Directii de Imbunatatire a Politicii de Responsabilitate Sociala a Intreprinderilor din Republica Moldova
DIRECȚII DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A POLITICII DE RESPONSABILITATE SOCIALĂ A ÎNTREPRINDERILOR DIN R. MOLDOVA
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE DESPRE ACTIVITĂȚILE DE RESPONSABILTATE SOCIALĂ
1.1. Conținutul și caracteristica activităților social responsabile ale companiilor
1.2. Direcțiile principale ale acțiunilor de responsabilitate socială corporativă
1.3. Beneficiile implicării în activitățile sociale
CAPITOLUL II. FACTORI DE INFLUENȚĂ ASUPRA POLITICILOR SOCIALE ALE COMPANIILOR
2.1. Principalele modele de responsabilitate socială la nivel corporativ. Rolul autorităților publice în promovarea RSC
2.2. Responsabilitatea socială corporativă în viziunea companiilor
2.3. Caracteristica situației cu privire la RSC în Republica Moldova
CAPITOLUL III. PRACTICAREA ACTIVITĂȚILOR DE RESPONSABILITATE SOCIALĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA
3.1. Procesul de elaborare a activităților de responsabilitate socială
3.2. Particularitățile activităților sociale ale companiei Î.M. „Moldcell” S.A.
3.3. Direcții de îmbunătățire a politicii de RSC în Republica Moldova
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ADNOTARE
ANNOTATION
LISTA ABREVIERILOR
DECLARAȚIE PRIVIND ORIGINALITATEA CONȚINUTULUI LUCRĂRII DE
MASTERAT
INTRODUCERE
Actualitatea temei. În condițiile competitivității acute imaginea întreprinderii depinde nu numai de indicatorii economico-financiari, de calitatea produselor, de locuri de muncă nou-create, însă mai este influențată considerabil de modul în care compania contribuie la binele comunității, grupurilor cointeresate, mediului [4, p. 8].
Responsabilitatea socială a companiilor sau desfășurarea de către acestea a unei activități responsabile nu este ceva nou: majoritatea întreprinderilor, în special cele mici, au fost întotdeauna aproape de comunități și au căutat să fie buni "cetățeni" corporativi, încă de la începuturile activității lor. De fapt, mulți întreprinzători știu instinctiv că "a face ceea ce trebuie" – a deservi clienții, a avea grijă de moralul personalului, a fi atenți față de furnizori, a fi buni vecini și a proteja mediul – înseamnă bun-simț comercial.
Responsabilitatea socială corporativă este esențială pentru prosperitatea pe termen lung a companiilor și pune în lumină dimensiunea umană a afacerilor, reprezentînd o legătură vitală cu societatea, în general, și cu comunitatea în care afacerea este localizată, în particular.
Foarte larg răspândită în Europa și în Statele Unite ale Americii, Responsabilitatea Socială Corporatistă (RSC) devine un fenomen din ce în ce mai prezent în Republica Moldova [4, p. 12]. Cu toate că nu putem încă vorbi de performanțe considerabile în domeniu dat, acesta a început să se dezvolte, iar activitățile concrete, deși nu sunt foarte numeroase, cele care s-au realizat, s-au bucurat de multă popularitate. Fiind construită într-un mod corect, ea prezintă multiple avantaje companiei: înbunătățește reputația; majorează loialitatea față de brănd; sporește cota de piață a întreprinderii; atrage și păstrează angajații valoroși. Totodată, RSC este reciproc avantajoasă, fiind formulată după principiul „câștig-câștig”. Companiile își creează o imagine mai bună, în final, influențând obținerea profitului, iar comunitățile, grupurile implicate sunt sprijinite în soluționarea problemelor sociale.
În cazul Republicii Moldova, acest concept este încă puțin aplicat în managementul întreprinderilor, iar dacă și a fost implementat, îl găsim preponderent la companiile cu capital străin sau mixt, exemplu servește și compania Î.M. „Moldcell” S.A. Discuțiile referitoare sunt foarte frecvente în literatura de specialitate, accentuând importanța și actualitatea implementării unor politici sociale adecvate, întrucât companiile autohtone se află în situația în care pot ceda, din punct de vedere concurențial, altor companii care înaintează cu acțiuni inovatoare, fiind și mai apropiate de clienți.
Scopul lucrării constă în descrierea conceptului, caracteristicii și direcțiilor de orientare a activităților social responsabile și a politicii de responsabilitate socială a întreprinderilor din Republica Moldova, exemplu distinct fiind compania Î.M. ”Moldcell” S.A.
Scopul cercetării este concretizat în următoarele sarcini:
descrierea conținutului și caracteristicii activităților social responsabile ale companiilor;
precizarea direcțiilor principale ale acțiunilor de responsabilitate socială corporativă;
evidențierea beneficiilor implicării în activitățile sociale;
descrierea principalelor modele de responsabilitate socială a nivel corporativ și identificarea rolului autorităților publice în promovarea RSC;
descrierea conceptului RSC în viziunea companiilor;
evidențierea gradului de eficiență a activităților sociale ale companiei Î.M. ”Moldcell” S.A.;
Specificarea direcțiilor de îmbunătățire a politicii de RSC în Republica Moldova.
Suportul metodologic al lucrării. Pentru efectuarea cercetării, autorul a aplicat o abordare metodologică complexă, care a permis studierea conceptului de responsabilitate socială corporativă (RSC) în plan teoretic și practic. De asemenea, suportul metodologic îl constituie analiza epistemologică fundamentată pe lucrările autorilor autohtoni și străini, care abordează responsabilitatea socială, precum: Bowen H., Covaș L., Lazăr G., Oprea L., și alții
Pentru elucidarea conținutului temei abordate în cercetare, autorul a respectat condițiile de coerență logică a informațiilor și datelor utilizate, a ținut cont de completitudinea informației selectate, pentru a asigura deductibilitatea și raționamentul enunțurilor structurate.
În lucrare au fost aplicate metode de cercetare cu impact sinergetic asupra conceptului de responsabilitate socială, precum: analiza și sinteza logică, abstracția științifică, comparația, observarea, inducția și deducția.
Scopul și sarcinile tezei au determinat structura logică a lucrării, care este formată din introducere, trei capitole, concluzii și recomandări, bibliografie, anexe, adnotări și lista abrevierilor.
În capitolul I, autorul abordează teoretic conținutul și caracteristica activităților social responsabile ale companiilor, evidențiind în același timp direcțiile principale ale acțiunilor și politicii de responsabilitate socială corporativă. Ca orice tip de activitate, responsabilitatea socială implică exprimarea unor beneficii, acest fapt este redat de asemenea în acest capitol. După care este expusă caracteristica situației cu privire la RSC în Republica Moldova.
În capitolul II, se prezintă detalierea procesului de elaborare a activităților de responsabilitate socială, descrie implicarea socială a companiei Î.M. ”Moldcell” S.A. și relevă gradul de eficiență a activităților sociale și a politicii sociale aplicate de aceasta. Tot aici sunt descrise principalele modele de RSC și este redat rolul autorităților publice în promovarea conceptului de RSC. Un paragraf este destinat prezentării situației cu privire la RSC în companiile din Republica Moldova.
În capitolul III, se descrie procesul de elaborare a activităților de RSC și se prezintă particularitățile activităților sociale ale companiei Î.M. „Moldcell” S.A. Iar în paragraful trei al acestui capitol sunt evidențiate direcțiile de îmbunătățire a politicii de RSC în Republica Moldova.
În Concluzii și Recomandări se face o revizuire succintă a materialelor expuse pe parcursul tezei și este redată o generalizare a principaleor elemente cheie descrise, generalizînd situația reală din Republica Moldova referitor la responsabilitatea socială corporativă și la politicile sociale implementate și la activitățile desfășurate în teritoriul țării.
CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE DESPRE ACTIVITĂȚILE DE RESPONSABILTATE SOCIALĂ
1.1. Conținutul și caracteristica activităților social responsabile ale companiilor
RSC reprezintă un concept foarte dinamic, care permanent se perfecționează prin idei noi și transformări continue. Și dacă la începutul secolului trecut acest concept se dezvolta lent, fără a găsi susținere în lumea afacerilor, în prezent este tratat ca o filosofie fundamentală a businessului în majoritatea țărilor dezvoltate.
În ciuda multitudinii de abordări ale conceptului de RSC, există un consens larg asupra caracteristicilor sale principale [1, p. 25]:
• RSC presupune că organizațiile adoptă voluntar măsuri prin care să contribuie la soluționarea problemelor sociale și ecologice;
• RSC este legat, în mod esențial, de conceptul de dezvoltare durabilă: afacerile trebuie să includă impactul economic, social și de mediu în operațiunile lor;
• RSC nu este un ”accesoriu” opțional al activităților principale ale afacerilor, ci constituie modul în care sunt administrate afacerile;
• RSC nu este doar simpla donație în cadrul unor acțiuni filantropice.
Ceea ce diferențiază RSC de filantropie, este faptul că RSC presupune dezvoltarea unei strategii de implicare în comunitate și un parteneriat din care compania are, la rândul său, de câștigat [30].
Recurgerea companiilor la programele de RSC poate fi motivată de altruism, paternalism, interes personal, spirit comercial sau o combinație a acestor factori [29]. Implicarea în activitățile de responsabilitate socială nu sunt doar o prerogativă a companiilor transnaționale, ele cu succes pot fi realizate și de întreprinderile din sfera micului business. Fiind rațional încadrate în strategiile acestor unități economice, RSC poate chiar prezenta oportunități de afaceri. Se remarcă o tendință a IMM-urilor de a recompensa instabilitatea pe piață cu o sporire a stabilității în relațiile interumane cu angajații, cu partenerii de afaceri, cu clienții, obținând astfel o creștere a reputației în comunitate, o îmbunătățire a imaginii personale a proprietarului, precum și o sporire a loialității față de companie.
Contrar opiniei răspândite pe larg în țara noastră, responsabilitatea socială a firmei nu se reduce doar la acțiunile de sponsorizare, ci este compusă din mai multe responsabilități. Categoriile de responsabilități sociale ale firmei [20, p. 146]:
Responsabilitatea discreționară.
Responsabilitatea etică.
Responsabilitatea juridică.
Responsabilitatea economică.
Responsabilitatea socială a firmei cumulează patru categorii de obligații, care reiese din relațiile permanente ale organizației cu mediul economic, cu comunitatea și viața socială a acesteia [15, p. 102].
Responsabilitatea economică reprezintă prima obligație și cea mai importantă. Rolul pe care îl au unitățile economice într-o societate rezidă din obiectivul lor, care constă în producerea de bunuri și servicii pe care individul, comunitatea și societatea le solicită [2, p. 94]. La fel, maximalizând profitul firma, prin impozitele și taxele plătite, va contribui mai considerabil la susținerea culturii, învățământului, sănătății etc.
Responsabilitatea juridică presupune ca firmele în cadrul activității sale să se orienteze spre respectarea cuvenită a societății și a legislației care o protejează [5, p. 41]. Întreprinderile trebuie să acționeze doar în limitele legilor, să-și plătească taxele și impozitele față de stat etc.
Responsabilitățile etice prevăd ca comportamentul întreprinderii, precum și a componentelor sale să fie în corespundere cu normele morale, chiar dacă acestea nu se regăsesc precizate în legi și nu servesc direct interesele economice ale firmei [12, p. 136]. În această obligație a întreprinderii se include corectitudinea și onestitatea în relațiile cu salariații, clienții, furnizorii, concurenții etc.
Responsabilitățile discreționare (filantropice) se manifestă în acțiuni pur voluntare, generate de dorința de a rezolva anumite probleme sociale fără ca acestea să fie impuse prin obligații economice sau legale [11, p 214]. Aceste angajamente reprezintă cel mai înalt nivel al responsabilității sociale, deoarece nu sunt impuse firmei, se soldează cu anumite cheltuieli din partea firmei și au drept scop creșterea bunăstării societății.
Responsabilitatea socială implică toate aceste obligațiății sale să se orienteze spre respectarea cuvenită a societății și a legislației care o protejează [5, p. 41]. Întreprinderile trebuie să acționeze doar în limitele legilor, să-și plătească taxele și impozitele față de stat etc.
Responsabilitățile etice prevăd ca comportamentul întreprinderii, precum și a componentelor sale să fie în corespundere cu normele morale, chiar dacă acestea nu se regăsesc precizate în legi și nu servesc direct interesele economice ale firmei [12, p. 136]. În această obligație a întreprinderii se include corectitudinea și onestitatea în relațiile cu salariații, clienții, furnizorii, concurenții etc.
Responsabilitățile discreționare (filantropice) se manifestă în acțiuni pur voluntare, generate de dorința de a rezolva anumite probleme sociale fără ca acestea să fie impuse prin obligații economice sau legale [11, p 214]. Aceste angajamente reprezintă cel mai înalt nivel al responsabilității sociale, deoarece nu sunt impuse firmei, se soldează cu anumite cheltuieli din partea firmei și au drept scop creșterea bunăstării societății.
Responsabilitatea socială implică toate aceste obligații simultan. În funcție de modul de abordare a activităților de RSC în modelul lui H. Johnson sunt evidențiate cinci nivele de comportament ale companiilor [20, p. 84]:
• Nivelul lipsei de responsabilitate.
• Nivelul de respectare a legilor.
• Nivelul fragmentar.
• Nivelul strategic.
• Nivelul susținerii complete a societății.
În conformitate cu acest model, apare posibilitatea nu numai de a clasifica întreprinderile după criteriul de RSC, dar și de a compara nivelele de responsabilitate socială cu rezultatele activității unității economice respective.
Nivelul 1. Este imposibilă corespunderea durabilă acestui nivel în condițiile unui sistem judiciar dezvoltat, deoarece se soldează pentru companie cu cheltuieli considerabile, de exemplu, amenzile și taxele judecătorești. Companiile de acest fel, sau își încetează activitatea sa, sau trec la un nivel mai avansat – nivelul de respectare a legilor. Astfel de întreprinderi își concep activitatea, orientându-se doar pe profiturile pe termen scurt.
Nivelul 2. Corespunderea acestui nivel permite de a reduce unele cheltuieli, însă nu oferă companiei avantaje suplimentare concurențiale, deoarece majoritatea
întreprinderilor se referă la acest nivel. Achitarea impozitelor la timp asigură o viață liniștită conducătorului companiei, însă este insuficient pentru a se deosebi în rândul concurenților.
Nivelul 3. La prima vedere se creează impresia că acest nivel trebuie să aibă un impact asupra indicatorilor financiari. Dar abordarea fragmentară a acțiunilor de RSC nu pot, probabil, considerabil să îmbunătățească rezultatele activității companiei și poartă mai mult un caracter de apărare, decât de ofensivă. Eforturile nesistemice orientate, de pildă, la satisfacerea așteptărilor organelor de stat, consumatorilor sau angajaților, pot să intre în contradicție cu așteptările altor persoane cointeresate.
Nivelul 4. Mai multe studii în domeniu demonstrează o legătură stabilă dintre responsabilitatea socială, orientată față de angajați și consumatori și rezultatele financiare [19, p. 182]. Relația dintre rezultatele activității firmei și responsabilitatea socială orientată față de alte persoane cointeresate nu este atât de evidentă, însă trebuie să menționăm că a servit drept obiect de investigații mai puțin.
Managementul persoanelor cointeresate ca sistem, tratat în calitate de strategie de dirijare a companiei, permite de a asigura atât efectul sinergetic, cât și dezvoltarea durabilă a businessului. Astfel, RSC apare nu numai ca un element major al dirijării strategice a companiei, dar însăși poate purta un caracter strategic. Totuși, diagnosticul acestui nivel este destul de dificil, deoarece, în lipsa unei comunicări eficiente cu publicul, realizarea programelor de RSC nu permite de a identifica abordarea aplicată: fragmentară sau strategică.
Nivelul 5. Companiile tratează profitul nu ca pe unicul și cel mai important scop, dar ca o condiție de supravițuire. Se poate de presupus că companiile ce se referă la ultimul nivel pot să înregistreze o influență negativă asupra indicatorilor financiari. Însă, la moment, studii, care să confirme sau să contrazică această ipoteză nu sunt efectuate.
1.2. Direcțiile principale ale acțiunilor de responsabilitate socială corporativă
Acțiunile de responsabilitate socială ale companiilor pot viza diverse domenii. Inițial, fiind active într-un singur domeniu, unitățile economice odată cu dezvoltarea sa preiau o abordare complexă în această direcție
Domeniile Responsabilității Sociale Corporative: Mediul; Piața; Angajații; Comunitatea; Abordările complexe; Domeniile responsabilității social corporative.
Principalele aspecte legate de dimensionarea activităților de RSC sunt elaborate de Comisia Europeană, 2001 [28]. Totalitatea domeniilor pot fi raportate pe plan intern și extern.
Pe plan intern [26, p. 214]:
managementul resurselor umane;
securitatea la locul de muncă;
adaptarea la schimbare;
managementul impactului mediului și resurselor naturale.
Pe plan extern [25, p. 143 p.]:
parteneriatele cu comunitatea locală;
parteneriatele cu partenerii de afaceri;
drepturile omului;
protecția globală a mediului.
Se consideră util de a analiza la fiecare domeniu al activităților de responsabilitate socială și indicatorii, care reflectă contribuția companiilor în această direcție.
1. Activitățile orientate către forța de muncă. Scopul principal al acestor activități constă în atragerea și menținerea angajaților cu o înaltă calificare, sporirea nivelului de loialitate a angajaților față de companie [24, p. 226]. RSC în domeniul dat poate include:
• Formarea și dezvoltarea personalului (inclusiv planificarea carierei, procesul de învățare pe tot parcursul vieții ”lifelong learning”);
• Informarea angajaților și participarea la luarea deciziilor companiei (delegarea și managementul participativ);
• Remunerarea responsabilă și corectă sau sprijinul financiar pentru angajați (de exemplu, sistemele de pensii, împrumuturile fără dobândă);
• Oferirea unui pachet social angajaților;
• Echilibrul dintre viața profesională și viața privată;
• Oportunitățile egale pentru femei și minorități (etnice, religioase sau sexuale);
• Promovarea activă a angajaților aflați în situație de inactivitate în urma unor boli sau handicapuri permanente sau temporare;
Principalii indicatori, care caracterizează activitatea întreprinderilor în domeniul dat: volumul mijloacelor financiare alocate pentru pregătirea personalului; volumul mijloacelor financiare alocate pentru asigurarea unui pachet social și a sistemului de premiere a angajaților; nivelul mediu al salariului; numărul de angajați, care au participat la perfecționări; numărul de ore de perfecționare, în medie, pe un angajat [18, p. 230].
2. Securitatea și sănătatea în muncă. Din perspectiva securității și sănătății în muncă, RSC înseamnă a avea grijă de securitatea și sănătatea angajaților într-un mod superior cerințelor prevederilor legale, precum și de a lua în considerare implicațiile externe, cum ar fi utilizarea SSM drept criteriu în selectarea furnizorilor sau în marketing.
În acest context, acțiunile de RSC pot viza [14, p. 208]:
• Îmbunătățirea condițiilor de muncă;
• Majorarea satisfacției la locul de muncă;
• Promovarea unei culturi preventive orientate spre obținerea unui
nivel înalt de securitate ocupațională (profilaxia unor boli profesionale);
• Deservirea medicală a personalului companiei;
• Acordarea ajutoarelor pentru întreținerea copiilor angajaților.
