicile de evaluare ridică semne de întrebare în privința a ce contează ca „știință/ a ști” sau „cunoaștere/ cunoștințe” într-o anumită cultură (knowledge or knowing).

În cazul evaluării se elimină subiectivitatea umană, elevul fiind protejat de capriciile profesorului. Poate chiar să se autoevalueze singur. Este redusă starea de stres și emotivitatea elevilor, există posibilitatea evaluării simultane a mai multor elevi cu nivele de pregătire diferite, deoarece testele de evaluare sunt realizate, de asemenea, pe nivele de dificultate diferite. Se pot realiza recapitulări, sinteze, scheme atractive, animate care să ducă la reținerea mai rapidă a informației esențiale. Se pot realiza jocuri didactice în scopul aprofundării cunoștințelor și dezvoltării abilităților practice sau în scopul îmbogățirii acestora, proiecte, portofolii, pagini html. Elevii pot realiza pagini web de prezentare a școlii, a orașului, a țării (cu obiective turistice), a culturii, obiceiurilor și tradițiilor poporului român, a materialelor didactice elaborate de ei și de profesorii lor, de informare (subiecte și bareme de corectare pentru diferite examene și concursuri școlare, manifestări științifice și cultural artistice, cărți și reviste școlare, cursuri de pregătire și perfecționare pentru elevi și pentru profesori, grafice de desfășurare a olimpiadelor și examenelor, documente oficiale, forum de discuții, note ale elevilor și date despre activitatea lor în școală, anunțuri și mică publicitate, statistici realizate de elevi pe diverse teme, mesaje, cursuri opționale, facultăți și colegii).

CAPITOLUL 3

CERCETAREA DIDACTICĂ

3.1 CONTEXTUL CERCETĂRII

Subiectul cercetării mele didactice este „Evaluarea competenței de exprimare orală cu ajutorul Tehnologiei informației și a comunicațiilor”, cu aplicare la disciplina „Comunicare în limba română”.

Scopul cercetării este de a îmbunătăți competența de exprimare orală cu ajutorul T.I.C. , prin intermediul activităților de prezentare a unui personaj, de inițiere a unui dialog, de dramatizare a personajelor.

Rezultatele pe care le aștept sunt din perspectiva comunicării orale și a elementelor paraverbale, astfel încât elevii să știe cum să inițieze un dialog, să aibă o atitudine dezinhibată atunci când interpretează un personaj.

Cercetarea didactică s-a desfășurat cu elevii clasei pregătitoare, de la Scoala Gimnazială Nr. 131, Sector 5, București, în perioada 15 octombrie 2014 – 10 aprilie 2015, în anul școlar 2014-2015.

3.2 PROFILUL GRUPULUI ȚINTĂ

Unitatea de învățământ unde am desfășurat activitatea este și școala unde sunt învățătoare, la clasa pregătitoare D, Școala Gimnazială Nr.131 din București.

Clasa „Pregătitoare D” este formată din 21 de elevi, dintre care 7 fete și 14 baieti, cu vârste cuprinse între 6 și 8 ani. Nivelul clasei este unul bun, părinții elevilor colaborează foarte greu cu școala, fiind considerată, din cauza problemelor cauzate o „ clasă dificilă”.

La începutul anului majoritatea conflictelor gravitau în jurul acestei clase, părinții considerau că li se cuvine totul, că instituțiile statului asigura atât materialele auxiliare cât și materiale pentru alte activități. După nenumărate ședințe în care atât eu, cât și domnul director le-am explicat ce presupun aceste materialele auxiliare, cu ce este ajutată această școala de către primărie, am reușit, după primul semestru să obținem susținerea și colaborarea părinților.

Cercetarea mea a început după o lună de la începerea anului școlar, am identificat la ora de „Comunicare în limba română” că elevii întâmpină probleme în ceea ce privește domeniul de comunicare orală (ascultare, vorbire, interacțiune), deși ne cunoșteam destul de bine, iar elevii erau atașați de mine.

Am analizat foarte bine situația și m-am gandit să realizez un plan de acțiune prin care să-i ajut pe elevi să-și dezvolte capacitatea de comunicare orală în diverse situații, alegând o cale mai accesibilă și apropiată de interesele acestora.

Pe baza planului de acțiune, am realizat activități care să corespundă vârstei și să fie cât mai atractive pentru aceștia.

Evaluarea a fost sumativă, fiecare elev fiind notat după fiecare activitate, deși erau activități pe perechi sau în grup.

3.3 IPOTEZA CERCETĂRII

Premisa cercetării mele didactice a fost că, dacă utilizăm T.I.C în spirijnul evaluării competenței de exprimare orală la clasa pregătitoare, elevii își vor corecta greșelile de exprimare dialogată, elementele paraverbale și de intonație.

Observând atitudinea elevilor atunci când aveau ca cerință să realizeze un dialog sau un monolog, m-am gândit să propun activități diferite care să-i motiveze.

Alegerea evaluării cu ajutorul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor a fost pentru a ține pasul cu elevii, care sunt diferiți de generațiile anterioare. Majoritatea, mai ales în mediul urban, au deja ca rutină folosirea internetului, a rețelelor de socializare de tip Yahoo, Skype sau Facebook. Acest mod de comunicare se face simțit și în modul lor de a învăța sau de a-și petrece timpul liber.

