Efectele Mass Media Asupra Comportamentului Copiilor Si Adolescentilor

Efectele mass-media asupra comportamentului copiilor

Cuprins

Introducere

Capitolul 1.

1.1 Importanta si rolul mass-media in societatea actuala

1.2 Mass-media si sistemul de educatie

1.3 Influenta mass-media asupra copiilor si adolescentilor

1.4 Aspecte positive ale mass-media in educatie

1.5 Aspecte negative ale mass-media in educatie

1.6 De ce este necesara o educatie pentru mass-media?

Capitolul 2 . Contextul si metodologia cercetarii

2.1 Studii și sondaje anterioare privind influența media

2.2 Introducere

2.3 Obiective

2.4 Ipoteze

2.5 Instrumente de cercetare

Capitolul 3. Descrierea intrumentului (chestionarul)

3.1 Participanti

3.2 Procedura si aspect etice

3.3 Rezultatele cercetarii si interpretarea lor

3.4 Analiza descriptive a datelor

3.5 Concluziile cercetarii

Concluzii

Anexe

Bibliografie

Introducere

Motivatia pentru tema aleasa vine din dorinta de a studia un domeniu foarte cunoscut mie si observat pe parcursul celor 3 ani pe care ii detin la actualul loc de munca in telecomunicatii. Tehnologia se pare ca avanseaza cu o viteza ametitoare. Acest lucru ar trebui sa ne usureze viata, sa ne-o simplifice nu sa ne-o ingreuneze . Am observat cum in trei ani de zile am trecut de la telefoanele cu butoane la renumitele smartphone-uri de ultima generatie care permit accesul la orice tip de informatie cu multa usurinta. Cu siguranta traim in secolul vitezei, dar asta nu inseamna neaparat ca am evoluat, tehnologia este buna atata timp cat poate fi stapanita, dar daca scapa de sub control poate avea consecinte majore (dependent, frustrari, conceptii gresite etc).

Este normal sa profitam cat de mult putem de pe urma inovatiilor de ultima ora, de pe urma tehnologiei si a aparitiilor de ultima generatie, acestea ne dau o satisfactie greu de controlat si cu o mare influenta in viata de zi cu zi. Acest lucru ar trebui, cu siguranta, sa constituie un avantaj, dar nu de putine ori se întâmplă ca acest lucru să fie in dezavantajul nostru. Probabil ca efectul pe care tehnologia il are asupra adultilor este mai usor de stapanit dar din pacate asupra copiilor poate avea efecte negative foarte mari daca nu sunt monitorizati si corectati la timp.

Aspectele pozitive ale mass-media sunt oferite de modul convenabil,placut, accesibil, chiar captivant, în care sunt oferite informațiil si cu siguranta este de inteles puternica atracție pe care o simtim față de acestea, atracție care uneori, mai ales in cazul copiilor, se poate manifesta creând forme extreme de obișnuință sau de dependență. Mediul în care cresc și se evolueaza copiii oferă o mare multitudine de stimuli, de noi experiențe și noi modalități de cunoaștere, culturalizare și relaxare.

Mass-media este, pe lângă un mijloc de informare în societatea modernă, un factor de influenta asupra educației, adus in idea de a amplifica sau diversifica experiențele cognitive și comportamentale ale indivizilor. Acțiunile pe care acest mediu educogen le aduce, ca și ale celorlalte medii: școală, familie, biserică, instituții culturale, trebuie să se imbine pentru a modela adecvat comportamente și conștiințe în concordanta cu marile idealuri ale epocii.

Relația dintre mass-media și procesul dezvoltării personalității copiilor a stârnit dintotdeauna numeroase controverse, deoarece influențele exercitate asupra lor prezintă o însemnătate aparte. Dacă adulții dispun de un fond spiritual relativ cristalizat și, în consecință, sunt capabili să selecteze critic și să asimileze conținutul mesajelor mass-media conducându-se după un sistem propriu de valori deja constituit, copii, aflați în plin proces de maturizare intelectuală, afectivă, morală și civică sunt mai ușor de influențat în sens negativ.

Prin urmare, este necesară o reflectare asupra naturii ambivalente ale efectelor mass-mediei asupra indivizilor în general și a tinerilor în special, precum și o evaluare a potențialului sau de a constitui un mijloc eficace de educare și modelare a generațiilor tinere.

CAPITOLUL 1

Importanta si rolul mass-media in societatea actuala

  In societatea curenta, mass-media are un rol important, ajungand, de-a lungul timpului, o putere indispensabila si in continua crestere, cu o influenta majora asupra societatii actuale. Prezenta lor dinamica se face simtita si pe partea financiar- bancara, in cresterea si dezvoltarea industriei, in dezvoltarea tehnologiei, in politica, dar si in viata de zi cu zi, cladind la randul lor o industrie proprie. Intr-un stat liber, acestea joaca un rol foarte important de a informa, analiza si critica, fiind considerate "centrul vital al vietii publice".

Specialistii din domeniul Comunicarii au dedicat mult timp pentru studiul acestui subiect atat de controversat „ mass-media”, care este de neepuizat prin evolutia sa continua si necesara. Atat specialistii cat si cercetatorii din domeniul sociologiei, psiho-sociologie si antropologie au cautat intotdeauna sa defineasca importanta, rolul si influenta pe care acestea le au asupra societatii si mai ale asupra tinerilor din ziua de azi. Supranumite si " a patra putere in stat", "mass- media au devenit, in lumea moderna, un fel de centru gravitational in raport cu care se pozitioneaza toate celelalte segmente ale societatii".

Asadar,  pentru a putea trece mai departe si a initia o analiza a subiectului propus, este necesara mai intai o apropierea a ceea ce reprezinta sistemul mass-media si o relatare a dezvoltarii si a semnificatiilor pentru a observa indeaproape rolurile si impactul in viata copiilor si a adolescentilor.

Datorita mass-media traim intro era a globalizarii, in care nu exista limite de comunicare de niciun fel, ne sunt deschise portile spre optiuni si spre posibilitatea de a ne exprima liber, in ziua de azi ne este foarte usor sa obtinem informatii si noutati cu multa rapiditate fara sa conteze momentul in care au fost emise.

In limbajul obisnuit dar si in unele lucrari de specialitate, mass-media sunt considerate sinonime cu conceptul de comunicare de masa. Termenul de "mass-media" este alcatuit prin sinteza dintre cuvantul anglo-saxon "mass", cu sensul de masa, caruia i s-a adaugat latinescul "media", cu forma sa de plural, insemnand mijloace. Prin urmare, mijloacele media sunt, de obicei, definite ca "suporturi tehnice care servesc la transmiterea mesajelor catre un ansamblu de indivizi". Bertrand, J. C, O introducere in presa scrisa si vorbita, Editura Polirom, 2001, p. 19

Prin intermediul acestor mijloace, se fixeaza o relatie de comunicare intre cel care a creat mesajul si cel care il recepteaza, purtand numele de comunicare mediata, pentru ca se foloseste de acel instrument de mediere pentru a permite unuia sau mai multor emitatori sa difuzeze informatii catre unul sau mai multi receptori. Cu alte cuvinte, medierea se refera la " acele suporturi care se interpun in actul comunicarii, intre emitator si receptor". Coman, Mihai, Introducere in sistemul mass-media, Editura Polirom, Bucuresti, 1999, p. 20

Notiunea de comunicare de masa  poate fi definita ca "orice forma de comunicare in care mesajele, avand un caracter public, se adreseaza unei largi audiente, intr-un mod indirectssi unilateral, utilizandu-se o tehnologie de difuzare".  Astazi, caracterul unilateral este diminuat prin incercarea de a sustine o relatie de interactiune intre cele doua parti prin feed-back.

            Zilnic, oamenii petrec destul de mult timp in fata televizorului, inevitabil asculta postul de radio preferat sau citesc presa atat prin intermediul presei scrise cat si prin intermediul internetului. Mijloacele media au cu siguranta un impact predominant asupra indivizilor si aduce un aport important in procesul de formare si culturalizare a indivizilor. Influenta lor, fie puternica sau limitata, constituie un interes major a cercetatorilor din domeniul Comunicarii de foarte mult timp. Efectele sesizate in randul oamenilor ne produc o multitudine de intrebari: citirea in mod frecvent a ziarelor impune ideologia clasei dominante? Desele aparitii ale oamenilor din domeniul politic la televizor provoaca schimbari de opinie sau de intentie de vot in randurile electoratului? Copiii care privesc scene de violenta la televizor sau internet sunt oare influentati mai mult decat altii spre o atitudine agresiva? Acestea sunt doar cateva din intrebarile care trebuie sa ne faca sa constientizam cat de necesar este astazi studiul efectelor, reale sau presupuse, ale mass-media. Cunostintele vizate tind sa se inmulteasca, chiar daca uneori raspunsurile primite din partea specialistilor in legatura cu acest subiect nu sunt foarte precise, motivul fiind parerile lor atat de diferite.

