Etica In Jurnalismul On Line
ETICA ÎN JURNALISMUL ONLINE
CUPRINS
Capitolul 1 Mass-media și mediul online ………………………………………………………………3
Subcapitolul 1.1 Jurnalism – putere și dependență ……………………………………… 6
Subcapitolul 1.2 Mediul online – mediul în care totul devine posibil ……………..12
1.2.1 „www” …………………………………………………………………………………………..13
1.2.2 Google – un univers complex și nemărginit ………………………………………..14
1.2.3 Site-urile de socializare ……………………………………………………………………..15
1.2.3 1 Facebook ……………………………………………………………………………….16
1.2.3.2 Twitter …………………………………………………………………………………..20
1.2.3.3 LinkedIn ………………………………………………………………………………..21
Subcapitolul 1.3 Comunicarea în mediul on-line ……………………………………………22
Capitolul 2. Etica și jurnalismul online ……………………………………………………………………26
Subcapitolul 2.1 Jurnalismul “copy – paste” …………………………………………………..27
Subcapitolul 2.2 Mai mult sau mai puțin etic? ………………………………………………..28
Subcapitolul 2.3 Regulile nescrise ale eticii jurnalismului online ……………………..30
2.3.1 Drepturile de autor ………………………………………………………………………………32
2.3.2 Anonimatul. Falsele identități ………………………………………………………………33
2.3.3 Libera exprimare …………………………………………………………………………………36
Studiu de caz …………………………………………………………………………………………………………38
Bibliografie ……………………………………………………………………………………………………………61
CAPITOLUL 1. MASS-MEDIA ȘI MEDIUL ON-LINE
Societatea actuală este într-o continuă transformare, iar în ultimii ani setea tot mai mare de cunoaștere, necesitatea schimbului de informații și dreptul de a fi informat și de a informa au fost principalele motive pentru care media a cunoscut o dezvoltare fără precedent.
Este deja bine cunoscut faptul că presa în general și televiziunea în mod special s-au transformat în ultimii ani într-o forță impresionantă de mobilizare a maselor, atât intelectual cât și la nivel emoțional, multe fiind situațiile în care influențele acestora au fost majore, fapt ce a dus și la crearea așa numitului concept de „război mediatic”.
Nu de puține ori presa reușește să ne influențeze și afecteze deciziile, atitudinile, părerile, reacțiile sau opiniile, ea având un impact destul de mare asupra noastră. Aflăm cam absolut tot de ce ne interesează din presă (fie prin intermediul mediului online, fie de la televiziuni, fie din ziarele și revistele tipărite – al cărui număr este tot mai redus în ultimul timp) și nu de puține ori cei care ne aduc la cunoștiință fapte, informații sau evenimente reușesc, subtil, să ne inducă diverse interpretări, evaluări, considerații, creându-ne în timp impresia că acestea ne aparțin, că sunt rodul minții noastre.
Nu de puține ori experiența a demonstrat ca imaginile și informațiile bine manipulate de presă au putut reconstrui identități individuale sau naționale, au schimbat concepții și percepții, au modificat atitudini, păreri, ori reacții.
Mijloacele de comunicare în masă sunt, pe zi ce trece, tot mai diversificate, puterea pe care acestea o au asupra oamenilor crescând exponențial, odată cu numărul celor interesați periodic de știri, informații, evenimente, actualități.
Mass-media impune și determină un sistem de valori materiale și spirituale, prin conținutul știrilor ori a emisiunilor difuzate, ea reușind să realizeze un ansamblu complex de atitudini și reacții asupra publicului larg.
Știm deja că tot ce este prea mult ne obosește, că multitudinea de informații cu care suntem alimentați zilnic tinde să ne relaxeze, că ori de câte ori credem că știm totul, în realitate știm destul de puține și uneori aproape nimic.
Ca mijloc de comunicare în masă, presa, indiferent de specificul său, ne crează iluzia participării și implicării active în mijlocul evenimentelor. Tot tot ea este cea care ne oferă înformațiile de care avem nevoie, prezentate în forme mai mult sau mai puțin cosmetizate, crescând sau doar alimentând nevoia noastră de nou, de scandal sau doar de implicare.
Ziarele și televiziunile cu cea mai mare audiență pe piața media sunt cele ce știu să se adapteze cerințelor și preferințelor publicului larg, cu precizarea că gustul publicului se modifică permanent, fiind astfel necesare ajustări continue în structura acestora.
Nici o știre, indiferent că aceasta este distribuită în presa scrisă, în televiziune sau în mediul online, nu este bine receptată de către publicul larg dacă nu este însoțită și de imagini reprezentative, imagini ce captează instantaneu atenția privitorului, ce devine astfel brusc mult mai interesat și de conținutul informațiilor.
Și din păcate multe sunt ziarele și televiziunile care exploatează la maxim impactul emoțional al imaginilor într-o știre, mărind dimensiunea evenimentului sau a întâmplării, inducându-le cititorilor și telespectatorilor senzația de milă, de compasiune, de revoltă sau furie. Istoria actuală a început de câțiva ani să se scrie prin imagini, cele mai reprezentative fixându-se adânc în memoria noastră, acestea fiind asociate cu persoane, întâmplări, evenimente, fapte.
Imaginea în general, și cea pe care o regăsim postată în mediul online în special, a ajuns să contribuie esențial la susținerea, întărirea sau modificarea ori crearea unor tipare în mentalul colectiv. Semnificativ este faptul cum, câteva imagini atent incluse în cadrul unei știri sau a unui jurnal al unei televiziuni de știri pot atrage din partea opiniei publice sentimente controversate, de la respingeri la frustrări, de la ostilități la păreri antagonice.
În România, țara în care regimul comunist și-a pus puternic amprenta asupra psihicului uman, mass-media a apărut și s-a dezvoltat cu adevărat după anul 1989, aparent „după ureche”.
În lipsa informațiilor de orice fel, în condițiile în care pe piață existau doar câteva ziare aservite dictaturii (“Scânteia”,“România Liberă”,“Scânteia Tineretului”) și tot ceea ce mișca în Televiziunea Română (singura cu drept de emisie) era supus cenzurii, iar timpii de emisie ai acesteia erau extrem de limitați, căderea regimului Ceaușescu a reprezentat o deschidere către media occidentală, către informații diverse și practic infinite, către o altă lume total necunoscută amatorului de presă român.
Primii pași în mass-media de după 1989 au fost timizi și făcuți oarecum la repezeală, din dorința de a suplini nevoia de informații a publicului larg, dar și din nevoia de a fura startul, de a ocupa primele poziții în topul audiențelor, respectiv al preferințelor.
Abia după câțiva ani lucrurile au început să intre pe făgașul cel bun, ziarelele și jurnalele de știri ale televiziunilor apărute peste noapte începând să împrumute din profesionalismul caracteristic marilor instituții de presă de peste hotare, în vreme ce calitatea informațiilor oferite cititorilor și telespectatorilor a crescut considerabil.
În România anului 2014, pe piața media regăsim câteva ziare, agenții de presă și televiziuni de marcă, ce au demonstrat că pot concura cu succes cu orice instituție de profil de renume din lume. Evenimentele importante sunt tratate cu maximă seriozitate de jurnaliștii profesioniști, care au întotdeauna grijă ca publicul să fie informat corect și în cel mai scurt timp, cunoscut fiind faptul că cel care “dă primul știrea” se clasează în top.
Și televiziunile au un rol bine definit în media românească, jurnalele acestora fiind uneori adevărate maratoane de forță, în situații neprevăzute, ce impun reactualizarea permanentă a informațiilor, vitală în menținerea ridicată a indicelui de audiență.
Iar pentru a menține trează atenția și a capta permanent interesul privitorului și al telespectatorului, edițiile online ale ziarelor și revistelor sunt permanent actualizate cu informații de ultimă oră, jurnalele de știri ale televiziunilor considerate profesioniste fiind „presărate” cu intervenții „live”, în cadrul cărora reporterii specializați intervin cu amănunte de la fața locului, dar și cu imaginile ce reflectă ideal starea de fapt.
Cine nu își amintește oare imaginile ce au fost difuzate „in buclă” ore în șir, de televiziunile din întreaga lume, în fatidica zi de 11 septembrie 2001, când și mediul online a fost “bombardat” cu mii de imagini surprinse de la fața locului, imagini ce reflectau adevarata dimensiune a tragediei? Avioanele deturnate de teroriști lovind în plin Turnurile Gemene de la World Trade Center, dar și prăbușirea acestora și transformarea într-o imensă grămadă de moloz vor râmâne adânc întipărite în memoria multora dintre noi.
Imaginea este esențială în orice știre, conținutul acesteia fiind mai mult sau mai puțin important, în funcție de profesionalismul autorului jurnalist. Indiferent de crizele prin care trece o țară, supraviețuiește și rămâne în top redacția care știe și reușeste să le ofere fanilor săi imagini și informații inedite, în cel mai scurt timp de la producerea unor evenimente.
Se știe că nimic nu captează și fidelizează mai bine atenția unui consumator de știri decât înformația proaspătă, însoțită de imaginea „care face cât o mie de cuvinte”.
Subcapitolul 1.1 Jurnalism – putere și dependență
Mass-media este factorul predominant al cotidianului, ea devenind parte integrantă din existența fiecăruia. Mass-media relaționează cu toate domeniile, pe care le aservește, ea fiind însă în măsură să-și satisfacă prin intermediul acestora și propriile interese, prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă.
Rolurile mass-media au fost clar stabilite de sociologi:
Rolul de supraveghere – mass-media ne informează cu privire la modificările, pericolele, noutățile survenite în cadrul societății
Rolul de transmitere – preia informațiile în forma brută, le prelucrează și ni le oferă în forme conceptuale în forme mai mult sau mai puțin profesionale
Rolul de interpretare – mass-media și-a arogat dreptul absolut de a interpreta toate evenimentele, pe care le evaluează și analizează după bunul sau plac
Media în general și cea din mediul online în special are o influență foarte mare asupra noastră, ea marcându-ne de foarte multe ori deciziile, părerile, opțiunile. Absolut toate evenimentele majore, atât interne cât și externe, ne sunt aduse la cunoștiință de mass-media, care uneori ne invită, subtil, la interpretări și evaluări, dându-ne astfel falsa impresie că am avea și noi vreun cuvânt de spus.
Și poate tocmai de aceea presa, prin jurnaliștii mai multe sau mai puțin profesioniști, reușește deseori să ne înfluențeze destul de puternic judecățile de valoare, deciziile sau chiar alegerile importante.
Este deja un lucru bine știut faptul că, cu cât suntem mai bombardați cu informații, cu atât știm mai puține, mulțimea evenimentelor care tinde să ne copleșească fiind tratată de subconștientul nostru cu nepăsare, uitare sau indiferență.
În plus, cu cât începem să aflăm mai multe cu atât putem procesa mai puține, motiv pentru care suntem tentați să le oferim altora avantajul de a prelucra, analiza și comprima înformațiile, în locul nostru.
O cantitate mare de informații primite din partea mass-mediei ne derutează, de dezorienteaanilor săi imagini și informații inedite, în cel mai scurt timp de la producerea unor evenimente.
Se știe că nimic nu captează și fidelizează mai bine atenția unui consumator de știri decât înformația proaspătă, însoțită de imaginea „care face cât o mie de cuvinte”.
Subcapitolul 1.1 Jurnalism – putere și dependență
Mass-media este factorul predominant al cotidianului, ea devenind parte integrantă din existența fiecăruia. Mass-media relaționează cu toate domeniile, pe care le aservește, ea fiind însă în măsură să-și satisfacă prin intermediul acestora și propriile interese, prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă.
Rolurile mass-media au fost clar stabilite de sociologi:
Rolul de supraveghere – mass-media ne informează cu privire la modificările, pericolele, noutățile survenite în cadrul societății
Rolul de transmitere – preia informațiile în forma brută, le prelucrează și ni le oferă în forme conceptuale în forme mai mult sau mai puțin profesionale
Rolul de interpretare – mass-media și-a arogat dreptul absolut de a interpreta toate evenimentele, pe care le evaluează și analizează după bunul sau plac
Media în general și cea din mediul online în special are o influență foarte mare asupra noastră, ea marcându-ne de foarte multe ori deciziile, părerile, opțiunile. Absolut toate evenimentele majore, atât interne cât și externe, ne sunt aduse la cunoștiință de mass-media, care uneori ne invită, subtil, la interpretări și evaluări, dându-ne astfel falsa impresie că am avea și noi vreun cuvânt de spus.
Și poate tocmai de aceea presa, prin jurnaliștii mai multe sau mai puțin profesioniști, reușește deseori să ne înfluențeze destul de puternic judecățile de valoare, deciziile sau chiar alegerile importante.
Este deja un lucru bine știut faptul că, cu cât suntem mai bombardați cu informații, cu atât știm mai puține, mulțimea evenimentelor care tinde să ne copleșească fiind tratată de subconștientul nostru cu nepăsare, uitare sau indiferență.
În plus, cu cât începem să aflăm mai multe cu atât putem procesa mai puține, motiv pentru care suntem tentați să le oferim altora avantajul de a prelucra, analiza și comprima înformațiile, în locul nostru.
O cantitate mare de informații primite din partea mass-mediei ne derutează, de dezorientează și ne fac să abandonam ideea de a le mai procesa, a le mai analiza și decanta.
