Distresul Afectiv Si Dependenta de Jocuri la Persoanele Active In Campul Muncii
Distresul afectiv și dependența de jocuri la persoanele active în câmpul muncii
Cuprins
REZUMATUL LUCRĂRII
Capitolul I. PARTE TEORETICĂ
Ce sunt jocurile de noroc?
Dependența de jocuri de noroc
Etapele apariției și dezvoltării dependenței
Semne comportamentale și emoționale ale dependenței
Criterii de diagnostic
Consecințele dependenței asupra jucătorilor
Metode de terapie și autoterapie în dependența de jocuri de noroc
Capitolul II. PARTE DE CERCETARE
Obiectivele și ipotezele cecetării
Variabile ale cercetării
Participanți
Instrumente și materiale de lucru
Design-ul cercetării
Procedura
Analiza datelor
Capitolul III. REZULTATE
Rezultate ale cercetării
Concluzii și discuții
Limite și direcții noi de cercetare
Bibliografie
Anexe
REZUMATUL LUCRĂRII
Jocurile de noroc și pariurile sportive reprezintă o formă de divertisment, dar limita dintre un comportament obișnuit și unul dependent poate fi încălcată cu ușurință într-o sociatate în care tot mai mulți indivizi aparțin grupurilor vulnerabile și se confruntă cu probleme care ating atât partea fizică (hrană, îmbrăcăminte) cât și pe cea psihică (tulburări psihice, nevoia de atașament).
Jocurile de noroc reprezintă, de fapt, o activitate interesantă și plăcută, un mod la îndemână de petrecere a timpului liber și de socializare în care au fost implicați, mai mult sau mai puțin, majoritatea indivizilor de-a lungul vieții. Jocul de table, cărți sau rummy reprezintă exemple de jocuri preferate de familie sau prieteni în week-end sau concediu. A juca pe bani reprezintă un comportament distractiv pentru cei care consideră jocul o formă de divertisment și un comportament neproblematic pentru indivizii echilibrați din punct de vedere psihic și social.
Scopul principal al acestui studiu este identificarea relației dintre vârstă și vechimea în câmpul muncii asupra experiențierii stării de distres în cazul persoanelor cu diferite grade de dependență față de jocuri de noroc. Atunci când o persoană alege preponderant jocul de noroc sau pariul, ca și activitate de petrecere a timpului liber și acordă tot mai puțină importanță activităților de socializare, sport sau cultură, se vorbește despre comportament dependent. Intr-o primă fază se instalează comportamentul obsesiv pentru joc, apoi cel de dependență patologică. La începutul experiențieirii acestei activități, persoana este foarte încântată de câștigul imediat, mai ales când funcționează “norocul începătorului”, astfel capătă încredere în sine și în capacitatea de a reuși să câștige sume mari de bani, fără a investi prea mult efort, iar în final dorința pentru joc, ajunge să nu mai fie o alegere proprie, rațională ci una impulsivă, imediată. In apariția dependenței față de acest tip de viciu sunt implicați numeroși factori, mai ales dintre cei care țin de mediul familial și educațional în care s-a născut și s-a dezvoltat persoana. De asemenea, la fel de mult contează caracteristicile de personalitate ale familiei și ale persoanei și antecedentele familial privind vreo formă de dependență.
Consecințele dependenței de jocuri de noroc sunt numeroase și diverse și diferă în funcție de statutul și personalitatea jucătorului: pierderi financiare, stres, destrămarea familiei, conflicte între parteneri, întreruperea școlii sau pierderea locului de muncă, ceea ce înseamnă că dependența de jocuri este o problemă reală, de actualitate și cât se poate de gravă.
Studiul abordează, într-o primă etapă, problematica jocului de noroc din perspectivă teoretică, trecând în revistă rezultatele altor cercetări în acest domeniu. Cea de-a doua etapă a studiului vizează evaluarea, din punct de vedere empiric, a dependentului de jocuri, plecând de la premisa că activitatea de joc nu îmbunătățește starea psihică a persoanei ci intensifică emoțiile disfuncționale negative.
Rezultatele studiului sunt analizate și interpretate pentru a putea oferi la sfârșit o imagine cât mai clară a factorilor studiați și mai ales pentru a putea oferi câteva direcții pentru procesul terapeutic stabilit în cazul dependenței patologice. Atfel, pentru evaluarea și analiza acestor ipotezelor s-a folosit Scala Profilului Distresului Afectiv (PDA, Opriș și Macavei, 2007) și un chestionar de evaluare a dependenței față de activitatea de joc format din 11 itemi, instrument aprobat de National Council on Problem Gambling (2000).
Alte variabile vizate au fost vârsta și statutul pe piața muncii al jucătorului de noroc, plecând de la premisele că rata prevalenței dependenței de jocuri de noroc scade odată cu înaintarea în vârstă, dar crește în cazul persoanelor inactive pe piața muncii.
Capitolul I. PARTEA TEORETICĂ
Ce sunt jocurile de noroc?
Dicționarul explicativ al limbii române definește norocul ca fiind “întâmplare neașteptată sau concurs de împrejurări favorabile care asigură reușita unei acțiuni, îndeplinirea unei dorințe”, iar jocul de noroc ar fi o “denumire generică dată jocurilor în care câștigul depinde (aproape exclusiv) de întâmplare.”(http://dexonline.ro). Asociația Gamblers Anonymous (1998) definește jocul de noroc drept “orice formă de pariu, semnificativ sau nu, în care câștigul este incert sau depinde de șansă sau de aptitudinile celui care pariază”. O altă definiție ar fi “o activitate în care persoana riscă bani în speranța de a câștiga mai mulți dacă este norocos sau dacă nimerește o varianță câștigătoare…o situație în care persoana își asumă un risc pentru ceva ce crede că îi va aduce un beneficiu important” (www.macmillandictionary.com).
De-a lungul timpului s-au dezvoltat diverse tipuri de jocuri, a căror prezență este indicată în manuscrise antice, iar practicarea lor este cunoscută în toate societățile.
De exemplu, cursele de cai este considerat cel mai vechi sport, datând încă de acum 6000 de ani (Rudd și Marshall, 2000). Oportunitatea de a paria în mod legal la cursele de cai s-a datorat legalizării unei forme de jocuri de noroc. In 1960 s-a creat cadrul legislativ pentru centrele de pariere la cursele de cai, iar în 1963 existau deja în Marea Britanie 14388 de case de pariuri (Munting, 1996).
Jocul de noroc este una dintre cele mai vechi activități ale omenirii, după cum reiese din scrieri și mărturiile găsite în morminte și alte locuri antice. Acceptarea și reglementarea lor a fost privită cu rezervă și era sever pedepsită prin legile antice din China și Roma, precum și de Talmudul evreiesc și Islam sau Budism. Originea jocurilor este strâns legată de dorința oamenilor de a cunoaște viitorul și intențiile zeilor. Tragerea la sorți nu era considerată joc de noroc, în sensul modern, dar era legată de destin sau soartă.
Există, realmente, sute de tipuri de jocuri de noroc, fiecare cu propriul set de regului, cote de câștig și program de plată. Jocurile de noroc se pot clasifica după mai multe dimensiuni: un singur jucător (blackjack)/ mai mulți jucători (bingo); joc pasiv (pariuri sportive)/ joc activ (poker); joc continu (la aparate speciale)/ discontinu (loterie)…etc. Această listă este orientativă, deoarece o clasificare exhaustivă este foarte dificilă.
Blaszczynski (2010) a încadrat jocurile de noroc în patru clase importante:
Cele jucate la aparate electronice cu câștiguri (aparate cu fructe, poker, ruletă și cele din cazino etc.);
Pariuri sportive prin care se dorește ghicireara rezultatului unui eveniment viitor (curse de cai, pariuri cu privire la meciuri de fotbal etc.);
Loteria în care sunt incluse și jocurile de bingo;
Speculațiile la bursă.
Centrul pentru Adicții și Sănătate Mentală (C.A.M.H.) din Toronto a efectuat în 2008 un proiect prin care arăta că pe plan mondial există o multitudine de forme de jocuri de noroc, printre care enumerăm unele mai importante: pariurile făcute în cadrul jocurilor de îndemânare (de exemplu golf), pariurile la cursele de cai, jocurile de noroc din cazinouri, jocul de cărți pe bani, keno, bingo, loteria și biletele de loterie, jocurile de noroc pe internet, tombola, speculațiile la bursă.
In cele ce urmează vor fi inventariate caracteristici ale jocurilor cu risc de dependență pentru jucător (Blaszczynski apud Rizeanu, 2012):
Oferă posibilitatea obținerii rapide unor câștiguri mari de bani,
Oferă posibilitatea efectuării mai multor pariuri utilizând sume mici de bani într-o perioadă foarte scurtă de timp,
Accesul jucătorilor la aceste forme de jocuri este facil, dacă luăm în considerare situarea sălilor de jocuri în apropierea locuinței sau a locului de muncă a acestora.
O cercetare efectuată pe populația din Norvegia (Lund și Nordlund apud Rizeanu, 2012) a relevat faptul că persoanele cu probleme de dependență preferă, în general, categorii de jocuri de noroc, în ceea ce privește structura câștigului oferit, care oferă posibilitatea câștigării unor sume mari de bani.
Spațiul fizic din cazinouri, prin luminile multicolore, muzica în surdină, posibilitatea de a socializa și abilitățile personalului angajat, au scopul de a-i face pe jucători să fie relaxați, să se simtă bine și să se concentreze pe câștig.
Din punct de vedere structural, jocul de noroc are cinci elemente care îl caracterizează conform lui Blaszczynski (apud Rizeanu, 2012):
Implicarea a cel puțin doi parteneri (dintre care unul poate fi organizatorul de jocuri de noroc);
Desfășurarea sa este incertă;
Rezultatul final se bazează pe șansă;
Pariurile nu se limitează doar la bani, ci se poate paria și pe bijuterii sau alte bunuri personale;
Participarea este voluntară și presupune achitarea unei taxe.
Popoarele antice au dat termenului de noroc o semnificație diferită de epoca noastră (David, 1996). Aceștia vedeau reușita sau neșansa ca fiind influența divinității și în funcție de relația jucătorului cu Dumnezeu se producea, sau nu câștigul. Ipotezele matematice privind reușita unui câștig la jocuri de noroc au fost respinse și contestate.
Conform lui Schwartz (2006) joc de noroc înseamnă a risca ceva de valoare (de obicei bani) pentru un câștig incert, dar asumarea de riscuri este o parte esențială a supraviețuirii. Efortul uman concretizat în locul de muncă, explorarea mediului, comerțul sau războiul reprezintă un risc calculat în vederea obținerii unui câștig. Cu toate acestea jocul de noroc implică asumarea unui risc aparte, de obicei sume de bani.
Deși s-au scris numeroase lucrări și cărți despre istoria jocurilor de noroc (Asbury ,1938; Binde,2007 ; Dixon, 1991 ; Schwartz, 2006), nu foarte mulți au abordat jocul de noroc din perspectivă patologică. Secole întregi au încercat guvernele să beneficieze de pe urma jocurilor de noroc, interzicând, uneori, cu totul această activitate. Aceste încercări s-au soldat cu conflicte politice și juridice, scoțând în evidență îndârjirea oamenilor pentru a juca. In zadar, au încercat politicile sociale să îi protejeze pe oameni de ei înșiși. Din 1970 au existat o liberalizare remarcabilă a legilor privind aceste activități, care au dus de la interdicție la exploatare. Pe de altă parte s-a produs o dezvoltare rapidă jocului de noroc, trecându-se de la pariuri private la jocul de cazino. Incă din 1980, în cazinouri s-au introdus cardurile, jetoanele și aparatele electronice (Ernkvist, 2009). Aceste schimbări coincid cu recunoașterea, pentru prima dată, a jocului de noroc ca problemă socială și ca tulburare mintală, fiind inclus în DSM.
Fie că este vorba despre pariuri sportive, ruletă, poker,jocuri în cazinouri sau jocuri online, această pasiune poate afecta relațiile cu familia și prietenii, poate avea repercursiuni grave asupra locului de muncă și asupra situației financiare. Această dorință compulsivă poate duce la comportamente antisociale cum ar fi furtul de bani, pentru îndeplinirea și alimentarea ei.
Toți jucătorii au un singur scop, acela de a obține un venit superior investiției, dar nu pot analiza rațional faptul că șansele de câștig sunt foarte mici. In cele din urmă jucătorul de noroc va ajunge într-un cerc vicios în care investiția va fi tot mai mare pe măsură ce pierderile vor crn DSM.
Fie că este vorba despre pariuri sportive, ruletă, poker,jocuri în cazinouri sau jocuri online, această pasiune poate afecta relațiile cu familia și prietenii, poate avea repercursiuni grave asupra locului de muncă și asupra situației financiare. Această dorință compulsivă poate duce la comportamente antisociale cum ar fi furtul de bani, pentru îndeplinirea și alimentarea ei.
Toți jucătorii au un singur scop, acela de a obține un venit superior investiției, dar nu pot analiza rațional faptul că șansele de câștig sunt foarte mici. In cele din urmă jucătorul de noroc va ajunge într-un cerc vicios în care investiția va fi tot mai mare pe măsură ce pierderile vor crește (Rizeanu, 2012). Această preocupare devine o problemă atunci când jucătorul nu-și mai poate controla impulsul de a juca, iar viața persoanei este perturbată.
Dependența de jocurile de noroc
Pentru majoritatea persoanelor un comportament dependent se referă la o persoană care consumă, cel mai adesea droguri sau alcool; dependența fiind dorința de a consuma substanța, în caz contrar instalându-se starea de sevraj. Puțini se gândesc la dependența de jocuri de noroc sau pariuri sportive, nu pentru că acest comportament ar fi rar întâlnit ci pentru că este puțin recunoscut, chiar ascuns de cei din jur. Dependența de substanțe este cea mai întâlnită situație în care dependentul consumă o substanță (alcool, medicație), iar în lipsa acesteia organismul “protestează” prin stări deviante de agresivitate, somatizare fizică, agitație, stres. Puțini știu despre dependențele psihologice. In cadrul acestui tip de dependență intră: dependența de imagini și filme cu conținut pornografic, shoping-ul compulsiv, dependența de internet și calculator, sindromul bournout (dependența de muncă) și dependența de jocuri etc.
Cele mai recente definiții ale dependenței de jocuri de noroc încadrează această adicție ca fiind “o tulburare mentală provocată de schimbări persistente în structura și funcționarea creierului” (Leschner, 2001).
Specialiștii în domeniu (Coombs, 2004) consideră că se poate face diferența între activitățile de timp liber, de divertisment și cele dependente, ținând cont de cele trei caracteristici comune ale comportamentelor adictive:
Compulsia se referă la impulsul puternic de a juca, ritualurile repetate și intruzive, gândurile ce determină jucătorul să continue comportamentul adictiv,
Pierderea controlului definește incapacitatea de a nu răspunde stimulului sau de a finaliza o activitate deja începută, fără vreun ajutor,
Continuarea activității adictive în ciuda consecințelor negative resimțite coincide cu alterarea stării de sănătate, trăirea sentimentului de rușine, conflicte familiale, financiare și legale.