           111111 Efectele mass-media au fost prima data observate in timpul primului razboi mondial. Daca pana atunci populatiile civile nu fusesera implicate in razboi, de aceasta data mass-media a reusit sa mobilizeze populatia, sa mentina moralul si sa convinga oamenii sa se alature armatei. Din cauza aparitiei si formarii societatii de masa, se simtea nevoia crearii unor legaturi afective intre oamenii, bazate pe solidaritate. Societatea de masa era vazuta ca o "trecere de la un sistem social traditional si stabil, in care oamenii erau strans legati unul de altul, la unul de o mai mare complexitate, in care indivizii erau izolati din punct de vedere social". DeFleur, Melvin, Ball-Rokeach, Sandra, Teorii ale comunicarii de masa, Editura Polirom, 1999, p. 163.

111111Dorinta de mobilizare a sentimentelor si a loialitatii pentru propria natiune si de inducere a fricii si urii pentru dusmani a determinat declansarea unei propagande prin mass-media. Mesajele propagandistice invadasera orice produs mediatic de la acea vreme. Astfel, mijloacele de comunicare in masa au devenit principalele instrumente de convingere si persuadare ale cetatenilor. Ele au devenit cai de mobilizare si orietare a maselor si de modelare a opiniei publice in directia dorita de comunicator.

Socializarea este fenomenul prin care fiintele umane intretin o relatie cu semenii lor in cadrul social, prin care ei dobandesc anumite principii cu ajutorul carora interpreteaza lumea inconjuratoare, se adapteaza la mediu si de raporteaza la ceilalti. De asemenea, socializarea "reprezinta eticheta unui set de relatii de comunicare complexe, pe termen lung si multidimensionale, intre indivizi si duferiti agenti ai societatii, care au ca rezultat pregatirea individului pentru viata, intr-un mediu socio-cultural." DeFleur, Melvin, Ball-Rokeach, Sandra, Teorii ale comunicarii de masa, Editura Polirom, 1999, p. 211.

            Socializarea starneste formarea individului si il ajuta sa isi atribuie aspectele culturii in care acesta evolueaza. Din punct de vedere a psihanalizei, o persoana trebuie sa-si domine pornirile interioare in asa fel incat obiceiurile provocate de acestea sa nu fie in neconcordanta cu normele sociale. Prin socializare, acesta isi insuseste notiunii si reguli de comportament in conncordanta cu cele acceptate de catre societate. Cu alte cuvinte, prin intermediul socializarii, individul invata sa participe la viata de grup si acumuleaza cunostinte pentru a lua parte la preocuparile sociale. In acelasi context social se formeaza si conceptia despre sine, prin interactiunea cu ceilalti indivizi din jurul nostru.

Asadar, mijloacele media nu actioneaza doar in cazul persoanelor, oferind diferite modele de comportament care cu siguranta pot fi adoptate prin invatare, acestea  au efecte si in cazul culturii, volumului de cunostinte, valorilor si normelor unei comunitati, dar si a relatiilor sociale umane.

1.2 Mass-media si sistemul de educatie

Am inceput sa cercetez si sa citesc despre acest subiect pentru ca ma intereseaza in mod special atat aspectele pozitive cat si negative pe care le are asupra sistemului de educatie. Influenta mass-media asupra educatiei copiilor este majora si asta din cauza exploziei de informatie din ultima perioada, informatiile se gasesc la orice pas, pe orice site de socializare din intreaga lume. Noi frontiere ale cunoașterii se deschid zi de zi și iar accesul la informatie este foarte rapid.

Asadar in ziua de azi educatie, are o raspundere mult mai mare decât a avut vreodată, cu trecerea timpului este tot mai greu ca educatia sa faca fata noilor inovatii si pentru asta necesita acordata o atentie majora. Trebuie sa răspunda cerințelor unei lumi active care isi schimba caracterul zilnic fara sa pune prea mult pret pe valorile induse de catre sistemul de invatamant. Educația trebuie să fie mai cuprinzătoare și completă decât a fost vreodată.

Pe tot parcursul vietii omul trebuie sa foloseasca cu multa grija toate mijloacele de socializare si culturalizare pe care societatea i le pune la dispozitie, acest lucru ajuta la autoeducarea omului pe tot parcursul vietii.

Aceste mijloace de comunicare de masă se remarca ca importanță, pentru că oferă posibilități clare de realizare a educației permanente. Mass-media pot reprezenta instrumente utile pentru individ în realizarea educației permanente, deoarece au capacitatea de a sprijini, cu rezultate semnificative, îmbogățirea orizontului de cunoaștere, contactul cu valorile culturii, adaptarea la tendințele manifeste în societate.

În legătură cu acest subiect, Ioan Cerghit opina ca : „…mass-media formează al patrulea mediu constant de viață al copilului, alături de cel familial, de cel școlar și de anturajul obișnuit de relații”. Mass-media nu poate inlocui scoala dar influența sa este complexă, reprezentând o componenta fundamentala în relația dintre individ și mediul înconjurător.

În societatea actuala, inca de la nastere mass-media face parte, fie că vrem sau nu, din mediul elementar de evolutie al ființei umane. Acestea involuntar, uneori exercită, o importanta semnificativă asupra fortei de cunoaștere ce autodefinește comportamentul copilului, a viitorului adolescent iar mai apoi a adultului.

111111Cu siguranta mass-media exercită o atracție deosebită, în special asupra copiilor și tinerilor, oferindu-le experiența pe care nu au dobândit-o în mod direct dar, mai ales, determinând interese individuale și de grup, consolidând baza motivațională care stă la originea opțiunilor, dezvoltând și întărind atitudini și comportamente.

„Asupra copiilor se exercită variate categorii de acțiuni și influențe. În afara celor provenite din mediul școlar (educația formală), organizate și coordonate conform unor principii pedagogice, asupra lor se exercită și alte categorii de influențe, datorate intervenției unor factori sociali, care pot să-și asume și o funcție educativă (educația neformală sau informală).

Ion Albulescu, Educația și mass- media, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003, p. 14

„Educarea tinerei generații nu este o sarcină exclusivă a școlii. Dezvoltarea personalității copilului este un obiectiv la realizarea căruia contribuie întregul sistem social, prin intermediul mai multor factori implicați. Școala, familia, grupurile de apartenență, mass-media, alte instituții ce își asumă astfel de atribuții influențează atât eforturile de instruire ale copiilor. Acționând convergent, ca un tot unitar, acești factori pot configura un sistem de educație eficace.” Ion Albulescu, Educația și mass-media, Editura Dacia,Cluj-Napoca,2003, p. 17

Coordonarea și inglobarea celor trei forme ale educației (formală, neformală și informală – care se completează reciproc) asigură o evolutie coerentă a procesului complet de formare și dezvoltare a personalității copilului; asadar, o intelegere a scolilor cu ceilalți factori educativi devine indispensabila.

Contributia mass-media este semnificativa în acest sens, fiind sursa celor mai amanuntite și mai bine receptionate mesaje informale.

„În termenul «educativ» înglobăm, așadar, toate activitățile vieții sociale care sunt sau pot fi purtătoare de educație și reamintim că aparatul educațional nu deține monopolul educației, iar acest lucru este atât de adevărat încât adesea se merge până acolo că se spune, astăzi, că educația copiilor – inclusiv acea parte limitată a sa, care este instrucția – se face, în cea mai mare parte, în afara școlii.” Bertrand Schwartz, p. 13

„Educația prin mass-media se alătură căilor tradiționale de modelare a personalității umane, oferind noi posibilități de formare și dezvoltare. Datorită expansiunii pe care au cunoscut-o în ultimul timp, pătrunderii lor în toate mediile socio-culturale, precum și numeroaselor funcții îndeplinite, aceste mijloace de comunicare de masă au devenit un important factor de educație în societatea contemporană.” Bertrand Schwartz, p. 23

Mass-media face fata cu mare succes unei diversități complexe de necesitati educaționale atât în afara școlii cât și în interiorul acesteia; asadar, pot tine loc de suporturi tehnice în predare și învățare sau doar de mijloace de documentare, putând fi aplicate pentru: pregătirea și specializarea cadrelor didactice, alfabetizare și educație elementară, educarea adulților, promovarea acțiunilor de dezvoltare a colectivitatilor în rândul tinerilor si copiilor etc.

Importanța crescândă a mass-media în dobandirea educației, se datoreaza funcției educative pe care o îndeplinesc, trebuie pusă pe seama posibilitatiilor acestora de a transmite imediat și neintrerupt un volum mare de informații către o populatie numerosa, de a modela opinii, atitudini, pareri și comportamente.