Principalii indicatori, caree caracterizează activitatea întreprinderilor în domeniul dat: volumul de mijloace financiare, alocate pentru protejarea tehnicii de securitate la locul de muncă, pentru deservirea medicală a lucrătorilor, pentru susținerea angajatelor-mame și a copiilor săi, pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă; numărul de angajați, care au fost asigurați cu foi de odihnă și tratament la sanatorii etc. din contul companiei ICS Endava SRL consideră drept un obiectiv important al activității sale asigurarea securității și sănătății în muncă pentru angajații săi.
Condițiile de muncă în cadrul companiei sunt create în așa mod, încât să asigure un mediu satisfăcător, în ceea ce privește securitatea, sănătatea și bunăstarea angajaților și să fie în corespundere cu cerințele respective ale Ministerului Sănătății al Republicii Moldova.
• Compania asigură ca toate birourile, încăperile destinate odihnei să fie corect dimensionate, bine echipate, menținute în condiții bune, asigurând curățenia și liniștea.
• Toate birourile sunt echipate cu trusă medicală pentru acordarea primului ajutor.
• Clădirea în care este amplasată compania este asigurată cu un sistem anti-incendiar.
• Anual se efectuează un sondaj pentru a evalua nivelul de satisfacție în muncă al angajaților, care servește drept bază informațională pentru activitățile ulterioare în această direcție.
3. Adaptarea la schimbări. Tendințele întreprinderilor contemporane spre o schimbare continuă provoacă modificări structurale nu numai în rândul angajaților, ci și printre persoanele cointeresate, inclusiv membrii comunității locale. Operațiunile de restructurare efectuate în urma progresului tehnico-științific, fuziunile, achizițiile sporind eficiența businessului, deseori, se soldează cu reducerea ocupației forței de muncă, cu scăderea nivelului de motivație, loialitate a angajaților. Succesul unor asemenea schimbări poate fi obținut doar prin efortul comun al companiei, angajaților și autorităților locale.
În scopul reducerii impactului negativ al operațiunilor de restructurare, companiile pot întreprinde [16, p. 75]:
• Asumarea responsabilității în asigurarea unui anumit grad de angajare a forței de muncă;
• Reorganizarea proceselor de muncă;
• Cooperarea durabilă cu autoritățile locale.
Principalii indicatori, care caracterizează activitatea întreprinderilor în domeniul dat: volumul mijloacelor financiare alocate pentru reorientarea profesională a angajaților, pentru contribuția la angajarea în câmpul muncii a personalului redus; numărul de persoane, care au trecut reorientarea profesională (inclusiv, în raport cu numărul total de angajați) [9, p. 283] .
4. Activitățile de RSC orientate către mediu. Epuizarea resurselor naturale, încălzirea globală, poluarea mediului, catastrofele tehnogene sunt doar câteva dintre problemele acute provocate de activitatea umană. Conștientizând importanța subiectului, multe întreprinderi au luat asupra sa responsabilitatea de a proteja mediul înconjurător.
Grija față de mediu presupune nu numai respectarea legislației în domeniul dat, ci și [21, p. 49]:
• Utilizarea eficientă a resurselor;
• Reducerea deșeurilor și a poluării;
• Reciclarea deșeurilor;
• Grija față de mediu în proiectarea produselor/proceselor de
producție;
• Aplicarea unei „evaluări ecologice” a furnizorilor, în ceea ce
privește standardele lor de mediu;
• Informarea partenerilor de afaceri, a clienților sau a societății cu
privire la aspectele legate de mediu;
• Acțiunile de voluntariat orientate spre lărgirea spațiilor verzi în
comunitate.
Principalii indicatori, care caracterizează activitatea întreprinderilor în domeniul dat: volumul mijloacelor financiare alocate pentru sporirea securității ecologice a proceselor de producție și pentru crearea sau modernizarea stațiunilor de epurare; numărul de acțiuni întreprinse, în scopul protejării mediului ambiant și numărul de angajați, care au participat la ele [23, p. 51].
5. Activitățile de RSC orientate către dezvoltarea comunităților. Există o conexiune clară între o firmă sănătoasă și rentabilă și bunăstarea comunității din jur. Companiile sunt parte integrantă din comunitate și trebuie să aibă o implicare activă în aspirațiile și activitățile locale. RSC în domeniul dat poate include [31]:
• Organizarea acțiunilor de ajutorare a grupurilor social-vulnerabile.
• Programele de susținere a copiilor și adolescenților.
• Participarea la programele de restaurare și protejare a obiectelor, care au valoare culturală și istorică.
• Sponsorizarea manifestațiilor și organizațiilor sportive, culturale sau educaționale.
• Susținerea acordată investigațiilor și campaniilor social importante.
6. Activitățile de RSC orientate către asigurarea unei practici etice de afaceri. Companiile în activitatea sa se bazează pe o rețea de relații interne și externe, care sunt vitale pentru prosperitatea mutuală. Modul în care sunt gestionate aceste relații de lucru adesea au un impact major supra succesului unei companii. Relațiile bune cu partenerii de afaceri aduc câștiguri pentru ambele părți. RSC în domeniul dat poate include:
• O politică de transparență informațională în relațiile cu acționarii, furnizorii, partenerii, clienții și alte persoane cointeresate.
• Organizarea în cazul întreprinderilor mari a unor programe de susținere a micului business.
• Realizarea unor programe de colaborare cu organizațiile de stat, cu asociații profesionale, cu alte organizații neguvernamentale.
Principalii indicatori, care caracterizează activitatea întreprinderilor în domeniul dat: volumul mijloacelor financiare alocate pentru informarea și comunicarea cu persoanele cointeresate, pentru petrecerea programelor de colaborare cu organizațiile de stat și cele obștești.
Metodele de influență asupra comportamentului social al companiilor diferă de la o țară la alta.
1.3. Beneficiile implicării în activitățile sociale
Companiile, care participă în programele de responsabilitate socială nu numai că provoacă un impact pozitiv asupra societății, dar influențează benefic și asupra evoluției activității sale. Atât corporațiile, cât și mass-media acceptă faptul că, în relațiile dintre companii și comunități, responsabilitatea socială este reciproc avantajoasă. Pe de o parte, aceasta generează profit pentru firme. Pe de altă parte, RSC implică sprijinul comunităților ori grupurilor sociale defavorizate, implicarea companiilor în dezvoltarea locală. Există un anumit consens în mediul de afaceri, care subliniază faptul că strategia de responsabilitate socială corporatistă trebuie aliniată obiectivelor de management și că investițiile sociale trebuie măsurate în termeni economici.
Studiile efectuate au demonstrat că în majoritatea cazurilor se observă o interdependență între comportamentul corporativ responsabil și indicatorii economici ai activității firmei. Însă, în cadrul tuturor investigațiilor, se remarcă unele limite metodologice, legate de caracteristicile cantitative ale „responsabilității sociale” și „indicatorilor economici ai companiei” [22, p. 115]. Astfel, se consideră că indicatorii sociali ai activității companiei trebuie să fie estimați prin intermediul unei analize minuțioase din rapoartele anuale, articolele din presă, sau percepțiile „imaginii” firmei, din punct de vedere al publicului larg. Evident că toate aceste criterii, ca mărimi pentru determinarea RSC, au unele lacune. La fel, este necesar de menționat faptul că evaluarea indicatorilor economici ai activității companiei (cifra de afaceri, rentabilitatea acțiunilor și prețul lor) sunt cu mult mai precise și obiective.
În scopul obținerii unor informații veridice, este necesar de a stabili cum a influențat (atât pozitiv, cât și negativ) activitatea social responsabilă asupra performanțelor firmei pentru ultimii ani. Din acest motiv, cercetările, bazate pe datele financiare pe perioade scurte, nu vor putea crea o imagine completă și veridică. În afară de aceasta, dacă responsabilitatea socială benefic influențează asupra indicatorilor economici ai companiei, aceasta încă nu înseamnă că ea a devenit cauza majorării eficienței activității firmei. Poate fi și invers. Se poate de presupus că anume un venit impunător permite companiei posibilitatea de a întreprinde programe sociale. Alte cercetări demonstrează că responsabilitatea socială are un impact neutru asupra activității firmei, iar în cazul când se participă la programele sociale foarte dispersate de scopurile primordiale ale unității economice, poate chiar să influențeze negativ asupra prețului acțiunilor ei.
Însă, dacă se reiese din faptul că responsabilitatea socială are un efect considerabil asupra creării unei imagini pozitive a companiei, putem concluziona că întreprinderile sunt gata să investească sume mari, pentru a-și crea o imagine favorabilă.
S-a determinat că cu cât este mai bună reputația companiei, cu atât este mai
prelungită perioada, pe parcursul căreia ea primește un venit maximal de la activitatea sa. Și cu atât mai puțin timp îi este necesar pentru a obține indicatori financiari medii pe ramură, de exemplu, la lansarea unor produse sau servicii noi. Răspunderea socială asigură indirect un profit motivațional, chiar dacă nu se câștigă bani, generozitatea poate crea firmei o imagine deosebit de favorabilă care să o susțină în demersurile sale pentru realizarea obiectivelor propuse.
În prezent, există metode de evaluare, de exemplu „London Benchmarking Group”, care permit de a determina nivelul de implicare a companiei în comunitate [10, p. 118].
Analiza presupune o relație cost-beneficiu. În primul rând, sunt analizate inputurile companiei în programele de implicare comunitară: Financiare (sumele de bani), Timp (numărul de ore plătite ale angajaților companiei implicați), In kind (produse, echipamente, servicii, facilități oferite de companie pentru activitățile de implicare în comunitate), Timpul managementului (cât valorează timpul managementului investit în proiectele comunitare) [7, p. 226].
Toate aceste elemente sunt contabilizate, iar totalul reprezintă investiția companiei în activitatea de implicare comunitară.
Al doilea mare domeniu de analiză se referă la outputuri și, nu în ultimul rând, la impact. Outputul se refera la: Beneficiile companiei (de exemplu, reducerea absenteismului, a fluctuațiilor de personal, creșterea perioadei de retenție, îmbunătățirea reputației, menționărilor pozitive în presă etc.), Beneficiile comunității (de exemplu, X copii din Y familii au acces la un centru de zi, plantarea unei zone de protecție de x ha cu puieți de copaci, curățirea unei albii de râu etc.), Sprijinul suplimentar sau valoarea sprijinului suplimentar generat datorită inițiativei companiei (de exemplu, valoarea implicării Primăriei sau altor parteneri, alte fonduri atrase de organizația neguvernamentala parteneră etc.). Astfel, RSC nu trebuie privită ca un panaceu de natură de a soluționa toate problemele existente sau potențiale, dar ca oportunitatea de a arăta interes pentru problematica locală, de a permite implicarea personalului în activitățile comunitare, de a apela la tehnologii de producție nepoluante și de a consuma produse ecologice, ceea ce va rezultă printr-un efect pozitiv asupra companiilor locale.
Pentru ca o companie să se implice în programe de RSC cele mai considerabile motive sunt următoarele:
1. Îmbunătățirea indicatorilor financiari ai companiei. În cazul unor indicatori financiari comparabili, compania, care poluează mediul înconjurător, folosește munca copiilor sau utilizează neeficient resursele naturale ale comunității pierde în atractivitatea sa pentru investitori față de o companie social responsabilă. Existența unei politici adecvate în domeniul mediului și societății reduce riscurile și indirect confirmă un nivel înalt al managementului la toate nivelele de activitate a companiei, abilitatea corporativă de a diagnostica problemele și de a reacționa operativ la ele. În final, aceasta reduce prețul resurselor atrase pentru dezvoltarea companiei și majorează valoarea ei.
2. Obținerea loialității consumatorilor față de companie și produsele sale. În prezent, consumatorii tratează politica social responsabilă a companiei drept un avantaj strategic. De exemplu, dacă programele sociale contribuie la promovarea valorilor corporative și permit de a reacționa la starea emoțională a consumatorilor, atunci rezultatul unei asemenea activități va consta în sporirea nivelului de loialitate față de companie și produsele ei. Studiile au arătat, de asemenea, că atunci când trebuie să aleagă între produsele similare, preferințele consumatorilor se orientează către brandurile percepute ca fiind “responsabile”. Astfel [6, p. 82]:
• 70% dintre consumatorii europeni considerau că responsabilitatea unei companii este importantă în decizia de a cumpăra un produs sau un serviciu,
• 86% dintre americani erau predispuși să schimbe un brand în favoarea altuia similar, însă implicat într-o cauză socială.
3. Îmbunătățirea reputației companiei. Dacă responsabilitatea socială înseamnă modul în care firmele ascultă și răspund nevoilor societății, reputația unei companii se concentrează asupra percepțiilor pe care membrii societății le au față de modul în care nevoile le-au fost satisfăcute de organizație. Orientarea socială a activității desfășurate, respectarea eticii în afaceri contribuie la consolidarea reputației și imaginii companiei în societate. Prin aceste activități se majorează vizibilitatea unității economice respective și credibilitatea ei. Anume imaginea pozitivă a întreprinderii poate proteja businessul în situații critice, de care nu este asigurată nici o companie: apariția informației negative în presă, greșelile organelor de control, intrigile concurențiale etc.
În cazul în care o companie își demonstrează responsabilitatea față de comunitate, beneficiile care țin de buna reputație au consecințe imediate. Astfel [13, p. 60]:
• 61% dintre liderii de opinie din lumea întreagă sunt dispuși să recomande produsele unei companii responsabile;
• 84 % dintre americani consideră că responsabilitatea socială este importantă atunci când se gândesc la companiile pe care sunt de acord să le vadă, operând în comunitatea lor.
4. Motivarea angajaților. Implicarea în programe de RSC creează un sentiment pozitiv puternic în rândul angajaților. Din ce în ce mai mult, angajații resimt nevoia de a fi mândri de compania la care lucrează. Iar unele acțiuni sunt realizate astfel, încât grupurile de angajați să lucreze împreună, dezvoltând spiritul de echipă. Astfel de programe au un impact favorabil asupra majorării productivității muncii în cadrul companiei, motivării personalului, minimalizării cheltuielilor, din cauza lipsei loialității față de întreprindere. Astfel [31]:
• 78% dintre angajații americani preferă să lucreze la o companie percepută ca fiind etică și cu o buna reputație, decât să aibă un salariu mai mare,
• pentru 81% dintre americani, responsabilitatea unei companii este un factor important de decizie atunci când își aleg locul de muncă.
5. Stabilizarea comunităților care duce la creșterea economică. Efortul depus de către companii în direcția modernizării infrastructurii comunității, principalelor obiecte de menire socială, culturală, educațională etc. contribuie direct asupra majorării nivelului de trai în localități. Ca rezultat, un număr mai mare de oameni va fi capabil să cumpere produsele pe care compania le oferă, iar acești noi clienți vor fi atrași de companiile care contribuie la bunăstarea societății.
Pe parcursul procesului de interacțiune cu autoritățile publice locale se acționează, în mod pozitiv, asupra relațiilor viitoare ale companiei cu aceste autorități. La fel, această conlucrare permite de a spori încrederea reciprocă și înțelegerea mutuală în relațiile cu locuitorii comunității. Astfel, dezbaterea, în ceea ce privește motivul pentru care corporațiile aleg să ajute societatea, cu greu poate fi generalizată într-o singură categorie. Societatea urmărește din partea companiilor o intensificare a transparenței, o implicare mai mare în soluționarea problemelor sociale și îmbunătățirea comportamentului etic. Dar o companie, fundamentându-și reputația pe asumarea responsabilității sociale, poate prezenta și un risc.
CAPITOLUL II. FACTORI DE INFLUENȚĂ ASUPRA POLITICILOR SOCIALE ALE COMPANIILOR
2.1. Principalele modele de responsabilitate socială la nivel corporativ. Rolul autorităților publice în promovarea RSC
Metodele de influență asupra comportamentului social al companiilor diferă de la o țară la alta. Însă pot fi identificate câteva modele, care au un impact esențial asupra evoluției conceptului și practicilor de RSC.
În SUA, organele de stat contribuie la dezvoltarea filantropiei și activităților de sponsorizare, prin modificarea politicii fiscale, legislației, efectuând controlul, în scopul respectării intereselor publice. Formele de stimulare din partea statului sunt multiple: se introduc facilități la impozitul pe venit, suma contribuțiilor în scopuri sociale se deduce din venitul impozabil etc.
În practică se observă că alocările companiei în sfera socială sunt o formă de investiții indirecte parțiale ale statului în sfera dată. Luând în considerare facilitățile fiscale, companiile pierd mult mai puține resurse financiare, în comparație cu cele investite nominal.
Pe parcursul multor decenii, în SUA în cadrul metodelor de realizare a RSC au fost create diverse scheme, proiecte și mecanisme de participare a businessului în susținerea societății. Este important că această activitate este convenabilă însăși pentru întreprinderile ce o practică. Pentru ele alocările în acțiunile de RSC nu sunt un simplu consum al resurselor financiare, dar reprezintă o metodă eficientă de a îmbunătăți imaginea companiei, de a influența pozitiv asupra indicatorilor financiari ai activității firmei și asupra loialității angajaților. Din acest motiv, companiile nu numai participă voluntar în proiectele sociale propuse de stat, dar și inițiază benevol programele și schemele sociale noi. Activitatea de RSC în această țară a luat așa amploare, încât a devenit o tradiție națională.
Un rol important în realizarea RSC în SUA îl joacă un număr considerabil de fundații filantropice corporative, destinația cărora este de a finanța soluționarea diverselor probleme sociale.
În majoritatea cazurilor (95%) fundația aparține doar unei companii, însă, uneori, ea poate fi formată în baza mijloacelor financiare, care aparțin mai multor întreprinderi (de exemplu, când fundația se creează de către câteva companii, ce activează într-o regiune).
Fundațiile filantropice corporative sunt foarte răspândite în SUA. Resursele
financiare alocate pentru ele sunt scutite de impozitare. Drept rezultat, suma consolidată de venit al companiei se reduce. În cazul când se aplică scara progresivă de impozitare, manipulând cu suma defalcărilor în acest fond, se poate micșora venitul impozabil până la limita, care asigură o cotă mai mică a impozitului.
Anume prin intermediul lor companiile finanțează o parte considerabilă de programe în domeniul educației și sănătății.
Pe parcursul evoluției metodelor economice de stimulare a RSC de către stat ele permanent erau completate de noi facilități. De exemplu, inițial fundațiile filantropice nu aveau posibilitatea să utilizeze mijloacele existente drept capital – să fie investite. Însă, fundațiile au început să crească mult mai repede, decât sumele alocate din ele în scopuri caritabile. Apoi companiile obțin o facilitate suplimentară – dreptul de a investi o parte din mijloacele disponibile din fondurile filantropice în hârtiile de valoare de stat, iar cu timpul și în hârtiile de valoare a întreprinderilor private. În urma acestei înlesniri, compania are posibilitatea de a menține cheltuielile pentru acțiunile sociale, chiar și în acei ani, care nu sunt marcați prin rezultate financiare deosebite. La fel, compania, care are filiale sau reprezentanțe în alte regiuni, poate să efectueze finanțarea programelor sociale ale filialelor, până când ele nu ajung la un anumit nivel de rentabilitate, care le-ar permite să îndeplinească politica socială cu propriile forțe.