Tot R.H. Coombs (apud Rizeanu, 2012) identifică trei nevoi inițiale care stau la baza motivației persoanelor dependente de a se angaja în activitatea de joc:
Recompense psihice: atingerea unei dispoziții euforice în paralel cu blocarea unor sentimente negative, de gol interior;
Recompense recreaționale: petrecerea plăcută a timpului liber în compania prietenilor, mai ales în fazele de început ale adicției;
Recompense instrumentale: performanțe ridicate neînsoțite de îngrijorări de tot felul, câștigarea unui premiu ce crează o stare de bine.
S. Rizeanu (2012) inventariază aspectele comune dependenței de jocuri de noroc cu cele ale dependenței de droguri și alcool:
Persoana are o dorință crescută de a juca vs. dorință de a ingera substanțe,
Persoana dependent neagă severitatea problemei ,
Persoana întâmpină probleme în relația cu familia,
Se constată o rată înaltă a recăderilor,
Persoana se confruntă frecvent cu pierderea controlului,
Persoana folosește minciuna pentru a ascunde activitățile,
Arată o preocupare crescută pentru aceste activități,
Tulburarea psihologică progresivă,
Dezvoltarea toleranței,
Activitățile sunt preferate pentru a scăpa de alte probleme.
Jocul de noroc patologic sau ludomania este o tulburare cronică, recunoscută recent ca problemă de sănătate publică, alături de dependența de alcool și droguri și reprezintă spectrul final al acțiunii de joc de noroc. Se estimează că aproape 2-4% din populația globului suferă de această tulburare.
Young și colab. (2008) au evidențiat faptul că a găsit rate ridicate de prevalență în rândul bărbaților, al membrilor comunităților minoritare și al celor cu un statut socio-economic scăzut.
V. Lupu ( 2008) a realizat un studiu pe elevi de liceu din 3 județe ale țării (Cluj, Sălaj și Bacău), aplicând un chestionar “Cele 20 întrebări ale Asociației Jucătorilor Anonimi”, a arătat că 6,8 % dintre elevi îndeplineau condițiile pentru a fi încadrați în dependență de jocuri de noroc.
In România, în urma unui sondaj de opinie efectuat de Insomar, în 40 de județe ale țării și în București, în anul 2000 (Bucur, 2000), s-a constatat că 63 % dintre români au jucat la concursurile cu premii și jocuri de noroc, iar dintre cei care încă nu jucaseră, un procent de 23% au declarat că intenționează să joace în viitor.
Asociația Psihologilor Americani (1994) definește dependența de jocuri de noroc ca pe “un comportament persistent și recurent, reprezentat ca un episod maniacal, rezultat din interacțiunea mai multor factori”.
Atunci când se consideră că jocul de noroc excesiv este o dependență sau o boală, trebuie să ținem cont de schimbările tehnologice care au avut loc în ultimele sute de ani. Dependența a evoluat și s-a extins și datorită multiplelor posibilități pentru joc. Persoanele au o varietate de opțiuni privind tipul jocului.
Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale-IV (DSM- IV din 2000) clasifică jocul de noroc patologic ca o tulburare de impuls și îl încadrează în aceeași categorie cu piromania, cleptomania și tricotilomania. In acest manual dependența de jocuri de noroc mai este asociată termenului de “joc de șansă patologic”. Totuși DSM- V propune încadrarea dependenței de jocuri de noroc în categoria dependențelor de substanțe, decât în cea a tulburărilor de impuls și control. Acest lucru se datorează simptomatologiei afecțiunii care nu diferă mult de abuzul de substanțe. Dependența de jocuri de noroc este considerată “o boală ascunsă” deoarece nu există semne fizice, evidente, cum ar fi în cazul consumului de alcool sau substanțe.
Universitatea din Maryland Medical Center definește jocul de noroc patologic ca fiind "imposibilitatea de a rezista impulsurilor de a juca, ceea ce poate duce la consecințe personale sau sociale grave " (Vorvick și Merrill, 2010). Probabilitatea ca jucătorii de noroc să sufere de boli psihice ca: depresie, consum de alcool, tulburare de personalitate antisocială este mult mai ridicată decât în populația generală.
Există unii critici care se întreabă dacă dependența de jocuri de noroc nu ar fi, mai degrabă, o problemă morală decât o tulburare mentală recunoscută la nivel mondial. Toce-Gerstein și Volberg (2003) au studiat problema jocurilor de noroc pentru a vedea dacă este necesară acceptarea acesteia ca patologie. Aceștia au descoperit că dependența de jocuri de noroc se asociază cu simptomatologia depresivă și anxietatea severă. Kessler și colab. (2008) au sesizat corelații pozitive ridicate între tulburările de personalitate și jocul patologic. Pietrzak și Petry (2005) au arătat influența tulburărilor antisociale și de anxietate asupra comportamentului dependent.
H. Shaffer (2003) și-a pus următoarea întrebare „Poate fi considerată dependența de jocuri de noroc un comportament cu adevărat dependent, atât timp cât nu există un stimul fizic?” Incadrarea jocului de noroc la comportamente dependente se face ținând cont de analiza neurobiologică, sau de asemănările cu tulburările din categoria dependenței? Problema este că nu se poate ști clar dacă este sau nu este o dependență și că, încercarea de a plasa jocul de noroc într-o categorie sau alta constituie o tautologie. Incercarea de a descrie dependența de jocuri prin prisma dependenței de substanțe, nu este una fericită, deoarece acest aspect nu este dovedit științific. Nu există o regulă generală, care să spună că administrarea unei substanțe în mod repetat provoacă dependență, pentru că instalarea dependenței depinde de mai multe aspecte: factori de personalitate, structura neuro-chimică a persoanei, istoricul familial, contextul de administrare, etc. Oameni diferiți reacționează diferit la aceeși substanță, precum și aceeași persoană reacționează diferit la o substanță administrată în momente diferite de timp. Astfel, se clarifică ideea că știința creează modele exacte, dar și predictive și nici o lucrare nu va putea stabili cu certitudine care sunt cauzele care stau la baza dependenței de substanțe, cu atât mai mult ale dependenței de jocuri.
Peele (2003) susține că dependența poate fi cel mai bine înțeleasă dintr-o perspectivă experiențială și comportamentală. Astfel, Shaffer (2003) are dreptate când spune că medicii ar trebui să fie în măsură să identifice criteriile de diagnostic pentru tulburarea patologică de jocuri de noroc. Cu toate acestea, instrumentele de screening și diagnostic, constituie o problemă, pentru că se raportează la pierderile financiare semnificative suferite de subiect, pierderi care sunt extrinseci subiectului (țin de șansă sau noroc), iar acest criteriu nu este nici necesar, nici suficient pentru a considera comportamentul patologic.
Wakefield (1997) nu a fost de acord cu criteriul „persoana își pune în pericol relațiile sociale, oportunitățile de muncă sau cariera”,deoarece acest criteriu se află în contradicție cu standardele stabilite de DSM-IV pentru definirea tulburării psihice, și anume că simptomele nu trebuie să se datoreze conflictelor cu societatea. Totuși, nu este foarte clar, dacă relațiile sociale sunt cauza apariției tulburării sau efectul acesteia. Trăirea sentimentului de abandon și singurătate de către o persoană poate avea, la rândul său alte cauze: boli psihice sau trecerea prin evenimente traumatizante.
Unii cercetători au făcut eforturi pentru a dezvolta matrici generale ale comportamentului jucătorului și ale deciziei de a paria. De exemplu, Currie și Casey (1997) au identificat dimensiunile joculul de noroc: participare, frecvență, cheltuieli, durată, precum și tipul de joc jucat.
O problemă reală privind această patologie este prevalența tot mai mare în rândul tinerilor și adolescenților. Fumatul și jocurile de noroc sunt două probleme semnificative de sănătate publică în rândul adolescenților. Mai mult de 5 milioane de decese din întreaga lume se datorează fumatului, iar majoritatea fumătorilor au aprins prima țigară înainte de vârsta de 18 ani (OMS, 2012). Pe lângă problema fumatului, a consumului de alcool și a etnobotanicelor se enumeră problemele date de jocurile de noroc. Până la 86 % dintre adolescenți au jucat măcar o dată o formă de jocuri de noroc. Pentru adolescenți jocurile de noroc reprezintă o metodă de socializare. Unii sociologi au descoperit că anumite fenomene sociale, cum ar fi comportamentul sexual precoce și delincvența juvenilă, sunt urmarea unei contagiuni afective de grup, la fel si implicarea în jocuri pe internet sau de noroc. Tinerii resimt, la nivel inconștient, o presiune din partea grupului pentru a se angaja în acest tip de comportamente. In caz contrar, tinerii riscă să fie marginalizați, stigmatizați sau chiar excluși din grup.
In SUA, între 9,9 % și 14, 2% dintre adolescenți cu vârste cuprinse între 13 și 20 de ani sunt deja dependenți de jocuri de noroc sau prezintă un risc înalt de a deveni dependenți (Shaffer și Hall, 1996).
Jocurile de noroc la adolescenți se asociază cu anxietate, depresie, stimă de sine scăzută, dificultăți de adaptare și dificultăți școlare și ideație și tentative de suicid (Blinn-Pike, Worthy și Jonkman, 2010). Jocurile de noroc din adolescență sunt asociate cu probleme grave la vârsta adultă cum ar fi criminalitate, alcoolism și droguri. Pare să existe o interdependență între fumat, alcool și jocuri de noroc. Pasionații de jocuri fumează de două ori mai mult decât cei care nu întreprind această activitate în mod frecvent. Weinberger și colab (2015) au observat o strânsă legătură între fumat și dependența de jocuri de norc, în sensul că severitatea dependenței este dată de severitatea fumatului cât și de precocitatea acestui comportament.
Lee și Do (2014) au propus un model matematic pentru a arăta cum se transmite această contagiune de grup asupra tinerilor și că sunt foarte importante oportunitățile de joc pentru tineri cât și numărul prietenilor deja implicați în activități de joc. Fisher și colab. (2006) au arătat că problemele de dependență ale adolescenților sunt observate târziu de către părinți. Aceștia refuză să creadă, într-o primă fază, că propriul copil se confruntă cu probleme atât de grave. In momentul acceptării problemei, părinții trăiesc un sentiment de vină și rușine pentru starea copilului, dar și de îngrijorare pentru ceilalți membrii ai familiei, pe care trebuie să îi protejeze (Jackson, Usher și O'Brien, 2007). Pearson (2000) a observat că părinții adoptă trei metode pentru a face față problemelor adolescentului consumator de droguri:
abordează problema în mod direct. In acest caz părintele se străduiește să afle cauzele comportamentului și să îl ajute pe copil să accepte ajutorul;
o tolerează. Unii părinți, din păcate, acceptă faptul că adolescentul sau copilul lor frecventează locuri pentru jucat, împreună cu prietenii, dar nu consideră acest lucru o problemă. Majoritatea părinților din această categorie au ei înșiși o problemă de dependență de jocuri sau de alte substanțe;
se retrage din rezolvarea ei. Dependența față de jocuri nu este deloc ușor de tratat și necesită multă răbdare din partea familiei care, din momentul implicării în procesul de refacere, se va confrunta cu minciuna și comportamente violente, urmare a efectelor dependenței.
Etapele apariției și dezvoltării dependenței
Sentimente neplăcute, cum ar fi stresul, depresia, singurătatea, teama, anxietatea pot declanșa jucatul compulsiv. După o zi stresantă la locul de muncă, după o ceartă cu partenerul de viață sau un coleg, sau pentru a evita mai mult timp petrecut în singurătate, o seară la cazino poate părea ca o distracție, un mod interesant de relaxare și socializare.
Un loc important în procesul de instalare al dependenței îl are fenomenul de „condiționare” față de experiențele plăcute, astfel încât reamintirea unui loc duce la reîntărirea comportamentului, în sensul că jucătorul dependent resimte un fel de gratificație la vederea localului în care se desfășoară jocul. Ca și în cazul dependenților de droguri, comportamentul dependentului de jocuri de noroc dezvoltă fenomenul de „toleranță”, tradus prin nevoia de a mări miza pentru a obține aceeași stare de bine, iar încercarea de a stopa jocul produce fenomenul de „sevraj”, caracterizat prin iritabilitate, neliniște, dificultăți de concentrare sau dispoziție depresivă accentuată cu însoțirea unei ideații suicidare în anumite momente.
Dezvoltarea dependenței de jocuri de noroc se realizează în trei etape importante: (Leiseur și Rosenthal; Korn și Shaffer; Deverensky și Gupta; apud Rizeanu, 2012):
Faza de câștig este etapa în care persoana folosește jocul pentru divertisment din dorința de a se destinde și a alunga stresul sau plictiseala. In această etapă, persoana prinde gustul jocului și se instalează percepția că jocul poate fi controlat și se poate obține câștig. Studiile arată că persoanele care au obținut, la început, câștiguri mari, sunt cele mai vulnerabile la a deveni dependenți patologici. (Fong și Rosenthal, 2008).
Faza de pierdere este etapa în care persoana își stabilește scopuri nerealiste și perseverează în a juca, din dorința de a recupera banii pierduți. Cu cât pierde mai mult cu atât va deveni mai îdârjit în a recupera pierderea. Tot acum fac primele împrumuturi pentru a putea continua jocul și devin instabili emoțional, fiind agresivi, preocupați și obsedați de joc.
Faza de disperare este etapa în care comportamentul patologic este făcut cunoscut celor apropiați, nu neapărat din proprie dorință, ci prin semnele transmise. Persoana este pusă în situația de a-și achita datoriile, iar studiile arată că în această etapă majoritatea comit acte ilegale pentru a face rost de bani. Unii sunt prinși asupra faptelor comise. De asemenea, în această etapă aproximativ 20% dintre jucători apelează la tentative de suicid (DSM-IV, 1994).
Factorii de risc sunt aceia care contribuie la apariația și dezvoltarea dependenței de jocuri de noroc sau împiedică în mare măsură procesul de vindecare al persoanelor dependente. Conform Blaszczynski (apud Rizeanu, 2012) și conform altor păreri ale specialiștilor din domeniul sănătății mintale, factorii de risc în instalarea dependenței de jocuri sunt următorii:
Venitul persoanei este considerat un factor important. Cei cu venituri mici sau cei inactivi pe piața muncii reprezintă un grup vulnerabil în a dezvolta comportament de joc patologic.
Vârsta, sexul și categoria de jocuri de noroc reprezintă alți factori de risc. Vârsta de 16-30 de ani la bărbați reprezintă o etapă sensibilă cu risc de dependență.
Impulsivitatea jucătorului reprezintă un aspect problemă în instalarea dependenței. Impulsul necontrolat este responsabil de apariția dependenței la vârste tinere, dependentul impulsiv va paria sume mari de bani.
Un alt studiu realizat de către Johansson și Gotestam (2004) în mai multe țări a indicat
câțiva factori responsabili de apariția dependenței de jocuri de noroc: tinerii sunt mai vulnerabili decât adulții; bărbații prezintă un risc mai mare decât femeile; persoanele care au iluzia controlului asupra câștigului; cei cu disponibilitate ridicată pentru joc; mediul fizic dat de spațiul de joc; posibilitatea de recompensă; consumul de stupefiante și alcool.
Alți factori de risc inventariați într-un raport al Centrului de Adicții și Sănătate Mentală
din Toronto (2008) sunt: sentimentul de plictiseală și singurătate, pierderea cuiva drag sau schimbări majore în viața personală, modelul jucătorului în unul dintre părinți, persoana a fost abuzată sau traumatizată, are acces la diferite forme de jocuri etc.
