Emisiunea Televizata de Divertisment
Tema proiectului de licență
Emisiunea telivizată de divertisment
(Studiu de caz: Emisiunea de divertisment
„Fii tânăr”)
Cuprins
Introducere
Capitolul I. Emisiunea televizată de divertisment
Divertismentul de televiziune ca funcție mass – media
Imaginea filmată. Procedee de filmare
Sunetul – componenta fundamentală de producție
Montajul. Tehnici de editare
Capitolul II. Studiu de caz: Emisiunea de divertisment „Fii tânăr”
2.1. Etapele fundamentale de realizare
2.2. Componența echipei de producție
2.3. Analiza producerii emisiunii înregistrate „Fii tânăr” și emisiunii în direct „Cine vine la noi?”
2.4. Conceptul proiectului de emisiune
2.5. Experiența acumulată în perioada anilor de studii
Concluzii
Bibliografie
Anexe
Introducere
Divertismentul TV a fost, este și va fi actual. El ne aduce în fiecare zi în casele noastre trăiri pozitive, buna dispoziție și doza mare de nebunie. În spatele celor văzute pe sticlă, stă o muncă colosală, realizată de echipa de producție. Fiecare post în parte are obligațiunile sale, pentru ca în rezultat să obțină o imagine perfect combinată și totodată distractivă.
Televiziunea este um mod de a simți și de a face parte din realitatea ei, combinînd ideile personale cu acest mecanism. Ea ne introduce într-un mod inconștient în viața reală a personajului din ecran, perceptând astfel o realitate adoptată de fiecare individ. Adică o viziune audiovizuală, aparent, ireală. Emisiunea de divertisment este o parte importantă din acest mecanism. Ea informează relaxant și amuzant, cu scopul de a familiariza telespectatorul și mai apoi de a-i forma anumite concepte despre cultură și valori.
Scopul acestei lucrări este de a combina termenii teoretici cu stagiul practic, pentru a delibera care este procesul amănunțit de realizare a unei emisiuni televizate de divertismnet.
Structura proiectului include o introducere, un capitol teoretic, un capitol de analiză a stagiului practic, concluzii și bibliografie.
Primul capitol – „Emisiunea telivizată de divertisment”, este format din patru subcapitole. Aici sunt analizate funcțiile și disfuncțiile divertismentului, sunt descrise componentele imaginii, cum sunt fotograma, cadrul și secvența, precum și tipurile de încadraturi, unghiuri de filmare și mișcările de aparat. În televiziune imaginea nu poate exista fără sunet, de aceea am specificat straturile și suporturile audio pe care este înregistrat. Voi vorbi și despre montaj, din punct de vedere tehnic și artistic. Pînă la urmă o montare calitativă sau combinarea perfectă a imaginii cu sunetul este rodul producției de succes.
În capitolul doi – Studiu de caz: Emisiunea de divertisment „Fii tânăr”, sunt desfășurate etapele fundamentale de realizare, precum: pre-producția, producția și post-producția magazinului. În următorul subcapitol este menționată echipa de producție și anume: producătorul, asistentul de producție, prezentatorul, regizorul, operatorul de imagine și editorul de imagine.
În paragraful „Analiza producerii emisiunii înregistrate Fii tânăr și emisiunii în direct Cine vine la noi?” sunt analizate cele două emisiuni total diferite din punct de vedere al modului de pregătire, al personalului, al bugetului și al timpului de difuzare. Ideea comparării acestor două programe mi-a venit la practică, atunci cînd realizam materiale pentru ambele emisiuni.
Cum se crează un proiect de emisiune, care sunt premisele, elementele de producție, formatul, elementele de identitate editorială, marketing-ul, bugetul, echipa de producție, grupul țintă, invitații, am subliniat în penultimul subcapitol, realizînd conceptul magazinului „Fii tânăr”.
Experiența mea la postul de televiziune Pro TV Chișinău am descris-o în ultimul subcapitol. Fiind în rol de reporter-stagiar, am realizat mai multe știri. De aceea, am indicat cum se realizează un material Pro TV, care este structura unei știri și am venit cu exemple.
Orice producție media este realizată în echipă, de aceea este importantă colaborarea fructuoasă între membrii ei. Sfaturile și indiciile trebuie bine analizate pentru a ajunge la un numitor comun.
Televiziunea evoluează în ochii noștri, spectatorul este cel care în final acordă nota de merit, este important, de ținut cont de preferințele lui, la alegerea subiectelor, relatându-le pe înțelesul tuturor. Invitații sau eroii emisiunii sunt oamenii care formează rating-ul instituției media. Interacțiunea amicală dintre ei și moderator este foarte valoroasă, mai ales ascultarea atentă și adresarea întrebărilor potrivite. Sortarea, analiza și prelucrarea corectă a informației primite de la filmări, este încă un punct forte în realizarea emisiunii de divertisment.
Capitolul I. Emisiunea televizată de divertisment
„Arta este pasiunea morală căsătorită cu divertismentul”
(Rita Mae Brown)
Divertismentul de televiziune ca funcție mass-media
Fiind cel mai influent mijloc media, televiziunea „ne tratează” de griji și supărări prin divertisment. Emisiunele din era postmodernă au o capacitate fenominală de a transpune realul în spectacol și de a hipertrofia plăcerea audio-vizuală a telespectatorului. Ele sunt „condimentele” în viața unui om, care îi aduc acea bună dispoziție printr-o cultură frumoasă de prezentare a realității cu haz.
„Audioviziualul, prin informații și idei, imagini și povești, oferă materaialul vieții de fiecare zi: mica bârfă” [11, p. 84]. Divertismentul de televiziune are un impact important în viața fiecărui individ, fie în dezvoltarea gîndirii, a educației sau a culturii. Mesajul lui este ușor de asimilat, datorită informației simplificate și ușor de înțeles. Rolul său major este de a fi dinamic și pozitiv, pentru a-l face pe telespectator să uite de rutina de zi cu zi. Scoate de fiecare dată în lumină aspectele sociale, relaxează și ne include virtual în anumite situații pentru a impărtăși cu ceilalți aceleași trăiri. „Ingredientele” ce fac acest produs finit mai „ sărat” sau mai „dulce” sunt:
Efectele speciale, care ne redau o iluzie optică (creare fotografică, de exemplu, plasarea unui fundal diferit în spatele unei persoane sau a unui obiect) sau mecanică (realizată în timpul filmărilor, de exemplu, zăpada artificială);
Mizanscenă – potrivirea locului, decorului, rolului actorului etc., creează compoziția imaginei. Ea emană energia scenei și efectul de spațialitate dintre personaje;
Spectaculozitatea – măiestria echipei de producție de a impresiona publicul.
Emisiunile televizate de divertisment au în comun următoarele priorități structurale și tematice:
îmbină perfect informația cu divertismentul pentru a culturaliza societatea;
satisfac diverse publicuri;
își formează telespectatori fideli, care să aprecieze profilul original;
propun o vedetă îndrăgită ca prezentator;
interacționează cu publicul prin telefon, e-mail sau poștă;
atrag spații de publicitate pentru diverse produse;
au o tematică dominantă, din cauza spectrului larg de diversitate;
îmbină modalitățile de producere.
Consumul mediatic de divertisment este totodată un proces de evaziune de la problemele cotidiene. Psihologii susțin că în starea de evaziune intră persoanele inhibate, singuratice, frustrate, cei care se eschivează de la griji etc. Imaginar spectatorul este teleportat în lumea imaginară descrisă de așa numiții “experți”, care apar tot mai des în mass-media. Ei maschează adevărul și impun stereotipuri despre lumea ideală. Ca efect se produce conformismul și pasivitatea socială.
“Dramatizare sau ludic – noua televiziune își “joacă” disforic sau euforic mitul proximității afective. În registrul jurnalismului de spectacol, se trece ușor de la „autenticitatea” căutată prin exhibarea emoției la punerea în scenă a evenimentului prin simulare, prin joc. Telespectatorul este făcut să intre în pactul de divertisment prin procedeele retoricii vizuale și clișeele sonore” [7, p. 132]. Televiziunea devine cel mai important mijloc de divertisment, fiind accesibilă și ieftină. Ea oferă o diversitate de programe, incluzând talk-show-ri, emisiuni-magazin, emisiuni de actualități, emisiuni sportive ș.a.
Autorul american, Neil Postman, susținea că: ”Problema esențială nu este aceea că televiziunea ne oferă divertisment, ci că ea tratează toate subiectele în forma divertismentului. Astfel zis, divertismentul devine supraideologia oricărui discurs al televiziunii”. În Republica Moldova nu aș putea spune că există un post de televiziune axat doar pe divertisment, l-aș include pe TNT Bravo, dar este o producție rusească cu transmisiune pe canalele noastre. Rușii au o cultură bine accentuată în ramura divertismentului. Orice tematică fie socială, politică sau economică o relatează într-un mod cult fără aberații, cum sunt show-urile Comedy Women, Comedy Club ș.a. Vreau să remarc, că în televiziunile rusești supraideologia de divertisment se face mai simțitoare decât în cele moldovenești. Cu toate acestea, știrile de bulevard de la noi, deseori, ne „condimentează” negativ și ne îndepărteză de știrile importante ale zilei. Acest lucru are un impact negativ asupra dezvoltării gîndirii, a educației și a puterii de a alege corect, mai ales pentru tinerele generații. Citind presa galbenă, ei își crează un stil de viață asemănător, format din certuri conjugale, relații care se bazează doar pe sex, cercuri de prieteni unde se bea,se fumează, se droghează, își imprimă tatuaje, se îmbracă dezastruos etc.
De exemplu, știrea despre Angelina Jolie care a avut o intervenție chirurgicală la sîni, fost atît de mediatizată, încît unii au putut rata alte știri importante, de exemplu în aceeași perioadă de timp, Guvernul a respins proiectul majorării salariului minim. Un alt exemplu este știrea despre căsătoria dintre Angela Gonța și Vlad Filat, concomitent cu aceasta s-au petrecut și alte evenimente. Unul dintre cele mai esențiale a fost că pe 25 decembrie va fi sărbătorit, oficial, Crăciunul și în Republica Moldova. Cele din urmă ar părea știri nesemnificative, fiindcă nu au un stil de bîrfă, de haz, dar ele sunt știri pe care trebuie să le cunoaștem.
Mergînd pe linia că divertismentul devine supraideologia oricărui discurs al televiziunii, remarcăm aceasta și la posturile românești. Am să vin cu un exemplu pentru a limpezi apele: „Un show păcătos”, în care excesul de fete goale, înjurături, minciuni depășește limita. Aici sunt încălcate în genere toate codurile de etică și morală a jurnalismului. Definitorii îi sunt dobitocirea populației. Și nu e un secret, că divertismentul românesc iese din ideologia bunului simț european.
Supraideologia divertismentului, aparent, ne duce departe de cultura generală pe care trebuie s-o însușim. Într-o mare măsură ea duce la degradarea intelectuală a populației.Cu toate acestea fiecare persoană percepe divertismentul de televiziune în dependență de vîrstă, grupul de prieteni, studii, nivel de inteligență, religie, cultură, educație, valori ș.a.
Imaginea filmată. Procedee de filmare
În tehnologia de filmare, atît pe peliculă, cît și video, baza principală este considerată – imaginea. Ea este umplutura de bază a mesajului audiovizual. Prin acest procedeu, telespectatorul poate percepe mesajul nonverbal, care redă inteția reală și sentimentele celui care îl produce. Ca noțiune fundamentală de televiziune este alcătuită din următoarele componente:
Fotograma – cea mai mică diviziune a imaginii și reperezintă o fotografie statică din peliculă. O secundă de derulare dintr-un cadru conține aproximativ 30 de fotograme (conform standartului NTSC elaborat de Statele Unite) ;
Cadrul – citirea continuă de fotograme pe suportul video. Cu alte cuvinte, este o tăietură dintr-o secvență;
Cadrul = Fotogramă + Fotogramă + Fotogramă + …
Secvența – un șir de cadre realizat în același loc de filmare. Aceasta este alcătuită din cadre alipite la montaj.
Secvența= Cadru + Cadru + Cadru + …
“Înregistranverbal, care redă inteția reală și sentimentele celui care îl produce. Ca noțiune fundamentală de televiziune este alcătuită din următoarele componente:
Fotograma – cea mai mică diviziune a imaginii și reperezintă o fotografie statică din peliculă. O secundă de derulare dintr-un cadru conține aproximativ 30 de fotograme (conform standartului NTSC elaborat de Statele Unite) ;
Cadrul – citirea continuă de fotograme pe suportul video. Cu alte cuvinte, este o tăietură dintr-o secvență;
Cadrul = Fotogramă + Fotogramă + Fotogramă + …
Secvența – un șir de cadre realizat în același loc de filmare. Aceasta este alcătuită din cadre alipite la montaj.
Secvența= Cadru + Cadru + Cadru + …
“Înregistrarea imaginilor și a sunetului de televiziune se face acum aproape exclusiv prin mijloace digitale. O cameră înregistrează într-un domeniu digital, iar informația digitală va fi stocată pe formate variate de casete sau pe hard disc. Formatul popular DV este ideal pentru producția de televiziune, mai ales în varianta lui superioară calitativ, DVCAM. Producțiile de calitate folosesc Sony Digital Betacam, cunoscută în mediul TV ca Digibeta” [2, p. 190].
Circa 92% de informație depozitată în creierul uman este obținută prin văz, susțin cercetătorii fiziologi. Imaginea filmată, nicidecum, nu trebuie să fie statică, din contra, pentru a fi reținută mai bine, ea trebuie să fie dinamică. Pentru aceasta există diverse procedee de filmare, cum sunt:
Încadratura este realitatea “văzută” de camera de filmare redată pe sticlă și anume partea care este considerată de către realizator cea mai potrivită cu sunetul, cea mai expresivă, cea care reflectă potrivit starea momentului. În televiziune sunt cunoscute următoarele planuri de filmare:
planul general – cuprinde întregul obiect de filmare, cu toate persoanele, obiectele și elementele de decor, folosit pentru a reda ambianța;
planul larg – o parte importantă din planul general încadrată pe camera video;
planul îndepărtat sau fundalul – zona din față sau din spate a planului general;
planul apropiat – cîteva componente ale planului general, pentru a fi văzute mai bine;
planul mediu – reflectarea unui obiect, persoană sau un grup de persoane, nici prea apropiat, nici prea îndepărtat sau filmarea pesoanei de la talie în sus;
planul american – o filmare a persoanei de la genunchi în sus, de obicei, persoana se află în picioare;
planul întreg – încadratura personajului de la tălpi pînă la cap;
prim – planul – portretizarea personajului pe întregul ecran, capul și umerii, pînă la talie;
gros – planul – procedeul care reflectă ca prin lupă, de exemplu, doar buzele, unde devine perfect vizibilă comunicarea non-verbală;
planul – detaliu – plasează un anumit detaliu din realitatea generală în regim de prim – plan.
Unghiul de filmare este plasarea camerei în raport cu linia ochiului. Este folosit pentru a descrie telespectatorului tipul personajului și a sugera anumite emoții legate de el. Atunci cînd persoana se uită direct la public, înseamnă că poziționarea camerei este la nivelul ochiului și avem un unghi normal. Dacă plasăm camera sus, cu obiectivul îndreptat în jos spre obiectul filmării, vom obține un efect special numit unghiul plonjat. Acesta din urmă ajută telespectatorul să perceapă vulnerabilitatea personajului. Efectul invers, de redare a puterii și a dominării personajului, este realizat cu ajutorul unghiului raccourci. El se obține prin filmarea de jos în sus.
Mișcarea camerei este succesul creativității multor posturi de televiziune. Astfel, se folosesc următoarele mișcări:
Panoramarea – există doua tipuri de mișcări. Panoramarea orizontală este mișcarea obiectivului de la dreapta la stînga sau invers pe sens orizontal. Panoramarea verticală se manifestă prin deplasarea camerei de sus în jos și de jos în sus;
Transfocarea – trecerea de la planul general la prim – plan. Este operațiunea prin care fie apropiem obiectul sau personajul, fie îl îndepărtăm. Acest efect face ca subiectul să se apropie de telespectator;
Raff-ul – panoramarea bruscă a cadrelor de câteva fracțiuni de secundă. În aceste momente imaginea este neclară;
Traveling-ul – mișcarea camerei concomitant cu mișcarea personajului. Atunci când este nevoie de o viteză mai mare de mișcare, de obicei, pe platourile de film, se folosește mașina – operator;
Filmarea de pe macara – are o platform, în care poate ușor lucra operatorul cu camera de luat vederi. Cu acest aparat putem folosi aproapte toate procedeele de filmare.
“Fie că emisiunea este înregistrată pe peliculă, în format digital sau pe bandă magnetică, mișcările camerei și terminologia sînt practice aceleași. Principala diferență constă în stilul filmării: cadre scurte, individuale, în cazul înregistrărilor pe peliculă, secvențe mai lungi și uneori continue de acțiune în cazul înregistrărilor video. Înregistrările și editarea digitală au facilitate apropierea celor două abordări, combinând elementele ambelor. Profesorul Kington afirmă că producția a evoluat de la filmarea pe casetă video în studio și abordarea filmării pe peliculă, în afara studioului” [6, p. 41]. Difereța dintre filmarea pe peliculă și înregistrările video este rezoluția. Cu toate acestea, scenaristul și regizorul de imagine trebuie să captiveze atenția publicului prin planul corespunzător de filmare, prin plasarea corectă a camerei în raport cu linia ochiului și prin mișcarea de aparat potrivită decorului și subiectului.
Sunetul – componenta fundamentală de producție
“La început era Cuvîntul”
(Sfânta Evanghelie după Ioan)
Indiferent de modul de realizare a emisiunii, fie că este înregistrată, fie că este în direct, fundamental producției rămâne a fi sunetul. Drept sunet, este considerat, nu numai vocea umană, dar și ciripitul de păsări, melodia instrumentală, zgomotele etc., adică toate semnalele sonore.
Înregistrarea sunetului se realizează în dependență de tipul emisiunii și de bugetul acesteia. Pentru o emisiune cu un buget mic, este destul o lavaliere (atașată la haina intervievatului) și un microfon personal pentru prezentator sau reporter. Pentru o emisiune cu un buget mare este necesară o varietate de microfoane. Cameramanul de unul singur nu se va descurca, de aceea este necesară angajarea unui sunetist. Sunetistul va manevra cu echipamentele de transmitere a sunteului (microfon, lavalieră) și va lua legătura prin cască cu producătorul și moderatorul, pentru a preântâmpina unele abateri sonore.
