Efectele Mass Media Asupra Publicului

EFECTELE MASS-MEDIA ASUPRA PUBLICULUI

CUPRINS

INTRODUCERE

COMUNICARE – CONCEPT ȘI CLASIFICARE

COMUNICARE MEDIATICĂ ȘI COMUNICAREA DE MASĂ ÎN ȘTIINȚELE COMUNICĂRII

ISTORIA MIJLOACELOR DE COMUNICARE ÎN MASĂ

STRUCTURA SISTEMULUI MEDIA

TEORII DESPRE UTILIZAREA ȘI EFECTELE MEDIA

EFECTELE MASS-MEDIA ASUPRA PUBLICULUI

RELAȚIILE DINTRE TELEVIZIUNE – PUBLIC

FACTORI ȘI LIMITE ALE INFLUENȚEI TELEVIZIUNII ASUPRA COMPORTAMENTULUI UMAN

INFLUENȚA PERSONALITĂȚILOR PUBLICE DIN MASS-MEDIA ASUPRA PUBLICULUI. STUDIU DE CAZ: MIHAELA RĂDULESCU

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

În societatea contemporană sintagma ,,a patra putere în stat”, folosită în legătură cu mass-media, a devenit o realitate de necontestat. Forța ei este din ce în ce mai mare, rolul și importanța în cadrul societății este din ce în ce mai complex, iar influența ei asupra diferitelor segmente ale societății este în continuă expansiune.

Rolul mass-media în cadrul unui stat democratic este esențial, ea informează, comentează, critică și investighează. Mass-media a devenit, în ultima perioadă, un fel de barometru al democrației și un gardian al acesteia.

Atunci când o astfel de structură capată putere prea mare există pericolul ca aceasta să își depășească atribuțiile, în acest caz să ajungă la manipularea publicului cu ajutorul informației. Complexitatea mass-media, evoluția ei continuă, efectele profunde asupra societății, impun necesitatea studierii tuturor acestor aspecte pentru a înțelege fenomenul și pentru a-i putea reglementa funcțiile.

Comunicarea de masă este definită ca fiind ,,orice formă de comunicare în care mesajele, având un caracter public, se adresează unei largi audiențe, într-un mod indirect și unilateral, utilizându-se o tehnologie de difuzare.”

Mass-media creează legătura dintre individ și societate, răspunde unor nevoi ale indivizilor și ale colectivităților.

Misiunea mass-media este de a asigura accesul la informație, de a observa și de a critica toate domeniile societății, de la politic, economic, social, până la divertisment și recreere.

Principalele funcții ale mass-mediei sunt de informare, de comunicare, educativ-culturale, de interpretare, de divertisment, de vorbire si de limbaj ale mass-media și funcție formatoare.

Oamenii petrec foarte mult timp în fața televizorului, citind presa sau ascultând radioul. Din acest motiv, mijloacele media au efecte foarte puternice asupra lor și asupra societății în ansamblu. Societatea este un organism viu, dinamic, în continuă schimbare. Și influențele mass-media sunt într-un proces continuu de transformare și modelare fiind condiționate de foarte mulți factori.

O cercetare a tuturor implicațiilor și efectelor mass-media este complex, implicând și aspecte legate de comunicare, sociologice, psihologice, sociale, politice, istorice. Pentru a înțelege influența mass-media asupra publicului, trebuie să abordăm nu doar mass-media ci și trăsăturile esențiale ale acestuia, psihologia individuală și de grup, cât și teoriile moderne de comunicare în masă.

În acest sens s-au dezvoltat teoriile influenței selective cu trei subclase: teoria diferentelor individuale, teoria diferentierii sociale si teoria relatiilor sociale.

Aceste teorii ale mass-media s-au ocupat cu studiul efectelor directe, care au o forță limitată și imediată. Pentru o înțelegere cât mai profundă a cauzelor și efectelor mass-media, trebuie analizate și efectele indirecte și cele pe termen lung ale comunicării de masă.

Socializarea și aceste teorii ale influenței indirecte au ca obiect aceste efecte de durată și analizarea lor în cadrul relațiilor sociale umane și în activiatea lor.

Mass-media are rol formator, de catalizator al socializării, de educare și impunere a unor modele comportamentale și sociale. De multe ori, anumiți reprezentanți din mass-media devin ei înșiși modele și formatori de opinie, având un impact foarte mare asupra publicului. Prin prezenta lucrare ne propunem să abordăm acest aspect, și anume modul în care o personalitate mass-media ajunge să influențeze publicul, care sunt efectele, care sunt avantajele și dezavantajele existenței unor astfel de modele, rolul lor, procesul lor de formare ca și personalități influente.

CAPITOLUL 1. COMUNICARE – CONCEPT ȘI CLASIFICARE

La originea sa, termenul latin communicare semnifica punerea în comun a unor lucruri, indiferent de natura acestora. În limba română termenul a fost preluat și în sensul profund, în forma ecleziastică, cuminecare, care înseamnă a se împărtăși întru ceva.

Procesul comunicării are la bază patru componente fundamentale:

Emițătorul

Canalul

Informația

Receptorul

La modul simplist, informația este transferată sau trimisă de la receptor la emițător. Dar, în realitate, comunicarea nu se încheie cu simpla preluare sau receptare a informației. Informația circulă și în sens invers (feed-back). Ea este transmisă receptorului cu scopul de a produce anumite efecte asupra receptorului.

Deși, aparent, se pare că trăim într-o epocă a comunicării, lucrurile nu stau chiar așa. E o epocă a dezvoltării comunicațiilor, din punct de vedere tehnologic, în timp ce comunicarea interumană nu numai că nu s-a dezvoltat ci chiar a cunoscut un regres. Dimensiunea verticală a comunicării (comunicarea interumană) a scăzut, în timp ce axa orizontală (transmiterea informației) a crescut.De multe ori chiar se creează confuzie între comunicare și mijloacele de comunicare.

Comunicarea este liantul social între oameni. Ea nu trebuie confundată cu mijlocul de transmitere a ideilor.

Ca oricare alt proces social și comunicarea are la bază o serie de principii. Cele mai recente au fost cele formulate de reprezentanții Școlii de la Palo Alto, care le-au numit chiar axiome ale comunicării:

Comunicarea este inevitabilă.

Comunicarea se dezvoltă în planul conținutului și în cel al relației.

Comunicarea este un proces continuu și nu poate fi abordată în termeni de cauză-efect sau stimul–reacție.

Comunicarea are la bază vehicularea unei informații de tip digital și analogic.

Comunicarea este un proces ireversibil.

Comunicarea presupune raporturi de putere între participanți.

Comunicarea implică necesitatea acomodării și ajustării comportamentelor.

După descoperirea mijloacelor moderne de comunicație – tren, automobil, avion, telegraf, telefon, radio, cinema, televiziune, internet, comunicarea devine transmitere, difuzare.

În epoca modernă s-au dezvoltat multe mijloace noi de comunicare care au permis dezvoltarea comunicării bilaterale, între doi indivizi sau între două instituții, eliminând obstacolele și distanțele. Comunicarea este o interacțiune, un fenomen dinamic care implică o transformare. Nu se pot delimita clar un emițător și un receptor, ci mai degrabă putem spune că sunt doi interlocutori, două entități aflate în interacțiune.

În funcție de distanță și de modul de relaționare dintre doi interlocutori, comunicarea există în două forme:

Comunicarea directă – interlocutorii se află „față în față”

Comunicarea mediată – comunicarea se face indirect prin intermediul unui suport tehnologic – telefon, internet, televiziune, radio, telegraf sau printr-o organizație.

Apariția și dezvoltarea internetului au schimbat definitiv și profund modul de a comunica. Internetul, cu instrumentele sale,a oferit o nouă modalitate de prelucrare, prezentare și comunicare a informației ce permite implementarea unor noi modele și concepte:

Parcurgerea informației scrise utilizând referințe încrucișate generate de hyperlinks

Prezentări multimedia ce includ text, imagini, animații și sunete

Anchete sociale și statistici în timp real

Adaptarea și corectarea informației în mod continuu

Participarea cetățenilor simpli la actul de jurnalism

Comunicarea în timp real, independent de distanță

Cea mai nouă formă de comunicare, cea online, se împarte în mai multe tipuri, după cum urmează:

Comunicarea sincronă, când toți cei implicați în schimbul de informații sunt prezenți simultan online

Comunicarea asincronă, când nu este necesară prezența simultană online

Comunicarea mixtă

Formele comunicării online sincrone:

A1. Chat-ul – creează oportunitatea comunicării în timp real.

A2. Conferința online – este similară cu chat-ul, dar este mult mai formală.

Formele de comunicare online asincrone:

B1. E-mail – cea mai cunoscută formă de comunicare asincronă.

B2. Discuții filetate – sunt un alt tip de comunicare asincronă și sunt adesea folosite pentru a promova o discuție în grup prin mesaje.

B3. Blogul este un jurnal online ținut de o persoană sau de un grup de persoane. Intrările în blog sunt postate după dată și pot fi clasificate în mai multe moduri. Cele mai multe bloguri permit comentarii în cadrul unei comunități. Cele mai întâlnite platforme folosite pentru bloguri sunt Blogger.com și WordPress.com.

B4. Wiki – este un tip de site web care permite utilizatorilor să adauge, să elimine, să editeze și să schimbe conținutul foarte rapid și ușor.

B5. Video asincron – postarea de înregistrări audio-video pentru transmiterea de informații, înregistrări realizate offline.

c. Forme hibride de comunicare:

C1. Colaborarea online poate fi și sincronă și asincronă. Google Docs te ajută să creezi documente, foi de calcul sau prezentări pe care poți lucra împreună cu colegii tăi, în același timp, chiar dacă ei se află la alt computer.

Internetul înglobează toate celelalte instrumente de comunicare – text, imagini, grafică, animație, audio, video. Internetul este interactiv, permite accesul la orice mijloc, moment și metodă de comunicare, permite controlul și personalizarea informației. Iar Internetul este în continuă creștere și dezvoltare.

O dată cu dezvoltarea comunicării și a jurnalismului online, s-au dezvoltat și câteva principii și direcții care, aplicate în mediul online, încearcă să garanteze transmiterea informației:

Comunicarea online trebuie să fie realizată ușor, conștient și cu responsabilitate

Mesajul transmis să fie conceput clar, pentru a fi înțeles ușor și rapid

Mesajul trebuie să fie elaborate, exact și condensat

Mesajele să nu conțină repetiții inutile, care îngreunează urmărirea ideii de bază

Comunicarea eficientă trebuie să aibă un stil precis, un limbaj simbolic care să redea cât mai concis informația

Conținutul mesajului trebuie să fie maximizat din punct de vedere al dimensiunii și al eficienței

Simbolurile trebuie să fie folosite în mod echilibrat în transmiterea mesajului.

Comunicarea online s-a transformat în mod substanțial în ultimii 20 de ani și ea continuă și în prezent.

Tehnologii, precum Twitter, au transformat conversațiile în programe mici de știri. Twitter este un serviciu de mesaje scurte.

Servicii de apelare pe Internet, cum ar fi Skype sau Yahoo! Voice necesită un calculator, o cameră web si un set de căști și ai deja un telefon video.

Blog-urile au crescut în utilizare în ultimii ani, iar acum sunt în mod obișnuit folosite de multe persoane pentru a-și comunica ideile lor unui public mai larg și, în cele mai multe cazuri, să primească răspunsuri de la public, să fie interactive.

În spațiul virtual au apărut metode noi de comunicare. Site-uri de rețele sociale, precum Facebook și MySpace, și medii virtuale precum Second Life și World of Warcraft, au devenit spații de întâlniri online, unde membrii sau jucătorii, pot interacționa și se pot exprima ei înșiși.

Canalele de comunicare online permit interacțiunile interumane și reduc distanța dintre oameni. Comunicarea cu colegii, rudele și prietenii aflați la distanță, este scurtată, de la săptămâni la minute și poate fi chiar instantanee, facilitând menținerea unor legături strânse într-un grup mai larg de persoane.

Și totuși, comunicarea și modul în care oamenii interacționează, s-au schimbat, și nu întotdeauna în sens pozitiv.