Un studiu realizat de Lupu (2008) pe populația românească (pe un număr de 231 elevi) a inventariat următorii factori cu risc în instalarea comportamentului adictiv:
Separarea părinților prin divorț;
Moartea unei persoane dragi;
Incetarea unei relații de dragoste;
Imbolnăvirea gravă a unui părinte sau frate;
Experiențierea unei întâplări tragice (accident);
Experiențierea vreunei forme de abuz în copilărie sau adolescență.
S. Rizeanu (2012) a fost cea care a realizat numeroase studii privind problematica dependenței de jocuri de noroc. Un astfel de studiu a avut ca și obiectiv explorarea corelației dintre depresie și dependența de joc pe un eșantion de 119 persoane din populația românească. Pentru realizarea acestui studiu s-a folosit un interviu semistructurat pentru culegerea datelor demografice și Scala de Depresie Beck, pentru evaluarea nivelului depresiei. Vârsta participanților este între 18-61 de ani și doar 7 persoane din tot lotul au fost de gen feminin. Cerința de participare la studiu a fost ca jocul de noroc să fi creat probleme semnificative jucătorului. Concluziile studiului au arătat corelații pozitive între depresia patologică și jucatul patologic în rândul jucătorilor care și-au recunoscut problema și se află sub tratatment. Extinderea studiului în rândul tinerilor români a scos la iveală un procent de 6,8 % de persoane dependente de jocuri. Conștientizarea acestei probleme în rândul personalului medical poate duce la recunoașterea timpurie a problemei și la reducerea simptomelor negative, severe.
Apelarea la jocuri pentru a înlătura stările emoționale negative ca depresia și anxietatea poate fi un factor de risc în instalarea patologiei. Si alți autori au găsit o corelație pozitivă puternică între depresie și comportamentul dependent (Blaszczynski, 2010; Fernández-Montalvo și Echeburúa, 2004; Kessler și colab., 2008; Lorains și colab., 2011). De asemenea, un număr de modele teoretice asupra jocurilor de noroc consideră depresia ca variabilă cheie în instalarea dependenței (Blaszczynski și Nower, 2002; Oei și Raylu, 2008). Intr-un studiu foarte amplu, realizat de Momper, Delva, Grogan-Kaylor, Sanchez, și Volberg, 2010), pe un număr de 3596 de persoane s-a observat că 33% din jucători patologici au experiențiat în cursul vieții cel puțin un simptom depresiv. Un studiu scoțian a lui Moodie & Finnigan (2006) a demonstrat același lucru: jucătorii patologici au obținut scoruri semnificativ mai mari la depresie decât jucătorii nonpatologici sau cei care nu au această pasiune.
Kessler și colab. (2008) au arătat că mai mult de 40% dintre persoanele cu comportamente dezadaptative au avut, cel puțin o dată în viață, un episod de tulburare anxioasă și circa 23% au suferit de tulburare de personalitate. Rizeanu (2012) a studiat corelația dintre jocul de noroc patologic, prezența anxietății și identitatea personală și a descoperit că persoanele dependente au un nivel crescut al îngrijorării și o identitate slab conturată. Procesul de formare a identității personale este unul extrem de complex și include intersecția sistemului de valori personale cu cel al valorilor sociale. Găsirea unui echilibru între cele două duce la formarea unei identități stabile.
Storrier și Beran (2014) au raportat primul caz de comportament dependent (dependență de mâncat și băut excesiv, dependență de cumpărături) datorat tratamentului împotriva epilepsiei. Ei au arătat că unul dintre efectele adverse ale tratamentului pentru epilepsie duce la jucat compulsiv, totuși generalizarea acestei idei este îndoielnică în condițiile în care s-a raportat un singur caz.
Sălceanu (2014) a realizat un studiu pentru a vedea care este atitudinea părinților români față de jocurile pe calculator și cum influențează această atitudine dezvoltarea copiilor. Autoarea a urmărit aspecte precum: timpul petrecut la calculator, tipurile de jocuri, modalitățile de supraveghere folosite de părinți, beneficiile și dezavantajele jocului la calculator. Rezultatele au fost următoarele: 30,47 % dintre copii pot avea acces la calculator oricând doresc, în 36,28 % din cazuri calculatorul este folosit pentru jocuri, 42,87 % dintre părinți își supraveghează statul copiilor la calculator atunci când au timp liber, 50 % dintre părinți permit copiilor să petreacă 1-2 ore pe zi la calculator pentru a se juca, iar 28,54 % dintre părinți permit să se joace 3-4 ore sau mai mult.
Printre avantajele jocurilor pe calculator identificate de către părinți se enumeră: dezvoltarea capacității de atenție și creativității. Alte avantaje ale jocurilor video ar fi: o atenție rapidă și precisă, dezvoltarea abilităților de orientare în spațiu și rotirea mentală a obiectelor (Green și Bavelier, 2012, apud Granic, Lobel și Engels, 2013). Alte avantaje enumerate au fost: conexiuni mentale rapide, dexteritate, spirit de competiție, învățarea limbilor străine, informare și cultură, dezvoltarea abilităților de operare pe calculator, logică, citire și scriere, abilități de calcul, cât și dezvoltarea perseverenței, ambiției, auto-control, independență, spirit de echipă, sociabilitate, pragmatism, spirit critic, inovație etc.
Dezavantajele identificate sunt: lipsa mișcării fizice, tulburări de vedere, dezvoltarea unei hiperactivități. Alte probleme identificate sunt: probleme ale coloanei vertebrale, performanțe slabe la școală, conflicte cu frații, colegii și profesorii, eșec în aplicarea metodelor educative, nervozitate, dependență, accesarea site-urilor interzise minorilor, etc.
Deși părinții cunosc care sunt pericolele statului prelungit la calculator, nu reușesc să ofere copilului alte alternative pentru a-i stimula creșterea și dezvoltarea. Jocurile educative pe calculator au efecte benefice atunci când sunt de calitate, dar cele care promovează comportamente violente ar trebui interzise copiilor (Anderson și Warburton, 2012). Expunerea repetată la jocuri video violente scad rata comportamentelor prosociale (a oferi ajutor, Anderson și Bushman, 2001), cresc nivelul agresivității, la vârsta adultă, atât în rândul bărbaților cât și în rândul femeilor și în rândul copiilor.
Tisseron și Gravillon (2010) vorbesc despre 5 tipuri de jucători de jocuri pe calculator:
Jucători care luptă împotriva angoasei de abandon,
Jucători care caută aventuri și adrenalină,
Jucători cărora le place să construiască,
Jucători care încearcă să își restabilească încrederea în sine,
Jucători care au nevoie de relații sociale.
Comportamentul de joc de noroc poate fi situat pe un continuum de la jucat ocazional,
jucat regulat, jucat problematic și jucat patologic. Diferența dintre jucătorii problemă și cei patologici este că cei din urmă îndeplinesc criteriile de diagnostic din DSM.
După cum putem vedea preocuparea pentru jocuri video se datorează unor probleme resimțite de copil în mediul în care se dezvoltă, iar statul excesiv la calculator duce la o dezvoltare psiho-emoțională, socială și fizică deficitară. Pentru acest lucru, părinții trebuie să fie foarte atenți la preferința copiilor pentru calculator, dar și la modul în care este folosit acest timp și să se asigure că timpul la calculator aduce beneficii copilului și nu îi periclitează dezvoltarea.
Petrecerea unui timp îndelungat în fața calculatorului în copilărie și adolescență, facilitează instalarea jucatului patologic la vârsta adultă.
Semne comportamentale și emoționale ale dependenței.
Conform Oei și Raylu (2008) Dependența de jocuri de noroc a unei persoane se distinge prin mai multe aspecte:
Preocuparea: Persoana este preocupată de jocuri de noroc și are gânduri frecvente despre jocuri de noroc- experiențe, pronosticuri, modalitatea de a face rost de bani.
Toleranța: Similară cu toleranța față de droguri, persoana trebuie să joace cu cantități crescute de bani, în scopul de a obține emoția dorită.
Pierderea de control: Persoana face eforturi repetate nereușite de a controla, reduce sau opri pasiunea pentru jocuri de noroc.
Retragerea: Persoana este agitată sau iritabilă când încearcă să reducă sau să oprească acest comportament.
Alternativa nouă: Persoana vede jocurile de noroc ca o modalitate de a scăpa de probleme sau de alinarea, o stare de spirit disforică (de exemplu, sentimente de neajutorare, vinovăție, anxietate, depresie).
Șansa falsă: După ce a pierdut banii la jocuri de noroc, persoana, de multe ori, se întoarce într-o altă zi pentru a obține suma pierdută, neconștientizând cercul vicios.
Minciuna: Persoana își minte familia, terapeutul, sau alte persoane, pentru a ascunde gradul de implicare în jocurile de noroc.
Activitatea ilegală: persoana comite acte ilegale, cum ar fi: falsificarea, frauda, furtul, delapidarea pentru a finanța jocurile de noroc.
Șanse ratate: Persoana pune în pericol relațiile sociale, oportunitățile de muncă, de învățământ sau de carieră.
Speculează ajutorul: Se bazează pe alții pentru rezolvarea situațiilor problemă cauzate de jocuri.
Conform Korn și Shaffer (apud Rizeanu, 2012) persoanele dependente de jocuri de noroc manifestă unele semne comportamentale și emoționale, printre care:
Depășesc timpul de joc stabilit inițial;
Sumele pariate devin tot mai consistente, iar recuperarea lor tot mai dificilă;
Incearcă să ascundă pierderile de familie inventând diferite cheltuieli neprevăzute;
Iși pierd interesul pentru plăcerile vieții fiind preocupați doar de joc;
Se izolează, nu mai păstrează legătura cu prietenii și nu mai petrec timp cu familia;
Sunt îngrijorați aproape tot timpul, preocupați de ceva anume;
Nu se pot concentra;
Au un comportament neprevăzut, trecând ușor de la bună dispoziție la irascibilitate;
Devin nemulțumiți de viață și nu îi mai mulțumește nimic;
Somatizează starea prin dureri abdominale sau cefalee;
Suferă de insomnii sau, din contră, sunt obosiți;
Își pierd apetitul pentru mâncare și slăbesc.
Lessieur (1993) a stabilit că jucătorii dependenți prezintă mai multe semne comportamentale comune în timpul jocului, semne ce pot fi grupate în trei categorii: legate de gestionarea timpului, de obsesia de a juca și nivelul de îndatorare precum și de delapidări și alte consecințe de natură ilegală.
In legătură cu gestionarea timpului, dependenții: întârzie la srviciu, petrec mult timp la masa de prânz, dispar misterios în jurul amiezii, ascultă emisiuni de pariuri sportive sau joacă jocuri de cărți cu prietenii, petrec mult timp la telefon vorbind cu creditorii, refuză să își ia zile de concediu fără plată din dorința de a strânge bani etc. Referitor la obsesia de a participa la jocuri de noroc: își lasă proiectele neterminate, prezintă semne de iritabilitate crescută, manifestă schimbări dese de dispoziție și modificări în randamentul obținut la slujbă etc. Prin prisma tendinței de delapidare de la locul de muncă: folosesc încasările companiei la care lucrează pentru finanțarea jocului, împrumută bani de la companie, fură anumite bunuri pentru a le vinde, vând anumite bunuri personale, vând droguri la locul de muncă.
De multe ori soțiile sau partenerii jucătorilor se tem că aceștia sunt implicați într-o relație extraconjugală, în timp ce colegii de serviciu consideră că au probleme emoționale în relația de cuplu, probleme ce determină lipsa concentrării și a implicării în sarcinile de serviciu. Ph. Mawer (2010) a alcătuit o listă cu indicii comportamentale și emoționale care ajută la descoperirea dacă partenerul/partenera este dependent/ă de jocuri de noroc:
Este distant și nu mai acordă interes;
Nu mai este interesat de subiectele de discuție, alteori preferate;
Iși schimbă starea ușor, când revine acasă, fără un motiv concret;
Este bănuit de adulter;
Banii încep să devină o problemă pentru achitarea cheltuielilor zilnice;
Uneori aduce acasă sume mari de bani, nejustificate;
Sexul s-a deteriorat și este mai agitat noaptea.
Criterii de diagnostic
Dependența de jocuri de noroc este dificil de diagnosticat, în primul rând datorită faptului că persoanele ce prezintă acest tip de tulburare nu solicită ajutorul decât în ultima fază de dependență, când au pierdut tot și nu mai găsesc nici o soluție de ieșire din situația disperată. In al doilea rând, jocul de șansă patologic nu prezintă semne vizibile pentru cei din jur. Dependenții de droguri au pupilele mărite, respirația lor are un miros specific, pot manifesta stări de rău care merg până la leșin etc.; dependenții de alcool au un comportament specific, ușor de recunoscut; persoanele care au o tulburare de alimentație compulsivă iau foarte mult în greutate, în timp ce dependenții de jocuri de noroc nu prezintă nici un semn vizibil al tulburării adictive sau compulsive. De cele mai multe ori dependenții de jocuri par să aibă o tulburare de dispoziție sau de personalitate: devin iritabili, neliniștiți, anxioși, au ieșiri bruște necontrolate, de neînțeles pentru cei din jur, se izolează și nu mai caută compania membrilor familiei sau ale prietenilor.
Dependența patologică de jocuri de noroc (PG- pathological gambling) a fost oficial recunoscută de Asociația Americană de Psihiatrie ca tulburare mintală abia în 1980 și a fost inclusă în cea de-a treia ediție a Manualului de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale (DSM-III), în mare parte datorită dr. Robert Custer, care a scris despre această categorie de bolnavi în baza experienței sale de mai mulți ani cu aceștia. Diagnosticul și criteriile acestei patologii incluse în DSM-III, nu au fost testate, bazându-se pe experiența clinică a mai multor specialiști și a fost clasificată ca tulburare de control a impulsurilor. Au fost identificate șapte criterii de diagnostic pentru dependența patologică de jocuri de noroc, cu accent pe: pierderea progresivă a autocontrolului, preocupări legate de bani, date de dificultăți financiare și materiale, disfuncții familiale. Doctorii Lesieur și Rosenthal (1991) au fost cei care au analizat criteriile de diagnostic din DSM-III-R și au ajuns la concluzia că nu este suficient ca aceste criterii să fie considerate valide, doar în baza unor opinii personale ale clinicienilor sau a unor însemnări anecdotice ale acestora. In DSM-IV criteriile de diagnostic au fost revizuite și se asemănau, mai mult, cu dependența de subsanțe. Pentru a se pune diagnosticul de tulburare patologică de jocuri de noroc, o persoană trebuie să îndeplinească cel puțin 5 criterii de diagnostic din cele 10 enumerate:
Preocuparea pentru jocul de noroc;
Nevoia de a juca cu sume crescătoare de bani, pentru a atinge un anumit nivel de excitare;
Eforturi repetate, nereușite de a controla sau reduce nevoia de a juca;
Persoana este irascibilă atunci când nu joacă;
Jucatul devine un mod de a scăpa de probleme sau de a controla stările de anxietate, vinovăție, depresie;
După ce pierde la jocuri, revine pentru a recupera suma;
Ascunde dependența față de membrii familiei sau față de terapeut;
Comite acte ilegale, cum ar fi furtul, frauda pentru a obține bani;
Relațiile cu familia se deteriorează, iar oportunitățile privind cariera sunt ratate;
Se bazează pe cei din jur pentru a rezolva problema datoriilor financiare, cauzate de jocuri.