La realizarea emisiunii în direct, toate sunetele vor fi înregistrate la locul filmării. Pentru aceasta avem nevoie de un platou izolat fonic. Chiar și comenzile regizorului și producătorului se vor transmite exclusiv prin căști. Toate acestea se fac pentru a nu “amesteca” sunetul de bază cu alte zgomote din platou. De regulă, producătorii emisiunilor de divertisment, în care este solicitată interpretarea unei melodii, folosesc play-back-ul. Această noțiune televizată, din limba engleză, semnifică imprimarea în prealabil a sunetului (în cazul nostru a unei piese muzicale) și redată pe platoul emisiunii în direct. Astfel, interpretul mimează sincron cu banda sonoră a acestei înregistrări. În emisie este inclus de către regizor doar play-back-ul, fără bruiajele formate la filmare (de exemplu: pașii cîntărețului pe scenă).
Imaginea în televiziune nu poate exista fără sunet. El ne redă anumite emoții și percepții pentru a asimila perfect informația. Astfel la realizarea emisiunelor înregistrate de divertisment folosim următoarele straturi de sunet:
Sunetul – sincron este realizat la filmare. Prezentatorul sau reporterul apare vorbind în cameră. Cameramanul sau sunetistul trebuie să se asigure că vocea prezentatorului se aude clar și nu apar distorsionări;
Sunetul de ambianță, la fel este înregistrat la locul de filmare și însoțește imaginea filmată. De exemplu, dacă ne aflăm la un concert, sunetul de ambianță va fi considerat muzica interpretată pe scenă, aplauzele spectatorilor, chiuituri, bătăi din picioare etc.;
Textul din off este rostit de prezentator sau reporter după cadru. De obicei, este un text sugestiv unor imagini, un comentariu și este adăugat în timpul montajului sau chiar în direct;
Ilustrație muzicală este un fond muzical ce însoțește imaginele filmate. Poate fi plasat la un volum mic cu sunetul – sincron, cu sunetul de ambianță sau cu textul din off, sau la volum normal, cînd este plasat de unul singur.
Cel mai important strat de sunet este cel înregistrat în timpul filmărilor. Textul din off îl putem reproduce de cîte ori dorim, pentru că la montaj ne este accesibilă tehnica specială, iar sunetul – sincron sau cel de ambianță, nu poate fi înlocuit. De aceea, atunci cînd ne aflăm pe teren, înainte de a începe înregistrările, trebuie să ne asigurăm că toate vocile se aud clar. De regulă, această atribuție îi este destinată operatorului (cameramanului), care verifică calitatatea sunetului prin căști, care sunt unite la camera video. Un bun reporter, de fiecare dată îi va reaminti cameramanului să se încredințeze de acest fapt, pentru a nu veni la redacție cu un material fără sunet. Dacă la emisiunile mari este o echipă de producție bine definită cu responsabilități în parte, atunci la cele mici, la producerea ei contribuie operatorul și reporterul. Colaborarea dintre acești doi este foarte semnificativă pentru cursul emisiunii, atît din punct de vedere a calității sunetului, cît și a imaginii.
Montajul. Tehnici de editare
După faza de producție, atunci cînd am obținut imaginile și sunetele planificate, vine procesul de postproducție, și anume montajul. Montajul este procedeul de a uni cadrele în secvențe și a le combina perfect cu sunetul. Nu este doar o operațiune tehnică, dar și artistică, deoarece, astfel se creează un limbaj audivizual destul de complex prin continuitatea acțiunilor. Acest curs trebuie simțit de către regizor, pentru a ști momentul potrivit tăierii din secvență și a suprapunerilor lor. El trebuie să depună multă imaginație, creativitate, originalitate, umor, pentru ca emisiunea de divertisment să relaxeze, să sensibilizeze, să bucure telespectatorii.
Toate programele înregistrate sunt montate, excepție fac cele difuzate în direct. Montajul se realizează digital cu sistemul AVID sau Final Cut Pro, instalate pe computer. Funcția montajului tehnic îi revine editorului de montaj, cea artistică regizorului. Ei colaborează împreună, pentru a combina imaginile cu sunetul. Materialul filmat este redus pînă la 10%, dacă am filmat 30 de minute, producția finală va constitui aproximativ 3 minute de difuzare. În timpul filmărilor cameramanul trebuie să facă cît mai multe imagini, pentru ca la montaj să le alegem pe cele mai potrivite. Pentru a realiza „o poveste” cursivă cu început, cuprins și încheiere, cadrele și secvențele sunt unite prin următoarele tehnici de montaj:
Tăietura – lipirea acadrului anterior de cel următor;
Fondú-ul – întunecarea cadrului anterior și iluminarea cadrului următor ;
Anchainé-ul – suprapunerea ultimelor fracțiuni de secundă (fotograme) din cadrul anterior pe fotogramele de la începutul cadrului următor;
Stricarea scharf-ului – pierderea clarității ultimelor fotograme din primul cadru și primelor fotograme din al doilea cadru;
Stop – cadrul – înghețarea ultimelor fotograme din cadrul anterior pentru a forma o imagine statică.
După montarea emisiunii, este necesar să o prezentăm unei persoane cu o funcție mai înaltă în televiziune. Ea ne va sugera să tăiem sau să adăugăm niște imagini, sau dacă totul e perfect, montajul brut este aprobat și dat spre difuzare. Important, tot în etapa postproducției, vom adăuga loggo-ul emisiunii, genericul in-out, burtierele și însemnele copyright-ului.
Capitolul II. Studiu de caz: Emisiunea de divertisment „Fii tânăr”
„Dacă un popor n-are o tinerime entuziastă, cultă și cu dor de țară,
este pierdut pentru totdeauna. Aceste vlăstare ale tinereții țin
pe umerii lor viitorul, precum odinioară Atlas ținea pămîntul.”
(Vasile Conta)
2.1. Etapele fundamentale de realizare
În perioada efectuării practicii (2 decembrie 2013 – 7 februarie 2014) la IPNA Compania "Teleradio-Moldova" am avut posibilitatea de a aplica în practică cunoștințele teoretice acumulate în timpul studiilor. La data de 2 decembrie a fost numit coordonatorul pentru gestionarea stagiului din partea colaboratorilor instituției, Guțu Tudor, cu funcția de editor, coordonator și producător în departamentul “Divertisment”.
Pe parcursul practicii am studiat noțiunile fundamentale de televiziune ca: imagine, fotogramă, cadru, secvență, unghiulație, tipurile de unghiuri, tipurile de încadratură a imaginii filmate, montajul și procedeele de montaj, sunetul, cât și modul de realizare a emisiunii “Fii tânăr”.
Proiectul emisiunii a fost lansat cu 4 ani în urmă, de Ziua Internațională a Studentului. Ideea emisiunii este simplă și puțin costisitoare, propusă de Galina Fortună. Dacă e să analizăm ce tip de producție este, atunci după loc, este o emisiune de teren, distribuită ca produs înregistrat. Metoda de producție se realizează cu o camera mobilă. O emisiune asemănătoare după modul de realizare este “Istorii urbane”, apărută recent pe piața media, difuzată la postul TNT Bravo.
„În pofida formulei sale caleidoscopice și a obiectivelor pe care și le impune, emisiunea – magazin rămâne fidelă unui format recognoscibil în funcție de cîteva caracteristici:
desfășoară, pe parcursul a cel puțin 75 de minute de emisie, o compoziție eterogenă și rubricată;
din motive de unitate în diversitate, se structurează în funcție de o temă dominantă;
combină din punct de vedere editorial, mai multe genuri ale jurnalismului de televiziune: interviu, reportaj, anchetă, jurnal de știri, talk show;
combină modalități de producție, alterînd înregistrarea cu transmisiunea directă și duplexul;
propune formule diverse de interacțiune cu publicul (concursuri cu premii, telefon în direct, contacte online)” [ 12, p. 172].
Emisiunea „Fii Tânăr” după conținut este o producție de divertisment, și anume emisiune – magazin, cu tematica – tineret. Producția cu o singură cameră are avantajele ei. În primul rînd, putem aranja luminile și microfoanele pentru fiecare cadru în parte, în al doilea rând costurile de producție sunt reduse la maximum.
Prezentarea ideei, aprobarea proiectului, bugetului (calcularea costurilor de producție), distribuirea funcțiilor personalului non-tehnic și tehnic, organizarea activităților, fac parte din etapa de pre-producție a unei emisiuni. Pentru ca acestea să fie acceptate de directorul de producție, proiectul trebuie să fie original, interesant, spontan, deosebit și să corespundă politicii instituției media la care este propus. Un proiect de emisiune trebuie să conțină următoarea informație: titlul și genul emisiunii, momentul difuzării în grila de emisie, realizatorul, producătorul, invitații, grupul țintă, premise, format, elemente de identitate editorială, elemente de producție, marketing, promo, bugetul.
Emisiunea se produce de patru ori pe lună. Producția este o altă etapă importantă în realizarea magazinului. Toate materialele sunt înregistrate pe teren, în construcția lor sunt folosite interviul, reportajul și vox-ul, ca genuri publicistice.
„Interviul este genul publicistic care poate lămuri o problemă sau poate pune în valoare pe cineva. Interviul de punere în valoare a unei personalități este precedat întotdeauna de unul sau mai multe interviuri de cunoaștere a personalității respective și a realizărilor acesteia (care interesează marele public)” [ 5, p. 84].
După ce am depistat subiectul, scopul, formatul viitorului interviu, trebuie să luăm legătura cu persoana ce urmează să fie intervievată. Am avut două cazuri, cînd am fost refuzată, la subiectul “Pictura pe față” [Anexa 1] și “Animatori-clovni” [Anexa 2]. M-am aflat în situația când trebuia să înlocuiesc intervievatul cu altă persoană, cu aceleași competențe. Din fericire, sursele proprii și internetul m-au salvat.
Înainte de a lua legătura prin telefon, e-mail sau direct, e necesar să ne documentăm foarte bine, începînd cu anul nașterii intervievatului și terminând cu ultimele noutăți distribuite în mass-media despre acesta. Succesul interviului reușit ține anume de o documentare perfectă, ea ne ajută să înțelegem în profunzime subiectul și să acordăm întrebări potrivite. „Nu începeți agresiv. Puneți o întrebare ușoară de control. Pregătiți în prealabil mai multe întrebări, chiar dacă unele dintre ele vor fi inutilizabile” [9, p. 185]. Pentru a preveni un eventual interviu plictisitor, cu o persoană care răspunde la întrebări doar prin da sau nu, refuză să dea declarații la o parte din ele, are dispoziție proastă și nu este atentă, în calitate de reporter, trebuie să redactez o listă cu maximum întrebări pentru a ieși din situație.
După ce am întocmit chestionarul cu întrebări și am convenit cînd și unde va fi acordat interviul, încep intervievarea propriu-zisă. „Jurnalistul și sursa lui de informare slujesc în egală măsură, simultan, dreptul publicului de a se informa imediat cu tot ce-l interesează. În realitate însă, raporturile dintre cei doi protagoniști sunt în același timp interpersonale și instituționale” [8, p. 122]. Pînă a fi conectată camera, e bine să stabilesc un contact prietenos cu interlocutorul meu, să-i acord întrebări simple (de exemplu, despre tabloul din biroul său). Mă așez în așa mod ca să-mi văd intervievatul, nu neapărat față în față. După ce am încălzit atmosfera, vine timpul să acord întrebările ce țin de subiectul ca atare.
Am realizat interviuri planificate în materialele „Pictura pe față” , „Clovni – Animatori” , „Colaborarea dintre Ionel Istrati și frații Spoială” [Anexa 3], „Cum să ne trezim ușor dimineața?” [Anexa 4], la care m-am pregătit din timp, am stabilit o dată și un loc convenabil pentru echipa de filmare și intervievat. După formatul de difuzare, acestea sunt interviuri scurte, adică integrate în materialele emisiunii, ce nu ocupă tot spațiul de emisie. În mare parte le putem tipologiza ca interviuri portret, în care toată atenția se atrage personalității intervievatului și la care participă cel puțin două persoane (un jurnalist și un intervievat, un jurnalist și mai mulți intervievați). Lungimea interviului, de regulă, este pînă la 10 minute, ce constituie o mărime medie. În emisiunea „Fii Tînăr” realizăm doar interviuri protocolare, în care eroii noștri sunt tineri simpli și talentați ( nu sunt lideri politici, șefi de stat). Voi prezenta un exemplu de interviu realizat cu Lilia, o tânără pictoriță preocupată de body – art:
Reporter: V-o prezint astăzi pe Lilia, care cu ajutorul pensulei și a culorilor creează dintr-un copil obișnuit un personaj de poveste. Lilia cum ți-ai început activitatea?
-Am început cu șase ani în urmă, când am fost la un seminar internațional în România cu tematica zile de naștere, divertisment, petreceri copii. Acolo am identificat două direcții: baloanele modelate și pictura pe față. De acolo a început totul.
Reporter: Pictați și pe burticile însărcinatelor?
-Pictura pe burtici este o noutate în body – art în Chișinău. Am început să pictăm pe burtici undeva doi ani în urmă, mămicile sunt foarte interesate. Dar încă nu toate sînt atît de curajoase să fie pictate. Întotdeauna mi-a plăcut pictura, dar niciodată nu m-am gîndit că o să-mi placă pictura pe față și body – art.
Reporter: În ce roluri mai des copii doresc să fie desenați?
-Copiii sunt foarte diferiți și personajele solicitate sunt tot la fel de diferite. De la prințese, zâne, fluturași, floricele, sunt fetițe care doresc să fie super eroi, Spider – man. Băieții solicită mai des Spider-man, vampir, animăluțe, tigru, șarpe și alți super – eroi.
„Reportajul este o relatare, o povestire despre un eveniment sau despre niște evenimente la care ziaristul a fost martor. O scurtă introducere din reportajul „Animatoare – clovni”:
Astăzi suntem în vizită la două fete frumoase și tinere. Deocamdată, vă spun doar un lucru, că au legătură cu copiii, culorile și multă fericire. Fetelor cu ce vă ocupați în viața de zi cu zi?
Valentina Mogâldea: Sunt în primul rînd mămică, am un băiețel mic de doar patru luni. Sunt studentă la Universitatea Tehnică în anul doi.
Elena Hangan: În viața de zi cu zi sunt student în anul III la Jurnalism, ca și tine, de altfel, în rest mai lucrez cîte un pic și așa merge viața înainte.
Ca și în cazul altor genuri, și această definiție necesită completări și precizări, deoarece jurnalismul de actualități constă, în majoritatea cazurilor, tocmai în descrierea unor întîmplări ce se desfășoară în fața ochilor reporterului sau ai altcuiva” [4, p. 124]. În această emisiune reportajul este folosit la „oglindirea” evenimentelor civice sau de voluntariat cu implicarea tinerilor. După actualitatea evenimentului, sunt realizate reportaje – reci, care sunt prevăzute din timp, conform tipologizării făcute de Jean – Dominique Boucher. La emisiunea înregistrată, momentul desfășurării evenimentului nu coincide cu momentul difuzării lui, din cauza timpului destinat montării și locului în grila de emisie, de aceea reportajul este de tip magazin. Ele sunt filmate doar în țară și au un interes național.
Pentru realizarea unui reportaj calitativ, reporterul trebuie:
să se familiarizeze cu subiectul, pentru a reda fapte veridice;
să prezinte pe înțelesul publicului printr-un „fir roșu” evenimentul la care a fost martor;
să facă o introducere în care va stipula locul și momentul desfășurării acestuia;
să concretizeze toate faptele, fără a recurge la generalizare;
să se documenteze prin sursele propii, presa scrisă, internet, arhiva instituției media, pentru a obține o informație completă despre actorii evenimentului.
Vox – populi sau sondajul de opinie se realizează în baza unui chestionar, pentru a afla opinia publică. „Un sondaj unic poate fi înșelător, deci nu trebuie să i se acorde multă încredere, dar, dacă mai multe sondaje indică aceeași tendință, există șanse mari ca ea să fie realistă” [10, p. 143]. În emisiunea de divertisment „Fii tânăr” este folosit nu pentru cercetarea riguroasă asupra unei probleme, ci pentru a afla opinia sau preferințele publicului chestionat. Sunt folosite răspunsurile pozitive, cu o doză de amuzament. Sondajul de opinie l-am folosit în materialul „Cum să ne trezim ușor dimineața”. Preventiv am formulat un chestionar cu trei întrebări logice, reieșind una din alta:
Cum vă treziți dimineața?
Vi s-a întîmplat să întârziați la ore?
Ați adormit vreodată în timpul lecțiilor?
Ce faceți pentru a fi activ întreaga zi?
Am ales centrul Chișinăului, drept locație pentru realizarea vox-ului, unde întâlnim un flux mai mare de persoane. Oamenii devin inhibați și speriați, când te apropii de ei cu microfonul și camera de luat vederi. Am obținut foarte multe refuzuri de a răspunde din partea lor, de aceea curajul și rapiditatea mi-au fost termenii cheie în crearea sondajului.
Vox: Cum vă treziți dimineața?
„Cu dispoziție!”
„Dimineața mă trezesc cu o ceașcă de cafea, ies afară și fac exerciții și ascult o muzică plăcută”.
„Foarte greu!”
„Greu că-i frig afară!”.
Vox: Se întîmpla să întârziați la ore?
„La ore, da, depinde de profesor!”
A treia și ultima etapă de realizare a unei emisiuni este post – producția. Ea include editarea sau montajul imaginii și a sunetului, feedback-ul și arhivarea emisiunii. Începem cu montarea, care se realizează digital prin programa Final Cut Pro, instalată pe computer. Funcția montajului tehnic îi revine editorului de montaj, cea artistică reporterului (care are și funcția de regizor). Ei colaborează împreună, pentru a combina perfect imaginile cu sunetul într-o incursiune logică a evenimentelor, tot aici se adaugă loggo-ul emisiunii, genericul de început și de sfârșit, burtierele și însemnele copyright-ului. Se editează conform proporției de 10 la 1, adică dintr-o oră și jumătate de filmare (60 de minute), obținem 9-10 minute de material spre difuzare. În timpul filmărilor cameramanul trebuie să facă cît mai multe imagini, pentru ca la montaj să le alegem pe cele mai potrivite. În emisiunea „Fii tînăr”, cadrele și secvențele sunt unite prin două procedee de montaj:
Tăietura – lipirea cadrului anterior de cel următor;
Stricarea scharf-ului – pierderea clarității ultimelor fotograme din primul cadru și primelor fotograme din al doilea cadru.
Feedback-ul – după montare este necesară evaluarea emisiunii. Acest procedeu se realizează înainte ca aceasta să fie difuzată. În primul rând, va fi analizată de către editorul de monaj și reporter, pentru a depista greșelile tehnice și actoricești. Mai apoi, va fi prezentată directorului de programe, care ne va sugera să tăiem sau să adăugăm imagini, sau dacă totul e perfect, montajul brut este aprobat și dat spre difuzare.
Arhivarea cuprinde stocarea casetei video și descrierea emisiunii ce conține:
Titlul emisiunii – „Fii tînăr”;
Realizatorul – Otilia Lozovanu-Culea;
Data difuzării;
Canalul de difuzare – TRM;
Titlul subiectului.