Ajungem să preferăm să urmărim judecățile de valoare ale altora, să subscriem acestora și să le împrumutăm pe nesimțite, chiar dacă în realitate nu suntem deloc de acord cu acestea.
Este bine cunoscut faptul că în ultimii ani, în întreaga lume, jurnalismul a devenit un fel de super – putere, el jucând un rol primordial în multe domenii ale societății, în primul rând prin importanța acordată milioanele de utilizatori de internet.
Presa are capacitatea de a ne influența în fiecare secundă stările, deciziile, emoțiile și trăirile, prin intermediul tehnicilor de manipulare tot mai utilizate, din păcate, în ultima vreme.
Avizi de informații, cultură, divertisment, sport, noutăți, scandaluri sau politică, oamenii își petrec mare parte din timpul lor liber urmărind știrile și informațiile din mediul online, urmărind jurnale de știri, emisiunile informative, comentariile diverse, sau subiecte mai mult sau mai puțin banale.
Mass-media, clasică sau cea din mediul online, s-a transformat treptat și pe nesimțite în pasiunea ce crează dependență, pasiunea care ne controlează, din păcate, atât modul de reacție ori detașare, cât în special modul de a gândi. Iar oferta vastă de informații și programe pe care aceasta ne-o pune la îndemână, aproape gratis și fără prea multe restricții, determină creșterea permanentă a apetitului pentru aceasta.
Indiferent de starea în care ne aflăm, indiferent de împrejurările prin care trecem, ne-am făcut un obicei constant și aproape involuntar de a accesa site-ul preferat ori de a deschide televizorul pentru a urmări un post ori un program preferat.
Jurnalismul actual are capacitatea de a ne satisface total apetitul pentru nou, pentru necunoscut, pentru scandal, pentru bârfe, pentru comentarii, pentru răbufniri sau revolte. Uneori pare că ne-am născut doar pentru a afla totul din mediul online, că am crescut sub atenta îndrumare a acestuia, că nu putem exista, gândi ori reacționa fără el.
Jurnalismul în general (și cel din mediul online în special) a devenit pe nesimțite un fel de bun prieten, un fel de membru al familiei pe care ne-am obișnuit să-l primim în casa noastră în fiecare zi, să-l urmărim cu atenție, pe care uneori îl investim cu încredere maximă și necondiționată, fără să ne mai întrebăm ce se ascunde în dosul informațiilor pe care acesta ni le oferă.
Suntem atât de captivați de ceea ce vedem zilnic fie pe diversele site-uri pe care am început să le accesăm cu regularitate, fie pe ecranele televizorului încât foarte rar mai sesizăm sau sancționăm desele scăpări, ieșirile ori manipulările practicate de unii jurnaliști.
Mulți dintre noi au ajuns să creadă că mediul online este cel mai bun prieten al lor, că orice s-ar spune ori arăta corespunde întocmai adevărului absolut, excluzând din start alte variante, opinii ori argumente contradictorii.
Jurnalismul în mediul online poate fi catalogat ca fiind fenomenul ce ne influențează permanent trăirile, stările și deciziile, societatea fiind la rândul ei influențată destul de puternic de acesta. Și chiar dacă mulți sunt cei care cred că presa nu poate exercita efecte asupra societății, ea reflectând doar ceea ce societatea prezintă, în realitate lucrurile stau exact pe dos.
Mass-media a devenit de-a lungul timpului un fel de super-putere, prin importanta pe care i-o induc cei care o urmăresc, aceasta ajungând să joace un rol primordial în multe domenii ale societății și fiind considerată un fel de „știe tot” peste tot în lume.
Din păcate pentru mulți dintre noi, jurnalismul modern începe tot mai frecvent să realizeze rolul important pe care îl are în cadrul unei societăți, capătând conștiința propriilor valori și începând să uzeze de toate mijloacele pe care le are la îndemână pentru a influența diverse medii și stări de fapt.
Mulți sunt, din păcate, jurnaliștii care au ajuns să creadă că influența și puterea pe care o au asupra oamenilor se datorează modului în care le expun acestora pe tapet adevărul absolut, începând să emită pretenții oarecum exagerate de a-i aduce la ordine pe reprezentanții marcanți ai unei societăți.
Nu de puține ori consumatorii de presă obișnuiți au impresia că sunt într-un așa numit contact direct cu cei pe care îi urmăresc în mediul online, în presa scrisă ori la televizor, asociind imaginea acestora cu mesajele receptate.
Și mulți sunt cei care trăiesc cu iluzia că înțeleg corect o informație ori un mesaj doar pentru că aceasta/acesta le este transmis de jurnalistul, crainicul sau moderatorul preferat.
Informația în presa modernă, fie că este vorba de mediul online, de televiziune sau de ceea ce a mai rămas din presa scrisă, pierde în fiecare zi la capitolul calitate, ea fiind denaturată voit sau nu și în timpul prelucrării și editării imaginilor, dar și din vina unor jurnaliști, care fie nu știu să-și aleagă sursele, fie nu au competența, fie nu știu să conceapă textele așa cum ar trebui, sau să aleagă cele mai potrivite imagini.
Mass-media are și capacitatea de a face modele, în ultima vreme tot mai mulți oameni simțind nevoia să ajungă în centrul atenției tuturor.
Fără un sistem solid de valori, fără repere morale și personalități în care să credem, ne trezim puși față în față cu modelele impuse de jurnalismul online sau cel de televiziune.
Le creează, le impune și apoi le modifică după bunul său plac. V-ați întrebat de unde au apărut așa zise “vedete” ca Bianca Drăgușanu, Daniela Crudu și lista ar putea continua la nesfărșit ?
Trist este că demersurile ce aparțin acestui jurnalism considerat modern, nu rămân fără efecte, în România multe fiind persoanele ce se grăbesc să le copieze și imite pe “vedetele de carton”, pe modelele create artificial de unii jurnaliști, de multe ori doar pentru propriul interes.
Tot pentru propriile interese sau pentru interesele de grup, politice ori economice, mulți sunt jurnaliștii care nu se sfiesc să uzeze, în redactarea știrilor ori a comentariilor, de toate tehnicile manipulării moderne, manipularea acestora fiind discretă, fățisă sau chiar grosolană. Suntem deseori manipulați și tot deseori ni se spune că totul este pentru binele nostru.
Suntem victimele manipulării de multe ori și aflăm că de fapt nu știm sau nu putem noi percepe adevărata realitate, cea care ne este oferită de un anumit tip de jurnalism și nu cea despre care credem noi.
Vă mai amintiți celebrul incident “pixelul albastru” ? O informație ce era gata să schimbe destinele unei țări, dar care, atent manevrată și iscusit prezentată publicului larg, a fost inghițită pe nemestecate de marea majoritate a românilor. Ați văzut cu ochii voștri ? Doar vi s-a părut, “era viteza de deplasare” … și genul explicațiilor demne de domeniul absurdului sau al SF-ului care ne sunt servite deseori, în astfel de situații.
Presa din mediul online nu ne solicită, din păcate, prea mult intelectul, ea explicându-ne de la început și până la sfârșit o situație, un eveniment, o informație. Astfel cei care nu au capacitatea de a analiza, asimilează orice explicație le este dată, fără a-și pune prea multe întrebări.
Informația oferită de mediul online este receptată de toate persoanele ce accesează internetul în dorința de a afla noutăți, în mod diferit însă, cele cu un grad de pregătire intelectuală mai redusă ori cu deficiențe la capitolul cultură percepând doar ce vor autorii să fie perceput.
Mass-media în general și cea din mediul online (la care au acces mult mai multe persoane) în special ar trebui să ne confere accesul deplin la informații corecte, netrunchiate, lucru care, din păcate nu prea se întâmplă în realitate.
Interese mai mult sau mai puțin ascunse, influențe și manipulări discrete ori fățișe, toate se derulează în presa clasică sau online aproape zilnic, trecând neobservate în fața cititorilor ori a privitorilor, prea ocupați sau prea dezinteresați pentru a vedea și a studia avantajele și dezavantajele mass-mediei în existența lor.
Puțini sunt cei care știu că știrile din mediul online, care ne oferă informații mai mult sau mai puțin violente, ne afectează destul de mult, jurnalismul având capacitatea de a ne influența major reacțiile, comportamentele și atitudinile noastre de zi cu zi.
Și nu de puține ori, informațiile transmise în mediul online abordează un anumit subiect, jurnaliștii încercănd din răsputeri că ne convingă că acesta este vital pentru existența noastră imediată, pentru ca după un timp să avem ocazia să realizăm că multe dintre amănuntele oferite au fost denaturate ori false.
O cantitate mare de informații nu face decât să ne deruteze, să ne inducă starea de plictiseală, subconștientul nostru refuzănd ideea de a mai analiza și procesa ceva. Acesta este momentul în care începem să urmărim judecățile altora, să le preluăm fără să realizăm acest lucru, să credem că acestea ne aparțin.
De câte ori nu ați stat ore în șir în fața televizorului, urmărind dezbateri urmărind cu atenție politice considerate de interes, iar la finalul acestora ați realizat că de fapt nu v-ați ales cu nici o informație nouă?
Mijloacele de comunicare în masă sunt, pe zi de trece, tot mai diversificate, puterea pe care acestea o au asupra oamenilor crescând exponențial, odată cu numărul celor interesați periodic de știri, informații, evenimente, actualități. Ca mijloc de comunicare în masă, jurnalismul, indiferent de specificul său, ne crează iluzia participării și implicării active în mijlocul evenimentelor.
Jurnalismul (clasic sau cel din mediul online) impune și determină un sistem de valori materiale și spirituale, prin conținutul știrilor și al informațiilor difuzate publicului larg el reușind să realizeze un ansamblu complex de atitudini și reacții asupra acestuia.
Tot jurnalismul ne oferă înformațiile de care avem nevoie, prezentate în forme mai mult sau mai puțin cosmetizate, crescând sau doar alimentând nevoia noastră de nou, de scandal sau doar de implicare.
Nici o știre de presă nu este bine receptată de către publicul larg dacă ea nu este însoțită și de imagini reprezentative, nimic nu captează și fidelizează mai bine atenția unui consumator de știri decât înformația proaspătă, însoțită de imaginea „care face cât o mie de cuvinte”.
Imaginea în general, și cea pe care o regăsim în presa scrisă, în mediul online sau în televiziune, a ajuns să contribuie esențial la susținerea, întărirea sau modificarea ori crearea unor tipare în mentalul colectiv. Semnificativ este faptul cum, câteva imagini atent selecționate și incluse în cadrul unei știri (din presa scrisă, mediul online ori televiziune) pot atrage din partea opiniei publice sentimente controversate, de la respingeri la frustrări, de la ostilități la păreri antagonice.
Simțim nevoia să comunicăm, să ne împărtășim opiniile, părerile, să reacționăm, să acuzăm, să luăm atitudine. Și, în ciuda faptului că permanent acuzăm lipsa timpului în existența noastră, nu ducem lipsă de acesta când vine vorba să comentăm diverse subiecte apărute în presă, atât în mod direct (acasă, la locul de muncă, cu prietenii, etc), cât mai ales îndirect, în mediul online, unde avem și avantajul că ne putem ascunde în dosul unei identități virtuale, pe care oricând ne-o putem modifica cu destul de multă ușurință.
Forumurile diverselor site-uri, blog-uri ori televiziuni, dar și paginile de Facebook ale acestora au devenit un fel de refugiu al tuturor utilizatorilor de internet care simt nevoia să se exprime, să reacționeze, să comenteze pur și simplu sau la adresa unui subiect anume.
Subcapitolul 1.2 Mediul online – mediul în care totul devine posibil
Mediul online (sau internetul cum uzual este denumit) s-a dezvoltat rapid în ultimii ani, el nemaifiind în acest moment o simplă modă ori un moft, ci o necesitate, o modalitate de a descoperi aproape absolut orice ne interesează.
Mai mult, pe zi ce trece mediul online tinde să se transforme tot mai mult într-o dependență, mare parte din activitatea noastră zilnică fiind în strânsă conexiune cu el.
În acest moment putem spune că societatea modernă este puternic ancorată la internet, acesta regăsindu-se în orice domeniu de activitate. Prin intermediul mediului online putem face conexiuni nelimitate, putem afla și transmite aproape instantaneu tot ce ne interesează, indiferent că informațiile sunt de natură generală ori particularizate.
De la simple comunicări la negocieri complexe în orice colț al lumii, de la vânzări la promovări în variante nelimitate, de la prezentări diverse la vastul domeniu al presei ori cel al publicității, de la simple informări la transmisii elaborate, toate sunt posibile datorită dezvoltării fără precedent pe care a cunoscut-o în ultimii ani mediul online.
Mediul online, univers nemărginit și cu acces aproape nelimitat, ne permite în orice moment și indiferent în ce colț al lumii ne-am afla, să ne informăm, să comunicăm oricui și cu oricine tot ce ne interesează, să vindem, să cumpărăm sau să promovăm publicitatea, să luăm legătura cu partenerii de afaceri, cu familia sau cu colegii, să împărtășim opinii, idei, păreri, comentarii, soluții, propuneri, etc.
