Efectele Mass Media

CUPRINS

Introducere

Capitolul I Aspecte introductive privind comunicarea și mass media

1.1.Comunicarea. Abordări teoretice

1.2.Comunicarea și mass media

1.3.Funcțiile mass-media

1.4.Caracteristici ale mass-media din România

Capitolul 2. Corelația mass media- educație

2.1. Mass-media între curentele pro și contra

2.2.Mass media privită ca un factor educativ

2.2. Influența mass-media asupra individului și asupra grupurilor

2.3 Influența mass-media asupra educației

Capitolul 3 Efectele mass-media și opinia publică

3.1. Efectele mass-media asupra individului

3.2. Efectele mass media asupra grupurilor

3.3. Efectele mass media asupra comunităților

Capitolul 4 Studiu de caz . Realizarea unei cercetări privind efectele mass media asupra unei clase de elevi.

4.1 Elaborarea chestionarului

4.2. Interpretarea rezultatelor

Concluzii

Anexe

Bibliografie

INTRODUCERE

Lucrarea de față își propune să prezinte principalele aspecte teoretice și practice în legătura cu conceptualizarea și analiza efectelor mass media în educație Conținutul lucrării prezintă modul în care mass media este privită ca un factor în educație, influența exercitată de aceasta atât pe plan individual cât și la nivelul colectivităților. Se pune accent pe efectele mass mediei sub toate aspectele sale. Lucrarea de față își propune să surprindă aspectele relevante cu privire la influența reclamelor asupra copiilor și implicit asupra educației copiilor. Am ales această temă deoarece consider că este foarte importantă analiza acestui fenomen, având în vedere că ar trebui să alegem cu grijă mesajele la care expunem copiii

Tema aleasă este de actualitate deoarece dezbaterea mass media și influența să în educație se afla în centru atenției unui grup mare de cercetători și teoreticieni. Totodată efectele resimțite atât pe plan individual cât și la nivelul grupurilor exercitate de către mass media impune o mai mare atenție asupra modului de manifestare ale acestora. Menționez și faptul că în alegerea temei un aport deosebit l-a avut motivația personală și dorința de aprofundare a acestui domeniu și ale implicațiile lui la nivelul societății.

În primul capitol am abordat noțiunile de ordin teoretic în ceea ce privește comunicarea și mass media dar am realizat și o succintă descriere asupra mass mediei înainte de 1989 și după acest an. Comunicarea constituie un domeniu ce are parte de foarte multe abordări, fapt determinat de multitudinea de persoane preocupate de studierea acestui domeniu și tocmai de aceea reușește de foarte mult timp să fie în atenția multor categorii de persoane. În ceea ce privește dezvoltarea studiilor în domeniul comunicării de masă, s-a constatat faptul că procesul comunicării are foarte multe efecte asupra societății. Cel de al doilea capitol se constituie într-o analiză asupra corelației dintre mass media și educație. Abordarea mea a fost din prisma unui proces instructiv-educativ. Interacțiunile dintre cele două domenii constituie o preocupare pentru numeroși cercetători deoarece impactul comunicării de masă asupra personalității umane nu poate fi ignorat. În condițiile diversificării nevoilor educative în lumea modernă, mass-media pot reprezenta veritabile resurse de educație.

Este foarte bine cunoscut faptul că între educație și sistemul mass-media există de multă vreme legături indisolubile, care s-au întărit continuu în ultimul timp, mai ales o dată cu dezvoltarea rețelelor informatice. Interacțiunile dintre cele două domenii constituie o preocupare pentru pedagogi, și nu numai pentru ei, deoarece impactul comunicării de masă asupra personalității umane nu poate fi ignorat. În condițiile diversificării nevoilor educative în lumea modernă, mass-media pot reprezenta veritabile resurse ale învățării. Nu este vorba doar despre oferta de programe și de suporturi informative și formative valorificabile în perspectiva educației formale sau nonformale, ci și despre influențele difuze, spontane, neintenționate exercitate prin mesaje ale căror conținut nu a fost conceput în scop explicit educativ.Mass-media o putem include ca mijloc de realizare a educației informale. Alături de educație, mass-media influențează și modelează comportamente în concordanță cu marile idealuri ale epocii.

Capitolul trei pune accent asupra conceptului de opinie publică. Nu putem discuca despre mass media fără a aduce în discuție opinia publică, deoarece sistemul mass media asigura circulația informațiilor, opiniiilor, abordărilor și interpretărilor informațiilor cu adevărat semnificative din punct de vedere social astfel că formează o legătură informațională între diverse părți ale opiniei publice. Această legătură informațională contribuie la cristalizarea și, apoi, la promovarea unor orientări, curente dominante, preocupări ale opiniei publice. Influența mass-media este complexă, și reprezintă un element esențial în relația dintre om și mediul înconjurător. Pe lângă rolul principal, acela al transmiterii de informații, comunicarea de masă impune valori, atitudini, și chiar modele comportamentale. Efectul deosebit al mijloacelor de comunicare în masă reiese din modul plăcut, accesibil, uneori captivant, în care acestea ne oferă informații din întreaga lume. Astfel, poate fi explicată atracția puternică pe care indivizii o au față de acestea. Predilecția pentru mass-media se exteriorizează uneori, mai ales la tineri, sub forme extreme de obișnuință, care se poate transforma în dependență.

Mass-media concură alături de familie, școală, grupuri de prieteni și de muncă, de loisir, relațiile de vecinătate (cu ponderi variabile), la constituirea trăsăturilor de personalitate ale indivizilor.

Prin faptul că oferă informații, idei și subiecte comune de dialog, mass-media leagă oamenii printr-un capital colectiv de informații, inclusiv pe cei depărtați spațial și diferiți din punct de vedere al culturii sau religiei. Altfel spus, presa poate crea rețele sociale, ea unifică și dă coerență colectivităților din lumea modernă.

Toate eforturile mass-media se concentrează asupra efectelor pe care aceasta încearcă să le producă în procesul de comunicare. Evident, este vorba despre “urmările voite” la receptarea mesajului, despre efectul comunicării. Unele efecte sunt legate în special de capacitățile fizice ale unui consumator de media. În alte situații este vorba de timpul în care un anumit efect persistă.

Capitolul patru se constituie într-un studio de caz . În ceea ce privește justificarea realizării cercetării menționez că în România, reclamele de la televizor sunt frecvente, expunerea la astfel de mesaje influențând copiii, care au tendița să imite ceea ce văd și să îi determine pe părinți să le cumpere produse pe care le văd în reclame, totodată manifestând și comportamente influențate de reclame. Cercetarea de față constituie o cercetare de ordin calitativ și cantitativ și are scopul de a studia în ce măsură sunt influențați copii de publicitatea televizată și care sunt efectele mass media asupra acestora. Rezultatele obținute constituie o sursă importantă de informații care se pot folosi pentru conceperea unor strategii de diminuare a efectelor negative ale reclamelor. Cercetarea calitativă este concepută pentru a studia percepția asupra reclamelor, gradul deschiderii copiilor la reclame ca indicator al impactului potențial al acestora și efectele vizionării publicității TV. Cercetarea cantitativă este concepută pentru a măsura impactul publicității asupra copiilor

Copilul contemporan nu-și poate imagina casa lipsită de televizor, calculator, telefon, primind încă de mic puternica influență mass media care îi conturează de multe ori o imagine eronată asupra lumii. Important este însă, felul în care este ajutat copilul să înțeleagă ceea ce i se întâmpla și cum să răspundă influențelor care îl înconjoară.

Publicitatea adresată copiilor este astăzi extrem de contestată, atât la nivelul țării noastre cât și pe plan mondial ca urmare a faptului că, copiii din zilele noastre au devenit cel mai important segment de consumatori din istorie datorită puterii de cheltuire și viitoarelor influențe ca un consumator adult. Copiii sunt bombardați cu reclame din orice sursă posibilă: televiziune, radio, internet, presă, panotaj etc. În timp ce gradul de impact al publicității asupra adulților poate fi problematic, în cazul copiilor poate fi devastator.

CAPITOLUL I. ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND COMUNICAREA ȘI MASS MEDIA

În acest prim capitol doresc să evidențiez într-o manieră logică și structurata baza teoretică a lucrării de fată. Deoarece un astfel de domeniu este destul de vast, aici făcând referire la comunicare, consider necesară o abordare structurata care să îmi permită să construiesc baza lucrării cu ușurință. Comunicarea constituie un domeniu ce are parte de foarte multe abordări, fapt determinat de multitudinea de persoane preocupate de studierea acestui domeniu și tocmai de aceea reușește de foarte mult timp să fie în atenția multor categorii de persoane. În ceea ce privește dezvoltarea studiilor în domeniul comunicării de masă, s-a constatat faptul că procesul comunicării are foarte multe efecte asupra societății. Din acest punct de vedere consider necesar să expun următoarea afirmație: Efectele comunicării de masă reprezintă ansamblul de procese și de consecințe pe care le presupune receptarea mesajelor, procese și consecințe care nu pot fi atribuite decât actului de comunicare sau toate modificările la nivel individual și social pe care le produc mass-media prin tipul de mesaje.

În ultimile decenii am asistat la construirea și dezvolatrea multor tipuri de abordări în ceea ce privește teoriile mass media. Astfel că putem menționa doua paradigme ce sunt prezente în mod constant în abordările mai multor cercetători:

Paragima –media puternică în care se considerară că principalele efecte ale mass media sunt în general negative și foarte puternice având implicații directe asupra structurilor și mecanismelor vieții sociale. Acestea se consideră a fi active raportându-se la individ sau societate și pe cealaltata parte structurile sociale se consideră a fi pasive față de acțiunea sau influențele media.

Paradigma – media slabă în care se considera că principalele efecte ale mass media sunt în general slabe, influenta este mică, iar acestea nu sunt supraordonate societății ci din contră subordonate acesteia. Conform acestei paradigme influenta mass media se orientează după societate și nu determina comportamentele sau opțiunile indivizilor.

Tocmai pentru că în studiile privind comunicarea de masă se remarca că principala preocupare a cercetătorilor analiza efectelor mass media, voi încerca să elaborez o lucrare care să evidențieze pe parcursul acesteia și părerea proprie asupra acesteia. Am considerat acest subiect de interes deoarece mass media exercitând o acțiune asupra întregii societăți, are efecte și asupra personalității umane sub cele trei dimensiuni:cognitiva, afectiva și comportamentală.

1.1.Comunicarea. Abordări teoretice

În acest subcapitol doresc să expun principalele definiții ale procesului de comunicare pentru că în final să realizez o mică analiză a acestora și să contruiesc o proprie viziune asupra acestui subiect. De o deosebită importanta în principalele cercetări este definiția lui Max Weber: “A acționa reprezintă un comportament uman (indiferent dacă este o activitate externă sau internă, o suferință sau o omisiune) dacă și în măsura în care cel sau cei care acționează leagă de aceasta un sens subiectiv. Acțiune socială este acea acțiune în cadrul căreia sensul înțeles de cel sau de cei care acționează se referă și la comportamentul altora, orientându-se după efectul acesteia.” Din această definiție rezultă faptul că Weber vede comunicarea ca fiind o acțiune socială menitat ata invividului în mod particular cât și indivizilor sau grupurilor. Un alt autor ce oferă o definiție interesantă asupra comunicării este Michael Kunczik care prezintă următoarea afirmație „Comunicarea cuprinde deci interacțiunea cu ajutorul unor simboluri și transmiterea neintenționată de informații prin cel care comunică, interpretată ca fiind informativă de către un observator.” . În această afirmație se pune accent pe transmiterea de informații între două entități remarcându-se caracterul de neintentionalitate în antiteză cu caracterul de intenționalitate prezent în definiția data de Max Weber.