Toată informația este computerizată și folosită de jurnaliștii postului de televiziune în cazul materialilor ce necesită date din arhivă (de exemplu, la crearea unui filmuleț despre cariera unei vedete, care este personajul principal în materialul nostru).
2.2. Componența echipei de producție
“Un grup devine o echipă atunci când fiecare membru este îndeajuns de
sigur pe el și pe contribuția lui, încât să laude aptitudinile celorlalți.”
(Norman Shidle)
Echipa de producție a emisiunii de divertisment „Fii tânăr” este alcătuită din oameni sârguincioși, entuziaști și veseli, pentru că prezintă din toate punctele de vedere fața tinerilor din Republica Moldova. Echipa este una mică, deoarece emisiunea este înregistrată doar cu o cameră mobilă. De aici și rezultă, că funcțiile sunt multiple, iar cei care contribuie la crearea ei sunt puțini. Din componența echipei de producție fac parte:
În calitate de producător este numită Galina Fortună. Ea a comandat programul și a aprobat bugetul. La filmări nu merge niciodată, însă are un rol important în producția emisiunii, și anume de a propune întotdeauna oameni noi și subiecte interesante. În obligația producătorului de asemenea intră și maximizarea vânzării produsului finit, pentru majorarea capitalului producției. Astfel, acest post este exclusiv unul de producție, nicidecum redacțional sau tehnic.
Funcția asistentei de producție o deține Alina Tăbârță. Ea organizează și programează filmările. Analizează ce s-a planificat și în rezultat ce s-a realizat. După ședințele de producție consultă producătorul emisiunii în luarea deciziilor pentru menținerea bugetului, în cazul intervenirii unor schimbări în procesul de producție. Cea mai importantă obligație a unui asistent de producție este să implementeze inițiativele producătorului.
Realizatoarea emisiunii este Otilia Lozovanu-Culea, care deține și funcția de prezentatoare și reporteră. Ea susține că acest magazin pentru tineret nu se produce dificil, dacă știi ce rezultat vrei să obții. Subiecte sunt peste tot, le căutăm pe site-urile de știri, în rețelele de socializare și oglindim evenimentele legate de activitățile pentru tineret. Scopul nostru esențial este să aducem în vizorul publicului tineri talentați și interesanți, prin aceasta să-i promovăm, mai adaugă Otilia. Ca prezentatoare de teren are rolul de a fi imaginea emisiunii, de a enunța sumarul ei și invitații serii. Calitățile care o definesc sunt: vocea clară, dicția bună, zîmbetul, încrederea în sine, un stil propriu de prezentare. În funcție de realizatoare, alcătuiește synopsis-ul (rezumatul, schița emisiunii) și desfășurătorul. „În definiția cea mai scurtă, reporterul este cel care povestește, prin intermediul informației pe care le colectează despre o persoană, despre o întîmplare, un eveniment, un obiect” [1, 78 p.]. După aceasta pleacă pe teren pentru a realiza materialele video în calitate de reporter, aici ea devine autoarea interviurilor și stabilește o comunicare interpersonală cu intervievații.
Regizorul emisiunii este Nina Lozovanu. Ea nu merge de fiecare dată pe teren, însă mereu asigură și participă la procesul de montaj. Aici coordonează și comunică cu personalul tehnic pentru a stabili succesiunea cadrelor și procedeele de montaj. Pe lîngă aceasta, ea propune posibilități de înfăptuire a unui ciclu de emisiuni, colaborând cu producătoarul și realizatorul, stabilește locurile unde vor avea loc filmările. În caz de necesitate solicită echipaj tehnic care ar asigura montarea.
Operatorul de imagine (cameraman), această funcție este deținută de către Ghenadie Afanasiev. Echipamentele cu care manevrează sunt camera de luat vederi, microfonul și lavaliera. În primul rînd, la pornirea din studiou el trebuie să se asigure că bateriile camerei sunt încărcate. Pe teren el trebuie să se asigure de calitatatea imaginilor și a luminii (funcție atribuită directorului de lumini), cît și a sunetului, astfel suplinind funcția de sunetist și electrician. Tot el fixează corespunzător încadraturile, stabilește tipurile de unghiulație și mișcă aparatul de filmat în direcțiile potrivite. Operează aparatele corespunzător cu tipul emisiunii. Dă sfaturi reporterului cum să se plaseze în fa-ța camerei, ce mișcări să facă, ce mimici să prezinte, realizând atribuțiile regizorului artistic. După procesul de înregistrare descarcă și derulează casetele, le etichetează și menționează data și ora la începutul filmării. În obligația sa mai intră și transportarea echipamentului, adică a trepied-ului, camerei, microfonului, lavalierii, lentilelor, bateriilor.
Funcția de editori imagine o dețin Cristina Brașoveanu și Diana Busuioc. Oblgațiile lor sunt îndeplinite exclusiv în studiou la etapa de post-producție, și anume, la montajul emisiunii. Colaborând cu posturile redacționale (regizor, reporter, realizator, prezentator) montează emisiunea prin programul Final Cut Pro. Lucrul lor constă în alipirea secvențelor filmate, combinându-le cu sunet. Organizează din punct de vedere tehnic citirea textului din off, pe care îl înserează în material. La final, introduc elementele grafice ale emisiunii cum sunt: loggo-ul, genericul de început, genericul de sfârșit, burtierele și însemnele copyright-ului.
La realizarea unei emisiuni contribuie șase persoane cu diferite funcții, din posturile de producție, posturile redacționale și posturile tehnice. Ei crează un tandem pentru o colaborare fructuoasă și produs finit pe placul publicului.
2.3. Analiza pregătirii emisiunii înregistrate „Fii tânăr” și emisiunii în direct „Cine vine la noi?”
Emisiunea „Fii tânăr” este înregistrată cu o cameră mobilă pe teren. În cazul filmărilor în locații trebuie să încheiem un acord de colaborare cu toți colaboratoii și participanții care apar în producție. În el stipulăm:
Titlul emisiunii;
Compania de televiziune;
Adresa companiei;
Descrierea colaborării (interviu, reportaj etc.);
Data colaborării;
Numele, prenumele, adresa, telefonul participantului;
Consimțământul și acordul ca această producție să fie folosită în emisiune, în alte formate media naționale și internaționale;
Semnătura colaboratorului;
Semnătura reprezentantului companiei.
Acordurile de colaborare acoperă toate drepturile de autor, astfel se elimină conflictele posibile cu participanții ce apar în materialele video. În spațiile private, unde accesul persoanelor străine este interzis, este necesar să cerem permisiunea proprietarului de a filma. Oamenii trebuie atenționați că sunt filmați, cei care nu vor să apară în cadru, au dreptul să nu participe dacă nu vor. În cazul filmărilor în spații publice, pentru cetățenii care nu apar în fața camerei și sunt în trecere în zonele aflate în propietatea comunității, nu este necesar să semneze aceste acorduri.
Povestea desfășurării materialului este gândită de către reporter. El alege locul filmării, cum vor fi poziționați participanții, cum va fi poziția sa față de intervievați. Operatorul de imagine este cel care vede cel mai bine produsul înregistrat prin cameră, de aceea el colaborează cu reporterul în acest sens. Planurile de filmare, unghiulația și mișcarea aparatului, la fel sunt stabilite de către reporter și cameraman pe teren. La producerea emisiunii „Fii tânăr” întâlnim gros planul [Anexa 7], planul întreg [Anexa 8], planul mediu [Anexa 9], prim-planul [Anexa 10] și planul detaliu [Anexa 11]. De cele mai deseori, sunt filmate prin unghiul normal [Anexa 12], dar se folosește și unghiul raccourci [Anexa 13].
Emisiunea „Cine vine la noi?”, la fel produsă de către IPNA Compania "Teleradio-Moldova" în cadrul departamentului de divertsiment, este realizată în direct. Dacă la producerea emisiunii “Fii tânăr” lucrează șase persoane, atunci aici colaborează echipa de platou cu cea din regie [Anexa 14]. Componența echipei studioului este următoarea:
Regizorul de platou;
Moderatori;
Asistentul de platou;
Operatorul-șef;
Operatori (cameramani);
Cameraman asistent;
Asistenți de platou pentru decor.
Designer-ul decorului;
Make-up artistul;
Costumierul.
Din echipa de regie fac parte:
Regizorul;
Producătorul;
Asistentul de producție;
Inginerul de imagine;
Inginerul de sunet;
Directorul de lumini;
Supervizor de imagine.
Există și funcții redacționale:
Reporterul;
Redactorul;
Realizator.
În această emisiune am avut postura de redactor. Am produs două scenarii. În primul scenariu [Anexa 5], ca invitat a fost Sergiu Musteață, doctor în Istorie, Conferențiar Universitar, Președintele Asociației Istoricilor din Moldova.
Djulieta:Vlad este foarte fericit că s-a îmbogățit cu cinci bănuți chinezești. Așa ni s-a spus nouă cel puțin, dar urmează să vorbim despre monede serioase, mai multe.
Vlad: Da urmează să vorbim despre monede cu Doctorul în Istorie, Conferențiar Universitar, Președintele Asociației Istoricilor din Moldova, domnul Sergiu Musteață, pe care l-am invitat la noi aici.
Djulieta: Îi spunem, bună seara, mai ales că dumnealui a lansat și o carte.
Djulieta: Am fi vrut să știm despre ce este acest prospecel de carte? Pentru că este prospăt scoasă de sub tipar.
Djulieta: Și de unde ați găsit date, de unde v-ați documentat? iar în al doilea (Anexa, Vlad: De unde ași găsit monede propriu zis, din ce surse?
Vlad: Deci nu este pentru publicul larg, dar pentru cineva mai specializat?
Djulieta: Dacă ar fi să vorbim de această monedă bizantină, ce rol a avut ea în dezvoltarea statului nostru?
Vlad: A fost o monedă de circulație pe teritoriul nostru?
Vlad: Dacă e să vorbim de diversitate, cît de diverse au fost aceste monede?
Vlad: Vedem în carte că apar cu diferite desene, deci valoarea lor rămînea aceeași?
Djulieta: Am vrut să vă întrebăm dacă mai faceți și săpături arheologice, sunteți și arheolog?
Djulieta: Dvs pe lîngă faptul că sunteți cercetător, mai dețineți și funcția de Decan al Facultății de Istorie. Generația tînără este interesată de săpături, de cercetări, de istorie?
Un alt scenariu [Anexa 6], realizat pentru invitata Doina Strulea, poetă.
Vlad: Prietenia este cheia dintre inimă și suflet. Uite așa o definiție simplă și profundă, tînăra poetă, Doina Strulea, scrie cu sufletul, iar eforturile ei sunt apreciate nu doar de prieteni și părinți.
Djulieta: Ea a participat recent la un concurs internațional de poezie din Italia și s-a ales cu un premiu impresionant, dar despre asta și despre altele ne spune chiar Doina Strulea. Bună seara și bine ai venit!
Djulieta: Dar cum te-ai hotărît să scrii, de unde vine această pasiune?
Djulieta: Și să înțeleg că prima poezie a fost despre mamă?
Vlad: Îți mai aduci aminte de acea poezie?
Vlad: De ce despre foame? Adică cînd lipsește mama și mie mi-e foame.
Un scenariu conține editorialul prezentatorilor și un șir de întrebări adresate invitatului. Aici am avut ocazia să lucrez în spatele camerilor de luat vederi, este o muncă mai plictisitoare, fără emoțiile care ți le oferă funcția de reporter.
Emisiunea „Cine vine la noi?” are studiou propriu în cadrul instituției. El este format din două platouri: unul de tip închis [Anexa 15], cu fotolii pentru prezentatori și participanți, iar altul în formă de scenă [Anexa 16], unde interpretează piese sau dansează invitații. Este un spațiu mare dotat cu reflectoare computerizate fixate pe plafon. Camerele, cinci la număr, înregistrează emisiunea din partea deschisă, unde se află telespectatorii sau persoanele apropiate ale invitaților.
În platou lucrează posturile tehnice: cameramanii, astistentul de platou, asistentul de sunet și de lumini. Responsabil de tot ce se întîmplă aici este directorul de platou, el anunță momentul de ieșire în emisie a actorilor și îi conduce spre fotoliu, fără a se vedea în camerele de luat vederi. Tot el face legătura prin cască între regizorul de emisie și prezentatori, fiind ajutat de asistentul de platou, sau îl atenționează prin semne cînd trebuie de scurtat interviul, din cauza timpului destinat emisiei.
Cabina de regie este plasată la un etaj superior platoului. De acolo se poate vedea tot ce se întâmplă jos. Caracteristic cabinei de emisie este peretele cu zeci de monitoare , fiecare având o inscripție, de exemplu: CAMERA 1, în fața unui lung panou de comandă. De aici toată producția tehnicienilor este condusă de către regizorul de emisie și cea artistică de către asistentul de producție. Regizorul de emisie creează un desfășurător, în care sunt indicate toate etapele de realizare a emisiunii. În acest desfășurător este indicat locurile celor din echipa tehnică, dimensiunile decorului, unghiurile de filmare, tipurile de încadraturi, detaliile despre materialele înregistrate ce vor fi introduse pe parcursul show-ului. Înainte de filmare, regizorul prezintă acest desfășurător directorului de platou și prezentatorilor, pentru ca aceștia să cunoască cum va derula emisiunea.
Asistentul de producție stă în partea stângă a regizorului. El contabilizează timpul destinat pentru editorialul prezentatorilor, interviuri, piesele interpretate, numerele de dans. Această muncă cere un bun simț al timpului, mult calm și abilitatea de a numără minutele, și este foarte solicitată în televiziune. Îl asistă pe regizor în semnarea contractelor cu invitații, în redactarea acordurilor de colaborare și în verificarea drepturilor de autor asupra muzicii.
Inginerul de imagine se află în partea stângă a regizorului. Acesta are în față un mixer cu întrerupătoare și butoane moderne, de o tehnologie înaltă. Acestea sunt conectate la camerele din platou și la alte surse înregistrate din timp. Inginerul selectează imaginile potrivite, le mixează, le taie și face trecerile de la una la alta. Toate filmările video din platou se văd pe peretele cu monitoare. Lucrând sub presiune, deoarece emisiunea se realizează în direct, el este înzestrat cu simțul ritmului și al sincronizării, și cunoaște compoziția imaginii.
Într-o cabină izolată fonic se află inginerul de sunet. El lucrează la un mixer cu mai multe canale și îi dă indicații sunetistului.
De calitatea tehnică a programului este responsabil directorul tehnic. Supervizează toate facilitățile tehnice ale studioului, inclusiv intrările video de înregistrare.
Asistând la realizarea emisiunii „Cine vine la noi?”, am observat următorii termeni folosiți de către regizorul cabinei de emisie:
Tăiați: solicită inginerului de imagine să facă o tranziție rapidă, curată, de la o imagine la alta, fără a fi observată cu ochiul liber.
Deschide imaginea: inginerul trebuie să deschidă imaginea pe un monitor negru, pentru ca eventual să o suprapună peste cea existentă.
Închide imaginea: inginerul trebuie să închidă imaginea, pînă la apariția fundalului negru, astfel se sugerează încheierea secvenței.
Închide sunet: se întrebuințează la cererea către inginerul de sunet să o prească sursa audio.
Taie pe unu (doi, trei, patru sau cinci): îi cere inginerului să comute pe imaginile luate de numărul camerei numite.
Șterge imaginea: inginerul trebuie să facă o ștergere a imaginei existente prin tranziția altor noi.
Mixează: i se solicită inginerului trecerea gradată de la o imagine la alta.
Burtieră [Anexa 17] : în partea a treia de jos a ecranului, pe un fundal aparte cu loggo-ul emisiuii, este suprapus numele și prenumele prezentatorului sau al invitatului.
Scoate: se adresează regizorului de platou, pentru a scoate un elemnt din decor deja nefolositor.
Scoate efect: îi cere inginerului de imagine să pună un efect special.
Bagă: comanda către operatorul video, să introducă un DV, pentru a porni o casetă. Sau de a pune un CD din cabina de sunet.
Fă-i semn Djulietei: i se adresează regizorului de platou, pentru ca acesta să o anunțe pe prezentatoare că poate începe să vorbească.
Terminăm interviul: le cere moderatorilor să încheie interviul, pentru că nu mai este timp.
Grăbește-o: regizorul de platou trebuie să-i facă un semn cu mîinele invitatului pentru ca acesta să finiseze discuția.
Emisiunea „Cine vine la noi?” este realizată de luni pînă vineri în prime-time, începând cu ora 17-45. „Fii tânăr” la fel este difuzată în momentul când sunt cele mai multe vizualizări. Conform analizelor audiențelor materialul realizat de mine „Colaborarea dintre Ionel Istrati și frații Spoială” a avut cele mai multe vizualizări.
“Televizunea poate produce mesaje de două tipuri: în transmisiune directă (aidoma comunicării radiofonice) – în acest caz interacțiunea dintre „actorii” micului ecran și telespectatori are loc la timpul prezent – și înregistrate (ca în cazul comunicării cinematografice) – când evenimentele propriu-zise (artistice sau de orice altă natură) s-au consumat deja” [3, p. 10]. Personajele emisiunii în direct trăiesc și împart sincron aceleași emoții, în același moment. Participanții emisiunilor magazin anticipează evenimentele, filmându-le cu cîteva zile înainte de difuzare.
2.4. Conceptul proiectului de emisiune
Proiectul reprezintă un plan care conține toate detaliile și elemente de producție, începând cu titlul programului și terminând cu bugetul acestuia. De regulă, este realizat în faza de pre-producție de către producătorul emisiunii și este aprobat de către directorul de programe. Voi prezenta un exemplu de proiect.
Titlu: „Fii tânăr”
Gen: emisiune de divertisment
Difuzare: săptămînal, vineri, ora 22-10
Durata: 45 minute
Realizator: Otilia Lozovanu-Culea, Dumitru Chitoroagă
Producător: Galina Fortună
Invitați: tineri talentați
Premise:
Piața media autohtonă este suprasaturată de emisiuni politice. S-a simțit necesitatea de a crea un magazin de divertisment;
Este necesar un proiect care să reflecte preferințele tinerilor, evenimentele în care sunt implicați;
Emisiunea de divertisment va promova tinerile talente gratis;
Un magazin destinat exclusiv tinerilor.
Grup țintă:
Este destinată publicului cu vârsta cuprinsă între 16 și 25 de ani;
Toți cetățenii care sunt interesați de evenimentele tinerilor din Republica Moldova;
Format:
Participă cîte trei sau ma mulți tineri diferiți, cu istorii diverse;
Un moderator;
Generic de început – imagine video în care merg cursiv una după alta: clădiri desenate, un tânăr ce zîmbește, un microfon lîngă care stau discuri, un caiet în care scrie Fii tînăr, domnișoare, o ceașcă de cafea și logo-ul [Anexa 18];
Editorial:
+Bine v-am găsit, sunt (pezentare);
+O mică prezentare legată de anturaj cu tangențe la eroii emisiunii.