Ne întâlnim mai puțin față în față, ne ducem mai rar la cinematograf, ne uităm mai puțin la televizor, sau ne plimbăm mai puțin, pentru a sta mai mult în mediul virtual. Acest mediu ne fascineazComunicarea cu colegii, rudele și prietenii aflați la distanță, este scurtată, de la săptămâni la minute și poate fi chiar instantanee, facilitând menținerea unor legături strânse într-un grup mai larg de persoane.

Și totuși, comunicarea și modul în care oamenii interacționează, s-au schimbat, și nu întotdeauna în sens pozitiv.

Ne întâlnim mai puțin față în față, ne ducem mai rar la cinematograf, ne uităm mai puțin la televizor, sau ne plimbăm mai puțin, pentru a sta mai mult în mediul virtual. Acest mediu ne fascinează, ne atrage, avem senzația că dărâmă bariere. Dar este mereu așa?!

CAPITOLUL 2. COMUNICARE MEDIATICĂ ȘI COMUNICAREA DE MASĂ ÎN ȘTIINȚELE COMUNICĂRII

De-a lungul timpului, omenirea a cunoscut mai multe etape de dezvoltare, recunoscute astăzi prin diverse sintagme care ilustrează domeniul care avea rol central în societate în fiecare etapă în parte. Astfel, putem vorbi de societate agrară, societate industrială și societate informațională. Este foarte clar că, în prezent, trăim într-o societate de tip informațional, caracterizată de intensificarea activității comunicaționale la nivel global. Termenul de comunicare presupune interacțiunea cu ajutorul unor simboluri și transmiterea de informații prin cel care comunică, interpretate ca fiind informație de către un observator.

Schema comunicării mediatice, pe structura Laswell:

În cazul comunicării de masă comunicatorul nu are un contact direct cu grupul de persoane cu care comunică. Feed-backul procesului comunicațional nu are loc prin intermediul aceluiași mediu, ci are loc indirect prin intermediul altor media.

Comunicarea de masă face legătura între grupuri sociale foarte mari, prin intermediul mesajelor transmise pe suporturi concrete cum sunt cărțile, revistele, filmele de celuloid, banda, caseta magnetică, undele hertziene din radio și televiziune.

Comunicarea mediatică este intermediată prin mijlocirea unui mediu. Comunicarea de masă și cea mediatică sunt diferite. Comunicarea de masă folosește mijloace de comunicare în masă, în timp ce comunicarea mediatică se face prin intermediul media. Comunicarea de masă este parte din comunicarea mediatică.

Denis McQuail, profesor la Universitatea din Amsterdam, a definit comunicarea de masă ca fiind transmiterea simultană, printr-un emițător singular și organizat, spre populație (o parte a ei, sau întreaga populație) a unui grup de mesaje (informații, știri, divertisment, spectacol etc), cu o posibilitate foarte redusă de răspuns sau reacție.

Comunicarea de masă se face, de obicei, către un public nedelimitat și care nu este organizat, este indirectă din punct de vedere spațio-temporal, este unilaterală, adică fără schimb de roluri între emițător și receptor.

S-au formulat, de-a lungul timpului mai multe definiții ale comunicării de masă. În această direcție, Ch. Wright a afirmat că aceasta este ,,orientată către audiențe largi, eterogene, care nu sunt cunoscute de către comunicator; mesajele sunt transmise în mod public și sunt calculate astfel încât să ajungă repede la public, uneori chiar în mod simultan (cu emiterea lor); de obicei ele sunt tranziente și nu au caracter de documente înregistrate. În sfârsit, comunicatorul tinde să fie integrat și să acționeze în organizații formale, care implică mari cheltuieli”

Componentele sistemului mass-media se clasifică în mai multe categorii în funcție de criteriile folosite:

În funcție de suportul folosit: media tipărite (ziare, reviste, cărți, afișe); media electronice (radio, calculatoare, televiziune)

În funcție de modul de achiziție: direct (ziare, reviste, cărți, CD-uri, casete, benzi etc); cu taxă de acces (televiziune, internet); plată indirectă (radio, televiziuni comerciale); plata per unitate (pay perview).

În funcție de conținut: media de informare, de divertisment, de publicitate.

În funcție de dimensiunea publicului: media de masă, de grup (presa de organizație, televiziune cu circuit închis), media individuală (aparatul de fotografia, lectorul CD).

În funcție de caracteristicile tehnice: media de difuzare (transmite mesaje prin cablu sau unde hertziene); media autonome (traduc semnalele: radio, monitorul TV, lectorul laser etc).

După funcție: media de informare, de reprezentare și de distribuție.

În funcție de modul de corelare a comunicatorilor: off line (ziar, carte, CD, banda electromagnetică etc); on line (leagă comunicatorii, furnizează servicii etc).

Comunicarea de masă presupune existența mai multor elemente:

Comunicatorii

Canalul

Publicul

Conținutul

Comunicatorii. În mass-media, mesajele sunt produse și distribuite de echipe de specialiști în căutarea și procesare informației, în cazul mediei de informare; în crearea și concepere în cazul divertismentului. La fel ca în orice organizație, acești specialiști sunt organizați pe domenii de competență, pe ierarhii, respectă norme și proceduri de lucru standardizate. Producția specifică mass-media este costisitoare, concurența este foarte mare, și este necesară o organizare riguroasă și eficientă pentru a obține profit.

De exemplu, în redacția unui ziar lucrează reporteri, fotreporteri, editori, graficieni, comentatori, editorialiști, secretari de redacție, tehnoredactori, dactilografi, tipografi, corectori, specialiști marketing, etc. În redacțiile mass-media, de ziar, radio sau tv, reprezentanții interacționează foarte rar cu persoane reale, doar cu invitați la diverse emisiuni, în rest ei nu au relații de comunicare interpersonală directă.

Canalul. Mesajele sunt distribuite cu ajutorul canalelor specifice, bazate pe tehnologii moderne. Viteza de transmiterea a crescut atât de mult, încât a ajuns să fie instantanee în cazul transmisiunilor în direct.

CAPITOLUL 3. ISTORIA MIJLOACELOR DE COMUNICARE ÎN MASĂ

Din vremuri străvechi, oamenii au încercat să le transmită semenilor diverse întâmplări și evenimente din viața lor. Ei foloseau semne pe pietre, hieroglife sau romanii chiar aveau un fel de ziar, numit Acta diurna, pe care îl puneau în locuri publice, în piețe. Acest ziar semăna cu tabloidele de astăzi: conținea știri sociale și politice, evenimente sportive și culturale de la Circus Maximus și de la Colosseum, informații despre căsătorii, nașteri sau decese.

Chinezii au fost cei care au folosit hârtia și caracterele încrustate cu câteva secole înainte ca acestea să apară și în Europa. De altfel, primul ziar tipărit a apărut, în jurul anului 700, la Peking.

Strămoșul ziarelor din Europa poate fi considerată foaia cu avvisi (înseamnă știri în limba italiană), care apărea la Veneția și se vindea cu o gazetă, cea mai mică monedă venețiană a acelor timpuri. De acolo provine și numele de gazetă, care s-a păstrat până astăzi. Ea conținea informații economice, militare și politice dar, în mod particular și surprinzător, aceste știri nu erau despre Veneția. Ele erau mai ales despre războiul cu Turcia (1563).

Abia în 1605 a apărut primul ziar tipărit din Europa, la Strasbourg, ,,Relation aller Fürnemmen und gedenckwürdigen Historien” cunoscut, pe scurt, cu denumirea Carolus, după numele celui care l-a înființat, Johann Carolus.

Descoperirile și evoluția tehnologică uluitoare care au urmat în următoarele decenii, au influențat dezvoltarea jurnalismului atât direct, prin revoluția tehnicilor de imprimare, cât și indirect, prin evoluțiile rapide ale mijloacelor de transport, comunicații și de transmitere a informațiilor.

După al doilea război mondial, dezvoltarea jurnalismului a fost puternic influențată de revoluția industrială. Tehnologia electronică și comunicațiile au transformat total modul în care ziarele erau scrise, editate, tipărite. Astfel a apărut și jurnalismul de tip oral și vizual, difuzat prin radio, televiziune, apoi și digital prin internet.

Jurnalismul devenea o forță iar modul de comunicare era deja complex.

Dacă la început, presa scrisă nu avea decât o mică influență asupra societății, datorită tirajului limitat și circulației greoaie, pe măsura dezvoltării societății, aceasta a căpătat un rol din ce în ce mai important, ajungând, în prezent, pe drept cuvânt, a patra putere în stat.

Influența ei se manifestă pregnant în viața socială, politică, economică și culturală. O presă liberă este văzută ca o componentă centrală a unei democrații sănătoase. Această libertate are limitele ei, totuși. Unele constrângeri sunt necesare în problemele legate de defăimare și de securitate națională, sau din anumite interese sociale sau politice de moment.

Dezvoltarea și diversificarea rolului presei în societate nu s-ar fi putut realiza fără o evoluție corespunzătoare a canalelor de transmitere. Dacă la început informația apărea pe o piatră sau pe o foaie de hârtie și la o perioadă destul de lungă de la producerea evenimentului, astăzi, datorită tehnologiei avansate (audiovizual, internet), transmiterea informației se face rapid, de multe ori simultan cu evenimentul. Datorită acestui aspect, al transmiterii în direct, publicul este captivat, interesul său este foarte mare și chiar s-a ajuns la o dependență de senzațional, de nou și spectacular.

Oamenii contemporani au o nevoie ridicată de a fi informați, de a ști, de a cunoaște. Doar că, uneori, această nevoie depășește limita normală, și nevoia de informații devine un fel de entertainment, de petrecere a timpului liber, deviind rolul de bază al jurnalismului.

Asistăm, în prezent, la o transformare uluitoare a jurnalismului, chiar sub ochii noștri și în care suntem implicați toți, atât jurnaliști cât și cititori. Suntem activi cu toții acum, participăm la realizarea actului jurnalistic. Cititorul nu mai este un element pasiv căruia jurnalistul îi distribuie informația. El cere, se exprimă, se implică, își expune opiniile, comentează informația, furnizează date, dovezi chiar, filmări, fotografii. Procesul este dinamic, viu, și nu mai poate fi controlat doar de o parte a celor implicați, de jurnaliști.

Rolul jurnalismului, în toate formele sale, în societatea actuală, este complex, iar funcțiile sale sunt multiple:

Funcție de informare

Funcție de corelare (interpretare)

Funcție de ,,legătură” (de comunicare)

Funcție educativ-culturală

Funcție de divertisment

Funcție publicitară

Impactul presei, atât a celei scrise cât și a celei transmise prin radio, televizor sau internet, asupra oamenilor, a devenit din ce în ce mai intens. Informațiile transmise, dar și modul de transmitere și intrepretare a acestora contribuie în mod esențial la procesul de educare și culturalizare dar și la formarea de curente și opinii sociale, economice sau politice.

Între jurnalist și public există o relație dublă, complexă. Pe de o parte, jurnalistul transmite către public informații, analize, comentarii, fapte diverse, și pe de altă parte, jurnalistul este reprezentantul cititorilor în spațiul public, cere, investighează, întreabă în numele lui.

Jurnalistul contemporan e, din ce în ce mai mult, un povestitor, un creator de poveste. El transformă evenimentele, informațiile reci, câteodată seci și scurte, în adevărate povești. Acest lucru prinde la public, atrage, dar există și pericolul de a amesteca ficțiunea cu realitatea și, astfel, funcția principală a jurnalismului, de a transmite informația cât mai corect, poate fi compromisă.