Prezentăm și definiția procesului de comunicare oferită de Stancu Șerbcare vede acest proces de a comunica fiind : „ sinonim cu a spune, a explica, a convinge sau a acționa.” O altă definiție interesantă a procesului de comunicare este cea a lui Lin care expune următoarele„în teoria informației comunicarea se referă la reducerea incertitudinii, iar informația este un grad cuantificabil de reducere a incertitudinii.” Aici regăsim un accent asupra viziunii comunicării ca un mijloc de determinare exactă a componenetelor realiatatii. O ultimă definiție interesantă pe care doresc să o expun este cea a lui Abraham Moles care vede comunicarea ca „acțiunea de a face ca un individ I, situat într-o epocă într-un anumit loc, să-și însușească experiența referitoare la datele și evenimentele ambianței de la un alt individ sau sistem E, folosind elemente de cunoaștere care la sunt comune.” Abraham Moles susține că procesul de comunicare consta în transmiterea de experiența și facee analiza conceptului din prisma spațiului și a timpului.

Analizând aceste definiții, realizând o mică sinteză a acestora pot să precizez câteva aspecte importante. Așadar procesul de comunicare este:

– o acțiune intentionaa sau neintenționata a individului sau a anui grup.

– prin intermediul comunicării se transmit informații referitoare la realitatea înconjurătoare sau interioară a ființei umane.

– este un proces care cuprinde minim două elemente un emițător și un receptor, capabile atât să codifice cât și să decodifice cu aceleași unități de măsură diferitele mesaje aflate în baze de date.

– este o acțiune care are ca efect reducerea incertitudinii dintre doi sau mai mulți actori ai realității și care depinde de spațiul și timpul în care se desfășoară.

Acestea fiind spune pot menționa faptul că procesul de comunicare constituie o acțiune cu o diversitate foarte mare ce cuprinde mai multe forme prin care sunt transmise și receptate informațiile între receptori și emițători

1.2.Comunicarea și mass media

În acest subcapitol îmi propun să prezint conceptul de comunicare de masă dar și cel de mass media. Din acespt punct de vedere doresc să evidențiez faptul că una dintre cele mai importante caracteristici ale comunicării de masă este aceea conform căreia emițătorul se constuie într-o entitate specializată capabilă să producă un număr mare de mesaje cu un pputernic impact iar emițătorii se contituie în grupuri largi, colectivități. Tot aici este necesar să menționez și faptul conform căruia comunicarea în acest caz se caracterizează prin unidirectialitate. Din acest punct de vedere, teoreticianul francez Bernard Voyenne expune trei cacarteristici importante ale comunicării sociale realizate prin intermediul presei. Aceste caracteristici au menirea de a diferenția comunicarea de masă de celelalte forme ale comunicării. Este vorba despre caracterul instantaneu întrucât se produce informarea asupra unu i eveniment aproape în același timp cu desfășurarea lui. Menționăm și caracterul de permanentă sar și cel de universalitate căci este prezentă peste tot și în orice moment.

O lucrare importanta în teoretizarea acestui concept este cea a cercetătorului american H. D. Lasswell- Structura și funcția comunicării în societate căci a determinat principalele direcții în cercetarea comunicării de masă. Acesta a pornit de la ideea conform căreia în acțiunea de comunicare trebuie avute în vedere câteva întrebări fundamentale: cine spune? ce spune? prin ce canal? cui? cu ce efecte? Spre deosebire de Lasswell, Marshall McLuhan un important teoretician al procesului de comunicare aduce în discuție paradigma comunicării de masă simplificata la doi termeni: ce se spune?unde regăsim mesajul și mijlocul de comunicare și cine?unde regăsim producătorul/emițătorul și receptorul .

Sistemul mass media constituie mecanismul care asigura circulația informațiilor, opiniilor dar și a atitudinilor ce pot fi considerate importante din punct de vedere social. Totodată sistemul mass media contribuie la formarea opiniei publice dar și la răspândirea ei. Walter Lippmann, celebrul intelectual american, sociolog și politolog considera mass media că mecanismul cu o deosebită putere, putere ce rezulta din rolul ce îl îndeplinește, mai exact acela de a organiza pentru societate informațiile, de a facilita dar și de a orienta percepția socială a diverselor fenomene. În ceea ce privește ascensiunea mass mediei teoreticianul o interpretează ca o dovadă a slăbiciunii acestor instituții, a eșecului lor de a organiza o adevărată "mașinărie a cunoașterii".

Consider necesar să menționez aici o altă perspectivă asupra procesului de comunicare de masă, adică cea din punct de vedere social și psihologic. Aici menționez cercetarea făcută de teoreticianul și cercetătorul german Meletzke care extinde numărul de parametri în ceea ce privește ecuația comunicării, adăugându-i comunicării de masă și caracteristicile proprii fiecărui mijloc de comunicare cu posibilități și limite, imaginea emițătorului despre acesta, dar și despre sine. De aici extragem următoarele: fiecare mijloc de comunicare de masă are un mod particular de a influența receptorul, decodarea mesajului este direct proporțională de modul de transmitere a informației.

1.3.Funcțiile mass-media

Acest subcapitol pune accent pe funcțiile îndeplinite de mass media. În acest caz menționez cercetările politologului american Harold Lasswell. Acesta a remarcat și definit trei funcții importante:

a)funcția de supraveghere a mediului înconjurător.

b)funcția de corelare a diferitelor părți a unei societăți date.

c) funcția de transmitere a tradițiilor de la o generație la alta.

Pe de altă parte , un alt teoretician american Leo Thayler a indentificat șapte funcții ale mass mediei. Funcția de informare, socializare, de identitate, de mitologizare, de compensare, de divertisment și de educație.

În cele ce urmează voi evidenția câteva aspecte legate de fiecare funcție în parte.

Funcția de informare are în vedere nevoia indivizilor dar și a grupurilor de a cntrola mediul înconjurător, asfel ca făcând apel la informațiile primite aceștia anticipează și iau decizii în cunoștință de cauză în diferite aspecte ale vieții.

Funcția de interpretare consta în decizia de a face sau nu publică o anumită informație deținută, de a selecta , de a ierarhiza informațiile și are un caracter de responsabilitate .

Funcția de legătură se poate exemplifica simplu prin faptul că oamenii consumând produsle mass media sunt interconectați, legați datorită faptului că sunt expuși unor mesaje asemănătoare, impartases unele valori identice. Aici intră în discuție proximitatea informațională și nu cea spațială sau națională. Legat de acest subect întâlnim o expresie des utilizată și foarte cunoscută teoretizata de către gânditorul canadian Marshall McLuhan – sat global- expresie regăsită în cartea sa Galaxia Gutenberg.

Funcția de culturalizare se constituie în procesul de modelare, transmitere și întipărire a unor norme de comportament, varori sau chiar interdicții în mediul social, asigurând astfel educarea persoanelor. Subiectul este extrem de controversat în în cadrul acestei lucrări constituie un punct central de discuție.

Funcția de socializare se identifica în special în cadrul unor emisiuni sau documentare educative.

Funcția de divertisment ocupa un rol important în ansamblul social denumit mass media astfel ca prin intermediul acesteia se asigură un furnizor activ de activități destinate ocupării timpului liber. Această funcție răspunde nevoii de relaxare, de refacere și de deconectare ale oamenilor

1.4. Mass media în România înainte și după 1989

Mass media străină a trecut printr-un proces de etapizare în ceea ce privește audiența în cadrul publicului din România în perioada regimului comunist. S-a remarcat în perioada dintre 1960 și 1970 faptul că audiența presei internaționale a scăzut în favoarea romanești. Acest lucru s-a datorat diversității și accesibilității acesteia. Însă, acestor două atribute li se alătura și faptul că se caracteriza printr-un puternic control din partea partidului aflat la conducere- Partidul Comunist. Însă mass media româneasca era net inferioară din punct de vedere al calității celei internaționale, fapt ce a determinat că majoritatea romanilor să urmărească în continuare cu precădere mass media din țările vecine. Toată acesta au conduc la punctul culminând din anul 1975 când presa internațională a fost oficial interzisă. Nu putem nega însă aportul extrem de important ce l-a avut presa internațională în formarea unei păreri negative asupra regimului comunist, în mobilizarea cetățenilor, în orientarea cetateilor spre noul sistem politic al democrației. După revoluția din 198 presa scrisă din România se diversifica și este caracterizată prin aspecte precum: creșterea subiectelor tratate, a titlurilor și a tirajelor. Toate acestea demonstrează atât nevoia jurnaliștilor de a scrie neînlănțuiți, cât și nevoia cititorului de a afla noi tipuri de idei și noi informații. Astfel, presa scrisă s-a dezvoltat, au apărut mai mult de 1000 de noi publicații și subiectele erau diversificate . în acel moment a avut loc și o diversificarea a genurilor jurnalistice.

Ca o concluzie generală a celor spuse anterior menționez că mass media post revoluționara a urmat un lung proces de specializare și profesionalizare, dar și al autodefinirii nu numai privind din punctul de vedere al profesiei de jurnalist ci și din punctul de vedere al unei științe cu limbaj propriu specific cu ansambluri de norme și coduri etice.

CAPITOLUL II. CORELAȚIA MASS MEDIA-EDUCAȚIE

Este foarte bine cunoscut faptul că între educație și sistemul mass-media există de multă vreme legături indisolubile, care s-au întărit continuu în ultimul timp, mai ales o dată cu dezvoltarea rețelelor informatice. Interacțiunile dintre cele două domenii constituie o preocupare pentru pedagogi, și nu numai pentru ei, deoarece impactul comunicării de masă asupra personalității umane nu poate fi ignorat. În condițiile diversificării nevoilor educative în lumea modernă, mass-media pot reprezenta veritabile resurse ale învățării. Nu este vorba doar despre oferta de programe și de suporturi informative și formative valorificabile în perspectiva educației formale sau nonformale, ci și despre influențele difuze, spontane, neintenționate exercitate prin mesaje ale căror conținut nu a fost conceput în scop explicit educativ.

Mass-media o putem include ca mijloc de realizare a educației informale. Alături de educație, mass-media influențează și modelează comportamente în concordanță cu marile idealuri ale epocii.

Mass-media se dezvoltă într-un mediu cultural, selectează, produce și transmite valori, informații, opinii, modele de comportament. Astfel participă la educația informală. În același timp publicul receptează ceea ce mass-media transmite, se educă în raport cu anumite tendințe și motivații proprii. Cei mai permeabili la influențele mass-media sunt tinerii, care au și nevoia de a se alimenta din mai multe surse culturale, din mai multe experiențe sociale pentru a-și forma propria identitate a personalității, dar au și nevoia de a se adapta, de a se integra social, cultural.

O dată cu schimbările rapide din societatea contemporană și cu evoluția informațiilor de tot felul, mass-media a lărgit sfera de educație, producând efecte formative și instructive involuntar. Prin diversele mijloace mass-media, individul preia modele de conduită, receptează diverse informații, aderă la obiceiuri, tradiții, mentalități, valori colective, își extinde orizontul spiritual, personalitatea umană fiind influențată involuntar. Prin informațiile pe care le oferă indivizilor, mass-media are un caracter pluridisciplinar. Aceste informațiile provin din variate domenii, completându-le pe cele achiziționate prin intermediul celorlalte forme de educație. Această situație îi conferă individului posibilitatea de a interioriza și exterioriza atitudini, comportamente, sentimente etc.Astfel, putem spune că alături de mediul fizic și mediul social al dezvoltării psihice a individului a apărut și mediul informațional, adică mass-media care s-a infiltrat în cadrul celorlalte medii într-un mod informal și nestructurat.