Head-uri: sumarul emisiunii în care se specifică invitații și istorioarele lor pe scurt;
Partea I:
Primul invitat
+o mică prezentare făcută de reporter pe teren;
+interviul;
+foto-video din arhivă;
+secvențe din interviu;
+încheirea făcută de reporter: impresii, multumiri, rămas bun;
+un videoclip;
+bumper.
Partea II:
Al doilea invitat
+o mică prezentare făcută de reporter pe teren;
+interviul;
+foto-video din arhivă;
+secvențe din interviu;
+încheirea făcută de reporter: impresii, multumiri, rămas bun;
+un videoclip;
+bumper.
Partea III:
Al treilea invitat
+o mică prezentare făcută de reporter pe teren;
+interviul;
+foto-video din arhivă;
+secvențe din interviu;
+încheirea făcută de reporter: impresii, multumiri, rămas bun.
Concluzia moderatorului;
Titre de final: fundalul logo-ul emisiunii, muzica emisiunii.
Elemente de producție:
Pachetul grafic conține
+Grafic in-out;
+Burtiere [Anexa 19] : loggo-ul în stînga, la mijloc nume invitat sau prezentator.
Planuri de filmare sunt realizate cu ajutorul camerei mobile, și anume:
planul mediu;
planul întreg;
prim-plan;
gros-plan;
planul-detaliu.
Elemente de identitate editorială:
Unica emisiune autohtonă destinată exclusiv tineretului;
Magazinul este dinamic, vesel, datorită subiectelor inedite cu tinerii talentați;
Acest proiect are drept scop principal promovarea tinerilor talente, informarea publicului despre activitățile și interesele lor, problemele cu care se confruntă aceștia.
Marketing:
Emisiunea este difuzată în prime time, la sfîrșit de săptămînă, cînd tinerii nu mai au ore facultative și pot ușor viziona acest magazin;
Telespectatorii sunt ținuți mereu în suspans, datorită amănuntelor despre invitați.
Promo: nu are.
Buget:
Decor
Grafica emisiunii: generic in-out, burtiere, loggo.
Echipament
O cameră mobilă;
O lavalieră;
Un microfon;
Lentile, baterii.
Salarii:
Producător;
Asistent de producție;
Prezentator;
Regizor;
Operator de imagine;
Editor de imagine;
Șofer.
Cheltuieli de transport.
2.5. Experiența acumulată în perioada anilor de studii
În noiembrie 2012 am avut posibilitatea să mă aflu în calitate de reporter – stagiar la Pro TV Chișinău. Obiectivul meu, ca reporter, este de a produce reportaje incitante, mediate, intercative, care implică telespectatorul vizual și emoțional în cuprinsul știrii. Timp de 15 – 20 minute, trebuie să captivez telespectatorul, în caz contrar, el va schimba postul cu telecomanda. Reportajul se începe cu cea mai bună imagine și sunet, foarte ușor de înțeles. În televiziune se scrie cu propoziții scurte și simple, deoarece publicul este compus din toate păturile sociale.
Pe parcursul realizării unei știri, mă întreb: „Ce lipsește?”, „Ce trebuie de adăugat?”, „Ca ascultător, ce aș vrea să mai știu?”.
După filmări, fac o recapitulare, pentru a-mi cunoaște bine imaginile și sincroanele, pentru a le combina reușit. Eu hotărăsc care sunt cele mai esențiale elemente din reportaj, ce fapte aș include și pe care le-aș elimina. Povestea trebuie să curgă cursiv, de la un aspect la altul.
Intro-ul este începutul unei știri, faza în care telespectatorul rămâne sau nu pentru a urmări continuarea materialului. Are rolul de a spune noutatea, ca să provoace curiozitatea publicului. În televiziune lead-ul este citit de către prezentator.
MARȘ SINDICATE [Anexa 20] INTRO
"Nu muncii la negru! Nu salariilor în plic!". Asta au scandat astăzi în centrul capitalei aproximativ 2000 de persoane, care au participat la un marș organizat de sindicatele din Moldova. Potrivit organizatorilor suma salariilor plătite în plic, adică fără a fi impozitate ajung la 4,5 milioane de lei.
CENTRUL DE TUBERCULOZA [Anexa 21] INTRO
Cei peste o sută de copii de la Centrul Ftiziopneumologic de Reabilitate din Cornești, raionul Ungheni, iși tratează tuberculoza în mizerie. Pe cînd parinții contagioși rămîn acasă și nu se tratează, micuții iși petrec copilăria în condiții dezastruoase. Izolarea lor este inutilă, fiindcă cînd revin acasă, sunt expuși riscului de a se infecta din nou.
CANDIDAT COMUNIST [Anexa 22] INTRO
Candidații PCRM, care au ca simbol secera și ciocanul, nu pot fi inscriși în listele electorale din cadrul alegerilor anticipate. Această hotărîre a fost luată, astăzi, de Comisia Electorală Centrală. Comuniștii spun că se vor adresa în judecată.
STOP HAM [Anexa 23] INTRO
Parcarea interzisă te poate costa un autocolant cu o inscripție mare lipit pe parbriz, ce iți dă bătăi de cap la scoaterea acestuia. Astfel, cîțiva voluntari ai mișcării "Stop Ham" au încercat astăzi pe strada Pușchin să-i educe pe șoferii ce se parchează neregulamentar.
Beta este informația care apare după intro. Este un reportaj alcătuit din sincroane, ambianță, vox-uri, stand-up, text. Ea răspunde la întrebările ridicate în intro: Unde? Cînd? Cine? Ce? Cum? De ce?
MARȘ SINDICATE BETA
AMBIANȚĂ: (manifestanții se pornesc de la Academie, strigînd)
Cu toate ca e zi de lucru, în fața Academiei de Științe a Moldovei s-au adunat în jur de două mii de persoane. Protestatarii, angajați din diferite domenii de activitate, și-au manifestat nemulțumirea, că mulți angajatori plătesc salariile în plic. Ei au mărșăluit spre Piața Marii Adunări Naționale, vociferând lozinci precum: "Nu salariilor în plic. Vrem un trai decent".
AMBIANȚĂ scurtă, cum merg și strigă (scurt)
VOX:
"Vrem o muncă decentă, un salariu decent. Să nu fim lipsiți de pensie, de asigurări medicale."
"Vrem să cunoaștem cum se calculează salariul"
Sindicatele susțin că este pentru prima dată când organizează un asfel de marș.
SINCRON: Oleg BUDZA, PREȘEDINTE AL CONFEDERAȚIEI NAȚIONALE A SINDICATELOR
"Scopul nostru este de a sensibiliza autoritățile publice, angajatorii și salariații asupra consecințelor provocate de fenomenul achităprii salariilor în plic"
Trecătorii s-au declarat solidari cu manifestanții.
VOX:
"Nu știam de desfășurarea acestui marș. Nu sunt de acord cu achitarea în plic."
Solicitat de pro tv purtatorul de cuvânt al Guvernului, Igor Volnițchi, a declarat că doleanțele manifestanților sunt un obiectiv al guvernului și se lucrează la asta.
Sincron-ul este o secvență din interviu, realizat cu diferiți oameni (medici, polliticieni, cetățeni simpli). Dacă sursa cere să-i păstrez anonimatul, trebuie să-i respect această dorință.
O documentare bună, aduce răspunsuri forte. Adunăm informații din agențiile de presă, arhivă, de la cunoscuții intervievatului, colegi care cunosc subiectul.
SINCRON: Elena CEBANU, DIRECTORUL CENTRULUI FTIZIOPNEUMOLOGIC DE REABILITARE DIN CORNEȘTI
“Nu avem gaz, documentația e facută, dar gaz împrejur nu-i, cînd o să fie, nu știm. Apă permanentă la conducte să fie, asta îi problema.”
“Noi îi scăldăm o dată în săptămînă, joi la noi e zi de baie.”
“În șlapi li-i rece. Pînă o să vină încăltămintea de iarnă, nu avem altă ieșire. Au fost perioade când iarna nu aveam în genere cu ce-i încălța.”
Vox-ul este un fel de sincron, realizat cu mai multe persoane, ce răspund la aceleași întrebări. Textele traduse în limba de stat au mențiunea (TR TR) la început.
Stop Ham Vox-uri:
"Mă deranjează. E foarte puțin loc pentru pietoni."
“Foarte bravo. M-am saturat și eu să stau în ambuteiaj”
(TR TR)
"Incurcă la trecere"
"E foarte corect. Trebuie sa fie ordine în oraș."
Ambianța este imaginea și sunetul natural captat prin camera de luat vederi. Aici nu apare textul din off.
AMBIANȚĂ: (manifestanții se pornesc de la Academie, strigînd)
AMBIANTĂ: (soferul scoate inscripția și pleacă)
Stand-up-ul este informația spusă de reporter, ce se află în fața camerei.
STAND-UP: Ina SAMSON, REPORTER PRO TV
"Acum zece minute mișcarea Stop Ham a luat sfârșit. După cum vedeți strada rămâne a fi curată. Urmează să vedem cît timp va fi așa".
Încheierea știrii nu are reguli, ca și intro-ul, dar aici trebuie să aducem informații adiacente subiectului.
Concluzii
Televiziunea este numită drog, cuptor de pîine, prima cultură, triumful mașinii, mediul nou în epoca modernă, de către celebrități. Ne trezim și ne culcăm în fața ecranelor. Televizorul devine prietenul și inamicul nostru. Ne prescrie cele mai bune metode de slăbit, ne recomadă cele mai bune filme, ne demonstrează cele mai mari descoperiri, ne ilustrează istorii de dragoste și ne fură din timpul acordat pentru dezvoltarea personală.
Pentru fiecare început de material, telespectatorul acordă doar 20 de secunde ca să fie fascinat și stă nemișcat cu telecomanda în mîină, ca să apese pe buton. În acest timp, echipa de realizare trebuie să-l lipească ca de magnet, pentru a rămâne pe post.
În Repulica Moldova sunt mai multe emisiuni politice, decât de divertisment. Se simte lipsa emisiunilor de tip show, cu întreceri și juriu. E evident, că astfel de emisiuni implică și un buget mai mare, dar și un efect emoțional semnificativ.
Comparativ cu celelalte posturi de televiziune autohtone, Moldova 1, rămâne responsabilă în fața publicul de tot ce difuzează și prezintă personajele în lumină telespectatorilor. Ajung la concluzia, că atât conducerii, cât și personalului, le lipsește doza de nebunie, pe alocuri curajul, ideile inovative.
Îi sunt mulțumită acestei televiziuni, că a avut încredere în mine, atunci când eu nu credeam în ea. Cea mai mare realizare pentru mine a fost să mă aflu în rol de reporter și să produc materiale TV pentru emisiunile: “Cine vine la noi?” și “Fii tînăr”. Cele mai mari emoții și “frică” de microfon am simțit la primul meu reportaj “Animatoare – clovni”. Desigur, lucrul cu camera pentru mine era nucunoscut.
Aici am asimilat să negociez cu oamenii, să folosesc cuvintele fluent, să ascult atent interlocutorul meu, pentru ai adresa întrebări potrivite. Am învățat să sortez, să analizez și să prelucrez mai departe informațiile primite de la filmări, prin montarea lor cu sunet și imagini.
Personalul din departamentul “Divertisment” au fost foarte receptivi și m-au consultat și ajutat pe perioada practicii, în special Otilia Lozovanu – przentatoare și producătoare de emisiuni. Consider că practica la IPNA Compania "Teleradio-Moldova" mi-a deschis drumul către realizarea visului de a deveni o bună jurnalistă.
Bibliografie
Bălășescu, Mădălina. Manual de producție de televiziune. Iași: Polirom, 2003. 208 p.
Bignell, Jonathan; Orlebar, Jeremy. Manual practic de televiziune. Iași: Polirom, 2009. 312 p.
Bohanțov, Alexandru. Jurnalismul de televiziune (note de curs). Chișinău: ULIM, 2010. 79 p.
Grigoryan, Mark. Manual de jurnalism. Chișinău: CIJ, 2008. 191 p.
Grosu Popescu, Eugenia. Jurnalism TV. Specificul telegenic. București: Teora, 1998.
112 p.
Hiliard, Robert L. Redactarea materialelor pentru televiziune, radio și noile media. Iași: Polirom, 2012. 504 p.
Lazăr, Mirela. Noua televiziuneși jurnalismul de spectacol. Iași: Polirom, 2008. 200 p.
Popescu, Cristian Florin. Manual de jurnalism. Redactarea textului jurnalistic. Genurile redacționale. București: Tritonic, 2003. 234 p.
Preda, Sorin. Tehnici de redactare în presa scrisă. Iași: Polirom, 2006. 224 p.
Randall, David. Jurnalistul universal. Ghid practic pentru presa scrisă. Iași: Polirom, 2007. 360 p.
Silverstone, Roger. Televiziunea în viața cotidiană. Iași: Polirom, 1999. 240 p.
Zeca-Buzura, Daniela. Jurnalismul de televiziune. Iași: Polirom, 2005. 198 p.
Surse Internet:
Dona, Tudor. Genuri publicistice de televiziune, disponil pe http://ru.scribd.com/doc/119628457/Genurile-publicistice-de-televiziune (vizitat pe 3.05.2014).
Popa, Dorin. Mass media – sistem și proces, disponibil pe http://dorin-popa.blogspot.com/2007/10/functiile-mass-media.html ( vitat pe 10.05.2014).
[Anexa 1]
Pictura pe față la „Fii tânăr”
Reporter: V-o prezint astăzi pe Lilia, care cu ajutorul pensulei și a culorilor creează dintr-un copil obișnuit un personaj de poveste.
Lilia cum ți-ai început activitatea?
-Am început cu șase ani în urmă, cînd am fost la un seminar internațional în România cu tematica zile de naștere, divertisment, petreceri copii. Acolo am identificat două direcții: baloanele modelate și pictura pe față. De acolo a început totul.
Reporter: Pictați și pe burticile însărcinatelor?
-Pictura pe burtici este o noutate în body-art în Chișinău. Am început să pictăm pe burtici undeva doi ani în urmă, mămicile sunt foarte interesate. Dar încă nu toate sînt atît de curajoase să fie pictate. Întotdeauna mi-a plăcut pictura, dar niciodată nu m-am gîndit că o să-mi placă pictura pe față și body-art.
Reporter: În ce roluri mai des copii doresc să fie desenați?
-Copiii sunt foarte diferiți și personajele solicitate sunt tot la fel de diferite. De la prințese, zîne, fluturași, floricele, sunt fetițe care doresc să fie super eroi, spider-man. Băieții solicită mai des spider-man, vampir, animăluțe, tigru, șarpe și alți super-eroi.
Reporter: Ați avut cazuri cînd un copil a solicitat un personaj de care nici nu ați auzit?
-Da, am avut cîteva cazuri în care s-au solicitat personaje din Star Wars pe care nu le cunoșteam?
Reporter: Cum ați procedat?
-I-am propus altă variantă, la care copilul a acceptat. O pictură realizată la o petrecere unde sunt mulți copii, trebuie să fie realizată într-un timp foarte scurt. Și deaceea, o pictură complexă, adică pe toată fața se relizează în patru maximum șase minute.
Reporter: Ați avut cazuri cînd copiii nu suportau vopseaua pe față?
-N-am avut astfel de cazuri, toți sunt fericiți de pictură, toți vor pictură.
Reporter: Ai avut copii care să se intereseze de meseria ta?
-Nu. Mai mult mămicile se interesează cum se realiză, cît timp, cum durează. Copii,nu, ei vor să fie cît mai repede și mai frumos.
Reporter: Ca specialitate, ai absolvit vreo universitate de artă?
-De profesie am două facultăți superioare: „Limbi străine” și „Drept economic”.
Reporter: După ce ați desenat copiii, ei probabil se văd în oglindă. Cum reacționează?
-Știi, deseori, mă prind că îmi place ceea ce fac, că după patru minute, cînd îi arăt oglinda copilului aud un „Waw!”, atîta fericire și satisfacție în ochii unui copil, mie îmi pare că lucrez numai pentru „Waw-ul” acesta.
Reporter: Ce vopsele folosești?
-Eu fac pictură profesională și vopselele tot sunt profesionale. Doar vopsele bune, de calitate,certificate. Sunt vopsele care nu fac alergii, se înlatură foarte ușor cu apă și săpun.
Reporter: Demult am ieșit din vîrsta copilăriei, dar astăzi m-ai făcut să mă simt din nou copil. Îți mulțumesc mult.
[Anexa 2]
Animatoare-clovni la „Fii tânăr”
Prezentare: Astăzi suntem în vizită la două fete frumoase și tinere. Deocamdată, vă spun doar un lucru, că au legătură cu copiii, culorile și multă fericire. Fetelor cu ce vă ocupați în viața de zi cu zi?
Valentina Mogâldea: Sunt în primul rînd mămică, am un băiețel mic de doar patru luni. Sunt studentă la Universitatea Tehnică în anul doi.
Elena Hangan: În viața de zi cu zi sunt student în anul III la Jurnalism, ca și tine, de altfel, în rest mai lucrez cîte un pic și așa merge viața înainte.
Reporter: N-am înțeles, ce legătură are acest nas mare și roșu cu scrisul vostru?
Elena: Mai bine o să vedeți chiar voi singuri în clipele următoare. Focus-Pocus!
(transformarea în clovni)
Elena: Eu sunt Bombonica!
Valentina: Iar eu sunt Chichi. Suntem mici clovni care speră foarte curînd să devenim cu mult mai mari clovni și mult mai cunoscuți în toată lumea.
Reporter: Cum v-a venit această idee?
Valentina: Eu am fost angajată într-un local unde îmi petreceam toată ziua făcînd petreceri cu copiii. Mă jucam, făceam zile de naștere, diferite trucuri după care uite mi-a venit așa o idee că putem face chestia asta pentru a bucura copiii nu numai care vin la localul dat, dar putem face lucrul acesta și în alte părți, cum ar fi la grădiniți, școli sau chiar și acasă. Și eu cred că orice copil merită de a fi fericit sau de a-și face o mică plăcere chiar în ziua lui de naștere.
Reporte: Îți aduci aminte probabil de prima ta experiență. Cum a fost?
Valentina: Prima oară cînd am fost erau niște copii mici de cinci anișori sau patru, la care nu prea știam ce să fac, mai ales era și în limba rusă, la care îmi era un pica mai greu ca în limba română. Copiii vorbeau în limba rusă, ei rîdeau de mine că nu pronunțam corect cuvintele. A fost vesel, doar că, un pic cu limba am dat-o în bară.
Reporter: Cum v-a venit această idee să deveniți clovni?
Elena: Această idee i-a venit unui prieten de-al meu și el mi-a propus să încerc și eu, văzînd că sunt destul de descurcăreață și că iubesc foarte mult copiii. Am mers, mi-a plăcut și am hotărît să merg mai departe să bucur copiii, căci și eu sunt foarte buccuroasă după fiecare serbare, mă simt împlinită. Sunt copii care îți umplă viața de bucurie și face să încerci și să mergi mai departe.