3.4 DESCRIEREA ACTIVITĂȚILOR

Cercetarea s-a desfășurat la clasa pregătitoare, pe parcursul anului scolar 2014-2015, pe o perioadă de 6 luni, din luna octombrie pânâ în luna aprilie.

După o perioadă de observare, de aproximativ o lună, am identificat la ora de „Comunicare în limba română” că elevii întâmpină probleme în ceea ce privește domeniul de comunicare orală (ascultare, vorbire, interacțiune).

Urmărind și analizând competențele specifice din Programa școlară pentru disciplina „COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ” , aprobată prin ordinul ministrului NR. 3418/ 19.03.2013, am identificat probleme privind :

2. Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare:

2.1 Pronunțarea clară a sunetelor și a cuvintelor în enunțuri simple.

2.3 Participarea cu interes la dialoguri scurte, în situații de comunicare uzuală.

2.4 Exprimarea propriilor idei în contexte cunoscute, manifestând interes pentru cumunicare.

În luna octombrie am realizat o serie de activități fără să folosesc Tehnologia Informației și a Comunicațiilor, deci fără să folosesc tehnologia necesară pentru prelucrarea (procurarea, procesarea, stocarea, convertirea și transmiterea) informației, prin folosirea computerelor (calculatoarelor electronice).

Am realizat prima activitate- “Personaje noi în povești vechi”- folosind cartea “ Povești de seară” de Frații Grim, de unde am ales povestea “Albă – ca- zăpada și cei șapte pitici” pe care am citit-o, folosind și imagini representative pentru fiecare scenă.

Cerința a fost ca fiecare elev să urmărească cu atenție un personaj, pe care să încerce să-l interpreteze, fără să reproducă toate replicile, având libertatea să improvizeze.

Activitatea nu a descurs așa cum m-am așteptat, mai mult decât atât a fost un eșec, deoarece elevilor le-a fost teamă sau au uitat replicile, câțiva dintre ei au încercat să poarte un dialog, dar fără succes pentru că nu primeau răspunsul așteptat. Alții au început să plângă pentru că nu știau ce să răspundă. Atunci, mi-aș fi dorit ca ei să se poată auzi, să corecteze greșelile și, poate să fie motivați să găsească replici potrivite. Deși, am recitit povestea, situația nu s-a schimbat.

Am analizat foarte bine problemele întâmpinate, mi-am pus întrebări (“De ce se rușinau atunci când discutau cu ceilalți colegi?”, “De ce plâgeau?”, “Oare nu le plăcea povestea sau personajele interpretate, deși au avut libertatea să aleagă ?”, “Cum să-i fac să realizeze că este necesar să comunice fără teamă?”).

Am profitat de Haloween și am realizat cea de-a doua activitate- “Școala de Magie” După ce am realizat împreună la orele de “Arte vizuale și abilități practice” diferite ornamente pentru aranjarea clasei (Anexa – Ornamente magice), le-am spus ca în ziua de Haloween să se costumeze într-un personaj pentru că avem un concurs, o să ne jucăm, o să fie un fel de petrecere. În prima parte am vizionat “Harry Potter și piatra filosofală”, aceasta fiind dorința lor. După care, fiecare elev a fost invitat să ne prezinte personajul în care s-a costumat.

Jocul pe care l-am propus a fost să formeze echipe de câte doi, să inventeze o situație, o discuție pe care să o interpreteze în fața clasei, iar colegii aveau pe bancă imagini cu fețe triste sau zâmbitoare, pe care le ofereau fiecărei perechi în funcție de cum li se părea dialogul, astfel toți elevii erau implicați în activitate. Echipa care strângea cele mai multe fețe zâmbitoare era desemnată câștigătoare.

Cea de-a treia activitate- Noi suntem Super-Eroi” (Anexa- Super- Eroi și Prințese) a avut loc în ultima săptămâna de școală, înainte de vacanța Sărbătorilor de iarnă, când, împreună cu părinții le-am pregătit elevilor o surpriză și am invitat-o pe Elsa și un spiriduș al lui Moș Crăciun .

Elevii au fost extrem de fericiți. Personajele aveau în program să realizeze cateva jocuri, să-i picteze pe față și să-i transforme, astfel, în personajele lor preferate.

La plecarea personajelor de poveste, fiecare elev a încercat să intre în pielea personajului și să ne povestească cine este, de unde vine și ce are de gând să facă.

Cerința a fost ca fiecare elev să explice motivul pentru care a ales să devină eroul/ personajul respectiv.

Alex a spus: “ Eu am ales să devin pirat, deoarece tatăl meu este căpitan pe vas, și mi-aș dori să călătoresc pe mare, să-l urmăresc, să fiu mereu cu el. Nu vreau să fiu un pirat rău. Sunt sigur ca există și pirați buni !”

Andrei și Denis au cerut să fie transfoemați în Spider-Man. Ei se cred super-eroii clasei, salvatorii clasei lor. Andrei a precizat că “Nimeni nu-i poate învinge și nimeni nu se poate atinge de aceasta clasă”

Am avut un personaj-vampir, Bogdan, un elev care are probleme de sănătate, care s-a adaptat foarte greu. Nu a fost primit la nicio gradiniță din București, iar primul an la școală a fost bătut de către niște elevi mai mari, până i-au rupt hainele. Își dorea atât de mult să meargă la școală, îi plăcea să aibă prieteni, încât, la începutul anului făcea tot felul de năzdrăvănii doar ca să fie în centrul atenției și să-i facă pe colegi să râdă. Cu sprijinul conducerii școlii și al părinților, Andrei s-a integrat, s-a liniștit și a înțeles ce înseamna școala.