Modul de abordare a subiectelor și perspectiva din care pot fi descrise acestea sunt foarte diverse și pot fi folosite pentru împărțirea pe tipologii a modelelor de jurnalism. Claude-Jean Bertrand, profesor emerit la Universitate II din Paris, a făcut o clasificare a modelelor de jurnalism:

Jurnalismul de opinie – dorește să convingă, nu să informeze

Jurnalismul literar – transpune realitatea în sentimente nu în înțelesuri

Jurnalismul de reportaj – se bazează pe exactitatea faptelor, ziaristul e prezent la fața locului

Jurnalismul de anchetă – foarte apreciat, implică investigația, căutarea informațiilor, documentare și de asemeni și anumite riscuri

Jurnalismul de interpretare (de comentariu) – se bazează pe explicarea faptelor

Jurnalismul de serviciu (utilitar) – informații utile precum prognoza meteo, cursul valutar, programul farmaciilor, spitalelor etc

Jurnalismul instituțional – instituțiile furnizează presei informații despre ele, de cele mai multe ori pozitive, dar jurnaliștii trebuie să le verifice

Jurnalismul popular – se bazează pe senzație, provocare, o prezentare grafică incitantă și un limbaj simplificat, informația este superficială

Opinia publică, instrumentul de evaluare și de control al democrației, are ca principal mod de exprimare, mass-media. Chiar procesul de formare a opiniei publice și de stabilire a relațiilor de comunicare între membrii comunității a fost posibilă prin mijloacele mass-media: presa de masă, fotografia, filmul, radioul, televiziunea și Internetul.

Fotografia și filmul documentar au dezvoltat intens modurile de comunicare în masă, radiodifuziunea și televiziunea au ridicat la un nivel superior comunicarea. Dezvoltarea media a parcurs câteva etape și pași rapizi, precum stabilirea numărului standard de linii de transmisie, respectiv 625 după 1983, controversele între SECAM și PAL, dezvoltarea televiziunii color, dezvoltarea televiziunii de înaltă definiție (de 1250 linii), apariția televiziunii digitale și recent a celei tridimensionale.

Prima comunicare prin unde radio a avut loc pe 12 decembrie 1901, când s-a transmis litera S cu ajutorul codului Morse. Așa cum se cunoaște dezvoltarea tehnologică explozivă a dus la nașterea și expansiunea mass-media: descoperirea tubului cu vid de către J.A. Fleming în 1904, a amplificatorului cu reacție negativă (H.S. Black, 1927). După elaborarea logicii simbolice – Principia Mathematica, au fost enunțate conceptele ca și numere, a apărut conceptul de feed-back.

În 1943, Alan Turing a realizat, împreună cu alți specialiști, calculatorul electronic Colossus, în timp ce în 1948 Claude Shannon publica Teoria matematică a comunicării. Cu această teorie s-a putut determina capacitatea unui canal de comunicație de a transfera informație. Ea stă la baza întregii teorii a informației cât și a tuturor sistemelor moderne de comunicare.

La Massachusetts Institute of Technology (MIT) s-au dezvoltat tehnologii și teorii esențiale pentru evoluția comunicării în mass-media: în 1960 s-a enunțat lucrarea Simbioza om-calculator despre modul de relaționare a omului cu mașina (calculator), în 1961, Leonard Kleinrock a început cercetarea teoriei comutării blocurilor de informații.

Anul 1941 a devenit anul de naștere al televiziunii ca mediu de masă, o dată cu aprobarea legislației specifice de către Comisia Federală a Comunicațiilor (FCC) din SUA. Numărul stațiilor tv era în 1945 de 8, iar în 1950 ajunsese deja la 98. Receptoarele au crescut de la 10000 în 1945 la 4 milioane în 1950. În anii ’50 apare și televiziunea prin cablu. Evoluția a fost foarte rapidă, astfel încât din 1960, televiziunea a devenit o prezență firească în viața cotidiană.

S-au dezvoltat rețele de televiziune particulare, tehnologia de transmitere a informației a ajuns la nivelul de astăzi când transmiterea informațiilor prin radio și tv se împletește cu mediul virtual, cu transmiterea digitală. Informația este transmisă acum instantaneu, chiar în momentul în care are loc evenimentul. Iar lucrurile nu se opresc aici, americanii și coreeni lucrează, în prezent, la dezvoltarea televiziunii 3D.

CAPITOLUL 4. STRUCTURA SISTEMULUI MEDIA

Sistemul media cuprinde patru mari substructuri, clasificate după suportul prin care se face transmisia: presa scrisă, radioul, televiziunea și new media (mediul virtual):

Presa scrisă

Presa scrisă se clasifică, la rândul ei, după mai multe criterii, cele mai importante fiind: periodicitatea, profilul publicației și aria de difuzare. În acest sens, avem ziare, reviste și suplimente. După periodicitate există publicații cotidiene, săptămânale, bilunare, lunare, semestriale și anuale. În funcție de aria de difuzare a presa scrisă poate fi locală, regional, națională sau international.

După conținutul lor se poate vorbi de ziare cu profil special, publicații de interes general și tabloide. La rândul lor revistele sunt de interes general sau de interes special. Cele de interes general au, cel mai des, periodicitate săptămânală și include rubrici politice, economice, culturale, științifice și moderne. Revistele de interes special pot fi reviste pentru femei, pentru copii, adolescent, destinate familiei, pentru locuință și amenajări interioare, culturale, științifice, despre natură, erotice, life-style, despre animale domestic, auto, mondene, informatică, muzică, modă etc.

În România există presă scrisă de o mare diversitate, atât de la nivel national, cât și publicații international traduse în limba română. Este un domeniu deosebit de dinamic în care apar și dispar publicații în funcție de cerere, de oferta lor, de situația financiară, etc.

Radioul

În funcție de finanțare, radioul este public (finanțare de la stat) sau privat. Radioul privat a dezvoltat și el mai multe forme în timp: commercial, non-comercial sau comunitar.

Prima transmisie radiofonică din România a avut loc la 1 noiembrie 1928. În prezent, în România există următoarele posturi publice: Radio România Actualități, care are programe informative și un procent redus de muzică, Radio România Cultural tratează în mod preponderent subiecte culturale și are un procent mai mare de muzică și Radio România Tineret, postul cu cel mai mare procent de muzică, fiind cel mai apropiat de un post comercial.

Dezvoltarea mediului virtual a dus la apariția radiolui online și astfel a avut loc o și mai mare diversificare.

Un tip nou de radio a apărut în spațiul supermarket-urilor, care transmite muzică și anunțuri promoționale.

Televiziunea

La fel ca în cazul radiourilor, televiziunile sunt publice sau private. Cele publice sunt finanțate cu bani de la bugetul statului (prin taxe) cât și din venituri venite din publicitate. Cele private își asigură finanțarea din publicitate și din sponsorizări de programe.

S-au dezvoltat și televiziuni de tip pay-tv, distribuite prin cabul, pentru care se achită taxe de vizionare separate de taxa percepută pentru serviciile de televiziune prin cablu.

Dezvoltarea tehnologică a dus la o mare diversificare a televiziunilor, existând televiziune prin cablu sau prin satelit.

Prima transmisie a televiziunii române, în direct, a avut loc în noapte revelionului 1956. Deși este foarte clară dezvoltarea uriașă a acestui domeniu, mai există localități din mediul rural care nu se pot conecta încă la televiziunea prin cablu și recepționează doar programul 1 al televiziunii publice.

Televiziunile din România s-au diversificat și pe domeniile de interes: avem televiziuni de știri, muzicale, de divertisment, pentru copii, științifice.

Cea mai mare parte a populației din România a ales televiziunea prin cabul, prin care recepționează atât televiziuni din țară cât și alte posturi importante internaționale, publice sau private.

Principala funcție mass-media este producția și distribuția de informație de tip jurnalistic. În ultimii ani, în România, a avut loc o concentrare a mediei, au apărut concerne media care dețin mai multe tipuri de sisteme media: televiziune, radio, presă scrisă sau digitală. Concentrarea este de mai multe tipuri: orizontală, verticală, anorganică sau diagonală.

Concentrarea pe verticală se întâlnește în cadrul aceluiași concern de presă care aparține mai multor firme cu profil diferit, dar care participă la realizarea aceluiași produs, precum ziar și tipografie, firmă de producție, televiziune etc).

Concentrarea pe diagonală înseamnă prezența în același trust media a unor genuri media diferite, precum ar fi, de exemplu, 2 ziare locale, 3 ziare naționale, 2 televiziuni, 3 posturi de radio etc.

Concentrarea poate fi internă, prin dezvoltarea firmei sau extermă, prin fuzionarea cu o altă firmă. Ea poate fi relativă, atunci când există, în cadrul aceleiași piețe media, mai mulți poli mediatici.

Pe lângă aceste elemente mass-media, presă scrisă, televiziune, radio, un rol foarte mare au căpătat, din ce în ce mai mult, elementele digitale, virtuale online.

În ultimii ani, mass-media din România a crescut foarte mult, având un prezent o structură complexă și extinsă, de la ziare și reviste, la radiouri publice și private, televiziuni publice și private, site-uri jurnalistice, site-uri ale presei scrise sau ale televiziunilor, radouri online, blogguri ale jurnaliștilor.

Fără a exagera deloc, putem susține că sistemul media din România se ridică la un nivel foarte ridicat, asemeni unor structuri similare din străinătate, fiind cu adevărat a patra putere în stat.

CAPITOLUL 5. TEORII DESPRE UTILIZAREA ȘI EFECTELE MEDIA

Comunicarea mediatică are, prin definiție un efect, adică o transformare, totală sau parțială la pot contribui mai mulți factori, precum conținutul comunicării, forma de prezentare media.

Efectele se manifestă pe trei nivele distincte, în funcție de fazele procesului de comunicare:

Faza precomunicativă – motivele utilizării mass-media, necesitățile comunicaționale pe care le satisface media;

Faza efectivă – procesele care au loc în timpul utilizării mass-media, relativ la percepție, atenție și interpretare;

Faza postcomunicativă – fenomenele care se petrec în receptorul uman după recepționarea mesajelor mass-media; modul în care sunt influențate opiniile, atitudinile, comportamentul receptorului.

Efectele mass-media se manifestă pe mai multe nivele de manifestare:

Nivel cognitiv – teme de dezbatere publică, realizarea unor teme

Nivel afectiv – agitație, relaxare, escapism (scăpare)

Nivel al atitudinilor – dezvoltarea de noi atitudini, transformarea sau consolidarea unora vechi

Nivel social – determină contacte între receptori, având funcție de legătură, stabilizează apartenența la o categorie socială, determină dialogul, evidențiază un anumit stil de viață.

Influența mass-media se exercită în mai multe forme:

Acord – constă în acceptarea conștientă a influenței, persoana aderă în mod rațional la conținutul mesajului, ea înțelege că între opiniile sale și valorile transmise de mesaj există o legătură strânsă.

Identificare – constă în asumarea valorilor promovate prin mesajul mass-media, este o imitare a comportamentului transmis de acesta.

Internalizare – constă într-un nivel superior, de asimilare a valorilor, modelelor și semnificațiilor din cadrul mesajelor transmise prin mass-media și transformarea lor în elemente ale concepției despre lume.

S-au identificat mai multe tipuri de efecte:

Pe termen scurt sau lung

Efecte directe sau indirecte

Recepție pasivă sau activă

Efecte la nivelul indivizilor, grupurilor sau instituțiilor sau al întregii societăți

Cercetarea sociologică, psihologică, a studiilor comunicării a dus la dezvoltarea mai multor teorii despre efectele comunicării prin intermediul mass-media.

Modelul de tip stimul-răspuns, cunoscută și sub denumirea de teoria acului hipodermic, teoria curelei de transmisie, teoria glonțului magic (după W. Schramm, în 1971), efectul de multiplicare. Această teorie s-a dezvoltat după apariția și dezvoltarea radioului și a cinematografiei în perioada interbelică.

În prima fază, acest model a fosr descries prin sintagma: omnipotența media (aproximativ anii 1930-1940). Prin acest model se atribuie mass-mediei capacitatea de a egaliza societate, având același efect și aceeași reacție la toți receptorii.

Schema acestui model S-R este:

Conform acestui model, mesajele ajung direct la receptor, fără să fie filtrate de factori sociali (grup, individ, organizații) sau de factori culturali (sisteme simbolice, tradiții, concepție despre lume).

Modelul hegemonic – are la bază teoriile sociale marxiste și pe diviziunea și ireconciliabilitatea claselor sociale. Controlul mass-media se face, conform acestui model, prin putere absolută, cu hegemonia. Un astfel de exemplu este ilustrat de teoria neo-marxistă.

Modelul dependenței – se bazează pe o influență foarte puternică asupra mass-mediei asupra receptorilor. Sunt produse schimbări de comportament, de atitudine, de mentalitate. Dependența este unilaterală, a receptorilor față de sursă. Dependența față de media are mai multe grade, foarte diferite, în funcție de nevoile de cunoaștere, informare și orientare și de prelucrare a informației. Informațiile nu au același impact și valoare asupra unui individ și nici nu au aceleași semnificații pentru toate persoanele.