(Imagini amator de la petreceri)
Elena: Fiind eu copil, nu am avut parte de așa ceva și părinții mei nu au avut posibilitatea să-mi ofere așa show-uri, precum fac eu astăzi copiilor,dar copilăria mea a avut un alt aspect și sper că, copilăria celorlalți o voi face eu, mai veselă și mai colorată.
Reporter: Era un vis să devii clovn?
Elena: Sincer,nu. Nu era un vis, nici nu m-am gîndit că o să ajung să fac așa ceva. Și prima dată cînd am mers îmi era frică. Nu știam, se va primi ori nu. Și am mers, am încercat. Eu sunt bucuroasă de ceea ce fac.
Reporter: Cît e de greu să impresionezi copiii?
Elena: Copiii sunt foarte diferiți. (poze)Sunt zile de naștere în care copiii sunt foarte distrți, ei fac aproape singuri veselia, dar cîteodată este nevoie ca să lucrezi cu ei, să-i mai rogi. Sunt și puțini mai înaripați, care au văzut poate mai multe și nu le este atît de interesant. Dar pînă la urmă reușim să facem cît mai interesant și mai frumos. Și ei sunt mulțumiți și noi suntem mulțumiți.
Reporter: Puteți să ne arătați vre-un truc?
Elena: Da, eu am să vă prezint un truc. Eu aici am o carte fermecată. Și ca magician o fac să fie și mai fermecată. Iată o să-ți arăt ție, cartea aceasta ție îți place?
Reporter: Nu!
Elena: Ce-i lipsește ei?
Reporter: Probabil desene și culori.
Elena: Dar vreai să apară desene în ea? Să fie mai frumoasă, să ai ce privi în ea. Pentru aceasta trebuie să spunem cuvintele magice. Pune aici în ea la ce te gîndești. Așa, iar acum să spunem cuvintele magice. Tu le știi?
Reporter: Focus-pocus?
Elena: Hai împreună să spunem cuvintele magice. Focus –pocus, abracadabra. Focus –pocus, abracadabra. Iar acum să vedem ce s-a primit.
Reporter: Waw, desene!
Elena: Acum hai să aruncăm aici niște culori să fie mai frumoasă.
Reporter: Roșu, verde, galben, albastru, violet.
Elena: Iar acum ce trebuie să facem? S-o vrajim. Focus –pocus, abracadabra. Focus –pocus, abracadabra.
Reporter: Avem și culori.
(Al doilea truc, filmuleț)
Reporter: Vă mulțumesc foarte mult, mi-ați oferit o mulțime de emoții pozitive. Un sfat pentru ce-i mici.
Valentina: Pentru a deveni mari,mari magicieni este un secret. Însă pentru a-l descoperi, ce trebuie să faceți voi? În fiecare zi, în fiecare amiază trebuie să dormiți la timp, părinții trebuie ascultați. Nu le răspundem înapoi și nu vorim prostii. Iar la grădiniță, chiar și acasă trebuie să mîncăm tot. Și cînd vom deveni mari , vom deveni ce-i mai mari magicieni, chiar poate mai mari magicieni ca mine și ca Bombonica.
Elena: Iar pentru ce-i mari, care au dormit și au mîncat bine, un sfat este ca ei să mai creadă în magie și în continuare pînă la adinci bătrînețe.
Reporter: Și pentru ce-i mari și pentru ce-i mici un sfat de la mine. Rămîneți cu „Fii Tînăr”.
[Anexa 3]
Frații Spoială și Ionel Istrati la „Fii Tînăr”
Prezentare: Dima și Arcadie Sopială sunt doi frați. Despre care în ultimul timp se scrie și se vorbește destul de mult. Ei privesc lumea prin camera de luat vederi, iar rezultatul muncii lor bucură sute de oameni.
Reporter: De unde a apărut pasiunea către video?
Arcadie: Pasiunea am îndrăgit-o de la un frate de-a lui tata. Și apoi el a îndrăgit pasiunea de la mine.
Dima: Eu am văzut că fratelui meu îi place această pasiune. Am privit cîteva lucrări de-ale lui și tare mi-a plăcut, și îndată m-am apucat și eu.
Arcadie: Așa din plăcere, adică cînd omul are dorință, el singur își găsește o anumită sursă de informație, citește, privește. Și dacă el are și puțin talent și multă dorință, talentul se dezvoltă mult mai tare decît te aștepți. Și iată dezvoltîndu-se, tot mai tare îndragești acest hobby. Și lucrul merge mai bine.
Dima: Noi cînd facem un lucru, dacă unul află ceva nou, îndată află și al doilea.
Arcadie: Da, iată acesta e un plus mare la noi. Și totodată din multă experință înveți ceva nou. Întîi vedem ceva nou pe internet. Și vrem să experimentăm aceasta. Experimentînd noi vedem ceva mai nou. Eu mă uit la unele clipuri și observ că nu toate sunt perfecte. Și aceasta îmi dă curaj că eu aici aș putea mai bine.
(Secvențe video de la filmările videoclipului Odinoko)
Dima: Cunoștință cu Ionel am făcut după ce am finisat 12 clase la Soroca și am venit la Chișinău. În anii de studenție am fost cu Ionel într-o grupă, chiar și acum țin minte, cînd am intrat prima dată în clasă, primul pe cine l-am văzut era Ionel, așa relaxat pe scaun, în cămașă albastră ca un macio-băiat, ochlerai pe ochi avea, soare practic nimic. Și deaceea fiecare coleg de-al meu de grupă, eu cred că primul pe cine l-au văzut era Ionel.
Ionel Istrati: În 2009 s-a început colaborarea noastră. La început a fost absolut tot ca într-o glumă. Ne-am împrietenit și după aceasta Dima mi-a zis că fratele meu filmează filmulețe, are și cameră și îmi amintesc atunci că am fost într-o gașcă seara, noaptea, nu-mi amintesc ce sărbătoare era. A fost prin anul 2010 și după acel party, eu aveam o melodie, și am zis dă să filmăm ceva din curiozitate. Și am filmat la piesă semnată de Eugen Doibani și s-a primit destul de ok, chiar dacă era seara fără lumini,fără nimic.
Dima: Din primele zile nu am putut să-mi fac o impresie, nu tare am comunicat. După o săptămînă cînd s-au făcut grupele, s-a decis care și cu cine, țin minte că am fost la o cafenea. Ionel deja din prima zi, băieți să plecăm la mine, mama mi-a trimis un harbuz și nu am cu cine îl mînca. Noi clar că am acceptat, am fost, am mîncat harbuzul, după cîteva zile ne-am împietenit mai bine. Ionel deja ne-a chemat la zeamă, mama deja zeamă i-a trimis de acasă. Și tot așa de cîteva ori. Cîteva luni a mai trecut și i-am făcut noi invitație lui Ionel. L-am invitat la un pahar de vin la noi acasă. Apoi el a făcut cunoștință cu fratele meu Arcadie.
Arcadie: Și pentru că noi am băut vin, deja mi-am făcut dispoziție. Hai să încercăm să filmăm ceva. El avea un cîntec nou atunci. Hai să ieșim afară să vedem ce o să se primească. Mult nu ne-am gîndit și am ieșit. Și iată atunci eu țin minte era noapte afară,dar noi astîmpăr nu aveam.
(Video prima încercare la un clip)
Arcadie: Cînd am văzut că s-a primit această minută de clip, ne-am gîndit să facem „Liubliu tebya”. Și iată așa s-a început colaborarea noastră de la prietenie la ceva profesional.
(Secvențe video din clipul „Liubliu tebya”)
Ionel Istrati: Acum să comparăm toate cele filmulețe cu ultimele realizări ale noastre, ne vom uita la aceasta amuzant. Dar astae, tot timpul la orice producție, la orice dezvoltare, la un talent, este un început. Noi niciodată nu ne-am rușinat de aceasta, sperăm ca pe viitor de fiecare dată să mergem mai sus și mai sus. Cînd sîntem tineri e nevoie să dăm din coate și să avem cît mai multe realizări.
Reporter: La care video-clip v-a fost cel mai greu să lucrați?
Ionel Istrati: Fiecare video-clip din discografia mea este o istorie aparte și amintiri aparte. Dacă să privim, toate making-of-urile sunt mai interesant ca video-clipurile noastre. Mulți asta ne spun, fiindcă noi suntem foarte pozitivi. Noi ne străduim să lucrăm tot timpul într-un tempou foarte rapid și pozitiv.
(Secvențe video din clipul „Eu numai,numai”)
Arcadie: Desigur că ultimul video-clip a fost cel mai greu, a fost și camera alta, ca o experință nouă, și mai mult am filmat.
Dima: A fost pe timp cald și am avut foarte puțin timp pentru a realiza ce ne-am pus în plan.
Arcadie: Noi am dorit să luăm obiective supra-profesinale, care un obiectiv costa 12000 de euro. Și iată noi am avut așa două obiective, pe care le-am arendat. Noi mizăm spre calitate.
Reporter: În timpul filmărilor, cît de capricios este Ionel?
Arcadie: El desigur că ascultă, dar pînă a asculta, pune zece copeici ale lui…
Dima: Nu, cu Ionel este foarte ușor de lucrat.
Arcadie: Da!
Dima: Deoarece în primul rînd noi suntem prieteni, chiar și dacă cineva spune ce nu trebuie, noi ne înțelegem unul pe altul. În primul rănd Ionel ca persoană, dacă trebuie de făcut asta, facem. Trebuie să investim, investim. Probleme de la asta nu-s.
Arcadie: Ceea ce-mi place că el pentru investiții nu se zgîrcește. El e pentru calitate.
Ionel Istrati: Noi ne-am dezvoltat împreună, orice idee, orice idee a lor, noi o discutăm împreună. Eu cred că atunci cînd un artist are o echipă, cum am eu, o echipă care îmi spune un sfat, eu zic da,ok. Și dacă lucrăm împreună, atunci este un final mult mai bun. Dar de making-of, uite și la ultimul video-clip „Wake me up” la fel este unul foarte fain, foarte interesant. Îmi place foarte mult că este unul pozitiv. Noi ne straduim să redăm publicului pozitivitate și zîmbet.
Arcadie: Spre clip-maker-i tindem. Ca să facem clipuri și nu numai aici luînd în considerație Holliwoodul, noi suntem înca în urmă.Dar avem de gînd să deschidem aici Holliwoodul nostru în Moldova.
Ionel Istrati: Sunt Ionel Istrati și vă propun să rămîneți cu „Fii tînăr”.
(Video-clipul „Wake me up”)
[Anexa 4]
Cum să ne trezim ușor dimineața la „Fii tînăr”
Reporter-după cadru: Ai tot întârziat la ore, în ultima vreme? Nu contează cât de multe scuze îți găsești, dar întârzierea are legătură în primul rând cu faptul că nu reușești să te trezești la timp.Pentru ca tu sa uiti de somn sis a fii active pe tot parcursul zilei,noi venim cu citeva metode eficiente.
(Film animat-secvență)
Irina Novac – psiholog: Somnul este foarte important pentru o bună funcționare aminții. Trebuie să obișnuim organismul să se trezească la o anumită oră.
(Film animat-secvență)
Vox: Cum vă treziți dimineața?
Cu dispoziție!
Dimineața mă trezesc cu o ceașcă de cafea, ies afară și fac exerciții și ascult o muzică plăcută.
Irina Novac: Calitatea somnului influențează foarte mult procesul de învățare și nu în ultimul rînd a tuturor proceselor cognitive foarte importante.
Vox: Cum vă treziți dimineața?
Foarte greu!
Greu că-i frig afară!
Irina Novac: Dacă noi ne trezim pe o notă de tonus crescut, cu un gînd foarte pozitiv, atunci vom avea resurse de energie pe tot parcursul zilei.
Vox: Se întîmpla să întîrziați la ore?
La ore, da, depinde de profesor!
Irina Novac: Somnolența diurnă nu este determinată de numărul de ore, ci de frecvența trezirilor în timpul nopții.
Reporter: Se spune că pentru un somn bun nu trebuie să ne culcăm supărați.
Irina Novac: Înainte de somn trebuie să evităm orice subiect care ne-ar agita.
Reporter: Cum reușesc soldații să se trezească la timp?
Irina Novac: Cînd vorbim despre armată aici se are în vedere regim și vreau să vă spun că ei nu suferă de somn.
Reporter: Cîteva sfaturi ca să ne trezim ușor.
Irina Novac: Gîndul acesta că azi trebuie să fac lucruri la care rezultatul ne va excita, nu amînăm trezitul, să facem exerciții.
[Anexa 5]
Sergiu Musteață la „Cine vine la noi?”
Djulieta:Vlad este foarte fericit că s-a îmbogățit cu cinci bănuți chinezești. Așa ni s-a spus nouă cel puțin, dar urmează să vorbim despre monede serioase, mai multe.
Vlad: Da urmează să vorbim despre monede cu Doctorul în Istorie, Conferențiar Universitar, Președintele Asociației Istoricilor din Moldova, domnul Sergiu Musteață, pe care l-am invitat la noi aici.
Djulieta: Îi spunem, bună seara, mai ales că dumnealui a lansat și o carte.
Sergiu Musteață: Bună seara, bine v-am găsit, merci mult pentru invitație.
Djulieta: Am fi vrut să știm despre ce este acest prospecel de carte? Pentru că este prospăt scoasă de sub tipar.
Vlad: Se numește „Moneda bizantină”.
Sergiu Musteață: Da este o carte care încearcă să analizeze descoperirile monetare din teritoriile dintre Carpații de Răsărit și Nistru, anume de origine bizantină. Deci o categorie de porturi dintr-o perioadă clară de timp, este vorba de a doua jumătate a mileniului I, operioadă pe care o numim noi întunecată din cauza modestiilor surselor scrise. Dar pe de altă parte avem o bogăție de surse arheologice, pe care trebuie să le valorificăm și respectiv să le aducem publicului larg. Această lucrare nu face altceva decît să catalogheze toate descoperirile monetare din acest areal, de la Anastasius I pînă la Vasile al II-lea și să facă o analiză a situației monetare din regiune, modul în care ele ar fi ajuns în această regiune. Însă eu am încercat să discut despre politicile financiar-fiscale ale Imperiului Bizantin din perioada fiecărui împărat ca mai apoi să înțelegem, de ce sunt prezente mai multe sau mai puține monede, ce fel de nominal este vorba de o monedă de armă, de argint sau de aur,contextul în care ele au putut să fie distribuite sau vîndute,care ne permite să reîntregim tabloul realităților istorice din a doua jumătate a mileniului I.
Djulieta: Și de unde ați găsit date, de unde v-ați documentat?
Vlad: De unde ași găsit monede propriu zis, din ce surse?
Sergiu Musteață: Cartea conține două categorii de piese monetare, în primul rînd cele care sunt partea colectiei muziale de la noi de la Chișinău, Muzeul de Arte Istorice, apoi am colindat muzeele din România, unde se păstrază aceste monede, fie că vorbim de Bacău sau de Iași din partea aceasta dintre Carpați și Prut. Și cea mai importantă colecție, care ne permite, de fapt, să vorbim despre anumite tipuri, modele de monede, deci le-am văzut, am lucrat cu ele și le-am fotografiat și le-am anexat la această carte din colecțiile de la Washington, care este una dintre cele mai mari colecții muziale din perioada bizantină din lume, și respectiv în cadrul acestei instituții de cercetare, și acestei biblioteci, depozit dacă vreți de monede, am avut ocazia să lucrez cu ele, nu numai să le țin în mîină, să le fotografiez și au obținut și permisiunea ca să le public în această carte. Cartea este destinată în primul rînd studenților de la istorie.
Vlad: Deci nu este pentru publicul larg, dar pentru cineva mai specializat?
Sergiu Musteață: Eu m-am străduit să scriu într-un limbaj foarte accesibil pentru publicul larg. Am pornit de la faptul că aș fi vrut să fie utilă studenților mei, dar a ieșit ceva mai mult, deci este pentru publicul larg, pentru colecționare, pentru oamenii care se interesează de această epocă și respectiv de importurile bizantine.
Vlad: Deci este și pentru mine.
Sergiu Musteață: Pentru toată lumea!
Djulieta: Pentru că dumnealui tot colecționează monede.
Vlad: Nu sunt tot atît de dezvoltat în acestă materie, dar tot am o colecție.
Sergiu Musteață: Deci eu vă ofer acestă carte și o să puteți parcurge, și o să vă puteți documenta mai bine, poate o să îndragiți această meserie de colecționat.
Vlad: Cu mult drag. Mulțumesc mult!
Djulieta: Dacă ar fi să vorbim de această monedă bizantină, ce rol a avut ea în dezvoltarea statului nostru?
Vlad: A fost o monedă de circulație pe teritoriul nostru?
Sergiu Musteață: Bine înțeles a fost o monedă bănească lingă Imperiul Bizantin și-acolo a jucat valoarea de piesă de schimb în relațiile comerciale. Cît despre teritoriile de la răsărit de Carpați, din afar Imperiului, moneda a juns ocazional, ea apare sporadic în circumstanțe mai mult sau mai puțin cunoscute. Fie rezultatul campaniilor militare pe care le-a avut armata bizantină la Dunăre, fie în contextul negustorilor care au venit în această zonă după anumite mărfuri, în special după materie de origine agricolă sau dacă vorbim de plățile pe care le-a făcut bizanțul popoarelor barbare care atacau hotarele imperiului și ca o înțelegere pentru a nu-i invada teritoriile. Pentru clienții și aliații bizanțului pentru diferite misiuni militare și de ocrotire a hotarilor. Sau moneda a putut ajunge de pe urma incursiunilor barbare.
Vlad: Dacă e să vorbim de diversitate, cît de diverse au fost aceste monede?
Sergiu Musteață: Avem trei tipuri de nominal, fiecare nominal se împarte separat, avem moneda de aramă, banii mărunți cel mai de utilizată în relațiile economice. Avem moneda de argint care era mai rară, cu anumite ocazii. Și avem moneda de aur,care se făceau plățile cu o valoare mai mare. Pe piață circula ce la mai de moneda de aramă.
Vlad: Vedem în carte că apar cu diferite desene, deci valoarea lor rămînea aceeași?
Sergiu Musteață: Design-ul fiecărei monede se schimba odată cu venirea unui nou împărat, fie care își punea chipul, fie care aducea un nou design.
Vlad: Își făceau publicitate?
Sergiu Musteață: Nu, este vorba de autoritatea împăratlui
Djulieta: Am vrut să vă întrebăm dacă mai faceți și săpături arheologice, sunteți și arheolog?
Sergiu Musteață: Sigur, anul trecut am făcut săpături la cetatea Soroca, unde am găsit foarte multe monede în special moldovenești, poloneze și otomane.
Vlad: Apropo, dacă ne permiteți așa întrebare, care este cea mai valoroasă descoperire a dvs?