Astfel, SUA oferă un exemplu clasic de realizare a RSC prin intermediul unei implicări statale minimale directe (ce-ar presupune primirea unor acte legislative corespunzătoare) în acest proces. Reglementarea de stat bazată pe stimulente economice reprezintă esența modelului american de RSC, care și-a confirmat eficiența sa pe parcursul mai multor decenii.
În Europa activitatea firmelor în domeniul responsabilității sociale corporative este reglementată în conformitate cu anumite standarde. Mai mult ca atât, există o legislație bine pusă la punct, menită să monitorizeze aceste activități. În 1999, Parlamentul European a adoptat o rezoluție care cerea un cod obligatoriu de guvernare a conformității companiilor europene cu mediul înconjurător și drepturile omului; șefii statelor UE au apelat la întreprinderi să sprijine RSC ca parte a Agendei de din 200031.
În 2001, Comisia Europeană a publicat Carta Verde – „Promovarea unui cadru european pentru responsabilitatea socială a companiilor” – care avea rolul să lanseze și să definească mijloacele pentru elaborarea cadrului european care să promoveze acest concept. Alte acțiuni au fost lansate în anii 2005-2006, în scopul confirmării ideii, precum că întreprinderile europene au o contribuție majoră în realizarea strategiei de dezvoltare durabilă la nivel european.
Sub influența legislației Comunității Europene în unele state-membre au fost modificate anumite aspecte ale responsabilității sociale. Astfel, în Marea Britanie și Franța există din 2002 un minister al Responsabilității Sociale, iar Franța a adoptat o legislație, care obligă companiile listate la bursă să redacteze un raport al activității în domeniul responsabilității sociale. Companiilor li se cere să evalueze impactul pe care activitățile lor îl au asupra mediului și societății și, printr-un dialog cu toate părțile implicate, să găsească soluții pentru a participa la dezvoltarea armonioasă a societății32.
Un model distinct, în ceea ce privește RSC, îl reprezintă Marea Britanie, incluzând elementele caracteristice modelului american și cel european. Un aspect comun cu varianta europeană îl reprezintă anume susținerea activă a businessului din partea statului. Țara se remarcă printr-un sistem foarte bine pus la punct de asigurare medicală și socială.
Principalele caracteristici ale modelului britanic de RSC sunt:
• dezvoltarea largă a consultingului independent în domeniul RSC;
• atenția sporită din partea sectorului financiar la proiectele în domeniul RSC (sporirea numărului de fundații investiționale social responsabile);
• interesul deosebit al presei. De exemplu, „Times” publică indicii de RSC în secțiunea „Profilurile companiilor” în fiecare săptămână;
• sistemul de pregătire profesională în domeniul businessului, care se deosebește considerabil de cea europeană prin numărul și diversitatea cursurilor universitare în domeniul RSC;
• participarea guvernului în dezvoltarea RSC. Aceasta se manifestă prin crearea parteneriatelor cu companiile private în domeniul învățămâtului, susținerea inițiativelor în sfera dată prin cofinanțarea proiectelor, promovarea inițiativelor de ajustare a standardelor naționale în RSC la cele internaționale.
Desigur, în cazul Republicii Moldova, unde atitudinea față de responsabilitatea socială corporativă este destul de ostilă, este prematur de vorbit despre un cadru legal perfect în domeniul dat. Însă, ținând cont de tendințele existente în țările economic dezvoltate, precum și de dorința de a ne încadra în Europa, va fi necesar de a sesiza faptul că viitorul aparține companiilor active din punct de vedere social.
Responsabilitatea socială corporativă și autoritățile publice: viziune, instrumente și măsuri de promovare.
Fără îndoială, acțiunile autorităților publice sunt esențiale pentru crearea unui mediu ce reduce riscurile operaționale ale afacerilor, contribuie la buna dezvoltare a sectorului privat și încurajează competitivitatea și responsabilitatea companiilor. Provocarea ce stă în fața autorităților în acest sens este identificarea priorităților, crearea stimulentelor și susținerea companiilor ce își doresc să fie social responsabile. Un alt rol esențial al guvernului ține de sensibilizarea opiniei publice privind RSC. Guvernul joacă astfel un rol important în promovarea practicilor de RSC. Autoritățile publice au la dispoziție o serie de instrumente de politici pe care le pot aplica cu succes pentru promovarea RSC.
Astfel, putem identifica cel puțin patru tipuri de instrumente de intervenție:
Reglementarea. Autoritățile de diferite nivele pot reglementa activitatea companiilor prin definirea sau îmbunătățirea standardelor minime de operare a businessului, dar și excluderea comportamentelor inadecvate prin reglementarea acțiunilor companiilor în anumite domenii precum mediul ambiant, forța de muncă etc. Reglementarea nu se reduce doar la elaborarea unor acte normative sau legislative, ci include și o serie de recomandări pe care le pot primi companiile de la stat. Facilitarea. Guvernul poate juca rolul uni catalizator al RSC. Astfel, acestea se poate implica prin furnizarea informației către companii, prin facilitarea înțelegerii și, deci, respectării standardelor minime obligatorii impuse de legislație, prin includerea elementelor de RSC în politicile publice (politica industrială, comercială, de mediu ambiant și de ocupare a forței de muncă), precum și prin susținerea certificării voluntare a companiilor în domeniile RSC.
Intermedierea. Guvernul poate combina resursele publice cu cele private în vederea maximizării beneficiilor sociale provenite ca urmare a activităților RSC desfășurate la nivel de companie. Astfel, guvernul poate îmbunătăți interacționarea agențiilor guvernamentale de suport a businessului cu companiile private, organizațiile societății civile, etc. pentru a aborda provocările sociale și de mediu ambiant la nivel de stat. Acest lucru este posibil prin inițierea dialogului cu companiile private, dezvoltarea și promovarea ghidurilor RSC la nivel sectorial, implicarea companiilor în procesul de elaborare a standardelor, precum și antrenarea resurselor și crearea parteneriatelor public-private.
Recunoașterea meritelor. Guvernul poate îmbunătăți suportul politic acordat RSC prin diverse metode. Spre exemplu, guvernul ar putea să-și asume obligația de a implementa principiile internaționale, crearea și susținerea schemelor de recunoaștere publică a companiilor social responsabile, crearea documentelor de politici publice ce ar include domeniul RSC. Autoritățile pot influența practicarea RSC și prin propriul exemplu manifestat în activitățile zilnice desfășurate cum ar fi achizițiile publice și practicile de gestiune a sectorului public.
Viziuni și politici de RSC la nivel de guvern.
De rând cu alți actori sociali interesanți, autoritățile publice au o închipuire destul de vagă vizavi de RSC. Deși funcționarii intervievați au specificat câteva aspecte veritabile ale RSC, interpretarea parțial corectă a conceptului nu implică promovarea și susținerea inițiativelor RSC în rândul companiilor. Concluzia este confirmată și de faptul că instituțiile supuse analizei nu au implementat măsuri de promovare RSC în regulamentele sale de funcționare.
În opinia reprezentanților ministeriali, companiile aflate în proprietate de stat dau dovadă de un grad scăzut de RSC comparativ cu companiile aflate în proprietate privată deoarece nu au un profit suficient de mare pentru a derula activități RSC. Funcționarii publici explică această tendință prin productivitatea scăzută și lipsa de entuziasm în rândurile angajaților acestor companii. Această opinie denotă percepția distorsionată a conceptului RSC și corelarea gradului de RSC cu profitul companiei. Din nou, legătură funcțională profit-RSC indică confuzia tradițională dintre RSC și filantropie.
În cadrul interviurilor funcționarii publici au asimilat facilitățile fiscale oferite unor categorii de antreprenori cu măsuri de promovare RSC. În opinia lor, majorarea mijloacele financiare disponibile ar duce la o implicare mai activă a companiilor în sfera RSC – deși această poziție nu găsește și susținerea ministerului finanțelor. Evident, stimulentele fiscale ce încurajează RSC stabilesc o relație cauză – efect ce poate fortifica și promova RSC în rândurile antreprenorilor. Asemenea stimulente ar avea rol motivațional necesar pentru lansarea conceptului în fază incipientă. Totuși, facilitățile fiscale necondiționate nu pot constitui o dovadă de promovare a RSC la nivel de stat.
Astfel putem concluziona că Guvernul a reușit să identifice doar o fracție din oportunitățile oferite de RSC. Până în prezent funcționarii publici nu au sesizat cele mai importante beneficii asociate cu promovarea RSC (ex: creșterea economică și cea a competitivității statului pe plan internațional). Astfel, cu toate că conceptul RSC a devenit mai conturat în percepția Guvernului, autoritățile publice nu joacă un rol major în promovarea RSC și a principiilor implicite acestui concept.
Măsurile de promovare RSC practicate la nivel ministerial.
În cadrul interviurilor reprezentanții ministeriali au exprimat intenția de cooperare cu sectorul privat în vederea promovării RSC. Totuși, până în prezent ministerele nu au elaborat careva planuri de acțiuni sau strategii în acest sens, iar intențiile ce nu sunt susținute de politici și obiective concrete nu pot schimba cursul evenimentelor în domeniul RSC. În cadrul interviurilor am identificat că funcționarii ministerial tind să confunde responsabilitățile sale de bază cu măsuri de promovare a RSC. De exemplu susținerea producătorului local și îmbunătățirea calității producției – frecvent invocată de reprezentanții ministerelor în calitate de măsură pro-RSC – este de fapt o funcție ministerială de bază și prin urmare nu poate fi asimilată unei măsuri de promovare RSC.
Cu toate că promovarea RSC rămâne o arie puțin explorată, unele elemente RSC sunt implementate chiar la nivel de ministere. Cu alte cuvinte, principii de RSC pot fi identificate la nivel de management instituțional. În viziunea reprezentanților intervievați, un rol deosebit în contextul RSC le revine condițiilor de muncă în instituțiile publice. Importanța acestui aspect este argumentată de necesitatea reținerii cadrelor calificate în instituții publice.
Realizarea de către oficialii publici a beneficiilor asociate unei componente RSC este pe cât de surprinzătoare, pe atât de bine venită. Deși aplicarea RSC la nivelul/în cadrul instituțiilor publice nu constituie o măsură conștientizată de promovare a principiilor implicite, aceasta totuși le poate oferi agenților economici un model ajustabil la realitățile sectorului privat.
Reprezentanții ministeriali sunt de părere că stabilirea unui dialog între sectorul public și sectorul privat este absolut esențială în promovarea RSC. Totuși în cadrul studiului nu au fost depistate careva măsuri concrete care susțin aceste afirmații. astfel, nici unul din funcționarii publici intervievați nu a fost informat de organizarea meselor rotunde dedicate subiectului de RSC sau promovarea altor forme de comunicare dintre sectorul privat și cel public în vederea stabilirii obiectivelor RSC.
2.2. Responsabilitatea socială corporativă în viziunea companiilor
De fapt, natura voluntară a conceptului de RSC derivă din strategia de afaceri a companiei, implementarea căreia nu trebuie să fie condiționată de factori exteriori. Astfel, pentru a fi credibilă și durabilă, intenția de a fi social responsabilă trebuie să vină din interiorul companiei.
Din păcate, interviurile aprofundate desfășurate arată că există foarte puține companii ce sesizează deosebirea dintre filantropie și RSC. Cele care înțeleg diferența sunt în general companii mari, cu capital străin, membre ale rețelelor internaționale de afaceri ce impun sau recomandă anumite standarde în privința RSC. Pentru acestea, diferenția dintre filantropie și RSC este evidentă, așa cum și scopurile pentru care desfășoară anumite activități sunt diferite.
Aceste companii au bugete anuale, funcții delegate și, uneori, planuri concrete pentru transpunerea în practică a principiilor RSC, precum și așteptări concrete vizavi de rezultatele pe care le poate genera acest mod de a face business.
Pentru majoritatea companiilor moldovenești însă, RSC este un concept difuz, împletit adesea cu filantropia sau, și mai banal, cu respectarea legislației în vigoare, iar uneori menționează că ultimele două se includ în RSC, dar nu sunt suficiente pentru a considera o companie social responsabilă. Acest lucru demonstrează că companiile percep adesea activitățile filantropice și RSC ca fiind obligatorii. Altfel spus – un fel de „tribut” care trebuie plătit societății pentru prosperitatea companiei. Filantropia este atât de înrădăcinată în cultura de afaceri în Moldova inclusiv pentru că noțiunea ei este simplă, iar rezultatele pot fi văzute imediat de către publicul larg. În plus, pentru orice societate comercială este mult mai ușor să transfere ocazional o sumă de bani în scopuri sociale, decât să integreze în activitățile curente ale companiei un nou model de afaceri care presupune adesea schimbarea mentalității și a modului de management. Pe de altă parte, multe companii în special cele din sectorul construcțiilor sau agriculturii continuă să utilizeze munca copiilor și adolescenților, angajându-i ilegal în activități ce le pun în pericol sănătatea și viața. În aceste condiții, nu ne putem aștepta că acestea vor adopta conceptul
RSC prea curând, așa cum asemenea companiei mai au încă o cale lungă de parcurs până la respectarea legislației în vigoare. Chiar dacă marea majoritate a companiilor intervievate consideră că activitățile RSC ar trebui să fie parte componentă a strategiei de afaceri, foarte puțini patroni au elaborat ghiduri ce reflectă valorile etice ale companiei, au integrat principiile etice la toate nivelele de interacțiune cu societatea sau au definit strategii clare de evaluare a gradului de responsabilitate socială a companiei.
Calitatea de membru a PGM nu este neapărat necesară pentru ca o companie să fie social responsabilă. După cum au arătat interviurile aprofundate, o bună parte din companiile ce nu au auzit de PGM și nici măcar de RSC au adoptat modele de interacțiune cu clienții, partenerii, furnizorii și angajații foarte apropiate de principiile RSC. Acest fapt denotă că există o acută lipsă de comunicare și schimb de experiență în rândul companiilor. Un alt exemplu în susținerea acestei afirmații este și răspunsul unor companii la întrebarea: „Ce rezultate așteptați să obțineți practicând activitățile RSC?” Multe companii nu au nici un fel de așteptări vizavi de rezultatele pe care le pot genera propriile activități RSC, în timp ce ulterior în discuțiile aprofundate spun că au remarcat schimbări în atitudinea clienților față de propria companie de când aceasta a adoptat un alt mod de a face business.
Deși RSC este un concept relativ nou pentru mediul de afaceri din Republica Moldova, multe companii se declară interesate de înțelegerea conceptului. Multe dintre ele se află încă la etapa de clarificare a diferențelor dintre filantropie și RSC. Unele dintre ele (foarte puține însă) sunt la etapa de instituționalizare a conceptului, în timp ce altele căută deja modelul potrivit ce poate fi aplicat în interacțiunea companiei cu mediul intern și extern (furnizorii, clienții, partenerii și angajații), iar câteva – la etape mult mai avansate (elaborarea codului etic, elaborarea unei strategii și buget anual destinat activităților de RSC, etc.). Marea majoritate a managerilor companiilor nu înțeleg însă ce presupune de fapt RSC, iar marea majoritate nici nu vede prea curând integrarea în practica curentă a acestor principii și valori și nici nu conștientizează beneficiile pe care le poate aduce aceasta asupra companiei.
Astfel pentru realitatea Moldovei, RSC rămâne la moment o practică mai mult declarativă, fiind prea puține companii predispuse să transpună în activitate principiile RSC.
Companiile văd necesară intervenția Guvernului în promovarea principiilor RSC în rândul companiilor și anume diseminarea informației vizavi de RSC și beneficiile pe care le poate aduce adoptarea acestei culturi de afaceri. De cele mai multe ori, în viziunea acestora, intervenția ar trebui să se limiteze la furnizarea de informații vizavi de RSC, precum și facilitarea comunicării cu autoritățile publice.
În cazul marii majorități a companiilor mici (cu până la 20 angajați), decizia de a face filantropie sau adopta RSC aparține în întregime directorului general sau executiv. Astfel, un rol deosebit de important îl joacă aici educația acestuia.
Deci, pe termen lung, instituțiile de învățământ au un cuvânt greu de spus în formarea unor directori (companii) social responsabile. Credem că accentul ar trebui să fie pus în acest sens pe facultățile de Business și Administrare, dar predarea modulelor de RSC să fie făcută la modul serios. Astfel, cursul de RSC ar trebui să fie obligatoriu pentru studenții de la management și administrarea afacerilor și facultativ pentru restul facultăților cu profil economic.
Per ansamblu, conștientizarea noțiunii de RSC este limitată în rândul companiilor din Moldova. Unele nu cunosc termenul, deși desfășoară activități RSC. Altele recunosc termenul, susțin că sunt social responsabile, dar de fapt se rezumă la activități de filantropie și caritate. Doar câteva companii înțeleg pe deplin complexitatea RSC și desfășoară activități ce pot fi calificate ca RSC în sens larg. În acest context, nu ne putem aștepta că companiile vor învăța din mers să facă un alt fel de business, modelul tradiționalist fiind încă destul de impregnat în cultura de afaceri din Moldova. Pentru a schimba starea de lucruri companiile au nevoie de un impuls din exterior ce poate veni inclusiv și de la Guvern. Experiența altor state arată că autoritățile publice pot determina companiile să fie social responsabile prin propriul exemplu, precum și prin determinarea companiilor aflate în proprietate publică să adopte acest nou model de interacțiune cu societatea.
Companiile și activitățile filantropice. Deși pe termen lung companiile nu au de câștigat din activitățile filantropice pe care le desfășoară, aceste activități nu pot fi neglijate, așa cum constituie la moment, în viziunea companiilor, cel mai la îndemână model de interacțiune cu societatea, precum și de „spălare a păcatelor”. De regulă, activitățile filantropice sunt desfășurate ocazional, atunci când parvin solicitări de finanțare din partea unor ONG-uri sau alți actori sociali sau în caz de calamitate naturală.
Totuși, anumite companii au propria agendă de filantropie pe care o implementează mai mult sau mai puțin sistematic. Dar chiar și în companiile mari ce au un plan stabilit vizavi de activitățile de filantropie ce urmează să fie desfășurate, nu există un buget propriu-zis destinat acestor activități. De regulă, finanțarea acestora se face din bugetul destinat activităților de promovare și relații publice.
În Moldova persistă însă și practica de filantropie impusă, când companiile sunt „rugate” să facă donații. Astfel de solicitări parvin din partea autorităților centrale sau locale, de cele mai multe ori sub formă de propunere care este percepută de companii ca fiind obligatorie. Aceste practici sunt deosebit de dăunătoare. Autoritățile Moldovei ar trebui să înțeleagă că filantropia și activitățile RSC sunt voluntare și nu pot fi impuse sub nici o formă. Dacă autoritățile consideră necesară/oportună intervenția companiilor într-un anumit domeniu, acestea pot pune la dispoziția publicului larg informațiile cu privire la domeniile prioritare, instituțiile sau evenimentele ce au nevoie de resurse din care companiile pot alege atunci când decid să desfășoare activități filantropice. În acest sens, mass-media are, de asemenea, un rol important de informare și educare
Principalul obstacol cu care se confruntă companiile ce intenționează să facă donații este lipsa transparenței financiare a instituțiilor ce beneficiază de ele. Legislația fiscală impune efectuarea plăților strict în scopurile statutare ale instituției nu însă și conform destinației donației primite. Astfel, practic cu există instrumente la dispoziția companiilor donatoare de a verifica ce se întâmplă cu banii după actul donației. Mai bine de jumătate dintre companiile intervievate au menționat în cadrul interviurilor aprofundate că donează banii doar la câteva instituții, în special prin intermediul rețelelor de business, și asta pentru că nu au capacitate de control asupra fondurilor donate. Lipsa transparenței este o adevărată problemă ce împiedică companiile să doneze fonduri și altor actori aflați în necesitate.