Fie că dorim doar să comunicăm sau să ne informăm, să fim la curent cu noutățile din diverse domenii, cu știrile de ultimă oră ori cu previziunile bancare, meteo sau astrologice, fie ca vrem să ne facem cunoscute lumii ideile, părerile, descoperirile, noutățile sau doar să fim la curent cu totul sau doar cu ceea ce ne interesează, este suficient să tastăm cunoscutele „www”, urmate de numele site-ului sau al blog-ului care ne interesează și aproape instantaneu pagina respectivă va apărea afișată pe ecranul calculatorului, laptopului, tabletei, smartphone-ului, etc.
Evoluția tehnologiei din ultimii ani a făcut posibilă dezvoltarea fără precedent a site-urilor de profil, specializate pe diverse domenii, informația circulând în acest fel liber, aproape instantaneu, în orice punct de pe mapamond.
1.2.1 „www”
„www” – termen deseori cunoscut ca web, reprezintă abrevierea de la World Wide Web, ce semnifică o „pânză” de site-uri, blog-uri, documente și informații de tip hipertext, interconectate și ușor de accesat din orice colț al lumii.
În anul 1989, anul considerat momentul zero al apariției web-ului, Internetul exista de câțiva ani, el fiind un fel de sistem de computere conectate la nivel global, prin care anumiți utilizatori își puteau trimite diverse informații, dar fără ca publicul larg să poată avea acces la ele.
Web-ul a apărut la inițiativa lui Tim Berners Lee, un programator de la Centrul European de Cercetări Nucleare (CERN) din Geneva, care în luna martie a anului 1989 a remarcat numeroasele probleme de comunicare pe care le aveau colegii săi cercetători, cu datele care se pierdeau frecvent, ceea ce genera o mare pierdere de timp cu refacerea unor experimente deja realizate.
Ideea mediului online de astăzi a fost inițial structurată pe o simplă bucată de hârtie, pe care Tim Berners Lee a desenat/conceput un plan ce viza mărirea accesului publicului larg la informații de tot felul. Luând în calcul și conceperea unui sistem universal pentru îndosarierea și arhivarea tuturor informațiilor, programatorul a înaintat Centrului European de Cercetări Nucleare (CERN) propunerea sa privind înființarea unei colecții de documente care să fie în interdependență și la care să aibă acces un număr cât mai mare de persoane.
Ideea a fost bine primită și acceptată, iar Tim Berners Lee a început să conceapă infrastructura web-ului de astăzi, scriind protocolul Hyper Text Transfer Protocol (HTTP – modalitatea de transmitere a informației la nivel de calculatoare), realizând Hyper Text Markup Language (limbajul HTML – vital pentru conceperea paginilor Web), dar și ceea ce avea să devină primul web din lume, WorldWideWeb.
Primul server web a apărut la începutul anilor 1990, Tim Berners Lee făcând cu el și prima sa demonstrație publică. Serverul, care acum se află în muzeul Microcosm din CERN, a fost realizat la CERN.
Iar prima pagină web a fost concepută tot de Berners Lee, aceasta fiind una destul de rudimentară, site-ul fiind găzduit chiar pe calculatorul din biroul său.
După câțiva ani (în 1994) a luat ființă Consorțiul World Wide Web, cu scopul bine definit de dezvoltare a web-ului, de a dezvolta legăturile dintre site-uri, dar și de a standardiza protocoalele.
1.2.2 Google – un univers complex și nemărginit
Cine oare nu știe în anul 2014 că tot ceea ce îl interesează, că tot ceea ce vrea să afle, îi este la îndemână, în orice colț al lumii s-ar afla, printr-o simplă “căutare pe Google” ?
Și oare de câte ori nu am apelat cu toții la această metodă (banală acum marii majorități a utilizatorilor de internet), ori de câte ori nu am vrut să aflăm mai multe informații despre o anumită știre, eveniment, persoană, companie, etc?
În spațiul nelimitat pe care îl reprezintă mediul on-line fiecare persoană, societate, organizație, stat, uniune, produs, marcă, brand, informație, descriere, domeniu, etc își au locul bine stabilit, acesta fiind ierarhizat în funcție de modul de percepere al principalelor motoare de căutare, Google și Yahoo.
Mulți sunt cei care, mai în glumă, mai serios obișnuiesc să afirme deseori „nu ești pe Google, nu exiști”, motorul de căutare afișând ierarhizat site-urile și blog-urile al căror conținut este sintetizat, clar și de bună calitate.
Google a devenit cea mai simplă și mai rapidă metodă prin care putem afla și găsi diverse informații în mediul on-line, în baza sa de date fiind incluse în acest moment peste 8 miliarde de site-uri web.
Motorul de căutare Google este o componentă a corporației americane Google Inc., alături de Google Chrome (browser, navigator web), Google Chrome OS (sistem de operare), Google+ și Orkut (rețele de socializare), Gmail (sistem de poștă electronică), Google Talk (mesagerie instant), Google Earth (imagini surprinse din satelit), dar și Android (sistem de operare pentru dispozitivele portabile, in format open source).
Compania Google a fost înființată în anul 1998 de către doctoranzii Universității Stanford, Larry Page și Sergey Brin, investiția inițială fiind de o sută de mii de dolari (i-a aparținut confondatorului companiei Sun Microsystem, Andy Bechtolsheim, acesta fiind ferm convins că un motor de căutare pe internet va schimba mapamondul).
De-a lungul timpului, Google a reușit să se detașeze net în fața celorlalte companii de profil, motorul de căutare fiind în acest moment cel mai bine cotat de pe piața mondială. În plus, Google are în componența sa directoare web, dar și motoare de căutare pentru cărți, imagini, știri și bloguri.
Conform statisticilor date publicității de cunoscutul site WorldPayZinc, Google a ajuns să producă în anul 2014, într-o singură secundă, 658 de dolari, el ocupând locul al doilea, după compania Apple (care este înregistrată cu 1997 de dolari/secundă). Pe locul al treilea se află cunoscuta rețea de socializare Facebook, care câștigă într-o singură secundă, de pe urma utilizatorilor care postează pe pagina sa, 81 de dolari.
1.2.3 Site-urile de socializare
În ultimii ani, în paralel cu dezvoltarea deosebită pe care a cunoscut-o mediul on-line, prin apariția a sute de mii de pagini web special dedicate unor instituții de presă, domenii, societăți, organizații, persoane fizice sau juridice, s-a remarcat și o preferință tot mai crescută a utilizatorilor web pentru diferite site-uri de socializare.
Intuind nevoia și o oarecare dependență a consumatorilor și speculând pretențiile de promovare în continuă creștere a numeroaselor persoane juridice, agențiile de presă și cele de publicitate au profitat din plin de oportunitățile nelimitate oferite de mediul on-line, unele dintre acestea reușind să obțină venituri considerabile din publicitatea pe web, prin diverse tehnici și metode specifice.
În paralel s-a acordat o atenție deosebită și dezvoltării paginilor web, multe site-uri implementând ideea discuțiilor interactive dintre utilizatorii de internet, pe diverse teme de interes, menite să le capteze atenția și interesul și să-i transforme în vizitatori frecvenți (așa numiții vizitatori unici, de existența cărora depind multe).
Pe lângă site-urile special dedicate comunicării, promovării și publicității on-line, un loc important pentru promovarea ideilor, conceptelor, informațiilor, știrilor, produselor, firmelor, evenimentelor, brand-urilor, etc este ocupat și de rețelele de socializare, statisticile demonstrând că aproape jumătate dintre numărul adulților de pe mapamond accesează frecvent diverse site-uri de socializare.
Iar numărul celor care apelează constant la web este în continuă creștere, mare parte dintre aceștia preferând să petreacă ore bune pe forumuri sau pe rețelele de socializare, despre care susțin că le generează un anumit sentiment de apartenență, ajutându-i în același timp să scape de plictiseală, dar și să se evidențieze în fața altor “internauți”.
1.2.3.1 Facebook
Considerat de specialiști ca fiind al doilea site social la nivel mondial după Google, cunoscuta rețea de socializare Facebook a fost creată în anul 2004 de către Mark Zunckerberg, investiția inițială fiind de 19.000 de dolari.
Cel mai mare site web de tip rețea de socializare îi oferă oricui, indiferent de locul în care se află, posibilitatea de a contacta persoane apropiate, dar și persoane necunoscute, din orice țară și continent.
Fenomenul Facebook, cum este tot mai des denumit în ultima perioadă, a cunoscut o amploare fără precedent în ultimii ani, peste un miliard de oameni din întreaga lume înregistrându-se cu conturi personale pe această rețea de socializare.
Și presa nu a pierdut startul, marea majoritate a informațiilor considerate de interes fiind distribuite aproape instantaneu, prin intermediul acestei rețele de socializare, milioanelor de utilizatori de internet.
Oricine se înregistrează și devine proprietarul unui cont pe Facebook poate fi invitat sau își poate invita prietenii / cunoștiințele la diverse evenimente, onomastici, zile de naștere, întâlniri de lucru, evenimente sociale sau de afaceri. Numărul invitațiilor este necondiționat, el depinzând doar de numărul prietenilor persoanei/paginii respective.
În acest fel comunicarea cu toți consumatorii din mediul online devine mult mai rapidă și mai facilă, rețeaua devenind practic indispensabilă pentru toți cei care vor să-și împărtășească opiniile, informațiile, părerile, ideile, concepțiile, comentariile, etc.
Facebook folosește informațiile personale ale utilizatorilor săi pentru a le introduce pe pagini diverse informații de actualitate sau anunțuri publicitare adaptate profilului acestora, rețeaua de socializare fiind tot mai des folosită în ultima perioadă pentru promovarea unor evenimente, persoane, știri, informații, diverse produse, firme, brand-uri ori chiar a imaginii.
Recent, Sheryl Sandberg, Chief Operating Officer Facebook, a precizat că rețeaua de socializare este o excelentă platformă nu numai pentru mass-media, ci și pentru agențiile de publicitate, cele mai mari profituri fiind obținute în SUA și Canada.
Speculând tot mai mult impactul pe care îl are asupra utilizatorilor săi, rețeaua de socializare a obținut în primul trimestru al acestui an, din veniturile totale, aproape 1,2 miliarde de dolari (SUA și Canada), 700 de milioane de dolari fiind obținuți din țări din Europa.
Sheryl Sandberg este de părere că succesul se datorează în principal politicii de marketing Facebook, instrumentele specifice de direcționarea anunțurilor crescând relevanța acestora pentru utilizatori, cu rezultate ce se reflectă cel mai bine în încasări.
Despre interesul utilizatorilor de internet și eficiența acestei rețea de socializare în mediul on-line vorbește de la sine profitul obținut (642 milioane de dolari în comparație de 219 milioane de dolari anul precedent), Facebook anunțând recent că și-a triplat căștigurile în primul trimestru ale acestui an, la un venit în creștere cu 72%.
Mare parte din profitul înregistrat de compania Facebook se datorează încasărilor din publicitate, veniturile în acest domeniu crescând cu 82% față de anul trecut.
Aceste cifre impresionant sunt, în opinia fondatorului Mark Zuckerberg, rezultatul investiției de 21 de miliarde de dolari în achiziții diverse, făcute în principal pentru dezvoltarea rețelei de socializare.
Și numărul utilizatorilor de Facebook care accesează rețeaua prin intermediul telefoanelor mobile a crescut cu 43% într-un singur an, din totalul de 1,28 miliarde de utilizatori activi lunar, aproape un miliard folosind telefonul mobil.
De altfel, în perspectivă, rețeaua de socializare intenționează să dezvolte o nouă aplicație menită să le permită utilizatorii săi mult mai multe facilități, o atenție deosebită fiind acordată și serviciilor de WhatsApp, Instagram și Messenger.
În plus, la jumătatea lunii aprilie 2014 Mark Zuckerberg a anunțat că numărul utilizatorilor activi de Messenger l-a egalat pe cel al fanilor Instagram, în acest moment el fiind de peste 200 de milioane/lunar.
Mai mult, începând cu data de 24 aprilie 2014 rețeaua de socializare are un nou serviciu care o transformă într-o adevarată agenție de știri, foarte utilă în special mass-mediei din întreaga lume.
FB Newswire este o pagină special dedicată jurnaliștilor și cititorilor, unde sunt publicate cele mai interesante știri și subiecte descoperite pe diverse conturi ale site-ului. Realizată în colaborare cu Storyful (folosit de diverse publicații pentru monitorizarea celor mai atractive trenduri din social media și breaking news), această pagină Facebook le pune în acest fel la dispoziție tuturor celor interesați o vastă colecție de informații gratuite, FB Newswire preluând conținutul distribuit public pe rețeaua de socializare.
FB Newswire este gazda informațiilor și a știrilor de ultimă oră, a imaginilor originale, a videoclipurilor și actualizărilor de text ale oamenilor considerați ca fiind cu influență, editorii Facebook monitorizând permanent paginile mai importante, ca și hashtag-urile.
Și interacțiunea rețelei de socializare cu principalele site-uri de știri a crescut de patru ori în anul 2013, publicațiile putând acum să-și însușească informații și conținut mult mai substanțial de pe FB Newswire, de care devin în acest fel și mult mai dependente.
Mai mult, paginile acestora vor fi vizibile în News Feed-ul utilizatorilor, cu investiții uriașe în publicitate.
Statisticile au demonstrat că într-un singur minut pe rețeaua de socializare sunt distribuite aproape 700 de mii de actualizări, rezultatele reflectându-se cel mai bine în profitul Facebook.