Ținând cont de criteriul denumit newsworthiness, informațiile despre evenimente care s-au întâmplat au cel mai mare impact asupra indivizilor, cel mai mic efect avându-l informațiile referitoare la ce s-a spus. Primează funcțiile fatică, referențială și emotive.

Schema acestui model:

diferențe individuale

S categorii sociale cu subculturi R

relații sociale

Chiar și în acest model nu este negată în mod total un anumit grad de interdependență între receptor, pe de o parte și media și sistemul social, pe de altă parte. Influența mass-media este puternică și rapidă, cea a receptorilor este mai redusă și mai înceată, dar ea există, chiar dacă efectele apar mai târziu.

Modelul spiralei tăcerii – această teorie, aparținând cercetătoarei germane Elisabeth Noelle-Neumann, se bazează pe mai multe ipoteze sociologice și psihologice:

Societatea îi amenință pe indivizii cu comportament deviant cu izolarea

Indivizii trăiesc cu teama permanent de izolare

Frica de izolare îi face pe indivizi să își evalueze mereu opiniiile

Această evaluare afectează comportamentul public al indivizilor, mai ales legat de exprimarea sau ascunderea opiniilor personale.

Datorită dorinței de a fi integrați social, indivizii manifestă un comportament conformist în cadrul grupurilor, ei se aliază opiniei majorității sun presiunea grupului.

În această situație, un individ nu își exprimă opinia proprie dacă nu este aceeași cu a majorității, însă doresc să comunice în situația în care este de acord cu părerea majorității.

În timp dezvoltarea este dinamică, opinia majoritară creștere, minoritarii sunt din ce în ce mai reduși, formându-se astfel spirala tăcerii.

Individul are la dispoziție două surse: pe de o parte observarea directă, în contex social, a climatului de opinie, și pe de altă parte, observarea indirectă, prin mesajele mass-media. Cercetătoarea Noelle-Neumann a denumit acest aspect climatul dublei opinii.

Efectele mass-media sunt cu atât mai mari în situația în care mesajele mediatizate sunt puternic consonante. Astfel, lipsa varietății împiedică utilizarea selectivă.

Modelul fluxului comunicării în doi pași

Acest model se bazează pe cercetarea sociologică asupra efectelor comunicării. Individul este privit ca o ființă socială care se comportă și acționează după normele sociale și este integrată în grupuri. Conform acestei teorii, media acționează atât direct asupra publicului, dar și indirect prin liderii de opinie.

Idei

Lideri de opinie

Receptori de opinie

Modelul fluxului în doi pași

Acest model pornește de la idea că oamenii nu trăiesc izolați, ei sunt integrați în diverse grupuri sociale, iar răspunsurile acestora la mesajele din media sunt mediate de reacțiile sociale. În cadrul comunicării media se petrec, în același timp, două procese: acțiunea de receptare și de atenție, pe de o parte, și procesul de răspuns, pe de cealaltă parte. Receptorii nu sunt egali, în funcție de răspunsul dat după receptarea mesajului, pot fi simpli, sau pot fi lideri de opinie, cei care multiplică și retransmit mesajele.

Teoria decalajelor informaționale – Knowledge Gap

Această teorie se bazează pe ideea că mărirea volumul de informație transmis nu are ca și consecință directă și creșterea gradului de informare a populației. Din contră, diferențele de cunoaștere anterioare se pot accentua odată cu creșterea cantității informaționale. Această teorie a fost pentru prima data enunțată de un grup de cercetători de la Universitatea din Minnesota, cunoscuți de atunci ca și grupul de la Minnesota. Ei au publicat această teorie în 1970, Mass Media Flow and Differential Growth in Knoledge. Conform acestui model, media are efecte indirecte, reflexive și circulare. Prin intermediul acestui model se analizează relația din utilizarea media și oferta informațională în funcție de timp.

Grupul de la Minnesota a enumerat 5 motive pentru a justifica decalajul de cunoștințe (Knowledge Gap):

Oamenii cu statut socio-economic mare au abilități mai bune de comunicare, învățare, lectură, înțelegere și reamintire a informației.

Oamenii cu statut socio-economic mare pot stoca informații mult mai ușor sau își amintesc mult mai rapid cunoștințele legate de un anumit subiect

Oamenii cu un statut socio-economic mai mare pot să dispună de un context social mult mai relevant

Oamenii cu un statut socio-economic mai mare sunt mai buni la expunerea selective, acceptarea și retenția informației

Prin natura sa mass-media este orientată către persoane cu un statut socio-economic mare.

Exemplul din graficul de mai sus, elaborat de grupul de la Minnesota, nivelul educației este foarte important în nivelul de cunoaștere. Respondenții au fost întrebați dacă ei cred că astronauții vor ajunge vreodată pe lună. S-a urmărit și răspunsul în funcție de educația respondenților, cât și de-a lungul timpului. Decalajul dintre nivelul de cunoștinte ale respondenților (în funcție de studii) s-a mărit o dată cu trecerea anilor și cu creșterea volumul informational.

Teoria cultivării

Această teorie a fost enunțată tot în perioada anilor ’70 de către Georg Gerbner, de a Annenberg School of Communications din Philadelphia. Are la bază conceptul de realitate media, conform căreia televizorul are o mare importanță în socializare pentru că este disponibil la prețuri reduse și necesită eforturi intelectuale foarte mari. Televizorul este considerat sistemul media cel mai important și mai răspândit.

În mod preponderent s-au analizat ofertele ficționale și de divertisment ale posturilor tv. În perioada 1967 și până în prima jumătate a anilor ’80, s-au realizat analizele Message-System-Analysis care au evidențiat folosirea de către producătorii TV de simboluri care îndepărtează de realitate.

După concepția lui Gerbner, televiziunea și alte sisteme media, sunt producători de simboluri, așa cum era înainte biserica. Prin cultivare, adică prin expunerea intensă la un anumit mesaj, se fixează o anumită idee.

Această teorie este folosită mai ales pentru analizarea și explicarea comportamentului violent observat la cei care consmumă în mod excesiv programe cu conținut violent. Are o foarte bună aplicabilitate și în utilizarea în exces a jocurilor pe calculator și în observarea efectelor filmelor din categoria A.

selecție, context,

accesibilitate

Producția mesajelor și controlul

(dimensiunea comunicării)

Dimensiunea

perceptivă

Modelul lui Gerbner

Efectul celei de-a treia persoane

În 1983, W. Phillips Davison a publicat teoria Third-Person-Effect pe care a revizuit-o în 1996 în Journal of Public Opinion Research. Teoria se bazează pe idea că oamenii nu știu suficient despre o anumit subiect și caută să afle această informație de la alte persoane sau din mediu. În același timp, un om aflat în această situație crede că și alți oameni procedează la fel. Astfel, cu cât o persoană crede că este influențată mai puțin în informarea propriilor opinii, cu atât va crede că ceilalți oameni pot să fie puternic influențate. Pe scurt, în general, oamenii consideră că ceilalți din jurul lor sunt mai influențați de media, dar cred că ei nu pot fi influențați.

Teoria Agenda-Setting

Acest model a fost dezvoltat inițial de McCombs și Shaw. Este considerată o teorie foarte importantă cu aplicabilitate în prezent în ceea ce privește efectele mass-media pe termen mediu și lung, și în mod special, la efectele cognitive. Efectele cognitive sunt acele efecte observate asupra selecției, memorării și a percepției informației.

Agenda Setting este procesul de influențare a receptorilor în percepția mentală asupra realității prin plasarea unor anumite subiecte în media și locul pe care îl ocupă aceste în prezentarea media

Agenda building este procesul prin carea numite subiecte și teme diferite (politice, economice, culturale, sociale etc) sunt cuprinse pe agenda media și sunt mediatizate

Inter-media-Agenda-Setting este procesul de influențare a unor tipuri de media de către oferta altor tipuri de media.

Schema: Relația dintre realitatea media, realitatea obiectivă și cea socială

Modelul Rogers-Dearing

Acest model a pornit de la modelul anterior, al lui McCombs și Shaw. Se bazează pe descrierea a trei tipuri de agendă, și anume agenda publică – public agenda; agenda media – media agenda; agenda politică – policy agenda.

Conform acestei teorii, mass-media influențează în mod direct agenda publică. La rândul ei, agenda publică influențează agenda politică, pentru că oamenii politici sunt interesați de problemele publice, adică de problemele celor care i-au votat. În același timp, agenda politică este influențată foarte mult de agenda media care joacă în ultima perioadă un rol din ce în ce mai mare în determinarea și structurarea vieții politice. Pe de altă parte, agenda politică influențează, la rândul ei, agenda media, care prezintă către public evenimentele din viața politică.

Totodată realitatea obiectivă este cea care influențează agenda media, prin prezentarea evenimentelor care au loc în media.

Datorită volumului uriaș de informații și subiecte care ajung la îndemâna media acestea sunt filtrate de către gatekeeperi. Gatekeeping-ul este procesul de evaluare și selectie a subiectelor și informației în funcție de anumite criterii subiective cum sunt experiența și atitudinea ziariștilor.

Schema: Modelul Rogers și Dearing, 1987

Modelul Uses and gratifications

Este modelul aplicat în faza a treia a cercetării media și anume în redoscoperirea influențelor diferențiate ale media, din perioada anilor 1965-1980. Această teorie reformulează întrebarea de bază, Ce face media cu receptorii? la întrebarea Cum sunt folosite mijloacele de comunicare de către receptori?

Acest model a fost prezentat prima oară în 1974, într-un volum cuprinzând mai multe articole sub titlul The Uses of Mass Communication (Blumler și Katz).

Studiile UGA, cum sunt cunoscute, au fost aplicate, în 1972, în cercetarea făcută de Katz, Gurevich și Haas, tot în 1973, în Suedia, de către echipa Rosengren și Windhal, în 1975 studiul Infratest din Germania, altul din Zürich, realizat de echipa Saxer, Bonfadelli și Hättenschwiller (1975).

Această teorie are la bază nevoile pe care le au oamenii în diverse situații sociale și în faze diverse ale evoluției lor psihologice. Unele categorii din aceste nevoi sunt satisfăcute de mass-media. Analiza trebuie să stabilească în ce mod are loc acest proces.

Doar anumite nevoi conduc la gratificații. Modul în care aceste gratificații sunt percepute subiectiv conduc, conform acestei teorii, către un anumit tip de comportament de consum media.

Prin utilizarea produselor media, următoarele tipuri de nevoi primesc gratificații:

Nevoile cognitive – reprezintă nevoia de cunoaștere, de informație, curiozitatea, nevoia de orientare și cea de control asupra mediului înconjurător

Nevoile afective – relaxare, deconectare, empatie, activare, identificare, odihnăm escapism, nevoia de petrece a timpului într-un mod plăcut

Nevoile socio-integrative – folosirea conținuturilor media ca temă de discuție în comunicare, interacțiunea cu actori media, identificarea receptorilor cu diverși actori media

Nevoile habitual-integrative – nevoia de stabilitate și de siguranță, care sunt satisfăcute prin structurarea timpului în funcție de consumul media

Schema modelului UGA

Exemplu de aplicare a modelului UGA:

Nevoia de eliminare a tensiunii:

Oamenii folosesc de multe ori mass-media ca un mijloc de evadare și de eliminare a tensiunii interioare acumulate din diverse motive (stress, griji, oboseală, surescitare etc).

Ei au tendința să se relaxeze la TV sau să asculte emisiuni la radio. Oamenii își aleg diferit produsul media care le îndeplinește această nevoie – de exemplu, pe unii ascultarea știrilor îi relaxează, pe alții îi tensionează și mai mult.

În prezent cei mai mulți oameni aleg să se uite la reality shows deoarecea acestea sunt mai realiste, îi distrează, sunt interesante, au un concept nou, oferă câteodată posibilitatea de participare a publicului, apar situații dramatice, senzaționale.

Punctele slabe ale acestei teorii sunt:

Acest model nu ia în considerare puterea mass-media

Centrare este pe audiență

Punctul pozitiv al acestei teorii este centrarea atenției asupra indivizilor în procesul de comunicare în masă.