Mass-media este un factor al educației, care lasă urme adânci în memoria individului. Ea poate să mărească sau să micșoreze experiențele unei persoane. Într-o societate informatizată, educația nu trebuie să rămână în urmă. Mass-media este prezentă în cadrul societății prin ziare, reviste, radio, televiziune, internet. Chiar dacă informația parvine prin aceste canale, ea trebuie filtrată, deoarece nu este întotdeauna veridică. Atenția cuvenită va ajuta să delimităm binele de rău, originalul de neoriginal.

Informațiile transmise de mass-media au și un puternic caracter violent. Prin prezentarea repetată a unor idei, principii, opinii etc., mass-media este cea mai bună cale de manipulare a indivizilor. De exemplu, atunci când o cantitate mare de programe cu conținut ridicat de violență este vizionată de un individ cu o vârsta fragedă, acesta încearcă să copieze ce vede și ceea ce i se pare interesant. De obicei, prin faptul că filmele de acțiune conțin scene violente, implicit spectaculoase, aceste producții atrag audiența tânăra. Rezultatul constă în formarea unui individ cu un caracter violent, eventual o persoană cu o cultură joasă (timpul alocat vizionării de filme, programe etc. este mult mai mare decât cel alocat citirii unei cărți etc.). Deci, pe lângă rolul benefic, cel de educare și autoeducare, mass-media are și consecințe negative în dezvoltarea personalității ființei umane.

Legătura dintre elev, mass-media și educație poate fi înfățișată sub două aspecte:

formarea elevilor de mijloacele de comunicare

formarea elevilor pentru a avea o atitudine corespunzătoare față de mass-media.

Apare un fel de reciprocitate care indică responsabilitatea mijloacelor de comunicare ca industrie și necesitatea unei participări active și critice a cititorilor, spectatorilor și ascultătorilor. În acest cadru, formarea adecvată pentru folosirea corectă a mijloacelor de comunicare este esențială pentru dezvoltarea culturală, morală și spirituală a copiilor.

2.1. Mass-media intre curentele pro și contra

Mass-media este un catalizator de informație de diferite genuri, care nu întotdeauna este bună pentru cel ce o consumă.este necesar ca părinții și profesorii să conștientizeze că e responsabilitatea lor să-i învețe să folosească timpul liber în mod eficient: lectura unor cărți bune, plimbări în natură, jocuri înaer liber, practicarea unui sport. Să fie îndrumați să asculte muzică, să deosebească genurilemuzicale, să simtă muzica bună, de calitate și să o aprecieze, să învețe un instrument muzical.Educația muzicală dispune de valențe formative multiple, care au efect pozitiv asupra formăriicaracterului tinerilor.Prin canalele sale, MEDIA poate fi o „armă cu două tăișuri”.

Ca factor de progres, influențasa se reflectă în ridicarea calității și standardelor culturale și sociale ale vieții. Ca mijloc de dominareși manipulare, nu face decât să unilateralizeze sau să diminueze răspunsul publicului la marile provocări ale realității de zi cu zi.În absența unei educații media ca sursă de autoeducare, fără o interpretare „obiectivă” a perceperii critice a media, aceste tehnologii nu vor face parte din potențialul vieții, ci din rutinaacesteia.Pe scurt, mass-media poate avea un impact pozitiv sau negativ asupra individului, acest lucrudepinzând de alegerea lui. Cu cât un om deține mai mult control asupra informației primite, cu atâtimpactul mass-mediei asupra acestuia este mai puțin negativ

2.2.Mass media privită ca un factor educativ

În mod sugestiv, termenul „mass-media” asociază cuvântul din limba latină „media” (mijloace) cu cel englezesc „mass” (masă, care, în context, desemnează un număr foarte mare de oameni). În opinia lui Ion Albulescu, mass media reprezintă „suporturi sau instrumente tehnice, care servesc la transmiterea în forme specifice a unor mesaje între profesioniști ai comunicării, reuniți în instituții sociale, și marele public, constituit într-un ansamblu de indivizi izolați.” În context, termenul poate fi extins la expresiileasemanatoare : mijloace de comunicare de masă, mijloace de comunicare socială și tehnici de difuziune colectivă. Importanța mass-media, ca factor care contribuie la educarea atât a tinerilor, cât și a adulților, este unanim recunoscută. În ceea ce privește acest subiect, Ioan Cerghit preciza: „…mass-media formează al patrulea mediu constant de viață al copilului, alături de cel familial, de cel școlar și de anturajul obișnuit de relații”.

Consider că mass-media nu se substituie școlii, iar influența sa este complexă, reprezentând un element fundamental în relația dintre om și mediul înconjurător. Aportul educativ al mass-media se realizează prin transmiterea de informații, impunerea de valori, atitudini, modele comportamentale, având, astfel, un rol deosebit în constituirea codului socio-cultural al subiectului. Însă, spre deosebire de instruirea care se realizează riguros și planificat în sistemul clasic de învățământ pe baza unor programe școlare și sub îndrumarea unui personal calificat, mijloacele de comunicare în masă oferă informații în mod spontan și difuz, transformându-se într-o formă de educație de completare realizată în mod neinstituționalizat, în timpul liber de care dispune subiectul. Impactul deosebit al mass-media este dat de modul plăcut, accesibil, chiar captivant, în care sunt oferite informațiile. Acestea fiind date se poate explica puternică atracție resimțită față acestea, atracție care uneori, mai ales la tineri, se poate manifesta creând forme extreme de obișnuință, chiar de dependență.

Mediul în care cresc și se dezvoltă copiii oferă o mare varietate de stimuli, generează noi experiențe și noi modalități de cunoaștere, culturalizare și relaxare. Pentru cea mai mare parte a copiilor, ca și pentru mulți adulți, vizionarea programelor de televiziune, urmărirea emisiunilor radiofonice sau citirea presei scrise ocupă cea mai mare parte a timpului liber. Astfel că participarea la interacțiunea mediată este una dintre cele mai frecvente activități de fiecare zi. Publicul receptează, astfel, un număr foarte mare de mesaje, în special audio-vizuale, cu numeroase implicații imediate sau latente, directe sau indirecte, previzibile sau imprevizibile asupra dezvoltării personalității lor aflate în formare. Ca urmare, se produc modificări importante la nivelul personalității acestora, prin generarea de opinii, atitudini, comportamente noi. Prin prezența activă în viața comunității, sistemul massmedia a devenit un actor activ, afectând funcționarea celorlalte sisteme ale societății, inclusiv a celui educațional. Mijloacele moderne de comunicare redimensionează relația omului cu lumea înconjurătoare, transformându-se într-una dintre cele mai importante surse de formare a profilului spiritual al individului. Apare, prin urmare, necesitatea de a privi aceste mijloace ca pe niște suporturi în educare, indiferent de vârsta subiectului. Pornind de la faptul că, în multe situații, comunicarea mediată poate servi activităților de învățare și formare, Claude Jean Bertrand a subliniat că „granițele dintre jurnalism și educație nu sunt stricte”, ceea ce exprimă faptul că una dintre funcțiile instituțiilor media este cea educativă. Funcția educativă a mijloacelor de comunicare în masă nu determină înlocuirea activității de învățare desfășurată în cadrul instituționalizat al școlii.

Se poate afirma, însă, că mass-media a început să controleze din ce în ce mai mult spațiul educației extrașcolare. Deosebirile intervențiilor educative mediatice față de cele tradiționale sunt însă importante, ca mod de organizare și de realizare. Caracteristică educației prin mass-media este oferirea în mod spontan și difuz a unei game largi de mesaje și informații transmise, în timpul liber, într-un spațiu neinstituționalizat. Pe de altă parte, în cadrul sistemului instituțional de învățământ organizat în trepte succesive se realizează un proces instructiveducativ riguros planificat, sistematic și intensiv, pus sub controlul unor persoane calificate, bazat pe selecția și structurarea strictă a informațiilor, precum și pe efortul voluntar de învățare al elevilor. O educație modernă, adaptată realității sociale, nu face abstracție de noile caracteristici ale vieții socio-culturale. Mediul în care crește și se formează copilul este, într-o tot mai mare măsură, determinat de influențele pe care le exercită mass-media. Ponderea crescută a mijloacelor de comunicare în masă în viața culturală contemporană, frecvența cu care intervin în ritmul vieții cotidiene, participarea lor efectivă la procesul general de formare a personalității individului au determinat importante mutații în structura mediului educațional. De pe urma lor se resimt atât școala, în poziția, activitatea și misiunea ei, cât și elevul, în evoluția lui psihologică și socială. Lewis Mumford (Cultura orașelor, 1953) definea mass-media ca fiind „ochiul lumii”. Într-adevăr, posibilitățile de informare și instruire oferite de mass-media sunt extrem de ample, constituindu-se în adevărate industrii. Așa cum scria Ion Albulescu, „Informațiile și experiențele accesibile datorită mijloacelor de comunicare în masă pot fi valorificate în realizarea obiectivelor instructiv-educative pe care școala și le propune. Acționând convergent școala și mass-media se constituie într-un sistem de educație cuprinzător și eficace, apt să satisfacă înaltele exigențe formative pe care societatea contemporană le impune membrilor săi.” În plin proces de modernizare, școala e nevoită să integreze și să valorifice gama de produse oferite de industriile informaționale moderne.

Astfel, produsele media sunt folosite din ce în ce mai des, chiar dacă nu suficient, ca auxiliare pedagogice deosebit de eficiente. Sunt folosite diverse suporturi de difuzare a mesajelor, de la cele tipărite, la cele bazate pe film și la cele electronice. În ultima perioadă, folosirea calculatoarelor a permis crearea complexelor multimedia, care combină textul scris, sunetul și imaginea, rezultând produse noi. Sistemele multimedia, a căror funcționare are la bază ideea de convergență, s-au constituit prin combinarea industriilor mass-media cu industriile calculatoarelor și cu telecomunicațiile, rezultând rețele de tipul on-line (e-mail, w.w.w.), teletext, presă digitală magistrală informațională etc.

Dat fiind faptul că mass media constituie o prezenta constantă în viața noastră, aceasta ne afectează profund, persistent. Afilierea familială și prieteniile se schimbă pe măsură ce individul se maturizează și trece prin diferitele etape ale vieții. Scoala ocupa numai o perioadă limitată din existența noastră. Doar o parte din populație frecventează, în mod regulat, biserica. În antiteza, mass-media face parte din viața noastră zilnică și ne însoțește din copilărie până la moarte. În plus, mass-media are o universalitate pe care nu o are nici o altă instituție: presa oferă un bagaj comun de idei și imagini, care depășește barierele sociale și geografice.

Din această cauză, analiza modului în care mass-media influențează societatea (în mod voit, în urma unei strategii dinainte puse la cale, sau întâmplător) a constituit una dintre preocupările majore ale cercetătorilor din domeniu. Influențarea publicului se produce în urmă și prin intermediul expunerii la acțiunea mass-media: același mesaj va fi receptat diferit și va exercita efecte diferite, în funcție de tipul și de caracteristicile specifice canalului de informare.

Studiile privind efectele mass-media au urmărit atent interacțiunea receptorilor cu mesajele primite, modul în care, în grup sau individual, aceștia filtrează și interpretează conținuturile difuzate de presă. conținuturile difuzate de presă. Această evoluție marchează trecerea de la preocupările privind ceea ce mass-media face cu publicul la cele privind ceea ce publicul face cu mass-media.

Efectele mass-media se pot resimți în zone diferite ale societății. Mass-media poate acționa asupra:

a) indivizilor, b) grupurilor,c) instituțiilor, d) întregii societăți.