Sergiu Musteață: Cred că cea mai valoroasă este descoperirea tunurilor de la Orheiul Vechi.
Vlad: Cum credeți, mai sunt funcșionale?
Sergiu Musteață: Cred că da!
Djulieta: Dvs pe lîngă faptul că sunteți cercetător, mai dețineți și funcția de Decan al Facultății de Istorie. Generația tînără este interesată de săpături, de cercetări, de istorie?
Segiu Musteață: Dacă judecăm după studenții care au venit anul trecut la istorie, cred că acest domeniu mai rămîne încă în actualitate.
Vlad: Eu cred că e foarte atractiv, cel puțin pentru mine.
Djulieta: Domnule Musteață, noi vă mulțumim foarte mult și vă așteptăm cu mare drag altădată.
Sergiu Musteață: Și eu vă mulțumesc mult!
[Anexa 6]
Doina Strulea la „Cine vine la noi?”
Vlad: Prietenia este cheia dintre inimă și suflet. Uite așa o definiție simplă și profundă, tînăra poetă, Doina Strulea, scrie cu sufletul, iar eforturile ei sunt apreciate nu doar de prieteni și părinți.
Djulieta: Ea a participat recent la un concurs internațional de poezie din Italia și s-a ales cu un premiu impresionant, dar despre asta și despre altele ne spune chiar Doina Strulea. Bună seara și bine ai venit!
Doina: Bună seara și bine v-am găsit!
Djulieta: Bună, ia un loc lîngă noi.
Vlad: De aceea și vedem, de fapt, culorile italiene, verde, alb și roșu pe trofeul din Italia.
Doina: Da acesta este trofeul meu, dar medalia am primit-o acum recent din Palermo, dar trofeul este din Girgio, l-am primit în vara lui iulie, medalia în decembrie, acum recent.
Djulieta: Dar cum te-ai hotărît să scrii, de unde vine această pasiune?
Doina: Totul a început de la cea mai sensibilă coardă a sufletului, dorul de mamă. Mama mea a plecat la odihnă, la un sanatoriu, nu a fost o durată mare de timp, dar a lăsat o amprentă destul de simțitoare.
Djulieta: În altă țară?
Doina: Da, acic aproape de Moldova.
Djulieta: Și să înțeleg că prima poezie a fost despre mamă?
Doina: Da, desigur.
Vlad: Îți mai aduci aminte de acea poezie?
Doina: Da.
Djulieta: Noi am vrea să auzim o strofă din ea.
Doina: Mi-e dor de tine mamă
De ochii tainici și pustii
Sufletul tău, cînd oare vii
Simt foame, să mănînc nu pot
Te văd pe tine peste tot.
Mi-e dor…
Vlad: De ce despre foame? Adică cînd lipsește mama și mie mi-e foame.
Doina: Aici ține de foamea sufletească mai mult.
Vlad: În ce limbă scrii?
Doina: Scriu în limba română și apoi sunt traduse în italiană și trimise la concursurile date.
Djulieta: Dar cine le traduce?
Doina: Traducătorii noștri din Moldova.
Djulieta: Ține cumva așa diplomele.
Doina: Aici am două diplome de gradul III din România. Și diploma oferită la evenimentul Omul Anului.
Djulieta: Intenționezi să mai participi și la alte concursuri?
Doina: Sigur.
Djulieta: Știi că anul acesta este desemnat anul lui Dumitru Matcovschii? Crezi că pentru tinerii autori este necesar să cunoască poezia lui?
Doina: Dumitru Matcovschi este un poet foarte important. Chiar am participat la concursul lui Festivalul de poezie și cîntec.
Vlad: Ia să ne spui cum are loc acest concurs, expediezi poeziile și acolo se analizează ceea ce ai scris?
Doina: Da, la finele fiecărui concurs sunt jurați diferiți și aștepți trei-patru luni pentru a primi răspuns.
Djulieta: După ce se analizează poeziile, după tematică, rimă?
Doina: Se ia în considerație felul de a scrie, creativitatea, cît și tema abordată.
Djulieta: La concursul din Italia ai fost numai tu din Moldova sau a mai fost cineva?
Doina: La concursul din Giurgio au mai fost și cîțiva studenți din Moldova
Djulieta: Cu ce impresii ai venit din Italia?
Doina: Italia e o țară foarte frumoasă, cu o cultură bogată.
Djulieta: Te-a inspirat să scrii poezii?
Doina: A influențat, chiar și acolo am scris cîteva poezii.
Djulieta: Am vorbit despre Dumitru Matcovschi, dar tu ai un idol după care te-ai condus?
Doina: Da, poetul meu preferat este George Bacovia, cît și Mihai Eminescu, dar și alții.
Djulieta: Tu scrii ca Bacovia?
Doina: Nu, am un stil individual.
Djulieta: Care-s următorii tăi pași? Ce ai de gînd să faci?
Doina: Vreau să evoluiez în acest domeniu și să public un volum de poezii. Dar pentru aceasta mai am nevoie să acumulez cîteva.
Vlad: Cum crezi, tinerii actuali sunt interesați de poezie sau așa mai slăbuț?
Doina: Trebuie să se găsească cineva din generația noastră ca să promoveze aceste valori și virtuți morali, care să influiețeze și pe ceilalți să creeze.
Vlad: Există și platforme web pentru poeți, tu utilizezi cumva?
Doina: Da, eu chiar duc un blog.
Djulieta: Tinzi spre facultatea de jurnalism?
Doina: Da așa este.
Djulieta: Merci draga, Doina, și din ce în ce mai multe poezii pe mai încolo.
Doina: Merci și vouă.
[Anexa 7] Gros – planul
[Anexa 8] Planul întreg
[Anexa 9] Planul mediu
[Anexa 10] Prim – planul
[Anexa 11] Planul – detaliu
[Anexa 12] Unghi normal
[Anexa 13] Unghi raccourci
[Anexa 14] Regia
[Anexa 15] Platoul închis
[Anexa 16] Platoul în formă de scenă
[Anexa 17]
[Anexa 18]
[Anexa 19]
[Anexa 20]
MARȘ SINDICATE INTRO
"Nu muncii la negru! Nu salariilor în plic!". Asta au scandat astăzi în centrul capitalei aproximativ 2000 de persoane, care au participat la un marș organizat de sindicatele din Moldova. Potrivit organizatorilor suma salariilor plătite în plic, adică fără a fi impozitate ajung la 4,5 milioane de lei.
MARȘ SINDICATE BETA
AMBIANȚĂ: (manifestanții se pornesc de la Academie, strigînd)
Cu toate ca e zi de lucru, în fața Academiei de Științe a Moldovei s-au adunat în jur de două mii de persoane. Protestatarii, angajați din diferite domenii de activitate, și-au manifestat nemulțumirea, că mulți angajatori plătesc salariile în plic. Ei au mărșăluit spre Piața Marii Adunări Naționale, vociferând lozinci precum: "Nu salariilor în plic. Vrem un trai decent".
AMBIANȚĂ scurtă, cum merg și strigă (scurt)
VOX:
"Vrem o muncă decentă, un salariu decent. Să nu fim lipsiți de pensie, de asigurări medicale."
"Vrem să cunoaștem cum se calculează salariul"
Sindicatele susțin că este pentru prima dată când organizează un asfel de marș.
SINCRON: Oleg BUDZA, PREȘEDINTE AL CONFEDERAȚIEI NAȚIONALE A SINDICATELOR
"Scopul nostru este de a sensibiliza autoritățile publice, angajatorii și salariații asupra consecințelor provocate de fenomenul achităprii salariilor în plic"
Trecătorii s-au declarat solidari cu manifestanții.
VOX:
"Nu știam de desfășurarea acestui marș. Nu sunt de acord cu achitarea în plic."
Solicitat de pro tv purtatorul de cuvânt al Guvernului, Igor Volnițchi, a declarat că doleanțele manifestanților sunt un obiectiv al guvernului și se lucrează la asta.
Reporter: Ina SAMSON
Imagini: Vlad MADJAR
NU MUNCII LA NEGRU!
[Anexa 21]
CENTRUL DE TUBERCULOZĂ INTRO
Cei peste o suta de copii de la Centrul Ftiziopneumologic de Reabilitate din Cornești, raionul Ungheni, iși tratează tuberculoza în mizerie. Pe când parinții contagioși rămîn acasă și nu se tratează, micuții iși petrec copilăria în condiții dezastruoase. Izolarea lor este inutilă, fiindcă cînd revin acasă, sunt expuși riscului de a se infecta din nou.
CENTRUL DE TUBERCULOZA BETA
Deși este o instituție de tip sanatorial, patronat de către Ministerul Sănătații, aici sunt o mulțime de probleme cu care se confruntă adiministrația.
SINCRON: Elena CEBANU, DIRECTORUL CENTRULUI FTIZIOPNEUMOLOGIC DE REABILITARE DIN CORNEȘTI
“Nu avem gaz, documentația e făcută, dar gaz împrejur nu-i, când o să fie nu știm. Apa permaneta la conducte să fie, asta îi problema.”
Lipsa apei se simte mult. Angajații împreună cu copii aduc apa cu căldările din fântini. În încăpere persistă un miros înțepător de urină, iar copiii sunt scăldați o dată pe săptămână.
SINCRON: Elena CEBANU, DIRECTORUL CENTRULUI FTIZIOPNEUMOLOGIC DE REABILITARE DIN CORNEȘTI
“Noi îi scăldăm o dată în săpătamînă, joi la noi e zi de baie.”
SINCRON: Andrei BUTNARU, PACIENT, RAIONUL UNGHENI, s.VULPESTI, 12 ANI
“Nu-i apă. Ajutăm și noi, aducem apa ca să ne băim.”
Copiii au hăinuțele murdare, iar lucrătorii motivează acest fapt prin insuficiența mașinilor de spălat.
SINCRON: Valentina SMOCHINA, LUCRĂTOARE
“Am avut una mare, dar s-a stricat. Au zis că au s-o facă, dar nu știu când”.
Copiii nu au încăltăminte de iarnă și sunt nevoiți să se folosească de șlapi vechi de gumă.
SINCRON: Elena CEBANU, DIRECTORUL CENTRULUI FTIZIOPNEUMOLOGIC DE REABILITARE DIN CORNEȘTI
“În șlapi li-i rece. Pînă o sa vină încălțămintea de iarnă, nu avem altă ieșire. Au fost perioade cînd iarna nu aveam în genere cu ce-i încălța.”
Majoritatea copiilor sunt din familii social vulnerabile. Dar cît de grea n-ar fi situația de acasă, în ochii lor citești dorul cumplit de cei dragi.
VOX:
“Vreau să văd casa. Mi-i dor de mama.”
“A venit mama, badea și lelea. Badea mi-a cumpărat un cadou, un player, dar n-are căști. Vreau și eu acasa, la scoala noastră. Nu mă iau, au zis că trebuie să trec tratamentul. Demult n-am fost acasă”.(7053)
Andrei a venit la Cornești împreună cu surioara de 8 ani. Mama sa stă acasă cu cea mai mică fetiță, Dumitrița, de 11 luni, la fel infectată. Băiatul a recitat un fragment din opera “Casa parintească” și zice că se regăsește în această povestire.
SINCRON: Andrei BUTNARU, PACIENT, RAIONUL UNGHENI VULPEȘTI, 12 ANI
“Era demult. Sandu era mic. Tata îl purta pe la doctori. Dar degeaba. -Du copilul la mare în țările calde, ia spus un doctor. A sclipuit parale, l-a suit pe Sandu în tren. S-a dus și dus a fost. Îl aștepta cîinele la poartă și mama lacrimînd în năframă. Peste cîțiva ani, iată că vine un plic. Am scăpat de o boală și am dat peste alta, scria Sandu. Boala de casa parintească.”
[Anexa 22]
CANDIDAT COMUNIST INTRO
Candidații PCRM care au ca simbol secera și ciocanul nu pot fi inscriși în listele electorale din cadrul alegerilor anticipate. Această hotărîre a fost luată, astăzi, de Comisia Electorală Centrală. Comuniștii spun că se vor adresa în judecată.
CANDIDAT COMUNIST BETA
SINCRON: Iurie CECAN, PREȘEDINTE CEC
“Candidații vor figura în buletinele de vot, doar că acolo nu va fi indicat simbolul secera si ciocanul.”
SINCRON: Sergiu SARBU, JURIST PCRM
“Este o decizie politică. Candidații noștri vor avea de pierdut. Vom ataca decizia în instanță.”
În cinci localități din țară au loc alegeri anticipate. Morenii Noi este una dintre ele. Pentru șefie și-a dat candidatura si un reprezentant PCRM. Acesta chiar în ziua următoare și-a retras documentele, motivul fiind interzicerea secerei și ciocanului.
SINCRON: Veaceslav GUȚULEAC, CANDIDAT PCRM
(TR TR)
“PCRM a decis să mă înainteze ca candidat și eu am acceptat. Mai apoi s-a adeverit că simbolurile comuniste au fost interzise. De la început le-am spus ca nu pot din motive familiale, dar am cedat din cauza simbolurilor.”
În celelalte 4 localități, candidații propuși de PCRM rămân în competiție pentru funcția de primar, însă fără simbolurile secera și ciocanul.
[Anexa 23]
STOP HAM INTRO
Parcarea interzisă te poate costa un autocolant cu o inscripție mare lipit pe parbriz, ce iți dă bătăi de cap la scoaterea acestuia. Astfel, cîțiva voluntari ai mișcării "Stop Ham" au încercat astăzi pe strada Pușchin să-i educe pe șoferii ce se parcheaza neregulamentar.
STOP HAM BETA
Mașinile parcate în locurile interzise s-au ales cu autocolante pe care scria "Parchez cum vreau! Nu-mi pasă de voi!". Această acțiune a fost organizată de tinerii voluntari ai Mișcării Sociale Stop Ham.
ROMAN Chirilici, ACTIVIST MIȘCAREA STOP HAM
"Eu cred că fiecare după întilnirea cu noi iși va face o concluzie oarecare. În următoarea dată nu va mai proceda așa."
Majoritatea șoferilor au scos autocolantele și au plecat fără ca să dea careva explicații.
AMBIANȚĂ (șoferul scoate inscripția și pleacă)
Atît pietonii, cît și șoferii disciplinați susțin această acțiune și sunt indignați de parcările neregulamentare.
Vox-uri:
"Mă deranjează. E foarte puțin loc pentru pietoni."
“Foarte bravo. M-am săturat și eu să stau în ambuteiaj”
(TR TR)
"Încurca la trecere"
"E foarte corect. Trebuie să fie ordine în oras."
În urma acestei acțiuni, pe strada Pușchin nu mai vedeai mașini parcate în locuri interzise.
STAND-UP: Ina SAMSON, REPORTER PRO TV
"Acum zece minute mișcarea Stop Ham a luat sfîrșit. După cum vedeți strada rămîne a fi curată. Urmează să vedem cât timp va fi așa"
Mișcarea Stop Ham a fost preluată de la activiștii din Rusia. În Chișinau s-a lansat la 14 septembrie. Pînă în prezent au fost lipite in jur la 80 de autocolante. Cu toate că acțiunea nu este legală, la poliție nu au fost depuse plângeri din partea șoferilor.
Bibliografie
Bălășescu, Mădălina. Manual de producție de televiziune. Iași: Polirom, 2003. 208 p.
Bignell, Jonathan; Orlebar, Jeremy. Manual practic de televiziune. Iași: Polirom, 2009. 312 p.
Bohanțov, Alexandru. Jurnalismul de televiziune (note de curs). Chișinău: ULIM, 2010. 79 p.
Grigoryan, Mark. Manual de jurnalism. Chișinău: CIJ, 2008. 191 p.
Grosu Popescu, Eugenia. Jurnalism TV. Specificul telegenic. București: Teora, 1998.
112 p.
Hiliard, Robert L. Redactarea materialelor pentru televiziune, radio și noile media. Iași: Polirom, 2012. 504 p.
Lazăr, Mirela. Noua televiziuneși jurnalismul de spectacol. Iași: Polirom, 2008. 200 p.
Popescu, Cristian Florin. Manual de jurnalism. Redactarea textului jurnalistic. Genurile redacționale. București: Tritonic, 2003. 234 p.
Preda, Sorin. Tehnici de redactare în presa scrisă. Iași: Polirom, 2006. 224 p.
Randall, David. Jurnalistul universal. Ghid practic pentru presa scrisă. Iași: Polirom, 2007. 360 p.
Silverstone, Roger. Televiziunea în viața cotidiană. Iași: Polirom, 1999. 240 p.
Zeca-Buzura, Daniela. Jurnalismul de televiziune. Iași: Polirom, 2005. 198 p.
Surse Internet:
Dona, Tudor. Genuri publicistice de televiziune, disponil pe http://ru.scribd.com/doc/119628457/Genurile-publicistice-de-televiziune (vizitat pe 3.05.2014).
Popa, Dorin. Mass media – sistem și proces, disponibil pe http://dorin-popa.blogspot.com/2007/10/functiile-mass-media.html ( vitat pe 10.05.2014).
[Anexa 1]
Pictura pe față la „Fii tânăr”
Reporter: V-o prezint astăzi pe Lilia, care cu ajutorul pensulei și a culorilor creează dintr-un copil obișnuit un personaj de poveste.
Lilia cum ți-ai început activitatea?
-Am început cu șase ani în urmă, cînd am fost la un seminar internațional în România cu tematica zile de naștere, divertisment, petreceri copii. Acolo am identificat două direcții: baloanele modelate și pictura pe față. De acolo a început totul.
Reporter: Pictați și pe burticile însărcinatelor?
-Pictura pe burtici este o noutate în body-art în Chișinău. Am început să pictăm pe burtici undeva doi ani în urmă, mămicile sunt foarte interesate. Dar încă nu toate sînt atît de curajoase să fie pictate. Întotdeauna mi-a plăcut pictura, dar niciodată nu m-am gîndit că o să-mi placă pictura pe față și body-art.
Reporter: În ce roluri mai des copii doresc să fie desenați?
-Copiii sunt foarte diferiți și personajele solicitate sunt tot la fel de diferite. De la prințese, zîne, fluturași, floricele, sunt fetițe care doresc să fie super eroi, spider-man. Băieții solicită mai des spider-man, vampir, animăluțe, tigru, șarpe și alți super-eroi.
Reporter: Ați avut cazuri cînd un copil a solicitat un personaj de care nici nu ați auzit?
-Da, am avut cîteva cazuri în care s-au solicitat personaje din Star Wars pe care nu le cunoșteam?
Reporter: Cum ați procedat?
-I-am propus altă variantă, la care copilul a acceptat. O pictură realizată la o petrecere unde sunt mulți copii, trebuie să fie realizată într-un timp foarte scurt. Și deaceea, o pictură complexă, adică pe toată fața se relizează în patru maximum șase minute.
Reporter: Ați avut cazuri cînd copiii nu suportau vopseaua pe față?