Întrucât rețelele de business amplifică și centralizează fondurile donate de companii dar și servesc drept punte de conexiune între companii, rolul lor în promovarea RSC și a filantropiei este mare. În secțiunea ce urmează am considerat necesară analiza acestora din perspectiva RSC.
Responsabilitatea socială corporativă în viziunea rețelelor independente de business.
Opinia și atitudinea RIB față de RSC și filantropie este promovată în rândurile companiilor membre, pe de altă parte, aceste rețele reflectă percepția și așteptările mediului de afaceri.
Liderii acestor organizații înțeleg prin RSC preponderent activități filantropice. Mai mult decât atât, respondenții tind să asimileze respectarea legislației în vigoare cu o parte componentă a RSC.
În acest context este esențial de menționat că RSC reprezintă un set de activități opționale ce sunt orientate spre depășirea standardelor minime obligatorii impuse de stat, în timp ce aplicarea legislației în vigoare este un imperativ ce nu contribuie la gradul de responsabilitate socială al companiei. De asemenea, se înregistrează nivelul scăzut de pregătire al mediului de afaceri pentru implementarea unor elemente RSC avansate.
RIB demonstrează o viziune clară a conceptului de filantropie și o bună gestionare a activităților filantropice. Reprezentanții rețelelor independente de business susțin și pregătesc regulat activități filantropice. Inițiativele lansate de această categorie de actori social interesați se rezumă la coordonarea campaniilor filantropice ce implică câteva companii membre ale RIB. În esență, coordonând aceste campanii, RIB amplifică efortul individual, generând astfel un impact de proporții mai mari. Un exemplu relevant în acest context este campania colectivă organizată de Camera de Comerț Americană în Moldova. În cadrul acestei acțiuni caritabile o companie membră a RIB responsabilă de transport a trimis un camion ce colectează contribuții materiale de la sediile altor companii membre RIB și le-a livrat la destinație (ex: casa de copii, sinistrați).
Rolul RIB nu se reduce însă numai la monitorizarea și lansare inițiativelor. De multe ori liderii acestor organizații preiau rolul de „mesageri”, cu intenția de a aduce la cunoștința autorităților publice dificultățile cu care se confruntă sectorul privat în activitatea sa filantropică. Un exemplu relevat sunt încercările RIB de a influența poziția autorităților publice în ceea ce privește tratamentul fiscal aplicat activităților filantropice. În pofida acestor tentative de promovare a intereselor agenților economici, potențialul de intermediere al RIB este valorificat doar parțial.
Putem concluziona că la această etapă RIB promovează preponderent filantropia și nu inițiative autentice de RSC. Tendința este parțial explicată de simplitatea conceptului de filantropie comparativ cu cel al RSC. Alt avantaj considerabil al filantropiei în raport cu RSC este impactul cuantificabil și instantaneu. Cumulate, aceste caracteristici facilitează obținerea suportului financiar din partea companiilor membre RIB.
2.3. Caracteristica situației cu privire în Republica Moldova
În scopul promovării conceptului de RSC în Republica Moldova, devine importantă studierea detaliată a particularităților naționale în realizarea practicilor de RSC.
Perceperea noțiunii de RSC în țară, la moment, diferă. Populația, în mare parte, fiind influențată de fosta ideologie socialistă, așteaptă de la întreprinderi ca ele să soluționeze problemele sociale în locul statului. Se presupune că anume companiile trebuie să-și asume grija pentru protecția socială a populației, incluzând foile de odihnă și tratament, asigurarea cu spațiu locativ, crearea diferitelor facilități, în vederea creării confortului la locul de muncă etc. Întrucât majoritatea companiilor nu pot face acest lucru, s-a format o atitudine negativă față de business și de liderii săi.
La rândul lor, mulți oameni de afaceri consideră că responsabilitatea socială se reduce doar la crearea locurilor de muncă, asigurarea angajaților cu un nivel decent al salariilor și plata impozitelor. În mentalitatea societății responsabilitatea poate fi exprimată prin formula ”trebuie să te împarți” și se percepe mai mult ca activitate filantropică.
Astfel, pentru întreprinderile autohtone problematica referitoare la responsabilitate socială este, totodată, și nouă și bine cunoscută. Printre dificultățile, care influențează negativ realizarea activităților de RSC de către companiile din țară pot fi evidențiate:
• influența negativă a perioadei de tranziție la economia de piață, care se caracterizează prin inhibarea programelor sociale și tendințele generale ale companiilor de a se izbăvi de infrastructura socială;
• nefamiliarizarea managementului companiilor cu relația dintre RSC și posibilitățile creării unei reputații pozitive a companiei pe piață, obținerii unei loialități față de brand etc.
• subestimarea atât de către companii, cât și de persoanele cointeresate a efectului economic de la realizarea programelor sociale în practică.
• nivelul destul de jos al culturii în afaceri manifestat de către comunitatea de business din Republica Moldova, ceea ce nu permite de a evalua la justa valoare activitățile companiei din punct de vedere al respectării normelor etice (de exemplu, unele unități economice efectuează acțiuni de caritate, ajutând copiii din orfelinate, dar, totodată, utilizează, în unele cazuri, munca copiilor în activitățile sale).
• atitudinea negativă a managementului unor companii față de programele sociale, considerându-le drept un consum ineficient al mijloacelor financiare disponibile și o pierdere de timp.
• lipsa unei politici bine fundamentate la nivel de stat, orientată spre susținerea practicilor de RSC ale companiilor, crearea unor facilități fiscale pentru aceste activități.
Pe parcursul implementării conceptului de Responsabilitate Socială Corporativă în Republica Moldova au fost realizate unele investigații în domeniul dat.
Printre primele studii putem menționa „Evaluarea Responsabilității Sociale Corporative în Republica Moldova”, efectuată în septembrie-noiembrie 2005 de către Centrul analitic „Expert-Grup”. El constată că practicile de RSC și de informare publică asupra RSC se află la un stadiu incipient și sunt promovate de un număr mic de companii locale și străine, mijlocii și mari. Practicile de RSC și raportarea publică asupra RSC se limitează la câteva sectoare și nu se deosebesc esențial de situația din alte țări ale regiunii.
Companiile moldovenești au un anumit simț al responsabilității sociale în activitate. Responsabilitatea lor socială cuprinde un domeniu vast, pornind de la cea internă vizavi de angajați și acționari până la efectuarea de investiții în dezvoltarea comunitară și la binefacere. Dar, de obicei, aceste inițiative sunt cumva distanțate de ceea ce companiile consideră de a fi afacerea lor de bază. La nivel social aceste inițiative sunt decuplate una de alta și, lucru chiar mai important, nu sunt aduse la cunoștința publicului.
Analiza practicilor sociale autohtone, în vederea responsabilității sociale, denotă că o mare parte din acțiunile realizate de companii în această direcție se reduc la activități filantropice. Însă experiența țărilor dezvoltate arată că ele constituie un punct de plecare în evoluția politicilor de RSC. Dacă, inițial, acțiunile filantropice sunt bazate pe raționamente spontane și dispersate, odată cu dezvoltarea activității date se face o corelare cu strategia companiei și dorința de a îmbunătăți situația în cele mai apropiate domenii. Astfel, companiile ce produc țigări susțin evenimentele sportive, companiile automobilistice – programele ecologice, companiile din domeniul tehnologiilor avansate – investigațiile științifice de perspectivă.
Analizând experiența în domeniul RSC a companiilor care fac parte din Pactul Global din Republica Moldova, se poate menționat faptul că s-a conturat un anumit grup de întreprinderi, leaderi în domeniul dat: IM MOLDCELL, IM Orange, ICS Red Union Fenosa SA, ICS Endava SRL, BC Mobiasbancă Groupe Société Générale SA, BC Moldova Agroindbank SA, IM Sun Communications SRL, Linella SRL.
După cum se observă majoritatea sunt cu capital străin. Anume ele nu se limitează doar la coparticipare la acțiunile filantropice organizate de ONG-uri, dar singure inițiază proiecte cu o sensibilitate socială înaltă, bazându-se pe interacțiunea cu persoanele cointeresate și abordând probleme sociale grave.
Cu toate că un număr mare de întreprinderi din Republica Moldova realizează o anumită activitate în domeniul RSC, ele nu consideră că este necesar de comunicat despre politicile sale sociale. Sunt frecvente cazurile, când companiile au site-uri concepute la un nivel foarte înalt, însă în ele nu se comunică nimic despre acțiunile întreprinse de companii în domeniul social.
Asumarea de către firmă a unui comportament social are la bază, în majoritatea cazurilor, decizii de natură strategică. Ca rezultat, o serie de firme își definesc avantajul competitiv prin prisma responsabilității sociale. Cu toate că această atitudine este destul de recentă, ea începe să fie preluată și de către firmele din Republica Moldova.
O influență benefică asupra politicilor sociale ale companiilor din țară o au organizațiile internaționale, care se orientează spre promovarea acestui concept, un rol deosebit revenindu-i Pactului Global (Global Compact) al ONU.
Pactul Global al ONU. Pactul Global al ONU a fost lansat oficial în iulie 2000 de Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite, Kofi Annan, și reprezintă un instrument important pentru consolidarea relațiilor dintre sectorul public, societatea civilă și sectorul privat.
Pactul Global se bazează pe:
• responsabilitatea publică;
• transparență;
• bună credință;
• și participarea voluntară a companiilor și altor actori implicați.
Acesta reprezintă o rețea internațională, care este formată din companiile asociate local. În prezent, rețeaua Pactului Global este compusă din peste 4000 de participanți și circa 70 de rețele naționale.
Pactul Global facilitează dialogul companiilor, indivizilor și organizațiilor ce împărtășesc aceleași idei și valori și sunt angajați în promovarea unei cetățenii corporative responsabile din punct de vedere social.
Pactul Global încurajează companiile să adere, să susțină și să implementeze, în limitele sferei lor de influență, un set de principii de bază în domeniul drepturilor omului, standardelor de muncă, mediului ambiant și combaterii corupției.
Principiile, care definesc Pactul Global al ONU:
Drepturile omului:
Principiul 1: să sprijine și să respecte drepturile omului recunoscute la nivel internațional și
Principiul 2: să se asigure că nu sunt complice la abuzul drepturilor omului.
Standardele muncii:
Principiul 3: libertatea asocierii și recunoașterea efectivă a dreptului la negocierile colective;
Principiul 4: eliminarea tuturor formelor de muncă forțată și obligatorie;
Principiul 5: excluderea efectivă a muncii copilului; și
Principiul 6: eliminarea discriminării privind angajarea și ocupația.
Mediul înconjurător:
Principiul 7: să susțină o abordare precaută a problemelor ecologice;
Principiul 8: să lanseze inițiative ce promovează o responsabilitate ecologică mai mare; și
Principiul 9: să încurajeze dezvoltarea și promovarea tehnologiilor compatibile cu mediul înconjurător.
Anticorupție:
Principiul 10: să combată toate formele de corupție, inclusiv escrocheria și mita.
Aderând companiile obțin următoarele avantaje:
• Aderarea înseamnă o asociere la valorile și principiile universale promovate de ONU;
• Constituirea unei rețele naționale a Pactului Global oferă oportunitatea de a intra în proiecte de parteneriat cu ONU și agențiile sale;
• Devenind o parte integrantă a Pactului Global, companiile participă la cea mai extinsă inițiativă, care promovează responsabilitatea socială pe plan global;
• Cooperând și comunicând în cadrul Pactului Global, companiile locale pot deveni furnizorii unor mari companii multinaționale;
• Încorporarea principiilor de responsabilitate socială corporativă, inclusiv prin intermediul Pactului Global, duce la îmbunătățirea competitivității și imaginii companiei;
• Companiile au șanse de a stabili relații durabile la nivel național și regional cu alte companii ce promovează activ responsabilitatea socială corporativă;
• Pactul Global oferă companiilor oportunitatea de a-și îmbunătăți relațiile cu administrația publică locală și comunitatea din care fac parte și de a câștiga loialitatea clienților;
• Comunicând în cadrul Pactului Global, companiile pot formula poziții comune față de problemele sociale importante.
Pentru a participa o companie trebuie:
• Să expedieze Secretarului General al ONU o scrisoare semnată de manager și aprobată de consiliu, în care își exprimă susținerea Pactului Global și principiilor acestuia;
• Să inițieze schimbările în afaceri, astfel încât Pactul Global și principiile acestuia să devină o parte componentă a strategiei, culturii de afaceri și activității cotidiene;
• Să propage, în mod public, Pactul Global prin intermediul comunicatelor de presă, alocuțiunilor etc.; și
• Să publice în cadrul raportului anual sau raportului corporativ descrierea metodelor practice, prin care compania susține Pactul Global și principiile sale.
Pe parcursul activității Rețelei Locale a Pactului Global în Republica Moldova au fost organizate și se organizează în prezent un șir de activități, menite să contribuie la promovarea conceptului de RSC în cadrul unităților economice din țară.
Pentru a realiza cu succes activitățile de RSC, politica în domeniul responsabilității sociale trebuie să fie bine organizată, fiind depuse eforturi, în vederea evitării greșelilor tipice în acest domeniu. Conform datelor studiului efectuat de reprezentanța Charities Aid Foundation din Rusia, există mai multe greșeli, din cauza cărora eșuează programele sociale ale întreprinderilor (societatea nu le tratează ca pe manifestări ale businessului social responsabil).
1. Una dintre greșelile tipice, comise de companiile, care doresc să manifeste o responsabilitate în fața societății: reacția la problemă, dar nu la soluționarea ei. În locul achitării taxelor pentru poluarea mediului ambiant, firmele ar fi putut modifica tehnologiile existente.
2. Puțin eficiente, din acest punct de vedere, sunt proiectele bazate pe o urmare oarbă a indicațiilor autorităților locale (în loc de a analiza care direcții cu siguranță necesită să fie susținute, companiile ajută pe acei, care sunt indicați de funcționari).
3. La fel, este puțin utilă pentru crearea reputației firmei lipsa de transparență a activității sociale, când nu este clar cui, cum și pentru ce fac donații unele companii.
4. Și ultima greșeală – finanțarea obiectelor, și nu a programelor. Deseori, în loc de a susține, de exemplu, programele de luptă cu sărăcia, companiile aleg în scopuri de caritate obiecte „populare” (biserici, mănăstiri), efectuând o misie de onoare, dar, deseori, nu stringentă pentru societate, cum ar fi, de exemplu, ajutorarea caselor de copii sau oferirea unor cursuri utile pentru șomeri. Doar evitând aceste greșeli și luând în considerare interesele tuturor părților cointeresate se poate obține o eficiență înaltă în realizarea programelor sociale.
RSC ȘI AGENȚIILE GUVERNAMENTALE DE SUPORT A BUSINESSULUI
AGSB au percepții polarizate asupra RSC. Astfel, funcționari intervievați au fie o viziune foarte clară asupra RSC, fie nu o au deloc. Divergența opiniilor este parțial explicată de funcțiile și obiectivele stabilite la nivel guvernamental pentru fiecare AGSB în parte.
Acele AGSB care sunt competente în domeniul RSC sunt totodată și promotoare ale principiilor RSC în rândurile agenților economici. Una dintre activitățile invocate de AGSB ca fiind orientate spre sporirea gradului de RSC sunt competițiile organizate cu scopul de a selecta cele mai social responsabile companii. Un exemplu relevant în acest context ar fi concursul „IMM – Model de Responsabilitate Socială” organizat în mai 2010 de către Organizația pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici și Mijlocii (ODIMM) în parteneriat cu UNDP și o companie privată. Participanții la concurs au fost premiați pentru realizări obținute în decursul anului 2009 în domeniile protecției mediului înconjurător, respectării condițiilor de munca a angajaților, integrării sociale și sprijinului acordat comunității.
De asemenea, în rândurile acestei categorii de actori sociali survin ocazional inițiative de training-uri menite să promoveze RSC în rândurile companiilor mici și mijlocii. Totuși, din discuțiile cu reprezentanții AGSB rezultă că aceste inițiative sunt blocate în fază incipientă de către funcționarii publici suspuși.
Deciziile de a bloca inițiative RSC sunt argumentate de irelevanța acestui subiect în contextul realității economice. În fond, neglijarea RSC denotă atitudinea autorităților publice față de acest subiect. Ca rezultat al ignorării subiectului RSC de către funcționarii cu putere decizională, agențiile guvernamentale și rețelele de business nu plasează promovarea RSC în rândul priorităților sale. Astfel, în prezent RSC rămâne un obiectiv obscur ce este preluat ocazional de diferiți funcționarii publici.
Contrar conceptului de RSC, cel de filantropie este interpretat corect de către funcționarii publici. Totuși interviurile cu reprezentanții AGSB demonstrează că filantropia nu constituie o activitate prioritară pentru AGSB chiar dacă ocazional ele organizează campanii de talie mică ce au ca scop susținerea unor case de copii, mănăstiri, etc. Ca și în cazul RSC funcția de susținere și promovare a inițiativelor filantropice nu este repartizată unei persoane sau unui departament concret. Drept rezultat, inițiativele filantropice ce apar în rândurile companiilor nu sunt susținute și direcționate de AGSB în mod eficient.
2.3. Politici RSC – practici internaționale.
Unele politicile RSC aplicate la nivel guvernamental de către statele vest europene pot fi preluate și ajustate la realitatea economică din Moldova. În cele ce urmează vom prezenta trei modele de RSC aplicate în Marea Britanie, Franța și Polonia.
POLITICA RSC ÎN MAREA BRITANIE
Promovarea principiilor RSC este integrată în lista obiectivelor curente ale fiecărui minister din Marea Britanie. Totuși, sfera de activitate atribuită fiecărui minister în parte este sincronizată cu funcțiile de bază pe care le îndeplinește instituția publică. Astfel, începând cu anul 2001 Departamentul de Mediu, Produse alimentare și Afaceri Rurale (DEFRA) este responsabil de protejarea mediului ambiant, diversității biologice și susținerea dezvoltării zonelor rurale. Pentru a mări gradul de responsabilitate a sectorului privat DEFRA a stabilit un set de indicatorii de poluare a mediului ce pot fi utilizați de fiecare companie în cuantificarea impactului său ecologic. Departamentul responsabil de controlul imigrației și de unele aspecte ce țin de securitate (Home Office), derulează un program intitulat ”Unitatea Activă a Comunității” ce încurajează indivizii din comunitatea corporativă să contribuie cu timpul și abilitățile sale personale la dezvoltarea comunității. Scopul final urmărit de acest program este atragerea investițiilor în comunități ce necesită o susținere financiară. Cele două exemple prezentate reflectă caracterul benefic al RSC în diferite sectoare și industrii gestionate. În prezent aceste măsuri sunt orientate spre încurajarea comportamentului RSC prin crearea unui cadrul legislativ adecvat și prin asigurarea unor stimulente fiscale / economice.