Criteriile de diagnostic pentru tulburarea jocurilor de noroc au fost revizuite între anii 1987 și 1994, iar începând din 1994, specialiștii au identificat o serie de disfuncții ale DSM-IV, în ceea ce privește patologia jocurilor de noroc. In primul rând descrierea clinică a avut la bază un slab suport empiric, descrierea patologiei bazându-se pe observarea jucătorilor. Acest lucru poate fi problematic atunci când se încearcă stabilirea naturii și originii bolii. In al doilea rând, DSM-IV recunoaște doar absența sau prezența unei tulburări, deși dovezile arată că fiecare tulburare poate fi evaluată pe un continuum. Sunt persoane aflate în situație “de risc” care întâmpină probleme din cauza jocurilor de noroc, dar nu îndeplinesc cele cinci criterii necesare pentru un diagnostic de dependență patologică. In al treilea rând se pune la îndoială includerea acestei tulburări în categoria tulburărilor de impuls și control. Shaffer și Korn (2002). Acești autori au comparat trăirea plăcerii dată de manifestarea comportamentului problemă și au ajuns la concluzia că piromanii și cleptomanii se simt copleșiți de impulsul de a acționa, iar plăcerea urmează după realizarea comportamentului, în timp ce jucătorii patologici de jocuri simt plăcerea în timpul jocului, nerealizarea câștigului duce la trăirea sentimentului de frustrare și anxietate.
Din aceste cauze DSM-V include tulburarea în categoria tulburărilor dependenței de substanțe. Și literatura de specialitate confirmă tot mai mult asemănarea dintre cele două tipuri de tulburări. Mulți medici și oameni de știință, alături de dr. Charles Obrien (apud Reilly și Smith, 2013), au susținut asemănarea celor două tipuri de tulburări, mai ales din cauza lipsei resurselor financiare, dar au constatat asemănări mult mai profunde. Testele neurochimice și studiile de imagistică cerebrală au scos în evidență activarea aceleiași părți din creier atât în cazul jucătorilor de noroc, cât și în cazul dependenților de substanțe, iar această activitate cerebrală este de mare intensitate, ca și în cazul stimulării creierului prin medicație.
Schimbarea denumirii din „tulburare patologică de jocuri de noroc” în „tulburare de jocuri de noroc” a fost bine primită în rândul oamenilor de știință și a medicilor, care se îngrijorau că această denumire peiorativă va consolida statutul patologic al persoanei. O schimbare majoră în DSM-V este eliminarea criteriului „persoana comite acte ilegale, precum fals, furt, fraudă sau delapidare pentru finanțarea jucatului”. Motivul acestei schimbări este prevalența scăzută a acestui comportament în rândul persoanelor cu tulburări de jocuri de noroc, iar studiile realizate arată că eliminarea acestui criteriu nu va avea vreun efect asupra diagnosticului. Cu toate acestea, se menține criteriul că persoana se va folosi de ceilalți prin minciună pentru a procura bani, ceea ce este considerat tot un act ilegal.
Alte schimbări ale criteriilor din DSM-IV ar fi:
In loc de „este preocupat de jocuri” s-a modificat „este de multe ori preocupat de jocuri”;
„Jucatul este o cale de a scăpa de problemele personale” a devenit „când jucătorul simte distres apelează la jocuri”;
„Inlocuirea unei pierderi” trebuie interpretat în funcție de intensitate, în cazul jucătorilor înlocuirea unei pierderi cu preocuparea pentru jocuri este pe termen lung.
Reducerea de la cinci criterii de diagnostic necesare la patru;
Perioada de manifestare a simptomelor trebuie să fie de minin 12 luni.
Diagnosticul de joc de șansă patologic se pune în urma unei investigații amănunțite prin
interviuri cu membrii familiei celui evaluat.
Este necesară diferențierea jucătorilor patologici de jucătorii sociali, recreaționali și cei profesioniști. Jucătorii recreaționali pot prezenta de multe ori o serie de simptome, care descriu dependența de jocuri de noroc. Ocazional, ei pot cheltui în timpul jocului o sumă mai mare de bani decât cea stabilită inițial, pot ascunde pierderea de membrii familiei lor, dar în același timp se bucură de stările de bună dispoziție și distracția ce însoțesc activitatea de jocuri de noroc (Shaffer și colab., 1997). Având în vedere că mulți jucători dependenți consideră, în mod eronat, că sunt profesioniști este necesar ca aceștia să înțeleagă că un jucător profesionist joacă doar pentru a câștiga bani, în nici un caz pentru a scăpa de plictiseală, de problemele de acasă sau pentru a-și recupera pierderile. De asemenea, jucătorul profesionist pariază o sumă fixă de bani, stabilită în prealabil, nu iese niciodată în pierdere la sfârșitul jocului și nici nu suportă consecințele negative resimțite de dependenți: nu dezvoltă stări de depresie, anxietate și nu are probleme cu cei din jur datorită jocului.
Jucătorii dependenți nu mai resimt bucuria jocului, ei urmăresc doar să își recupereze pierderile de bani anterioare, ceea ce îi face să fie mereu depresivi, anxioși, absenți, când își petrec timpul în mijlocul familiei. Sunt foarte iritabili când sunt în imposibilitatea de a juca și acest lucru ajunge să fie o regulă în modul lor de viață. Iraționalitatea jucătorului dependent îl face să își imagineze că el va învinge sistemul, că abilitățile sale extraordinare îl vor ajuta să câștige peste noapte averi, prestigiu și recunoaștere socială.
Spre deosebire de aceștia, jucătorii sociali, recreaționali nu-și asumă riscuri în mod nejustificat, se opresc din joc atunci când vor și nu dezvoltă consecințe negative legate de această activitate.
Consecințele dependenței asupra jucătorilor
Jocul de noroc este văzut ca o chestiune de sănătate publică, iar cercetările în domeniul sănătății și a serviciilor sociale, precum și analiza impactului economic a jocurilor de noroc este încă în faza de început.Costurile sociale și de sănătate ale jocurilor de noroc sunt importante, atât la nivel individual, cât și la nivel societal. Consecințele asupra individului pot include: iritabilitate, absenteism la locul de muncă, probleme de familie (inclusiv divorț), pierderea unor sume mari de bani (chiar faliment). Consecințele asupra individului și partenerului pot include: insomnii, depresie, tulburări de digestie, migrene, stres. In rândul adolescenților apare frecvent ideația suicidară (Lorenz și Yaffee, 1986). Au fost identificate și alte tendințe îngrijorătoare legate de jocuri de noroc și anume o rată crescută a violenței asupra partenerului de cuplu. Un studiu realizat la unitatea de primire în regim de urgănță din Nebraska, pe un număr de 286 de femei a arătat că numărul femeilor agresate de parteneri era de 10,5 ori mai mare în cazul partenerilor dependenți de jocuri de noroc (Mullman și colab., 2002). Coaliția Națională împotriva jocurilor de noroc a raportat, odată cu deschiderea cazinourilor din Dakota de Sud, că rata abuzului asupra copilului a crescut cu 42 %, iar atacurile locale cu 80%. Starea de sănătate se degradează treptat din cauza dependenței de jocuri. Rosenthal și Lessieur (1992) au constatat că cel puțin 65 % dintre jucătorii patologici au acuzat dureri musculare, lipsa poftei de mâncare, insomnii, dificultăți de respirație, palpitații, iar durerile fizice ale dependenților de jocuri se aseamănă cu cele ale dependenților de substanțe. Jucătorul patologic va avea schimbări bruște de dispoziție, care oglindesc victoriile și pierderile de bani la joc. Pe măsură ce finanțarea dependenței va deveni mai dificilă, i se vor accentua stările de frustrare și furie. Persoanele dependente vor recurge la tot ce le stă în putință pentru a face rost de bani, vor cheltui economiile familiei, uneori comit acte ilegale: împrumuturi bancare sau delapidare. Multe persoane ajung să își ipotecheze casa, vând bijuteriile familiei sau alte bunuri de valoare. De obicei devastarea financiară este inevitabilă, mai ales pentru că doar 20 % dintre jucători își pot păstra locul de muncă, majoritatea fiind concediați din cauza absenteismului și dezinteresului pentru sarcină. Cei care lucrează în continuare, se vor strădui să obțnă cât mai multe ore lucrate pentru a obține un venit suplimentar, astfel aceștia vor refuza concediul fără salar și se vor oferi în permanență să facă ore suplimentare. Totuși viciul jocului de noroc afectează relațiile de muncă, cauzând conflicte frecvente cu colegii și șefii; toți oamenii din preajma dependentului au de suferit într-o măsură mai mică sau mai mare.
Ceea ce s-a demonstrat în mod clar este faptul că, amplificarea oportunităților de joc duce la creșterea numărului de jucători.
Jocul de noroc compulsiv cauzează o multitudine de simptome emoționale. Persoana trăiește stări de depresie, anxietate, depresie, chiar gânduri de a-și pune capăt vieții, pentru că se simt copleșiți de povara ce o duc sau vinovați pentru comportamentul lor. Depresia și anxietatea provoacă insomnia, care dau semnele fizice ale dependenței de jocuri: paloarea feții, creșterea sau pierderea în greutate, acne și cearcăne. Pierderile la jocuri pot fi devastatoare și lasă mulți oameni fără speranță.
Și dependența de jocuri poate fi cauză pentru apariția și dezvoltarea altor dependențe, care servesc ca mecanisme de adaptare la stresul provocat de preocuparea pentru joc sau pentru a face rost de bani. Mulți jucători apelează la droguri, alcool și alte vicii pentru a atenia anxietatea provocată de stilul de viață specific al jucătorului. Chiar dacă un jucător nu trăiește ruina financiară, consumul de alcool și droguri poate persista tot restul vieții și atrage după sine și dependențe de medicamente.
De asemenea, relațiile sociale pot fi permanent afectate. Pentru familie un membru dependent de jocuri de noroc reprezintă o adevărată provocare. Studiile arată că în 85 la sută din cazuri, familiile au primit amenințări de la creditori (Walters, 2001). Există, de asemenea, o rată crescută de divorț. In Statele Unite ale Americii, 65 la sută din cuplurile unde unul dintre parteneri este dependent de jocuri de noroc, ajung la separare definitivă, chiar dacă trei din cinci familii au și copii. Familia resimte puternic stresul cauzat de datoriile financiare și este foarte dificil pentru membrii rămași să achite toate datoriile acumulate de partenerul dependent. Suferința copiilor este de multe feluri: trăirea stării de abandon fizic și emoțional, uneori părinții își lasă copiii singuri, nesupravegheați (în mașină, parc, în fața cazinoului) pe perioada jocului. Acest lucru reprezintă un model negative pentru copii, care vor învăța pasiunea pentru joc și vor prezenta un risc ridicat de a deveni la rândul lor dependenți patologici, de asemenea vor ști că neglijarea propriilor copii nu este un lucru negativ. Predispoziția pentru dependența de jocuri de noroc este datorată factorilor de mediu și ereditari. Studiile genetice au descoperit modificări în compoziția serotoninei și dopaminei. Acest domeniu de cercetare se extinde, dar studiile din prezent susțin transmiterea dependenței patologice față de jocurile de noroc de la o generație la alta (Ibanez, Blanco, Castro, 2003). Mai mult de jumătate dintre persoanele cu dependență au afirmat că au avut un membru al familiei cu această problemă. Copiii dependenților de jocuri de noroc sunt abuzați verbal, fizic și mental. In mod paradoxal, majoritatea părinților adolescenților dependenți de jocuri de noroc se simt ușurați când aud că dependența este dată de activitatea de joc ci nu de consum de droguri. Aceștia minimizează consecințele dependenței de jocuri de noroc și nu au aceeași implicare în procesul de recuperare, ca și în cazul copiilor cu probleme de droguri. Si membrii familiei jucătorului trăiesc o stare de stres intensă și are mari șanse să dezvolte tulburări de ordin psihic (Gerstein, 1999).
Dependența ridică probleme serioase sistemului de penitenciare, programelor de asistență publică și sistemelor juridice. Statisticile arată că doi din trei jucători patologici se vor angaja în comiterea de acte ilegale pentru achitarea datoriilor acumulate la jocuri. Printre pericolele de ordin economic datorate jocului compulsiv enumerăm: rate crescute de șomaj, faliment, fraudă, pierderea locuinței, consum crescut de alcool și droguri. Efectele juridice ale jocului pathologic, apar odată cu debutul problemelor financiare. Studiile arată că 30-40% din crimele gulerelor albe se datorează jucatului pathologic (Council, 1999). Disperarea jucătorilor îi impinge la furt, prostituție, delapidare, fraudă, împrumuturi la bancă. Deși rata comportamentelor deviante ilegale este mare, nu s-au raportat valori mai mari decât în cazul altor tulburări. Un sondaj realizat la un centru pentru jucători anonimi prezintă că 57 % dintre jucători au furat pentru a face rost de bani.
Situația alternative de câștig, pierdere cât și preocuparea pentru procurarea banilor poate avea un impact dramatic asupra sănătății mentale, persoanele putând dezvolta obsesii sau tulburări grave de personalitate, pe lângă obișnuitele și frecventele depresii. Tulburările de dispoziție sunt frecvent întâlnite și prezintă o rată mare de comorbiditate pentru depresie. In 75 % din cazuri persoana dezvoltă depresie și în 30 % din cazuri va dezvolta tulburare bipolară de personalitate. Dacă depresia există dinainte de comportamentul de joc, sugerează că jocul a apărut ca un refugiu și reprezintă o formă de medicație pentru persoana cu probleme de joc. Simptomele depresive care apar în contextual jocului vor dispărea odată cu încetarea pasiunii pentru această activitate. In cazul în care activitatea de joc progresează, persoana va escalada și simptomele de inutilitate, vinovăție, disperare și rușine (Rosenthal și Rugle, 1994). Una dintre consecințele cele mai triste ale jocului de noroc pathologic este prezența ideației suicidare și comiterea actelor de suicid. Intre 17 și 24 % din jucătorii patologici comit o tentativă de suicid după prima pierdere mai consistent (Ladgerwood și Petry, 2004; Kausch, 2003) și circa 80 % dintre persoane relevă prezența dorinței de a-și pune capăt vieții, conform apelurilor date pe o linie de asistență în situație de criză (Maccallum și Blaszczinsky, 2003) și aproape 2/3 dintre participanții la grupul jucătorilor anonimi au conteplat asupra acestei metode (James, 2005). Ideația sucicidară și tentativele în sine par să fie urmarea unei combinații între impulsivitate, depresie, consum de alcool, tulburări de dispoziție și datorii financiare (Ledgerwood și Petry, 2004).
Simptomele depressive au efecte directe asupra stării de anxietate. Mulți jucători au raportat perioade de tensiune înainte de instalarea dependenței, perioade ameliorate doar prin joc. Persoanele percep jocul ca pe o evadare din realitatea trăită, jocul îi ajută să evite stresul și responsabilitățile vieții de zi cu zi. Astfel, pentru unii jocul poate avea efect anxiolitic. Jocul de noroc poate avea consecințe directe, anxiogene, observate prin întoarcerea la joc în mod repetat pentru a recupera pierderile. Dacă persoana nu se întoarce imediat pentru a recupera pierderile se instalează un senstiment de anxietate intensă, frică și îngrijorare (Cusack, Malaney și DePry, 2003).