-N-am avut astfel de cazuri, toți sunt fericiți de pictură, toți vor pictură.
Reporter: Ai avut copii care să se intereseze de meseria ta?
-Nu. Mai mult mămicile se interesează cum se realiză, cît timp, cum durează. Copii,nu, ei vor să fie cît mai repede și mai frumos.
Reporter: Ca specialitate, ai absolvit vreo universitate de artă?
-De profesie am două facultăți superioare: „Limbi străine” și „Drept economic”.
Reporter: După ce ați desenat copiii, ei probabil se văd în oglindă. Cum reacționează?
-Știi, deseori, mă prind că îmi place ceea ce fac, că după patru minute, cînd îi arăt oglinda copilului aud un „Waw!”, atîta fericire și satisfacție în ochii unui copil, mie îmi pare că lucrez numai pentru „Waw-ul” acesta.
Reporter: Ce vopsele folosești?
-Eu fac pictură profesională și vopselele tot sunt profesionale. Doar vopsele bune, de calitate,certificate. Sunt vopsele care nu fac alergii, se înlatură foarte ușor cu apă și săpun.
Reporter: Demult am ieșit din vîrsta copilăriei, dar astăzi m-ai făcut să mă simt din nou copil. Îți mulțumesc mult.
[Anexa 2]
Animatoare-clovni la „Fii tânăr”
Prezentare: Astăzi suntem în vizită la două fete frumoase și tinere. Deocamdată, vă spun doar un lucru, că au legătură cu copiii, culorile și multă fericire. Fetelor cu ce vă ocupați în viața de zi cu zi?
Valentina Mogâldea: Sunt în primul rînd mămică, am un băiețel mic de doar patru luni. Sunt studentă la Universitatea Tehnică în anul doi.
Elena Hangan: În viața de zi cu zi sunt student în anul III la Jurnalism, ca și tine, de altfel, în rest mai lucrez cîte un pic și așa merge viața înainte.
Reporter: N-am înțeles, ce legătură are acest nas mare și roșu cu scrisul vostru?
Elena: Mai bine o să vedeți chiar voi singuri în clipele următoare. Focus-Pocus!
(transformarea în clovni)
Elena: Eu sunt Bombonica!
Valentina: Iar eu sunt Chichi. Suntem mici clovni care speră foarte curînd să devenim cu mult mai mari clovni și mult mai cunoscuți în toată lumea.
Reporter: Cum v-a venit această idee?
Valentina: Eu am fost angajată într-un local unde îmi petreceam toată ziua făcînd petreceri cu copiii. Mă jucam, făceam zile de naștere, diferite trucuri după care uite mi-a venit așa o idee că putem face chestia asta pentru a bucura copiii nu numai care vin la localul dat, dar putem face lucrul acesta și în alte părți, cum ar fi la grădiniți, școli sau chiar și acasă. Și eu cred că orice copil merită de a fi fericit sau de a-și face o mică plăcere chiar în ziua lui de naștere.
Reporte: Îți aduci aminte probabil de prima ta experiență. Cum a fost?
Valentina: Prima oară cînd am fost erau niște copii mici de cinci anișori sau patru, la care nu prea știam ce să fac, mai ales era și în limba rusă, la care îmi era un pica mai greu ca în limba română. Copiii vorbeau în limba rusă, ei rîdeau de mine că nu pronunțam corect cuvintele. A fost vesel, doar că, un pic cu limba am dat-o în bară.
Reporter: Cum v-a venit această idee să deveniți clovni?
Elena: Această idee i-a venit unui prieten de-al meu și el mi-a propus să încerc și eu, văzînd că sunt destul de descurcăreață și că iubesc foarte mult copiii. Am mers, mi-a plăcut și am hotărît să merg mai departe să bucur copiii, căci și eu sunt foarte buccuroasă după fiecare serbare, mă simt împlinită. Sunt copii care îți umplă viața de bucurie și face să încerci și să mergi mai departe.
(Imagini amator de la petreceri)
Elena: Fiind eu copil, nu am avut parte de așa ceva și părinții mei nu au avut posibilitatea să-mi ofere așa show-uri, precum fac eu astăzi copiilor,dar copilăria mea a avut un alt aspect și sper că, copilăria celorlalți o voi face eu, mai veselă și mai colorată.
Reporter: Era un vis să devii clovn?
Elena: Sincer,nu. Nu era un vis, nici nu m-am gîndit că o să ajung să fac așa ceva. Și prima dată cînd am mers îmi era frică. Nu știam, se va primi ori nu. Și am mers, am încercat. Eu sunt bucuroasă de ceea ce fac.
Reporter: Cît e de greu să impresionezi copiii?
Elena: Copiii sunt foarte diferiți. (poze)Sunt zile de naștere în care copiii sunt foarte distrți, ei fac aproape singuri veselia, dar cîteodată este nevoie ca să lucrezi cu ei, să-i mai rogi. Sunt și puțini mai înaripați, care au văzut poate mai multe și nu le este atît de interesant. Dar pînă la urmă reușim să facem cît mai interesant și mai frumos. Și ei sunt mulțumiți și noi suntem mulțumiți.
Reporter: Puteți să ne arătați vre-un truc?
Elena: Da, eu am să vă prezint un truc. Eu aici am o carte fermecată. Și ca magician o fac să fie și mai fermecată. Iată o să-ți arăt ție, cartea aceasta ție îți place?
Reporter: Nu!
Elena: Ce-i lipsește ei?
Reporter: Probabil desene și culori.
Elena: Dar vreai să apară desene în ea? Să fie mai frumoasă, să ai ce privi în ea. Pentru aceasta trebuie să spunem cuvintele magice. Pune aici în ea la ce te gîndești. Așa, iar acum să spunem cuvintele magice. Tu le știi?
Reporter: Focus-pocus?
Elena: Hai împreună să spunem cuvintele magice. Focus –pocus, abracadabra. Focus –pocus, abracadabra. Iar acum să vedem ce s-a primit.
Reporter: Waw, desene!
Elena: Acum hai să aruncăm aici niște culori să fie mai frumoasă.
Reporter: Roșu, verde, galben, albastru, violet.
Elena: Iar acum ce trebuie să facem? S-o vrajim. Focus –pocus, abracadabra. Focus –pocus, abracadabra.
Reporter: Avem și culori.
(Al doilea truc, filmuleț)
Reporter: Vă mulțumesc foarte mult, mi-ați oferit o mulțime de emoții pozitive. Un sfat pentru ce-i mici.
Valentina: Pentru a deveni mari,mari magicieni este un secret. Însă pentru a-l descoperi, ce trebuie să faceți voi? În fiecare zi, în fiecare amiază trebuie să dormiți la timp, părinții trebuie ascultați. Nu le răspundem înapoi și nu vorim prostii. Iar la grădiniță, chiar și acasă trebuie să mîncăm tot. Și cînd vom deveni mari , vom deveni ce-i mai mari magicieni, chiar poate mai mari magicieni ca mine și ca Bombonica.
Elena: Iar pentru ce-i mari, care au dormit și au mîncat bine, un sfat este ca ei să mai creadă în magie și în continuare pînă la adinci bătrînețe.
Reporter: Și pentru ce-i mari și pentru ce-i mici un sfat de la mine. Rămîneți cu „Fii Tînăr”.
[Anexa 3]
Frații Spoială și Ionel Istrati la „Fii Tînăr”
Prezentare: Dima și Arcadie Sopială sunt doi frați. Despre care în ultimul timp se scrie și se vorbește destul de mult. Ei privesc lumea prin camera de luat vederi, iar rezultatul muncii lor bucură sute de oameni.
Reporter: De unde a apărut pasiunea către video?
Arcadie: Pasiunea am îndrăgit-o de la un frate de-a lui tata. Și apoi el a îndrăgit pasiunea de la mine.
Dima: Eu am văzut că fratelui meu îi place această pasiune. Am privit cîteva lucrări de-ale lui și tare mi-a plăcut, și îndată m-am apucat și eu.
Arcadie: Așa din plăcere, adică cînd omul are dorință, el singur își găsește o anumită sursă de informație, citește, privește. Și dacă el are și puțin talent și multă dorință, talentul se dezvoltă mult mai tare decît te aștepți. Și iată dezvoltîndu-se, tot mai tare îndragești acest hobby. Și lucrul merge mai bine.
Dima: Noi cînd facem un lucru, dacă unul află ceva nou, îndată află și al doilea.
Arcadie: Da, iată acesta e un plus mare la noi. Și totodată din multă experință înveți ceva nou. Întîi vedem ceva nou pe internet. Și vrem să experimentăm aceasta. Experimentînd noi vedem ceva mai nou. Eu mă uit la unele clipuri și observ că nu toate sunt perfecte. Și aceasta îmi dă curaj că eu aici aș putea mai bine.
(Secvențe video de la filmările videoclipului Odinoko)
Dima: Cunoștință cu Ionel am făcut după ce am finisat 12 clase la Soroca și am venit la Chișinău. În anii de studenție am fost cu Ionel într-o grupă, chiar și acum țin minte, cînd am intrat prima dată în clasă, primul pe cine l-am văzut era Ionel, așa relaxat pe scaun, în cămașă albastră ca un macio-băiat, ochlerai pe ochi avea, soare practic nimic. Și deaceea fiecare coleg de-al meu de grupă, eu cred că primul pe cine l-au văzut era Ionel.
Ionel Istrati: În 2009 s-a început colaborarea noastră. La început a fost absolut tot ca într-o glumă. Ne-am împrietenit și după aceasta Dima mi-a zis că fratele meu filmează filmulețe, are și cameră și îmi amintesc atunci că am fost într-o gașcă seara, noaptea, nu-mi amintesc ce sărbătoare era. A fost prin anul 2010 și după acel party, eu aveam o melodie, și am zis dă să filmăm ceva din curiozitate. Și am filmat la piesă semnată de Eugen Doibani și s-a primit destul de ok, chiar dacă era seara fără lumini,fără nimic.
Dima: Din primele zile nu am putut să-mi fac o impresie, nu tare am comunicat. După o săptămînă cînd s-au făcut grupele, s-a decis care și cu cine, țin minte că am fost la o cafenea. Ionel deja din prima zi, băieți să plecăm la mine, mama mi-a trimis un harbuz și nu am cu cine îl mînca. Noi clar că am acceptat, am fost, am mîncat harbuzul, după cîteva zile ne-am împietenit mai bine. Ionel deja ne-a chemat la zeamă, mama deja zeamă i-a trimis de acasă. Și tot așa de cîteva ori. Cîteva luni a mai trecut și i-am făcut noi invitație lui Ionel. L-am invitat la un pahar de vin la noi acasă. Apoi el a făcut cunoștință cu fratele meu Arcadie.
Arcadie: Și pentru că noi am băut vin, deja mi-am făcut dispoziție. Hai să încercăm să filmăm ceva. El avea un cîntec nou atunci. Hai să ieșim afară să vedem ce o să se primească. Mult nu ne-am gîndit și am ieșit. Și iată atunci eu țin minte era noapte afară,dar noi astîmpăr nu aveam.
(Video prima încercare la un clip)
Arcadie: Cînd am văzut că s-a primit această minută de clip, ne-am gîndit să facem „Liubliu tebya”. Și iată așa s-a început colaborarea noastră de la prietenie la ceva profesional.
(Secvențe video din clipul „Liubliu tebya”)
Ionel Istrati: Acum să comparăm toate cele filmulețe cu ultimele realizări ale noastre, ne vom uita la aceasta amuzant. Dar astae, tot timpul la orice producție, la orice dezvoltare, la un talent, este un început. Noi niciodată nu ne-am rușinat de aceasta, sperăm ca pe viitor de fiecare dată să mergem mai sus și mai sus. Cînd sîntem tineri e nevoie să dăm din coate și să avem cît mai multe realizări.
Reporter: La care video-clip v-a fost cel mai greu să lucrați?
Ionel Istrati: Fiecare video-clip din discografia mea este o istorie aparte și amintiri aparte. Dacă să privim, toate making-of-urile sunt mai interesant ca video-clipurile noastre. Mulți asta ne spun, fiindcă noi suntem foarte pozitivi. Noi ne străduim să lucrăm tot timpul într-un tempou foarte rapid și pozitiv.
(Secvențe video din clipul „Eu numai,numai”)
Arcadie: Desigur că ultimul video-clip a fost cel mai greu, a fost și camera alta, ca o experință nouă, și mai mult am filmat.
Dima: A fost pe timp cald și am avut foarte puțin timp pentru a realiza ce ne-am pus în plan.
Arcadie: Noi am dorit să luăm obiective supra-profesinale, care un obiectiv costa 12000 de euro. Și iată noi am avut așa două obiective, pe care le-am arendat. Noi mizăm spre calitate.
Reporter: În timpul filmărilor, cît de capricios este Ionel?
Arcadie: El desigur că ascultă, dar pînă a asculta, pune zece copeici ale lui…
Dima: Nu, cu Ionel este foarte ușor de lucrat.
Arcadie: Da!
Dima: Deoarece în primul rînd noi suntem prieteni, chiar și dacă cineva spune ce nu trebuie, noi ne înțelegem unul pe altul. În primul rănd Ionel ca persoană, dacă trebuie de făcut asta, facem. Trebuie să investim, investim. Probleme de la asta nu-s.
Arcadie: Ceea ce-mi place că el pentru investiții nu se zgîrcește. El e pentru calitate.
Ionel Istrati: Noi ne-am dezvoltat împreună, orice idee, orice idee a lor, noi o discutăm împreună. Eu cred că atunci cînd un artist are o echipă, cum am eu, o echipă care îmi spune un sfat, eu zic da,ok. Și dacă lucrăm împreună, atunci este un final mult mai bun. Dar de making-of, uite și la ultimul video-clip „Wake me up” la fel este unul foarte fain, foarte interesant. Îmi place foarte mult că este unul pozitiv. Noi ne straduim să redăm publicului pozitivitate și zîmbet.
Arcadie: Spre clip-maker-i tindem. Ca să facem clipuri și nu numai aici luînd în considerație Holliwoodul, noi suntem înca în urmă.Dar avem de gînd să deschidem aici Holliwoodul nostru în Moldova.
Ionel Istrati: Sunt Ionel Istrati și vă propun să rămîneți cu „Fii tînăr”.
(Video-clipul „Wake me up”)
[Anexa 4]
Cum să ne trezim ușor dimineața la „Fii tînăr”
Reporter-după cadru: Ai tot întârziat la ore, în ultima vreme? Nu contează cât de multe scuze îți găsești, dar întârzierea are legătură în primul rând cu faptul că nu reușești să te trezești la timp.Pentru ca tu sa uiti de somn sis a fii active pe tot parcursul zilei,noi venim cu citeva metode eficiente.
(Film animat-secvență)
Irina Novac – psiholog: Somnul este foarte important pentru o bună funcționare aminții. Trebuie să obișnuim organismul să se trezească la o anumită oră.
(Film animat-secvență)
Vox: Cum vă treziți dimineața?
Cu dispoziție!
Dimineața mă trezesc cu o ceașcă de cafea, ies afară și fac exerciții și ascult o muzică plăcută.
Irina Novac: Calitatea somnului influențează foarte mult procesul de învățare și nu în ultimul rînd a tuturor proceselor cognitive foarte importante.
Vox: Cum vă treziți dimineața?
Foarte greu!
Greu că-i frig afară!
Irina Novac: Dacă noi ne trezim pe o notă de tonus crescut, cu un gînd foarte pozitiv, atunci vom avea resurse de energie pe tot parcursul zilei.
Vox: Se întîmpla să întîrziați la ore?
La ore, da, depinde de profesor!
Irina Novac: Somnolența diurnă nu este determinată de numărul de ore, ci de frecvența trezirilor în timpul nopții.
Reporter: Se spune că pentru un somn bun nu trebuie să ne culcăm supărați.
Irina Novac: Înainte de somn trebuie să evităm orice subiect care ne-ar agita.
Reporter: Cum reușesc soldații să se trezească la timp?
Irina Novac: Cînd vorbim despre armată aici se are în vedere regim și vreau să vă spun că ei nu suferă de somn.
Reporter: Cîteva sfaturi ca să ne trezim ușor.
Irina Novac: Gîndul acesta că azi trebuie să fac lucruri la care rezultatul ne va excita, nu amînăm trezitul, să facem exerciții.
[Anexa 5]
Sergiu Musteață la „Cine vine la noi?”
Djulieta:Vlad este foarte fericit că s-a îmbogățit cu cinci bănuți chinezești. Așa ni s-a spus nouă cel puțin, dar urmează să vorbim despre monede serioase, mai multe.
Vlad: Da urmează să vorbim despre monede cu Doctorul în Istorie, Conferențiar Universitar, Președintele Asociației Istoricilor din Moldova, domnul Sergiu Musteață, pe care l-am invitat la noi aici.
Djulieta: Îi spunem, bună seara, mai ales că dumnealui a lansat și o carte.
Sergiu Musteață: Bună seara, bine v-am găsit, merci mult pentru invitație.
Djulieta: Am fi vrut să știm despre ce este acest prospecel de carte? Pentru că este prospăt scoasă de sub tipar.
Vlad: Se numește „Moneda bizantină”.
Sergiu Musteață: Da este o carte care încearcă să analizeze descoperirile monetare din teritoriile dintre Carpații de Răsărit și Nistru, anume de origine bizantină. Deci o categorie de porturi dintr-o perioadă clară de timp, este vorba de a doua jumătate a mileniului I, operioadă pe care o numim noi întunecată din cauza modestiilor surselor scrise. Dar pe de altă parte avem o bogăție de surse arheologice, pe care trebuie să le valorificăm și respectiv să le aducem publicului larg. Această lucrare nu face altceva decît să catalogheze toate descoperirile monetare din acest areal, de la Anastasius I pînă la Vasile al II-lea și să facă o analiză a situației monetare din regiune, modul în care ele ar fi ajuns în această regiune. Însă eu am încercat să discut despre politicile financiar-fiscale ale Imperiului Bizantin din perioada fiecărui împărat ca mai apoi să înțelegem, de ce sunt prezente mai multe sau mai puține monede, ce fel de nominal este vorba de o monedă de armă, de argint sau de aur,contextul în care ele au putut să fie distribuite sau vîndute,care ne permite să reîntregim tabloul realităților istorice din a doua jumătate a mileniului I.
Djulieta: Și de unde ați găsit date, de unde v-ați documentat?
Vlad: De unde ași găsit monede propriu zis, din ce surse?
Sergiu Musteață: Cartea conține două categorii de piese monetare, în primul rînd cele care sunt partea colectiei muziale de la noi de la Chișinău, Muzeul de Arte Istorice, apoi am colindat muzeele din România, unde se păstrază aceste monede, fie că vorbim de Bacău sau de Iași din partea aceasta dintre Carpați și Prut. Și cea mai importantă colecție, care ne permite, de fapt, să vorbim despre anumite tipuri, modele de monede, deci le-am văzut, am lucrat cu ele și le-am fotografiat și le-am anexat la această carte din colecțiile de la Washington, care este una dintre cele mai mari colecții muziale din perioada bizantină din lume, și respectiv în cadrul acestei instituții de cercetare, și acestei biblioteci, depozit dacă vreți de monede, am avut ocazia să lucrez cu ele, nu numai să le țin în mîină, să le fotografiez și au obținut și permisiunea ca să le public în această carte. Cartea este destinată în primul rînd studenților de la istorie.