Schema de bază ar arăta ca în schița de mai jos:

EFECTELE MASS-MEDIA ASUPRA PUBLICULUI

RELAȚIILE DINTRE TELEVIZIUNE – PUBLIC

Mass-media este comunicarea realizată de un grup de specialiști care colectează, prelucrează, produc și transmit informații către un public numeros, în flux continuu, prin mijloace tehnice de transmitere, având la bază un sistem normativ și un regim de concurență.

Încă de la începuturi dar mai ales în ultimele decenii, comunicarea de masă a exercitat o presiune din ce în ce mai mare asupra vieții politice, economice, culturale și chiar asupra vieții de zi cu zi.

Mass-media afectează toate domeniile și pe oricine fiind structura societății prezentă mereu, peste tot. Ea acționează asupra oamenilor ca indivizi, grupuri, instituții, practic asupra întregii societăți.

Aceste efecte pot fi la diferite nivele ale personalității umane:

Dimensiunea cognitivă, prin modificarae pe care individul o are despre lume

Dimensiunea afectivă, prin schimbarea sau crearea unor atitudini sau sentimente

Dimensiunea comportamentală, prin modificarea modurilor în care acționează oamenii și a fenomenelor de mobilizare socială.

Influența mass-media se poate manifesta pe termen scurt sau lung. Unele efecte sunt dorite și controlate, dar altele sunt neașteptate.

Influența mass-mdeia poate avea ca rezultat acordul, identificarea sau internalizarea valorilor sau sensurilor transmise prin mesaj.

Acordul înseamnă acceptarea conștientă a influenței produsă de un mesaj. Atunci când există convergență între valoarea transmisă de mesaj și opiniile receptorului acesta va adera la conținutul acelui mesaj. Acesta potae fi supusă, în timp, și în funcție de noi informații legate de mesajul inițial, la o reevaluare.

După criteriul cronologic, efectele au evoluat în sensul atenuării și restrângerii de la efecte puternice, la efecte limitate și efecte slabe.

Efectele media sunt studiate cu ajutorul a diferite modele, prezentate anterior: modele de bază, modele de influență și cele cu efecte pe termen lung.

La începutul televiziunii și mai ales la începutul studierii efectelor media, exista convingerea că televizunea înseamnă manipulare, vulnerabilitate, exploatare. De atunci s-au emis multe teorii și modele iar perspectivele s-au schimbat în mod esențial.

Prin intermediul televiziunii se pot furniza modele de identificare, se pot crea norme, pot fi determinate anumite comportamente, se pot defini situații noi, se pot crea stereotipuri sau poate fi indicat gradul de acceptabilitate, aprobare sau toleranță. Cu precizarea că această influență nu poate merge până la schimbări de atitudine.

Acum relația dintre mass-media și public este privită sub raportul de interacțiune dintre media și audiență. Receptorul (telespectatorul) trece mesajele primite de la media printr-un filtru propriu complex, bazat pe concepțiile trecute și prezente dar și pe planurile de viitor. Această filtrare interacționează și cu influența exercitată de televiziune.

Mesajul televizat este unul audio-vizual complex, așa cum spune Joe Trenaman, evidențiază rolul comunicării verbale într-un sistem vizual.

S-a remarcat că, pe termen scurt, sunt posibile și schimbări de atitudine. Însă pe termen general și lung, aceste schimbări se produc foarte rar.

Fiecare mesaj transmis este perceput și folosit în mod diferit de persoane diferite. Ele văd lucruri diferite și răspund în mod diferit. Fiecare om deține un anumit sistem de interese, concepții, credințe și nivel de cunoștințe prin intermediul căruia filtrează oferta de emisiuni tv. Astfel, aceste emisiuni au ca scop străpungerea acestui sistem amplasat în fața ideilor noi, străine.

În relația cu publicul, televiziunea se confruntă cu o stare preexistentă, cu o părere pre-formată. În acțiunea sa, televiziunea poate produce ori un efect pozitiv, de schimbare de atitudine, sau un efect de boomerang, de amplificare a ostilității. Din acest motiv, de multe ori, televiziunea se limitează la a transmite doar informație și cunoaștere, renunțând la formarea de păreri și atitudini.

Dezvoltarea și diversificarea tehnologiilor a schimbat și raportul dintre televiziune și utilizator. Apariția cablului și a VCR-lui a condus la o eroziune a audienței, a dimensiunilor ei și a determinat o scădere a veniturilor marilor rețele tv. Aceasta nu a dus, așa cum era așteptat, și la o diversificare a programelor, ci din contră, s-a observat chiar o reducere.

Cercetătorii americani G. Gerbner, N. Signorielli și M. Morgan, au propus termenul cultivare pentru a evidenția contribuția televiziunii pentru conceperea relațiilor sociale.Înfluențele exercitate de televiziune sunt deosebit de complexe și subtile și ele se întrepătrund și cu alte influențe. Carlo Sartori a numit acest mediu media al televiziunii, foarte sugestiv, ,,ochiul universal”.

Între acest sistem media, televiziunea și audiența sa, interacțiunea este un proces continuu, încă din copilărie. Cei trei cercetători americani susțin că ominiprezența, redundanța, persistența și forța de pătrundere a televizorului în educație și cultură, definesc rolul acestuia de definire a realității culturale. Acest proces decurge în timp, determinând o acțiune de preluare de atitudini și reprezentări.

În procesul de analizare a fenomenului de cultivare se face întâi diferențierea dintre realitate și imaginea acesteia pe care o oferă televiziunea. Pornind de la informațiile transmise de mesajele tv, se formulează întrebări care pot fi folosite pentru receptarea realității sociale. Aceste întrebări pot fi semiproiectate, unele pot fi eronate, forțate, iar altele doar măsoară opinii, concepții, comportamente, atitudini. Problema este că aceste enunțuri nu se referă la televiziunea însăși.

Televiziunea îndeplinește o serie de funcții foarte importante pentru societate, cum sunt cea de educație, socializare, divertisment, supraveghere, informare. Influența ei este incontestabilă dar trebuie să evităm să o identificăm cu conceptul de schimbare, crede James Halloran. Mai degrabă, după cum consideră Michael Novak, “televiziunea e un modelator al geografiei sufletului. Construiește o întreagă structură psihică de așteptări. Iar aceasta se petrece în mod similar cu acțiunea lecțiilor învățate la școală asupra minții, ale căror efecte apar în timp”. În această viziune, lecțiile sunt programele tv care au ideile culturale, politice saue conomice construite după un scenariu propriu.

În ultimii ani, tendința în televiziune este cea a unei transmisii obiective, în care să fie promovate puncte de vedere, televiziunea să fie activă, implicată. Și totuși, cercetători precum Pierre Bourdieu consideră că “accesul la televiziune are drept contrapondere o teribilă cenzură, o pierdere a autonomiei legată, printre altele, de faptul că subiectul aflat în discuție este impus, că, la rândul lor, condițiile de comunicare sunt și ele impuse și, mai cu seamă, de faptul că limitarea temporală impune discursului o sumă de constrângeri care fac puțin probabilă posibilitatea de a spune efectiv ceva”.

Același Bourdieu consideră că cenzura este multiplă și se manifestă în organizarea politică, economică și culturală a societății. El vede televiziunea ca pe o formă de ,,violență simbolică” care este exercitată cu acordul inconștient și tacit al ambelor părți implicate. Modelarea se produce prin amplificarea ofertei de fapt divers în detrimentul informației relevante. În acest sens este cunoscut efectul de real, prin care imaginea oferită de televiziune îl determină pe utilizator să vadă și să creadă în acele fapte prezentate.

Creșterea ponderii pe care televiziunea o are în mijloacele mass-media are ca efect o schimbare de atitudine în spațiul politicii culturale, și o cucerire de noi segmente de piață. Pentru aceasta însă, mijloacele de exprimare ale televiziunii trebuie să elimine asperitățile, orice factor de divizare și orice tendință elitistă, păstrându-se însă originalitate și spontanieitatea, evitând banalizarea și uniformizarea.

Din păcate, de multe ori, în ultima perioadă, televiziunea a trecut dincolo de misiunea sa culturală, din anii ’50, de la adevăr la utilitate. Acest proces a fost determinat de condițiile și factorii economici și sociali, de lupta pentru audiență și rating.

Televiziunea se folosește în procesul de ,,construire” a realității, și de evenimente produse, unele fiind chiar provocate deliberat, cu unicul scop al reproducerii în cadrul programelor tv. Boorstin crede că aceste pseudo-evenimente au tendința de a înlocui evenimenetle spontane. Aceste pseudo-avenimente sunt mai dramatice, mai spectaculoase, au impact mai mare asupra publicului, sunt mai ușor de transmis și de răspândit, și la rândul lor, generează și alte pseudo-evenimente. În mod simplist, procesul decurge astfel: televiziunea strânge un număr redus de fapte noi, din care va crea apoi o realitate specifică.

McLuhan afirmă că televiziunea modifică omul, schimbă organizarea mediului său, modifică structura sa antropologică și culturală, iar omul ajunge să trăiască ,,ancorat în satul său global ca într-un acvariu, simțindu-se participant, printr-un joc intermediar, la conștiința socială a vremii sale, oricare ar fi ea”.

FACTORI ȘI LIMITE ALE INFLUENȚEI TELEVIZIUNII ASUPRA COMPORTAMENTULUI UMAN

Se cunoaște faptul că programele de televiziune au o influență puternică și deosebit de complexă asupra întregii societăți. Influența televiziunii asupra comportamentului uman este condiționată de mai mulți factori și se încadrează între anumite limite.

Televiziunea își stabilește propria egndă ținând seama de două aspecte importante:

Stabilește prioritatea informației, evidențiind care subiect este actual într-un anumit moment

Încadrează informația în realitate, elaborează și transmite interpretarea informației atingând trei puncte importante: identificarea cauzelor, a responsabilităților și a soluțiilor.

Influența televiziunii nu este un proces mecanic, unilateral. Utilizatorii care primesc informația o trec prin propriul filtru, prin propria interpretare și înțelegere. Opinia receptorului nu se formează automat și nici în totalitate de informația receptată prin intermediul televizorului.

Comportamentul consumatorului media este influențat de mai mulți factori împărțiți în trei categorii principale:

Structura societății

Poziția individuală

Caracteristici sociale individuale.

Schema interdependenței acestor factori, după Meyen, 2004:

Efectele televiziunii asupra comportamentului uman pot fi de mai multe feluri:

După durata efectului:

Pe termen scurt

Pe termen îndelungat

După modul de manifestare:

Directe

Indirecte

După modul de recepționare:

Recepție activă

Recepție pasivă

După nivel de influență:

La nivelul indivizilor

La nivelul grupurilor

La nivelul instituțiilor

La nivelul întregii societăți

Modul de selectare, transmitere a informației de către televiziune este influențat de mai mulți factori care controlează astfel, direct și indirect modul în care diferitele programe influențează comportamentul uman:

Constrângerile comerciale care determină ca informația transmisă de televiziune să fie scurtă, rapidă și ilustrativă

Constrângerile economice limitează prezența programelor educaționale

Aștepătările contradictorii ale utilizatorilor – în mod declarative, aceștia manifestă cerere pentru emisiuni culturale sau educative, dar în practică audiența acestor emisiuni este scăzută

Lipsa de autonomie a televiziunilor dependente economic de bugetul de stat sau de anumite grupuri interesate

Imparțialitatea unor televiziuni impuse de politica internă, de managementul acestuia sau de interese oculte

Structura socio-profesională a utilizatorilor

Cererea reală de produs de televiziune

Așteptările utilizatorilor de televiziune

Nivelul de încredere al utilizatorilor în televiziune

Capacitatea de înțelegere și discernământul utilizatorilor

Influența politicului și a socialului

Influența concurenței unei televiziuni asupra utilizatorilor

Oferta similară de pe piață

Oferta unor altor sisteme media – presa scrisă, internet, cinematografie etc

Prezența unor personalități politice, publice, culturale, artistice etc în cadrul programelor TV

Realizarea de emisiuni TV de către personalități publice, recunoscute și apreciate de utilizatori

Cantitatea de publicitate transmisă

Măsura în care o anumită emisiune împlinește o nevoie a consumatorului

INFLUENȚA PERSONALITĂȚILOR PUBLICE DIN MASS-MEDIA ASUPRA PUBLICULUI.