Despre personajul lui a avut de menționat că este un pui de vampir, care nu are încă nevoie de sânge și să nu ne fie frică de el.

Fetițele au vrut sa fie zâne: Andreea- Zâna Fluturilor, Karina- Zâna Primăverii, iar Daria a vrut să fie Zâna Dragostei .

Cercetarea se bazează pe cea de-a patra activitate- “Trăistuța cu povești”, fiind cea care s-a desfășurat pe parcursul a patru luni, din luna ianuarie până în luna aprilie.

Au fost reluate toate poveștile copilăriei, pe care elevii le cunoșteau și, cu ajutorul video-priectorului au fost urmărite cu atenție, după care, elevii au fost filmați, iar filmările au proiectate după fiecare dialog. Elevii vizionau imaginile, ascultau cu atenție, iar cu ajutorul observațiilor, elevii reușeau să modifice dialogul, uneori mai bine, alteori nu. Procedeul se repeta până reușeam să obținem de la elevi un dialog coerent.

Elevii au avut ca cerință să interpreteze personajele, situațiile dialogate din următoarele povești:

“Albă- ca-Zăpada” :

– Albă- ca-Zăpada și pitici

– Albă- ca-Zăpada și mama vitregă

“Cenușăreasa”:

– Cenușăreasa și mama vitregă

– Cenușăreasa și Zâna cea bună

“Degețica”:

Degețica și cârtița

Mama broscoiului și Broscoiul

Am avut și un monolog: femeia care a cumpărat semințele ca să o aibă pe Degețica

Vânzătoarea bâtrână și femeia care a cumpărat semintele pentru că își dorea un copil

“Capra cu trei iezi”:

Capra și cei trei iezi la plecarea mamei dupa hrană.

“Scufița Roșie” :

Scufița Roție și lupul

“Ursul păcălit de vulpe”:

Ursul și vulpea.

“Rățușca cea urâtă”- producție după Walt Disney, unde personajele nu spun nimic, dor mimeaza, astfel elevii au fost nevoiți să creeze singuri replicile.

Rățușca și mama

Rățușca și lebăda.

INSTRUMENTE DE CERCETARE

Pentru a cerceta dacă evaluarea competenței de comunicare orală poate fi realizată cu ajutorul tehnologiei moderne am folosit atât metode tradiționale: proble orale, cât și metode moderne: aprecierile verbale, autoevaluarea realizată cu ajutorul T.I.C, jocul didactic / jocul de rol, investigația observarea directă/ sistematică a elevului și înregistrarea activității, discuțiile individuale cu elevii, aprecierea rezultatelor prin intermediul încurajărilor, laudelor.

Pentru a evalua activitățile în care au fost antrenați elevii și modul în care au atins competențele vizate din programa școlară în vigoare pentru comunicarea in lima română, clasa pregătitoare, am folosit grila de observare sistematică.

Grila de evaluare sistematică a fost construită pentru activitățile menționate și au vizat gradul de satisfacere a competențelor vizate de fiecare activitate. Performanțele elevilor au fost descrise în termeni de calificative: suficient/ bine/ foarte bine .

Observarea și înregistrarea sunt două modalități de urmărire și măsurare a progresului elevului sau de punere în evidență a unor anumite întârzieri în evoluția elevului. Observațiile culese ne pot ajuta să planificam activitățile care urmează în vederea manifestării comportamentelor așteptate.

GRILA DE OBSERVAȚIE

CAPITOLUL 4

4.1 ANALIZA REZULTATELOR

Prima activitate – Personaje noi în povești vechi – nu a avut rezultatele așteptate . Elevilor le-a fost teamă să intre în pielea personajelor, au uitat sau nu găseau replicile potrivite. Andrei, Karina, Alex, Renata sunt câțiva dintre cei care au încercat să inițieze un dialog, dar erau blocați de faptul că nu primeau răspusul așteptat, sau nu primeau niciun răspuns.

Unii elevi au început să plângă pentru că nu știau ce să răspundă. Am încercat să citesc povestea de câteva ori, să le ofer sprijin și să-i ajut cu replicile, dar fără niciun rezultat.

Cea de-a doua activitate – Școala de Magie- i-a ajutat pe elevi să mascheze emoțiile și să-și susțină punctul de vedere, dar si să poarte un dialog . Toți elevii au fost impresionați de această activitate, le-a plăcut foarte mult, în primul rând pentru că a fost un concurs și și-au dat toată silința să câștige, iar în al doilea rând pentru că au fost implicați toți în același timp: unii interpretau personajele, iar ceilalți evaluau activitatea cu emoticonuri.

Datorită faptului că au fost costumați, am reușit să reduc sentimentul de teamă, tendința de a mai plange și le-am oferit libertatea de a-și alege singuri cuvintele, replicile.

În această imagine, eleva Potecaru Andreea își prezintă peronajul: “Eu sunt un personaj din Harry Potter, […] vreau să-l ajut pe Harry Potter să-și ducă misiunea la bun sfarșit și să devina cel mai bun vrajitor. Să știți că eu cunosc cele mai multe vrăji de la școala de vrăjitori, dar nu pot să vă transform pentru că nu am bagheta la mine”.