Totdata ea poate afecta personalitatea umană în: dimensiunea cognitivă (schimbarea imaginii despre lume), dimensiunea afectivă (crearea sau modificarea unor atitudini și sentimente) sau dimensiunea comportamentală (schimbări ale modului de acțiune al indivizilor și fenomene de mobilizare socială). Dintr-o altă perspectivă, influenta mass-media se poate produce într-un interval scurt de timp sau poate avea nevoie, până devine operațională, de un interval mai amplu. De asemenea, efectele mass-mediei pot crea schimbări dorite sau schimbări nedorite: ele pot fi rezultatul unui proces controlat (campaniile de presă) sau al unor ocurente mai mult sau mai puțin neașteptate.

Influența mass media pentru tineri poate fi pentru unii un mijloc foarte bun de informare asupra unor subiecte cum ar fi spațiul cosmic, evenimentele mondene, muzica, politica, arta, educație. Pentru alții ar putea consta în rezolvarea anumitor probleme individuale sau colective, economice, comerciale, de sănătate sau sentimentale. Chiar dacă nu conștientizam, mass-media ocupa un loc esențial în toți pașii făcuți de adolescenți în viață. În funcție de aceste influente ei pot alege chiar direcția de parcurs în viață.

Concretizând cum acționează mass-media ca factor excitant în determinarea comportamentului tinerilor, evidențiem doua tendințe:

1. Formarea unei conștiințe ce suferă de vedetism și autosuficiența prin elaborarea unei mitologii proprii. Devierile de conduită se pot manifesta prin: asocieri la activități de banda, limbaj trivial, apelul la alcool și droguri, consumul de literatură și casete video cu conținut pornografic, comiterea unor delicte de ordin social, ultraj la adresa autorităților publice, subminarea autorității părinților etc.

2. Formarea unei conștiințe duplicitare.

Largă mediatizare a schimbărilor extremiste, demagogiile și fanatismele politice, actele oportuniste, forțele politice, care, pentru a câștiga aderenți, ignora criteriile selective bazate pe normele morale, mai mult sau mai puțin religioase, influențează conștiința tinerilor care, formându-se în această atmosferă, pot fi cuceriți de modele cu caractere inferioare, marcați de răul duplicității și al extremismului.

Provocările complexe cu care se confrunta astăzi educația sunt adesea legate de influența penetranta a media în lumea noastră. Ca un aspect al fenomenului globalizării, și facilitata de progresul rapid al tehnologiei, media modelează în mod profund mediul cultural.

Perspectivele din care poate fi analizată relația dintre tineri, media și educație ar fi:

a) formarea tinerilor de către media;

b) formarea tinerilor pentru a răspunde în mod potrivit la mijloacele de comunicare socială.

Rezultă un fel de reciprocitate care indica responsabilitățile pe care le are media ca industrie și nevoia unei participări active și critice a cititorilor, spectatorilor și ascultătorilor. În acest cadru, pregătirea pentru o folosire corectă a mijloacelor de comunicare este esențială pentru dezvoltarea culturală, morala și spirituală a tinerilor.

Rolul părinților este de primă importanță. Ei au dreptul și datoria de a garanta folosirea prudentă a mass-media prin formarea conștiinței copiilor lor pentru a exprima judecați sănătoase și obiective. Biserica are și ea rolul ei important în această direcție. Școlii însă îi revine dificilă misiune de a promova adevăratele valori, în situația în care media aduce mereu în prim plan, pe de o parte, diverse forme de manifestare a lipsei de minimă educație estetică și morală, iar pe de altă parte ceea ce este negativ, inadecvat sau chiar imoral în instituția școlară, neglijând de multe ori ceea ce este pozitiv și eficient în educație.Noile tehnologii (Internet, rețele electronice, multimedia) permit mult viitorului, dar în același timp, pot apare noi și grave probleme ale căror importanta începem să le percepem. Impactul Internetului asupra societății va depinde de capacitatea acestuia de a gestiona cât mai bine efectele benefice și malefice ale noului instrument.

2.4 Influenta mass-media asupra educației

Lumea contemporană s-a confruntat și continuă să se confrunte cu o multitudine de schimbări la nivel global, în planul cunoașterii, economicului dar și al socio-organizarilor, ce au devenit spre sfârșitul mileniului tot mai rapide și profunde. Caracterul de complexitate și imprevizibilitate a făcut că uneori sensul schimbării să fie tot mai greu de controlat și stăpânit.

Ele au indus mutații semnificative nu numai la nivelul indivizilor, a atitudinilor și comportamentelor acestora, a valorilor și practicilor curente dar, în plan mai larg, au pus în discuție direcțiile de dezvoltare a le societății. Cea mai importantă modalitatea de a diminua impactul crizelor economice și nu numai asupra indivizilor s-a considerat a fi implicarea conștientă a acestora în schimbările care se produc la nivel social, investirea acestora cu rolul de agenți ai schimbării. Acest deziderat impunea o nouă viziunea și asupra educației.

În acest context, a devenit din ce în ce mai clar că sistemul tradițional de învățământ, caracterizat în primul rând printr-un acces limitat, formalism durată fixă și insuficienta în raport cu volumul de cunoștințe, nu mai corespunde exigentelor dezvoltării umane. Astfel, s-a conturat tot mai evident necesitatea de a face apel la educația permanenta, ca o posibilă soluție la problemele educației viitorului. Educația permanentă nu este însă o formă de educație – ca cea formală, nonformală sau informală, și nici un nou tip de educație (precum cea intelectuală, estetică etc.), ci este un principiu de proiectare și organizare a educației în perspectiva desfășurării sale în diferite forme pe toată durata vieții. Educația permanenta înseamnă un proces integrator al tuturor influențelor educaționale, într-un sistem coerent și convergent, exercitate asupra individului – în modalități variate și specifice – pe toată durata vieții sale.Pentru a se putea autoeduca pe tot parcursul vieții, omul trebuie să se folosească cu iscusință de mijloacele de socializare și culturalizare pe care societatea i le pune la dispoziție. Dintre acestea, mijloacele de comunicare de masă se disting ca importanță, pentru că oferă posibilități incontestabile de realizare a educației permanente. Mass-media pot reprezenta instrumente utile pentru individ în realizarea educației permanente, deoarece au capacitatea de a sprijini, cu rezultate semnificative, îmbogățirea orizontului de cunoaștere, contactul cu valorile culturii, adaptarea la tendințele manifeste în societate.

În legătură cu acest subiect, Ioan Cerghit opină ca : „…mass-media formează al patrulea mediu constant de viață al copilului, alături de cel familial, de cel școlar și de anturajul obișnuit de relații”. Mass-media nu se substituie școlii, iar influența sa este complexă, reprezentând un element fundamental în relația dintre om și mediul înconjurător.

Cum comunicarea de masă face parte din multiplele dimensiuni ale contextului socio-cultural în care cresc și formează copii, timpul afectat consumului de mesaje mediatice, îndeosebi audio-vizuale, este mare, cu numeroase implicații imediate sau latente, directe sau indirecte, previzibile sau imprevizibile asupra dezvoltării personalității lor aflate în plin proces de formare. Ca urmare, modificări substanțiale se produc la nivelul personalității lor, prin generarea de opinii, atitudini și comportamente noi. Prin asumarea frunctiei educative, mass-media nu se substituie școlii, cum s-a aclamat adeseori, ci se alătura acesteia în efortul de educare a tinerei generații.Acționând convergent școală și mass-media se constituie într-un sistem de educație cuprinzător și eficace, apt să satisfacă înaltele formative pe care societatea contemporană le impune membrilor săi. Dacă este folosită cum trebuie și în suficientă măsură, comunicarea de masă poate conduce la rezultate educaționale semnificative. În urma studiilor de caz realizate în numeroase țări, Wilbur Shramm (1979) a ajuns la concluzia că mass-media pot face față cu succes unei mari trebuințe educaționale, în cadrul școlii și în afara ei, contribuind la îmbunătățirea cantității și calității învățământului.Astfel acestea pot servi ca suporturi tehnice în predare și învățare sau ca simple mijoace de informare pentru pregătirea și specializarea cadreor didactice, alfabetizare și educație elementare, educarea adulților, lărgirea sferei de acțiune a școlii, promovarea acțiunilor de dezvoltare acomunitatilor în rândul tinerilor

CAPITOLUL 3 EFECTELE MASS MEDIA ȘI OPINIA PUBLICĂ

Acest capitol încearcă să facă o analiză asupra corelației dintre mass media și opinia publică. Nu putem discuca despre mass media fără a aduce în discuție opinia publică, deoarece sistemul mass media asigura circulația informațiilor, opiniiilor, abordărilor și interpretărilor informațiilor cu adevărat semnificative din punct de vedere social astfel că formează o legătură informațională între diverse părți ale opiniei publice. Această legătură informațională contribuie la cristalizarea și, apoi, la promovarea unor orientări, curente dominante, preocupări ale opiniei publice.

În literatura de specialitate există teorii și interpretări care consideră că impactul media asupra opiniei publice este hotărâtor, așa cum alte interpretări apreciază că putem vorbi despre o influență minimă. Dincolo multitudinea de analize și interpretări, legătura dintre mass media și opinia publică apare limpede și nu este de nimeni contestată. Având în vedere acest puternic curent, a apărut unul dintre primele mari studii de sine stătătoare despre opinia publică, scris de Walter Lippmann imediat după primul război mondial, au apărut apoi toate teoriile care vorbesc despre puternica influența a media în formarea opiniei publice, apoi cele care susțin efectele minimale ale media, apoi toată suita de interpretări care încearcă să identifice și să promoveze un model mai echilibrat al acestei intercondiționări.

Este limpede faptul că nu se poate vorbi despre opinie publică în afara mass media, cum orice analiză a mass media fără raportarea absolut necesară la opinia publică este lipsită de principalul sistem de referință. De aceea, am considerat necesar să pun accent și pe acest subiect și în cele ce urmează voi conceptualiza termenul de opinie publică.

Opinia publică este rezultatul proceselor economice și sociale care conduc la situația în care comportamentul cu privire la o anumită stare de fapt a fiecărui membru al publicului este condiționat de așteptările pe care ceilalți membri ai publicului le au față de aceeași problemă. Procesul formării opiniei publice implică formarea opiniilor și atitudinilor individuale, procesele de opinie de grup, „exemplul personal” și comunicarea intergrupuri. Deși termenul de „opinie publică” nu a fost utilizat înainte de secolul al XVIII-lea, fenomenul însuși a fost observat și descris din timpurile vechi, medievale și premoderne. Opinia publică apare cel mai adesea în societățile urbane cu o rețea de comunicare relativ dezvoltată, ca de exemplu statele-oraș din Grecia Antică. Opinia publică poate fi observată, de asemenea, chiar dacă într-o mai mică măsură, în societățile predominant rurale cu un sistem de comunicare rurală. Existența fenomenului prezintă asemănări puternice opiniei publice observată de antropologi în societățile primitive cu caracteristici variate. În timpurile vechi și medievale cei care menționează opinia publică se referă cel mai adesea la un subiect cu proprietăți aproape mistice sau divine. Fiecare individ în interacțiune cu societatea își formează anumite opinii mai mult sau mai puțin stabile în legătură cu aceasta și cu ceea ce se petrece în jurul lui, opinii ce pot fi deosebite sau în concordanță cu ale celorlalți. A defini termenul de „opinie publică” este destul de dificil, deoarece acest concept cuprinde o paletă largă de interpretări. Unii cercetători au susținut că noțiunea de „opinie publică” trebuie eliminată din limbajul științei, alții au considerato doar un rezultat al sondajelor de opinie prin care se dorește manipularea populației. Pierre Bourdieu, în eseul L'opinion publique n'existe pas (1973) așa cum arată și titlul studiului susține ideea că rolul sondajelor este acela de a analiza cantitativ opiniile neutre ale indivizilor și arată starea națiunii definită într-un segment de timp limitat. Pe de o parte, putem considera că opinia publică este o evaluare cantitativă a unei cercetări asupra unei populații într-un teritoriu dat, ce urmărește reacția indivizilor la recomandări și formulări în condiții de anchetă. Pe de altă parte, opinia publică poate fi văzută ca o forță politică ce deține puterea de decizie în timpul alegerilor și nu numai. Sondajele de opinie publică sunt o reflectare a democrației în fiecare stat. Opinia publică este legată în mod direct de apariția sondajelor de opinie care au încercat să arate o imagine asupra gândirii de grup la un moment dat, prin studii realizate pe eșantioane reprezentative la nivelul anumitor comunități. În această perioadă se instituționalizează cunoașterea științifică a opiniei publice prin intermediul sondajelor. George H. Gallup a pus bazele cercetării științifice a opiniei publice în teza sa de doctorat O metodă obiectivă de măsurare a interesului cititorilor față de conținutul ziarelor (1928). În această lucrare este fundamentă teoretic metoda sondajelor. George H. Gallup a fondat în 1935 primul institut de sondare a opiniei publice, cunoscut astăzi sub numele de AIPO (American Institut of Public Opinion). Dorel Abraham (1995) enumera calitățile sondajelor de opinie publică, susținând că acestea: furnizează tuturor cetățenilor „informații valide și reprezentative privind opinia publică”; au avantajul de a constitui un „mijloc de informare rapid, sistematic și cu un grad mare de precizie”; plecând de la opinia alegătorilor, aleșii politici își pot adapta deciziile mai ușor și în conformitate cu preferințele populației; conducerea politică a unui stat democratic este în măsură, cu ajutorul sondajelor de opinie publică, să cunoască problemele comunităților și gradul de informare publică; opinia anonimă („silențioasă”) este la fel de importantă ca și cea a elitelor în identificarea problemelor și intereselor comunității; „oferă posibilitatea acumulării rezultatelor obținute și identificării pe această bază a morfologiei realității sociale”; comparativ cu recensămintele, oferă avantajul observării unor domenii variate, implicând costuri reduse față de acestea și viteză mai mare de realizare.