Conform raportului final dat publicității de Facebook, în primele trei luni ale lui 2014 veniturile companiei au crescut de trei ori, ele ajungând la uriașa sumă de 2,5 miliarde de dolari. Dintre acestea, 2,27 de miliarde sunt doar venituri rezultate din publicitate, un important susținător al mass-mediei.
Și numărul utilizatorilor care accesează zilnic rețeaua de socializare este în creștere, el ajungând la 802 milioane în luna martie 2014 (cu 21 % mai mult, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut), 609 milioane de persoane accesând Facebook de pe telefonul mobil (o creștere de 43 %).
În paralel cu creșterea numărului de utilizatori s-a semnalat și o explozie a fenomenului Facebook în domeniul publicitar, rețeaua de socializare introducând diverse facilități pentru agențiile de publicitate (ce generează profituri consistente și în mass-media), un nou concept News Feed și o nouă viziune asupra reclamelor video, ceea ce a dus, conform unui raport Adobe Intelligence, la creșterea semnificativă de popularitate a rețelei, în paralel cu încasările.
Astfel, dacă anul trecut veniturile din publicitatea mobilă erau de 30%, acum ele reprezintă un procent de 59%, 2,27 miliarde de dolari provenind din publicitate și 237 de milioane de dolari din comisioane obținute de la producătorii de jocuri ai rețelei.
Profitul companiei din operațiuni este în acest moment de 1,08 miliarde de dolari, el reprezentând un procent de 188% comparativ cu anul 2013 (373 de milioane de dolari).
Ultimul raport Adobe Intelligence reliefează faptul că în primele trei luni ale acestui an toate companiile și agențiile de presă care au postat videoclipuri direct pe rețeaua de socializare Facebook au înregistrat o creștere de 58% la capitolul interacțiune cu utilizatorii, rata de click fiind cu 160% mai mare în comparație cu cea înregistrată trimestrul anterior.
Aceeași sursă susține că aproape 25 % din videoclipurile publicitare sunt urmărite pe Facebook în cursul zilei de vineri, tot vinerea fiind postate și peste 16 % din impresiile, părerile sau comentariile utilizatorilor.
La începutul lui 2014 Zuckerberg a decis să posteze pe rețeaua de socializare videoclipuri care se lansează automat, atât pe calculator cât și pe telefonul mobil, iar companiile care au adoptat rapid această tactică au înregistrat o creștere a vizualizărilor cu peste 50 %.
Nu doar interesul pentru comunicare a crescut pe Facebook, ci și publicitatea, în primul trimestru al anului 2014 înregistrându-se o creștere de 48% pe click-urile per publicitate, comparativ cu trimestrul anterior (și de 70%, în comparație cu aceeași perioadă a anului 2013).
Utilizatorii din mediul online par să prefere tot mai mult videoclipurile, de prezentare ale unor agenții de știri sau publicitare, numărul vizualizărilor crescând în primul trimestru al acestui an cu 25 % față de aceeași perioadă a anului 2013 (comparativ cu lunile octombrie-decembrie 2013, creșterea este de 58%).
Postările cu link-uri ale diverselor companii din presă sau din mediul de afaceri au fost și ele cu 77 % mai mari, raportul concluzionând că Facebook generează 75 % din traficul către principalele site-uri de retail.
Pe lângă acestea, principalele site-uri de media și publicitate primesc, conform raportului Adobe Intelligence, aproape 8 % din traficul total doar de pe rețelele de socializare.
1.2.3.2 Twitter
Twitter, un alt site de socializare, a fost lansat în data de 21 martie 2006, el avându-i ca fondatori pe Biz Stone, Evan Williams și Jack Dorsey. Logo-ul atât de cunoscut a fost conceput însuși de Biz Stone (fost designer), site-ul permițând scrierea și transmiterea pe internet a unor mesaje de maxim 140 de caractere (el fiind denumit deseori drept sms-ul internetului).
Site-ul, care în anul 2009 era estimat ca având 25 de milioane de utilizatori, pierde în ultima perioadă constant din aceștia, în favoarea Facebook.
Pe Twitter mesajele (tweet-urile) sunt trimise și primite prin sms sau prin aplicații gen "Tweetie","Twitterfon", "TweeetDeck" sau "Twiterrific", utilizarea prin internet fiind gratuită. Primul mesaj de pe Twitter a fost trimis de confondatorul site-ului, Jack Dorsey, din 2006 și până acum fiind trimise, conform www.dashburst.com (specializat în monitorizarea rețelelor de socializare), aproximativ 170 de miliarde de tweet-uri, de către 500 de milioane de utilizatori.
În ciuda faptului că cifra de afaceri este în creștere semnificativă, Twitter înregistrează constant pierderi, China fiind țara cu cel mai mare număr de utilizatori înregistrați.
Rețeaua de socializare susține că are peste 200 de milioane de utilizatori activi lunar, 80% dintre aceștia folosind pentru conectare telefoanele mobile. Statisticile demonstrează că în medie un utilizator Twitter are aproximativ 200 de persoane care îi urmăresc activitatea, lunar fiecare petrecând în jur de 170 de minute pe site.
La trei ani de la lansare, companiile Microsoft și Google au început să includă tweet-urile în rezultatele căutărilor pe internet, anul trecut compania lansând Vine, un serviciu ce le permite companiilor și persoanelor fizice să difuzeze pe site diverse videoclipuri cu o durată de șase secunde.
Conform Financial Times, site-ul de socializare a înaintat recent planuri pentru atragerea de fonduri de până la 1 miliard de dolari, compania dezvăluind că, în ciuda veniturilor care s-au triplat în ultimul an, nu a înregistrat niciodată profit de la lansare. Listarea ar putea evalua site-ul de socializare la o valoare de 15 miliarde de dolari, sumă uriașă comparativ cu valoarea conferită la atragerea de fonduri din 2011 (doar 8 miliarde de dolari).
Spre deosebire de Facebook, pe Twitter, veniturile atrase din publicitate s-au ridicat în anul 2013 la doar 310 milioane de dolari.
1.2.3.3 LinkedIn
LinkedIn este o altă rețea de socializare, ce este destinată cu precădere mediului de afaceri, ea obținându-și veniturile în special din publicitate și servicii premium. LinkedIn nu este o rețea de socializare de genul Facebook sau Twitter, ea adresându-se mai mult lumii profesionale, cu posibilitatea creării de legături între diverse persoane fizice și persoane juridice.
Înființată în anul 2003, LinkedIn a fost listată la bursă în mai 2011 (simbolul LNKD), valoarea de piață a companiei depășind suma de 4,2 miliarde de dolari. În Romănia peste 600.000 de angajați au profiluri pe această rețea de socializare, la nivel mondial peste 140 de milioane de persoane folosind LinkedIn pentru schimb de idei, informații sau oportunități.
Prezentă în peste 200 de țări, LinkedIn a anunțat la jumătatea lunii aprilie 2014 că are peste 300 de milioane de membri, jumătate dintre ei fiind cetățeni SUA.
Aceste cifre nu par să-i mulțumească pe managerii rețelei de socializare, care au anunțat că intenționează să-și dezvolte serviciile prin intermediul telefoanelor mobile, sperând că în acest fel le vor oferi numeroase oportunități unui număr cât mai mare de persoane.
LinkedIn le pune la dispoziția utilizatorilor săi un serviciu de publicitate LinkedIn Ads, permițând crearea și afișarea unor reclame pe principalele sale pagini. Cine este interesat de aceste reclame dau click și ajung pe site-ul clientului, care are posibilitatea să-și selecționeze un public țintă după locație, vârstă, activitate, funcție, domeniu, mărimea sau numele companiei, ori grup LinkedIn.
De asemenea și costurile de publicitate pot fi controlate, clientul putând să stabilească un buget, el plătind doar pentru click-urile și afișările înregistrate de reclama vizată. Reclamele pot apărea în diverse poziții pe paginile de profil, pe pagina inițială, în Inbox, pe paginile de grupuri, dar și pe pagina cu rezultatele căutării.
LinkedIn devine un site de socializare destul de valoros, atât pentru utilitate cât și pentru publicitate, utilizatorii având la dispoziție tot mai multe instrumente, pe lângă actualizările de status, transformarea în știri a unor link-uri sau optimizări de URL-uri (aplicația Reading List by Amazon, Google presentation, CV video, “Answers” – posibilitatea de a adresa diverse întrebări, dispozitive de căutare, etc).
Subcapitolul 1.3 Comunicarea în mediul on-line
Comunicarea în mediul on-line este vitală pentru orice companie media care își dorește să se mențină în top, să aibă succces, să-și promoveze cât mai bine imaginea, ofertele, serviciile ori produsele. Prin intermediul internetului se poate realiza cel mai simplu și mai rapid comunicarea dintre un jurnalist și orice persoană fizică, aceasta putând fi oricând la curent cu ultimele știri, noutăți, informații din diverse domenii de activitate.
În concepția profesorului Mark Warschauer de la Universitatea California, comunicarea online este definită drept o „activitate de citire, scriere și comunicare prin intermediul computerelor dintr-o rețea”, în vreme ce specialistul în comunicare, Lee Hopkins, consideră că „modalitățile tradiționale de comunicare cu publicul, care utilizează de obicei materiale imprimate, cedează astăzi locul unei generații de instrumente online care fac posibile interacțiunea, discuțiile, conversația”.
Cea mai facilă metodă de demarare a unei comunicări în mediul on-line constă în crearea unei identități, site-ul web fiind forma ideală pentru aceasta. Și asta deoarece site-ul reprezintă un fel de carte de vizită pentru orice utilizator de internet ajuns întâmplător sau nu pe el.
Un site web reprezintă imaginea unei companii, a unei persoane sau a unei organizații, conținutul său, designul, dar și conceptul având un rol deosebit în percepția pe care utilizatorii online o vor avea despre acesta.
O companie se poate promova pe ea și/sau imaginea, ofertele, produsele și serviciile sale în mediul online atât prin intermediul site-ului web, cât și prin intermediul rețelelor de socializare, acestea având în special rolul de a atrage potențialii clienți și de a-i fideliza pe cei deja existenți.
În ultimii ani, odată cu dezvoltarea deosebită pe care a cunoscut-o mediul online (inclusiv rețelele de socializare), s-a constatat și interesul tot mai crescut al marilor agenții de presă și companii de publicitate pentru dezvoltarea și implementarea diverselor strategii menite să atragă noi clienți, să dezvolte afacerea și să crească semnificativ volumul vânzărilor și pe cel al serviciilor.
Cine își dorește să reușească în afaceri, pe o piață într-o continuă transformare, cine vrea să fie mereu în top și în preferințele consumatorilor de internet, cine vrea să își îmbunătățească și să își consolideze imaginea și percepția pe care publicul larg o are sau și-o formează despre sine, trebuie să fie prezent constant în mediul online, să comunice periodic atât cu fanii cât și cu potențialii fani (în încercarea de fidelizare a acestora) și să le transmită acestora periodic informații de calitate, atent structurate și elaborate, pentru a răspunde tuturor eventualelor cerințe și nevoi.
Mediul online este calea ideală prin care mesajele și informațiile ajung la publicul țintă, comunicarea fiind esențială pentru dezvoltarea unei afaceri și consolidarea imaginii acesteia.
Indiferent că ne dorim promovarea unei idei, a unei informații, a unui produs sau a unui serviciu, promovarea companiei sau promovarea site-ului acesteia, comunicarea în mediul online este esențială pentru reușita demersului nostru, în funcție de strategiile și de tehnicile folosite reușind să atragem atenția unui număr variabil de utilizatori de internet.
Odată atrasă și captată atenția asupra site-ului companiei, utilizatorul online nu trebuie neglijat, situație în care acesta își va focaliza atenția asupra unui alt segment/domeniu al internetului.
Orice știe că o relație constantă, corectă și cât mai profesională cu utilizatorii ce sunt interesați de afacerea, respectiv site-ul promovat nu îi poate aduce decât beneficii, comunicarea cu aceștia reflectându-se în cele din urmă asupra imaginii, vânzărilor, veniturilor companiei respective.
Mulți sunt cei care greșesc considerând că este suficientă prezența lor în mediul online, fără a face și alte demersuri menite să le asigure utilizatori fideli, atrași de informațiile, serviciile, produsele ori imaginea lor.
Comunicarea online nu se limitează nici la celebrele newslettere, o metodă folosită, dar mult prea puțin eficientă. A comunica eficient în mediul online înseamnă a transmite periodic mesaje și informații de interes pentru publicul tău țintă, mesaje menite să le mențină trează atenția și interesul utilizatorilor deja interesați de tine, dar care să-i și atragă pe potențialii fani.
O comunicare online eficientă implică deseori și un schimb de replici bilateral, indiferent că acestea sunt simple aprecieri, sau comentarii ori răspunsuri, de bun sau rău augur pentru afacerea ta.
În acest fel, pe lângă faptul că utilizatorul de internet dovedește un interes constant pentru site-ul tău, cu tot ceea ce reprezintă acesta, ai și posibilitatea să descoperi și părerile acestuia despre business-ul tău (cu puncte forte sau dimpotrivă), despre imaginea, produsele și serviciile promovate, despre modul în care ești perceput – o modalitate ideală și gratuită prin care îți poți schimba strategiile, adaptându-le și aliniindu-se la tendințele pieței.