Andreea este o elevă care își găsește cuvintele destul de repede, o elevă conștiicioasă, care atunci când lipsește mă roagă să-i dau fișele pe care le-am lucrat, este interesată să învețe, ba mai mult decât atât, atunci când a învătat să scrie a zis: “ Acesta era cel mai mare vis al meu, să știu să scriu!”. Din păcate, vorbește foarte încet, motiv pentru care uneori nu este auzită de colegi, dar la această activitate s-a pregătit și i-a provocat și pe ceilalți să se prezinte și, așa cum a precizat că îi poate transforma cu ajutorul unei baghete, ceilalți s-au văzut nevoiți precizeze caracteristicile personajului pe care îl prezentau.

Renatei îi place foarte mult să povestească. Îmi amintesc, că în primele zile de școală a insistat să le povestească colegilor un film pe care l-a văzut împreună cu tatăl ei, nu mai știa numele filmului, dar a reținut numele personajelor, care erau : Rose și Jack. Nu e greu să ne dăm seama că Renata s-a uitat la celebrul film “Titanic”. Pe parcursul povestirii am observat că are tendința de a se repeta sau de a spune cuvinte care nu se potrivesc, dar pe care le-a auzit în diferite contexte și care i-au plăcut.

Pentru Haloween, Renata s-a costumat într-o pisicuță, care din descrierea ei se deduce că ar fi pisica aristocrată: “ Bună! Eu sunt Marie, îmi place foarte mult să cânt, o să ajung o artistă și am șapte vieți !”

Andreea și Renata au fost câștigătoarele concursului de Halloween; ele au reușit să strângă cele mai multe fețe zâmbitoare de la colegi.

Cea de-a treia activitate – Noi suntem Super-Eroi- a avut loc odată cu venirea personajelor de poveste – Crăiasa Zăpezii și Spiridușul lui Moș Crăciun- când elevii au fost extrem de bucuroși, în primul rând pentru că s-au jucat cu cele două personaje, dar și pentru că au fost pictați pe față . După ce programul personajelor s-a terminat, fiecare elev a încercat să intre în pielea personajului și să ne spune ce personaj interpretează și ce plan are pentru oamenii din jur.

După desfășurarea celor trei activități m-am gândit foarte bine, am analizat și am găsit raspunsuri pentru întrebări cu ajutorul metodei folosite de Walt Disney, la creearea celebrului personaj Mickey Mouse și anume: am avut trei zile diferite pentru a analiza: prima zi a fost reprezentată de apectele negative: m-am concentrat și am găsit toate elementele negative în vederea aplicării metodei mele (elevii se vor plictisi, vor plânge, nu vor întelege, metoda nu o să ma ajute, nu vor comunica, voi pierde timp… etc. ), a doua zi am notat toate elementele pozitive (metoda este foarte buna, elevii se vor bucura, prezintă interes pentru ei, vor reuși să comunice, vor învăța ce presupune un dialog…etc.), iar a treia zi elementele realiste (metoda este eficietă, reușesc să-i evaluez cu ajutorul T.I.C., poveștile reprezintă interes pentru vârsta lor ).

În urma acestei analize am adus o serie de modificări: am reluat toate poveștile copilăriei, pe care elevii le cunoșteau și, cu ajutorul T.I.C le-am proiectat, după care, elevii au fost filmați, iar filmările au proiectate după fiecare dialog. Elevii se uitau la imagini, se ascultau cu atenție, iar cu ajutorul comentariilor aduse de către mine, reușeau să aducă modificări dialogului, uneori mai bune, alteori nu. Procedeul se repeta până reușeam să obțin de la elevi un dialog coerent.

Această activitate – Trăistuța cu povești- a început cu vizionarea poveștii “Albă-ca –zăpada și cei șapte pitici”. Aceasta este povestea lor preferată, deoarece a fost prima poveste pe care le-am citit-o și își amintesc cu drag de primele zile de școală.

La această poveste m-am oprit la două situații dialogate:

Alba-ca-zăpada și pitici .

Mama vitregă și Alba-ca-zăpada .

După ce au ascultat, cu atenție, dialogul dintre Alba-ca-zăpada și pitici, elevii au incercat să interpreteze personajele.

Spre deosebire de interpretarea după lectura realizată de către mine, la interpretarea după prima audiție a dialogului, elevii au participat la dialog cu sprijin (motivație majoritar-corectă) .

La dialogul din imagine, Albă-ca-zăpada este interpretată de Renata, iar piticii de Matei, Ciprian, Gino, Sorin, Andrei. La prima interpretare se aud scurte comentarii, șoptite printre dinți: “ Ziceți și voi ceva”, existând, de asemenea, momente de tăcere sau zâmbete care sugerează că nu știu ce răspuns să ofere. Aici, elevii deja zâmbeau sau chiar chicoteau atunci când nu își găseau replicile, spre deosebire de primele activități unde începeau să plangă.

În imaginea de mai jos obervăm că Andrei le spune colegilor “Să mai vorbească si ei”, iar ceilalți râd pentru că nu-și găsesc răspunsurile.

Elevii au vizionat și interpretat dialogul (aproximativ de trei ori) până au inteles că au libertatea de a inventa replici, fiind condiționați de replica anterioară. Le-am explicat că sunt esențiale gesturile lor, atitudinea, tonul vocii care să fie cât mai apropiate de cele ale personajului interpretat.