STUDIU DE CAZ: MIHAELA RĂDULESCU

Influența televiziunii asupra comportamentului uman este cu atât mai intens cu cât mesajul informațional este transmis prin intermediul unei personalități publice, provenită din diverse domenii ale cunoașterii și manifestării: politică, istorie, știință, muzică, artă, cultură, showbiz, cinematografie, modă, social etc.

Foarte multe sondaje de opinie realizate în întreaga lume au evidențiat rolul și impactul celebrităților asupra consumatorilor de televiziune. Astfel, un sondaj de opinie recent realizat de Newsweek a arătat că 77% dintre americani cred că celebritățile au prea mare influență, în special a adolescenților. Acest efect este deosebit de evident în aspectul și atitudinile lor. S-a observat chiar preluarea unui comportament caracteristic acestor vedete: limbaj, vestimentație, opinii politice, opinii socio-culturale, priorități în viață etc

Influența celebrităților a depășit de mult domeniul divertismentului. Vedetele au o influență mare acum și în formarea și exprimarea opiniilor politice, sociale, în alegerile politice, în creerea imaginii unor firme, sau a unor produse, în creerea de modele pozitive sau negative, în implicarea în diplomație.

Statisticile actuale au evidențiat că foarte mulți români se uită zilnic la televizor, în medie câte 4-5 ore zilnic. Iar în weeek-end, numărul acestora, și numărul de ore, cresc substanțial. Un procent foarte mare, de 95% urmăresc programe TV de cel puțin câteva ori pe săptămână.

Utilizatorii TV aleg apelează la acest tip de produs media din mai multe motive: pentru a-și satisface nevoia de informare, pentru a se relaxa, pentru a-și satisface dorința de a viziona filme, de a audia muzică. Din acest motiv, cele mai urmărite genuri de emisiuni sunt cele de știri, urmate de programele de divertisment și de filmele artistice.

Din acest motiv, al consumului foarte ridicat al produselor de televiziune, se impune și realizarea de studii privind efectele, pozitive sau negative, asupra comportamentului uman, studii realizate acum, nu doar de specialiști media, ci și de psihologi, sociologi, psihiatri, care încearcă să înțeleagă și să prevadă evoluția societății umane, inclusiv din acest punct de vedere.

Prezentul studiu s-a oprit la analiza inflenței pe care o exercită o personalitate publică, o vedeteă din showbiz-ul românesc, asupra unui eșantion de oameni intervievați. S-a ales un eșantion de 100 de oameni.

Personalitatea aleasă a fost Mihaela Rădulescu. Prezentarea pe scurt a vedetei:

,,Mihaela Rădulescu (n. Andreea Țigănașu, 3 august 1969, Piatra Neamț) este o vedetă de televiziune, realizatoare și moderatoare de emisiuni de radio și televiziune.  A participat la Revoluția din 1989 și a fost apoi secretara lui Dan Iosif. A frecventat cursuri la patru facultăți bucureștene (trei ani de I.E.F.S., doi de filologie, unul depsihologie) și trei de regie , la Facultatea de Artă Hyperion, dar nu a absolvit-o pe nici una dintre ele. Și-a făcut debutul în 1994 la postul de televiziune Tele 7abc. Prima emisiune pe care a realizat-o s-a numit „Nocturna pe 16 mm”, fiind urmată de „Weekend abc”, o producție de divertisment care avea loc în fiecare duminică, timp de patru ore, de asemenea a lucrat nouă luni la Pro TV, unde a fost redactor-reporter pentru matinalul lui Florin Călinescu. Rădulescu a mai prezentat și realizat și alte emisiuni la posturi precum Antena 1, B1 TV și Pro TV. Următorul job l-a avut la „Antena 1”, unde timp de șapte ani a realizat și a prezentat emisiunea „Duminica în familie”. Mihaela a regizat toate edițiile emisiunilor de sport extrem și divertisment premiate de Asociația Profesioniștilor din Televiziune și Radio, fiind primul jurnalist român care a transmis în direct, pentru televiziune, de la decernarea Premiilor OSCAR, în 1998. În primăvara anului 2009, după divorțul de omul de afaceri Elan Schwartzenberg (divorț secondat de un scandal mediatic de amploare), Mihaela Rădulescu a anunțat că se retrage din lumina reflectoarelor și că se mută cu fiul său, Ayan, în sudul Franței, la Monaco, din dorința de a-i oferi acestuia mult mai multă liniște și protecție. Mihaela Rădulescu este cunoscută mai ales pentru emisiunea Duminica în familie de pe postul de Antena 1, dar și pentru implicarea sa constantă în activitățile umanitare – a inițiat și condus campania blitz-krieg "Vedete pentru sinistrați", a fost ambasadorul pentru România al organizației United Way și, de mai bine de 10 ani este unul dintre principalii susținători și donatori ai Centrului de îngrijire paleativă (copii cu boli în faze terminale) "Hospice – Casa Speranței", Brașov. Este singura femeie din România cu patru titluri de "Femeia Anului", premii obtinuțe în special pentru implicarea în activități umanitare și cinci premii APTR. A realizat recorduri naționale de audiență încă neegalate cu "Duminca în familie" (Antena 1) și "Steaua ta norocoasă" (Pro TV). A realizat interviuri cu mai toate personalitățile marcante din România, din toate domeniile, dar și cu personalități internaționale – Benjamin Netanyahu, Phil Collins, trei laureați de premiu Nobel (printre care Orhan Pamuk), Catherine Deneuve, Harvey Keitel, Robert de Niro, Quentin Tarantino, Johnny Depp, Julio Iglesias, Marie France Ionesco, Emir Kusturica etc. A realizat 4 filme documentare (regizor și scenarist) – "Irak- stelele deșertului", "Musca din Periprava", "Ostrovul meu " (film comandat de WWF) și "Punem pariu că-i vară" (Premiul APTR). A regizat: videoclipul piesei "Curcubeu" (Bere Gratis), videoclipul piesei "The wizdiz song" (Taxi), Festivalul Internațional de pirotehnie muzicală, spectacolul "Răzvan Mazilu&friends" la Opera Romana, emisiunile "Punem Pariu că-i vară". A jucat în filme : "Legături bolnăvicioase"(regia Tudor Giurgiu), "15" (regia Sergiu Nicolaescu), "Fall down dead" (USA) și în piesa de teatru "Bed time stories" (regia Chris Simion). Din 2006 scrie lunar o pagină de opinie în revista "Elle", România. Colaborează, ca editorialist-invitat, cu "Jurnalul Național", semnând rubrica "De pus pe gând".Recent, Rădulescu a debutat în lumea scrisului cu volumul Despre lucrurile simple. în 2009, jurnalista revine cu o nouă carte "Niște răspunsuri" la editura Polirom care devine, ca și precedenta, best-seller. În 2011, Mihaela Rădulescu publică, tot la editura Polirom cel de-al treilea volum al său, "Întreabă-mă orice". Este primul autor român a cărui carte apare ca aplicație pe Iphone și Ipad (pe acest suport digital apare și volumul lui Mircea Cărtărescu, "Enciclopedia zmeilor"), la Humanitas Digital. În aprilie 2015 a postat pe blogul personal un articol, denumit "Adam și Eva (Toleranța pe la spatele normalității)", în care a atacat homosexualii, considerându-i "anormali", menționând că aceștia ar trebui să nu se afișeze în public și spunând că nu ar vrea să-și vadă copilul "nici gay, nici terorist, nici cerșetor, nici drogat, nici depresiv". Declarațiile ei homofobice au fost criticate de mai multe persoane publice din România, inclusv Mihai Bendeac, Brianna Caradja, Andreea Raicu și Ellie White. Ca urmare a declarațiilor sale, aceasta a fost concediată de la revista Elle. Face parte din juriul emisiunii Românii au talent, de la Pro Tv”

Chestionarul folosit (Anexa 1) a fost aplicat pe un grup de respondenți de 100 de persoane.

Structura eșantionului a fost următoarea:

În funcție de vârstă:

După sexul respondenților:

După studiile absolvite:

Răspunsurile la întrebările din chestionar, centralizate, au fost următoarele:

Vă place să vă uitați la TV? Rezultat: 96% Da, 4% Nu

Din acest punct de vedere, eșantionul studiat este relevant, fiind reprezentativ pentru populația României, care este un mare consumator de produse media TV.

Obișnuiți să audiați emisiuni radio?

Da

Nu

Rezultat: 26% Da, 74% Nu

Audiența radio este foarte scăzută comparativ cu cea TV.

Cât de des citiți reviste/articole despre vedete din media și showbiz?

Deloc – 15%

Puțin – 18%

Des – 39%

Foarte des – 28%

Câte ore pe zi petreceți în medie în fața televizorului?

Nici una – 0%

Mai puțin de oră – 2%

Între 1-3 ore – 47%

Între 3-5 ore – 36%

Peste 5 ore – 15%

Care sunt motivele pentru care vă uitați la TV?

Mă relaxez – 27%

Din plictiseală – 13%

Sunt interesat de anumite emisiuni – 8%

Îmi oferă mai rapid informații – 26%

Mă distrez – 25%

Altele – 1%

Cea mai mare a subiecților intervievați se uită la televizor pentru a se relaxa sau distra sau pentru a se informa.

Cât de des urmăriți următoarele tipuri de emisiuni?

Buletine de știri

Regulat – 78%

Ocazional – 10%

Rar – 8%

Niciodată – 4%

Reality-show-uri

Regulat – 62%

Ocazional – 23%

Rar – 5%

Niciodată – 10%

Talk-show-uri

Regulat – 43%

Ocazional – 37%

Rar – 12%

Niciodată – 8%

Divertisment

Regulat – 62%

Ocazional – 23%

Rar – 12%

Niciodată – 3%

Educative

Regulat – 12%

Ocazional – 26%

Rar – 45%

Niciodată – 17%

Documentare

Regulat – 48%

Ocazional – 29%

Rar – 19%

Niciodată – 4%

Culturale

Regulat – 17%

Ocazional – 22%

Rar – 33%

Niciodată – 28%

Sportive

Regulat – 23%

Ocazional – 34%

Rar – 39%

Niciodată 4%

Se observă că majoritatea subiecților prefer emisiunile de știri și talk-show-urile (pentru informare) și cele de divertisment și reality-show pentru relaxare și distracție, confirmând astfel motivele expuse anterior, pentru care se uită la televizor.

Dați un exemplu de persoană din mass-media pe care o considerați:

Amuzantă – Teo Trandafir, Andra, Andi Moisescu, Cătălin Măruță, Dani Oțil, Daniel Buzdugan, Andreea Raicu, Andrei Gheorghe, Cabral Iacka

Interesantă – Andreea Marin, Bebe Cotimanis, Alessandra Stoicescu, Simona Gherghe, Mihaeala Rădulescu

Profesionistă – Rareș Bogdan, Cristian Tudor Popescu, Moise Guran, Vald Ursulean, Andreea Esca, Ion Cristoiu, Andi Moisescu

Sub orice critică – Oana Zăvoranu, Mircea Badea

Un model de urmat – Rareș Bogdan, Andreea Esca, Andi Moisescu

Este foarte interesant de observat că publicul românesc, nu prea poate fi păcălit în ceea ce privește valoarea profesională a vedetelor media. La categoria profesionistă se remarcă aceleași vedete care sunt privite și ca modele de urmat.

Mihaela Rădulescu este considerată o vedetă interesantă, presupunem că acest lucru se datorează amestecului de calități și defecte, de opinii pro și contra, de faptul că este considerată o persoană controversată.

În ce măsură aveți informații, o cunoașteți pe vedeta de televiziune, realizatoarea și moderatoarea de emisiuni de radio și televiziune, Mihaela Rădulescu?

Deloc – 0%

Puțin – 8%

Bine – 42%

Foarte bine – 50%

Din eșantionul intervievat, toți subiecții au auzit, mai mult sau mai puțin de vedeta propusă în chestionar, Mihaela Rădulescu. Un procent ridicat, 92% apreciază că o cunosc bine sau foarte bine.