Importantă în comunicarea pe web este și menținerea contactului cu utilizatorii, aceștia apreciind mesajele și informațiile periodice, cu un conținut concis, bine structurat.
Comunicarea online poate fi eficientizată prin:
Planificări strategice – În situația în care se optează pentru multi channel communication (comunicare pe mai multe canale), comunicarea online trebuie să fie adaptată pentru fiecare mijloc folosit (pe un blog sunt recomandate articolele detaliate, cu conținut mai elaborat, in vreme ce pe rețelele de socializare este preferabil un mesaj scurt, bine structurat și elaborat, care să conducă spre un eventual site web). O atenție deosebită se acordă frecvenței mesajelor, acestea fiind redactate mai ales pentru publicul țintă vizat.
Comunicare cât mai transparentă, mai deschisă – Sunt recomandate forum-urile și blog-urile de impact, active, cu un număr mare de vizualizări. În plus, la orice comentariu, întrebare, solicitare, este indicat să se răspundă în cel mai scurt timp, în termeni adecvați.
Monitorizarea social media – Mediile online de comunicare sunt un bun reper pentru poziționarea unei afaceri (cu precădere cele din presă), principalele motoare de căutare oferindu-ne posibilitatea să ne verificăm periodic eficiența sau ineficiența comunicării derulate în mediul online. Este de preferat ca înainte de orice comunicare online mai importantă să dispunem de toate informațiile necesare privind tendința pieței și preferințele consumatorilor, un contact permanent cu clienții oferindu-ne un real sprijin în acest sens. deal ar fi ca săptămânal să realizăm o monitorizare a brand-ului, pe principalele motoare de căutare, pe blog-uri, pe rețelele de socializare, pe forum-uri, etc, în acest fel putând fi preîntâmpinate și evitate eventualele eșecuri pe piața online.
Eficiența și importanța mesajului comunicat online – Mesajele lungi, lipsite de substanță și de informație îi distrag atenția utilizatorului de internet care se plictisește și își îndreaptă atenția spre alte lucruri mai relevante, mai de atracție. Tocmai de aceea este ideal ca informațiile de presă distribuite în mediul online să fie bine structurate, să aibă un substrat emoțional, să-l impresioneze pe utilizator, care să-și focalizeze atenția și să rețină exact ceea ce îți dorești tu.
Comunicare constantă – Comunicarea în mediul online trebuie să fie periodică, utilizatorul trebuie să fie menținut în actualitate cu informații noi, de interes pentru el. Fiecare utilizator din mediul online poate fi un potențial client dacă s-a abonat la RSS sau la newsletter, dacă s-a înscris pe site-ul unei companii media ori în grupul de pe o rețea de socializare, cu condiția să-i fie menținut treaz interesul, prin mesaje și informații specifice, atent elaborate.
CAPITOLUL 2. ETICA ÎN JURNALISMUL ONLINE
Amploarea pe care a cunoscut-o mediul online românesc în ultimii ani, dar mai ales posibilitățile nelimitate pe care acesta le pune la dispoziția milioanelor de utilizatori de internet au scos la iveală o realitate tristă pentru România anului 2014.
Din păcate, din ce în ce mai des avem ocazia să constatăm nu numai gradul redus de educație ce se regăsește pe tot mai multe pagini web, blog-uri, rețele de socializare, ci și superficialitatea și lipsa de credibilitate ce le este din ce în ce mai caracteristică jurnaliștilor școliți sau nu „din mers”.
Etica în mediul online românesc este departe de a putea fi încadrată în limitele decenței, mulți fiind utilizatorii de internet avizi să descopere numeroase site-uri sau blog-uri pe care sunt promovate subiecte violente sau expresii deloc academice.
Nici site-urile de știri nu excelează, din păcate, la capitolul calitate, în goana veniturilor cât mai mari obținute de pe urma publicității multe fiind paginle web ce ne „bombardează” retina și ne irită la propriu prin bannerele inserate în cuprinsul unor știri de actualitate, ori prin videoclipurile dacă dorim să află conținutul unui articol cu un titlu incitant.
Și tot mai multe sunt paginile web pe care putem regăsi cu ușurință imagini preluate de pe internet și chiar texte copiate integral de pe alte site-uri, fără nici o trimitere către autorul de drept al acestora.
Depindem din ce în ce mai mult de internet, ne ancorăm tot mai des la informațiile pe care le regăsim în mediul online, tindem să ne creăm percepții și judecăți de valoare în funcție de conținutul care ne interesează și pe care obișnuim să îl urmărim în mod constant.
Subcapitolul 2.1 Jurnalismul “copy – paste”
Mulți au fost cei care au sesizat de-a lungul ultimilor ani degradarea continuă a valorilor etice și morale în jurnalismul românesc.
Nici în mediul online lucrurile nu stau tocmai pe roze, ci dimpotrivă, internetul devenind, în opinia unor pseudo-jurnaliști (și nu numai) locul ideal în care oricine poate spune orice, fără a mai respecta vreo regulă, fără a mai ține cont de anumite principii, fără a relata sau a analiza corect informațiile distribuite, fără a emite judecăți de valoare încadrate atent în standarde bine definite.
În mediul online, etica unui jurnalist constă în principal în capacitatea acestuia de a respecta un anumit set de valori mai ales în situații limită impuse, de a reda informațiile obținute din surse sigure (și de încredere) cu cât mai multă obiectivitate și corectitudine.
Este bine cunoscut că în mediul online succesul unui jurnalism se traduce în rapiditatea cu care acesta le oferă utilizatorilor de internet informații de maxim interes și de ultimă oră, actualizate în timp real.
În goana după recunoașterea profesională (ale cărei standarde au fost mult diminuate în ultimii ani), în goana după cât mai multe vizualizări șisau “Like”/“Share” (în cazul rețelelor Social Media) mulți sunt cei care cu bună știință ignoră cele mai elementare reguli ale jurnalismului, postând și distribuind informațiile însușite de la alți colegi de breaslă.
Am ajuns să trăim în țara “copy paste”, în care originalitatea a devenit tot mai rară, în care orice informație postată de internet este preluată și difuzată cu nesimțire și mult tupeu de mulți dintre cei ce își arogă statutul de “jurnaliști”.
De câte ori, în încercarea de a afla o anumită înformație, nu ați dat o simplă căutare pe cunoscutul motor Google, pentru ca apoi să descoperiți pe zeci de site-uri aceeași informație, cu același conținut, de la citate, la titlu, subtitlu și chiar …virgule ?
Puține mai sunt din păcate agențiile și redacțiile de știri în care informațiile nu sunt copiate de la colegii de breaslă.
Și puțini sunt jurnaliștii care reușesc, în România anului 2014, să vină în fața cititorilor cu informații inedite, de actualitate și nepreluate din alte surse.
În încercarea de a-și proteja drepturile intelectuale, mulți sunt cei care pur și simplu aleg să își “schilodească” propria imagine sau articol, postând suprapus peste aceasta un mini-banner transparent ce indică numele/site-ul adevăratului autor.
Și din păcate nu puține au fost cazurile în care pseudo-jurnaliștii au preluat imaginile sau informațiile originale, la “prima mână”, arogându-și dreptul de proprietate intelectuală asupra acestora, atașându-le o siglă, o etichetă sau un mini-banner cu propriul nume. conștienți fiind că gestul lor este departe de a se încadra în standardele eticii și moralității.
Subcapitolul 2.2 Mai mult sau mai puțin etic?
În ultimii ani s-au făcut remarcați auto-denumiții jurnaliști de profesie, ce apăruți precum “ciupercile după ploaie”, au coborât extrem de mult standardele jurnalismului în general, și al celui în mediul online în special.
Salariile din ce în ce mai mici practicate în mass-media (comparativ cu nivelul de trai), dar și posibilitatea conferită de unele oportunități din mediul de afaceri ce le permit unor jurnaliști să obțină venituri substanțiale “uitând” de etică, de subiectivism, ori de moralitate, au permis transformarea jurnalismului românesc într-un mediu propice zvonurilor neîntemeiate, al bârfelor ridicole, al atacurilor la persoană.
V-ați intrebat oare cum ar putea conviețui timp de șapte zile, în aceeași încăpere, câțiva dintre autorii știrilor considerate astăzi “de senzație”, cu subiecte la mare căutare în mediul online (ce au în centrul atenției personaje gen Bianca Dragușanu, Cătălin Botezatu, Nicoleta Luciu, etc) cu greii de odinioară ai mediei românești (Marius Tucă, Cristian Tudor Popescu, Andreea Esca, etc) ?
Din păcate pentru noi, jurnaliștii profesioniști sunt din ce în ce mai rari, aspect care nu pare deloc să fie sesizat de marea masă a publicului, tot mai avid de informații de tip cancan, de știri de scandal, de bărfe și de atacuri directe la persoană, cu replicile aferente.
Jurnaliștii profesioniști sunt cei care știu să își respecte întotdeauna publicul, oferindu-i acestuia informații corecte, obiective, verificate din mai multe surse, înainte de a fi difuzate. Jurnalistul profesionist este jurnalistul care respectă anumite principii etice și morale, recunoscându-și cu demnitate greșelile și asumându-le, nu preferând să arunce vina pe alte persoane sau să ignore adevărul ieșit întâmplător sau nu la iveală.
Jurnalismul nu poate fi profesionist dacă el nu permite informarea corectă a publicului, dacă este părtinitor, dacă ignoră părerile părților implicate, dacă nu le oferă acestora posibilitatea unui punct de vedere și al unui eventual drept la replică.
Etica în jurnalism presupune, pe lângă altele, și difuzarea corectă a informațiilor de interes public, fără implicații de tip personal, fără ascunderea unor anumite aspecte ce ar putea fi considerate de interes de către publicul larg, fiecare persoană având dreptul să afle adevărul despre orice îl interesează.
Obiectivitatea și corectitudinea în jurnalism sunt ținte tot mai greu de obținut, fiecare om de presă având propriile atitudini, dar și concepții asupra lumii.
Etica în jurnalism presupune respectul pentru o exprimare corectă și respectul pentru public, cult pentru adevăr, acuratețe în știri, obiectivitate, promptitudine, corectitudine și imparțialitate.
Jurnalismul în mediul online este jurnalismul care permite modificarea și corectarea informațiilor publicate oricând, acestea rămânând arhivate în spațiul nelimitat al internetului. Și tocmai pentru faptul că toate informațiile sunt stocate și arhivate într-o așa numită bibliotecă virtuală, ideal ar fi ca toți cei ce practică jurnalismul online să țină cont de regulile scrise și nescrise ale eticii profesionale.
Jurnalismul în mediul online este aproape întotdeauna gratis și oricând la dispoziția tuturor, astfel că orice informație distribuită poate fi accesată de un număr nelimitat de utilizatori de internet.
Mulți sunt cei care consideră că în jurnalism etica este în strâns legată de sumele câștigate, de organizația media implicată, dar și de societatea înconjurătoare.
Din păcate publicul larg consideră că fiecare jurnalist își respectă principiile și valoarea proprie, oferindu-i informații corecte, ce corespund întocmai adevărului. Și pe tot mai puțini îi interesează că dreptul la intimitate al fiecărei persoane este tot mai des încălcat, că numeroasele conflicte de interese pot fi semnalate la orice pas, că respectarea vieții private a devenit în opinia multor jurnaliști doar un simplu moft, că onestitatea este deseori înlocuită de aroganță, de ascunderea adevărului ori de deformarea realității.
Etica în jurnalismul online ar trebuie să funcționeze întocmai ca și internetul, respectiv non-stop. Din păcate tot mai mulți sunt jurnaliștii care ignoră orice regulă de bun simț în materia dreptului de autor, însușindu-și idei, imagini, titluri, pasaje sau chiar articole întregi.
Mediul online permite jurnaliștilor accesarea instant a oricăror informații, distribuirea acestora, modificarea și chiar îmbunătățirea lor, cu condiția morală (nescrisă) ca această contribuție să nu fie realizată prin însușirea ideilor altora, despre care nu se face nici un fel de vorbire/referire.
Este oare mai puțin etic jurnalistul care copie un întreg articol, în fața celui care își însușește doar câteva fraze ori idei? Și ce se va întîmpla oare dacă vom ajunge ca într-o zi toată lumea să copie pe toată lumea?
Subcapitolul 2.3 Regulile nescrise ale eticii jurnalismului online
În mediul online oricine are dreptul să se exprime, să își împărtășească ideile, informațiile, opiniile, părerile.
La fel ca orice mijloc de comunicare în masă, jurnalismul în mediul online trebuie să-și câștige credibilitatea în fața publicului constant, căruia trebuie să îi ofere informații clare, obiective, fără a le denatura sensul sau conținutul, în funcție de propriile interese ale jurnalistului ori ale organizației din care acesta face parte.
Internetul le oferă tuturor jurnaliștilor un potențial de interacționalitate imens, construirea și dezvoltarea comunităților online nemaifiind de multă vreme un moft, ci o necesitate.
Și tocmai de aceea conținutul distribuit de jurnaliști în mediul online le oferă tuturor utilizatorilor de internet posibilitatea să aprofundeze și să dezvolte nelimitat diverse teme de interes, solicitând în același timp și curiozitatea persoanelor cu viziuni, idei, concepții ori interese asemănătoare.