Altă situație în care au fost puși elevi clasei pregătitoare a fost să o interpreteze pe mama vitregă și pe Cenușăreasa. Acest dialog a fost interpretat de Renata și Karina, schimbând la un moment dat rolurile. Astfel, fiecare dintre ele a interpretat atât rolul Cenușăresei cât și cel al mamei vitrege. Cele două eleve au fost nevoite să găsească, să inventeze mai multe replici decât personajul interpretat anterior.

REZULTATE FINALE:

PARTICIPĂ LA DIALOG CU SPRIJIN (MOTIVAȚIE NEUTRĂ) – S (Suficient)

PARTICIPĂ LA DIALOG CU SPRIJIN SPORADIC (INTONAȚIE MAJORITAR-CORECTĂ) – B (Bine)

PARTICIPĂ LA DIALOG FĂRĂ PROBLEME, DAR INDEPENDENT ȘI

EXPRESIV – FB (Foarte Bine)

Rezultatele au fost foarte bune. Elevii care participau, inițial, la dialog cu sprijin (motivație neutră) au ajuns, in final, în urma exercițiului de interpretare a personajelor din povești, să participe la dialog cu sprijin sporadic, iar intonația să fie majoritar-corectă, iar cei care se aflau, deja, la acest nivel au fost capabili să participe la dialog fără probleme.

Au existat câteva situații în care elevii se aflau, conform grilei, la primul nivel, participau la dialog cu sprijin, iar după două luni, în care am realizat activitatea de cel putin două ori pe săptămână, au ajuns să participe la dialog fără probleme.

Țintele acestei cercetări despre evaluarea comunicării orale au fost atinse:

-familiriazarea cu formele comunicării orale, înțelegerea rolului fiecarui părticipant la actul comunicării orale.

-dezvoltarea capacității de receptare și de producere a unor mesaje orale diverse (exersarea rolurilor de ascultător și de vorbitor).

– formarea unor deprinderi ale unei comunicări pozitive: flexibilitate, toleranță, ascultare activă. Această dimensiune se referă la „ a ști să fii” și „a ști să trăiești împreună cu ceilalți”.

– cunoașterea și familiarizarea cu mijloacele nonverbale și paraverbale de comunicare.

Elevii au învățat:

să nu întrerupă vorbitorul până ce nu și-a dus ideea până la capăt;

să fie atenți la spusele interlocutorului pentru a putea sa-i răspundă.

să folosească mijloacele nonverbale potrivite: contactul vizual, aprobări, zâmbet, mimica întrebătoare;

folosirea unor mijloace verbale care sa-l ajute pe celălalt să continue dialogul: comentarii sau completări.

cum să-și stăpânească emoțiile în fața celorlalți colegi.

să folosească elementele nonverbale și paraverbale în același timp cu elementele verbale , pentru a sublinia ideile.

că evaluarea, cele cinci minute de la sfâșitul acestor ore în care noi desfășuram activitățile, este foarte importantă pentru ei, deoarece înțeleg ce achiziții (cunoștințe,deprinderi, atitudini) au urmărit activitățile lecției și în ce măsură le pot demonstra.

Prin intermediul acestor activități pe baza dialogului, a jocului de rol, am urmărit dezvoltarea competenței de comunicare orală , iar elevii au fost motivați să comunice datorită temelor adecvate experieței lor de viață.

Datorită faptului că activitățile orale au fost înregistrate, elevii au fost foarte încântați, le-au plăcut activitățile.

Impactul înregistrărilor a fost mult mai mare, comparativ cu momentul când au inițiat dialogul, deoarece au avut ocazia să se privească și să se analizeze, să observe ceea ce au greșit, să observe ticurile verbale sau nonverbale, semnele de nesiguranță .

Pe de altă parte, au putut să observe și punctele lor tari: folosire expresivă a mimicii, tonul vocii, claritatea exprimării.

De exemplu, în pozele de mai jos, avem reacția lui Andrei și a Cristinei după dialogul dintre Mama broscoiului și Broscoi.

Evaluarea competențelor orale pot avea loc doar în clasă, pornind de la activitățile la care au participat elevii.

Evaluarea este importantă pentru elevi, cu atât mai mult pentru cei mici, pentru că elevii vor cunoaște rigorile comunicării orale, tehnicile pe care le pot folosi, dar și ceea ce își dorește învățătorul/ profesorul .

O lecție de comunicare orală, desfășurată fără repere clare de evaluare, nu este eficientă, chiar dacă elevii au fost foarte încântați de activitățile desfășurate.

La începutul activității, 17 elevi se aflau în stadiul de participare la dialog cu sprijin, iar motivația fiind neutră,altfel spus, purtau un dialog Suficient de bine. Dintre aceștia, doar 4 au ramas la nivelul de Bine, restul de 13 elevi au progresat și poartă un dialog Foarte bine.

Anghel Denis – este un elev care se plictisește foarte repede, își păstrează atenția activă destul de greu, având tendința să viseze. Aceste activități l-au atras și i-au menținut activă atenția. A avut un progres lent, dar sigur. A plecat din stadiul de Suficient și a ajuns la Foarte bine. Consider că la primul dialog nu a înțeles exact ce trebuie să facă, deoarece la următoarea activitate a fost notat la stadiul de Bine, unde a ramas timp de o lună, după care a progresat. Activitatea preferata a lui Denis a fost „ Noi suntem Super- Eroi”.