Jocul de noroc patologic poate afecta în mod profund anumite constructe ale personalității, cum ar fi impulsivitatea. Jucătorii patologici s-au dovedit a fi mai impulsivi decât cei din lotul de control, iar această calitate este un factor de risc în dezvoltarea jocului pathologic (Alessi și Petry, 2003). In cazul în care activitatea de joc nu încetează, impulsivitatea se poate agrava, iar persoana va percepe situația financiară tot mai disperată, nu se va mai putea concentra pe soluții și opțiunile existente, iar jucătorul va vedea jocul ca fiind singura variant de a îndrepta situația. Gestionarea impulsivității de către psihologii clinicieni devine o sarcină esențială în procesul terapeutic deoarece aceasta se metamorfozează în consum de alcool, relații sociale conflictuale și are un impact negativ asupra tratamentului și recuperării, în sensul că persoana nu respectă medicația și are tendințe spre dependeță de medicație.
O consecință psihologică majoră este legată de persistența distorsiunilor cognitive legate de joc. Persoana are credința că poate controla rezultatul jocului și este sigură la fiecare joc că va fi câștigător. Aceste gânduri iraționale explică dece jucătorul continuă să joace, deși nu câștigă aproape niciodată, rezultatul jocului fiind preponderant negativ. Gândurile include fantezii legate de success, de control asupra jocului și nevoia internă de a dovedi celorlalți că este mai bun și mai norocos decât ceilalți jucători. Din păcate una dintre consecințele distorsiunilor cognitive este consolidarea lor în speranța că urmează o “victorie mare”.
O consecință puțin discutată este numărul mare de persoane fără adăpost, ca urmare a jucatului pathologic. Mai multe orașe au raportat că jucatul compulsiv este responsabil de creșterea numărului de persoane abandonate. Un studiu oficial realizat de Shaffer a raportat că prevalența jocului patologic în rândul persoanelor fără adăpost este de 5,5 % (Shaffer, Forman , Scanlan , Smith, 2000).
In concluzie, jocul de noroc patologic este o tulburare psihiatrică, care are numeroase consecințe nedorite, dintre care multe ar putea fi prevenite prin recunoașterea timpurie a bolii și prin tratament de specialitate. Cei mai mulți oameni, din populația generală, vor fi capabili să facă acest lucru, fără consecințe permanente, dar există un segment de populație vunerabilă la care se instalează dependența patologică și în cazul cărora consecințele sunt intense și distructive. Spre deosebire de consumul de substanțe, comportamentul jucătorului dependent nu poate fi identificat, iar dacă nu este întrebat în mod direct, cel mai probabil va încerca să ascundă problema. Prognosticul în cazul persoanelor dependente de jocuri de noroc sunt optimiste, ele tratându-se ,fie singure, fie prin intervenții de scurtă durată.
Metode de terapie și autoterapie în dependența de jocuri de noroc
Contrar părerii majorității oamenilor, jocul de noroc patologic este o tulburare care se poate trata, însă primul impediment este refuzul persoanelor de a apela la ajutor de specialitate.
Tratamentul pentru problema dependenței de jocuri de noroc poate include: consiliere individuală, terapie de grup, terapie alternativă sau medicație. Dependența de jocuri de noroc poate fi tratată prin intermediul unor programe, dar nici un protocol de tratament nu a fost aprobat de FDA (Food and Drug Administration), pentru această tulburare. Cele mai multe opțiuni de tratament se bazează pe expertiza din domeniul dependenței de droguri și alcool și încearcă să modifice comportamentul deviant prin îvățarea unor comportamente funcționale.
Dovezile empirice arată faptul că dependența de jocuri de noroc poate fi tratată cu succes (Ladouceur, Lachance și Fournier, 2009). Un tratament farmacologic eficient, folosit în tratarea pacienților cu dependență de substanțe este naltrexona, dar folosirea acestui tratament pe termen lung la pacienții dependenți de jocuri de noroc a avut efecte secundare intolerabile.
Terapia cognitiv-comportamentală se bazează pe principiile teoriei învățării sociale și încearcă să schimbe gândurile și comportamentele disfuncționale. Petru și colab. (2006) au comparat eficiența terapiei cognitiv comportamentale cu cea a participării la grupul de jucători anonimi și a ajuns la concluzia că în cazul primei metode se obțin mai multe rezultate pozitive.
Adepții terapiei moderne (Raylu și Oei, 2010) consideră că destigmatizarea jucătorilor patologici este primul pas spre succes. O altă metodă folosită de către terapeuții moderni, este predarea unui curs despre probabilitatea câștigului, care să demonstreze jucătorilor că se ghidează după speranțe nerealiste și false.
Cea mai importantă parte a tratamentului acestei categorii de pacienți este găsirea unui tratament personalizat structurii de personalitate, stilului de viață și nevoilor persoanei, care să permită acesteia să se concentreze în totalitate recuperării.
Sunt două modalități majore de tratament, din care persoana dependentă de jocuri poate alege. O cale ar fi urmarea unor ședințe de terapie individuală, la un psiholog privat, sau încrierea într-un grup de suport specific, cum ar fi “Jucători Anonimi”. O altă metodă este internarea într-un centru specializat, de tip rezidențial, unde persoana trebuie să stea cel puțin 90 de zile. In acest fel, persoana este sub supraveghere și beneficiază de ședințe de terapie prin care învață să facă față problemelor din lumea reală. Această metodă este indicată persoanelor, pentru care dependența este resimțită foarte puternic și care au nevoie să fie departe de stimuli și de familie pentru a se concentra pe recuperare.
Capitolul II. PARTE DE CERCETARE
Obiectivele și ipotezele cercetării
Obiective ale cercetării
Un prim aspect urmărit în această cercetare este analiza relației dintre vârstă, vechimea în muncă și prezența emoțiilor negative funcționale și disfuncționale în cazul persoanelor cu probleme de dependență de jocuri de noroc.
Cel de-al doilea aspect investigat este analiza relației dintre nivelul dependenței de jocuri de noroc și starea de stres.
Ipoteze ale cercetării
Ipoteza 1.
Nivelul distresului afectiv este mai scăzut în cazul persoanelor dependente de vârstă înaintată, comparativ persoanelor tinere dependente, care trăiesc într-o măsură mai mare distresul afectiv.
Ipoteza 2.
Persoanele dependente, care au mai multă experiență în câmpul muncii, prezintă un nivel scăzut de distres afectiv, comparativ persoanelor dependente, care se află la începutul activității profesionale și care prezintă un nivel ridicat de distres.
Ipoteza 3.
Există o corelație pozitivă puternică între distresul afectiv și dependența de jocuri de noroc.
Variabile ale cercetării
Variabile independente
V.I.1. Vârsta participantului
V.I.2. Vechime în muncă
V.I.3. Dependența de jocuri de noroc
Variabila dependentă
V.D. Prezența distresului afectiv.
Participanți
La această cercetare au participat 80 de persoane, bărbați și femei, cu vârsta cuprinsă
între 18 și 59 de ani, media de vârstă situându-se la valoarea de 37 de ani. Lotul s-a format prin autoselecție.
Toți participanții la studiu sunt angajați având o experiență în muncă între câteva luni și 38 de ani, iar media duratei activității în câmpul muncii este de 12 ani.
Valorile obținute la aceste două variabile au fost inventariate în câte trei nivele, pentru a putea fi analizate din punct de vedere statistic. Stabilirea nivelelor s-a realizat ținând cont de câteva caracteristici ale grupului ales: vârsta absolvirii studiilor și vârsta angajării, vârsta întemeierii unei familii, stabilitate în păstrarea unui loc de muncă, dar și în funcție de valoarea medie obținută, etc.
Figura 1.Reprezentarea grafică a vârstei participanților
Figura 2. Reprezentarea grafică a anilor vechime în câmpul muncii
Instrumente și materiale de lucru
Pentru evaluarea variabilelor vizate în această cercetare s-au folosit două instrumente: o
scală de evaluare a nivelului distresului afectiv și un chestionar de evaluare a nivelului depdendenței.
Profilul Distresului Afectiv (PDA, Macavei și Opriș, 2007) (Anexa 1) este o scală de evaluare ce cuprinde 39 de itemi, care măsoară emoțiile negative funcționale din categoriile „îngrijorare/anxietate” și „tristețe/deprimare”, precum și emoțiile pozitive.
Cu ajutorul scalei se pot calcula: scorul general de distres, scorul de emoții negative, scorul de emoții pozitive, cât și scoruri separate pentru „îngrijorare” (funcțională), „anxietate” (disfuncțională), „tristețe” (funcțională) și „deprimare” (disfuncțională).
Prima variantă a scalei a fost creată în 2005 (Opriș și Macavei, 2005), având la bază itemii Profilului Distresului Emoțional (PDE), în varianta scurtă (Profile of Mood Disorders, Short Version – DiLorenzo, Bovbjerg, Montgomery, Vladimarsdottir și Jacobsen, 1999). Acestor itemi li s-au adăugat cuvinte care descriu emoții identificate cu ajutorul unui dicționar de sinonime (DiLorenzo et. all, 1999). Cei 39 de itemi care compun varianta finală a scalei au fost aleși în urma unei validări amănunțite și în urma realizării mai multor studii experimentale.
Scala se poate administra în varianta creion-hârtie, atât individual (și în varianta autoadministrare), cât și în grup. Vârsta minimă recomandată pentru evaluarea distresului este de la 14 ani. Testul poate fi utilizat tuturor persoanelor, indiferent de prezența sau absența psihopatologiei (excepție fac condițiile medicale deosebite, care afectează capacitatea de autoanaliză a propriei stări emoționale). Cotarea celor 39 de itemi se face acordând câte o notă de la 1 la 5, după cum urmează: Deloc=1, Foarte puțin=2, Mediu=3, Mult=4, Foarte mult=5, itemii ce denumesc emoții pozitive sunt cotați invers, rezultând în total un scor general de distres.
Fidelitatea unui test psihologic se referă la acordul sau stabilitatea așteptată a măsurilor analoge. Dacă un instrument este fidel, atunci rezultatele obținute în condiții similare prezintă o anumită stabilitate în timp (Dempster și Brainerd, 1995).
Fidelitatea unui instrument de măsurare este cel mai adesea exprimată pe baza consistenței interne și a stabilității în timp a rezultatelor (Anastasi, 1988). Valoarea indicelui alpha de consistență interna pentru această scală este 0.94, ceea ce reprezintă o valoare foarte bună.
Pentru evaluarea nivelului dependenței de jocuri de noroc s-a folosit un chestionar prezentat de S.Rizeanu (2012) într-un ghid de ajutor pentru jucătorii patologici de noroc (Anexa 2). Chestionarul este acceptat și promovat de Consiliul Național pentru Probleme de Gambling din Statele Unite (http://www.ncpgambling.org/help-treatment/screening-tools/), iar persoanele și-l pot autoadministra pentru a putea constata dacă au sau nu o problemă legată de dependența de jocuri de noroc. Chestionarul cuprinde 11 întrebări referitoare la implicațiile activității de joc de noroc asupra vieții persoanei privind: relația cu membrii familiei, problemele financiare, obsesia pentru joc etc. Dacă persoana răspunde “Da” la una sau mai multe dintre întrebările chestionarului, înseamnă că se confruntă cu problema dependeței de jocuri de noroc.
Design-ul cercetării
Design-ul folosit în această cercetare este unul descriptiv, care urmărește analiza și interpretarea scorurilor unor variabile în cazul mai multor eșantioane independente. Nu se intervine asupra rezultatelor cercetării, evaluarea persoanelor cu dependență de jocuri de noroc făcându-se în mediul lor natural- un cazino.
Procedura
După alegerea temei, stabilirea obiectivelor de lucru și selectarea instrumentelor potrivite
s-a trecut la etapa culegerii datelor. Persoanele care frecventau un cazino au fost întrebate dacă doresc să participe la un studiu privind problematica dependenței de jocuri de noroc. Participarea la studiu s-a făcut prin autoselecție, pe bază de voluntariat. După ce au fost asigurate de confidențialitatea datelor au fost rugate să răspundă cât mai sincer la întrebările descrise în cele două instrumente de evaluare. Persoanele au completat chestionarele în cazino și au primit informații suplimentare sau, în caz de nevoie, explicații.
Cercetarea a avut două părți. Intr-o primă fază s-a aplicat chestionarul care măsoară dependența de jocuri de noroc tuturor celor care au acceptat participarea la cercetare. In urma analizei datelor, persoanele care au obținut scorul 0 la acest chestionar au fost excluse din studiu, pentru că la aceste persoane activitatea de joc de noroc nu constituie o problemă. Persoanele care au obținut scoruri mai mari de 3 au participat la cea de-a doua parte a cercetării și anume completarea scalei de evaluare a distresului afectiv.
Analiza datelor
Pentru analiza datelor și pentru verificarea ipotezelor s-au folosit o serie de teste
statistice:
Analiza de varianță ANOVA Univariate pentru efecte de interacțiune și efecte principale ale variabilelor independente asupra variabilei dependente;
Paired Samples T Test pentru compararea mediilor în cazul unor măsurători repetate;
Independent Samples T Test pentru compararea mediilor eșantioanelor independente;
Analiza corelațională Pearson.
Ipoteza 1.
Nivelul distresului afectiv este mai scăzut în cazul persoanelor dependente de vârstă înaintată, comparativ persoanelor tinere dependente, care trăiesc într-o măsură mai mare distresul afectiv.
ANOVA Univariate- efectul de interacțiune și efectul principal al variabilei vârsta participanților.
Există un efect combinat semnificativ al variabilelor vârsta participanților și vechimea în muncă a participanților asupra variabilei trăirea stării de distres afectiv, în cazul persoanelor dependente de jocuri de noroc, la un F= 2,92 și un p= 0,05 (Anexa 3).
Există o influență semnificativă a vârstei persoanei asupra profilului distresului afectiv la un F= 11,11 și un p<0,001 (Anexa 4), ceea ce presupune diferențe între cele trei grupe de vârstă la variabila dependentă- distres afectiv.
Concluzii: In concluzie, variabila semnificativă în trăirea distresului este vârsta, activitatea în muncă nu are o influență puternică asupra stării psiho-emoționale a persoanei cu dependență de jocuri de noroc.
Independent Samples T Test pentru compararea mediei profilului distresului afectiv în cazul celor trei grupe de vârstă
Media persoanelor dependente cu vârsta cuprinsă între 18-30 de ani (M= 68,72) diferă semnificativ de media persoanelor dependente cu vârsta cuprinsă între 31-45 de ani (M= 48,00) la un t= 4,18 și un p< 0,001 (Anexa 5), în sensul că persoanele mai tinere cu probleme de dependență de jocuri de noroc resimt un nivel mai ridicat de distres.
Media persoanelor dependente cu vârsta cuprinsă între 18-30 de ani (M= 68,72) diferă semnificativ de media persoanelor dependente cu vârsta cuprinsă între 46-59 de ani (M= 50,36) la un t= 5,39 și un p< 0,001 (Anexa 6), în sensul că persoanele mai tinere prezintă un nivel mai mare de distres afectiv.