3.1. Efectele mass-media asupra individului

O caracteristică importanta a mass mediei este aceea că ea poate forma caracterul unui individ, adeseori eronat. Aci menționez cazul televiziunii . Din cauza faptului că individul se uita exagerat de mult la televizor, acestuia îi pot fi întipărite idei sau opinii transmise de programul vizionat. 

S-au realizat nenumărate cercetări asupa impactului vizionarii programelor violente în care rezultatele s-au diferențiat în funcție de cantitatea vizionată și de vârsta individului. Cel mai interesant rezultat este acela în care o cantitate mare de programe cu conținut ridicat de violenta este vizionată de un individ cu o vârstă fragedă: acesta încearcă să copieze ce vede și ceea ce i se pare interesant. De obicei, prin faptul că filmele de acțiune conțin scene violente, implicit spectaculoase, aceste producții atrag audienta tânără. Rezultatul consta în formarea unui individ cu un caracter violent, eventual o persoană cu o cultură joasă (timpul alocat vizionarii de filme, programe etc. este mult mai mare decât cel alocat citirii unei cărți etc.).De aceea este importanta, în primul rând, educația primită de la părinți despre valorile culturale ale vieții. Pe lângă această, individul, al cărui caracter este în formare, trebuie controlat și privat de anumite programe ce nu sunt potrivite formarii lui.  Datorită rolului important pe care îl au mijloacele mass-media în informarea populației, este absolut necesară o instituție care să monitorizeze informația expusă publicului. Aceste instituții crează un regulament, ce impun anumite restricții, limite, cenzuri. Rolul acestui gen de instituție este să controleze tipul de informație transmis publicului larg și să impună o anumită decentă în domeniul mass-media.

În ultimul secol, civilizația noastră a produs mai multă știință decât în tot trecutul de cercetare științifică a omenirii – din epoca de piatră și până azi. Caracterizând acest fenomen, mulți specialiști l-au denumit “explozie informațională”, alții formulând însă reserve substanțiale față de această caracterizare.

Este foarte bine cunoscut ca un torent de comunicări asaltează zilnic conștiința oamenilor. Viziunea asupra lumii, facultatea emoției sau a indiferenței, curiozitățile și inhibările, până și vocabularul nostru sunt modelate de această influență ale cărei principale însușiri sunt cantitatea și continuitatea. În societatea democratică, mass-media sunt considerate “centrul vital al vieții publice”.Fluxul continuu de informații din întreaga lume îi ajută pe indivizi să afle ultimele știri (informații locale, naționale, administrative, politice, sociale, culturale), care pot să le influențeze viața, să le coordoneze afacerile, să știe în ce zone se produc sau se vor produce catastrofe naturale sau conflicte, pentru a le putea evita sau pentru a contacta diverse persoane, cum să se îmbrace în funcție de vreme, care sunt noutățile în domeniul culturii și al artei, ce schimbări la nivelul infrastructurii locale se produc etc.Mass-media răspunde cel mai bine nevoilor oamenilor de deconectare, ea poate oferi spectacole de toate tipurile: de la cele sportive la cele coregrafice, de la cele specifice cinematografiei la cele electorale, de la emisiuni de actualitate la talk-show-uri. Mass-media devine astfel nu numai cel mai ieftin, comod, accesibil și divers mijloc de informare, dar și principalul mijloc de divertisment din toate cele existente. Ea oferă “trăiri prin procură”, creând o lume în care receptorul poate evada, eliberându-se temporar de frustrările și neîmplinirile din viața reală.Inițial, studiile realizate în domeniul comunicării de masă erau legate de eficiența comunicării, însă mai târziu, cercetătorii au început să caute un răspuns la întrebarea “Ce fac media oamenilor?”. În desfășurarea studiilor legate de problema efectelor pe care procesul comunicării le are asupra societății, s-a încercat găsirea unor motivații atât pentru utilizarea mijloacelor de comunicare în masă, cât și pentru schimbările (de opinie sau de atitudine) care se pot produce în urma consumului media.

Mass-media acționează asupra indivizilor, grupurilor, instituțiilor, afectând personalitatea umană în dimensiunea să cognitivă (schimbarea imaginii despre lume), afectivă (modificarea unor sentimente și atitudini) și comportamentală. Această influență se exercită prin intermediul a trei mecanisme:

acordul – reprezintă acceptarea conștientă a influenței unui mesaj. Această adeziune nu este profundă, ci conjuncturală și critică, putând să dispară în momentul în care se ivesc discrepanțe mari între mesaj și starea reală a lucrurilor.

identificarea – presupune asumarea modelelor de comportament promovate prin mass-media și determină fidelizarea consumatorilor într-o manieră mai puțin critică, dar mai durabilă.

interiorizarea (internalizarea) – presupune nu numai asumarea pe termen mediu și lung a unor valori și comportamente, ci integrarea lor în propria viziune despre viață. Aceasta este modalitatea prin care influența mass-media asupra individului atinge eficacitatea maximă.

Cu ajutorul investigațiilor sociologice, cercetătorii au încercat să măsoare influența mass-media asupra indivizilor, să identifice modul în care mesajele comunicării de masă afectează stilul de viață al acestora.Cercetătorii au la dispoziție numeroase metode de colectare a datelor. Ei pot întreprinde fie cercetări sociologice teoretice (sociologie de cabinet), fie cercetări sociologice empirice (sociologie de teren). Aceasta din urmă presupune observarea directă a realității și utilizează metode și tehnici specifice de colectare a informațiilor: chestionarul, interviul, experimentul, ancheta.

3.2. Efectele mass media asupra grupurilor

Mass-media se dezvoltă într-un mediu cultural, selectează, produce și transmite valori, informații, opinii, modele de comportament. Astfel participă la educația informală. În același timp publicul receptează ceea ce mass-media transmite, se educă în raport cu anumite tendințe și motivații proprii. Cei mai permeabili la influențele mass-media sunt tinerii, care au și nevoia de a se alimenta din mai multe surse culturale, din mai multe experiențe sociale pentru a-și forma propria identitate a personalității, dar au și nevoia de a se adapta, de a se integra social, cultural.

O dată cu schimbările rapide din societatea contemporană și cu evoluția informațiilor de tot felul, mass-media a lărgit sfera de educație, producând efecte formative și instructive involuntar. Prin diversele mijloace mass-media, individul și grupurile preiau modele de conduită, receptează diverse informații, aderă la obiceiuri, tradiții, mentalități, valori colective, își extind orizontul spiritual, personalitatea umană fiind influențată involuntar. Prin informațiile pe care le oferă indivizilor, mass-media are un caracter pluridisciplinar. Aceste informațiile provin din variate domenii, completându-le pe cele achiziționate prin intermediul celorlalte forme de educație. Această situație îi conferă atât individului cât și grupului posibilitatea de a interioriza și exterioriza atitudini, comportamente, sentimente etc.

Astfel, putem spune că alături de mediul fizic și mediul social al dezvoltării psihice a individului și grupurilor a apărut și mediul informațional, adică mass-media care s-a infiltrat în cadrul celorlalte medii într-un mod informal și nestructurat.

3.3. Efectele mass media asupra comunității

Luând în considerare o activitate considerabilă de cercetare a unui grup mare de cercetători a impactului mass-media s-a ajuns la concluzia potrivit căreia, media nu acționează direct doar asupra indivizilor, ci au efecte asupra culturii, comunității, volumului de cunoștințe, valorilor și normelor unei societăți. Ele pun în circulație un set de imagini, idei și evaluări la care membrii audientei apelează în momentul în care își construiesc popria linie de comportament.

Una dintre cele mai influente și productive direcții de cercetare a efectelor indirecte și pe termen lung ale mass-media este cunoscută și sub denumirea de “indicatori culturali” sau “analiza cultivării”. Originile acestei direcții de cercetare pot fi identificate în primele teorii care acordau televiziunii puterea de a modela credințe, idei și, indirect, comportamente. Televiziunea era considerată drept cea mai importantă sursa de narațiuni a societății de masă, eclipsând instituțiile tradiționale de socializare, religia, familia și comunitatea.

Ipoteza care stă la baza cercetării: expunerea la mesajul TV duce, treptat, la adoptarea acelor concepții despre viața socială aflate în concordanță cu punctul de vedere stereotip, distorsionat și foarte seletiv oferit sistematic de televiziune atât prin intermediul știrilor, cât și prin intermediul emisiunilor noninformative.

De asemenea, cultivarea este văzută drept rezultatul interacțiunii intre mesaje și audiența. La baza teoriei se află două premise. Prima este aceea ca televiziunea prezintă “o viziune completa și organică asupra lumii, la articularea căreia contribuie narațiunile TV, fie că au sau nu valoare informativă, narațiuni legate unele de altele și construite conform acelorași cerințe de marketing”. A doua premisă este aceea ca “publicul de televiziune, spre deosebire de publicul altor mijloace de comunicare în masă, este cu precădere neselectiv. Privitul la televizor este un ritual cu o participare regulată”.

Potrivit acestei teorii a efectelor mass-media, televiziunea contruieste pentru mulți un mediu simbolic coerent – pentru unii, singurul mediu – care le pune la dispoziție norme și concepții cu privire la o gamă largă de situații din viața reală. Televiziunea nu este o fereastă către lume, o reflectare a lumii, ci o lume în sine.

Procesul de cultivare are două momente esențiale în derularea lui și anume: “învățarea” și “construirea”. Cultivarea este posibilă după ce are loc un proces de învățare fie el și accidental. Învățarea este influențată de o serie de factori, precum abilitățile intelectuale, care, uneori, se corelează cu alți factori, cum ar fi vârsta. Dintre multitudinea de ipoteze despre efectele mass-media, una a supraviețuit și s-a dezvoltat: este cea care susține a mass-media au efecte asupra opiniei publice prin simplul fapt că acordă atenție unor probleme și le neglijează pe altele. Exista tendința ca oamenii să cunoască doar faptele prezentate de mass-media și să adopte ordinea de priorități a problemelor stabilită de mass-media.