Vlad: Deci nu este pentru publicul larg, dar pentru cineva mai specializat?
Sergiu Musteață: Eu m-am străduit să scriu într-un limbaj foarte accesibil pentru publicul larg. Am pornit de la faptul că aș fi vrut să fie utilă studenților mei, dar a ieșit ceva mai mult, deci este pentru publicul larg, pentru colecționare, pentru oamenii care se interesează de această epocă și respectiv de importurile bizantine.
Vlad: Deci este și pentru mine.
Sergiu Musteață: Pentru toată lumea!
Djulieta: Pentru că dumnealui tot colecționează monede.
Vlad: Nu sunt tot atît de dezvoltat în acestă materie, dar tot am o colecție.
Sergiu Musteață: Deci eu vă ofer acestă carte și o să puteți parcurge, și o să vă puteți documenta mai bine, poate o să îndragiți această meserie de colecționat.
Vlad: Cu mult drag. Mulțumesc mult!
Djulieta: Dacă ar fi să vorbim de această monedă bizantină, ce rol a avut ea în dezvoltarea statului nostru?
Vlad: A fost o monedă de circulație pe teritoriul nostru?
Sergiu Musteață: Bine înțeles a fost o monedă bănească lingă Imperiul Bizantin și-acolo a jucat valoarea de piesă de schimb în relațiile comerciale. Cît despre teritoriile de la răsărit de Carpați, din afar Imperiului, moneda a juns ocazional, ea apare sporadic în circumstanțe mai mult sau mai puțin cunoscute. Fie rezultatul campaniilor militare pe care le-a avut armata bizantină la Dunăre, fie în contextul negustorilor care au venit în această zonă după anumite mărfuri, în special după materie de origine agricolă sau dacă vorbim de plățile pe care le-a făcut bizanțul popoarelor barbare care atacau hotarele imperiului și ca o înțelegere pentru a nu-i invada teritoriile. Pentru clienții și aliații bizanțului pentru diferite misiuni militare și de ocrotire a hotarilor. Sau moneda a putut ajunge de pe urma incursiunilor barbare.
Vlad: Dacă e să vorbim de diversitate, cît de diverse au fost aceste monede?
Sergiu Musteață: Avem trei tipuri de nominal, fiecare nominal se împarte separat, avem moneda de aramă, banii mărunți cel mai de utilizată în relațiile economice. Avem moneda de argint care era mai rară, cu anumite ocazii. Și avem moneda de aur,care se făceau plățile cu o valoare mai mare. Pe piață circula ce la mai de moneda de aramă.
Vlad: Vedem în carte că apar cu diferite desene, deci valoarea lor rămînea aceeași?
Sergiu Musteață: Design-ul fiecărei monede se schimba odată cu venirea unui nou împărat, fie care își punea chipul, fie care aducea un nou design.
Vlad: Își făceau publicitate?
Sergiu Musteață: Nu, este vorba de autoritatea împăratlui
Djulieta: Am vrut să vă întrebăm dacă mai faceți și săpături arheologice, sunteți și arheolog?
Sergiu Musteață: Sigur, anul trecut am făcut săpături la cetatea Soroca, unde am găsit foarte multe monede în special moldovenești, poloneze și otomane.
Vlad: Apropo, dacă ne permiteți așa întrebare, care este cea mai valoroasă descoperire a dvs?
Sergiu Musteață: Cred că cea mai valoroasă este descoperirea tunurilor de la Orheiul Vechi.
Vlad: Cum credeți, mai sunt funcșionale?
Sergiu Musteață: Cred că da!
Djulieta: Dvs pe lîngă faptul că sunteți cercetător, mai dețineți și funcția de Decan al Facultății de Istorie. Generația tînără este interesată de săpături, de cercetări, de istorie?
Segiu Musteață: Dacă judecăm după studenții care au venit anul trecut la istorie, cred că acest domeniu mai rămîne încă în actualitate.
Vlad: Eu cred că e foarte atractiv, cel puțin pentru mine.
Djulieta: Domnule Musteață, noi vă mulțumim foarte mult și vă așteptăm cu mare drag altădată.
Sergiu Musteață: Și eu vă mulțumesc mult!
[Anexa 6]
Doina Strulea la „Cine vine la noi?”
Vlad: Prietenia este cheia dintre inimă și suflet. Uite așa o definiție simplă și profundă, tînăra poetă, Doina Strulea, scrie cu sufletul, iar eforturile ei sunt apreciate nu doar de prieteni și părinți.
Djulieta: Ea a participat recent la un concurs internațional de poezie din Italia și s-a ales cu un premiu impresionant, dar despre asta și despre altele ne spune chiar Doina Strulea. Bună seara și bine ai venit!
Doina: Bună seara și bine v-am găsit!
Djulieta: Bună, ia un loc lîngă noi.
Vlad: De aceea și vedem, de fapt, culorile italiene, verde, alb și roșu pe trofeul din Italia.
Doina: Da acesta este trofeul meu, dar medalia am primit-o acum recent din Palermo, dar trofeul este din Girgio, l-am primit în vara lui iulie, medalia în decembrie, acum recent.
Djulieta: Dar cum te-ai hotărît să scrii, de unde vine această pasiune?
Doina: Totul a început de la cea mai sensibilă coardă a sufletului, dorul de mamă. Mama mea a plecat la odihnă, la un sanatoriu, nu a fost o durată mare de timp, dar a lăsat o amprentă destul de simțitoare.
Djulieta: În altă țară?
Doina: Da, acic aproape de Moldova.
Djulieta: Și să înțeleg că prima poezie a fost despre mamă?
Doina: Da, desigur.
Vlad: Îți mai aduci aminte de acea poezie?
Doina: Da.
Djulieta: Noi am vrea să auzim o strofă din ea.
Doina: Mi-e dor de tine mamă
De ochii tainici și pustii
Sufletul tău, cînd oare vii
Simt foame, să mănînc nu pot
Te văd pe tine peste tot.
Mi-e dor…
Vlad: De ce despre foame? Adică cînd lipsește mama și mie mi-e foame.
Doina: Aici ține de foamea sufletească mai mult.
Vlad: În ce limbă scrii?
Doina: Scriu în limba română și apoi sunt traduse în italiană și trimise la concursurile date.
Djulieta: Dar cine le traduce?
Doina: Traducătorii noștri din Moldova.
Djulieta: Ține cumva așa diplomele.
Doina: Aici am două diplome de gradul III din România. Și diploma oferită la evenimentul Omul Anului.
Djulieta: Intenționezi să mai participi și la alte concursuri?
Doina: Sigur.
Djulieta: Știi că anul acesta este desemnat anul lui Dumitru Matcovschii? Crezi că pentru tinerii autori este necesar să cunoască poezia lui?
Doina: Dumitru Matcovschi este un poet foarte important. Chiar am participat la concursul lui Festivalul de poezie și cîntec.
Vlad: Ia să ne spui cum are loc acest concurs, expediezi poeziile și acolo se analizează ceea ce ai scris?
Doina: Da, la finele fiecărui concurs sunt jurați diferiți și aștepți trei-patru luni pentru a primi răspuns.
Djulieta: După ce se analizează poeziile, după tematică, rimă?
Doina: Se ia în considerație felul de a scrie, creativitatea, cît și tema abordată.
Djulieta: La concursul din Italia ai fost numai tu din Moldova sau a mai fost cineva?
Doina: La concursul din Giurgio au mai fost și cîțiva studenți din Moldova
Djulieta: Cu ce impresii ai venit din Italia?
Doina: Italia e o țară foarte frumoasă, cu o cultură bogată.
Djulieta: Te-a inspirat să scrii poezii?
Doina: A influențat, chiar și acolo am scris cîteva poezii.
Djulieta: Am vorbit despre Dumitru Matcovschi, dar tu ai un idol după care te-ai condus?
Doina: Da, poetul meu preferat este George Bacovia, cît și Mihai Eminescu, dar și alții.
Djulieta: Tu scrii ca Bacovia?
Doina: Nu, am un stil individual.
Djulieta: Care-s următorii tăi pași? Ce ai de gînd să faci?
Doina: Vreau să evoluiez în acest domeniu și să public un volum de poezii. Dar pentru aceasta mai am nevoie să acumulez cîteva.
Vlad: Cum crezi, tinerii actuali sunt interesați de poezie sau așa mai slăbuț?
Doina: Trebuie să se găsească cineva din generația noastră ca să promoveze aceste valori și virtuți morali, care să influiețeze și pe ceilalți să creeze.
Vlad: Există și platforme web pentru poeți, tu utilizezi cumva?
Doina: Da, eu chiar duc un blog.
Djulieta: Tinzi spre facultatea de jurnalism?
Doina: Da așa este.
Djulieta: Merci draga, Doina, și din ce în ce mai multe poezii pe mai încolo.
Doina: Merci și vouă.
[Anexa 7] Gros – planul
[Anexa 8] Planul întreg
[Anexa 9] Planul mediu
[Anexa 10] Prim – planul
[Anexa 11] Planul – detaliu
[Anexa 12] Unghi normal
[Anexa 13] Unghi raccourci
[Anexa 14] Regia
[Anexa 15] Platoul închis
[Anexa 16] Platoul în formă de scenă
[Anexa 17]
[Anexa 18]
[Anexa 19]
[Anexa 20]
MARȘ SINDICATE INTRO
"Nu muncii la negru! Nu salariilor în plic!". Asta au scandat astăzi în centrul capitalei aproximativ 2000 de persoane, care au participat la un marș organizat de sindicatele din Moldova. Potrivit organizatorilor suma salariilor plătite în plic, adică fără a fi impozitate ajung la 4,5 milioane de lei.
MARȘ SINDICATE BETA
AMBIANȚĂ: (manifestanții se pornesc de la Academie, strigînd)
Cu toate ca e zi de lucru, în fața Academiei de Științe a Moldovei s-au adunat în jur de două mii de persoane. Protestatarii, angajați din diferite domenii de activitate, și-au manifestat nemulțumirea, că mulți angajatori plătesc salariile în plic. Ei au mărșăluit spre Piața Marii Adunări Naționale, vociferând lozinci precum: "Nu salariilor în plic. Vrem un trai decent".
AMBIANȚĂ scurtă, cum merg și strigă (scurt)
VOX:
"Vrem o muncă decentă, un salariu decent. Să nu fim lipsiți de pensie, de asigurări medicale."
"Vrem să cunoaștem cum se calculează salariul"
Sindicatele susțin că este pentru prima dată când organizează un asfel de marș.
SINCRON: Oleg BUDZA, PREȘEDINTE AL CONFEDERAȚIEI NAȚIONALE A SINDICATELOR
"Scopul nostru este de a sensibiliza autoritățile publice, angajatorii și salariații asupra consecințelor provocate de fenomenul achităprii salariilor în plic"
Trecătorii s-au declarat solidari cu manifestanții.
VOX:
"Nu știam de desfășurarea acestui marș. Nu sunt de acord cu achitarea în plic."
Solicitat de pro tv purtatorul de cuvânt al Guvernului, Igor Volnițchi, a declarat că doleanțele manifestanților sunt un obiectiv al guvernului și se lucrează la asta.
Reporter: Ina SAMSON
Imagini: Vlad MADJAR
NU MUNCII LA NEGRU!
[Anexa 21]
CENTRUL DE TUBERCULOZĂ INTRO
Cei peste o suta de copii de la Centrul Ftiziopneumologic de Reabilitate din Cornești, raionul Ungheni, iși tratează tuberculoza în mizerie. Pe când parinții contagioși rămîn acasă și nu se tratează, micuții iși petrec copilăria în condiții dezastruoase. Izolarea lor este inutilă, fiindcă cînd revin acasă, sunt expuși riscului de a se infecta din nou.
CENTRUL DE TUBERCULOZA BETA
Deși este o instituție de tip sanatorial, patronat de către Ministerul Sănătații, aici sunt o mulțime de probleme cu care se confruntă adiministrația.
SINCRON: Elena CEBANU, DIRECTORUL CENTRULUI FTIZIOPNEUMOLOGIC DE REABILITARE DIN CORNEȘTI
“Nu avem gaz, documentația e făcută, dar gaz împrejur nu-i, când o să fie nu știm. Apa permaneta la conducte să fie, asta îi problema.”
Lipsa apei se simte mult. Angajații împreună cu copii aduc apa cu căldările din fântini. În încăpere persistă un miros înțepător de urină, iar copiii sunt scăldați o dată pe săptămână.
SINCRON: Elena CEBANU, DIRECTORUL CENTRULUI FTIZIOPNEUMOLOGIC DE REABILITARE DIN CORNEȘTI
“Noi îi scăldăm o dată în săpătamînă, joi la noi e zi de baie.”
SINCRON: Andrei BUTNARU, PACIENT, RAIONUL UNGHENI, s.VULPESTI, 12 ANI
“Nu-i apă. Ajutăm și noi, aducem apa ca să ne băim.”
Copiii au hăinuțele murdare, iar lucrătorii motivează acest fapt prin insuficiența mașinilor de spălat.
SINCRON: Valentina SMOCHINA, LUCRĂTOARE
“Am avut una mare, dar s-a stricat. Au zis că au s-o facă, dar nu știu când”.
Copiii nu au încăltăminte de iarnă și sunt nevoiți să se folosească de șlapi vechi de gumă.
SINCRON: Elena CEBANU, DIRECTORUL CENTRULUI FTIZIOPNEUMOLOGIC DE REABILITARE DIN CORNEȘTI
“În șlapi li-i rece. Pînă o sa vină încălțămintea de iarnă, nu avem altă ieșire. Au fost perioade cînd iarna nu aveam în genere cu ce-i încălța.”
Majoritatea copiilor sunt din familii social vulnerabile. Dar cît de grea n-ar fi situația de acasă, în ochii lor citești dorul cumplit de cei dragi.
VOX:
“Vreau să văd casa. Mi-i dor de mama.”
“A venit mama, badea și lelea. Badea mi-a cumpărat un cadou, un player, dar n-are căști. Vreau și eu acasa, la scoala noastră. Nu mă iau, au zis că trebuie să trec tratamentul. Demult n-am fost acasă”.(7053)
Andrei a venit la Cornești împreună cu surioara de 8 ani. Mama sa stă acasă cu cea mai mică fetiță, Dumitrița, de 11 luni, la fel infectată. Băiatul a recitat un fragment din opera “Casa parintească” și zice că se regăsește în această povestire.
SINCRON: Andrei BUTNARU, PACIENT, RAIONUL UNGHENI VULPEȘTI, 12 ANI
“Era demult. Sandu era mic. Tata îl purta pe la doctori. Dar degeaba. -Du copilul la mare în țările calde, ia spus un doctor. A sclipuit parale, l-a suit pe Sandu în tren. S-a dus și dus a fost. Îl aștepta cîinele la poartă și mama lacrimînd în năframă. Peste cîțiva ani, iată că vine un plic. Am scăpat de o boală și am dat peste alta, scria Sandu. Boala de casa parintească.”
[Anexa 22]
CANDIDAT COMUNIST INTRO
Candidații PCRM care au ca simbol secera și ciocanul nu pot fi inscriși în listele electorale din cadrul alegerilor anticipate. Această hotărîre a fost luată, astăzi, de Comisia Electorală Centrală. Comuniștii spun că se vor adresa în judecată.
CANDIDAT COMUNIST BETA
SINCRON: Iurie CECAN, PREȘEDINTE CEC
“Candidații vor figura în buletinele de vot, doar că acolo nu va fi indicat simbolul secera si ciocanul.”
SINCRON: Sergiu SARBU, JURIST PCRM
“Este o decizie politică. Candidații noștri vor avea de pierdut. Vom ataca decizia în instanță.”
În cinci localități din țară au loc alegeri anticipate. Morenii Noi este una dintre ele. Pentru șefie și-a dat candidatura si un reprezentant PCRM. Acesta chiar în ziua următoare și-a retras documentele, motivul fiind interzicerea secerei și ciocanului.
SINCRON: Veaceslav GUȚULEAC, CANDIDAT PCRM
(TR TR)
“PCRM a decis să mă înainteze ca candidat și eu am acceptat. Mai apoi s-a adeverit că simbolurile comuniste au fost interzise. De la început le-am spus ca nu pot din motive familiale, dar am cedat din cauza simbolurilor.”
În celelalte 4 localități, candidații propuși de PCRM rămân în competiție pentru funcția de primar, însă fără simbolurile secera și ciocanul.
[Anexa 23]
STOP HAM INTRO
Parcarea interzisă te poate costa un autocolant cu o inscripție mare lipit pe parbriz, ce iți dă bătăi de cap la scoaterea acestuia. Astfel, cîțiva voluntari ai mișcării "Stop Ham" au încercat astăzi pe strada Pușchin să-i educe pe șoferii ce se parcheaza neregulamentar.
STOP HAM BETA
Mașinile parcate în locurile interzise s-au ales cu autocolante pe care scria "Parchez cum vreau! Nu-mi pasă de voi!". Această acțiune a fost organizată de tinerii voluntari ai Mișcării Sociale Stop Ham.
ROMAN Chirilici, ACTIVIST MIȘCAREA STOP HAM
"Eu cred că fiecare după întilnirea cu noi iși va face o concluzie oarecare. În următoarea dată nu va mai proceda așa."
Majoritatea șoferilor au scos autocolantele și au plecat fără ca să dea careva explicații.
AMBIANȚĂ (șoferul scoate inscripția și pleacă)
Atît pietonii, cît și șoferii disciplinați susțin această acțiune și sunt indignați de parcările neregulamentare.
Vox-uri:
"Mă deranjează. E foarte puțin loc pentru pietoni."
“Foarte bravo. M-am săturat și eu să stau în ambuteiaj”
(TR TR)
"Încurca la trecere"
"E foarte corect. Trebuie să fie ordine în oras."
În urma acestei acțiuni, pe strada Pușchin nu mai vedeai mașini parcate în locuri interzise.
STAND-UP: Ina SAMSON, REPORTER PRO TV
"Acum zece minute mișcarea Stop Ham a luat sfîrșit. După cum vedeți strada rămîne a fi curată. Urmează să vedem cât timp va fi așa"
Mișcarea Stop Ham a fost preluată de la activiștii din Rusia. În Chișinau s-a lansat la 14 septembrie. Pînă în prezent au fost lipite in jur la 80 de autocolante. Cu toate că acțiunea nu este legală, la poliție nu au fost depuse plângeri din partea șoferilor.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Emisiunea Televizata de Divertisment (ID: 106756)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.