Media persoanelor dependente cu vârsta între 31- 45 de ani (M= 48,00) și media persoanelor dependente cu vârsta între 46- 59 de ani (M= 50,36) nu diferă semnificativ la un t= -0,66 și un p= 0,51 (Anexa 7), în sensul că persoanele din ambele categorii prezintă un nivel asemănător de distres afectiv.
Concluzii: In urma unei analize mai amănunțite, se observă diferențe semnificative între grupul
persoanelor cu probleme de dependență cu vârsta cuprinsă între 18-30 de ani (M= 27,13) și cei cu vârsta între 46-59 de ani (M= 24,10) în ceea ce privește trăirea emoțiilor negative disfuncționale, în sensul că persoanele mai tinere par să resimtă un nivel mai ridicat al acestor tipuri de emoții. Se observă o creștere progresivă a distresului cu cât vârsta persoanei scade. La vârste mici și în adolescență, creierul prezintă o plasticitate care îi permite să se schimbe foarte ușor, să învețe anumite comportamente cu ușurință, indiferent că sunt pozitive sau negative, acest lucru depinzând de mediul în care trăiește și se dezvoltă tânărul. Atunci când comportamentul se repetă, se crează niște conexiuni, care întăresc comportamentul format, cât și împrejurările care duc la formarea lui. De exemplu, dacă un copil este lăsat la calculator, el își va internaliza acest comportament la care va renunța foarte greu, iar acest lucru poate antrena dependența de calculator la vârsta adultă. Pasiunea pentru calculator va fi întărită și susținută de creier, în detrimentul altor comportamente sănătoase care se vor stinge în timp dacă nu sunt alimentate.
Pentru o analiză mai detaliată și mai profundă, am analizat rezultatele în funcție de nivelul dependenței persoanei participante la cercetare.
Independent Samples T Test pentru compararea mediilor la profilul distresului afectiv în funcție de nivelul dependenței participanților
Media persoanelor care au obținut un scor mic la dependența de jocuri de noroc (M= 46,05) diferă semnificativ de media persoanelor care au un scor de dependență mediu (M= 55,46) la un t= -2, 94 și un p= 0,005 (Anexa 8), în sensul că persoanele cu nivel redus al dependenței au un nivel redus al distresului.
Media persoanelor cu nivel redus al dependenței (M= 46,05) diferă semnificativ de media persoanelor cu nivel ridicat al dependenței (M= 72,72) la un t= -6,40 și un p< 0,001 (Anexa 9), în sensul că persoanele cu dependență puternică resimt un nivel crescut al distresului afectiv.
Media persoanelor care prezintă un nivel mediu al dependenței de jocuri de noroc (M= 55,46) diferă semnificativ de media persoanelor cu nivel ridicat al dependenței de jocuri de noroc (M= 72,72) la un t= – 4,36 și un p< 0,001 (Anexa 10), în sensul că persoanele care se confruntă cu dependența patologică de jocuri de noroc vor prezenta un nivel ridicat de distres psiho-afectiv.
Concluzii: Se poate observa ca nivelul distresului afectiv crește progresiv, odată cu dependența. Cu cât este mai pronunțată dependența de jocuri de noroc, cu atât persoana trăiește o stare generală de stres, neliniște și anxietate. Stresul poate fi dat de dorința de a câștiga cât mai mulți bani pentru a putea juca; ascunderea comportamentului de familie sau prieteni poate fi dificilă, persoana fiind nevoită să afișeze mereu false emoții pentru a convinge că nu este nimic “în neregulă” și că nu este o persoană problemă. Preocuparea pentru câștig poate fi obositoare, în sensul că persoana trebuie să fie foarte atentă la păstrarea aparenței, dar se instalează și oboseala fizică atunci când persoana își împarte viața între familie, job și cazino.
Independent Samples T Test pentru compararea mediei la emoții negative disfuncționale în funcție de nivelul dependenței participanților.
Media persoanelor cu un nivel scăzut al dependenței de jocuri de noroc (M= 21,82) nu diferă semnificativ de media persoanelor evaluate ca având nivel mediu al dependenței față de jocuri de noroc (M= 25,60) în trăirea emoțiilor disfuncționale negative, la un t= -2,37 și un p= 0,24 (Anexa 11).
Media persoanelor cu un nivel scăzut al dependenței de jocuri de noroc (M= 21,82) diferă semnificativ de media persoanelor evaluate ca având nivel crescut al dependenței față de jocuri de noroc (M= 27, 50) în trăirea emoțiilor disfuncționale negative, la un t= -2,86 și un p= 0,007 (Anexa 12).
Media persoanelor cu un nivel mediu al dependenței de jocuri de noroc (M= 25,60) nu diferă semnificativ de media persoanelor evaluate ca având nivel crescut al dependenței față de jocuri de noroc (M= 27,50) în trăirea emoțiilor disfuncționale negative, la un t= – 1,12 și un p= 0,26 (Anexa 13).
Independent Samples T Test pentru compararea mediei la emoții negative funcționale în funcție de nivelul dependenței participanților.
Media persoanelor cu nivel scăzut al dependenței fată de jocuri de noroc (M= 24,23) nu diferă semnificativ de media persoanelor care prezintă un nivel mediu de dependență (M= 27, 09) la trăirea emoțiilor funcționale negative, la un t= -1. 66 și un p= 0,10 (Anexa 11).
Media persoanelor cu nivel scăzut al dependenței fată de jocuri de noroc (M= 24,23) diferă semnificativ de media persoanelor care prezintă un nivel crescut de dependență (M= 28, 90) în trăirea emoțiilor funcționale negative, la un t= -2, 22 și un p= 0,03 (Anexa 12).
Media persoanelor cu nivel mediu al dependenței fată de jocuri de noroc (M= 27,09) nu diferă semnificativ de media persoanelor care prezintă un nivel crescut de dependență (M= 28,90) în trăirea emoțiilor funcționale negative, la un t= -1. 17 și un p= 0,24 (Anexa 13).
Concluzii: In concluzie, dependența patologică de jocuri de noroc dezechilibrează viața persoanei provocându-i stări de disconfort psihic și trăirea unor emoții negative disfuncționale precum: teamă, deznădejde, depresie, nervozitate, disperare, tensiune, tristețe etc.
Comparând mediile nivelului distresului afectiv ale celor trei grupuri, putem observa că toate persoanele cu dependență de jocuri de noroc prezintă un anumit nivel de distres, pentru că, conform etalonului scalei PDA, o medie de 46 se încadrează în clasa a III-a, ceea ce înseamnă nivel mediu de distres, în timp ce o medie de 72 se încadrează în clasa a IV-a ceea ce înseamnă nivel ridicat de distres, conform etalonului prezentat de autorii acestei scale de evaluare.
Diferențele semnificative, în compararea celor două tipuri de emoții negative- funcționale și disfuncționale, apar între grupul persoanelor unde dependența este la cote scăzute și cei la care dependența atinge cote ridicate.
Paired Samples T Test pentru compararea nivelului emoțiilor negative funcționale cu nivelul emoțiilor negative disfuncționale.
Media persoanelor dependente în trăirea emoțiilor negative funcționale (M= 26,98) diferă semnificativ de media acelorași persoane în trăirea emoțiilor negative disfuncționale (M= 25, 32) la un t= -2, 77 și un p= 0.007 (Anexa 14), în sensul că persoanele cu dependență de jocuri de noroc resimt mai multe emoții negative funcționale, deși scorul total la trăirea distresului afectiv este ridicat.
Paired Samples T Test pentru compararea nivelului emoțiilor negative funcționale cu nivelul emoțiilor pozitive.
Media persoanelor dependente în trăirea emoțiilor negative funcționale (M= 26,98) nu diferă semnificativ de media obținută de aceleași persoane în trăirea emoțiilor pozitive (M= 28,28) la un t= 1,64 și un p= 0,10 (Anexa 15).
Paired Samples T Test pentru compararea nivelului emoțiilor negative disfuncționale cu nivelul emoțiilor pozitive.
Media persoanelor dependente de jocuri de noroc în trăirea emoțiilor negative disfuncționale (= 25,32) diferă semnificativ de media obținută de aceleași persoane în trăirea emoțiilor pozitive (28,28) la un t= 3,14 și un p= 0,002 (Anexa 15), în sensul că persoanele care se confruntă cu problema dependenței de jocuri de noroc resimt prezența emoțiilor pozitive în măsură mai mare decât emoțiile negative disfuncționale, totuși putem observa că diferența dintre cele două medii obținute nu este deloc mare.
Concluzii: Deși ne-am fi așteptat ca emoțiile negative disfuncționale să fie trăite mai intens de către persoanele cu dependență de jocuri, rezultatele arată că persoana resimte mai multe emoții pozitive. Acest lucru ar putea avea mai multe explicații. In primul rând itemii din chestionar, care măsoară emoțiile pozitive sunt puțini, pe de altă parte nu putem trage concluzia că o persoană are o anumită structură psiho-emoțională doar printr-o singură evaluare; este necesară o testare complexă cu mai multe instrumente. Pe de altă parte, ar fi putut interveni dorința persoanei de a da răspunsuri dezirabile social, fie pentru că refuză conștientizarea și acceptarea comportamentului problemă, fie pentru că dorește să își creeeze o imagine de persoană echilibrată din punct de vedere psihic; nimănui nu-i place să fie considerat “nebun”.
Ipoteza 2.
Persoanele dependente, care au mai multă experiență în câmpul muncii, prezintă un nivel scăzut de distres afectiv, comparativ persoanelor dependente, care se află la începutul activității profesionale și care prezintă un nivel ridicat de distres.
ANOVA Univariate pentru efectul principal al variabilei vechimea în muncă a participanților.
Nu există un efect principal al variabilei vechime în câmpul muncii asupra nivelului distresului afectiv în cazul persoanelor dependente de jocuri de noroc la un F= 0,005 și un p=0,99 (Anexa 3/4), ceea ce semnifică faptul că nu există diferențe între cele trei grupe ale anilor de muncă în trăirea stării de distres.
Concluzii: acest lucru scoate în evidență puterea variabilei vârstă asupra stării de distres, în sensul că doar una dintre cele două variabile combinate are influență asupra variabilei dependente.
Conform rezultatelor obținute se pare că vechimea în muncă nu reprezintă un factor decisiv în trăirea stărilor afective negative de către persoanele cu preocupare obsesivă pentru jocurile de noroc.
Ipoteza 3.
Există o corelație pozitivă puternică între distresul afectiv și dependența de jocuri de noroc.
Există o corelație pozitivă medie între scorurile la distres afectiv și scorurile la dependența de jocuri de noroc la un r= 0,64 și un p< 0,001 (Anexa 16), ceea ce înseamnă că rezultatele la dependența de jocuri de noroc influențează rezultatele la starea de distres.
Tabelul 1. Reprezentarea corelației dintre dependența de jocuri și distresul afectiv
Acest lucru înseamnă că accentuarea stării de dependență duce la creșterea nivelului
distresului și invers.
Capitolul III. REZULTATE
Rezultate ale cercetării
Din câte putem observa vechimea în muncă nu are o influență asupra stării persoanei dependente. Trăirea emoțiilor negative este prezentă indiferent de numărul anilor lucrați. Probabil că acest lucru ar fi relevant în condițiile în care cuantumul salariului ar depinde de numărul anilor în muncă, dar acest lucru nu este relevant în societatea românească unde o persoană proaspăt angajată poate câștiga mai mulți bani decât o persoană care lucrează de 20 de ani, acest lucru depinzând, în mare, de domeniul de activitate și specificul postului.
Variabila care influențează starea afectivă a persoanei este vârsta. Persoanele tinere par să trăiască mai intens starea de dezechilibru psiho-afectiv, comparativ persoanelor mai în vârstă care par să fie mai echilibrate. Totuși acest lucru nu este dat de numărul anilor cât de statutul social al persoanei, care la vârstă înaintată are un loc de muncă stabil, are o familie și obiective de viață clar stabilite.
In ceea ce privește relația dintre distre și dependență, există o relație de interdependență, în sensul că starea distresul afectiv resimțit este influențat de starea de dependență, dar situația poate fi îi invers: dependența crește dacă nivelul distresului afectiv crește.
Concluzii și discuții
Dependența de jocuri de noroc este un fenomen complex influențat de structura genetică
și de factori de mediu. Studiile realizate pe animale și pe oameni arată faptul că stresul joacă un rol în escaladarea comportamentelor dependente patologice (Richman și colab., 1996). Individul progresează de la comportamentul episodic la comportament dependent. Unele studii au arătat că hormonii eliberați de creier la contactul cu elementul stresor, provoacă anxietate, iar manifestarea unui comportament vicios, apare ca un fel de recompensă pentru creier, care a suferit din cauza stresului (Rospenda și colab., 2000).
Stresul general este definit ca fiind orice stimul care provoacă modificări în structura fizico-chimică a organismului și perturbă echilibrul acestuia. Este important de reținut faptul că termenul de “stres” este unul destul de nespecific și trebuie mereu specificat. Deși toate formele de stres acționează asupra organismului, nu toate produc aceleași modficări. Forme diferite de stres provoacă combinații diferite de hormoni eliberați în organism producând efecte unice asupra proceselor fiziologice. In consecință, pentru a considera stresul factor răspunzător de anumite probleme trebuie să știm tipul de stres și durata acestuia asupra organismului (câteva zile sau câțiva ani). Mai mult caracteristicile diferite ale indivizilor sunt răspunzătoare de reacțiile diferite la același factor stresor (Overli și colab., 2007). Se poate întâmpla, chiar, ca aceeași persoană să reacționeze diferit, în momente diferite de timp, la același stimul stresor.
Răspunsul oamenilor la stres sunt date de factorii genetici și de mediu. Expunerea la stres a copilului, încă din timpul vieții intrauterine, îl predispune la boli și poate avea efecte pe tot parcursul vieții (Maccari și colab., 2003).
Multe dintre teoriile privind dependența au încercat să explice mecanismele implicate în instalarea ei. Koob și LeMoal (1997) au explicat cum se instalează dependența de droguri, stadii care pot fi aplicate și în cazul dependenței de jocuri de noroc și pariuri sportive:
Faza de achiziție, este etapa caracterizată prin preocuparea și motivația exagerate față de consum/ joc. In această fază, persoana este atrasă de ideea de a juca, găsește motivația necesară pentru a iniția comportamentul.
Faza de întreținere, când persoana trece la fapte. Această fază este alimentată de stimularea excesivă prin producerea comportamentului și expunerea îndelungată la stimul; numită și intoxicarea cu comportamentul vicios din cauza consumului/jocului excesiv.
Faza de dependență, când impulsul controlează mintea persoanei. In această fază pofta de consum/joc crește și se instalează dependența.
Activitatea de joc reprezintă pentru persoane un refugiu, o modalitate de fals control asupra propriei vieți, care duce la trăirea, pentru perioade scurte de timp, a unei stări de bine. Chiar dacă aceste trăiri durează câteva ore, uneori minute, reprezintă singura șansă pentru persoana care joacă să se simtă “normală”.