Studiile empirice despre comunicarea de masa confirma că efectele se obțin, cel mai probabil la nivelul acumulării de informații. Oamenii află nu numai care sunt problemele, ci și cum sunt ele ierarhizate din punctual de vedere a importanței.De exemplu, atunci când se relatează ce spun candidații în timpul campaniei, mass-media par că hotărăsc care sunt problemele importante. Cu alte cuvinte, mass-media stabilesc agenda campaniei. Această capacitate de a produce efecte la nivel cognititv reprezintă unul ditre cele mai importante aspecte ale puterii mass-media.”

Mijloacele de comunicare în masă ne afectează profund, deoarece ele sunt prezente în flux continuu și constant în viețile noastre. Majoritatea indivizilor își ocupă timpul liber prin activități precum vizionarea programelor de televiziune, urmărirea emisiunilor radiofonice sau lectura presei scrise.Influența mass-media este complexă, și reprezintă un element esențial în relația dintre om și mediul înconjurător. Pe lângă rolul principal, acela al transmiterii de informații, comunicarea de masă impune valori, atitudini, și chiar modele comportamentale. Efectul deosebit al mijloacelor de comunicare în masă reiese din modul plăcut, accesibil, uneori captivant, în care acestea ne oferă informații din întreaga lume. Astfel, poate fi explicată atracția puternică pe care indivizii o au față de acestea. Predilecția pentru mass-media se exteriorizează uneori, mai ales la tineri, sub forme extreme de obișnuință, care se poate transforma în dependență.

Mass-media concură alături de familie, școală, grupuri de prieteni și de muncă, de loisir, relațiile de vecinătate (cu ponderi variabile), la constituirea trăsăturilor de personalitate ale indivizilor.Prin faptul că oferă informații, idei și subiecte comune de dialog, mass-media leagă oamenii printr-un capital colectiv de informații, inclusiv pe cei depărtați spațial și diferiți din punct de vedere al culturii sau religiei. Altfel spus, presa poate crea rețele sociale, ea unifică și dă coerență colectivităților din lumea modernă.

Toate eforturile mass-media se concentrează asupra efectelor pe care aceasta încearcă să le producă în procesul de comunicare. Evident, este vorba despre “urmările voite” la receptarea mesajului, despre efectul comunicării. Unele efecte sunt legate în special de capacitățile fizice ale unui consumator de media. În alte situații este vorba de timpul în care un anumit efect persistă.

Luând toate aceste aspecte in considerare putem spune că prin tipul de mesaje, efectul mass-media reprezintă toate modificările la nivel individual sau social pe care le produce. Impactul pe care îl are mass-media asupra indivizilor depinde de următoarele aspecte:

Persoana asupra căreia se exercită efectul (ținta);

Natura efectului;

Durata efectului;

Intenționalitatea efectului.

O dată cu dezvoltarea mijloacelor mass-media, cercetătorii au studiat efectele acesteia asupra populației. Cercetările privind efectele mass-media pot urmări persoanele care suportă efectul (studii statistice). Efectele pot fi urmărite la nivel individual, la nivel de grup sau la nivelul întregii societății. Alte studii referitoare la impactul mass-media asupra populației se referă la natura acestora si cuprind aspecte precum:dacă mesajul a fost recepționat sau dacă nu, dacă efectul a fost de natură cognitivă sau de ordin comportamental, care a fost intervalul de timp ce a trecut între emisia mesajului și momentul în care se poate înregistra un anumit efect.

Totodată s-a pus accent si pe tipul de efect rezultat asupra individului, grupului sau comunitatii. Efectul mesajelor transmise de mass-media este reprezentat de ansamblul de procese și de consecințe pe care le presupune receptarea acestora de către tineri.

Astfel mentionam:

Efecte pe termen scurt (până la 6 zile);

Efecte pe termen mediu (7-30 de zile);

Efecte pe termen lung (peste o lună).

Efecte pozitive ale informațiilor transmise de mass-media asupra individului, grupurilor sau comunității sunt următoarele:Informarea individului;Relaxarea individului cu ajutorul emisiunilor de divertisment;Incită setea omului de cunoaștere prin documentare din domeniul naturii, aventurii, a necunoscutului (stimularea curiozității intelectuale).Pe lângă efectele pozitive pe care le are mass-media în modelarea caracterului uman, aceasta are și influențe negative, cum ar fi: Inducerea pasivității;Uniformizarea gusturilor;Sufocarea imaginarului;Desensibilizare la violență;Slab randament fizic și școlar;Comunicare precară cu familia;Abuz de alcool și tutun;Intensificarea vieții sexuale;Adoptarea unor manifestări violente și a unor expresii neadecvate în limbaj.

CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ. REALIZAREA UNEI CERCETĂRI PRIVIND EFECTELE MASS MEDIA ASUPRA UNEI CLASE DE ELEVI.

Cercetarea care investighează copii, fie ea de tip cantitativ sau calitativ, prezintă anumite particularități. Acestea se datorează în primul rând faptului că, la modul general, copiii sunt subiecți speciali, care sunt mult mai dificil de controlat decât adulții.

O primă particularitate este aceea că un proiect de cercetare care urmărește să investigheze copiii în ipostaza de consumatori mass media este mult mai dificil de realizat decât unul care are ca subiecți adulți. Dificultatea provine atât din necesități logistice, cât și metodologice și conceptuale. Din punct de vedere logistic, de cele mai multe ori, un astfel de demers presupune o locație special amenajată, sau ca interacțiunea cu copiii să aibă loc în locurile unde aceștia desfășoară diverse activități. Copiii sunt mult mai sensibili decât adulții la extragerea din mediul lor „natural” și inserarea în medii artificiale, necunoscute până în acel moment. De aceea, de cele mai multe ori se preferă varianta derulării interacțiunii într-un mediu cu care sunt familiarizați: loc de joacă, școală, locuința familiei etc.

Aspectele metodologice ocupă însă cel mai mult spațiu și necesită cel mai mare volum de atenție. Cercetarea cu copii necesită flexibilitate și creativitate atât din punct de vedere al design-ului de cercetare, cât și al moderatorului. Un prim aspect îl reprezintă durata interacțiunii, care în cea mai mare parte a design-urilor de cercetare este semnificativ mai redusă decât în cazul adulților: max. 60-90 min.

În ceea ce privește justificarea realizării cercetării menționez ca în România, reclamele de la televizor sunt frecvente, expunerea la astfel de mesaje influențând copiii, care au tendița să imite ceea ce văd și să îi determine pe părinți să le cumpere produse pe care le văd în reclame, totodata manifestand si comportamente influentate de reclame.

Cercetarea de față constituie o cercetare de ordin calitativ și cantitativ si are scopul de a studia în ce măsură sunt influențați copii de publicitatea televizată si care sunt efectele mass media asupra acestora. Rezultatele obținute constituie o sursă importantă de informații care se pot folosi pentru conceperea unor strategii de diminuare a efectelor negative ale reclamelor. Cercetarea calitativă este conceputa pentru a studia percepția asupra reclamelor, gradul deschiderii copiilor la reclame ca indicator al impactului potențial al acestora și efectele vizionării publicității TV. Cercetarea cantitativă este concepută pentru a măsura impactul publicității asupra copiilor.

In ceea ce primeste cercetarea de marketing de ordin calitativ mentionez urmatoarele ipoteze si obiective ale acesteia.

Ipoteze: Vizionarea publicității TV influențează semnificativ comportamentul de cumpărare.O parte din copii consideră reclamele ca fiind frumoase.Majoritatea copiilor preferă reclamele haioase.Majoritatea copiilor au cerut părinților să le cumpere produsul după vizionarea reclamei.Categoria de reclame preferată este cea care prezintă produse pentru copii (dulciuri, jucării).Pentru majoritatea copiilor este dificilă identificarea reclamelor care nu le plac.

Obiectivele cercetării:Percepția de ansamblu asupra reclamelor.Schițarea unui tablou al reclamelor preferate (tipuri de reclame preferate, categorii de produse a căror reclamă este preferată de către copii)Schițarea unui tablou al reclamelor neapreciateAflarea motivației de apreciere, respectiv respingere a unor reclameLocul reclamei (la nivel declarativ) în achiziționarea unui produs.Efecte ale expunerii la publicitatea TV.Comportamentul de cumpărare al părinților: copiii ca instanță de mediere în influența publicității asupra părinților.

Ca și metodă de cercetare am folosit interviul, care este o formă de comunicare semistructurata ce presupune existența unui ghid de abordare.

Am ales această metodă pentru a identifica opiniile copiilor cu privire la publicitate. Ulterior, rezultatele pe care le voi obține și lista de teme pe care o folosesc vor putea fi utilizate pentru conceperea unei cercetări cantitative.

Ghidul interviului face referire la :

Părerea generală despre reclame

Copiii sunt rugați să relateze o reclama care le-a plăcut și să motiveze alegerea

Copiii sunt rugați să povestească o reclamă care le-a plăcut și să motiveze alegerea

Copii au cerut părinților să le cumpere produse din reclamă ?

Temele vor fi aduse în discuție doar în cazul in care subiectul nu le abordează în cadrul expunerii sale spontane, sau nu le aprofundează.

Mărimea eșantionului va fi de talie redusă și se va constitui din 10 copii cu vârsta între 8-12 ani. Cu 5 persoane interviul se va desfășura la școală, iar cu alte 5 persoane interviul se va desfășura în familie. Aceste persoane vor fi alese aleator indiferent de sex.

Eșantionul nu este reprezentativ din punct de vedere statistic.

Interviurile se vor desfășura fie la școală , fie în familie, iar fiecare interviu va dura aproximativ 15 minute. Fiecare interviu ( dialog ) va fi înregistrat pe bandă, retranscris, iar la sfârșit se va analiza conținutul.

Analiza și interpretarea datelor obținute

Majoritatea copiilor consideră reclamele frumoase, manifestând astfel o deschidere maxima pentru acestea, în timp ce doar un copil le considera “urâte”, adoptând ca urmare o atitudine de respingere a publicității.

Majoritatea copiilor preferă reclamele “haioase”, urmate de cele cu personaje din desene animate și de cele “frumos colorate” (la aceasta vârsta putând exista atracția pentru imagine și culoare în sine, independent de ce exprimă acestea).

În ceea ce privește reclamele favorite ale copiilor, pe primul loc s-au dovedit a fi cele care, direct sau indirect, li se adresează, adică cele care promovează produse pentru copii (jucării, jocuri, dulciuri).

La aceasta vârsta copiilor le este greu să identifice reclame care nu le plac, procentul de non-răspunsuri fiind foarte ridicat. Un singur copil, în vârstă de 11 ani, a menționat o reclamă care nu îi place, dar nu a putut să menționeze decât că este vorba despre o reclamă despre produse de întreținere a gospodăriei. Motivul menționat a fost acela că reclama este plictisitoare, că nu povestește ceva frumos.

La nivel declarativ, reclama pare să conteze destul de puțin în achiziționarea produselor. Copiii specifică că în decizia de cumpărare este mai importantă părerea familiei.

În ciuda răspunsurilor anterioare care păreau să indice o limitare a influenței reclamelor în achiziționarea unui produs, influența vizionării publicității TV este însemnată. Toți copiii declară că au cerut cel puțin o dată părinților să le cumpere un produs după ce au vazut o reclamă la televizor.

Din totalul celor care au cerut să li se cumpere un produs vazut în reclamă, la majoritatea li s-a cumparat. Aceasta înseamnă că există un foarte mare impact al reclamelornasupra părinților prin intermediul copiilor.