În mediul online, în funcție de construcția și de personalitatea proprie, orice jurnalist își poate construi și dezvolta propriul program de etică, pe care să-l respecte cu strictețe, în avantajul sau dezavantajul popularității sale în fața publicului amator de un anumit gen de informații.
Etica jurnalistului în mediul online poate fi considerată și ca o amprentă pe care acesta o lasă moștenire internetului, știut fiind că tot ceea ce este distribuit în acesta va rămâne arhivat nelimitat.
Onestitatea, asumarea identității, respectarea datelor și informațiilor personale, respectarea informației, relevanța conținutului distribuit, originalitatea, verificarea informațiilor din mai multe surse – sunt doar câteva dintre regulile nescrise de care ar trebui să țină seama oricine se pretinde a fi adeptul jurnalismului în mediul online.
Etica în jurnalismul online trebuie să se reflecte atât în momentul conceperii și distribuirii materialelor, cât și în moderarea comentariilor de pe diversele site-uri, jurnaliștii având în vedere atât promovarea libertății de exprimare, cât și încurajarea dezbaterilor, a ideilor, ori a discuțiilor în contradictoriu.
Jurnalismul în mediul online trebuie să încurajeze respectarea publicului și a partenerilor de dialog, evitându-se pe cât posibil atacarea acestora, jignirea ori catalogarea lor, în funcție de starea de spirit ori de conjunctură.
Etica în jurnalism presupune și eliminarea insultelor sau afirmațiilor de tip rasial, legate de sex, a discriminărilor față de unele grupuri considerate dezavantajate sau față de grupurile minorităților, dar și incitarea la ură ori la intoleranță.
Indiferent că este vorba de un articol, de un mesaj sau de un comentariu, jurnalismul online ideal presupune :
Respectarea demnității umane
Evitarea menționării apartenenței la o minoritate ori la un grup ce poate fi vulnerabil – minoritate națională, minoritate rasială, minoritate sexuală, minoritate etnică, minoritate religioasă
Evitarea folosirii stereotipurilor sau a prejudecăților – legate de sex, orientare sexuală, rasă, religie, vârstă, eventuală dizabilitate
Respectarea dreptului fiecărei persoane de a se identifica sau numi după bunul plac
Jurnalismul în mediul online, în România anului 2014, poate fi caracterizat printr-o flexibilitate deosebită a exprimării, pe sutele de site-uri și bloguri cu tematică diversă oricine putând spune orice, oricând, sub orice formă și fără obligația asumării celor declarate.
Fie că vorbim de paginile web de profil sau de cunoscutele rețele de socializare, orice utilizator de internet este liber să se simtă atotputernic, de neoprit și uneori de nedescoperit, mulți fiind cei care preferă să se exprime la adăpostul anonimatului sau al pseudonimelor.
Etica jurnalismului în mediul online este deosebit de sensibilă când vine vorba de drepturile de autor, de anonimat, dar și de libera exprimare.
2.3.1 Drepturile de autor
Este bine cunoscut faptul că în România legislația are încă serioase lipsuri în materia dreptului de autor, cu atât mai mult când vine vorba de transferul de conținut în mediul online.
Jurnalismul online ideal presupune publicarea în mediul virtual de către orice om de presă doar a materialelor (articole, imagini, videoclipuri) asupra cărora deține drepturi de autor. În caz contrar acestea ar putea fi publicate, dar numai după obținerea în prealabil a unui acord scris din partea autorului de drept, acord care să confirme că respectivele materiale pot fi folosite pentru un anumit scop.
În realitate însă, în mediul online românesc, jurnalismul se practică după ureche, fără respectarea vreunei reguli, de multe ori chiar cu ignorarea și a bunului simț.
Edificatoare în acest sens sunt edițiile online ale tabloidelor binecunoscute (Libertatea, Cancan, etc) pe care putem citi cu ușurință cam aceleași știri, completate de imagini de multe ori identice.
Nici site-urile cunoscutelor ziare romănești nu fac excepție, tot mai puține fiind publicațiile online care aleg să își servească publicul cu profesionalism, oferindu-i acestuia informații originale, de calitate, necopiate sau prelucrate de la alte surse similare.
Nici pe site-urile de socializare lucrurile nu stau mai bine, ci chiar dimpotrivă. Postările unor pagini în spatele cărora se află jurnaliști cu experiență și multe idei sunt preluate și distribuite fără jenă de alte conturi, autorii acestora având însă grijă să șteargă cât mai bine “urmele” sursei.
Sfidând orice urmă de etică sau de bun simț, fără un acord prealabil, fără a menționa măcar sursa, aceștia își consolidează imaginea și poziția în mediul online distribuind materiale ce nu le aparțin, profitând din plin de vidul legislativ în domeniu.
Nu puține au fost cazurile când materialele unui jurnalist au fost preluate pur și simplu și difuzate de alți așa ziși colegi de breaslă, iar în momentul în care “a îndrăznit” să ceară explicații, a fost jignit, amenințat și chiar apostrofat de comunitatea tuturor celor care obișnuiesc frecvent să procedeze în mod similar.
În lipsa unui cadru legislativ care să prevadă sancțiuni clare și destul de usturătoare pentru jurnaliștii ce obișnuiesc astfel de practici mulți sunt cei care se laudă cu ideile lor originale, de pe urma cărora obțin deseori și beneficii materiale deloc de neglijat, în detrimentul adevăraților autori care se consolează doar cu ideea că au acționat moral și de bună credință.
2.3.2 Anonimatul. Falsele identități
V-ati întrebat oare cum ar arată mediul online românesc dacă internetul nu ne-ar oferi șansa nelimitată de a ne ascunde în dosul anonimatului sau a unei identități nereale?
Câte comentarii răutăcioase am mai descoperi pe site-uri ori pe bloguri? Sau cum ar arată Facebook-ul?
În doar câteva zeci de secunde oricine are posibilitatea să își facă un cont de e-mail, cu ajutorul căruia își poate contura un cont și/sau pagină de Facebook, în numele căruia poate posta comentarii, păreri sau idei diverse.
Sub protecția anonimatului de putem crea, în funcție de timpul avut la dispoziție, zeci și sute de identități false, putem concepe și dezvolta bloguri prin intermediul cărora ne putem urmări și atinge propriile scopuri, atacând și combâtând pe oricine ne enervează, nu este de aceeași părere cu noi sau face parte din tabăra considerată adversă.
Jurnalismul din mediul online actual îi conferă posibilitatea oricărui om de presă, cu idei, experiență, motivație și talent să distrugă sau să consolideze imaginea unor persoane publice, indiferent că acestea provin din mediul politic, de afaceri, divertisment, etc.
Spre deosebire de site-uri, unde domeniul este înregistrat pe un nume, blogurile le oferă celor interesați posibilități nelimitate, conturile putând fi create cu destul de multă ușurință, cu o simplă adresă de e-mail (și aceea de multe ori ireală).
Odată blogul creat, jurnalistul își poate începe activitatea de defăimare sau dimpotrivă, în funcție de scopul urmărit, dar și de avantajele de care urmează să se bucure, de pe urma demersului său.
Cine mai stă să se întrebe dacă demersul jurnalistului în cauză este moral sau nu, ce se ascunde în dosul postărilor sale, ce interese sunt în realitate în joc, atâta timp cât materialele publicate pe respectivele bloguri sunt concepute astfel încât îi incită interesul, atenția și îi alimentează perpetuu nevoia de scandal, de cancan, satisfăcându-i și pofta caracteristică publicului romănesc, tot mai avid să urmărească zilnic un episod din spectacolul “spălării rufelor în public” ?
Zi de zi suntem, din păcate, victimele manipulării, indiferent de forma acesteia și rareori stăm să ne întrebăm dacă ceea ce ne este oferit în mediul online ne trebuie cu adevărat, ne satisface pofta/nevoia de nou sau doar ne face rău, distrugându-ne, deteriorându-ne percepția generală asupra lumii și a celor din jurul nostru.
De câte ori ați pus la îndoială veridicitatea informațiilor pe care le-ati regăsit în mediul online?
Și, cum practica furtului intelectual a devenit o modă printre jurnaliștii mediului online românesc, cine mai stă să nu creadă cele descoperite pe internet, mai ales când trei-patru-zece site-uri susțin aceleași lucruri (efectul de propagare al informațiilor)?
Vremea alegerilor europarlamentare a trecut, dar se apropie cu pași repezi alegerile prezidențiale.
Un bun prilej pentru sutele și chiar miile de susținători ai unui anumit candidat (renumerați sau nu) să-și susțină în mediul online preferatul/angajatorul sau dimpotrivă să-l atace/distrugă pe contracandidatul acestuia.
Dar oare acest lucru (ce a devenit în ultimii ani un adevărat fenomen) ar mai fi posibil, dacă jurnalismul în mediul online ar fi unul de tip ideal?
Cu siguranță nu, căci, așa cum mulți dintre noi știm, mulți sunt jurnaliștii aserviți politic unui partid sau personaj politic care contra unor sume de bani îil promovează pe finanțator (sau pe preferatul acestuia) ori în denigrează pe contracandidat.
Urmare a articolelelor apărute în mediul online, a materialelor de presă ce uneori sunt destul de virulente, reacțiile nu încetează să apară și de cele mai multe ori jurnalistul (ce se ascunde sau nu în dosul unei identități false ori împrumutate) ajunge să căștige dublu, încasând sume din ambele părți, ce au tot interesul de a se promova sau de a fi mai puțin dezavantajați în lupta politică.
Mai poate fi descoperită oare la acest tip de jurnaliști vreo urmă de etică?
Aproape nimeni nu mai stă să se gândească la motivele pentru care în anumite zile, bine alese, apar în anumite medii, pe anumite site-uri, anumite materiale. Și nimeni nu se mai întreabă de ce doar anumite interviuni ori pseudo-anchete au cele mai multe comentarii pro sau contra, în funcție de interese.
Dar oare dacă nu ar mai exista posibilitatea postării sub anonimat sau sub o identitate falsă câte oare comentarii pro sau contra am mai regăsi în mediul online?
Sau ce-ar fi dacă de mâine, cu ajutorul unui soft complex, orice postare din mediul online ar fi automat însoțită de adresa de IP a autorului, cu nume, adresă, oraș, etc?
Lăsând la o parte domeniul politicului, care a fost și va continua să fie unul controversat, de câte ori nu ați avut ocazia să constatați sau să auziți de la cunoscuți diverse aspecte negative, despre care știați numai lucruri bune?
Și pentru că tot se apropie sezonul estival, pe care pagini de web veți descoperi oferte care să nu fie “super avantajoase”, “special concepute pentru tine”, “fără concurență” (și exemplele de expresii de promovare ar putea continua) ?
Aproape cu toții știm că în realitate lucrurile stau un pic diferit, dar cu toate acestea, contra unor onorarii bine stabilite, jurnaliști cu pretenții continuă să promoveze ideal pachete și locații turistice, înducându-i în eroare pe turiștii ce aleg să investească 100% încredere în informațiile descoperite în mediul online.
Și nu puțini sunt cei care aleg (sub protecția anonimatului sau a falsei identități) să-și comenteze laudativ singuri propriile postări, ignorând total chiar și ridicolul situației.
Nici pe forumuri situația nu este mai bună, jurnaliștii de ocazie sau cei consacrați în astfel de practici postând mesaje sau comentând ca și cum ar fi simplii utilizatori de internet, fără a avea nici un fel de scop sau motiv ascuns.
2.3.3 Libera exprimare
Regimul comunist care și-a pus amprenta asupra părinților și bunicilor noștri pare să fi influențat iremediabil și generațiile următoare la capitolul exprimare.
Dacă în urmă cu peste 20 de ani cenzura era la ea acasă în România și dacă atunci nimeni nu se poate exprima liber, fără teama că demersul său va fi strict sancționat de organele de represiune comuniste, astăzi frustrările continuă să se evidențieze în mediul online.
Chiar dacă, atât teoretic cât și practic, avem libertatea de a ne exprima opiniile, ideile, gândurile, părerile, punctele de vedere, exceptând limitările impuse de lege (cele vizând distriminarea, rasismul ori calomnia) ori de câte ori ceva nu ne convine, ori de câte ori ne este afectat orgoliul sau ne considerămd nedreptațiți, ori de câte ori ne deranjează opiniile sau punctele de vedere diferite ale altora, tindem să invocăm trecutul, reclamând cenzura sau limitarea dreptului de exprimare.
Mediul online a devenit din păcate locul în care limbajul licențios ori violent are tot mai mulți adepți. Și nu puțini sunt jurnaliștii care preferă uneori să se exprime într-un mod mai puțin academic, considerănd că o astfel de exprimare le va aduce un plus de popularitate în fața publicului.
Jignirile nu mai sunt o noutate, calomnia a devenit de multă vreme una dintre practicile obișnuite, comentariile răutacioase sunt și ele la ordinea zilei.
Iar din păcate și reacțiile sunt mai mult decât violente ori de câte ori cineva se găsește să-l pună la punct pe respectivul “jurnalist” modern, să-i taxeze ieșirile, să-l apostrofeze și să încerce să-l tragă, cel puțin moral, la răspundere.