Mass- media este facuta responsabila si pentru cresterea violentei si a brutalitatii la copiii din zilele noastre. Filmele, telenovelele, emisiunile si serialele, pun accentual pe actiune, brutalitate, violenta, agresivitate, bataie, crima, asasinate, hotii, jafuri, etc. Aceste lucruri se gasesc cu multa usurinta chiar si in emisiunile de stiri sau in reclamele care apar pe posturile de televiziune. Cu cat informatia este mai dezastruas mai socanta sau chiar tragica, cu atat ea este considerata mai deosebita si mai importanta si pentru asta are un impact mult mai mare. Astfel de imagini instiga copiii la supraexcitare puternica, le induce o stare de agresivitate de violenta si de brutalitate. Violenta in fictiune se transforma cu usurinta in acte reale de violenta.

J. Cazwneuve afirma ca raul cel mai mare nu consista in faptul ca sunt aratate scene de violenta ci in faptul ca se creeaza acea combinatie intre fictiv si real care produce o confuzie la nivel mental si moral atat pentru copil cat si pentru adult, se poate confunda cu usurinta fictivul de real din acest motiv este bine sa le inducem copiilor o educatie in acest sens.

Majoritatea oamenilor de stiinta au ajuns la concluzia ca provenienta violentei, brutalitatii si a imoralitatii la copii, trebuie cautata in primul rand in relatiile lor personale cu parintii, cu familia, cu grupurile din care fac parte, cu scoala, in viata de zi cu zi a individului pentru a putea mai apoi stabili factorii principali a acestor cauze. Acestia ar fi factorii principali, mass-media venind doar sa intareasca. Asadar, instigarea mass-media la acte reprobabile ar devenii eficienta doar atunci cand ar gasi un teren favorabil la subiectii supusi si altor influente care le pot crea stari de dezaxare.

R. Blehei, este un cercetator psihiatru nascut in Columbia, si spune ca atat pentru tinerii cat si pentru adolescentii care prezinta tulburari, televiziunea si orice alta resursa cum ar fi internetul este o scoala pregatitoare pentru delicventa.

Asadar dupa cum am incercat sa demonstrez pana in momentul de fata, mass-media cu siguranta nu este un factor neglijabil in educatia tinerilor din ziua de azi. In acest caz, care este rolul scolii si care este relatia dintre ea si mass-media?

Pentru o educatie eficace, scoala si sursele de informare in masa trebuie sa se gaseasca intr-o stransa legatura, sa se completeze, sa colaboreze atat cat se poate. Si scoala poate sa gaseasca o sustinere foarte pretioasa in continuturile raspandite de noile tehnici de comunicatie sub raportul intregii informatii, al stimularii motivatiei invataturii. Legatura dintre scoala si mass- media se consolideaza si mai mult daca se ia ca element de referinta elevul/ studentul. Elevii din ziua de azi sunt foarte diferiti spre deosebire de elevii de acum 5 ani. Profesorul trebuie sa caute sa exploateze potentialul instructive si educativ dobandit in urma contactului pe care elevul il are cu mass-media. Trebuie acordata atentie si faptului ca impactul mass-media face referire atat la elev cat si la profesor. Profesorul are o multitudine de posibilitati sa faca din aceste informatii primite cu ajutorul mass-media motive de stimulare a elevului la noi forme de actiune si la noi deprinderi. Desi s-a speculat mult pe aceasta tema cum ca aparitia mass-media duce la uzurparea prestigiului si a puterii profesorului in relatia cu elvul, cercetarile au demontrat ca nimic din toate acestea nu se intampla si ca totul poate fii controlat si prevenit din timp.

Intr-o comunitate dominata de mass-media, scoala va avea din ce in ce mai mult functia nu numai de impartasire a informatiei, ci si aceea de a selecta, structura si sistematiza informatia necesara. Asadar, scoala trebuie sa descopere modalitati si mijloace prin care sa vina cu argument contra tentativei tinerilor de a folosi informatiile in scopuri antisociale.

Scoala trebuie sa dezvolte la elevi, gandire si spiritul critic, sa promoveze potentialul de discernamant si de gandire, fata de un limbaj atat de echivoc cum este acela audio-vizual, sa nu aprobe fara un examen critic tot ceea ce citesc, ce aud, ce simt si ce ce vad sa-i ajute sa-si adopte criteria de apreciere, de evaluare si sintetizare a tot ceea ce este bun din avalansa informationala.

Atata timp cat educatia prin intermediul mass-media este facuta in mod strict si inteligent si atata timp cat scoala nu pierde din vedere puterea pe care o au mijloacele de informare in masa asupra copiilor, situatia ramane este stapanita, ramane sub control.

Dacă este folosită in mod corect și cu măsură, comunicarea de masă poate duce la rezultate educaționale semnificative. În baza unor studii de caz realizate în diferite țări, Wilbur Shramm (1979) a ajuns la concluzia că mass-media poate infrunta cu succes marile necesitati educaționale, atat în cadrul școlii cat și în afara ei, aducat o îmbunătățire asupra cantității și calității învățământului. Asadar acestea pot servi ca suporturi tehnice în predare și învățare sau ca simple mijoace de informare pentru pregătirea și specializarea cadreor didactice, alfabetizare și educație elementare, educarea adulților, lărgirea sferei de acțiune a școlii, promovarea acțiunilor de dezvoltare acomunitatilor în rândul tinerilor

Influenta mass-media asupra comportamentului copiilor

“Copilul… speranță, bucurie, putere,

viață, puritate, minune, împlinire;

Un copil este iubire! Orice sintagmă în

care este cuprinsă bunătatea, puritatea,

gingășia poate fi calificată ca și definiție a copilului.”

Viviana Hutuleac

Copilul caută în permanență să descopere noi emisfere, să pătrundă în lumea „celor mari”.

Din punctul meu de vedere cea mai mare tentație pentru un copil preșcolar și școlar este calculatorul si internetul; simte că acolo găsește multe răspunsuri, vede lucruri noi, se informează. De multe ori calculatorul nu aduce doar lucruri bune; utilizat necorespunzător poate să dăuneze, fie prin accesarea de site-uri nepotrivite și greu de înțeles pentru copil, fie prin utilizarea în exces, calculatorul devenind astfel principala preocupare, înlocuind jocul cu prietenii sau cititul unei cărți.

Aportul educativ al mass-media se realizează prin transmiterea neîntreruptă a unui volum mare de informații, impunerea de valori, atitudini, modele comportamentale, având, astfel, un rol deosebit în constituirea codului socio-cultural al individului. Însă, spre deosebire de instruirea care se realizează riguros și planificat în sistemul clasic de învățământ pe baza unor programe școlare și sub îndrumarea unui personal calificat, mijloacele de comunicare în masă oferă informații în mod spontan și difuz, transformându-se într-o formă de educație de completare realizată în mod neinstituționalizat, în timpul liber.

Copiii zilelor noastre abandonează de timpuriu jucariile obișnuite, îndreptându-și încă de la vârste fragede atenția asupra jocurilor video sau a celor din mediul online. Cercetătorii se împart în două tabere: unii cred că jocurile cu conținut violent cresc într-adevăr în plan real tendința copilului spre un comportament agresiv. De cealaltă parte a baricadei se află cei care cred că jocurile, care te implică în acțiuni de eliminare a unor ținte ajută de fapt la tot ce înseamnă catharsis, posibilitatea de eliberare de frustrări și anxietate, care te ajută să eviți tocmai un posibil comportament deviant în viața de zi cu zi.

Prof. dr. Dafin Mureșanu, președintele Societății de Neurologie din România, explică, într-un interviu, când calculatoarele devin nocive pentru copii și în ce mod afectează tehnologia creierul uman. Copiii din ziua de astăzi nu sunt mai deștepți decât cei din alte generații datorită tehnologiilor, așa cum se spune, ci doar mai pricepuți, susține Mureșanu. Acesta consideră că folosirea excesivă a a calculatorului, telefonului, , duce la deformarea creierului și amputarea afectivă a generațiilor. Deasemenea, excesul de radiații poate provoca de la dureri de cap, anxietate, stări depresive până la patologii organice. Copiii care utilizează de mici telefonul mobil și calculatorul pot dezvolta tulburări de comportament, de înțelegere, de comunicare și de integrare. Acesta consideră, că nu trebuie renunțat la citit, scrisul de mână sau la interacțiunea cu oamenii, în favoarea cantonării în zona calculatorului. Creierul are o maleabilitate a lui, este foarte adaptabil. Schimbările de mediu și comportament pot avea consecințe importante.