Constantin Antonio – este un elev foarte isteț, de care părinții se ocupă foarte bine, îl ajută și îi explică situații de viață, iar el își dă seama singur când greșește. Antonio participa la dialog cu sprijin sporadic, iar intonația era majoritar-corectă. A inteles foarte repede despre ce este vorba si a trecut la Foarte bine. Activitatea lui preferată a fost „Trăistuța cu povești” deoarece Antonio a învățat să citeasca și când mergea acasă recitea singur povestea din ziua respectivă.

Constantinescu Ștefan are o poveste destul de delicată. Locuiește cu bunica lui, iar părinții lui sunt tineri, având 25 respectiv 26 ani, sunt divorțați, iar tatăl se pregătește pentru o altă căsătorie. Conform relatărilor bunicii, viitoarea parteneră a tatălui nu dorește să se apropie de Ștefan.

La început au fost probleme de adaptare, dar bunicii se ocupă de educația lui, atât cât au posibilitate, iar el reușește să facă progrese. Cu Ștefan am lucrat suplimentar după ore, iar în prezent este printre elevii care se exprimă cu încredere.

Din grila se observă că a progresat, a pornit de la Suficient și a ajuns la Foarte Bine, chiar dacă acest lucru a însemnat să muncim împreuna.

Cristea Matei- este un elev foarte calm, care vorbește foarte încet, se lasă descoperit foarte greu. După primul semestru, am aflat că și-a pierdut tatăl în vara anului 2014.

Am fost surprinsă în momentul în care mi-am dat seama că știe foarte bine tabla înmulțirii. Bunica lui mi-a spus ca toată familia lucrează in domeniul bancar, așadar toți opereaza cu cifre. Are un frate mai mare, în clasa a doua și „fură” de la el tot ceea ce știe. La interpretarea personajelor din povestea „Bambi” mi-a spus că: „el crede că și tatăl lui a murit, deși mama lui îi spune că e la spitalul din Ceruri unde o să se facă bine”. Este un elev care se afirmă greu, dar progresează foarte repede.

Grila de observație demonstrează că a stat foarte putin la Suficient și la Bine. A înțeles repede ceea ce trebuie să urmărească.

Despre Dinu Renata am menționat că ne-a încântat cu povestea din Titanic; ea vine destul de des și le povestește colegilor despre filmele sau desenele animate pe care le vede cu sora sau cu tatăl ei.. Am observat o dorință de afirmare, o dorință de a fi în centrul atenției, îi place foarte mult să vorbească, motiv pentru care a fost dornică de fiecare dată să interpreteze personajele din povești, iar la povestea Cenușăresei a interpretat foarte bine rolul mamei vitrege.

Dumitrescu Maria-Karina este tot o fetiță cu o altă poveste de viață, o poveste dificilă. Părinții au divorțat, iar lipsa tatălui a durut-o foarte mult, a suferit din cauza faptului ca ea avea numele diferit de al mamei, iar la serbări sau la școală era însoțită doar de mama ei.

S-a atașat foarte mult de mine, avem o relație de prietenie, mi-a spus că mă consideră o prințesă pentru că am parul negru și talia foarte mică.

Karina știe să scrie cu litere de mână și de tipar și citește foarte bine. O dată la două săptămâni vine și le povestește colegilor ceea ce a mai citit.

Potrivit grilei Karina a fost de la început la nivelul de Bine, dar după primele două activități a fost la nivelul de Foarte Bine. Karina este un elevă foarte conștiincioasă, cu o gândire matură, pune probleme de viață care uneori îi încurcă pe adulți. Are capacitatea să intre în pielea personajelor foarte bine.

Potrivit grilei, Feraru Sorin, a progresat treptat. Este un elev care vorbește foarte mult, are înclinație spre dansul popular, dar familia nu îl poate susține să urmeze cursuri.

Flaugiu Ștefania vine destul de rar la școală, dar este foarte isteață și întelege nțiunile foarte repede. Tatăl locuiește în Germania, iar acasă este cu mama și încă 2 frați mai mici.

Ștefania suferă foarte mult după tatăl ei, se exprimă destul de greu. Grila arată că am muncit împreună foarte mult, iar rezultatele ar fi fost și mai bune daca ar fi veit la școală.

Gologan Daria este una dintre elevele care la începutul activităților plângea, iar pe parcurs a ajuns să-și dorească să interpreteze cât mai multe personaje.

Ion Ionuț vine foarte rar la școală, motiv pentru care nu am reușit să ajungă la nivelul la care mi-aș fi dorit eu. Este un copil foarte inventiv, care își găsește cuvintele, nu e emotiv sau rușinos și nu se pierde

Iosef Cristina este o fetiță isteață, are o sora mai mare, în clasa a treia, de la care învață foarte multe lucruri. Intră foarte bine în rolurile peronajelor și nu este emotivă sau rușionasă.

Marafet Gino este un elev care ajunge rar la școală din cauza antrenamentelor de fotbal . Practică aceste sport de doi ani, iar șa școală este foarte liniștit, de multe ori obosit, însă cu dorință să învețe. Este un elev extrem de sensibil: la serbarea cu ocazia „Zilei Mamei” a fost singurul care a plâns când i-a recitat mamei poezia.

La activitățile realizate a participat cu interes și a progresat treptat.

Moraru Ciprian este un elev sensibil, rușinos, care se afirmă foarte greu, colaborează greu și cu părinții. În grila se observă că a reușit să ajungă de la Suficient la Bine.