Imbătrânirea este asociată cu o serie de modificări ale creierului care, de multe ori afectează funcționarea cognitivă a adulților, în special în procesul de luare a deciziilor. Deși mas-media și cultura populară portretizează jucătorul patologic ca fiind “bărbat caucazian de vârstă medie care stă neîncetat în cazinouri” (în www.nlm.nih.gov), studiile recente arată că această descriere este departe de adevăr și că există multe grupuri vulnerabile în a dezvolta dependență patologică. Până în prezent, în perioada expansiunii rapide a jocurilor de noroc, numeroase studii au cercetat problematica jocurilor de noroc la indivizii de vârstă adultă, considerată vârsta cu cei mai mulți jucători patologici (Shaffer, Hall și Vender, 1999), dar studiile recente arată că adulții vârstnici au rate tot mai mari de participare, mult mai mari decât înainte, în principal din cauza îmbătrânirii populației și din cauza sporirii accesului la jocuri de noroc prin legalizarea acestui segment de activitate (Gerstein, 1999). Prezentul studiu arată că tinerii cu dependență de jocuri de noroc au mai multe probleme psiho-emoționale, comparativ persoanelor mai în vârstă, la care prezența distresului se resimte mai puțin. Acest lucru poate fi explicat prin particularitățile vârstei tinere, persoanele cu vârsta între 18-30 de ani se află încă în procesul de maturizare și formare a personalității, lucru stresant pentru aceste persoane care pot trăi nesiguranță și anxietate. Persoanele tranzitează o perioadă de vulnerabilitate crescută la vicii, ca urmare a maturizării insuficiente a creierului, a mecanismelor de control subdezvoltate și sensibilitate la efectele substanțelor neurotoxice (Chambers și Potenza, 2003). Pentru vârsta aadultă înaintată, jocul de noroc poate deveni o preocupare recreativă și un prilej de socializare. Un sondaj realizat, la nivelul populației SUA a arătat că persoanele care foloseau jocul de noroc pentru agrement prezentau o stare generală de sănătate mai bună și aveau scoruri mari la calitatea vieții, comparativ persoanelor în vârstă care au fost jucători patologici (Desai și colab, 2004).
Iată, deci că jocul de noroc și pariurile sportive au și aspecte pozitive. Faptul că persoanele mai tinere cu dependență de jocuri de noroc trăiesc mai intens stresul afectiv, poate fi dat și de implicarea în activitatea de joc. Este posibil ca persoanele mai în vârstă să acorde mai puțin timp activității de joc, fiind, deja, implicați în activități pe termen lung, și să investească mai puțin din punct de vedere emoțional, ceea ce duce la controlul stresului. Persoanele mai în vârstă au capacitatea de a planifica resursele de timp și financiare, ceea ce îi face să fie cumpătați în pariuri. Pe de altă parte, familia necesită o parte din bani, iar acest lucru reduce posibilitatea de a investi banii în jocuri. Persoanele tinere, fără obligații și familie, au mai multe șanse să joace mai des, atât din punct de vedere al timpului liber, cât și din punct de vedere al banilor. Acest lucru crește nivelul distresului în cazul celor din urmă, pentru că sunt mult mai legați de activitatea de joc, care are o influență mai mare asupra persoanelor. Cu cât există mai multe oportunități pentru joc, crește dependența, resursele scad, iar persoana experiențiază mai multe stări de anxietate, frustrare, tristețe și va persevera în activitatea de joc.
Un distres scăzut în cazul persoanelor mai în vârstă, poate fi dat de capacitatea persoanei de a face față situației de dependență. In toți anii de joc persoana a făcut față dependenței dezvoltând anumite mecanisme de adaptare la stres, mecanisme care au devenit din ce în ce mai complexe și care au ajutat persoana să trăiască cu dependența alături de familie și comunitate. Dezvoltarea unor mecanisme de adaptare a ajutat persoana să conviețuiască alături de cei dragi prin evitarea sau ascunderea problemelor date de preocuparea pentru jocuri de noroc, de asemenea au rol în adaptare la viața de zi cu zi.
Limite și direcții noi de cercetare
Cercetarea realizată are o serie de limite determinate, în primul rând, de particularitățile dependenței de jocuri de noroc. Clasificarea persoanelor cu dependență de jocuri de noroc, în funcție de nivelul acesteia, este forțată din cauza instrumentului utilizat, care conține un număr redus de itemi (11 itemi), destul de generali, care nu pot surprinde problema în profunzime. De asemenea, evaluarea fiecărui item s-a făcut prin răspunsuri dihotomice, ceea ce obligă persoana să aleagă un singur răspuns, care poate nu reflectă în profunzime situația persoanei. Acest lucru ar putea fi combătut cu ajutorul unei scale de tip likert, în mai multe trepte, care oferă o varietate de nuanțe ale răspunsului. In stabilirea unei probleme de acest fel este foarte important istoricul de viață al persoanei cât și luarea în calcul a altor variabile de actualitate cum ar fi: genul, fluctuația venitului, probleme de cuplu, asumarea responsabilității în cadrul familiei sau comunității, structura de personalitate, alte comportamente vicioase, etc.
O altă limită a studiului ar fi numărul redus de participanți. Un lot format dintr-un număr redus de subiecți îngreunează generalizarea rezultatelor asupra întregii populații de persoane cu probleme de dependență de jocuri de noroc cu vârsta cuprinsă între 18 și 59 de ani, din mediul urban. Acest lucru poate fi combătut prin extinderea numărului de participanți la cercetare.
Tot legat de numărul insuficienți de participanți, o altă limită identificată a studiului este intervalul de vârstă mult prea extins între 18 și 59 de ani. Pentru a putea compara cele trei grupe de vârstă ar trebui un număr foarte mare de participanți în fiecare grupă considerată nivel al variabilei. Compararea unor grupe de persoane cu caracteristici așa diferite este nepotrivită, în sensul că prezența diferențelor este de așteptat. Acest lucru ar putea fi corectat prin alegerea unui interval de vârstă mai restrâns (18-30 de ani, de exemplu), care ar putea fi împărțit în câte trei grupe de vârstă. Acest lucru oferă mai multe informații despre eșantion, iar concluziile vor fi mai ușor de extrapolat.
Evaluarea distresului afectiv printr-o singură evaluare este o nouă limită a studiului, deoarece starea de distres este ușor influențată de evenimentele de zi cu zi. Pentru niște rezultate valide, ar fi necesare două evaluări la intervale diferite de timp care să ofere o imagine cât mai reală a stării psiho-afective a participanților. Folosirea mediei celor două evaluări este potrivită în analiza statistică a datelor.
In ceea ce privește direcțiile de cercetare viitoare, un prim aspect ce trebuie clarificat este natura distresului, în sensul că acesta poate fi cauză sau efect a stării de dependență. Acest lucru este necesar în stabilirea intervenției terapeutice viitoare. In cazul în care ocupă poziția de cauză, înseamnă că alimentează dependența și ajută la perpetuarea activității de joc de noroc. In cazul în care se află pe poziția de efect, dependența este foarte puternică și afectează starea afectivă și emoțională a persoanei, ducând la stres.
O altă intervenție posibilă este analiza relației dintre starea de dependență de jocuri de noroc și alte variabile considerate de actualitate: nivelul venitului, structura și dinamica familiei, dragostea și atașamentul dintre partenerii de cuplu, îndeplinirea obiectivelor personale, etc.
In concluzie, fenomenul dependenței de jocuri de noroc este unul extrem de complex, dar și destul de neexplorat în țara noastră, mai ales din cauza percepției greșite a persoanelor care se confruntă cu această problemă, dar refuză să o recunoască, dezvăluie și să o accepte. Aceste persoane se tem că apelarea la ajutor de specialitate le va pune stigmatul de nebun sau deviant și din această cauză ascund problema. Realizarea unor studii viitoare care să vizeze această problemă este de un real ajutor în stabilirea planului terapeutic și intervenția de specialitate.
Bibliografie
Alessi, S.M, Petry, N.M. (2003). Pathological gambling severity is associated with impulsivity in a delay discounting procedure. Behavior Processes;64(3):345–54.
Asbury, H. (1938). Sucker’s progress: An informal history of gambling in America from theColonies to Canfi eld . New York: Thunder Mouth Press.
Binde, P. (2007). Gambling and religion: Histories of concord and confl ict. Journal of Gambling Issues , (20) .
Blaszczynsky, A. (2010). Overcoming compulsive gambling. London: Robinson.
Blaszczynski, A. & Nower L. (2002). A pathway model of problem and pathological gambling. Addiction, 97(5), 487- 500.
Currie, S. P., Casey, D. M. (1997). Quantification and dimensionalization of gambling behavior. In Garry Smith, David C. Hodgins, and Robert J. Williams, eds.,Research and Measurement Issues in Gambling Studies, pp. 155–177. New York: Elsevier
Coombs, R. H. (2004). Handbook of Addiction Disorders. New Jersey
Council, N.R. (1999). Report to the National Gambling Impact Study Commission. Washington, DC: National Academy Press. Pathological gambling: A critical review.
Cusack, J.R, Malaney, K.R, DePry, D.L. (1993). Insights about pathological gamblers. “Chasing losses” in spite of the consequences. Postgrad Med.;93(5):169–76, 179
David, F., N. (1962). Games, gods, and gambling: A history of probability and statistical ideas . New York: Hafner.
Desai RA, Maciejewski PK, Dausey DJ, et al. Health correlates of recreational gambling in older adults. Am J Psychiatry. 2004;161(9):1672–9. Erratum in: Am J Psychiatry. 2004;161(11):2150.
Derevensky, J., Gupta, R., Dickson, L., și Deguire, A. (2001). Prevention efforts toward
minimizing gambling problems. Washington, DC: National Council for Problem Gambling, Center for Mental Health Services (CMHS), and the Substance Abuse and
Mental Health Services Administration (SAMHSA).
Derbyshire, S.W.G., Jones, A.K.P., Creed, F., Starz, T., Meltzer, C.C.,Townsend, D.W., Peterson, A.M., Firestone, L. (2001). Cerebral responses to noxious thermal stimulation in chronic low back pain patients and normal controls. NeuroImage 16, 158–168.
Dixon, D. (1991). From prohibition to regulation: Bookmaking, anti-gambling and the law . London: Clarendon.
Echeburúa, E., & Fernández- Montalvo, J. (2004). Psychological treatment of slot machine pathological gambling: A case study. Clinical Case Studies,1, 240-253.
Ernkvist, M. (2009). Creating player appeal . Göteborg, Sweden: University of Gothenburg.
Fong, T.W., Rosenthal, R.J. (2008). Freedom from problem gambling. UCLA Gambling Studies Program & California Office of Problem and Pathological Gambling.
Grant, B.F., Stinson, F.(2005). The epidemiology of social anxiety disorder în SUA. Journal of Clinical Psychiatry, 66, 1351-1361.
Gerstein, D.R. (1999). Gambling Impact and Behavior Study: Report to the National Gambling Impact Study Commission. Chicago, IL: National Opinion Research Centre at the University of Chicago.
Ibanez, A., Blanco, C., de Castro, I.P., et al. (2003). Genetics of pathological gambling. Journal of Gambling Studies.19(1):11–22.
James, K. (2005). National Gambling Impact Study Commission: Final Report, 1999. Government Printing Office. Available at http://govinfo.library. unt.edu/ngisc/i ndex . html.Washington, DC.
Johansson, A., Grant, J., Kim, S., Odlaug, B., & Götestam, K. (2009). Risk factors for problematic gambling: A critical literature review.Journal of Gambling Studies,25,67-92.
Gerstein, DR., Volberg, RA. (2003). A hierarchy of gambling disorders in the community. Addiction. Dec;98(12):1661-72.
Kausch, O. (2003). Suicide attempts among veterans seeking treatment for pathological gambling. Journal of Clinical Psychiatry.;64(9):1031–8
Kessler, R.C., Hwang, I., LaBrie, R., Petukhova, M., Sampson, N.A., Winters, K.C., Shaffer, H.J. (2008). The prevalence and correlates of DSM-IV pathological gambling in the National Comorbidity Survey Replication. Psychological Medicine. 38(9), 1351-1360.
Koob, G.F., Le Moal, M. (1997). Drug abuse: Hedonic homeostatic dysregulation. Science 278(5335):52–58.
Ledgerwood, D.M., Petry, N.M. (2004). Gambling and suicidality in treatment-seeking pathological gamblers. Journal Nerv Mental Disorder;192(10):711–4
Leshner, A., I. (2001). Science-Based Views of Drug Addiction and Its Treatment, Journal of the American Medical Association 282: 13141316
Lesieur, H. R., & Rosenthal, R. J. (1991). Pathological gambling: A review of the literature. Journal of Gambling Studies .7, 5–39.
Lorenz VC, Yaffee RA. Pathological gambling: psychosomatic, emotional and marital difficulties as reported by the gambler. Journal Gambling Behavior 1986;2: 40-5
Lund, T. și Nordlund, A. în Rizeanu, S. (2012). Dependența de jocuri de noroc. Ghid de ajutor pentru jucătorii patologici de noroc și familiile acestora. București: Universitară.
Lupu, V. (2008). Jocul patologic de noroc la adolescenți. Cluj -Napoca: Risoprint.
Maccari, S., Darnaudery, M., Morley F. S. et. all. (2003). Prenatal stress and long-term consequences: Implications of glucocorticoid hormones. Neuroscience and Biobehavioral Reviews 27(1-2)119–127.
Maccallum, F., Blaszczynski, A. (2003). Pathological gambling and suicidality: An analysis of severity and lethality. Suicide Life Threatement Behavior.;33(1):88–98
Mawer, P. (2010). Overcoming gambling. London: Sheldon Press.
Muellman RL, Den Otter T, Wadman MC, Tran TP, Anderson J. Problem gambling in the partner of the emergency department patient as a risk factor for intimate partner violence. Journal Emergency Medical 2002;23: 307-12
Munting, R. (1996). An economic and social history of gambling in Britain and the USA. Manchester University Press: Manchester.
National Research Council. Pathological gambling: a critical review. Washington, DC: National Academy Press, 1999.
Opris, D. & Macavei, B. (2007). The profile of emotional distress; Norms for the Romanian population. Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies, 7, 139-152.
Oei, T. P. O, Raylu, N., și Casey, L. M. (2008). Group versus Individual Cognitive Behavioral Treatment for Problem Gambling:A Random Controlled Trial.
Overli, O., Sorensen, C., Pulman, K. G., et. all. (2007). Evolutionary background for stress-coping styles: Relationships between psysiological, behavioral, and cognitive traits in non-mammalian vertebrates. Neuroscience and Biobehavioral Reviews 31(3):396– 412
Peele, S. (2003). Is gambling an addiction like drug and alcohol addiction? Developing realistic and useful conceptions of compulsive gambling. In Gerda Reith, ed.,For Fun or Profit? The Controversies of the Expansion of Gambling pp. 208–218. Amherst, N.Y.: Prometheus Books
Pietrzak, R. H. & Petry, N. M. (2005) Antisocial personality disorder is associated with increased severity of gambling, medical, drug and psychiatric problems among treatment-seeking pathological gamblers. Addiction, 100,1183–1193.
Reilly, Ch., Smith, N., (2013). The Evolving Definition of Pathological Gambling in the DSM-5 National Center for Responsible Gaming.
Richman, J.A., Flaherty, J. A.,Rospenda, K. M. (1996). Perceived workplace harassment experiences and problem drinking among physicians: Broadening the stress/alienation paradigm. Addiction 91(3):391–403.
Rizeanu, S. (2012). Dependența de jocuri de noroc. Ghid de ajutor pentru jucătorii patologici de noroc și familiile acestora. București: Universitară.