Cercetarea de marketing de ordin cantitativ are urmatoarele ipoteze si obiective:

Ipotezele generale

Vizionarea publicității TV influentează semnificativ comportamentul de cumpărare.

O parte din copii consideră reclamele ca fiind frumoase.

Majoritatea copiilor preferă reclamele haioase.

Majoritatea copiilor au cerut părinților să le cumpere produsul dupa vizionarea reclamei.

Categoria de reclame preferată este cea care prezintă produse pentru copii (dulciuri, jucării).

Pentru majoritatea copiilor este dificilă identificarea reclamelor care nu le plac.

Ipotezele statistice

H0: Cel mult 70% dintre copii se uită la reclame.

H1: Mai mult de 70% dintre copii se uită la reclame.

H0: Nu există diferențe semnificative sub aspectul vârstei, în ceea ce privește reclamele preferate.

H1: Există diferențe semnificative sub aspectul vârstei, în ceea ce privește reclamele preferate.

H0: Peste 75% dintre copii au cerut părinților să le cumpere un produs după vizionarea reclamei

H1: Mai puțin de 75% dintre copii au cerut părinților să le cumpere un produs după vizionarea reclamei

H0: Nu există diferențe semnificative între baieti și fete, în ceea ce privește aprecierea esteticii reclamelor.

H1: Există diferențe semnificative între baieți și fete, în ceea ce privește aprecierea esteticii reclamelor.

H0: Nu există diferențe semnificative sub aspectul vârstei , în ceea ce privește credibilitatea reclamelor.

H1: Există diferențe semnificative sub aspectul vârstei, în ceea ce privește credibilitatea reclamelor.

Obiectivele cercetării:

4.1 Elaborarea chestionarului

Chestionarul trebuie să conțină o succesiune logică de întrebări, pe baza cărora să se obțină exact informația dorită.

În conceperea întrebărilor au fost utilizate toate tipurile de întrebări, predominând cele închise, directe și neajutătoare în vederea obținerii unor răspunsuri cât mai concrete, ușor de interpretat. Întrebările au fost concepute într-o manieră cât mai simplă, ușor de înțeles, astfel încât respondentul să nu întâmpine dificultăți în momentul în care va răspunde la întrebări.

Tipuri de întrebări utilizate:Întrebări închise cu alegere unică: 1, 2, 4, 6, 10, 12, 13, 14, 18, 19, 20.Întrebări închise cu alegere multiplă: 7, 8.Întrebări directe: 1, 2, 4, 6, 7, 8, 10, 12, 13, 14, 18, 19, 20.Întrebări indirecte: 9, 11, 15.Întrebări de opinie: 3, 5, 9, 11, 15, 16, 17.Întrebări de caracterizare: 19, 20.Întrebări filtru: 13.Întrebări dihotomice: 1, 13, 18.

Tipuri de scale folosite pentru întrebări:

Scale nominale:Scala nominală (cu o singură alegere): 1, 2, 4, 6, 10, 12, 13, 14, 18, 19, 20.Scala nominală (cu alegere multiplă): 7, 8.Scala nominală de clasificare: 19, 20

Scale ordinale:Scala lui Stapel: 3, 17.Scala lui Likert: 9, 15.Scala numerică: 5

Scale interval:.Scala cu adjective bipolare de sens opus: 11.Scala de tip acord-dezacord: 9, 15

Chestionarul

Eșantionarea

Stabilirea populației cercetate

Populația cercetată va fi reprezentată de copii cu varsta între 7 si 16 ani.

În cazul de față vom folosi un eșantion sistematic. Eșantionarea sistematică reprezintă procedeul de eșantionare care presupune alegerea aleatoare a unui număr de plecare, de la care, adăugând o mărime fixă, predeterminată, va rezulta o unitate a esantionului. Este un procedeu simplu, bazat deci pe ceea ce se cheamă metoda intervalului egal sau a pasului mecanic. Mărimea acestuia se determină prin împărtirea bazei de eșantionare la mărimea stabilită a eșantionului. Un eșantion de 120 persoane dintr-o populatie de 1200, conduce la o lungime a pasului egală cu 120. Deci, după ce se alege aleator numărul de start, din primele 120 de persoane, să zicem 15, se vor alege apoi componentele eșantionului la fiecare a 120-a persoană (numerele 135, 150, 165, 180 s.a.m.d.).

Determinarea mărimii eșantionului

Cunoscând intervalul de încredere, putem afla mărimea variabilei normale standardizate z din tabelul de distribuție normală, care este 1,96 pentru un nivel de încredere de 95%. Astfel, vom determina mărimea eșantionului, notată cu n:

unde:

z2 – pătratul coeficientului z corespunzător nivelului de încredere;

p – estimarea procentelor în caz de succes;

q – “1- p” estimarea procentelor în caz de insucces;

E2 – pătratul erorii admise exprimată în procente.

Vom chestiona 384 de copii.

4.2. Interpretarea rezultatelor

În cele ce urmează voi realiza tabele de frecvență pentru fiecare întrebare în parte cu comentariile și graficele aferente. Toate acestea se vor realiza cu ajutorul programului SPSS.

Se vor întocmi tabele de frecvență calculând indicatorii statistiic pentru fiecare tip de scală folosită în chestionar.

Întrebarea 1: Te uiți de obicei, la reclame la televizor?

vizionare reclame

Întrebarea 2: Ce faci când sunt difuzate reclame la televizor?

Ce faci cand sunt difuzate reclame la televizor?

Concluzie: Întrebați mai specific “ce anume fac când este publicitate la televizor”, s-a descoperit că, de fapt, procentul celor care realmente urmăresc reclamele, privindu-le cu interes sau cu indiferență este mai mare decât al celor ca le evită. Modulul este reprezentat de varianta “le privesc indiferent”. Această variabilă a fost aleasă de 44,3 % din total respondenți, adică de 170 de copii. Varianta de răspuns cel mai rar întâlnită a fost “plec temporar pentru alte activități”, varianta ce a fost aleasă de 45 de copii.

Întrebarea 3: Cum apreciați credibilitatea reclamelor din punct de vedere al conținutului informațional?

Concluzie: La această vârsta, se remarcă faptul că 30,5% din respondenți considera reclamele credibile (varianta +2). Aproape la egalitate se situează procentul celor care cred mai puțin sau deloc în reclame.

Întrebarea 4: Cu cine discuți dacă nu înțelegi reclamele?

Cu cine discuti daca nu intelegi reclamele?

Instanța de socializare în care are loc cel mai frecvent la această vârstă discutarea reclamelor este familia, în cadrul acesteia partenerul privilegiat fiind părintele / părinții (47,1%). A doua instanță în cadrul căreia are loc prelucrarea mesajelor publicitare este grupul de prieteni, 21,4% dintre copii declarând că prietenii sunt partenerul de discuție pe această temă. Aproape la egalitate se situează restul categoriilor în preferințele copiilor.

Întrebarea 5: În ce masură consideri că reclame te ajută să alegi produsul de care ai nevoie?

Alegeți un nivel între cele 2 limite considerând egală distanța dintre nivele.

Întrebarea 6: Ce tip de reclame preferi?

Tipul preferat de reclame

Concluzie: Așa cum se poate observă și în graficul alăturat, preferatele copiilor sunt reclamele “haioase” (35,7%), urmate de cele palpitante si de cele cu personaje reale și din desene animate

Întrebarea 7: Din ce categorii de produse fac parte produsele prezentate în reclamele tale preferate?

Group $Produse

(Value tabulated = 1)

8 missing cases; 376 valid cases

Concluzie: Așa cum se poate observa, preferatele copiilor sunt reclamele care, direct sau indirect, li se adresează, adică cele care promovează produse pentru copii (jucării, jocuri, dulciuri). Această variantă de raspuns a fost aleasă de 242 copii, adică 63,0 %.

Întrebarea 8: Din ce categorii de produse fac parte produsele prezentate în reclamele tale care iți plac cel mai puțin?

Group $Produse

(Value tabulated = 1)

1 missing cases; 383 valid cases

Concluzie: În ceea ce privește reclamele neapreciate de copii, pe primul loc se situează cele care nu li se adresează in mod direct si anume, electronice/electrocasnice (61,7%). Reclamele la produsele de întreținere a gospodăriei, cele de cosmetice si cu automobile se situează aproape pe acelasi loc.

Întrebarea 9: În ce măsură ești de acord cu afirmația: Reclamele înfrumusețează programele de televiziune?

Concluzie: Dacă reclama este înalt valorizată de copii pentru conținutul informativ, valoarea estetică a reclamei întrunește un scor mai curând negativ.33,6% dintre respondenți nu manifestă nici acord nici dezacord cu privire la afirmația de mai sus.

Întrebarea 10: În cine ai mai multă încredere atunci când ți se spune ce e bine să consumi?

In cine ai mai multa incredere cand ti se spune ce e bine sa consumi?

Concluzie: Cercetarea a urmărit să descopere în ce măsură publicitatea este percepută de către copii ca factor educativ. Acest obiectiv era legat și de înțelegerea gradului de deschidere pe care îl manifestă copiii față de publicitatea educativă și deci implicit impactul

acesteia asupra lor. Reclamele sunt practic excluse dintre instanțele de educare în ceea ce privește formarea unui comportament selectiv de cumpărare (cu 14,1% dintre mențiuni). Varianta de răspuns cea mai des întâlnită este familia, și anume a fost aleasă de 237 copii, adica 61,7 %.

Întrebarea 11: Cum apreciezi importanța reclamelor în decizia de achiziționare a unui produs?

Importanta reclamelor in decizia de achizitionare

Întrebarea 12: Cât de des ți s-a întamplat ca după vizionarea unei reclame să cumperi acel produs?

Concluzie: Varianta de răspuns cea mai des întâlnită este uneori, și anume a fost aleasă de 162 copii, adică 42,2 % din respondenți. Restul variantelor se situează pe același loc.

Întrebarea 13: În urma vizionării unei reclame ai cerut părinților să iți cumpere acel produs?

In urma vizionarii unei reclame ai cerut parintilor sa iti cumpere acel produs?

Întrebarea 14: Părintii ți-au cumpărat produsul cerut?

Parintii ti-au cumparat acel produs?

Concluzie: Varianta de răspuns cea mai des intalnita este câteodată, și anume a fost aleasă de 145 copii dintr-un total de 297 de copii care au cerut să li se cumpere un anumit produs. Aceasta înseamnă că există un foarte mare impact al publicității asupra părinților prin intermediul copiilor.

Întrebarea 15: În ce masură ești de acord cu afirmația: Reclamele ne fac să cumpărăm produse de care nu avem cu adevărat nevoie?

Reclamele ne fac sa cumparam produse de care nu avem cu adevarat nevoie

Concluzie: După cum se vede din graficul alăturat variantele de răspuns par a fi pe locuri apropiate în alegerile copiilor. Cu alte cuvinte, unii dintre ei consideră reclama ca un stimulent consumerist generator de satisfacții materiale artificiale, iar alții se detașează de ele nemaifiind cazul să considere că îi determină la un comportament consumerist.

Întrebarea 16: Consideri că reclamele sunt importante pentru a fi în pas cu moda?

Întrebarea 17: Apreciază estetica reclamelor.

Concluzie: Varianta de răspuns cea mai des întâlnită este „+2 estetice”, și anume a fost aleasă de 147 copii, adică 38,3 %.

Întrebarea 18: Consideri că publicitatea are un rol educativ?

Publicitatea – rol educativ

Publicitatea – rol educativ

Întrebarea 19: Sexul

Statistics

Sexul

Sexul

Întrebarea 20: Vârsta

Varsta

Varsta

Concluzie: Eșantionul a fost format din: 186 de copii cu vârsta între 10-13 ani, 100 de copii cu vârsta între13 si 16 ani, și 98 de copii între 7 si 10 ani.