Dr. Mureșanu mai spune că au existat numeroase studii potrivit cărora excesul utilizării calculatorului poate fi nociv sănătății oamenilor, mai ales pentru copiii încă în formare. Aceștia se pot izola, pot trăi într-o lume a jocurilor și pot imita personajele preferate. Chiar dacă sunt o atracție, mai ales pentru copii, jocurile pe calculator ar trebui folosite în anumite condiții, cu anumite limite. Potrivit unui studiu realizat de UNESCO, majoritatea copiilor cu vârste între 7 și 15 ani navighează pe internet nesupravegheați. Un alt studiu subliniază faptul că aproape 40% dintre copiii sub vârsta de 3 ani intră zilnic pe calculator. Pe lângă faptul că lumina de la calculator afectează ochii, dependenții de computer riscă o scădere a puterii de concentrare și oboseală cronică. Mai mult decât atât, un timp foarte mare petrecut în fața calculatorului va cauza sedentarismul, organismul nefiind stimulat de activități fizice. Trebuie precizat, însă, că dependența de calculator este dăunătoare nu doar copiilor, ci și adolescenților și adulților. Potrivit unui alt studiu, nu doar copiii își riscă sănătatea, ci și adolescenții care stau prea mult în fața unui computer, socializând online. Un alt pericol al societății moderne, recunoscut tot mai des prin cercetări internaționale, îl reprezintă folosirea în exces a telefoanelor mobile. Dependența de tehnologie afectează creierul, modificând activitatea cerebrală.

Tehnologia în doze mari este nocivă, precum un medicament luat în doze mai mari decât cele prescrise.

Cercetătorii din Danemarca au monitorizat și chestionat peste 100.000 de femei gravide, între 1996 si 2002, dar si peste 28.000 de copii cu vârsta de șapte ani. S-a constatat că peste o treime (35%) dintre copiii cu vârsta de șapte ani foloseau un telefon mobil, iar 17% dintre aceștia erau expuși telefonului mobil înainte și dupa naștere.In jur de 3% dintre copii aveau tulburări de personalitate de limită, iar alți 3% aveau comportamente anormale. Copiii expuși la telefoanele mobile înainte și după naștere aveau un risc crescut cu 50% de a avea probleme de comportament, riscul fiind crescut chiar și după ce s-au luat în considerare alți factori care influențează personalitatea. Riscul este cu 40% mai mare în cazul în care cel mic este expus la telefoanele mobile doar nainte de naștere și cu 20% mai mare în cazul în care au acces la telefonul mobil la varsta de 7 ani.

Un studiu recent realizat în Marea Britanie arată că 87% dintre copiii cu vârste cuprinse între 11 și 16 ani dețin propriile lor telefoane mobile, iar 40% dintre ei își petrec zilnic 15 minute sau mai mult vorbind la telefoanele lor celulare. Un fapt și mai tulburător este că 70% dintre

acești copii au afirmat că nu vor renunța la folosirea telefonului mobil nici chiar dacă Guvernul le va recomanda aceasta. Se estimează că numărul de utilizatori de telefoane mobile din întreaga lume este de 2 miliarde de persoane; 500 de milioane dintre ei sunt copii.

O analiză a efectelor câmpurilor electromagnetice (și în particular ale radiațiilor emise de telefoanele mobile), folosind datele provenind de la nouă studii diferite, a ajuns la rezultatul că, în cazul copiilor expuși la mai mult de 4 mG există o probabilitate de două ori mai mare ca aceștia să se îmbolnăvească de leucemie.

Oamenii de știință au chestionat mamele a 13.159 de copii născuți în Danemarca spre sfârșitul anilor `90 dacă au utilizat sau nu telefonul mobil în perioada cât au fost însărcinate, și despre utilizarea sau nu a telefonului și comportamentul copilului până la vârsta de șapte ani. Deoarece au născut înainte ca telefoanele mobile să devină universal răspândite, aproximativ jumătate dintre aceste mame, le utilizaseră rar sau deloc, făcând astfel posibilă efectuarea unei comparații. Ei au găsit că mamele care au utilizat telefoane mobile au avut o probabilitate cu 54% mai mare să aibă copii cu probleme comportamentale, iar probabilitatea a crescut cu cantitatea de expunere la radiație. Acești copii au fost supuși unui risc cu 25% mai mare de a suferi probleme emoționale, cu 24% mai mare de a avea dificultăți de relaționare cu ceilalți copii, cu 35% mai mare de a suferi de sindromul hiperactivității, și cu 49% mai mare de a avea tulburări de comportament. Iar în cazul în care și copiii au utilizat telefoane mobile, probabilitatea de a suferi tulburări de comportament a fost cu 80% mai mare.

Cherry, profesor asociat la Universitatea Lincoln din Christchurch, Noua Zeelandă, a comentat un studiu efectuat de oameni de știință din Suedia, conduși de neurochirurgul Leif Salford, publicat în martie 2003. Rezultatele acestui studiu au arătat că celulele din creierul șobolanilor care controlează senzațiile, memoria și mișcarea au murit după ce au fost expuse la radiațiile provenite de la diverse telefoane mobile, la nivele diferite ale radiației, timp de două ore. S-a afirmat că vârsta șobolanilor testați era echivalentă cu vârsta unei persoane adolescente. Salford a avertizat că expunerea pe durată lungă ar putea diminua capacitățile creierului. „Nu putem exclude posibilitatea ca, după câteva decenii de utilizare zilnică a telefoanelor mobile, o întreagă generație de utilizatori să sufere efectele negative ale acestora”, a declarat el. Acesta consideră că radiațiile telefoanelor sunt mai periculoase decât consumul de tutun și alcool.

În noiembrie 2003, învățătorii britanici au primit dispoziția din partea guvernului de a interzice elevilor folosirea telefoanelor mobile, în condițiile creșterii temerilor legate de siguranța pe care o prezintă acestea. Secretarul de stat pentru educație al Marii Britanii, David Blunkett, a afirmat că telefoanele mobile nu trebuie folosite de elevii sub 16 ani decât în cazuri de urgență.
Această dispoziție guvernamentală a fost dată după publicarea, în același an, a rezultatelor investigațiilor conduse de fostul cercetător-șef al guvernului Sir William Stewart. Acesta a atras atenția asupra susceptibilității mai ridicate a copiilor la efectele negative ale radiațiilor,

din pricina faptului că sistemul lor imunitar nu este încă dezvoltat complet.

Unul dintre episoadele TV ale emisiunii australiene A Current Affair l-a avut în prim plan pe unul dintre cei mai de seamă (și unul dintre cei mai curajoși) neurochirurgi australieni, dr. Charlie Teo. Acesta a recunoscut că această creștere alarmantă din ultimii ani a numărului cancerelor la creier ale copiilor poate fi pusă în legătură cu folosirea de către aceștia a telefoanelor mobile, precum și cu expunerea acestora la alte surse de câmp electromagnetic.

Dr. Charlie Teo, îngrijorat de statisticile care au arătat o creștere cu 21% a numărului tumorilor cerebrale ale copiilor, a efectuat cercetări despre efectul radiațiilor emise de telefoanele mobile și, în general, de radiațiile electromagnetice asupra acestor statistici, și a lansat un

avertisment către părinți.

Copiii sunt mai susceptibili la deteriorări genetice deoarece țesuturile din creierele lor sunt încă în creștere, iar țesuturile lor se divid rapid. Distrugerile materialului genetic în celulele aflate în creștere conduc la întreruperea funcționării celulelor, moartea acestora, dezvoltarea tumorilor și deteriorarea sistemului imunitar și a sistemului nervos.

Există o relație evidentă între calculator și învățare. Pentru mulți, internetul este o sursă bună de informație, fără a fi nevoie de a te deplasa de acasă, mai ales dacă ai conexiune la internet 24/24.

Telefoanele mobile, smartphone-urile, ies tot mai agresiv pe piață și în multe cazuri, gadgeturile copiilor sunt mai scumpe și mai avansate decât telefoanele pe care le folosesc părinții lor. Tot mai des se comunică prin SMS-uri (short message service) și prin chat pe internet, însă acest fapt îi alarmează pe educatori, deoarece capacitățile de vorbire și scriere ale copiilor sunt afectate. Copii preferă să se joace jocuri virtuale, să se uite la televizor decât să să citească o carte sau să scrie de mână și astfel vocabularul și limbajul lor se alterează treptat.

Profesorul are datoria de a iniția, de a susține, de a motiva și de a stimula interacțiunile comunicaționale, dar și de a le orienta și de a le imprima un caracter valoric, în timp ce elevul trebuie să se implice pentru ca obiectivele propuse să fie atinse. Adoptând o atitudine receptivă și flexibilă, educatorul poate face ca interacțiunea să capete caracteristicile intercomunicării.

Profesorul trebuie să stimuleze elevii pentru a se implica în conversații cu finalitate educativă sau, după cum afirmă J. Cosnier (2010), ,,să împartă cu elevii timpul vorbirii”. Astfel, subliniază Cosnier, se ajunge la dezvoltarea unui mecanism de interacțiune verbală, căruia i se adaugă unul de împărțire și de menținere a discuției. În procesul intercomunicării fiecare comunicator trebuie să țină seama de personalitatea celuilalt, cât și de obiectivul urmărit de interlocutor, astfel încât să aibă semnificație pentru amândoi. Elevii trebuie implicați cât mai des cu putință în secvențe de intercomunicare în procesul instructiv-educativ pentru a-și depăși timiditatea, temerile, pentru a cunoaște, pentru a se cunoaște mai bine pe sine și pe cei din jur, pentru a realiza o învățare durabilă, pentru a-și forma competența de comunicare.