POLITICA RSC ÎN FRANȚA
Promovarea RSC în Franța este susținută de măsuri ce asigură transparența activităților derulate de agenții economici. Astfel, Franța a fost prima țară care a implementat raportarea obligatorie de RSC la nivel de companie. Actul emis la data de 15 mai 2001 ce vizează Noile Reglementări Economice le obligă pe companii să includă o serie de informații în rapoartele sale anuale cum ar fi statutul angajaților, mobilitatea personalului, orele de muncă, relațiile sociale, siguranța și sănătatea personalului, distribuția profiturilor, etc. Separat, companiile sunt obligate să prezinte o descriere a activităților ce afectează comunitatea precum și a măsurilor întreprinse cu scopul de optimizare a resurselor energetice. Acest act nu menționează careva indicatori și nu stabilește limite admisibile. De fapt, scopul final urmărit de autorități este stabilirea unui cadru de raportare orientat spre facilitarea comunicării diferitor departamente din cadrul companiei. De asemenea, statul francez gestionează companie publică intitulată ”Fondul de Depozite și Hârtii de Valoare” (FDHV) ce deține o cotă minoritară de titluri de valoare emise de către 200 companii din sectorul privat. Autoritățile publice se întrunesc anual cu liderii acestor companii pentru a discuta probleme ecologice, sociale și unele probleme de gestionare. Unul din obiectivele FDHV este contractarea brokerilor cu scopul de a obține informații suplimentare vizavi de companiile ce nu îndeplinesc toate cerințele Pactului Global.
POLITICA RSC ÎN POLONIA
Cu toate că nivelul RSC în Polonia nu poate fi comparat cu cel din Marea Britanie sau Franța, efortul depus de către guvernul acestei țări a avut un impact considerabil asupra mediului de afaceri. Primii pași pe care i-a făcut guvernul polonez cu scopul de interesa companiile locale in RSC erau orientați spre informarea agenților economici. Astfel, în 2006 Oficiul Competitivității și Protecției Consumatorului în colaborare cu Banca Mondială au organizat o masă rotundă ce viza nemijlocit RSC în Polonia. La această întrunire au fost invitate mai multe categorii de actori sociali (companii medii și mijlocii, corporații, ONG). Subiectele discutate la masa rotundă au fost clasificate in 3 mari categorii: Rolul guvernului in promovarea RSC; Angajații – beneficiari RSC și Evaluarea RSC în Polonia.
Este important de menționat că în 2002 Banca Mondială a organizat evenimente RSC la care însă nu participau reprezentanții guvernului și care nu erau focusate pe rolul statului în contextul RSC. Totuși, odată cu aderarea Poloniei la UE în 2004, curentul pro-RSC s-a intensificat, iar structurile guvernamentale au început să joace un rol mai activ în promovarea RSC. Astfel, promovarea RSC în Polonia a devenit un obiectiv a politicilor guvernamentale relativ recent. Autoritățile publice se află în faza de conceptualizare și sesizare a beneficiilor asociate RSC. Pe lângă actorii internaționali cum ar fi Banca Mondială, cel mai activ promotor al RSC în Polonia este Ministerul Muncii. Până în clipa de față nu a fost elaborată o strategie concretă de promovare a RSC, însă influența statelor membre și cea a politicilor reformatoare constituie o măsură de pregătire pentru o politică concretă de RSC.
CAPITOLUL III. PRACTICAREA ACTIVITĂȚILOR DE RESPONSABILITATE SOCIALĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA
3.1. Procesul de elaborare a activităților de responsabilitate socială
Gradul de eficiență a activităților sociale ale întreprinderii. Odată cu evaluarea teoriei și practicii de RSC termenul de societate a început să fie concretizat prin identificarea componentelor sale, și anume, a grupurilor sociale din care este compusă. Această abordare permite să se identifice așteptările diferiților parteneri sociali și de afaceri, să echilibreze interesele acestora, minimalizând pe termen lung riscurile care pot afecta reputația companiei.
Competitivitatea unei întreprinderi moderne este influențată nu numai de asortimentul și nomenclatura fabricației sale, dar și de percepțiile pe care membrii societății le au vis-a-vis de imaginea organizației respective. Cu atât mai mult, într-o economie în tranziție, pentru care este caracteristică o evoluție dinamică a pieței, iar așteptările sociale față de companie sunt în continuă schimbare, este de o importanță majoră integrarea așteptărilor grupurilor partenere în strategiile de management ale companiilor.
Una din dificultățile principale este lipsa cunoștințelor în domeniu la managerii întreprinderilor autohtone și, din acest motiv, o atitudine sceptică față de
activitățile de RSC. Se pune problema nu de a cheltui câți mai mulți bani pentru aceste activități, dar de a le utiliza cât mai eficient, pentru ca în rezultat să se obțină beneficii duble: atât pentru societate, cât și pentru întreprinderea ce efectuează cheltuielile.
Sarcina de bază constă în determinarea modului în care firma trebuie să manifeste un comportament social responsabil, în vederea obținerii unui efect maxim. Caracteristicile unui comportament sensibil social constau în sprijinul acordat problemelor publice, manifestarea de solicitudine pentru acțiunile oricărui grup, anticiparea nevoilor viitoare ale societății și implicarea în satisfacerea lor.
Una dintre provocările cu care se confruntă managerii care încearcă să fie sensibili la problemele sociale este aceea de a stabili ce obligații sociale sunt impuse de situația în care se găsește firma lor. De exemplu, managerii din industria
tutunului sunt probabil obligați, din punct de vedere social, să contribuie la sănătatea publică prin conceperea unor produse inovatoare din tutun care să dăuneze mai puțin sănătatea oamenilor decât produsele actuale, dar ei nu sunt obligați din punct de vedere social să curețe plajele contaminate de scurgerile de petrol.
Astfel, problema principală a RSC nu poate fi definită în forma clasică: a fi sau nu a fi. Răspunsul, deja, este cunoscut. Publicul așteptă de la business o implicare serioasă în soluționarea problemelor sociale. Mult mai stringentă este întrebarea cu privire la modul în care companiile vor acționa în această direcție.
Obținerea unei sensibilități sociale înalte este imposibilă fără ca unitatea economică să nu stabilească o interacțiune eficientă cu toate persoanele și grupurile din interiorul sau exteriorul organizației care au legătură cu activitatea întreprinderii și firma este responsabilă față de ei. În literatura de specialitate aceste persoane sunt denumite prin stakeholders, parteneri, participanți, beneficiari, persoane cointeresate.
Se consideră că termenul de grupuri cointeresate (stakeholders) a apărut în 1963 într-un document intern al Institutului de Cercetare Stanford [29]. Potrivit acestuia, grupurile cointeresate sunt „acele grupuri fără care o companie nu poate exista”. Anterior teoretizărilor conceptului, existau însă practici de management al grupurilor cointeresate. De exemplu, compania Johnson & Johnson sesiza încă din anii 30 importanța interacțiunii ei cu patru categorii de public: clienții, angajații, managerii și publicul larg [28].
Edward Freeman a avut o contribuție decisivă la conceptualizarea termenului de grup cointeresat, fiind printre primii autori care au argumentat pentru o revizuire a conceptului de companie. Publicată în 1984, lucrarea sa „Strategic Management: A Stakeholder Approach”, pornește de la ideea că integrarea grupurilor cointeresate în strategiile de management reprezintă o necesitate pentru corporații [29]. „S-au dus acele vremuri în care companiile se mulțumeau să satisfacă nevoile pieței cu bunuri și servicii. S-au dus și acele credințe inutile ale managerilor în atotputernicia eficienței într-o lume a consumismului orientată exclusiv către producție și cumpărare de bunuri”, avertiza Freeman.
Freeman trage un semnal de alarmă pentru managerii care nu renunță la modelele învechite de management și ignoră așteptările grupurilor sociale. Poziția autorului va evolua substanțial în decursul anilor. Dacă inițial descria grupurile cointeresate ca pe un mijloc de maximalizare a profitului, în lucrările sale ulterioare apar diferențe semnificative de interpretare, partenerii companiilor fiind mai degrabă priviți drept scop în sine.
În persoanele cointeresate pot fi incluse următoarele persoane și grupe: proprietari, manageri, salariați, clienți, clienți potențiali, furnizori, concurenți, autorități, vecini etc., dar și grupurile de interese formate din patronat, sindicate, lideri de opinie, asociații, comunitatea locală, mass-media, generația viitoare etc.
Interacțiunea cu persoana cointeresată reprezintă obligația companiilor de a fi deschiși, transparenți, de a da posibilitate persoanelor cointeresate de a fi auziți și de a efectua raportări față de ei. O interacțiune eficientă permite companiei [3, p. 28]:
• De a înțelege mai bine persoanele cointeresate și condițiile economice, inclusiv situația pe piață.
• De a dirija mai eficient cu riscul și reputația companiei.
• De a stabili relații de încredere.
• De a oferi persoanelor cointeresate informații pentru luarea deciziilor și acțiunilor, ce vor avea un impact atât asupra companiei, cât și asupra societății în ansamblu.
• De a cumula resursele (informația, personalul, mijloacele financiare, tehnologiile) pentru soluționarea comună a problemelor.
• De a facilita o dezvoltare stabilă și durabilă a unității economice, prin oferirea posibilității de a fi auziți celora, ce au la aceasta dreptul.
La rândul său, o interacțiune nereușită se va solda cu lipsa unui schimb de informații, posibilități ratate, necesități nesatisfăcute, situație de conflict, uneori, chiar violență.
Dialogul cu persoanele cointeresate permite de a crea un proces progresiv de cunoaștere a nevoilor celorlalți, fiind posibilă echilibrarea propriilor obiective de afaceri cu interesele partenerilor. Deciziile trebuie luate în acord cu principiul „interesele companiei și așteptările partenerilor”, nu conform regulii ”interesele companiei sau așteptările celorlalți”. Dacă se acționează după primul principiu, se pot identifica, în timp, acele strategii care aduc beneficii atât companiei, cât și grupurilor cointeresate. Iar un astfel de efort conduce la rezultate durabile.
Există o serie de standarde și coduri, ce pot fi eficient utilizate de unitățile economice, în vederea eficientizării procesului de interacțiune cu persoanele cointeresate și majorării sensibilității sociale. Ele includ GRI (Global Reporting Initiative), care se referă la regulile de elaborare a rapoartelor sociale, SA 8000 (Social Accountability 8000), care se referă la certificarea întreprinderilor în domeniul resurselor umane, AA1000 (Institute of Social and Ethical Accountability), ce conține indicații în vederea pregătirii sistematice a raportărilor sociale în baza dialogului cu persoanele cointeresate etc. [29].
În special, seria standardului AA1000 (AA1000AS și AA1000SES) facilitează sporirea responsabilității companiilor, în vederea dezvoltării durabile. În acest standard sunt precăutate nu numai anumite cerințe față de rapoartele sociale, dar și se oferă indicații referitor la modelarea întregului proces de formare și menținere a relațiilor cu persoanele cointeresate.
Anume pe standardul AA1000SES40 se vor baza caracteristicile etapelor procesului de interacțiune cu persoanele cointeresate din capitolul dat. Iar pentru a exemplifica momentele abordate se va folosi informația din activitatea unuia dintre
leaderi în domeniul RSC din țară – ICS Red Union Fenosa SA.
Interacțiunea companiilor cu grupurile cointeresate se dovedește a fi eficientă în cazul dacă sunt create mecanisme specifice de comunicare, consultare și feedback între parteneri. Acestea ajută firmele să cunoască contextul social în care operează, să activeze în conformitate cu nevoile reale și să transforme eventualele riscuri în oportunități de afaceri.
În conformitate cu recomandațiile standardului AA1000 SES, procesul de interacțiune cu persoanele cointeresate poate fi organizat în mai multe etape:
Etapa I – efectuarea unei analize strategice, în cadrul căreia se identifică principalele grupuri cointeresate și problemele primordiale.
Etapa II – investigarea relațiilor deja stabilite cu persoanele cointeresate, resurselor disponibile și limitele organizaționale; acumularea informației despre diferite persoane cointeresate, în scopul determinării, tipului de relații care ar fi de
dorit de stabilit cu ei.
Etapa III – evaluarea nivelului de pregătire internă și externă; propunerea recomandărilor, în vederea posibilităților de antrenare și participare eficientă a tuturor părților.
Etapa IV – analizarea diferitelor tehnici de interacționare, cu ajutorul cărora este posibilă elaborarea unei metode individuale, care corespunde scopurilor întreprinderii și situației în care activează.
Etapa V – trasarea măsurilor care trebuie întreprinse pentru asigurarea unui nivel înalt al satisfacției persoanelor cointeresate de calitatea interacțiunii.
Pe parcursul evoluției procesului de interacțiune a firmelor cu persoanele cointeresate s-au conturat trei modele de interacțiune:
Modelul 1: Interacțiunea, în scopul diminuării problemei, care apare în urma presiunii sociale și care are un efect local.
Modelul 2: Interacțiunea sistematică realizată, în scopul monitorizării riscurilor și înțelegerii mai bune a persoanelor cointeresate.
Modelul 3: Interacțiunea strategică complexă, în scopul asigurării competitivității durabile a firmei.
În cadrul procesului de interacțiune a companiei cu persoanele cointeresate, precum și în elaborarea programelor de RSC este necesar ca organizația să respecte următoarele principii Principiile fundamentale ale interacțiunii companiei cu persoanele cointeresate [4, p. 58]:
Principiul de integrare. Respectarea dreptului tuturor persoanelor cointeresate de a fi auzite și informarea lor referitor la acțiunile întreprinse.
Esențialitate. Evaluarea corectă a importanței problemelor pentru persoanele cointeresate și companie.
Plenitudine. Sesizarea consecințelor activității și al modului cum ele sunt tratate de persoanele cointeresate.
Reacționare. Demonstrarea unui răspuns adecvat
Generalizând cele menționate cu privire la interacțiunea cu persoanele cointeresate, o compania trebuie să bazeze în acest proces pe următoarele momente:
1. Claritate: obiectivele dialogului trebuie să fie clar definite. Agenda de discuție nu trebuie să includă aspecte echivoce.
2. Fair play: regulile dialogului trebuie stabilite de la bun început și cunoscute de toți participanții la discuție.
3. Echidistanță: dialogul trebuie moderat de către o instanță independentă, care să garanteze expunerea tuturor punctelor de vedere.
4. Asumarea dialogului: compania și partenerii sociali trebuie să-și precizeze intențiile. În deciziile sale, compania trebuie să țină seamă de punctele
de vedere expuse în cadrul dialogului.
5. Transparență: dialogul trebuie să fie sincer, partenerii sociali fiind îndreptățiți să primească din partea companiei informațiile necesare pentru evaluarea performanțelor sociale ale acesteia.
6. Onestitate: evitarea tentației companiilor de a transforma dialogul social în simplu instrument de marketing, în scopul îmbunătățirii imaginii.
7. Deschidere: înainte de a-și expune propriile opinii și argumente, fiecare dintre părți trebuie să se arăte deschisă față de punctele de vedere adverse.
8. Toleranță: participanții la discuții provin, de regulă, din medii și culturi diferite, aduc cu ei experiențe diferite, se raportează la sisteme de valori distincte. Nici una dintre părți nu are dreptul să impună celorlalte propriile valori sau experiențe drept „singurele ade vărate”.
9. Atitudine critică: compania nu trebuie să invite la dialog doar acele grupuri care manifestă o atitudine pozitivă față de acțiunile ei. Dimpotrivă, compania trebuie să identifice, mai ales grupurile critice, cu experiență și cunoștințele relevante în domeniile disputa te, care au autoritate și se bucură de apreciere în societate.
10. Abordare pe termen lung: nu sunt de dorit deciziile pripite. Dialogul cu grupurile cointeresate este un proces complex și de lungă durată.
Analiza strategică în elaborarea și desfășurarea activităților social responsabile.
În scopul obținerii unei sensibilități sociale înalte, conturarea conținutului și priorităților în acțiunile de responsabilitate socială a firmei trebuie sa se înceapă cu o analiză strategică. Scopul acestei faze inițiale ale procesului de interacțiune este de a concretiza obiectivele strategice, identificând cine sunt persoanele cointeresate, care sunt riscurile companiei în interacțiunea cu ei, precum și metodele de influență asupra principalelor persoane cointeresate.
Procesul de interacțiune cu persoanele cointeresate poarte fi realizat la diferite nivele: unei programe concrete, unei direcții a activității unității economice
sau în ansamblu pe companie.
În scopul facilitării obținerii unui rezultat considerabil, ar fi binevenit la întreprindere să se creeze un grup de lucru, membrii căruia să facă parte din diferite compartimente ale companiei (juridic, managementul riscurilor, aprovizionare, resurse umane, relații cu publicul, experți sau consultanți externi etc.). Odată ce se intenționează de a construi un dialog permanent cu persoanele cointeresate, acest grup va dispune de o multitudine de informație. Inițial – despre noțiunile generale de persoane cointeresate, direcții, probleme. Mai târziu, despre persoane cointeresate concrete, sursele de informații, exemple de practici, opinii. Apare necesitatea într-un mecanism special pentru organizarea acestei informații, pentru a o face accesibilă și utilă managerilor și persoanelor cointeresate și pentru a asigura, în caz de necesitate, auditul ei. La fel, poate fi creată o bază de date, contribuind astfel la urmărirea detaliilor cu privire la relații, probleme abordate în cadrul interacțiunii, dificultățile apărute în interacțiunea cu unele persoane cointeresate.
Organizarea activității grupului de lucru va fi succedată de luarea unor decizii principiale: pentru ce este necesară interacționarea cu persoanele cointeresate; cu privire la ce și cu cine vor fi persoanele cointeresate. Ordinea în care se răspunde la aceste întrebări depinde de situație.
Identificarea persoanelor cointeresate. Nu există o listă model al persoanelor cointeresate pentru toate companiile și nici chiar pentru o singură unitate economică, deoarece va apărea necesitatea permanent de o modifica. Mult depinde de domeniul de activitate, companie, geografie și problemele precăutate. În cadrul identificării persoanele cointeresate, ar fi util de luat în considerare următoarele criterii:
1. Nivelul de responsabilitate: persoanele, față de care există sau pot apărea responsabilități juridice, financiare, și operaționale, fixate în cadrul actelor legislative, contractelor, politicilor sau codurilor corporative.
2. Nivelul de influență: persoanele, care pot sau în viitor vor putea influența capacitatea de realizare a obiectivelor companiei, în măsura în care pot contribui sau crea piedici obținerii rezultatelor scontate. Această grupă poate include persoane, care influențează neformal și pe acei ce sunt împuterniciți cu puterea formală.
3. Nivelul de apropiere: persoanele cu care compania interacționează cel mai strâns. Această grupă poate include persoanele cointeresate interne;persoanele cointeresate, cu care firma întreține relații de lungă durată sau de care firma depinde în activitățile sale operaționale, precum și cei ce locuiesc în apropierea blocurilor de producție ale companiei.
Obiectivul de bază impune următoarele strategii corporative de responsabilitate socială:
• Dezvoltarea modelului propriu de gestiune a responsabilității sociale.