Ce calitate apreciați la Mihaeala Rădulescu?

Inteligența – 18%

Profesionalismul – 13%

Aspectul fizic -24%

Umorul – 15%

Spontaneitatea – 18%

Creativitatea -12%

Putem remarca din rezultatele obținute că una din calitățile Mihaelei Rădulescu cele mai apreciate sunt legate de aspectul fizic, urmate îndeaproape de spontaneitate și inteligență. Într-adevăr, această vedetă s-a remarcat prin reacțiile spontane și rapide în emisiunile TV pe care le-a realizat, sau la care a fost invitată, cât și prin răspunsurile rapide legate de anumite subiecte. În ceea ce privește aspectul fizic, este cunoscut faptul că vedeta este practicantă a sportului și o adeptă a unui stil de viață sănătos, respectând o dietă cât mai sănătoasă.

În ce măsură credeți că Mihaela Rădulescu este un model demn de urmat de către tineri?

Deloc – 8%

Puțin – 32%

Mult – 38%

Foarte mult – 18%

Nu știu – 4%

Un procent aproximativ egal o consideră un model demn de urmat în mare măsură, și în același timp, un procent foarte apropiat consideră în mica măsură că ar fi un bun model. Se dovedește că imaginea vedetei este una destul de controversată, de ,,interesantă”, mai greu de descifrat, și astfel mai greu de recomandat ca și model de viață.

Ce defecte credeți că are Mihaela Rădulescu?

Duritatea verbală – 21%

Criticism exagerat – 24%

Epatare – 12%

Dorința de a șoca – 13%

Extravaganța vestimentară – 16%

Mediatizarea intensă a vieții personale prin lipsa de discreție – 14%

Altele – 1% (îngâmfare)

Majoritatea respondenților au arătat că nu apreciază duritatea verbală și criticismul exagerat al vedetei.

Sunteți dispus/dispusă să urmați sfaturi legate de aspectul dumneavoastră fizic și vestimentar din partea Mihaelei Rădulescu?

Nu – 18%

Poate – 38%

Da – 39%

Nu știu – 5%

Cum s-a observat anterior, multi respondenți apreciază aspectul fizic al vedetei (24%) și ar fi deschise să urmeze un sfat în ceea ce privește vestimentația. Se poate concluziona că Mihaeala Rădulescu poate avea un efect concret asupra modului de a se îmbrăca a persoanelor respondente.

Sunteți dispus/dispusă să urmați sfaturi legate de viața profesională din partea Mihaelei Rădulescu?

Nu – 12%

Poate – 41%

Da – 45%

Nu știu – 2%

De remarcat că un mare procent dintre respondenți ar urma sfaturi legate de viața profesională din partea Mihaelei Rădulescu, ceea ce demonstrează că o consideră o persoană împlinită din punct de vedere profesional și cu competență în această arie a vieții. Din acest punct de vedere este foarte clar că vedeta poate fi un model de urmat și poate avea un efect consistent asupra celorlalți.

Cum apreciați prestația Mihaeelei Rădulescu în ultima emisiune TV la care a participat, Românii au talent?

Nici un efect – 3%

Efect negativ – 21%

Efect pozitiv – 68%

Nu pot aprecia – 8%

Deși există și un procent destul de ridicat care apreciază negativ prestația Mihaelei Rădulescu în emisiunea Românii au talent, ultima la care vedeta a participat, cea mai mare parte consideră că efectul a fost unul pozitiv.

În ce măsură ați dori să lucrați cu Mihaela Rădulescu dacă acest lucru ar fi posibil?

Deloc – 12%

Puțin – 18%

Mult – 35%

Foarte mult – 30%

Nu știu – 5%

Un procent foarte mare dintre subiecții intervievați ar lucra cu Mihaela Rădulescu. Acesta probabil pentru că îi apreciază calitățile și probabil pentru că privesc ca pe o provocare această situație.

Ați fi dispus să cumpărați produse recomandate de Mihaeala Rădulescu?

Da – 25%

Nu știu – 28%

Nu – 18%

Poate, în funcție de destinația produsului – 29%

La această întrebare răspunsul este foarte interesant. Deși este foarte clar că o apreciază pe Mihaela Rădulescu, după răspunsurile anterioare, destul de putini subiecți sunt dispuși să cumpere produse achiziționate de Mihaela Rădulescu. Cei mai mulți sunt indeciși. Se pare că, respondenții nu au încredere în acest mod de a face reclamă la un anumit produs, folosindu-se de imaginea unei vedete.

În ce măsură credeți că Mihaeala Rădulescu vă influențează opiniile legate de diverse aspecte ale vieții cotidiene?

Deloc – 58%

Puțin -18%

Mult – 12%

Foarte mult 2%

Nu știu – 10%

Majoritatea respondenților consideră că nu sunt influențați de Mihaeala Rădulescu în viața de zi cu zi.

În ce măsură credeți că Mihaeala Rădulescu îi influențează pe ceilalți oameni legat de diverse aspecte ale vieții cotidiene?

Deloc – 37%

Puțin – 30%

Mult – 18%

Foarte mult 6%

Nu știu 9%

Deși consideră că nu sunt influențați personal de Mihaela Rădulescu, respondenții au considerat că ceilalți sunt influențați într-o oarecare măsură de Mihaela Rădulescu, dar cu o intensitate destul de mică.

Deși ar accepta sfaturi de la Mihaela Rădulescu și ar lucra împreună cu aceasta, cei mai mulți respondenți consideră că vedeta nu îi influențează nici pe ei nici pe ceilalți decât în mică măsură.

În ce măsură apreciați că se implică Mihaeala Rădulescu în viața socială?

Deloc – 3%

Puțin – 9%

Mult – 65%

Foarte mult – 13%

Nu știu – 10%

Un număr foarte mare de subiecți intervievați apreciază implicarea Mihaelei Rădulescu în viața socială. De altfel vedetea este cunoscută pentru implicarea sa în acțiuni de caritate și pentru pozițiile sale, uneori radicale, legate de anumite subiecte privind viața socială.

Cum apreciați frecvența mediatizării vieții profesionale și personale a Mihaelei Rădulescu de către celelalte mijloace media (TV, radio, reviste, ziare etc)?

Redusă – 0%

Potrivită – 15%

Intensă – 38%

Foarte intensă – 39%

Nu pot aprecia -8%

După răspunsurile primite de la respondenți la această întrebare, putem să concluzionăm că cei mai mulți au remarcat mediatizarea foarte intensă a vedetei, practic nici un aspect al vieții, profesionale sau personale nescăpând neanalizat și neevidențiat la TV, radio, presa scrisă.

În ce măsură ați recomanda persoana Mihaela Rădulescu ca model profesional și de viață?

Deloc – 15%

Puțin – 28%

Mult – 36%

Foarte mult -13%

Nu știu – 8%

Un rezultat destul de echilibrat, deși pare că este apreciată ca persoană și profesionistă, cam același număr ar recomanda-o pe Mihaela Rădulescu ca un model de viață comparativ cu cei care nu ar face acest lucru. Se pare că deși vedeta are o influență considerabilă asupra publicului, puțini oameni își doresc o viață tumultoasă asemănătoare cu a acesteia.

Ce sfaturi i-ați da Mihaeelei Rădulescu dacă ați putea să vorbiți direct cu aceasta?

Cele mai frecvente sfaturi sunt legate, în mare măsură de defectele pe care subiecții le-au apreciat că le are vedeta, respectiv:

Să se îmbrace mai potrivit cu vârsta ei

Să fie mai blândă

Să fie mai puțin arogantă

Să nu mai încerce atât de evident să șocheze

Să se păstreze cât mai sinceră și mai spontană.

Din rezultatele acestui chestionar putem să tragem, pe scurt, concluzia, că Mihaeala Rădulescu are un impact deosebit asupra publicului, este apreciată, este destul de bine cunoscută de către public, dar totuși nu ar fi recomandată ca model de viață, deși mulți respondenți îi apreciază calitățile, i-ar urma sfaturile, ar lucra cu ea. Tragem concluzia, că vedeta are o influență apreciabilă asupa publicului dar nu totală, nu obsesivă. Mediatizarea sa excesivă nu îi fac un serviciu, ci din contră, îi evidențiază și defectele nu doar calitățile. Oamenii i-ar recomanda să fie putin mai temperată în acțiuni și atitudini.

Deși este foarte clar influența mass-media în sens pozitiv, putem remarca si efectul de boomerang: ce e prea mult, strică! Dorința de a șoca, mediatizarea excesivă, au determinat publicul să o aprecieze, pe de o parte, dar să nu o considere un model, pe de altă parte.

CONCLUZII:

Eșantionul studiat este relevant, fiind reprezentativ pentru populația României.

Cea mai mare a subiecților intervievați se uită la televizor pentru a se relaxa, distra sau pentru a se informa.

Majoritatea subiecților preferă emisiunile de știri și talk-show-urile (pentru informare) și cele de divertisment și reality-show pentru relaxare și distracție.

Mihaela Rădulescu este considerată, conform sondajului realizat, o vedetă interesantă, presupunem că acest lucru se datorează amestecului de calități și defecte, de opinii pro și contra, de faptul că este considerată o persoană controversată.

Un procent ridicat, 92%, apreciază că o cunosc bine sau foarte bine.

Calitățele cele mai apreciate la Mihaeala Rădulescu sunt aspectul fizic, spontaneitatea și inteligența.

Un procent destul de mare o consideră un model demn de urmat.

Majoritatea respondenților au arătat că nu apreciază duritatea verbală și criticismul exagerat al vedetei.

Multi respondenți apreciază aspectul fizic al vedetei (24%) și ar fi deschise să urmeze un sfat, venit din partea vedetei, în ceea ce privește vestimentația. Se poate concluziona că Mihaeala Rădulescu poate avea un efect concret asupra modului de a se îmbrăca a persoanelor respondente.

Un mare procent dintre respondenți ar urma sfaturi legate de viața profesională din partea Mihaelei Rădulescu, ceea ce demonstrează că o consideră o persoană împlinită din punct de vedere profesional și cu competență în această arie a vieții. Din acest punct de vedere este foarte clar că vedeta poate fi un model de urmat și poate avea un efect consistent asupra celorlalți.

Un procent foarte mare dintre subiecții intervievați ar lucra cu Mihaela Rădulescu. Acesta probabil pentru că îi apreciază calitățile și probabil pentru că privesc ca pe o provocare această situație.

Putini respondenți sunt dispuși să cumpere produse recomandate de Mihaela Rădulescu. Cei mai mulți sunt indeciși. Se pare că, respondenții nu au încredere în acest mod de a face reclamă la un anumit produs, pa baza imaginii unei vedete.

Un număr foarte mare de subiecți intervievați apreciază implicarea Mihaelei Rădulescu în viața socială. De altfel vedetea este cunoscută pentru implicarea sa în acțiuni de caritate și pentru pozițiile sale, uneori radicale, legate de anumite subiecte privin viața socială.

Din rezultatele acestui chestionar putem să tragem, pe scurt, concluzia, că Mihaeala Rădulescu are un impact deosebit asupra publicului, este apreciată, este destul de bine cunoscută de către public, dar totuși nu ar fi recomandată ca model de viață, deși mulți respondenți îi apreciază calitățile, i-ar urma sfaturile, ar lucra cu ea. Tragem concluzia, că vedeta are o influență apreciabilă asupa publicului dar nu totală, nu obsesivă. Mediatizarea sa excesivă nu îi fac un serviciu, ci din contră, îi evidențiază și defectele nu doar calitățile. Oamenii i-ar recomanda să fie putțn mai temperată în acțiuni și atitudini.

Deși este foarte clar influența mass-media în sens pozitiv, putem remarca si efectul de boomerang: ce e prea mult, strică! Dorința de a șoca, mediatizarea excesivă, au determinat publicul să o aprecieze, pe de o parte, dar să nu o considere un model, pe de altă parte.