Pentru ca procesul de comunicare educațională să fie eficient, este necesar ca practica școlară să dezvolte reacții optimizatoare, adaptându-și și flexibilizându-și mecanismele, mentalitățile, transformând unele dintre finalități. De aceea, prin prezentarea modalităților de optimizare din perspective diverse (a formelor de comunicare, psihologică, psihosocială, a contextului) a intercomunicării am încercat reliefarea necesității de a dezvolta și de a întreține o interacțiune eficientă și o comunicare completă în cadrul instituțional al școlii, pentru atingerea obiectivului major al educației: dezvoltarea unor personalități creative, autonome, libere, autentice.

Comunicarea trebuie să se orienteze în mod firesc către intercomunicare, către modernizare, către adaptarea la un context educațional în continuă schimbare. Optimizarea comunicării este un obiectiv fundamental al educației, deoarece acest proces reprezintă în egală măsură un instrument al interacțiunilor cu caracter instructiv-educativ, dar și obiectul preocupărilor privind dezvoltarea personală a tuturor actorilor implicați în acest proces.

Despre puterea mass-media de a modela comportamente, atitudini, opinii și concepții, într-un mod atat pozitiv dar si negativ voi vorbi în continuarea acestei lucrari, prezentând

situații atât din punctul de vedere al unor teoreticieni, susținându-l cu studii realizate în acest scop, cât și de o parte practică realizată personal ce vine a susține ipoteza prezentată în cadrul acestei lucrari și anume că mass-media influențează puternic copiii, eu, axându-mă atat pe influența pozitivă cat si negativa. Numeroase cercetări realizate în ultimele decenii au arătat că mass-media cuprind în raza lor de influență, cu precădere, populația tânără, ce preferă aceste surse de informare și divertisment în defavoarea celor clasice.

Aspecte pozitive ale mass-media in educatie

Mass- media are atat aspecte pozitive cat si negative dar vorbind din punct de vedere pozitiv comunicarea mediatică, efectele mass-mediei se concretizează în fenomene cu o semnificație profund umanista: apropierea dintre oameni, optimizarea relațiilor interumane, democratizarea culturii, consolidarea democrației, asumarea unui punct de vedere, socializarea, rapiditatea de transmitere a noutatilor etc. Sunt aparate și promovate pe această cale valori cu adevărat umane: demnitatea, noblete, generozitatea, ordinea si libertatea.

Principalii factorii care influenteaza educarea noii generatii sunt cu siguranta sursele media, actiunile acestora asociindu-se eforturilor generale de modelare a comportamentului si personalitatii umane. Chiar daca rolul educational pe care îl poarta, în concordanta cu familia si cu scoala, nu este pe deplin lamurit, mijloacele moderne de comunicare îsi aduc o contribuite proprie asupra socializarii individului.

Importanta pe care o au, datorita influentelor exercitate, este unanim recunoscuta: “…mass media formeaza al patrulea mediu constant de viata al copilului, alaturi de cel familial, de cel scolar si de anturajul obisnuit de relatii” (Ioan Cerghit, 1972, p. 39).

Acesta este motivul pentru care mediul cultural-educativ în care cresc si se formeaza copiii capata noi dimensiuni si posibilitati de influentare. Este un mediu nou ce îi supune la o diversitate de stimuli, provocand experiente noi, trebuinte si interese, precum si un mod aparte de a-si ltu împlini activitatea de cunoastere si culturalizare si cea de divertisment.

A separa aceste efecte de cele datorate altor stimuli sociali si a le aprecia pe fiecare este foarte dificil, sau aproape imposibil. Mijloacele moderne de comunicare reprezinta o component fundamentala a relatiei omului cu lumea înconjuratoare. Informatiile primate cu ajutorul acestor inovatii tehnologice reprezinta una din sursele cele mai apreciate ale formarii universului spiritual al omului in zilelor noastre. De aici rezulta si nevoia de a privi aceste mijloace ca pe niste stimuli în educarea persoanelor de toate vârstele.

Multe din activitatile de comunicare mediata pot servi învatarii si formarii, ceea ce îl face pe Claude-Jean Bertrand sa sustina ca „granitele dintre jurnalism si educatie nu sunt stricte”(2001, p.45), in consecinta, chiar daca li se aduc multiple acuzatii, institutiile media îndeplinesc, cu siguranta pe langa alte functii si o functie educativa.

Prezenta în decorul vietii zilnice, în ambianta cadrului scolar si extrascolar, daca facem referire doar la generatia tânara, mass-media se constituie într-un factor educative care influenteaza intrun mod major comportamentele indivizilor si profilul personalitatii lor.

Comunicarea de masa face parte din multiplele dimensiuni ale contextului socio-cultural în care cresc si se formeaza copiii. Acestia vizioneaza programele de televiziune, urmaresc emisiunile

radio sau citesc presa scrisa, cu motivatii dintre cele mai diferite, astfel de activitati diversificându-le si îmbogatindu-le existenta cotidiana.

Ca urmare, modificarile majore se produc la nivelul personalitatii lor, prin generarea unor pareri, atitudini si comportamente noi. Pentru cei mai multi, cum se întâmpla de altfel cu majoritatea semenilor nostri, intrarea în contact cu mass media, dintre care televiziunea se impune ca optiune, se situeaza pe primul loc în ocupatiile zilnice din timpul liber. Participarea la interactiunea mediata este una dintre cele mai frecvente activitati zilnice. Timpul afectat consumului de mesaje mediatice, îndeosebi audio-vizuale, este mare, cu numeroase implicatii imediate sau latente, directe sau indirecte, previzibile sau imprevizibile asupra dezvoltarii personalitatii lor aflata în plin proces de formare.

Mesajele audiovizuale, deosebit de agresive, se insereaza nu numai în timpul liber al copiilor, ci si în cel petrecut la scoala, creându-le obisnuinte pâna la dependenta. De când s-a impus ca o componenta importanta a lumii moderne, sistemul mass-media s-a manifestat permanent ca un actor activ al jocului social, afectând functionarea celorlalte sisteme ale societatii, inclusiv cel educational.

Cresterea influentei mass-media în viata sociala a provocat importante transformari în

ansamblul conditiilor în care se desfasoara actiunea educativa. Alaturi de factori educogeni traditionali se afirma tot mai mult mass-media, despre care putem spune ca au ajuns sa controleze spatiul educatiei extrascolare. Din cauza mijloacelor de comunicare de masa valentele formative ale mediului social au crescut considerabil. Interventiile educative întreprinse pe canale mediatice se deosebesc însa de cele clasice, atât în ceea ce priveste modul de organizare, cât si de realizare.

Daca în cadrul sistemului institutional de învatamânt organizat în trepte ascensive se realizeaza un proces instructiv-educativ riguros planificat, sistematic si intensiv, pus sub controlul unor persoane calificate, bazat pe selectia si structurarea stricta a informatiilor, precum si pe efortul voluntar de învatare al elevilor, educatia prin mass-media, de altfel bogata în fapte si informatii, se realizeaza în mod spontan si difuz, în timpul liber si într-un spatiu neinstitutionalizat. Educatiei de tip scolar, fundata înca pe suprematia cartii ca mijloc de transmitere a valorilor culturale, i se asociaza o educatie de completare, bazata pe mijloacele tehnice de comunicare de masa.

O educatie moderna, adaptata realitatii sociale, nu poate face abstractie de noile caracteristici ale vietii socio-culturale. Mediul în care creste si se formeaza copilul este, într-o tot mai mare masura, determinat de influentele pe care le exercita mass-media. Ponderea crescânda a mijloacelor de comunicare de masa în viata culturala contemporana, frecventa cu care intervin în ritmul vietii cotidiene, participarea lor efectiva la procesul general de formare a personalitatii individului au cauzat importante mutatii în structura mediului educational.

De pe urma lor se resimt atât scoala, în pozitia, activitatea si misiunea ei, cât si elevul, în evolutia lui psihologica si sociala. Curiozitatea si dorinta de cunoastere a copilului nu mai sunt satisfacute doar în cadrul restrans al clasei sau al experientei cotidiene extrascolare. Mai mult decât un simplu mijloc de divertisment, mass-media, îndeosebi cele audio-vizuale, sunt o fereastra larg deschisa spre lume; ele sunt “ochiul lumii”, cum le definea Lewis Mumford(Cultura oraselor, 1953). Sunt oferite, pe aceasta cale, posibilitati de informare si de instruire extrem de ample. Transmiterea unei mari cantitati de informatie, într-o prezentare accesibila, placuta, captivanta, atrage tineretul, atât intelectual, cât si afectiv. De aceea, s-a considerat ca mass-media au devenit “o noua scoala de cultura generala” sau “o scoala de instruire suplimentara” (Ioan Cerghit, 1972).