• Asigurarea cu instrumentele necesare a responsabililor din unitățile de producere pentru a conferi un caracter sistematic relațiilor acestora cu mediul în care activează.
• Reflectarea amplă a politicilor și acțiunilor Union Fenosa în domeniul protecției mediului ambiant.
• Participarea activă, pe poziții de lider, la programele de dezvoltare durabilă și responsabilitate socială în țările unde compania își desfășoară activitatea.
4. Nivelul de dependență: persoanele, care cel mai mult depind de companie. De exemplu, angajații și membrii familiilor, clienții. Persoanele, care depind de producția companiei, din punct de vedere al securității, obținerea mijloacelor pentru viață, sănătate, bunăstare. La fel, pot fi furnizorii, pentru care compania este clientul principal.
5. Nivelul de reprezentare: persoanele, care prin atribuția la organele de resort sau în conformitate cu tradițiile culturale ale comunitățiile sunt date împuternicirile de a reprezenta alte persoane. De exemplu, conducătorii asociațiilor locale, reprezentanții sindicate lor etc.
Identificarea persoanelor cointeresate poate fi efectuată de grupul de lucru prin diverse metode, de exemplu: Brainstorming, Metoda carnetului colectiv etc.
Persoanele cointeresate pot fi grupate pe categorii. Apoi subgrupare după anumite criterii: păreri comune, activități similare etc. De exemplu, ONG-urile pot include organizații umanitare, organizații ce luptă pentru drepturile omului, protejarea animalelor, ocrotirea mediului.
Fig. 3.1. Harta persoanelor cointeresate [4, p. 60]
Încadrarea companiei în interacțiunea cu persoanele cointeresate este influențată nu numai de modul cum sunt conștientizate avantajele acestei relații, dar și de un șir de motive obiective: o atenție sporită din partea societății, noile responsabilități, noile piețe, schimbarea așteptărilor publicului larg, noile tehnologii, unele evenimente cruciale în acest.
Implicarea greșită în relațiile cu persoanele cointeresate se soldează prin utilizarea incorectă a resurselor și abaterea de la sarcinile urgente și importante. Din acest motiv, este necesară ținerea sub control a obiectivelor strategice ale companiei și direcțiilor în care se desfășoară dialogul cu persoanele cointeresate
Metodele de interacțiune cu persoanele cointeresate pot fi: interviuri individuale, interviuri în grup, grupuri-țintă, întâlniri și seminare de lucru, întâlniri cu reprezentanții comunității, sondaje, conferințe web. Selectarea celei mai viabile metode depinde de problemele, care sunt necesare de soluționat. Întreprinderea poate utiliza concomitent mai multe metode de lucru cu diferite persoane cointeresate.
Diagnosticarea problemei sociale. Anume prin intermediul conlucrării eficiente cu persoanele cointeresate compania poate să determine corect problemele sociale, soluționarea cărora va influența benefic atât asupra societății, cât și asupra performanțelor firmei. Este crucial ca compania să aleagă anume acele probleme, care sunt semnificative pentru dezvoltarea durabilă a businessului. În caz contrar, dacă firma nu poate corect să clasifice problemele în corespundere cu impactul lor, atunci ea riscă în relațiile cu persoanele cointeresate să se orienteze doar la tendințe de scurtă durată și la predispuneri sociale importante.
Este principial ca în cadrul diagnosticării problemelor legate de activitatea companiei să se perceapă cum ele se intercalează cu anumite așteptări și îngrijorări ale persoanelor cointeresate.
Tabelul 3.1. Sursele de informații despre așteptările persoanelor cointeresate [4, p. 62]
Din acest motiv problemele depistate doar în cadrul organizației necesită o metodă mai simplă de selecție, însă este complicat de argumentat actualitatea lor pentru persoanele cointeresate și este destul de greu de obținut un nivel înalt al transparenței. La fel, pot fi utilizate, în acest scop, diferite comitete și inițiative, de exemplu, asociațiile ramurale sau Pactul Global, ceea ce va permite de a utiliza corect resursele. Însă, cea mai eficientă metodă de alegere a problemelor reprezintă conlucrarea cu persoanele cointeresate, deoarece, în acest caz, se asigură o abordare mai amplă, contribuie la îmbunătățirea relațiilor, crește credibilitatea companiei și, astfel, se influențează pozitiv asupra imaginii unității economice.
În cadrul „Institute of Social and Ethical Accountability” a fost elaborat un test care permite de a determina cât de esențială este problema pentru societate [30]. Ea se consideră importantă, dacă corespunde unui număr mai mare de criterii enumerate mai jos:
1. Problemă, care are o influență directă pe termen scurt asupra situației financiare a întreprinderii.
2. Angajamentele companiei, care sunt declarate persoanelor cointeresate de bază și care poartă un caracter strategic.
3. Problemele, ce se consideră importante pentru organizație și sunt importante și pentru societate.
4. Problemele, pe care persoanele cointeresate ale companiei le consideră importante, în măsură să întreprindă anumite acțiuni (acum sau în viitor).
5. Problemele, ce se referă la normele sociale (care sunt sau vor fi fixate în
actele legislative).
Procesul de alegere a problemei trebuie să reiasă din analiza strategică, efectuată anterior. Dorința managementului de a obține indicatori financiari înalți în termeni scurți poate să influențeze negativ acest proces. Este important de a selecta anume acele probleme sau cauze care sunt viabile pentru o dezvoltare durabilă a afacerilor. Astfel, este necesară cumularea obiectivelor strategice de interacțiune cu persoanele cointeresate și problemele, ce au fost diagnosticate prin intermediul testului de esențialitate.
Fiecărui obiectiv strategic pot să-i revină câteva probleme concomitent. De exemplu, pentru a satisface așteptările clienților, în ce privește procesul de producție ”social responsabil”, va trebui analizate mai multe aspecte: drepturile omului, protejarea mediului și a sănătății.
Dacă se consideră că vreunui subiect nu i s-a acordat atenția cuvenită, ar fi bine de convins, că el este inclus în lista problemelor și evaluat după testul de esențialitate.
Informația obținută poate să servească drept bază pentru elaborarea matricei „Obiective – probleme – persoane cointeresate”. În acest scop, este necesar de enumerat toate problemele, toate grupele sau subgrupele de persoane cointeresate. Utilizând testul de esențialitate, fiecare problemă trebuie de analizat după cinci criterii, atribuindu-i o anumită culoare, după cum este indicat în matrice, sau după o variantă proprie de evaluare a esențialității problemei. La fel, este necesar de estimat ce nivel de deranj prezintă problema dată la diferite grupuri de persoane cointeresate, scara de apreciere fiind de la 0 până la 5:
• 0 – nu au nici o atribuție;
• 1 – puține persoane sunt familiarizate și nu există o percepere reală a problemei;
• 2 – o familiarizare mai bună, dar nivelul de neliniște este jos;
• 3 – un număr mic de persoane din grup sunt serios îngrijorate de problemă;
• 4 – multe persoane sunt serios îngrijorate de problemă;
• 5 – un nivel înalt de preocupare al societății față de problemă.
Particularitățile procesului de interacțiune cu persoanele cointeresate. Înainte de a începe planificarea procesului de interacțiune cu persoanele cointeresate este necesară cunoașterea atitudinii companiei referitoare la problemele sociale depistate, și anume:
• În ce mod problema dată este monitorizată la întreprindere în momentul
de față?
• Ce politici și sisteme în domeniul dat, deja, au fost implementate?
• Ce puteți și ce doriți să realizați în acest domeniu?
Răspunsurile la aceste întrebări ne oferă o bază practică pentru construirea unui proces fundamental și flexibil de interacțiune cu persoanele cointeresate. În funcție de situația creată la întreprindere, poate fi una din următoarele etape, în vederea soluționării problemelor sociale: lipsa unei relații, etapa de investigare, etapa de dezvoltare, etapa de implementare, etapa strategică (vezi Tabelul 3.2).
Tabelul 3.2. Nivelele de cunoaștere a problemei sociale de către companie [4, p. 65]
Astfel, pentru a obține și menține un nivel ridicat de sensibilitate față de problemele sociale în cadrul unei organizații, managementul este necesar să realizeze acele responsabilități, care reiese din misiunea organizației. Iar, odată ce managerii se hotărăsc să îndeplinească o anumită responsabilitate socială, ei trebuie să stabilească modul optim de realizare a acțiunilor de responsabilitate socială.
3.2. Particularitățile activităților sociale ale companiei Î.M. „Moldcell” S.A.
Operatorul de telefonie mobilă Moldcell face parte din unul dintre cele mai mari și influente grupuri de telecomuniacții din lume. Acționarul Î.M. „Moldcell” S.A. este Fintur Holdings BV, pachetul majoritar de acțiuni la căruia îl deține TeliaSonera (58,55%), o companie lider în telecomunicații în regiunile Europei de Nord și țările Baltice, al cărei număr de clienți constituia 146.8 milioane, la sfârșitul lui iunie 2011, în companiile deținute direct precum și cele asociate. În afară de propriile piețe, TeliaSonera manifestă un interes maxim către piețele de telecomunicații în continuă dezvoltare din Eurasia, Turcia și Russia (prin Megafon), în care, deja, a reușit să ocupe poziții puternice. Restul acțiunilor este deținut de operatrul lider din Turcia, compania Turkcell – 41,45% [32].
Operatorul GSM Moldcell și-a început activitatea în luna aprilie 2000, lansând o etapă nouă în dezvoltarea sectorului de comunicare mobilă în Moldova. Î.M. „Moldcell” S.A. influențează pozitiv dezvoltarea infrastructurii informaționale a țării, impulsionând lansarea unor domenii de afaceri conexe telecomunicațiilor, aducând contribuții substanțiale la bugetul de stat, abordând cu responsabilitate fenomenele sociale cu care se confruntă populația țării, susținând patrimoniul și valorile culturale.
Astăzi Moldcell este un operator GSM dinamic în Moldova, care tinde să-și satisfacă clienții prin servicii și produse de înaltă calitate. Infrastructura și echipamentul ultra-modern, resursele umane calificate cât și experiența și sprijinul acționarilor fac posibil ca Moldcell să asigure servicii avansate și potrivite pentru fiecare segment de piață.
Viziunea, misiunea și sistemul de valori ale companiei reflectă strategia companiei ce tinde să îndeplinească un rol de model al culturii de excelență, fiind elaborată și revizuită anual în cadrul sesiunilor de planificare strategică la care participă întreaga echipă managerială, condusă de managerul general al companiei.
1. Viziunea Moldcell: A deveni compania de comunicații preferată pe termen lung, în Moldova, oferind soluții inteligente de comunicare și de a deveni cel mai bun angajator.
2. Misiunea Moldcell: A oferi soluții de comunicare simple, inteligente și atractive, folosind standarde înalte de deservire a clienților și a consolida brandul, în scopul adăugării de valori tuturor grupurilor de interese.
3. Valorile Corporative:
Orientare către Clienți și Calitate;
Inovații și Tehnologii;
Simplitate și Transparență;
Dezvoltarea persoanelor;
Responsabilitatea Socială Corporativă.
Compania Moldcell se mândrește cu faptul că este o companie care își onorează responsabilitățile față de clienți, angajați și comunitate. Valorile de bază exprimate prin viziunea, misiunea și strategiile companiei reprezintă modul de gestiune a afacerilor, fiind sursa spiritului de echipă în cadrul companiei și formează o bază pentru imaginea companiei în fața tuturor părților interesate.
Prin toate acțiunile sale, Moldcell își manifestă atitudinea față de țara și oamenii pentru care activează. Filosofia Moldcell cu privire la implicarea în societate exprimă ideea, conform căreia Moldova și poporul ei merită să benefiecieze de tot ce-i mai nou și bun – atât sub aspectul tehnologiilor, poduselor și serviciilor, precum și aspectelor care țin de standardele de viață.
Responsabilitatea Social Corporatistă este integrată strategiei de dezvoltare durabilă a companiei, fiind implementată la 3 nivele de bază:
I. RSC la nivel Economic presupune:
• Combaterea corupției.
• Transparență financiară și fiscală.
• Respectarea principiilor bunei guvernări.
• Protecția proprietății intelectuale.
• Asigurarea calității și siguranței produselor.
• Relații bazate pe respect cu investitorii și clienții.
• Proceduri de procurare transparente.
II. RSC la nivel Ambiental presupune:
• Încurajarea producției compatibile cu mediul înconjurator.
• Oferirea produselor ecologice (organice).
• Protecția resurselor naturale.
• Investirea în noi tehnologii compatibile cu mediul ambiant.
• Promovarea unei culturi prietenoase față de mediu (reciclare).
III. RSC la nivel Social presupune:
• Politici de angajare care să respecte drepturile omului.
• Eliminarea muncii abuzive a copilului.
• Respectare drepturilor omului.
• Protecția sănătății și oferirea siguranței.
• Încurajarea angajării persoanelor cu dizabilități.
• Echitatea genurilor.
• Filantropie/caritate și sponsorizări/ programe de susținere a comunității.
Încorporând valorile RSC în strategia de dezvoltare a companiei, Moldcell în scurt timp a reușit să fie considerată drept pioner RSC în Moldova, denotând o angajare serioasă a managementului și a angajaților , precum și devenind o companie –model de promovare a parteneriatelor sociale cu diverse grupuri de interes.
Î.M. „Moldcell” S.A.:
1. Își derulează afacerea în condiții transparente, respectând principiile Guvernării Corporatiste.
2. Este mândră pentru stilul său managerial și cultura corporativă deținute, care sunt ghidate de un Cod de etică și Conduită în afaceri.
3. Este un important plătitor de taxe și impozite, obținând de titlul Contribuabilul Anului pe parcursul a patru ani consecutiv : 2005-2008.
4. Este lider în implementarea noilor tehnologii pe piața din Moldova, umărind scopul să ofere clienților săi cele mai moderne și avansate soluții de comunicare menite să facă viața consumatorilor mai confortabilă, ajutându-i să facă economii de bani și timp. Implementând, deja, 12 tehnologii pe piața locală, toate în premieră pentru Moldova la ora lansării, Moldcell este primul operator care a lansat tehnologia 3,5 G, confirmându-și statutul de lider în implementarea tehnologiilor. Odată cu lansarea serviciilor de generația a treia, clienții Moldcell, precum și întreaga Moldovă, s-au raliat la comunitatea informațională europeană. Operatorul a venit să propună din start una dintre cele mai noi și avansate versiuni ale standardului 3G, numită 3,5G. Lansarea comercială a serviciilor 3,5 G (Internetul Mobil până la 7.2 Mbps, Apelul Video) se consideră a fi una dintre cele mai rapide lansări în lume, practice în 3 săptămâni de la obținerea licenței din partea autorităților.
5. Investește constant în dezvoltarea angajaților săi, considerându-i investiția și bunul cel mai de preț al său. Operatorul de telefonie mobilă Moldcell consideră capitalul uman drept capitalul cel mai de preț posedat de companie, fapt confirmat și prin deținerea unui set de politici menite să ofere angajaților cele mai competitive oportunități de dezvoltare profesională și pachete sociale existente pe piața din Republica Moldova.
6. Respectă toate angajamentele privind ocrotirea mediului ambiant, prin realizarea diverselor acțiuni și proceduri menite să diminueze impactul negativ asupra mediului, elaborând și oferind tehnologii prietenoase mediului ambiant.
7. Joacă un rol activ în comunitatea de afaceri grație implicării nemijlocite a echipei manageriale în activitatea desfășurată de diverse asociații și rețele: AmCham (Camera Americană de Comerț din Moldova), Rețeaua Locală a Pactului Global sub egida oficiului Națiunilor Unite din Moldova (pe care a prezidat-o pe parcursul anului 2008) , FIA (Asociația Investitorilor Străini). La finele anului 2006 compania se raliază Global ONU, fiind printre primele companii care au creat și lansat Rețeaua Locală a Pactului Global. În vederea unei administrări mai eficiente a rețelei, a fost creat Consiliul de Coordonatori reprezentat prin 7 persoane. Astfel, operatorul s-a implicat în toate activitățile realizate de rețea pe parcursul anilor 2006-2011, alocând resurse financiare, timp managerial și experiență internațională.
8. Implementează politici de sponsirizare transparente, bazate pe criterii clare de selecție, din perspectiva durabilității, transparenței și a impactului major pozitiv asupra societății.
8.1. Adițional lansării în Moldova a serviciilor mobile de ultimă oră, Moldcell demonstrează că este o companie care respectă tradițiile locale, admiră și promovează oameni talentați, investește și contribuie la dezvoltarea tinerilor, având un simț rafinat pentr arte. Mai bine de 65 proiecte sociale și culturale au fost inițiate sau susținute de companie pe perioada anilor 2007-2011, promovând imaginea Moldovei departe de hotarele ei, fapt care i-a conferit titlu de Ambasador al Culturii. Moldcell joacă un rol activ în transformarea capitalei Moldovei în capitala internațională a jazz-ului (Festivalul Internațional Etno Jazz, introdus în catalogul mondial al jazzului), a teatrului (Bienala Eugen Ionesco), a operei (Maria Bieșu invită), a picturii (tabăra de pictură SummArt), a concursurilor de cântec pentru tineri (“Cântecele Lumii”, Moldstar, Fabrica de Staruri) ș.a. Moldcell a oferit o mână de ajutor la invitarea în Moldova a maeștrilor și artiștilor de anvergură.
Pe parcursul mai multor ani, grație MOLDCELL telespectatorii au avut posibilitatea să urmărească transmisiunile festivalurilor internaționale – Eurovision și “Novaya Volna” (Latvia).
8.2. Politica Moldcell de sponsorizare urmărește scopul să dea valoare și să aducă culoare în sferele: educație, învățământ, ocrotirea sănătății, cultură și artă, promovarea tineretului, susținerea persoanelor cu dizabilități, investirea în cadrele profesioniste de mâine, și investirea în copii. Susținerea tuturor sferelor enumerate mai sus este exprimată prin proiecte, unele inițiate și realizate de către Moldcell în exclusivitate și devenite tradiție, altele realizate prin parteneriat social cu Ministerele și autoritățile publice locale, Mitropolia Moldovei și mass-media, cadrele medicale și didactice, ONG-uri, organisme internațioanle și sectorul privat.
8.3. MOLDCELL anual face donații filantropice la maternitățile din municipiul Chișinău sub formă de bunuri – paturi pentru nou născuți, scuteci sau alimentație artificială pentru bebeluși. Moldcell a contribuit la renovarea a cinci camere de jocuri pentru copii din spitalele municipiului, susținând inițiativa lansată de către Ambasada Germaniei din Moldova. Moldcell contribuie financiar pentru organizarea conferințelor medicale tematice Conferința de Medicină Preventivă, Conferința Medicilor de Familie, Congresul Internațional al Studenților și Tinerilor
Medici „MedEspera”ș.a. Moldcell a făcut diverse donații pentru procurarea echipamentului medical de diagnosticare pentru spitalele din Chișinău, Cahul și Orhei. Moldcell a participat timp de doi ani la rând în teledonul organizat de postul NIT pentru colectarea de fonduri folosiți la operarea copiilor cu boli cardiace.
8.4. Prin proiectele „Bursa Moldcell”, „Viitorul său începe azi”, campionatul de „Competiții manageriale”, „Pune mintea în mișcare” – compania ajută la promovarea tineretului, învestind în cadrele profesionale de mâine ale țării, oferindu-le oportunități de angajare în câmpul de muncă imediat după absolvirea studiilor.