Nănuți Alexandru are înclinație spre științele exacte. Este foarte ambițios atunci când vine vorba despre matemtică. Pe de altă parte, este foarte sensibil și s-a atașat de mine foarte repede. Locuiește doar cu mama, tatăl lui lucrează pe vapor și vine acasă foarte rar. Am lucrat foarte bine împreună, totul a fost o joacă, un concurs, unde m-a considerat mereu parte din echipa lui, a văzut în mine un sprijin, m-a considerat un fel de camarad cu care se sfătuia atât despre școală, cât și despre viața personală.

Pe parcursul activităților realizate în cadrul acestei cercetări, Alex a progresat foarte repede pentru că victoria este cea mai importanta pentru el, fiind un colecționar de medalii și de diplome.

Neacșu Matei este un elev foarte timid, sensibil și liniștit. Este foarte ordonat, atât cu lucrurile sale cât și în maniera de exprimare. Niciodată nu întrerupea vorbitorul pentru a-și exprima părerea. La activitățile desfășurate a avut o evoluție lentă, în cele din urmă ajungând de la stadiul de Suficient la Foarte Bine.

Oprea Adriana, o elevă foarte răsfățată, care nu reușește să-și mențină atenția activă foarte mult timp. Este visătoare și neatentă, obișnuind să răspundă cu altă întrebare sau cu un răspuns care nu are legătură cu întrebarea. Imi spunea că îi place să interpreteze personajul de poveste, dar că i se pare greu. După o perioadă în care am muncit împreună, Adriana, a reușit să-și mențină ascultarea activă, ajungând de la stadiul de Suficient la Bine.

Petcu Antonio este un copil foarte liniștit, dar foarte ambițios. Deși pare rușinos, Antonio găsește momentul potrivit pentru a-și prima opinia. Familia se ocupă foarte bine de educația și de creșterea lui, colaborând foarte bine cu școală. Antonio a evoluat rapid de la stadiul de Suficient la Foarte Bine.

Postolea Andrei a perceput școala ca fiind un fel de grădiniță, iar la începutul anului școlar obișnuia să facă multe năzbâtii antrenându-se cu alți colegi. Aproximtiv, după o lună jumătate Andrei a devenit un elev responsabil, care a înțeles că școala are alt rol decât grădinița. Obișnuiește să pună întrebări atunci când nu înțelege sau să-și exprime vehement părerea atunci când nu este de acord. Andrei a evoluat foarte repede de la Suficient la Foarte bine.

Despre Potecaru Andreea am povestit la activitatea de Haloween pe care a câștigat-o împreună cu Renata. Este o elevă care comunică ușor, găsindu-și cuvintele cu lejeritate, este conștiincioasă, ambițioasă și interesată să învete lucruri noi . Prima activitate de interpretare de rol a fost notată cu Suficient, dar la a doua , Andreea se afla la stadiul de Bine, iar în scurt timp a ajuns la Foarte Bine. Între ea și Andrei Postolea este o competiție continuă.

Spătariu Andrei- Bogdan este un elev care are o problemă de sănătate, urmând un tratament pe bază de cotizon, motiv pentru care, cea mai mare parte a timpului este foarte agitat. Din acestă cauză, Andrei nu a fost acceptat la nicio grădiniță din București, iar anul trecut, când a mai fost înscris la clasa pregătitoare a fost retras în urma unui eveniment neplăcut.

A fost destul de greu pentru mine, fiind debutantă, să întâlnesc această situație, dar până la urmă totul a fost bine. S-a acomodat foarte bine cu ceilalți elevi, a reușit să-și facă prieteni, așa cum și-a dorit, deoarece până să vină la școală nu avea niciun prieten. În urma unei înțelegeri între școală și părinții elevului, mama lui a fost dispusă să stea permanent la școală.

Pe lângă acest tratament, elevul mai suferă de o afecțiune a maxilarului, motiv pentru care pronunță foarte greu cuvintele. Cu toate acestea, a reuși să ajungă la stadiul de Bine, chiar dacă această evoluție a însemnat muncă suplimentară de ambele părți.

Stoican Răzvan a fost înscris la grădiniță, dar nu a frecventat. Părinții l-au dus la început, dar, conform relatărilor celor din familie, la grădiniță ar fi fost bruscat de doamna educatoare, iar de atunci copilul nu a mai vrut să se meargă la nicio grădiniță.

Părinții, necăsătoriți legal, au trei copii: Răzvan – elevul în discuție, Lavinia- elevă în clasa a-V-a la aceeași școală și o fetiță de câteva luni, care le ocupă părinților toată atenția.

Tatăl și mama nu au un loc de muncă stabil, și nici un fel de calificare. Beneficiază de ajutor social.

La începutul celei de-a patra activitate – Trăistuța cu povești – 17 elevi se aflau la stadiul de Suficient, 4 la Bine și niciun elev la stadiul de Foarte Bine, iar la final 17 elevi se află la stadiul de Foarte Bine, 4 la Bine și niciun elev la Suficient.

CAPITOLUL 5

CONCLUZII

5.1. PERSPECTIVE

La final, pot spune că rezultatele sunt bune, elevii au participat activ la orele la care desfășuram activitățile de interpretare de personaje, iar prin vizionarea înregistrărilor cu ajutorul video-proiectorului am reușit să captez atenția tuturor elevilor.

Îmi propun să continui să proiectez în aceeași manieră, pentru un demers coerent și clar

de- a lungul unui semestru și implicit unui an școlar.