Exercitându-si influenta, alaturi de factorii traditionali, acestea au adaugat noi dimensiuni fenomenului educational. Procesul de formare a personalitatii umane, arata John B. Thompson (2000), este sustinut de materialele simbolice mediate, care extind considerabil gama posibilitatilor de informare aflate la dispozitia indivizilor. Multa vreme conditionata de interactiunea fata în fata si de lectura cartii, cunoasterea este acum tot mai mult potentata de catre comunicarea de masa. Desi asociate de cele mai multe ori cu divertismentul, mijloacele de comunicare de masa furnizeaza o mare parte din informatiile utilizate în existent cotidiana, contribuind la îmbogatirea orizontului de cultura generala si modelând conceptii, atitudini, convingeri si sentimente dintre cele mai diverse.

Comunicarea de masa se constituie într-un mediu educational extrem de dinamic, care a dobândit treptat o pondere însemnata în procesul de formare a individului. Prin varietatea si bogatia mesajelor informationale vehiculate, cu un continut complex si accesibilitate sporita, mass-media au o puternica forta de modelare a personalitatii umane, contribuind cu succes la socializarea indivizilor. Repercusiunile comunicarii mediatice asupra personalitatii receptorilor nu pot fi trecute cu vederea.

Mass-media educa transmitând informatii, impunând valori, atitudini, modele comportamentale si, în acest fel, contribuind la constituirea codului socio-cultural al individului. Prin asumarea functiei educative, mass-media nu se substituie scolii, cum s-a reclamat adeseori, ci se alatura acesteia în efortul de educare a tinerei generatii. Informatiile si experientele accesibile datorita mijloacelor de comunicare de masa pot fi valorificate în realizarea obiectivelor instructiv-educative pe care scoala si le propune. Actionând convergent scoala si mass-media se constituie într-un sistem de educatie cuprinzator si eficace, apt sa satisfaca înaltele exigente formative pe care societatea contemporana le impune membrilor sai.

Dinamizarea relatiilor scolii cu industriile comunicarii este necesara, daca dorim o optimizare

a educarii tinerei generatii prin valorificarea unei mari varietati de resurse ale învatarii. Gama

produselor oferite îndeosebi de catre industriile informationale moderne este într-o rapida crestere, dupa cum în crestere este si cererea pentru aceste produse venita din partea sistemului de învatamânt, dar si din partea familiilor. Preocupata de modernizarea propriilor demersuri, scoala cauta sa lanseze punti de legatura cu aceste industrii, în încercarea de a folosi produsele media cel putin ca auxiliare pedagogice.

Educatia prin mass-media se alatura cailor traditionale de modelare a personalitatii umane, oferind noi posibilitati de formare si dezvoltare. Datorita expansiunii pe care au cunoscut-o în ultimul timp, patrunderii lor în toate mediile socio-culturale, precum si numeroaselor functii îndeplinite, aceste mijloace de comunicare de masa au devenit un important factor de educatie în societatea contemporana. Pentru a avea însa rezultatele dorite, influentele specifice exercitate asupra individului trebuie corelate cu celelalte categorii de influente si integrate într-un context educational mai larg.

Rezultatele dezirabile nu se obtin însa de la sine. Daca este folosita cum trebuie si în suficienta masura, comunicarea de masa poate conduce la rezultate educationale semnificative. În urma studiilor de caz realizate în numeroase tari, Wilbur Schramm (1979) a ajuns la concluzia ca mass-media pot face fata cu succes unei mari diversitati de trebuinte educationale, în cadrul scolii si în afara ei,contribuind la îmbunatatirea cantitatii si calitatii învatamântului. Astfel, ele pot servi ca suporturi tehnice în predare si învatare sau ca simple mijloace de informare(scolare si extrascolare), pot fi utilizate pentru: pregatirea si specializarea cadrelor didactice, alfabetizare si educatie elementara, educarea adultilor, largirea sferei de actiune a scolii, promovarea actiunilor de dezvoltare a comunitatilor în rândul tinerilor etc.

Dincolo de controversele privind efectele mass-media asupra individului si societatii, în care

sunt antrenati filosofi, sociologi, psihologi, specialisti în stiintele comunicarii, reflectia pedagogica nu poate neglija ponderea crescânda a comunicarii de masa în formarea si dezvoltarea personalitatii umane. Chiar daca valoarea educativa a multora dintre mesajele mediatice este recunoscuta, constatam ca în practica didactica scolara actuala continutul lor nu este suficient valorificat, mass-media actionând în scop educativ mai degraba în afara si paralel cu învatamântul propriu-zis. Tocmai de aceea, este necesara identificarea modalitatilor prin care aceste continuturi pot fi sistematizate si integrate în pregatirea socio-culturala a tinerei generate.

În opinia lui H. Culea, mass-media ajuta la integrarea social-culturala a auditoriului, mai cu seama prin înlesnirea capacității sale de deprindere a unor roluri civice, familiale, culturale, întărește sentimental responsabilității sociale, sentimentul dăruirii, trebuință comunicării, cultiva aspirații, idealuri.

Alte aspecte considerate pozitive sunt accesul facil și ieftin la informare, sursa de relaxare și divertisment, mijloc de dezvoltare a comunicării interumane și înțelegere a situaților sociale, dezvolta spiritul de competiție, de concentrare, de organizare și ajuta la îndeplinirea sarcinilor școlare și dezvoltarea spiritului moral și a conduitei școlare precum și dezvoltarea de aptitudini de orientare în alegerea informațiilor necesare.

Aspecte negative ale mass-media in educatie

Cu toate că există deopotrivă și păreri pozitive și păreri negative asupra efectelor pe care mass media le are asupra personalității indivizilor, cele negative tind să aibă o pondere mai mare, în principal, datorită mediatizării în ultima vreme a personajelor mediocrice, a evenimentelor mondene și nu promovarea culturii, a informației și a bunului simț.

Se considera că consecințele dăunătoare s-ar datora, de fapt, manierelor greșite de utilizare. Nu mass-media, ca mijloace de comunicare de masă sunt vinovate de toate efectele negative ce li se reproșează, ci conținuturile mesajelor transmise și instituțiilor care le propaga. O parte din vina le revine și membrilor publicului, care nu valorifica la nivelul unui act de cultură, de cunoaștere autentică, receptarea mesajelor comunicării de masă.

O serie de cercetători considera că între mass-media și deteriorarea morală a vieții sociale exista o strânsă legătură. În sprijinul acestor afirmații, cercetătorii supun atenției o serie de acte antimorale și antisociale la care ar fi incitați copiii, adolescenții și tinerii. Se au în vedere mai ales acele manifestări de conduită care prin însăși evoluția lor, de la o anumită vârstă se pot impune în viața acestora.

Comunicațiile de masă, avertiză Paul Lazarsfeld (The People’s Choice, 1994), cultiva un anume conformism social , care duce, în mod inevitabil, la omogenizarea, stereotipizarea și standardizarea comportamentelor.

Alte acuze ale mijloacelor de comunicare au fost aduse de M.L DeFleur și S. Ball-Rokeach care considerau că mass-media pervertește valorile culturale ale publicului, descurajeaa creativitatea și stimulează creșterea delicventei.

Pe de altă parte, s-a manifestat cu virulenta o atitudine critică față de consumul de mesaje mediatice, care ar avea o serie de efecte nocive asupra individului și societății. Utilizarea exceiva a mijloacelor de utilizare de masă, îndeosebi la o anumită vârstă, aceea de formare a personalității, ar conduce la pasivitate și comoditate în gândire, la căutarea unor forme facile , superficiale de informație culturală, la anihilarea spiritului critic și independenței în gandirem la mediocritate estetică și morală.

Jean Rousselet aduce însă și alte date privind efectul mass-media asupra copilului și tânărului, nu tocmai promițătoare. El spune:’’unii copii decepționați de a descoperi odată cu vârsta o lume foarte diferită de cea prezenta pe ecrane se răzvrătesc și cauta să prelungească în viața de fiecare zi ficțiunile cu care au fost obișnuiți. Refuzând să se integreze în societate, ei se străduiesc să o modeleze după imaginea care li s-a arătat și în mod inevitabil, intra în conflict cu toți cei care nu împărtășesc vederile lor romanțioase.

Herbert Marcuse (One-Dimensional Man, 1964) reproșa televiziunii faptul că are ca efecte crearea și satifacerea unor false nevoi spirituale, aplatizarea și uniformizarea personalității, a opiniilor și gusturilor indivizilor, căci fluxul constant și lipsit de diferențieri al mesajelor sale este acceptată fără prea multe rezerve critice.

Edgar Morin, H. Blumer, Hanser, susțin ideea că mass-media, și în mod special filmul, pledează în favoarea erotismului. Primele anchete statistice de sociologie a cinematografului efectuate în 1930 de H. Blumer au relevat că love-making-ul (felul de a face curte) al adolescenților era mimat după comportamentele respective din filme. Pe de altă parte, vedetele însele întrețin asemenea modele nu numai prin rolurile jucate în filme, ci și prin modul lor de viață. De la promovarea erotismului și până la accentuarea sexualismului nu este decât un pas.