9. Schimbul de experiență în calitate de întreprindere responsabilă este manifestat în cadrul conferințelor, forumurilor investiționale, expozițiilor și meselor rotunde care au menirea de a promova responsabilitatea social corporativă, busines-ul transparent, imaginea țării drept una pozitivă și de a susține inițiativele de eradicare a sărăciei în Moldova și îmbunătățire a economiei. În septembrie 2007, Moldcell a participat cu o prezentare în prima Conferință internațională “Responsabilitatea Social Corporativă pentru Moldova”, în cadrul căreia a prezentat bunele practici replicabile în Moldova. Iar în iunie 2008, Moldcell a participat activ la masa rotundă cu titlul „Problematica publicității sociale în RM. Nesecitatea facilitării accesului publicității sociale pe piața mass-media autohtonă”
cu participarea lui Vladimir Pozner, președintele Academiei de Televiziune a Rusiei. Fiind un membru activ al Rețelei Locale a Pactului Global sub egida Națiunilor Unite, Moldcell a participat în studiul realizat de Expert-Grup cu privire la „Relațaile de muncă în Republica Moldova din perspectiva companiilor”, care atestă situația reală în câmpul forței de muncă din Moldova, precum și conține o serie de soluții, activități pentru autoritățile Moldovei spre redresarea situației. De asemenea, Moldcell a participat activ, inclusiv ca moderator, la Conferința Internațională „Guvenarea și Businessul pentru o mai bună responsabilitate socială” din anul 2008, conferință organizată prin colaborarea cu Parlamentul RM,
în persoana președintelui Parlamentului, dl Marian Lupu, ambasadorul SUA în Moldova, reprezentanții ONU ș.a.
Drept recunoaștere și apreciere a implicării sociale și a participării active a companiei drept membru al societății sunt decernarea diverselor premii, atât din partea autorităților în cadrul unor competiții locale, precum și deținerea unui șir impunăotr de diplome de onoare și recunoaștere din partea partenerilor sau organizațiilor cu care Moldcell a intrat în relații de interacțiune:
– Moldcell obține patru ani consecutiv marele premiu Marca Anului 2005, 2006 și 2007, iar în 2008 la categoria „Marca cea mai responsabilă social” în cadrul concursului național organizat de către Camera de Comerț și Industrie a Moldovei;
– Pe parcursul a patru ani la rând compania se învrednicește de titlul “Contribuabilul anului 2005, 2006, 2007 , 2008.
– Compania obține Premiul Mare – “The General CSR award -2008” (Premiul general de Responsabilitate Sociala Corporativă ) oferit în cadrul concursului organizat de Camera Americană de Comerț.
– Produsul “Fantasy”, dedicat clienților cu plata în avans, a obținut premiul I Debutul Anului 2005.
– Spoturile de imagine Moldcell sunt premiate la concursurile de publicitate locale Leii din Cannes și obțin premiile – cele mai reușite strategii de imagine în cadrul concursului organizat de Gala VIP.
– Compania Moldcell alături de agenția de publicitate Sahar din Ucraina au fost decernate la festivalul internațional de publicitate „Ideea!” pentru originalitatea demonstrată în elaborarea campaniei publicitare de lansare a pachetului preplătit „YOYO” în Moldova.
– La finele lui 2008, compania MOLDCELL a devenit prima din domeniul telecomunicațiilor din Moldova, care a obținut certificatul de Conformitate cu Sistemul Internațional de Management al Calității ISO 9001:2000.
– Conferința internațională „Responsabilitatea Social Corporativă și Dezvoltarea Durabilă”, organizată de rețeaua Pactului Global în Moldova, Fundația Eurasia, Camera Americană de Comerț în Moldova și Moldcell – sponsor general –, a avut loc în luna octombrie 2009 la Chișinău. Inițiată cu scopul de a promova principiile responsabilității social corporative (RSC) în cadrul comunității de business, structurilor autorităților statului și societatea civilă, conferința din acest an s-a axat pe modalitățile în care aplicarea conceptelor RSC contribuie la dezvoltarea durabilă a unei companii.
Î. M. „Moldcell” S.A. oferă un portofoliu variat de beneficii și asistență socială care include printre altele:
• împrumuturi bancare la condiții extrem de avantajoase,
• activități sportive,
• asigurare medicală adițională pentru angajați și familiile lor.
Achiziționarea eficientă a cunoștințelor, utilizarea lor în cadrul proceselor din activitatea zilnică sunt garantate de către diverse metode de învățare – traininguri profesionale, ateliere de lucru, conferințe, seminare. Numai pe parcursul anului 2011, 354 angajați din numărul total de 474 au fost incadrați în programe de dezvoltare și training, fiind oferite 15584 ore de training, 12 angajați au participat la conferințe internaționale, 4 angajați au fost implicați în programul internațional de formatori de manageri organizat de către acționarul TeliaSonera “Talent Management”, au fost create 65 noi locuri de muncă (42 locuri în 2010, 50 în 2011).
Proiectul Bursa Moldcell. Datorită acestui proiect Moldcell contribuie la minimalizarea fenomenului de emigrare a studenților din țara imediat după absolvirea facultății încurajînd tinerii aflați la începutul carierei. Un proiect prin care Moldcell identifică, susține și oferă șanse de angajare celor mai buni studenți absolvenți ai instituțiilor din Moldova, în domeniile apropiate de activitatea companiei.
• Proiect anual, lansat în premiera pentru Republica Moldova în 2005,
• Bugetul total alocat burselor timp de 4 ediții – peste 68.000 dolari SUA,
• Cifra totală a beneficiarilor – 85 studenți,
• 18 dintre beneficiari – sunt angajați ai companiei.
Valoarea totală a burselor pentru ediția 2010-2011 a proiectului constituie 27000 dolari SUA, beneficiari 25 de studenți. Apreciind performanțele tinerilor atinse în cadrul proiectului derulat în anii precedenți, Moldcell a decis să mărească numărul de burse oferite în 2005 de la 15 până la 25. Astfel, fiecare dintre cei 25 de tineri primesc 1080 de dolari SUA în cadrul proiectului.
Avantajele și perspectivele oferite de proiect pe termen lung:
• Cunoașterea activității uneia dintre cele mai mari companii de pe piața Republicii Moldova, lider în implementarea noilor tehnologii GSM.
• Cunoașterea culturii corporative și a valorilor unei companii multinaționale.
• Ocazia de a invăța și a lucra alaturi de cei mai puternici specialiști din Republica Moldova din domeniu.
• Suport financiar sub formă de bursă lunară.
• Oportunități de angajare în cadrul companiei Moldcell.
Strategia de dezvoltare a companiei încorporează principiile și valorile RSC, asigurând afacerii un caracter transparent și durabil. Respectarea și protejarea mediului ambiant au o importanță deosebită în activitatea noastră cotidiană, iar eforturile întreprinse în această direcție țin atât de standardele de utilizare rațională a resurselor aplicate în interiorul companiei, cât și de implicarea angajaților pe bază de voluntariat în acțiuni pro-ecologice.
Astfel, Moldcell susține campania națională GO GREEN inițiată de rețeaua Pactului Global în Moldova (RPGM). Campania a fost lansată pe 16 mai 2009 și include inițiativa celor 51 de companii-membre ale RPGM de a aproba și promova Codul Oficiului Ecologic GO GREEN elaborat de către rețea. Prin adoptarea Codului de către companiile și organizațiile-membre ale RPGM, reprezentanții societății civile și ai mediului de afaceri din Moldova își asumă responsabilitatea de a se alătura eforturilor de promovare a protecției mediului ambiant și de a deveni un model pentru îmbunătățirea performanțelor sociale și ecologice.
Prin aplicarea cerințelor de bază ale Codului, companiile se angajează să:
promoveze o cultură corporativă pro-ecologică, inclusiv în rândurile angajaților,
folosească principiile „3-R”: „Reduce, Reutilizează, Reciclează”
popularizeze inițiativa printre parteneri, concurenți și alte părți, precum și să raporteze progresele obținute în domeniul protecției mediului înconjurător în raportul anual al organizației.
Atmosferă confortabilă de lucru în companie este asigurată de un set de mecanisme interne utilizate. Moldcell se diferențiază printr-o cultura corporativă, bazată pe un Cod de etică și conduită în afaceri, pe un set de valori interne care corespund strategiilor de dezvoltare ale companiei. Pentru a stimula și menține spiritul de echipă al angajaților sunt organizate cu regularitate activități de fortificare a relațiilor, precum brainstorming-uri cu implicarea angajaților din diverse departamente, sesiuni de planinficare, concursuri de tipul „Cea mai bună idiee” în care se solicită și se apreciază creativitatea angajațilotr. Platforma de comunicare intranet „My. Moldcell”, revista corporativă “The messenger” elaborată în întregime de colegiul de redacție format din angajații Moldcell sunt doar două dintre instrumentele eficiente de comunicare foarte importante pentru menținerea unui spirit de echipă competitiv.
3.3. Direcții de îmbunătățire a politicii de RSC în Republica Moldova
Responsabilitatea socială corporativă în Moldova: nivelul de înțelegere și dezvoltare
• Conceptul de RSC este în general difuz în rândul companiilor din Moldova, acestea asociindu-l frecvent cu filantropia sau cu banala respectarea legislației în vigoare. În acest context, sunt foarte puține companii ce tind să fie responsabile social în sensul larg. Marea majoritate a companiilor declară sunt social responsabile, dar că intenționează să practice și în continuare activitățile filantropice.
• Profilul companiilor interesate de integrarea RSC ca element al modelului lor de business este diferit de cel al companiilor ce practică filantropia: sunt companii mari, membre a rețelelor internaționale ce înțeleg beneficiile pe care le aduce responsabilitatea socială pe termen lung. Acestea sunt deci conștiente de beneficii și urmăresc scopuri exacte.
• În timp ce RSC este un termen aparent dificil de înțeles pentru marea majoritate a companiilor intervievate, filantropia pare să fie foarte bine integrată în cultura de afaceri din Moldova. Companiile privesc adesea donațiile ca pe un „tribut” pe care îl plătesc societății. Cu toate astea companiile întâmpină dificultăți întrucât de cele mai multe ori instituțiile ce solicită donații nu sunt transparente, iar donatorul nu are la îndemână nici o metodă de verificare a utilizării fondurilor. Tocmai din această cauza companiile preferă să doneze bani în mod constant unei și aceleiași instituții „verificate”.
• Rețelele independente de business sunt în prezent cea mai pro-activă categorie de respondenți în ceea ce privește organizarea și susținerea activităților filantropice. Mai mult decât atât, RIB încearcă să informeze autoritățile publice cu privire la dificultățile întâlnite de agenții economici în activitatea filantropică. Totuși, RIB au un potențial foarte mare în promovarea RSC care rămâne nevalorificat.
• Deși în urma studiului efectuat am identificat careva progrese în ceea ce privește practicarea activităților filantropice, esența termenului RSC rămâne în continuare relativ obscură pentru toți actorii sociali interesați. Marea majoritate a respondenților tind să asimileze RSC cu filantropia.
• Categoria care sesizează într-o careva măsură deosebirea dintre aceste doua tipuri de activități este cea reprezentată de oficialii din ministere. Din păcate, rezultatele studiului demonstrează că anume acești respondenți sunt cei mai dezinteresați de aplicare și promovarea RSC. Parțial acest dezinteres este explicat de faptul că autoritățile publice nu realizează oportunitățile ce le deschide aplicarea pe scară mai largă a principiilor RSC. Drept rezultat autoritățile publice nu au elaborat politici care ar viza promovarea sau cel puțin susținerea activităților RSC.
• În cazul activităților filantropice identificăm o problemă de management instituțional care constituie o barieră în atragerea fondurilor. Prin urmare, agenții economici ce vor să deruleze careva activități filantropice de multe ori renunță la aceste inițiative din simplu motiv că nu găsesc un funcționar public ce i-ar direcționa în acest sens.
• Unele agenții guvernamentale au un șir de inițiative, atât filantropice, cât și de RSC, care de multe ori nu sunt susținute de funcționarii publici la nivelele ierarhice superioare. La acest nivel încă o dată poate fi depistat dezinteresul autorităților în promovarea RSC.
În continuare sunt prezentate recomandări destinate implementării și dezvoltării RSC în rândurile companiilor din Republica Moldova. Recomandările prezentate sunt bazate pe practicile aplicate cu succes de țările ECE.
Recomandări generale:
• Întrucât principalii promotori RSC în Moldova sunt preponderent rețelele de business și organismele internaționale considerăm că PNUD Moldova poate și trebuie să joace un rol crucial în promovarea RSC în Moldova, în special în rândul companiilor ce nu sunt familiarizate cu conceptul.
• PGM trebuie să fie și în continuare intermediar între companii și actorii interesați de RSC iar PNUD Moldova ar trebui să susțină inițiativele venite din partea acestei rețele. De asemenea, ar trebui să încurajeze instituțiile guvernamentale să definească și implementeze propria agendă de promovare a RSC.
• Mai multa transparență în operațiunile zilnice efectuate de guvern ar influența pozitiv percepția pe care o au companiile dar și alți actori sociali despre acesta și ar constitui un impuls pentru companii în vederea adoptării aceleiași practici.
Recomandări specifice:
Instituțiile publice au la dispoziție o serie de instrumente prin intermediul cărora pot impulsiona adoptarea principiilor RSC în operațiunile zilnice ale companiilor.
Instrumente de reglementare.
• Agențiile Guvernamentale trebui să adopte coduri de etică interne care să specifice clar principiile după care se conduc angajații, dar și instituția per ansamblu în interacțiunea cu beneficiarii, furnizorii, etc. Astfel de coduri de etică pot fi sugerate de asemenea companiilor private, dar vor servi și ca semnal și model pentru sectorul privat;
• Guvernul poate sugera companiilor private să își sporească gradul de transparență prin elaborarea și prezentarea publică (site web, reviste de specialitate) a rapoartelor RSC;
• Sporirea rolului și vizibilității structurilor guvernamentale abilitate cu funcții de comunicare cu publicul în elaborarea, promovarea și coordonarea campaniilor sociale. Guvernul, prin exemplul său de coordonare corectă, transparență și eficiență a promovării mesajelor sociale poate atrage mediul privat în calitate de parteneri care pot contribui la menținerea și distribuirea mai eficientă a acestora;
• Guvernul trebuie să impună prin lege elaborarea și prezentarea publică a rapoartelor de donații și cheltuieli acoperite din aceste fonduri în cazul instituțiilor pe care le are sub tutelă (case de copii, școli, aziluri, grădinițe, etc.) și să sugereze acest lucru pentru restul beneficiarilor de donații.
Instrumente de facilitare.
• Dezinteresul autorităților publice față de RSC este determinat în primul rând de înțelegerea confuză a conceptului și beneficiilor asociate cu implementarea acestuia. Pentru a clarifica termenul de RSC recomandăm autorităților publice organizarea seminarelor dedicate elucidării acestui subiect în rândurile funcționarilor publici. Seminarele în cauză trebuie predate de către specialiști internaționali în domeniu RSC a căror experiență ar avea o valoare adăugată substanțială. Atragerea specialiștilor ar putea fi susținută de PNUD Moldova precum și de către instituțiile superioare de învățământ;
• Cooperarea la nivel guvernamental cu statele Europei centrale ar facilita procesul de familiarizare cu termenul de RSC. De asemenea, detașarea funcționarilor publici ar elucida beneficiile ce derivă din promovarea RSC. În general, schimbul de experiența ar permite preluarea unor elemente din politicile vest-europene ce ar putea fi aplicate cu succes în realitatea economică a Moldovei;
• Guvernul ar trebui să găsească metode de a facilita înțelegerea standardelor minime obligatorii impuse companiilor pentru a evita încălcarea legislației în vigoare, cel mai frecvent în cazul muncii copiilor. Informarea companiilor nou create vizavi de conceptul RSC poate fi efectuată cu ajutorul unei broșuri informative înmânate la înregistrarea companiei la Camera Înregistrării de Stat;
• Gradul de sensibilizare al mediului de afaceri față de RSC poate fi sporit prin introducerea unor cursuri universitare în programul de studii al universităților de profil. Subiectul în cauză trebuie să aibă un caracter obligatoriu pentru studenții facultăților de management și administrare a afacerilor. Cursurile ar trebui să fie predate de către specialiști calificați, iar aici UNDP și PGM ar trebui să intervină.
Instrumente de intermediere și coordonare.
• Recomandăm Guvernului să comunice cu companiile, pentru a identifica și înlătura eșecurile pieței. Astfel, acordarea unor facilități fiscale companiilor nou create pentru a elimina un anumit eșec de piață (spre exemplu o companie a cărei scop primar este colectarea și reciclare hârtiei utilizate ar putea beneficia de facilități fiscale) ar trebui să fie o prioritate pentru autoritățile publice;
• Autorităților cu un grad ridicat de putere decizională le recomandăm să susțină inițiativele RSC care apar atât la nivel de AGSB, cât și la nivel de RIB. Crearea unor posturi / departamente responsabile de susținerea activităților filantropice și RSC sau integrarea acestor responsabilități în unitățile de analiză și monitorizare a politicilor este un imperativ pentru autoritățile publice. Repartizarea responsabilităților ce țin de organizarea inițiativelor filantropice la nivel de stat va facilita și va stimula atât agenții economici individuali cânt și membrii RIB.
• Autorităților publice ar trebui să preia inițiativa creării unei mese rotunde la care s-ar întruni mai multe categorii de actori sociali responsabili (AGSB, RIB, PGM, reprezentanți IMM, etc.) cu scopul de a stabili prioritățile, barierele și perspectivele RSC în Moldova. Aceiași actori pot fi consultați în cazul stabilirii sau modificării standardelor minime obligatorii de operare a afacerilor;
• Guvernul ar trebui să comunice intens cu PGM și alte rețele de afaceri în vederea identificării celor mai bune practici RSC la nivel național și să le disemineze prin intermediul agențiilor guvernamentale ce interacționează cu mediul de afaceri;
• Pentru maximizarea efectului social pozitiv, recomandăm autorităților publice centralizarea necesităților instituțiilor într-o bază de date accesibilă atât agenților economici care sunt interesați în derularea unor activități filantropice,cât și altor actori sociali interesați;
Guvernul trebuie să încurajeze companiile locale să se asocieze în rețele de business și să inițieze dialoguri în vederea promovării celor mai bune practici, dar și să se asigure astfel că vocea lor este luată în considerare în procesul de consultare.
Instrumente de recunoaștere a meritelor
• Autoritățile ar trebui să elaboreze o strategie RSC ce ar încorpora domeniile prioritare promovate la nivel de stat. În cadrul strategiei recomandăm susținerea inițiativelor și politicilor ecologice; organizarea concursurilor și premierea celor mai social responsabile companii; implementarea unor facilități fiscale pentru companiile ce practică principii RSC;
• Statul ar putea promova principiile RSC prin intermediul companiilor aflate total sau parțial în proprietatea sa. Mai exact, modelul RSC aplicat de către aceste companii ar constitui un bun exemplu pentru companiile din sectorul privat. Evident, se prea poate că nu va fi posibilă implementarea principiilor RSC în toate companiile aflate în proprietate publică, dar implementarea practicilor RSC în cadrul companiilor importante pentru stat ar trebui să fie o prioritate;
• Statul trebuie să încurajeze și susțină inițiativele de recunoaștere publică a companiilor social responsabile.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Corelarea pozitivă dintre interesele economice și sociale poate contribui, în mod eficient, la o dezvoltare durabilă atât a comunității, cât și a unităților economice în parte.