BIBLIOGRAFIE:

Delia Cristina Balaban, Comunicarea mediatică, Editura Tritonic, București, 2009

Delia Cristina Balaban, Comunicare mediatică, Cluj-Napoca, Accent, 2012

Balaban, Delia Cristina; Deac, Mihai, Strategie și creativitate publicitară, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2007

Delia Bălan. Comunicare mediatică, București : Tritonic, 2009

Camelia Beciu, Sociologia comunicării și a spațiului public: concepte, teme, analize, Iași : Polirom, 2011

Claude-Jean Bertrand. Media Ethics and Accountability System. Transaction Publishers, 2000

Bonfadelli, Heinz (2004): Medienwirkungsforschung I. Grundlagen und theoretische Perspektiven, UVK, Konstanz

Pierre Bourdieu –– Despre televiziune, București, Ed. Meridiane, 1998

Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media, Polirom, Iași, 1999

Mihai Coman, Introducere în sistemul mass media. București: Polirom, 2007

Joseph R. Dominick –– The dynamics of mass-communication, ediția a II-a, NY, Ed. Random, 1987

M. De Fleur, S. Ball-Rokeach, Teorii ale comunicării de masă, Editura Polirom, Iași, 1999

Ciprian Glăvan, Premisele, geneza și evoluția presei de limbă germană din Banat între anii 1771-1867, în Analele Banatului, S.N., Arheologie – Istorie, XIX, 2011

Evelina Graur, Tehnici de comunicare, Editura Mediamira, Cluj-Napoca, 2001

Ștefan Iancu, Apariția și evoluția mass media, Noema, vol. V, 2006, în http://www.crifst.ro/noema/doc/2006_04.pdf

Istoria publicisticii [History of publishing], Encyclopaedia Britannica, accesat în decembrie 2014 la adresa: http://www.britannica.com/EBchecked/topic/482597/history-of-publishing/28657/The-Roman-Empire

Denis McQuail, Sven Windhal, Modele ale comunicării de masă pentru studiul comunicării de masă, București, 2004

Denis McQuail, Comunicarea, Editura Institutului European, Iași, 1999

Dorin Popa, Funcțiile mass-media, Universitatea „Al.I.Cuza”, Facultatea de Litere, Departamentul de Jurnalistică și Științele Comunicării, Anul universitar 2007-2008

Dorin Popa, Mass-media, astazi, Editura Institutul European, 2002

Corina Rădulescu, Comunicare și protocol, București, Editura Universității din București, 2009

Svetlana Sauciuc, Tendințe în jurnalismul online, Simbolism și eficiență emoțională, accesat în decembrie 2014 la adresa: https://ro.scribd.com/doc/100590449/Tendinte-in-jurnalismul-on-line

Dorina Sălăvăstru, Psihologia educației, Polirom, 2004

Alexandra Silvaș, Comunicare educațională, Universitatea ,,Petru Maior” Târgu-Mureș, Departamentul I.F.R.D. 2008

Tipuri de comunicare online în Canvas Student Tutorials, accesat în decembrie 2014 la adresa: https://lakeland.instructure.com/courses/744054/pages/types-of-online-communication

Vasile Tran, Irina Stănciugelu, Teoria comunicării, Facultatea de Comunicarea și Relații Publice „David Ogilvy”, S.N.S.P.A., București, 2001

Joseph Trenaman, Communication and comprehension: the report of an investigation, by statistical methods, of the effective communication of educative material and an assessment of the factors making for such communication, with special reference to broadcasting, Longmans, 1967

http://www.utwente.nl/cw/theorieenoverzicht/Theory%20Clusters/Mass%20Media/knowledge_gap/

http://en.wikipedia.org/wiki/George_Gerbner

What can uses and gratifications theory tell us about social media?

http://www.teenink.com/opinion/entertainment_celebrities/article/82342/Celebrities-and-Their-Influence/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihaela_Rădulescu

http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2014-09-8-18060280-0-populatia-stabila-romaniei-1-ianuarie-2014.pdf

ANEXA 1

CHESTIONAR

TEMA: IMPACTUL VEDETELOR MEDIA ASUPRA PUBLICULUI

Acest chestionar este confidențial. Răspunsurile dumneavoastră vor contribui la o mai bună înțelegere, comunicare și organizare a instituției. La fiecare întrebare sunt posibile unul sau mai multe răspunsuri posibile

Vârsta: □

Sex: Masculin □ Feminin □

Nivel de școlarizare:

1-8 clase

Școală profesională

Liceu

Școală posticeală

Învățământ superior

Studii postuniversitare (master, doctorat)

Vă place să vă uitați la TV?

Da

Nu

Obișnuiți să audiați emisiuni radio?

Da

Nu

Cât de des citiți reviste/articole despre vedete din media și showbiz?

Deloc

Puțin

Des

Foarte des

Câte ore pe zi petreceți în medie în fața televizorului?

Nici una

Mai puțin de oră

Între 1-3 ore

Între 3-5 ore

Peste 5 ore

Care sunt motivele pentru care vă uitați la TV?

Mă relaxez

Din plictiseală

Sunt interesat de anumite emisiuni

Îmi oferă mai rapid informații

Mă distrez

Altele

Cât de des urmăriți următoarele tipuri de emisiuni?

Buletine de știri

Regulat

Ocazional

Rar

Niciodată

Reality-show-uri

Regulat

Ocazional

Rar

Niciodată

Talk-show-uri

Regulat

Ocazional

Rar

Niciodată

Divertisment

Regulat

Ocazional

Rar

Niciodată

Educative

Regulat

Ocazional

Rar

Niciodată

Documentare

Regulat

Ocazional

Rar

Niciodată

Culturale

Regulat

Ocazional

Rar

Niciodată

Sportive

Regulat

Ocazional

Rar

Niciodată

Dați un exemplu de persoană din mass-media pe care o considerați:

Amuzantă

Interesantă

Profesionistă

Sub orice critică

Un model de urma

În ce măsură aveți informații, o cunoașteți pe vedeta de televiziune, realizatoarea și moderatoarea de emisiuni de radio și televiziune, Mihaeela Rădulescu?

Deloc

Puțin

Bine

Foarte bine

Ce calitate apreciați la Mihaeala Rădulescu?

Inteligența

Profesionalismul

Aspectul fizic

Umorul

Spontaneitatea

Creativitatea

În ce măsură credeți că Mihaela Rădulescu este un model demn de urmat de către tineri?

Deloc

Puțin

Mult

Foarte mult

Nu știu

Ce defecte credeți că are Mihaela Rădulescu?

Duritatea verbală

Criticism exagerat

Epatare

Dorința de a șoca

Extravaganța vestimentară

Mediatizarea intensă a vieții personale prin lipsa de discreție

Altele

Sunteți dispus/dispusă să urmați sfaturi legate de aspectul dumneavostră fizic și vestimentar din partea Mihaelei Rădulescu?

Nu

Poate

Da

Nu știu

Sunteți dispus/dispusă să urmați sfaturi legate de viața profesională din partea Mihaelei Rădulescu?

Nu

Poate

Da

Nu știu

Cum apreciați prestația Mihaeelei Rădulescu în ultima emisiune TV la care a participat, Românii au talent?

Nici un efect

Efect negativ

Efect pozitiv

Nu pot aprecia

În ce măsură ați dori să lucrați cu Mihaela Rădulescu dacă acest lucru ar fi posibil?

Deloc

Puțin

Mult

Foarte mult

Nu știu

Ați fi dispus să cumpărați produse recomandate de Mihaeala Rădulescu?

Da

Nu știu

Nu

Poate, în funcție de destinația produsului

În ce măsură credeți că Mihaeala Rădulescu vă influențează opiniile legate de diverse aspecte ale vieții cotidiene?

Deloc

Puțin

Mult

Foarte mult

Nu știu

În ce măsură credeți că Mihaeala Rădulescu îi influențează pe ceilalți oameni legat de diverse aspecte ale vieții cotidiene?

Deloc

Puțin

Mult

Foarte mult

Nu știu

În ce măsură apreciați că se implică Mihaeala Rădulescu în viața socială?

Deloc

Puțin

Mult

Foarte mult

Nu știu

Cum apreciați frecvența mediatizării vieții profesionale și personale a Mihaelei Rădulescu de către celelalte mijloace media (TV, radio, reviste, ziare etc)?

Redusă

Potrivită

Intensă

Foarte intensă

Nu pot aprecia

În ce măsură ați recomanda persoana Mihaela Rădulescu ca model profesional și de viață?

Deloc

Puțin

Mult

Foarte mult

Nu știu

Ce sfaturi i-ați da Mihaeelei Rădulescu dacă ați putea să vorbiți direct cu aceasta?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

BIBLIOGRAFIE:

Delia Cristina Balaban, Comunicarea mediatică, Editura Tritonic, București, 2009

Delia Cristina Balaban, Comunicare mediatică, Cluj-Napoca, Accent, 2012

Balaban, Delia Cristina; Deac, Mihai, Strategie și creativitate publicitară, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2007

Delia Bălan. Comunicare mediatică, București : Tritonic, 2009

Camelia Beciu, Sociologia comunicării și a spațiului public: concepte, teme, analize, Iași : Polirom, 2011

Claude-Jean Bertrand. Media Ethics and Accountability System. Transaction Publishers, 2000

Bonfadelli, Heinz (2004): Medienwirkungsforschung I. Grundlagen und theoretische Perspektiven, UVK, Konstanz

Pierre Bourdieu –– Despre televiziune, București, Ed. Meridiane, 1998

Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media, Polirom, Iași, 1999

Mihai Coman, Introducere în sistemul mass media. București: Polirom, 2007

Joseph R. Dominick –– The dynamics of mass-communication, ediția a II-a, NY, Ed. Random, 1987

M. De Fleur, S. Ball-Rokeach, Teorii ale comunicării de masă, Editura Polirom, Iași, 1999

Ciprian Glăvan, Premisele, geneza și evoluția presei de limbă germană din Banat între anii 1771-1867, în Analele Banatului, S.N., Arheologie – Istorie, XIX, 2011

Evelina Graur, Tehnici de comunicare, Editura Mediamira, Cluj-Napoca, 2001

Ștefan Iancu, Apariția și evoluția mass media, Noema, vol. V, 2006, în http://www.crifst.ro/noema/doc/2006_04.pdf

Istoria publicisticii [History of publishing], Encyclopaedia Britannica, accesat în decembrie 2014 la adresa: http://www.britannica.com/EBchecked/topic/482597/history-of-publishing/28657/The-Roman-Empire

Denis McQuail, Sven Windhal, Modele ale comunicării de masă pentru studiul comunicării de masă, București, 2004

Denis McQuail, Comunicarea, Editura Institutului European, Iași, 1999

Dorin Popa, Funcțiile mass-media, Universitatea „Al.I.Cuza”, Facultatea de Litere, Departamentul de Jurnalistică și Științele Comunicării, Anul universitar 2007-2008

Dorin Popa, Mass-media, astazi, Editura Institutul European, 2002

Corina Rădulescu, Comunicare și protocol, București, Editura Universității din București, 2009

Svetlana Sauciuc, Tendințe în jurnalismul online, Simbolism și eficiență emoțională, accesat în decembrie 2014 la adresa: https://ro.scribd.com/doc/100590449/Tendinte-in-jurnalismul-on-line

Dorina Sălăvăstru, Psihologia educației, Polirom, 2004

Alexandra Silvaș, Comunicare educațională, Universitatea ,,Petru Maior” Târgu-Mureș, Departamentul I.F.R.D. 2008

Tipuri de comunicare online în Canvas Student Tutorials, accesat în decembrie 2014 la adresa: https://lakeland.instructure.com/courses/744054/pages/types-of-online-communication

Vasile Tran, Irina Stănciugelu, Teoria comunicării, Facultatea de Comunicarea și Relații Publice „David Ogilvy”, S.N.S.P.A., București, 2001

Joseph Trenaman, Communication and comprehension: the report of an investigation, by statistical methods, of the effective communication of educative material and an assessment of the factors making for such communication, with special reference to broadcasting, Longmans, 1967

http://www.utwente.nl/cw/theorieenoverzicht/Theory%20Clusters/Mass%20Media/knowledge_gap/

http://en.wikipedia.org/wiki/George_Gerbner

What can uses and gratifications theory tell us about social media?

http://www.teenink.com/opinion/entertainment_celebrities/article/82342/Celebrities-and-Their-Influence/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihaela_Rădulescu

http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2014-09-8-18060280-0-populatia-stabila-romaniei-1-ianuarie-2014.pdf