Astfel de imagini provoacă la copii supraexcitare puternică, îi incita la violență, la brutalitate. Violența în ficțiune se transpune cu ușurință în acte reale de violență. J. Cazeneuve spune că răul cel mai mare nu constă în aceea că se arata scene de violență, ci că se creează acel amestec între fictiv și real care duce la confuzie mentală și morală pentru copil, la dificultatea de a separa fictivul de real. Adevărata semnificație a indiferentei față de violență, atât violența în fapt, cât și violența în ficțiune, este devalorizarea ideii de umanitate.

Majoritatea cercetărilor au concluzionat că originea violenței, agresivității, și a imoralității la copii, trebuie căutată mai întâi de toate în raporturile lor personale cu părinții, cu familia, cu grupurile din care fac parte, cu școala, cu societatea. Aceștia ar fi factorii principali, mass-media venind doar să întărească. Astfel, incitația mass-media la acte reprobabile ar devenii eficace numai atunci când ar găsi un teren propice la subiecții supuși și altor influențe care le pot crea stări de dezechilibru. R.Blehei, cercetător psihiatru din Columbia, afirma că pentru tinerii și adolescenții care prezintă tulburări, televiziunea este o școală pregătitoare pentru delincventă.

În general, mass-media sunt acuzate că răspândesc mesaje pseudo-culturale, neexigente și standardizate, subminând capacitatea indivizilor de a gândi independent și critic, ceea ce are ca efecte apaltizarea spirituală, uniformizarea judecaților, opiniilor și aspirațiilor și depersonalizarea. De asemenea, se consideră că mass-media provoacă dependenta ceea ce duce la oboseală, stress și depresii, scăderea rezultatelor școlare și influențează vocabularul tinerilor prin folosirea unor cuvinte nepotrivite, în emisiuni dedicate acestora și nu numai. O altă caracteristică negativă a mass-mediei este formarea eronată a caracterului unui individ (în pricipal televiziunea). Datorită faptului că individul se uită exagerat de mult la televizor, îi pot fi întipărite idei sau opinii subiective transmise de programul vizionat.

Nu trebuie neglijat nici faptul că impactul mass-media cuprinde atât elevul cât și profesorul. El are numeroase posibilități să facă din informațiile primite prin intermediul mass-media motive de incitare a elevului la noi forme de acțiune și comportament.

Deși s-au făcut speculații, considerându-se că apariția mass-media duce la uzurparea prestigiului și autorității profesorului, că periclitează încrederea elevului în autoritatea dascălului, cercetările au demonstrat că nimic din toate acestea nu se întâmplă.

Într-o societate dominată de mass-media, școală va avea din ce în ce mai mult funcția nu numai de transmitere a informației, ci și aceea de selecție, structurare și sistematizare a informației. Scoala trebuie să dezvolte la elevi, spiritual critic, să promoveze capacitatea de discernământ și de judecată, față de un limbaj atât de echivoc cum este acela audio-vizual, să nu accepte fără un examen critic tot ceea ce citesc, ce aud, ce văd, să-i ajute să-și însușească criterii de apreciere, ierarhizare și selecție, de evaluare și sintetizare a tot ceea ce este calitativ din avalanșa informațională. De asemenea, scoala trebuie să găsească mijloace și modalități prin care să contraargumenteze dorința tinerilor de a întrebuința informațiile în scopuri antisociale.

Concluzionând asupra atitudinilor pro și contra efectelor mass-media în educație, atâta timp cât educația cu ajutorul mass-media este făcută riguros și inteligent, și atâta timp cât școala nu pierde din vedere influența certă pe care o au mijloacele de informare în masă asupra copiilor, situația rămâne sub control.

De ce este necesara o educatie pentru mass-media?

Mass-media ne invadeaza viata si ne ofera o cunoastere simplificata a realitatii, ne relaxeaza, ne ofera divertisment si ne informeaza pentru a fi mereu conectati la ultimele descoperiri si pentru asta avem nevoie de o educare, indrumare in acest sens.

Efectele sale, indifferent de modul de manifestare, gravitatea si persistent in timp sunt vizibile si suntem sau nu de acord, incep sa se extinda asupra unui public din ce in ce mai numeros. Copiii, care sunt cu atat mai vulnerabili cu cat au varste mai fragede, incep sa interactioneze cu continuturile media de timpuriu, cand acestea substituie atentia si afectiunea parintilor. Vulnerabilitatea specifica varstei, dublata de invazia continuturilor media cu propria lor cultura, lipsa afectiunii familial, a unor activitati didactice corespunzatoare, determina preadolescentii si adolescentii sa traiasca adevarate drame si sa se maturizeze inainte de vreme.

Cresterea ponderii comunicarii mediatice în existenta cotidiana a copiilor stârneste nelinisti, temeri, critici uneori, deoarece, asa cum am vazut, în afara de influentele cu valoare educativa se înregistreaza si influente deformatoare pentru personalitatea lor în curs de formare. Efectele nu sunt întotdeauna pe masura bunelor intentii care le-au provocat.

Indiscutabil, mass-media ofera numeroase posibilitati de educare, dar consumul excesiv de mesaje mediatice poate avea consecinte indezirabile: preferinta pentru satisfactiile surogat, evadarea în stupiditate, desensibilizarea si sporirea agresivitatii, conformismul si uniformizarea etc. De aceea, tinând seama de criticile aduse mijloacelor comunicarii de masa, care pun în evidenta efectele negative asupra personalitatii “beneficiarilor”, ne apare ca fiind necesara o interventie educativa apta sa previna întrebuintarea daunatoare a acestora. Daca le interzicem copiilor vizionarea anumitor emisiuni de televiziune, de exemplu, nu rezolvam în întregime problema influentelor nefaste, pe care le pot avea asupra lor. Este de dorit o interventie educativa în aceasta directie, care sa-i ajute sa se foloseasca în mod rational si nu abuziv de multiplele canale de comunicare de masa ce le sunt accesibile.

Influentele pe care le exercita mass-media în societatea contemporana si consecintele lor pentru existenta individului si a colectivitatilor au suscitat reflectii si cercetari inclusiv din partea

pedagogilor, preocupati de caracteristicile si dinamica mediului în care cresc copiii.

Concluziile la care au ajuns converg în ideea initierii unor demersuri educationale menite sa vina în întâmpinarea exigentelor de formare ridicate de noile realitati sociale. Mijloacele de comunicare de masa, precizeaza Paul Lengrand (1973), nu-si vor îndeplini cu eficienta functia educativa atâta timp cât destinatarii mesajelor nu dispun de o pregatire în sensul însusirii, întelegerii si utilizarii adecvate a acestora. Rostul sau este de a facilita subordonarea efectelor comunicarii de masa realizarii dezideratelor educationale de formare si dezvoltare.

Despre necesitatea unei astfel de interventii pedagogice ne vorbeste si Dumitru Salade: „…pentru a beneficia corect de tot acest echipament tehnic de care dispune societatea contemporana si pentru a valorifica pe deplin valentele formative ale acestuia, copilul trebuie sa fie pregatit, instruit, ajutat sa-l utilizeze rational si cu maxima eficienta” (1995, p.15). Dar daca teoreticienii nu au ignorat astfel de nevoi educationale, în practica scolara curenta se constata înca un decalaj între rolul jucat de mass-media în viata omului din societatea contemporana si pregatirea sa pentru o valorificare optima a potentialului lor instructiv-educativ, oferita de scoala împreuna cu alti factori responsabili.

Pentru a nu ignora schimbarile survenite la nivelul mediului social ca urmare a expansiunii comunicarii mediatice, educatia trebuie adaptata unor noi nevoi, care, în esenta, solicita o mediere a relatiei copilului cu mass-media. Aceasta relatie de mediere consta în a-i pregati pentru un anumit mod de raportare la mesajele mediatice, îndeosebi cele audio-vizuale, la a caror influenta sunt supusi în afara scolii.