Rosenthal, R.J, Rugle, L.J. (1994). Apsychodynamic approach to the treatment of pathological gambling: Part 1—Achieving abstinence. Journal Gambling Studies.
Rospenda, K. M., Richman, J.A., Wislar, J. S., et. all. (2000). Chronicity of sexual harassment and generalized work-place abuse: Effects on drinking outcomes. Addiction 95(12):1805–1820.
Rudd, D., Marshall, L. (2000). Casino & Gambling Operations. Prentice Hall, Inc.: Englewood Cliffs, NJ.
Shaffer, H.J.(2003). A public health perspective on gambling: The four principles. AGA Responsible Gaming Lecture Series, 2 (1), 1 –27.
Shaffer, H. J., Hall, M. N., Vander, B. J. (1996). Estimating the prevalence of disordered gambling behavior in the United States and Canada: A meta analysis.Boston: Presidents and Fellows of Harvard College.
Shaffer, H. J., Korn, D. A. (2002). Gambling and related mental disorders: a public health analysis. Annual Review of Public Health; 23:171-212.
Shaffer, H., LaBrie, R., Scanlan, K.M. & Cummings, T.N. (1994) Pathological gambling among adolescents: Massachusetts Gambling Screen (MAGS). Journal of Gambling Studies, 10(4), 339–362.
Shaffer, H.J., Forman, D.P., Scanlan, K.M., Smith, F. (2000). Awareness of gambling-related problems, policies and educational programs among high school and college administrators. J Gambl Stud.16(1):93–101.
Schwartz, D. (2006). Roll the bones . New York: Gotham Books.
Vorvick, L., Merrill, M., (2012). Pathological Gambling.University of Maryland Medical Center.
Walters, G.D. (2001). Behavior genetic research on gambling and problem gambling: A preliminary meta-analysis of available data. Journal Gambling Studies.
Wakefield, J. S. (1997). Diagnosing DSM-IV, part 1: DSM-IV and the concept of disorder. Behavior Research and Therapy 36: 633–649.
Weinberger, A. H., Franco, C. A., Hoff, R. A., Pilver, C. E., Steinberg, M.A., Rugle, L., Wampler, J., Cavallo, D.A., Krishnan-Sarin, S., Potenza, M.N. (2015). Gambling behaviors and attitudes in adolescent high-school students: Relationships with problem-gambling severity and smoking status. Published Online: April 20, 2015 în http://dx.doi.org/10.1016/j. jpsychires. 2015.04.006.
Young J., Endicott R., Parghi S.W., Walker M., Kidd J., Trask B. (2008). Extensive copy-number variation of the human olfactory receptor gene family. Am. J. Hum. Genet.83:228–42.
http://dexonline.ro
www.macmillandictionary.com
Anexa 1
Chestionar de evaluare a dependenței față de jocul de noroc
Acesta este un chestionar privind preocuparea dvs. față de jocul de noroc. Vă rugăm să citiți cu atenție fiecare întrebare și să răspundenți, bifând una din cele două variante de răspuns: da dacă întrebarea vi se potrivește și nu dacă nu vă aflați în situația descrisă.
Vă amintim că răspunsurile vor rămâne confidențiale.
Anexa 2
Profilul distresului afectiv (PDA)
Mai jos vă prezentăm o listă de cuvinte care descriu emoțiile pe care oamenii le au în diverse situații. Citiți cu atenție fiecare cuvânt, apoi marcați cu X varianta aleasă la întrebarea:
Cum v-ați simțit în ultimele două săptămâni ?
Anexa 3 și 4
Anexa 5
Anexa 6
Anexa 7
Anexa 8
Anexa 9
Anexa 10
Anexa 11
Anexa 12
Anexa 13
Anexa 14
Anexa 15
Anexa 16
Bibliografie
Alessi, S.M, Petry, N.M. (2003). Pathological gambling severity is associated with impulsivity in a delay discounting procedure. Behavior Processes;64(3):345–54.
Asbury, H. (1938). Sucker’s progress: An informal history of gambling in America from theColonies to Canfi eld . New York: Thunder Mouth Press.
Binde, P. (2007). Gambling and religion: Histories of concord and confl ict. Journal of Gambling Issues , (20) .
Blaszczynsky, A. (2010). Overcoming compulsive gambling. London: Robinson.
Blaszczynski, A. & Nower L. (2002). A pathway model of problem and pathological gambling. Addiction, 97(5), 487- 500.
Currie, S. P., Casey, D. M. (1997). Quantification and dimensionalization of gambling behavior. In Garry Smith, David C. Hodgins, and Robert J. Williams, eds.,Research and Measurement Issues in Gambling Studies, pp. 155–177. New York: Elsevier
Coombs, R. H. (2004). Handbook of Addiction Disorders. New Jersey
Council, N.R. (1999). Report to the National Gambling Impact Study Commission. Washington, DC: National Academy Press. Pathological gambling: A critical review.
Cusack, J.R, Malaney, K.R, DePry, D.L. (1993). Insights about pathological gamblers. “Chasing losses” in spite of the consequences. Postgrad Med.;93(5):169–76, 179
David, F., N. (1962). Games, gods, and gambling: A history of probability and statistical ideas . New York: Hafner.
Desai RA, Maciejewski PK, Dausey DJ, et al. Health correlates of recreational gambling in older adults. Am J Psychiatry. 2004;161(9):1672–9. Erratum in: Am J Psychiatry. 2004;161(11):2150.
Derevensky, J., Gupta, R., Dickson, L., și Deguire, A. (2001). Prevention efforts toward
minimizing gambling problems. Washington, DC: National Council for Problem Gambling, Center for Mental Health Services (CMHS), and the Substance Abuse and
Mental Health Services Administration (SAMHSA).
Derbyshire, S.W.G., Jones, A.K.P., Creed, F., Starz, T., Meltzer, C.C.,Townsend, D.W., Peterson, A.M., Firestone, L. (2001). Cerebral responses to noxious thermal stimulation in chronic low back pain patients and normal controls. NeuroImage 16, 158–168.
Dixon, D. (1991). From prohibition to regulation: Bookmaking, anti-gambling and the law . London: Clarendon.
Echeburúa, E., & Fernández- Montalvo, J. (2004). Psychological treatment of slot machine pathological gambling: A case study. Clinical Case Studies,1, 240-253.
Ernkvist, M. (2009). Creating player appeal . Göteborg, Sweden: University of Gothenburg.
Fong, T.W., Rosenthal, R.J. (2008). Freedom from problem gambling. UCLA Gambling Studies Program & California Office of Problem and Pathological Gambling.
Grant, B.F., Stinson, F.(2005). The epidemiology of social anxiety disorder în SUA. Journal of Clinical Psychiatry, 66, 1351-1361.
Gerstein, D.R. (1999). Gambling Impact and Behavior Study: Report to the National Gambling Impact Study Commission. Chicago, IL: National Opinion Research Centre at the University of Chicago.
Ibanez, A., Blanco, C., de Castro, I.P., et al. (2003). Genetics of pathological gambling. Journal of Gambling Studies.19(1):11–22.
James, K. (2005). National Gambling Impact Study Commission: Final Report, 1999. Government Printing Office. Available at http://govinfo.library. unt.edu/ngisc/i ndex . html.Washington, DC.
Johansson, A., Grant, J., Kim, S., Odlaug, B., & Götestam, K. (2009). Risk factors for problematic gambling: A critical literature review.Journal of Gambling Studies,25,67-92.
Gerstein, DR., Volberg, RA. (2003). A hierarchy of gambling disorders in the community. Addiction. Dec;98(12):1661-72.
Kausch, O. (2003). Suicide attempts among veterans seeking treatment for pathological gambling. Journal of Clinical Psychiatry.;64(9):1031–8
Kessler, R.C., Hwang, I., LaBrie, R., Petukhova, M., Sampson, N.A., Winters, K.C., Shaffer, H.J. (2008). The prevalence and correlates of DSM-IV pathological gambling in the National Comorbidity Survey Replication. Psychological Medicine. 38(9), 1351-1360.
Koob, G.F., Le Moal, M. (1997). Drug abuse: Hedonic homeostatic dysregulation. Science 278(5335):52–58.
Ledgerwood, D.M., Petry, N.M. (2004). Gambling and suicidality in treatment-seeking pathological gamblers. Journal Nerv Mental Disorder;192(10):711–4
Leshner, A., I. (2001). Science-Based Views of Drug Addiction and Its Treatment, Journal of the American Medical Association 282: 13141316
Lesieur, H. R., & Rosenthal, R. J. (1991). Pathological gambling: A review of the literature. Journal of Gambling Studies .7, 5–39.
Lorenz VC, Yaffee RA. Pathological gambling: psychosomatic, emotional and marital difficulties as reported by the gambler. Journal Gambling Behavior 1986;2: 40-5
Lund, T. și Nordlund, A. în Rizeanu, S. (2012). Dependența de jocuri de noroc. Ghid de ajutor pentru jucătorii patologici de noroc și familiile acestora. București: Universitară.
Lupu, V. (2008). Jocul patologic de noroc la adolescenți. Cluj -Napoca: Risoprint.
Maccari, S., Darnaudery, M., Morley F. S. et. all. (2003). Prenatal stress and long-term consequences: Implications of glucocorticoid hormones. Neuroscience and Biobehavioral Reviews 27(1-2)119–127.
Maccallum, F., Blaszczynski, A. (2003). Pathological gambling and suicidality: An analysis of severity and lethality. Suicide Life Threatement Behavior.;33(1):88–98
Mawer, P. (2010). Overcoming gambling. London: Sheldon Press.
Muellman RL, Den Otter T, Wadman MC, Tran TP, Anderson J. Problem gambling in the partner of the emergency department patient as a risk factor for intimate partner violence. Journal Emergency Medical 2002;23: 307-12
Munting, R. (1996). An economic and social history of gambling in Britain and the USA. Manchester University Press: Manchester.
National Research Council. Pathological gambling: a critical review. Washington, DC: National Academy Press, 1999.
Opris, D. & Macavei, B. (2007). The profile of emotional distress; Norms for the Romanian population. Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies, 7, 139-152.
Oei, T. P. O, Raylu, N., și Casey, L. M. (2008). Group versus Individual Cognitive Behavioral Treatment for Problem Gambling:A Random Controlled Trial.
Overli, O., Sorensen, C., Pulman, K. G., et. all. (2007). Evolutionary background for stress-coping styles: Relationships between psysiological, behavioral, and cognitive traits in non-mammalian vertebrates. Neuroscience and Biobehavioral Reviews 31(3):396– 412
Peele, S. (2003). Is gambling an addiction like drug and alcohol addiction? Developing realistic and useful conceptions of compulsive gambling. In Gerda Reith, ed.,For Fun or Profit? The Controversies of the Expansion of Gambling pp. 208–218. Amherst, N.Y.: Prometheus Books
Pietrzak, R. H. & Petry, N. M. (2005) Antisocial personality disorder is associated with increased severity of gambling, medical, drug and psychiatric problems among treatment-seeking pathological gamblers. Addiction, 100,1183–1193.
Reilly, Ch., Smith, N., (2013). The Evolving Definition of Pathological Gambling in the DSM-5 National Center for Responsible Gaming.
Richman, J.A., Flaherty, J. A.,Rospenda, K. M. (1996). Perceived workplace harassment experiences and problem drinking among physicians: Broadening the stress/alienation paradigm. Addiction 91(3):391–403.
Rizeanu, S. (2012). Dependența de jocuri de noroc. Ghid de ajutor pentru jucătorii patologici de noroc și familiile acestora. București: Universitară.
Rosenthal, R.J, Rugle, L.J. (1994). Apsychodynamic approach to the treatment of pathological gambling: Part 1—Achieving abstinence. Journal Gambling Studies.
Rospenda, K. M., Richman, J.A., Wislar, J. S., et. all. (2000). Chronicity of sexual harassment and generalized work-place abuse: Effects on drinking outcomes. Addiction 95(12):1805–1820.
Rudd, D., Marshall, L. (2000). Casino & Gambling Operations. Prentice Hall, Inc.: Englewood Cliffs, NJ.
Shaffer, H.J.(2003). A public health perspective on gambling: The four principles. AGA Responsible Gaming Lecture Series, 2 (1), 1 –27.
Shaffer, H. J., Hall, M. N., Vander, B. J. (1996). Estimating the prevalence of disordered gambling behavior in the United States and Canada: A meta analysis.Boston: Presidents and Fellows of Harvard College.
Shaffer, H. J., Korn, D. A. (2002). Gambling and related mental disorders: a public health analysis. Annual Review of Public Health; 23:171-212.
Shaffer, H., LaBrie, R., Scanlan, K.M. & Cummings, T.N. (1994) Pathological gambling among adolescents: Massachusetts Gambling Screen (MAGS). Journal of Gambling Studies, 10(4), 339–362.
Shaffer, H.J., Forman, D.P., Scanlan, K.M., Smith, F. (2000). Awareness of gambling-related problems, policies and educational programs among high school and college administrators. J Gambl Stud.16(1):93–101.
Schwartz, D. (2006). Roll the bones . New York: Gotham Books.
Vorvick, L., Merrill, M., (2012). Pathological Gambling.University of Maryland Medical Center.
Walters, G.D. (2001). Behavior genetic research on gambling and problem gambling: A preliminary meta-analysis of available data. Journal Gambling Studies.
Wakefield, J. S. (1997). Diagnosing DSM-IV, part 1: DSM-IV and the concept of disorder. Behavior Research and Therapy 36: 633–649.
Weinberger, A. H., Franco, C. A., Hoff, R. A., Pilver, C. E., Steinberg, M.A., Rugle, L., Wampler, J., Cavallo, D.A., Krishnan-Sarin, S., Potenza, M.N. (2015). Gambling behaviors and attitudes in adolescent high-school students: Relationships with problem-gambling severity and smoking status. Published Online: April 20, 2015 în http://dx.doi.org/10.1016/j. jpsychires. 2015.04.006.
Young J., Endicott R., Parghi S.W., Walker M., Kidd J., Trask B. (2008). Extensive copy-number variation of the human olfactory receptor gene family. Am. J. Hum. Genet.83:228–42.
http://dexonline.ro
www.macmillandictionary.com
Anexa 1
Chestionar de evaluare a dependenței față de jocul de noroc
Acesta este un chestionar privind preocuparea dvs. față de jocul de noroc. Vă rugăm să citiți cu atenție fiecare întrebare și să răspundenți, bifând una din cele două variante de răspuns: da dacă întrebarea vi se potrivește și nu dacă nu vă aflați în situația descrisă.
Vă amintim că răspunsurile vor rămâne confidențiale.
Anexa 2
Profilul distresului afectiv (PDA)
Mai jos vă prezentăm o listă de cuvinte care descriu emoțiile pe care oamenii le au în diverse situații. Citiți cu atenție fiecare cuvânt, apoi marcați cu X varianta aleasă la întrebarea:
Cum v-ați simțit în ultimele două săptămâni ?
Anexa 3 și 4
Anexa 5
Anexa 6
Anexa 7
Anexa 8
Anexa 9
Anexa 10
Anexa 11
Anexa 12
Anexa 13
Anexa 14
Anexa 15
Anexa 16
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Distresul Afectiv Si Dependenta de Jocuri la Persoanele Active In Campul Muncii (ID: 106680)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.