Nu de puține ori în mediul online românesc s-a declanșat așa numitul “jihad mediatic”, când comunitatea pro a unui jurnalist pus la colț din motive mai mult sau mai puțin întemeiate s-a năpustit asupra “vinovatului”, cel care a îndrăznit să-l contrazică pe idolul lor.
Și din păcate discuțiile purtate în mediul online nu sunt întotdeauna de nivel academic.
Și din păcate ele rămân, așa cum am mai spus, arhivate mereu în mediul online, oricând la discreția oricui vrea să afle orice.
Și din păcate în aceste așa numite “războaie mediatice” sunt implicate personaje de la care am avea așteptări mult mai mari.
STUDIU DE CAZ
În studiul de caz al prezentei lucrări, “Etica în jurnalismul online”, se va trata pe larg modul în care s-a reflectat în mediul online scandalul mediatic declanșat la începutul lunii martie a acestui an între cunoscutul om de cultură Andrei Pleșu și televiziunea trustului de presă Intact, Antena 3.
Limbajul folosit de ambele părți, schimbul de replici din mediul online și modul în care acesta a fost preluat și distribuit ulterior de către alte pagini web, ca și reacțiile pro și contra venite din mass-media, vor reflecta ideal modul în care atât personalități de renume ale României (respectiv Andrei Pleșu), cât și jurnaliști cu experiență, înțeleg să reacționeze și să “contracareze” atacurilor sau presupuselor atacuri la persoană.
Cine este Andrei Pleșu?
Personaj principal al prezentului Studiu de caz, Andrei Pleșu s-a remarcat de-a lungul ultimilor ani prin numeroasele articole publice, ale căror teme au fost diferite, în funcție de preferințele și percepția autorului despre realitatea imediată.
Un loc important în cadrul subiectelor materialelor de presă ce poartă semnătura lui Andrei Pleșu este ocupat de mass-media în general și televiziunea românească în mod special, autorul obișnuind deseori să facă diverse analize ce privesc modul în care unele instituții media înțeleg să abordeze diverse teme.
De-a lungul anilor, Pleșu s-a remarcat în mediul cultural românesc prin activitatea sa deosebită, despre care menționăm, pe scurt :
Andrei Pleșu este autorul a zeci de lucrări publicate în țară și străinătate, fiind recunoscut ca făcând parte din elita culturală românească
A fost primul ministru al Culturii după căderea regimului comunist (în guvernarea lui Petre Roman), ministrul Afacerilor Externe (în Guvernul Radu Vasile), membrul al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, consilier prezindențial pentru Relații Internaționale
Absolvent al Facultății de Arte Plastice, secția Istoria și teoria artei, doctorand în [anonimizat] (1980)
Bursier Humboldt la Universitatea din Bonn și bursier la Universitatea din Heidelberg (1983-1984)
Deține titlul de Doctor Honoris Causa al Universității „Albert Ludwig” din Freiburg (2000) și este Doctor Honoris Causa al Universității „Humboldt” din Berlin (2001)
Este Commandeur des Ordre des Arts et des Lettres și Grand Officier de la Légion d'honneur
A înființat institutul de studii avansate „New Europe College”, revista culturală Dilema și a transformat fostul Muzeu de Istorie al PCR în Muzeul Țăranului Român
Scânteia care pare să fi declanșat scandalul mediatic (denumit deseori pe parcursul desfășurării acestuia în mediul online drept “linșaj mediatic” de către susținătorii jurnaliști ai lui Andrei Pleșu) ce face subiectul prezentului Studiu de caz s-a produs în data de 10 martie 2014, când Pleșu a publicat în cotidianul Adevărul un articol intitulat “Oameni de plastilină”.
Cunoscut ca fiind un fin analist al activităților specifice televizunilor românești, Pleșu își începe articolul sus-menționat apreciind modul în care televiziunea B1 știe să le ofere telespectatorilor săi diverse informații de actualitate, după care își îndreaptă atenția spre televiziunea de știri a trustului media Intact, Antena 3.
Referitor la aceasta, autorul își începe expunerea cu o ironie fină, dar tăioasă “prin „filtrul“ Antenei 3, viața noastră politică se vede ca un amestec de vodevil, farsă și melodramă. Un carnaval de duzină. O chermeză scăpată de sub control”.
Articolul publicat în ediția online a cotidianului Adevărul este ilustrat de către autorul acestuia cu o imagine prelucrată, ce reprezintă alăturarea celor trei “grei” ai Antenei 3, respectiv directorul Mihai Gâdea, realizatorul Mircea Badea și analistul politic Mugur Ciuvică, imagine titrată cu o constatare personală, respectiv “sunt singurii cetățeni români care pot bălăcări pe oricine, dar care nu suportă să-i atingi nici cu o floare”:
Sursă captură – www.adevărul.ro
Îm cuprinsul materialului, autorul acestuia își exprimă nemulțumirea cu privire la modul în care sunt realizate unele emisiuni la Antena 3, care este catalogată de către Andrei Pleșu ca fiind „de o „maleabilitate” amețitoare. Atleții ei n-au scrupulul consecvenței, al coerenței logice, al unor principii cît de cît constrîngătoare. Se simt mereu legitimi, au mereu dreptate, chiar dacă retorica și țintele lor arată astăzi pe dos decît ieri. Nu zic, convertirile, reevaluările, schimbările de picior nu pot fi interzise. Dar alternanța circulară „pupat-scuipat-iar pupat-iar scuipat” nu indică autenticitate, discernămînt, interioritate vie, ci, pur și simplu, o gîndire de plastilină, dictată de interese și umori nesistematizabile”.
Vizibil deranjat de emisiunea “Sinteza zilei”, în care invitatul moderatorului Mihai Gădea fusese liderul PNL, Crin Antonescu, Andrei Pleșu sesizează schimbarea de atitudine a jurnalistului, punctând și asupra greșelilor comise de acesta:
Sursa captură – www.adevărul.ro
Analiza autorului continuă, cu referire directă la jurnalistul Mihai Gădea, directorul Antenei 3 fiind catalogat de Andrei Pleșu drept “un băiat nervoșel și sentimental deopotrivă, pendulînd între scîncet umed și furie răcnită. O obrăznicătură cu veleități inchizitoriale”:
Sursa captură – www.adevarul.ro
Nici fostul potențial candidat la Președinție, liderul PNL Crin Antonescu, nu a scăpat de condeiul lui Pleșu, care îl critică în special pentru lipsa acestuia de anvergură:
Sursă captură – www.adevarul.ro
Și ulterior a venit și rândul fostului consilier prezidențial, Mugur Ciuvică, a cărui imagine se regăsea pe fotografia atașată materialului. Pleșu pare să fie deranjat de considerațiile pe care Ciuvică le are la adresa fostului său șef, nimeni altul decât președintele Traian Băsescu. În versiunea autorului, Ciuvică este amuzant, dar în același timp plicticos, sărac în exprimare, dar consecvent în acțiunile sale:
Sursa captură – www.adevărul.ro
Aprecierile la adresa jurnaliștilor Antenei 3 continuă, Pleșu fiind cel care, introduce în cuprinsul articolului său, după cum se poate realiza cu ușurință mai jos, termenul de linșaj, termen ce ulterior va fi des folosit de către susținătorii săi, în mediul online:
Sursa captură – www.adevarul.ro
Replica jurnaliștilor ce s-au aflat în centrul subiectului tratat de Pleșu nu a întârziat să apară.
A doua zi, directorul televiziunii Antena 3, Mihai Gâdea, vizat de Andrei Pleșu în cadrul articolului său, a prezentat în emisiunea “Sinteza zilei” un subiect considerat de interes de telespectatorii postului de știri, respectiv “Cine sunt cei doi români care au fost demnitari ai puterii în toate cele trei regimuri de după 1989”.
În stilul său caracteristic, Mihai Gădea le-a oferit telespectatorilor diverse informații exemplificate prin imagini, personajele principale fiind nimeni alții decât Andrei Pleșu (fost consilier prezidențial) și fostul șef al acestuia, președintele Traian Băsescu:
Informațiille prezentate în emisiune au fost ulterior expuse și pe site-ul Antenei 3, autorul postării subliniind că: “doar doi români au fost, după 1989, demnitari în toatele cele trei regimuri – Iliescu, Constantinescu și Băsescu.
Înainte de anul 1989, amândoi s-au prezentat în poziția ghiocelului în fața lui Ceaușescu, pentru a obține anumite beneficii. Cei doi români sunt președintele Traian Băsescu și scriitorul și filozoful Andrei Pleșu”:
Sursa capturi – www.antena3.ro
Și în acest moment s-a dat startul așa numitului (de către susținătorii lui Andrei Pleșu) “linșaj mediatic”, expresie folosită, cu doar câteva zeci de ore mai devreme, de însuși autorul articolului defăimător la adresa jurnaliștilor Antenei 3.
Primul care a postat în mediul online aprecieri legate de scandalul mediatic ce tocmai se declanșase a fost nimeni altul decât Ion Cristoiu, un jurnalist cunoscut, cu experiență semnificativă în presa românească. Fost colaborator și prieten al ziariștilor de la Antena 3 (cu precădere al celor trei vizați de Pleșu, respectiv Gâdea, Badea și Ciuvică, cu care a realizat în trecut zeci de emisiuni), Cristoiu a publicat pe blogul său un articol care nu mai are nevoie de nici un comentariu:
Sursa captură – www.cristoiublog.ro
Singurul jurnalist român care a reflectat în paginile site-ului său web adevărata stare de fapt a fost Petrișor Obae, el redând corect informațiile și folosind un limbaj ce se încadrează în tiparele unui ziarist ce respectă etica și deontologia profesională:
Sursă captură – www.paginademedia.ro
Restul jurnaliștilor din mediul online au înțeles să interpreteze personal articolul lui Andrei Pleșu, fiecare accentuând în titlul sau conținutul articolului său diverse aspecte.
Așa cum se va remarca în continuare, marea majoritate a jurnaliștilor ce au sărit să-i ia apărarea lui Andrei Pleșu, l-au atacat (mai mult sau mai puțin voalat) cel mai mult pe Mircea Badea, jurnalistul cunoscut pentru modul inedit de a-și expune opiniile.
În pagina web a televiziunii B1, gândurile lui Pleșu au fost prezentate astfel:
Sursa captură – www.b365.ro
Jurnaliștii tabloidului Cancan au profitat de ocazie pentru a-l ironiza pe Mircea Badea, care deseori obișnuiește să prezinte în media sau pe rețelele de socializare imagini inedite din timpul antrenamentelor sale sportive.
Și chiar dacă articolul conține informații despre postarea lui Pleșu în ediția online a cotidianului Adevărul, titlul ales de jurnalistul tabloidului Cancan este edificator:
Sursa captură – www.cancan.ro
Materialul apărut în Cancan a fost repede preluat și de alți autori din mediul online, care în ciuda faptului că au citat tabloidul drept sursă, au adus modificări radicale articolului, prin intermediul considerentelor de tip personal:
Sursă captură – www.antidotul.ro
Și pentru că este la modă “fenomenul copy paste” articolul din Cancan a fost preluat și de mulți alți autori din mediul online, materialele fiind publicate direct, fără nici un punct de vedere sau drept la replică solicitat personajului aflat în centrul atenției:
Sursa captură – www.ziarelive.ro
Dintre toate, cea mai inedită prin limbajul folosit și greșelile gramaticale ale textului, este postarea lui Sorin Blue, pe blogul personal www.romanicablues.wordpress.com.
Imaginea folosită de autor este mai mult decât edificatoare:
Iar din conținutul textului, pe care am preferat să-l atașăm, fără a-l denatura în nici un fel prin citare, se poate deduce cu ușurință care este nivelul de pregătire profesională a celor care au posibilitatea să se autodenumească jurnaliști, emițând judecăți de valoare și postând în mediul online păreri personale, prost concepute nu atât ca esență ori mod de exprimare, cât mai ales din punct de vedere gramatical.
De asemenea, nici un fel de comentariu cu privire la limbajul folosit:
Sursa captură – www.romanicablues.wordpress.com
Dar cum oare ar fi fost posibil, în România anului 2014, ca lucrurile să se oprească doar la niște articole (defăimatoare, ce-i drept) în mediul online?
Așa cum se întâmplă deseori, după sistemul (denumit nu doar în media) “ haitei” rând pe rând, jurnaliști cu mai mult sau mai puțină experiență, criticați sau deranjați pe vremuri de vreunul dintre cei vizați în articolul din cotidianul Adevărul, susținători ai autorului Pleșu sau chiar politicieni (membrii ai PDL, partidul condus pe vremuri de președintele Traian Băsescu) s-au grăbit să declare că “iau atitudine”.
În mai puțin de 48 de ore de la publicarea articolului lui Pleșu, Revista 22 a conceput și distribuit un “Apel la solidaritate cu Andrei Pleșu, împotriva linșajului mediatic produs de `Antena 3`”, propunând în același timp și desfășurarea unui miting de solidaritate cu Pleșu :
Așa cum se poate observa din captură, până la data accesării acestei pagini web, respectiv în doar 3 luni, postarea a avut peste 130.000 de vizualizări, fiind adăugate aproape 5.300 de comentarii.
Apelul a fost semnat de peste 1000 de persoane, de la lideri politici, la jurnaliști, la șeful Agenției de Integritate – ANI (Horia Georgescu), la diverși ingineri, muzeografi, etc din România, dar și din Germania, Italia, Republica Moldova.