Ipoteza de lucru s-a confirmat, atât linia principală de dezvoltare a competenței de

comunicare orală cu ajutorul Thenologiei Informaiei Comunicării , cât și linia secundară privind integrarea elementelor paraverbale și de intonație.

La începutul activității „Trăistuța cu povești”, 17 elevi participau la dialog cu sprijin, iar motivația era neutră (Suficient) și 4 reușeau să prticipe la dialog cu sprijin sporadic (intonția fiind majoritar-corectă)- Bine. Dintre aceștia, la final, doar 4 au ramas la nivelul de Bine, 17 elevi au progresat și participă la dialog Foarte bine.

Numai prin muncă susținută, devotament față de profesia practicată și față de cerințele pe

care le au elevii cu care interacționezi, tot ceea ce îți propui, se poate concretiza.

5.2 BARIERE

Una din barierele care împiedică învățarea și evaluarea cu ajutorul Tehnologiei Informației și Comunicării este lipsa fondurilor, lipsa tehnologiei necesare. O altă barieră este reprezentată de lipsa pregătirii cadrelor didactice în acest sens. De asemenea, un impediment în realizarea unor activități similare este constituit de exigența colegilor, a conducerii școlii, care îngrădește creativitatea profesorului, luându- i șansa de a putea organiza demersul didactic în funcție de cerințele elevilor.

O altă barieră o reprezintă faptul că ne oprim după cercetare, ceea ce nu ar trebui să se

întâmple. Trebuie să fim profesori cercetători pentru că de la un an la altul, de la o generație la alta, elevii se schimbă și atunci metodele și strategiile de învățare ar trebui să se actualizeze în funcție de nevoile elevilor în eficientizarea învățării.

REFERINȚE

Ionescu M., Radu I., (2004), Didactica modernă, Cluj Napoca: Editura Dacia.

De Landsheere, G. ( 1975). Evaluarea continuă a elevilor și examenele. București: EDP.

Logofătu M., Garabet M, Anca Voicu, Emilia Păușan,(2003)

Tehnologia Informației și a Comunicațiilor în școala modernă, București: Editura Credis.

Piaget, J., (2005), Reprezentarea lumii la copil, Chișinău: Editura Cartier

Programa școlară pentru disciplina „COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ” , aprobată

prin ordinul ministrului NR. 3418/ 19.03.2013.

Pavelcu, V.,(1976) Metamorfozele lumii interioare, Iași: Editura Junimea

Romiță Iucu, Marin Manolescu, Elemente de pedagogie, (2004) Editura Credis: București.

Sâmihăian, F., O didactică a limbii și literaturii române.Provocări actuale pentru profesor și

elev, (2014), Editura Art: București.

http://fmi.unibuc.ro/cniv/2006/disc/cniv/documente/pdf/sectiuneaD/1_12_constantin.pdf –

accesat la data de 9 mai 2015

http://www.elearning.ro/modalitati-de-utilizare-a-tic-pentru-evaluarea-studentilor -accesat la data

de 12 iunie 2015.

http://intelpage.blogspot.ro/2014_06_01_archive.html – accesat la data de 10 iunie 2015.

http://www.constantincucos.ro/wp-content/uploads/2011/03/teoria.eval_1.doc – accesat la data de

14 iunie 2015.

http://cursiacmartie2015.blogspot.ro/2015/03/eficienta-utilizarii-tic-in-procesul.html – accesat la

data de 5 iunie 2015.

ANEXA1 – Ornamente magice

Anexa 2 – Super-Eroi și Prințese

REFERINȚE

Ionescu M., Radu I., (2004), Didactica modernă, Cluj Napoca: Editura Dacia.

De Landsheere, G. ( 1975). Evaluarea continuă a elevilor și examenele. București: EDP.

Logofătu M., Garabet M, Anca Voicu, Emilia Păușan,(2003)

Tehnologia Informației și a Comunicațiilor în școala modernă, București: Editura Credis.

Piaget, J., (2005), Reprezentarea lumii la copil, Chișinău: Editura Cartier

Programa școlară pentru disciplina „COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ” , aprobată

prin ordinul ministrului NR. 3418/ 19.03.2013.

Pavelcu, V.,(1976) Metamorfozele lumii interioare, Iași: Editura Junimea

Romiță Iucu, Marin Manolescu, Elemente de pedagogie, (2004) Editura Credis: București.

Sâmihăian, F., O didactică a limbii și literaturii române.Provocări actuale pentru profesor și

elev, (2014), Editura Art: București.

http://fmi.unibuc.ro/cniv/2006/disc/cniv/documente/pdf/sectiuneaD/1_12_constantin.pdf –

accesat la data de 9 mai 2015

http://www.elearning.ro/modalitati-de-utilizare-a-tic-pentru-evaluarea-studentilor -accesat la data

de 12 iunie 2015.

http://intelpage.blogspot.ro/2014_06_01_archive.html – accesat la data de 10 iunie 2015.

http://www.constantincucos.ro/wp-content/uploads/2011/03/teoria.eval_1.doc – accesat la data de

14 iunie 2015.

http://cursiacmartie2015.blogspot.ro/2015/03/eficienta-utilizarii-tic-in-procesul.html – accesat la

data de 5 iunie 2015.

ANEXA1 – Ornamente magice

Anexa 2 – Super-Eroi și Prințese