O sarcina a educatiei care, dupa cum precizeaza Ioan Cerghit (1972), este impusa de faptul ca natura, extensiunea si intensitatea influentelor exercitate de mass-media nu sunt conditionate doar de competenta celor ce produc mesajele difuzate, de calitatea intrinseca a acestora, ci depind, în primul rând, de personalitatea receptorilor. Folosirea rationala a mijloacelor de comunicare de masa, cu foloase în plan educativ, este conditionata de o pregatire adecvata a individului, care sa-i permita sa se informeze eficient, sa învete fara profesor utilizând numeroasele canale de comunicare disponibile, cu atât mai mult cu cât el nu mai dobândeste în scoala întreaga cunoastere de care are nevoie în viata. Despre necesitatea unei astfel de pregatiri vorbeste si Bertrand Schwartz: “Aceasta pregatire nu este numai indispensabila având în vedere locul din ce în ce mai important al mass-media în procesul educational, ci, cel putin în egala masura, în vederea dominarii influentei pe care acestea o exercita asupra vietii curente. Într-adevar, mass-media informeaza, distreaza, leagana si în acelasi timp violenteaza în permanenta pe individ în viata sa privata si sociala si este absolut indispensabil ca el sa beneficieze de timpuriu de o educatie care sa-l pregateasca sa supuna unei selectii personale aceasta masa de mesaje, sa-si exercite spiritul critic, cu avantajele care decurg din acestea, în loc de a se lasa alienat de ele” (1976, p. 126). Slaba valorificare în scop formativ a mesajelor comunicarii mediatice sau incapacitatea individului de a evita impactul lor perturbator asupra personalitatii sale, se datoreaza, în mare masura, unui deficit de educatie. Numai prin educatie se poate ajunge la o optimizare a relatiei individului cu sistemul mass-media si este prevenita transformarea acestuia dintr-un factor de îmbogatire a vietii spirituale într-un factor perturbator al personalitatii sale. O persoana care a fost educata în acest sens constientizeaza implicatiile cognitive si emotionale ale consumului de mesaje mediatice, recepteaza selectiv si critic, raporteaza continutul de idei si trairile obtinute pe aceasta cale la propriul sistem de valori. Ea este mai putin vulnerabila la influentele negative ale comunicarii mediatice, reusind sa directioneze efectele pe coordonatele dezideratelor formative, în asa fel încât sa serveasca efortului de ridicare a nivelului sau de cultura generala.

CAPITOLUL 2

Contextul și metodologia cercetării

Studii și sondaje anterioare privind influența mass-media

În România, de câțiva ani, se realizează monitorizări, sondaje și studii privind influenta mass–media, în special la TV, asupra publicului, inclusiv asupra copiilor și tinerilor. Dintre sondajele și studiile relativ recent realizate, privind utilizarea și influența mass–media, cu metodologii riguroase și rezultate recunoscute, amintim:

Studiul „Utilizare, atitudini și așteptări ale consumatorilor români de mass–media” realizat de Institutul de Marketing și Sondaje – IMAȘ, în primăvara anului 2004, la cererea CNA, oferă date și informații asupra relațiilor complexe dintre media audiovizuale și consumatorii de toate categoriile. Concluziile acestui studiu au arătat că TV-ul continua să fie principalul mijloc de divertisment pentru cea mai mare parte a populației iar vizionarea TV a ajutat telespectatorii să înțeleagă mai bine, în ordine: problemele corupției și criminalității; situația copiilor abandonați, abuzați; situația politică și situația economică din România; problemele internaționale; mai puțin, problemele educației și ale culturii.

Studiul „Expunerea copiilor la programele Radio și TV” realizat de Gallup România și Metrou Media Transilvania, în ocombrie 2007, la cererea CNA, oferă date reprezentative pentru familiile cu copii (6- 14 ani), privind: accesul la mass-media; comportamente de petrece a timpului liber (tipuri de activități, frecvența lor, preferințele); semnificațiile asociate TV; motivații și satisfacții ale vizionarii TV; contextul social al vizionarii; expunerea la conținuturi cu potențial negativ; selecția programelor și emisiunilor; modificările induse de consumul Radio și TV. Dintre rezultatele acestui studiu reținem: copiii se uita la TV, în medie, peste 150 minute zilnic, iar în weekend peste 200 minute zilnic; creșterea consumului de TV în timpul liber este asociată cu frecvența scăzută a lecturii; TV desensibilizează copiii cu privire la comportamentele violente, îi determină să creadă că violența este ceva firesc (20% dintre ei) și să acționeze imitativ (18% dintre ei). Majoritatea părinților considera că școala rămâne o instituție importantă de socializare, dar 20% dintre ei cred că TV are efecte socializatoare mai puternice decât școală.

Studiul „Evaluarea reprezentării violenței în programele de televiziune” realizat de Centrul de Studii Media și Noi Tehnologii de Comunicare al Universității București, în perioada iulie – decembrie 2008, la cererea CNA, s-a bazat pe monitorizarea și evaluarea conținuturilor violente din emisiuni difuzate pe 10 canale de televiziune. Dintre concluzii menționăm: modelul cultural al identității editoriale a televiziunilor din România reproduce, în linii mari, modelul televiziunilor americane și vest-europene; în proporție importantă, programele TV din România sunt producții de import (mai ales filme, seriale etc.) sau producții autohtone în formate de import (emisiuni de divertisment, clipuri muzicale etc.). Se constată: o tendință pozitivă, de reducere a numărului, ponderii și duratei în programe a scenelor de violență „reală”(din Telejurnale) și violenta „ficțională” (din filme); violenta „reală” are o pondere importanta; în programele difuzate de TV, primul loc, este deținut de violență fizică, urmată de violență verbală.

2.2 Introducere

Datele statistice privind impactul factorilor externi în comportamentul copiilor evidențează o creștere alarmantă de utilizatori de telefoane, smartphonuri, tablete și alte dispozitive tehnologice. Diferite cercetări au prezentat numeroase aspecte negative ale utilizării acestor dispozitive. În primul rând, jocurile care implică violență și un limbaj vulgar reflectă asupra copiilor un comportament rebel și violent. Deasemenea, natura divertismentului din familie se schimbă datorită acestor factori, activitățile în aer liber sunt înlocuite cu activități care implică calculatorul, televizorul, jocurile virtuale etc. S-a mai demonstrat că mai mult de 30 de ore de astfel de activități pe săptămână afectează dezvoltarea educațională, socială și sănătatea, iar internetul și jocurile virtuale dezvoltă comportamente obsesive și impulsive. Mai mult, calculatorul schimbă arhitectura creierului, arată o altă cercetare.

Motivația pentru tema aleasă vine din dorința de a cerceta un domeniu puțin cercetat în literatura de specialitate românească, și anume în ce măsură este recomandată utilizarea dispozitivelor tehnologice la copii. Rezultatele acestui studiu pot genera noi soluții folositoare programelor de prevenire a dezvoltării unor comportamente neadecvate la copii.

Obiective

Obiectivul principal al cercetării de față este studierea relației dintre utilizarea dispozitivelor tehnologice, respectiv a jocurilor virtuale și comportamentul copiilor, la școală și acasă, în timpul liber. Un alt obiectiv este identificarea măsurii în care utilizarea acestor factori dinfluențează performanțele școlare. Următorul obiectiv constă în studierea influenței factorilor de mai sus asupra sociabilității. Deasemenea, prezint un obiectiv care privește un aspect pozitiv al utilizării factorilor media, și anume identificarea unei relații între utilizarea acestori factori în predare și motivația copiilor pentru învațare.

Ipoteze

Ipoteze privind relațiile dintre variabile:

I1: Utilizarea frecventă a dispozitivelor tehnologice și a jocurilor virtuale influențează atitudinea față de școală.

I2: Performanțele școlare sunt influențate de utilizarea frecventă a dispozitivelor și a jocurilor virtuale.

I3: Utilizarea frecventă a dispozitivelor tehnologice și a jocurilor virtuale influențează gradul de sociabilitate.

I4: Utilizarea frecventă a dispozitivelor tehnologice influențează plăcerea pentru teme și timpul acordat acestora.

I5: Utilizarea factorilor media (videoproiector, filmulețe, prezentări powerpoint etc.) în predare crește motivația copiilor față de învățare.

Instrumente de cercetare

În această cercetare am folosit următoarele metode și instrumente: chestionar aplicat subiecților vizați și analiza documentelor, privind calificativele copiilor de la matematică și limba română.

Descrierea instrumentului (chestionarul)

Chestionarul realizat pentru această cercetare este format din 15 itemi, dintre care 6 itemi deschiși și 9 închiși cu variante de răspuns (2,3,4 sau 5 variante).

Participanți

Eșantionul studiat în cercetare a fost compus din 66 de participanți de la o școală cu predare în limba română, 30 de elevi de clasa a 3-a și 36 de elevi de clasa a 4-a, dintre care 35 de fete și 31 de băieți.

Procedură și aspecte etice

Chestionarele au fost aplicate în cadrul unei școli, iar durata totală a aplicării a durat 4 săptămâni. Participanții nu au avut o limită de timp pentru completarea chestionarelor. Chestionarele au fost aplicate în varianta creion-hârtie. Participarea la cercetare a fost voluntară, fiecare dintre ei și-a dat consimțământul prin acord personal. Am respectat confidențialitatea participanților prin utilizarea în cercetare doar a inițialelor și nu întregului nume. Am informat participanții despre scopurile cercetării și despre folosirea datelor doar în scop educativ.

Rezultatele cercetării și interpretarea lor

În scopul atingerii obiectivelor studiului de față, am propus să testez ipotezele formulate mai sus, cu ajutorul unui chestionar aplicat subiecților. Am formulat ipotezele pe baza datelor din literatura de specialitate, prin raportare la rezultatele statistice obținute în diferite studii realizate în acest domeniu.