Și astfel scandalul din mediul online a intrat într-o nouă fază, faza “ explicațiilor” oferite cu generozitate de diverși jurnaliști, istorici sau oameni politici.
Demn de semnalat este faptul că deseori, pe parcursul acestui scandal, cunoscătorii au putut descoperi cu ușurință diverse tehnici de manipulare ce au fost utilizate subtil de unii dintre susținătorii lui Andrei Pleșu.
Cel mai interesant punct de vedere îi aparține lui Vladimir Tismăneanu. Specialist în teoria sistemelor politice, acesta face pe blogul său o prezentare a “linșajul mediatic” practicat de Antena 3 la adresa lui Pleșu, titlul ales pentru materialul de presă fiind edificator.
Declarat susținător al lui Andrei Pleșu, Tismăneanu îi ia apărarea marelui om de cultură în fața “linșajul mediatic” la care acesta era supus, făcând diverse aprecieri la adresa Antenei 3, după cum se poate remarca în captura de mai jos:
În cadrul articolului său, Tismăneanu încearcă să scoată în evidență, în fața utilizatorului obișnuit de internet, numărul mare al semnatarilor Apelului (peste 1000, în doar câteva ore), subliind și că aceștia au puncte de vedere diferite.
Autorul încearcă să accentueze diverse idei ce se doresc a fi întipărite în mentalul colectiv (bold-urile aferente capturii de mai jos), scoțând în evidență moralitatea lui Andrei Pleșu, cel care cu sau fără intenție, prin postarea sa din cotidianul Adevărul, a reușit să tulbure apele în mediul online al presei românești:
Sursă captură – www.tismaneanu.wordpress.com
Lăsând la o parte aprecierile la adresa Antenei 3 și a jurnaliștilor vizați, trebuie remarcat faptul că nici unul dintre susținătorii lui Pleșu în mediul online nu au înțeles să le explice cititorilor care au fost împrejurările care au dus la această stare de fapt, ei preferând să continue seria apelativelor diverse, ce aruncă o umbră de îndoială la adresa moralității demersurilor.
Postarea profesorului Vladimir Tismăneanu își încheie postarea cu câteva concluzii la adresa linșajului mediatic și o explicație conferită expresiei “a nu tăcea” ( cu bold-urile aferente) :
Și, așa cum deja am mai precizat, jurnaliștii ”copy paste” au preluat și de această dată opiniile lui Tismăneanu, aprecierile acestuia fiind difuzate în mediul online de multe pagini web:
Sursa captură – www.evz.ro
Rând pe rând și alți jurnaliști au publicat în mediul online anunțul mitingului de susținere al lui Andrei Pleșu, la care au fost invitați să participe cât mai mulți susținători :
Sursa captură – www.hotnews.ro
Sursă captură – www.românialibera.ro
Sursă captură – www.adevarul.ro
Sursă captură – www.b1.ro
Și în ciuda faptului că marea majoritate a mediei online a promovat mitingul inițiat de o parte a jurnaliștilor, în apărarea lui Andrei Pleșu, numărul participanților nu a fost deloc unul pe măsura așteptărilor, la acesta participând, conform imaginilor surprinse de cameramanii diverselor televiziuni, puțin peste 100 de persoane.
Demn de remarcat este modul în care o parte dintre participanții la miting au înțeles să se exprime în apărarea lui Andrei Pleșu, ei participând la acțiune cu diverse “accesorii” mai mult sau mai puțin inspirate.
Folosind sigla și sloganul Antenei 3 (“ Antena 3 e aici ! ”), o parte dintre apărătorii lui Pleșu au ales o formă inedită de protest, surprinsă de către fotograful agenției de presă Mediafax :
Sursa captură – www.mediafax.ro
Etic? Moral? Depinde de sistemul de referință ales, dar mai ales de care parte a taberei te găsești.
Aflată timp de câteva zile în centrul atenției colegilor din media, Antena 3 a publicat și ea pe pagina web diverse materiale, în cadrul cărora jurnaliștii și-au exprimat punctele de vedere:
Sursa captură – www.antena3.ro
În cadrul emisiunii sale, “În gura presei”, Mircea Badea, unul dintre cei trei jurnaliști ai Antenei 3 aflați în centrul atenției mass-mediei în acele zile, a comentat în stilul său caracteristic mitingul de susținerea lui Andrei Pleșu, catalogând ideea drept “simpatică” : "S-a întâmplat o treabă extraordinatră, ceva deosebit. A fost un miting, sau o întâlnire aproape amoroasă, că s-a întâmplat la coada calului. Unii care trebuiau să meargă la coada vacii, au ajuns la coada calului. Mitingul era ceva împotriva Antenei 3, mi s-a părut foarte simpatică ideea unui miting împotriva unui post de televiziune".
Subiect de articol în cotidianul Adevărul, Mircea Badea nu s-a putut să nu remarce numărul mic al participanților la miting și mai ales componența manifestanților : "Domnul Pleșu e ca vaca-n India. Sfânt. Au fost 200 de oameni acolo, vreo 100 de politruci și 100 de bătrâni. Dacă aș fi domnul Pleșu mi-ar fi jenă să mă apere niște bătrâni, mulți dintre ei nici nu știau de ce sunt acolo. Jena nu știu dacă face parte din arealul de simțire al domnului Pleșu".
Concluzia lui Badea nu mai lasă loc comentariilor de nici un fel :
Sursa captură – www.antena3.ro
Imaginea pe care orice jurnalist sau pseudo-jurnalist le-o poate oferi utilizatorilor de internet despre un anumit personaj, situație ori stare de fapt este relativă, ea variind în funcție de gradul de pregătire profesională, de gradul de moralitate, dar și de profesionalism.
Se știe că este foarte ușor să defăimezi pe oricine, dacă îți alegi o strategie corectă. Și de asemenea este bine cunoscut faptul că odată o știre/informație aruncată pe piață, sunt necesare zeci de dezmințiri pentru a-l convinge pe primul cititor că articolul a fost rău sau voit intenționat.
În lipsa unei legislații corespunzătoare, care să sancționeze limbajul dur, incitările la violență, denigrările și atacurile la persoană, mediul online românesc rămâne mediul în care oricine se poate exprima despre absolut orice, după bunul său plac.
BIBLIOGRAFIE
Autori români:
M. Coman, Manual de jurnalism, vol. I, II, Editura Polirom, Iași, 2009
M. Dinu, Comunicarea. Repere fundamentale, Editura Orizonturi, București, 2007
S. Frunză, Comunicare etică și responsabilitate socială, Editura Tritonic, București, 2011
M. Runcan, A patra putere, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002
I. Stănciugelu, Măștile comunicării. De la etică la manipulare și înapoi, Editura Tritonic, București, 2009
L.V. Szabo, Libertate și comunicare în lumea presei, Ed. Amacord, Timișoara, 1999
T. Vidam, Dimensiuni ale eticii comunicării și mass-media, Editura Casa cărții de știință, Cluj-Napoca, 2007
Autori străini :
C.J. Bertrand, Deontologia mijloacelor de comunicare, Editura Institutul European, Iași, 2000
L. Hopkins, Social Media: The New Business Communication Landscape, Londra, Ark Group, 2009
David Randall, Jurnalistul universal, Editura Polirom, Colecția Collegium Media, Ediția a II-a, Iași, 2007
M.Warschauer, Online Communication,The Cambridge guide to teaching English to speakers of
other languages, R. Carter & D. Nunan, Cambridge, Cambridge University Press, 2001
Site-uri consultate:
http://www.newscientist.com/articleimages/dn18158/1-timetravelling-browsers-navigate-the-webs-past.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/World_Wide_Web
http://ro.wikipedia.org/wiki/Google
https://www.worldpayzinc.com/tech-wealth#.U1j0YUorewA.twitter,
http://gadgets.ndtv.com/social-networking/news/facebook-profits-triple-as-mobile-soars-513047
http://gadgets.ndtv.com/apps/news/facebook-says-messenger-has-more-than-200-million-monthly-active-users-513231
https://www.facebook.com/FBNewswire
http://www.cmo.com/content/dam/CMO_Other/ADI/SocialIntelligence_Q12014/Q1_2014_social_intelligence_report.pdf
http://www.insidefacebook.com/2014/04/21/adobe-q1-report-clickthrough-rate-up-cost-per-click-down/
http://gigaom.com/2014/04/21/adobe-social-media-intelligence-report-text-engagement-down-as-videos-heat-up-on-facebook/
http://www.ndtv.com/article/world/linkedin-membership-hits-300-million-510624
http://adevarul.ro/news/politica/oameni-plastilina-1_531ca9170d133766a8bff15e/index.html,
http://www.antena3.ro/romania/cine-sunt-cei-doi-romani-care-au-fost-demnitari-ai-puterii-in-toate-cele-trei-regimuri-de-dupa-1989-246722.html#
http://www.paginademedia.ro/2014/03/andrei-plesu-critica-practicile-antenei-3-in-textul-oameni-de-plastilina/
http://www.b365.ro/andrei-ple-u-catre-gadea-dragutule-tu-ce-vrei-sa-te-faci-cand-o-sa-fii-mare-predicator-fata-n_203996.html
http://www.cancan.ro/actualitate/badea.html
http://www.antidotul.ro/248284/a-dat-de-pamant-cu-mircea-badea-andrei-plesu-practica-o-veselie-de-piculina-cu-unele-accente-de-joagar.html,
http://www.revista22.ro/articol-39239_657.html
Linsajul lui Andrei Plesu, idiotia morala si spatiul libertatii
http://www.antena3.ro/romania/mircea-badea-sa-faci-miting-impotriva-unei-televiziuni-e-ceva-inept-247313.html
http://www.mircea-badea.ro/blog/despre-ecleru-la-ingeri/,
BIBLIOGRAFIE
Autori români:
M. Coman, Manual de jurnalism, vol. I, II, Editura Polirom, Iași, 2009
M. Dinu, Comunicarea. Repere fundamentale, Editura Orizonturi, București, 2007
S. Frunză, Comunicare etică și responsabilitate socială, Editura Tritonic, București, 2011
M. Runcan, A patra putere, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002
I. Stănciugelu, Măștile comunicării. De la etică la manipulare și înapoi, Editura Tritonic, București, 2009
L.V. Szabo, Libertate și comunicare în lumea presei, Ed. Amacord, Timișoara, 1999
T. Vidam, Dimensiuni ale eticii comunicării și mass-media, Editura Casa cărții de știință, Cluj-Napoca, 2007
Autori străini :
C.J. Bertrand, Deontologia mijloacelor de comunicare, Editura Institutul European, Iași, 2000
L. Hopkins, Social Media: The New Business Communication Landscape, Londra, Ark Group, 2009
David Randall, Jurnalistul universal, Editura Polirom, Colecția Collegium Media, Ediția a II-a, Iași, 2007
M.Warschauer, Online Communication,The Cambridge guide to teaching English to speakers of
other languages, R. Carter & D. Nunan, Cambridge, Cambridge University Press, 2001
Site-uri consultate:
http://www.newscientist.com/articleimages/dn18158/1-timetravelling-browsers-navigate-the-webs-past.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/World_Wide_Web
http://ro.wikipedia.org/wiki/Google
https://www.worldpayzinc.com/tech-wealth#.U1j0YUorewA.twitter,
http://gadgets.ndtv.com/social-networking/news/facebook-profits-triple-as-mobile-soars-513047
http://gadgets.ndtv.com/apps/news/facebook-says-messenger-has-more-than-200-million-monthly-active-users-513231
https://www.facebook.com/FBNewswire
http://www.cmo.com/content/dam/CMO_Other/ADI/SocialIntelligence_Q12014/Q1_2014_social_intelligence_report.pdf
http://www.insidefacebook.com/2014/04/21/adobe-q1-report-clickthrough-rate-up-cost-per-click-down/
http://gigaom.com/2014/04/21/adobe-social-media-intelligence-report-text-engagement-down-as-videos-heat-up-on-facebook/
http://www.ndtv.com/article/world/linkedin-membership-hits-300-million-510624
http://adevarul.ro/news/politica/oameni-plastilina-1_531ca9170d133766a8bff15e/index.html,
http://www.antena3.ro/romania/cine-sunt-cei-doi-romani-care-au-fost-demnitari-ai-puterii-in-toate-cele-trei-regimuri-de-dupa-1989-246722.html#
http://www.paginademedia.ro/2014/03/andrei-plesu-critica-practicile-antenei-3-in-textul-oameni-de-plastilina/
http://www.b365.ro/andrei-ple-u-catre-gadea-dragutule-tu-ce-vrei-sa-te-faci-cand-o-sa-fii-mare-predicator-fata-n_203996.html
http://www.cancan.ro/actualitate/badea.html
http://www.antidotul.ro/248284/a-dat-de-pamant-cu-mircea-badea-andrei-plesu-practica-o-veselie-de-piculina-cu-unele-accente-de-joagar.html,
http://www.revista22.ro/articol-39239_657.html
Linsajul lui Andrei Plesu, idiotia morala si spatiul libertatii
http://www.antena3.ro/romania/mircea-badea-sa-faci-miting-impotriva-unei-televiziuni-e-ceva-inept-247313.html
http://www.mircea-badea.ro/blog/despre-ecleru-la-ingeri/,
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Etica In Jurnalismul On Line (ID: 106768)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.