Testarea ipotezelor statistice

Ipoteza 1 : H1: Mai mult de 70% dintre copii se uită la reclame.

Prin urmare se acceptă ipoteza alternativa conform căreia, mai mult de 70% dintre copii se uita la reclame.

Ipoteza 2 : H0: Nu există diferențe semnificative sub aspectul vârstei, în ceea ce privește reclamele preferate.

Ipoteza 3 : H0: Peste 75% dintre copii au cerut părinților să le cumpere un produs după vizionarea reclamei.

Ipoteza 4 : H0: Nu există diferențe semnificative între baieti și fete, în ceea ce privește aprecierea esteticii reclamelor.

Ipoteza 5 : H1: Există diferențe semnificative sub aspectul vârstei , în ceea ce privește credibilitatea reclamelor.

CONCLUZII

În urma aplicării chestionarelor, s-au obținut următoarele rezultate:

80, 5 % dintre copiii chestionați au declarat că se uită de obicei la reclamele de la televizor.

Aproape jumătate din respondenți (44,3 % ) au declarat că privesc reclamele cu indiferență.

117 copii, adică 30, 5% consideră că reclamele sunt credibile. De asemenea, reclama este valorizată și pentru valoarea ei informativă, 34, 9 % dintre cei chestionați considerând ca aceasta îi ajută în mare masură să aleagă produsul.

47,1 % dintre respondenți afirmă ca partenerul de discuție atunci când nu ințeleg reclamele este părintele. De asemenea, tot familia este cea în care au mai multă încredere atunci când li se spune ce este bine să consume.

Copiii preferă reclamele haioase, iar 63,0 % dintre respondenți au declarat că produsele prezentate în reclamele lor preferate fac parte din categoria produselor ce le sunt destinate lor (jucării, dulciuri).

Per total, copii consideră importante reclamele pentru a fi în pas cu moda și le apreciază ca fiind estetice. De asemenea, mai mult de jumătate dintre cei chestionați consideră că publicitatea televizată are un rol educativ.

77,3 % dintre respondenți au cerut părinților să le cumpere un produs văzut într-o reclamă, și acesta le-a fost de cele mai multe cumpărat.

În prezent, televizorul poate fi comparat cu dulciurile concentrate sau zahărul rafinat, adică copilul trebuie să se bucure de gustul și aroma a acestora fără a face însă excese. Intervalele orare cu maximă audiența sunt supraîncărcate cu publicitate, iar copiii prezintă o receptivitate crescută la produsele alimentare prezentate în reclame, produse care nu întotdeauna sunt și sănătoase.

Sunt de parere ca in momentul de fata s-a ajuns la reclame TV cu un efect hipnotizator asupra copiilor. Ceea ce pare doar un mijloc de a-i manipula pe părinți, de a-i determina să cumpere sub presiunea rugăminților copiilor, are un impact mare asupra dezvoltării personalității micuților privitori.

Cu toții suntem expuși reclamelor, poate adulții într-o măsură mai mare decât copiii. Totuși, cele mai ușoare victime rămân tot copiii, pentru că ei nu pot fi la fel de raționali precum adulții și nu-și pot controla impulsivitatea.

Studiile arată că în primii ani ai vieții, expunerea la astfel de mesaje influențează copiii, care au tendița să imite ceea ce văd. De aceea părinții trebuie să aibă grijă de mesajele comerciale furnizate de reclame prin diversele medii (tv, radio, print, outdoor, internet, jocuri video și pe calculator , muzică, etc.) întrucât acestea descriu cât de bine este să consumi produsele alcoolice și tutunul precum și alte probleme care dăunează sănătății.

Toate acestea pot crea dependență, ducând la apariția bolilor la nivel fizic și mental.
Pe măsură ce cresc, copiii încep să conștientizeze impactul publicității asupra lor și devin deranjați de repetitivitatea spoturilor tv. În aceeași măsură, părinții încep să realizeze caracterul comercial al publicității și influența negativă a acesteia asupra copiilor lor, arată ultimul studiu realizat de IMAS.

Copii din societatea de astăzi sunt transformați de media după chipul și asemănarea păpușilor consumeriste din reclame. Datorită frustrărilor intenționat acumulate, copiii cad pradă depresiei și complexului de inferioritate datorită transformării în consumatori de mici. Influențate de reclame, de modă și de stilurile de viață promovate de media și propagate de anturaj, noile generații se încolonează involuntar în tendințele de consum, iar copilăria de astăzi are tot mai puține puncte comune cu universul în care se formau copiii în urmă cu două decenii. Actualmente apartenența la grup se face în baza consumului de branduri și nu neapărat pe criterii ideologice sau intelectuale. Scara de valori este schimbată global în mod intenționat de către marile corporații, practic se inoculează percepția faptului că propria persoana nu este valoroasă în sine, ci numai împreună cu branduri asociate. În mod frecvent, oamenii sunt valorizați de către ceilalți după o serie de indicatori externi: bunurile pe care le au, modul în care se îmbracă, alegerile pe care le fac – respectiv apartenența la grup prin consum.

Cel mai frecvent comportament referitor la reclame este acela de a le privi cu indiferență. Fetele, sunt cele care acordă mai multa atenție reclamelor, ele sunt cele care schimbă în mai mică masură canalul atunci când începe publicitatea. Cu vârsta, încrederea în conținutul informațional vehiculat în reclame scade. Acest fapt, indica o repoziționare față de reclame odată cu înaintarea în vârsta precum și formarea unor opinii legate de acestea. La nivel declarativ, pare să conteze familia atât în decizia de achiziționare a unui produs cât și în discutarea neîntelegerilor care apar în urma vizionării reclamelor.

O mare parte din publicitatea destinată copiilor caută aparent să exploateze credulitatea lor și faptul că pot fi ușor influențați, în speranța că aceștia vor face presiune asupra părinților ca să cumpere produse ce nu le aduc nici un beneficiu real. Copiii influențează deci comportamentul de cumpărare a părinților, determinându-i pe aceștia să le cumpere produsele pe care aceștia le văd in reclame. Așadar, publicitatea devine un factor de producere a unui fenomen de dominație a copiilor asupra copiilor.

Având în vedere cele menționate anterior, menționez următoarele propuneri:

O mai bună informare a părinților și copiilor. Aceasta ar putea fi făcut prin intermediul unor campanii educaționale gen „Apară inocența copilului tău” sau „Nu lăsa copilul educat de televizor”, care să informeze impactul pe care publicitatea il are asupra copiilor.

Mesajul publicitar ar trebui să conțină informații care să ne atragă atentia asupra unor posibile efecte negative. Publicitatea ar trebui să promoveze un stil de viata activ și o alimentație echilibrată și nu să încurajeze un stil de viată sedentar sau deprinderi ce nu sunt în concordanță cu o alimentație echilibrată.

Părintii ar trebui să le acorde mai multă atentie copiilor și să discute cu ei despre ceea ce văd la televizor.

Canale TV adresate copiilor ar trebui să conțină mai puțină publicitate, iar pe restul canalelor ar trebui să se interzică promovarea anumitor produse (de exemplu alcool și tutun) la anumite ore sau construirea unor mesaje publicitare pentru acest tip de produse care să nu încurajeze consumul acestora de către minori.

Existența unor reglementări cu privire la publicitatea pentru articolele alimentare destinate exclusiv copiilor

Dat fiind marele impact social pe care îl are publicitatea, este oportun ca mass-media să observe și să critice cu regularitate prestațiile operatorilor din publicitate, așa cum fac față de alte grupuri ale căror activități au o importantă influență asupra societății.

ANEXE

CHESTIONAR

Întrebarea 1: Te uiți de obicei, la reclame la televizor?

Întrebarea 2: Ce faci când sunt difuzate reclame la televizor?

Întrebarea 3: Cum apreciați credibilitatea reclamelor din punct de vedere al conținutului informațional?

Întrebarea 4: Cu cine discuți dacă nu înțelegi reclamele?

Întrebarea 5: În ce măsură consideri că reclame te ajută să alegi produsul de care ai nevoie?

Alegeți un nivel între cele 2 limite considerând egală distanța dintre nivele.

Întrebarea 6: Ce tip de reclame preferi?

Întrebarea 7: Din ce categorii de produse fac parte produsele prezentate în reclamele tale preferate?

Întrebarea 8: Din ce categorii de produse fac parte produsele prezentate în reclamele tale care iți plac cel mai puțin?

Întrebarea 9: În ce măsură ești de acord cu afirmația: Reclamele înfrumusețează programele de televiziune?

Întrebarea 10: În cine ai mai multă încredere atunci când ți se spune ce e bine să consumi?

Întrebarea 11: Cum apreciezi importanța reclamelor în decizia de achiziționare a unui produs?

Întrebarea 12: Cât de des ți s-a întâmplat ca după vizionarea unei reclame să cumperi acel produs?

Întrebarea 13: În urma vizionării unei reclame ai cerut părinților să iți cumpere acel produs?

Întrebarea 14: Părinții ți-au cumpărat produsul cerut?

Întrebarea 15: În ce măsură ești de acord cu afirmația: Reclamele ne fac să cumpărăm produse de care nu avem cu adevărat nevoie?

Întrebarea 16: Consideri că reclamele sunt importante pentru a fi în pas cu moda?

Întrebarea 17: Apreciază estetica reclamelor.

Întrebarea 18: Consideri că publicitatea are un rol educativ?

Întrebarea 19: Sexul

Întrebarea 20: Vârsta

BIBLIOGRAFIE

Abraham, Dorel , Sondajele de opinie publică în România postdecembristă: virtuți și limite , București, Editura INI 1995.

Albulescu, Ion, Educația și mass-media/ comunicare și învățare în societatea informațională, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003.

Bertrand, Claude-Jean (coord.), O introducere în presa scrisă și vorbită, Editura Polirom, Iași, 2001.

Câmpeanu, Pavel “Radio, televiziune, public”, Editura Științifică, București, 1972.

Cerghit, Ioan Mass-media și educația tineretului școlar, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972.

Coman, Mihai,  Introducere în sistemul mass-media, Editura Polirom, București, 2007.

Coman, Mihai , Mass-media în România post-comunista, Editura Collegium, Bucuresti 2003.

Cucu, George, Educația și mass media , Ed. Licorna, București, 2000.

Drăgan, Ioan Comunicarea. Paradigme și teorii. București: Editura Rao, 2007.

Ioan, Radu, Petru Iluț, Liviu Matei, Psihologie socială, Editura Exe S.R.L., ClujNapoca, 2007.

Marinescu, Valentina, Introducere în teoria comunicării, Editura Tritonic, București, 2003.

McQuail David, Windahl Sven, Modele ale comunicarii pentru studiul comunicarii de masa, Comunicare.ro, Bucuresti, 2001.

Michael Kunczik, Astrid Zipfel, Introducere în știința publicisticii și a comunicării, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1998.

Petcu, Marian, Sociologia Mass Media, Editura Academia Nationala de Informatii, Bucuresti 2001.

Stancu, Șerb, Relații publice și comunicare, Editura Teora, București, 1999.

Tarde, Gabriel Opinia și mulțimea. București,Editura Comunicare.ro, 2007

Vlasceanu L, Zamfir C, Dictionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1993.

Crăciun, Cătălina, Mass-media ca factor educativ, http://www.cultura.mai.gov.ro/traditii/mass-media.pdf

Mumford, Lewis, Cultura orașelor, 1953, http://library.monmouth.edu/main/content/lewis-mumford-collection-0

Petre, Dan, Cercetare de marketing cu copii, http://www.iaa.ro/Articole/Opinii/Dan-petre-cercetarea-de-marketing-cu-copii/382.html

Walter Lippmann – Public Opinion,  http://books.google.ro/books/about/Public_Opinion.html?id=eLobn4WwbLUC&redir_esc=y