Activitatea companiilor influențează economia, mediul înconjurător, provocând consecințe sociale. O influență benefică asupra politicilor sociale ale companiilor din țară o au organizațiile internaționale, care se orientează, tot mai mult, spre promovarea acestui concept, un rol deosebit revenindu-i Pactului Global al ONU.
Din aceste considerente, prezenta teză de licențp a fost scrisă expunîndu-se aspectele teoretice și practice utilizate în procesul de elaborare a programelor de responsabilitate socială la nivel corporativ. Ca obiect de studiu, în cazul cerectării, a servit compania Î.M. „Moldcell” S.A., care face parte din Rețeaua Locală a Pactului Global.
În conextul tezei autorul a redat dezvăluirea noțiunii de RSC, și anume ceea ce privește identificarea conținutului, beneficiilor și direcțiilor acțiunilor sociale corporative. În dezvăluirea dată, o atenție specială a fost acordată caracterizării procesului de elaborare a activităților de RSC, pornind de la realizările teoretice și practice de ultimă oră în domeniul dat.
În concluzie poate fi stabilit faptul că drept reacție la sporirea rolului businessului în societate se modifică și atitudinea referitoare la activitățile și responsabilitățile pe care le au companiile față de cei, pe care îi influențează.
Deci societatea devine cointeresată nu doar în rezultatele finale ale funcționării unităților economice – societatea își formează, de facto, și anumite așteptări, referitoare la modul cum companiile își realizează activitatea sa: cum consumă resursele naturale, cum utilizează munca angajaților, care este impactul businessului asupra dezvoltării comunității etc.
Luând în considerare rolul primordial al companiilor în bunăstarea comună, societatea înaintează un număr tot mai mare de cerințe sociale – formalizate și neformalizate – cu privire la modalitățile de desfășurare a businessului și totodată a activităților de responsabilitate socială.
Ca rezultat, companiile din Republica Moldova, orientându-se spre atingerea unor scopuri primordiale în business: obținerea profitului, maximalizarea eficienței, menținerea stabilității în relații, tendința de a se dezvolta, în mod consecvent, totodată, încep să conștientizeze și să accepte treptat necesitatea de a pune în practică o politică socială și de mediu. Această constatare este realizabilă la nvelul companiei Moldcell despre care autorul abordează practic în lucrare.
Mai mult ca atât, întreprinderile încep, în tot ceea ce fac, să aibă o abordare, precum și o perspectivă, pe termen lung, fără a neglija oportunitățile apărute în diverse momente. Astfel, este vorba despre comportamentul responsabil al companiilor, comportament, care trebuie să respecte fundamentele conceptului de „dezvoltare durabilă”.
Astfel, activitățile de responsabilitate socială sunt cele care trec dincolo de obligațiile pe care le are întreprinderea, conform legii (sociale sau de mediu), cu scopul de a crea o percepție sau o realitate conform careia ea promovează interesul public. Aceste organizații aleg să fie responsabile din punct de vedere social. Cele mai multe corporații și multinaționale întîlnesc presiuni puternice din partea diferitelor categorii de părți interesate (consumatori, angajați, furnizori, comunități locale, guvern, organizații neguvernamentale sau instituții) pentru a se implica în activități care să le demonstreze responsabilitatea sociala. Activitățile de responsabilitate socială pot include:
încorporarea caracteristicilor sau a problemelor sociale la nivelul realizării produselor și serviciilor (de exemplu, eliminarea fluorurilor si CO2, utilizarea pe scară largă a tehnologiilor ecologice, educația ecologică la nivel organizațional etc.),
lupta pentru atingerea unor nivele ridicate de performanță de mediu prin reciclare sau reducere/eliminare a emisiilor poluante (adoptarea unor strategii agresive de eliminare a emisiilor),
promovarea intereselor comunității locale sau a unor organizații neguvernamentale.
Conform experiențelor actuale, întreprinderile se implică în activități de responsabilitate socială pe baza anticipării beneficiilor ce vor decurge din ele. Aceste beneficii se referă la cîștigarea unei reputații favorabile, abilitatea recrutării unor salariați de înaltă calitate etc. Pe baza ipotezei maximizării beneficiilor, se ridică întrebarea dacă întreprinderile cu o bogată activitate de RSC ating niveluri similare de performanță financiară cu cele care nu sunt la fel de interesate de aspectul responsabilității sociale.
Activitățile de responsabilitate socială încearcă să armonizeze procesele, politicile și acțiunile cu valorile sociale, pentru a obține succesul financiar, ambiental și social al companiei. Această redare corespunde unei schimbări de atitudine în gestionarea afacerii: dacă inițial se pornea de la premisa ca valorile morale pot fi un obstacol în calea profitului, de cîteva decade oamenii de afaceri au înțeles ca succesul companiei nu poate fi distins de impactul social pozitiv al acesteia.
BIBLIOGRAFIE
MONOGRAFII, ARTICOLE, MANUALE
Bowen H. Social Responsabilities of the Businessman. New York: Harper and Row, 1953. 276 p.
Bucur I., Cornescu V., Crețoiu Gh. Economie. Ediția a III-a. București: C.H. Beck, 2011. 560 p.
Bugaian L. ș.a. Antreprenoriat: inițierea afacerii. Chișinău: ”Levința Angela” Î.I., 2010. 348 p.
Burduș E. ș.a. Managementul schimbării organizaționale. București: Economica, 2000. 539 p.
Burlacu N. Implementarea paradigmei noi manageriale în managementul corporativ din Republica Moldova. În: Revista Științifică „Studii Economice”, ULIM, an.1, nr.4, dec. 2007 p.154-162.
Bygrave W.D. Theorie building in the entrepreneuship paradigm. In: Journal of Business Venturing 8, 1993, p. 255-280.
Bygrave W.D., Zacharakis A. Entrepreneurship. USA: Wiley, 2010. 632 p.
Certan S. Antreprenoriatul și întreprinzătorul în Republica Moldova: prezent și viitor. Conferința Științifică Internațională din 3-4 octombrie 2008. Chișinău: CEP USM, 2008. p. 5-15.
Ciumac Gh. Apariția și evoluția formelor de activități antreprenoriale. În: Materialele Conferinței naționale cu partcicipare internațională ”Strategii și politici de management în economia contemporană”, ediția a II-a. Chișinău, 2013, p. 168-171.
Coste V. Managementul în afaceri. Iași: Gaudeamus, 1994. 278 p.
Cotelnic A. Managementul activității de producere. Chișinău: Evrica, 2003. 207 p.
Cotelnic A. Sisteme de planificare în afaceri. Chișinău: ASEM, 2009. 256 p.
Covaș L. Cultura afacerilor. Chișinău: ASEM, 2004. 116 p.
Covaș L., Braguța A. Responsabilitatea socială corporativă: aspecte pracrtice. Chișinău: Tipografia Centrala, 2009. 176 p.
Dicționar de economie / colectiv de autori ed. a 2-a. București: Economica, 2001. 520 p.
Dima I., Răsculeanu I. Management organizațional. Craiova: Scrisul Românesc, 1996. 150 p.
Douglas M. Relating Education to Entrepreneurial Success. New York: Business Horizons Vol. 19, 1976. p. 40-45.
Drucker P. Inovația și sistemul antreprenorial. București: Enciclopedică, 1999. 188 p.
Drucker P.F. Innovation and Entrepreneurship. New York: Harper Paperbacks, 2006. 288 p.
Flayer A. Abilități și aptitudini perfecte. București: Național, 1998. 216 p.
Frunzăverde D. ș.a. Antreprenoriat: teorie și practică. Timișoara: Mirton, 2005. 168 p.
Goleman D. Intelegența emoțională. trad.: Nistor I-M. București: Curtea Veche, 2001. 424 p.
Grigore A. Trăsăturile de personalitate și stilurile manageriale: lucrare științifică. Costești: Ars Libri, 2012. 238 p.
Gustav F. Papanek. The development of entrepreneurship. In: The American Economic Review. Vol.52, No.2 May 1962, p. 46-58.
Hesselbein F., Goldsmith M., Beckhard R. Organizația viitorului. București: Teora, 2000. 341 p.
Hostede G. Managementul Structurilor Multiculturale. București: Economică, 1996. 186 p.
Ionescu G., Toma A. Cultura organizațională și managementul tranziției. București: Economică, 2001. 479 p.
Ionescu Gh. Cultura afacerilor – modelul american. București: Economica, 1997, 2006. 237 p.
Ionescu Gh. Dimensiunile culturale ale managementului. București: Economica, 1996. 310 p.
Ionescu Gh., Bibu N., Munteanu V. Etica în afaceri. Timișoara: Universitatea de Vest, 2006. 228 p.
King L. Secretele Comunicării. București: Almatea, 1999. 164 p.
Kotler P. Managementul marketingului. București : Teora, 1999. 523 p.
Kuratko O.F., Hodgetts R.M. Entrepreneurship: Theory, Process, Practice. USA: Cengage Learning, 2008. 544 p.
Lazăr G. Secolul responsabilității. București: Economica, 2008. 254 p.
Lindell M. How managers should ghange their style in a business life cicle. In: European Management Jurnal, vol. 9, nr. 3. 1991. p. 75-89.
Marshall A. Principles of Economics. London: Macmillan and Co, 1920. 871 p.
Marx K., Engels F. Capital: A Critique of Political Economy – Vol. II: The Process of Circulation of Capital. New York: Cosimo Clascics, 2007. 620 p.
Moraru G.-M. ș.a. Dezvoltarea competențelor manageriale și tehnologice ale personalului operațional. Sibiu: Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, 2009. 276 p.
Morega D, Romanescu M. Management. Craiova: Universitaria, 2006. 176 p.
Nica P., Iftimescu A. Management. Iași: Secom Libris, 2004. 471 p.
Nicolescu O. și al. Abordări moderne în management și economia organizației. București: Economică, 2003. 352 p.
Oprea L. CSR vector. Decizii. Decizii. Decizii. Cum alegi sa cresti? București: Universul Juridic, 2011. 298 p.
Oprea L. CSR vector. Decizii. Decizii. Decizii. Cum alegi să crești? București: Universul Juridic, 2011. 298 p.
Oprea L. Responsabilitatea Socială Corporatistă. București: Tritonic, 2005. 240 p.
Panainte N. C. Managementul firmei. Chișinău: Condor, 1994. 147 p.
Popa I., Filip R. Management internațional. București: Economică, 1999. 242 p.
Prodan A. Managementul de succes. Motivație și comportament. Iași: Polirom, 1999. 169 p.
Sangram K.M. Fundamentals of Entrepreneurship. U.S.A.: PHI Learning Pvt.Ltd., 2005. 200 p.
Shapiro A. The Displaced Uncomfortable Entrepreneur. New York: Psychologiy Today, Vol 8, 1975. 148 p.
Sîrbu I. Dinamismul sistemului de conducere al organizațiilor formale și non formale. În: Responsabilitatea socială corporativă și dezvoltarea durabilă. Tezele conferinței internaționale. Chișinău: Academia de Studii Economice a Moldovei, 2011, p. 21-27.
Solcan A. Bazele antreprenoriatului: Dezvoltarea unei mici afaceri. Chișinău: Elena-V.I., 2006. 176 p.
Solcan A. Managementul micului business. Chișinău: ASEM, 2001. 299 p.
Stevenson H., Jarillo J.C. A paradigm of entrepreneurship: Entrepreneurial management. In: Strategis Management Journal 11/1, 1990. p. 17-27.
Ulian G. Micul business – cale de utilizare efectivă a resurselor de muncă. Chișinău: ASEM, 1999. 270 p.
Ursu E. Stiluri de muncă ale cadrelor de conducere din unitățile economice. București: Științifică și Enciclopedică, 1995. 436 p.
Vlăsceanu M. Psihologia Organizațiilor și Conducerii. București: Paideia, 1994. 292 p.
Zorlețan T. Managementul organizației. București: Holding Reporter, 1996. 365 p.
SURSE STATISTICE ȘI PRACTICE
http://www.agenda21france.org/ (vizitat 15.03.2014)
http://www.responsabilitatesociala.ro/ Dana Oancea, Bogdan Diaconu „Între a nu face rău și a face bine” (vizitat 20.04.2014)
http://www.responsabilitatesociala.ro/ Joel Makower “Presiunea de a comunica transparent despre CSR” (vizitat 21.04.2014)
http://www.csr-romania.ro/ Sabine Braun “Dialogul cu partenerii sociali, o nouă obligație pentru companii?” (vizitat 21.04.2014)
http://www.moldcell.md/rom/business/about/csr/ (vizitat 15.04.2014)
LISTA ABREVIERILOR
AGSB – Agenții guvernamentale de suport a businessului
ECE – Europa Centrală și de Est
PGM – Pactul Global Moldova
ÎM – Întreprindere Mixtă
PNUD – Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare
RIB – Rețele independente de business
IMM – Întreprinderi Mici și Mijlocii
RSC – Responsabilitate Social Corporativă
SA – Societate pe Acțiuni
SRL – Societate cu Răspundere Limitată
SUA – Statele Unite ale Americii
BIBLIOGRAFIE
MONOGRAFII, ARTICOLE, MANUALE
Bowen H. Social Responsabilities of the Businessman. New York: Harper and Row, 1953. 276 p.
Bucur I., Cornescu V., Crețoiu Gh. Economie. Ediția a III-a. București: C.H. Beck, 2011. 560 p.
Bugaian L. ș.a. Antreprenoriat: inițierea afacerii. Chișinău: ”Levința Angela” Î.I., 2010. 348 p.
Burduș E. ș.a. Managementul schimbării organizaționale. București: Economica, 2000. 539 p.
Burlacu N. Implementarea paradigmei noi manageriale în managementul corporativ din Republica Moldova. În: Revista Științifică „Studii Economice”, ULIM, an.1, nr.4, dec. 2007 p.154-162.
Bygrave W.D. Theorie building in the entrepreneuship paradigm. In: Journal of Business Venturing 8, 1993, p. 255-280.
Bygrave W.D., Zacharakis A. Entrepreneurship. USA: Wiley, 2010. 632 p.
Certan S. Antreprenoriatul și întreprinzătorul în Republica Moldova: prezent și viitor. Conferința Științifică Internațională din 3-4 octombrie 2008. Chișinău: CEP USM, 2008. p. 5-15.
Ciumac Gh. Apariția și evoluția formelor de activități antreprenoriale. În: Materialele Conferinței naționale cu partcicipare internațională ”Strategii și politici de management în economia contemporană”, ediția a II-a. Chișinău, 2013, p. 168-171.
Coste V. Managementul în afaceri. Iași: Gaudeamus, 1994. 278 p.
Cotelnic A. Managementul activității de producere. Chișinău: Evrica, 2003. 207 p.
Cotelnic A. Sisteme de planificare în afaceri. Chișinău: ASEM, 2009. 256 p.
Covaș L. Cultura afacerilor. Chișinău: ASEM, 2004. 116 p.
Covaș L., Braguța A. Responsabilitatea socială corporativă: aspecte pracrtice. Chișinău: Tipografia Centrala, 2009. 176 p.
Dicționar de economie / colectiv de autori ed. a 2-a. București: Economica, 2001. 520 p.
Dima I., Răsculeanu I. Management organizațional. Craiova: Scrisul Românesc, 1996. 150 p.
Douglas M. Relating Education to Entrepreneurial Success. New York: Business Horizons Vol. 19, 1976. p. 40-45.
Drucker P. Inovația și sistemul antreprenorial. București: Enciclopedică, 1999. 188 p.
Drucker P.F. Innovation and Entrepreneurship. New York: Harper Paperbacks, 2006. 288 p.
Flayer A. Abilități și aptitudini perfecte. București: Național, 1998. 216 p.
Frunzăverde D. ș.a. Antreprenoriat: teorie și practică. Timișoara: Mirton, 2005. 168 p.
Goleman D. Intelegența emoțională. trad.: Nistor I-M. București: Curtea Veche, 2001. 424 p.
Grigore A. Trăsăturile de personalitate și stilurile manageriale: lucrare științifică. Costești: Ars Libri, 2012. 238 p.
Gustav F. Papanek. The development of entrepreneurship. In: The American Economic Review. Vol.52, No.2 May 1962, p. 46-58.
Hesselbein F., Goldsmith M., Beckhard R. Organizația viitorului. București: Teora, 2000. 341 p.
Hostede G. Managementul Structurilor Multiculturale. București: Economică, 1996. 186 p.
Ionescu G., Toma A. Cultura organizațională și managementul tranziției. București: Economică, 2001. 479 p.
Ionescu Gh. Cultura afacerilor – modelul american. București: Economica, 1997, 2006. 237 p.
Ionescu Gh. Dimensiunile culturale ale managementului. București: Economica, 1996. 310 p.
Ionescu Gh., Bibu N., Munteanu V. Etica în afaceri. Timișoara: Universitatea de Vest, 2006. 228 p.
King L. Secretele Comunicării. București: Almatea, 1999. 164 p.
Kotler P. Managementul marketingului. București : Teora, 1999. 523 p.
Kuratko O.F., Hodgetts R.M. Entrepreneurship: Theory, Process, Practice. USA: Cengage Learning, 2008. 544 p.
Lazăr G. Secolul responsabilității. București: Economica, 2008. 254 p.
Lindell M. How managers should ghange their style in a business life cicle. In: European Management Jurnal, vol. 9, nr. 3. 1991. p. 75-89.
Marshall A. Principles of Economics. London: Macmillan and Co, 1920. 871 p.
Marx K., Engels F. Capital: A Critique of Political Economy – Vol. II: The Process of Circulation of Capital. New York: Cosimo Clascics, 2007. 620 p.
Moraru G.-M. ș.a. Dezvoltarea competențelor manageriale și tehnologice ale personalului operațional. Sibiu: Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, 2009. 276 p.
Morega D, Romanescu M. Management. Craiova: Universitaria, 2006. 176 p.
Nica P., Iftimescu A. Management. Iași: Secom Libris, 2004. 471 p.
Nicolescu O. și al. Abordări moderne în management și economia organizației. București: Economică, 2003. 352 p.
Oprea L. CSR vector. Decizii. Decizii. Decizii. Cum alegi sa cresti? București: Universul Juridic, 2011. 298 p.
Oprea L. CSR vector. Decizii. Decizii. Decizii. Cum alegi să crești? București: Universul Juridic, 2011. 298 p.
Oprea L. Responsabilitatea Socială Corporatistă. București: Tritonic, 2005. 240 p.
Panainte N. C. Managementul firmei. Chișinău: Condor, 1994. 147 p.
Popa I., Filip R. Management internațional. București: Economică, 1999. 242 p.
Prodan A. Managementul de succes. Motivație și comportament. Iași: Polirom, 1999. 169 p.
Sangram K.M. Fundamentals of Entrepreneurship. U.S.A.: PHI Learning Pvt.Ltd., 2005. 200 p.
Shapiro A. The Displaced Uncomfortable Entrepreneur. New York: Psychologiy Today, Vol 8, 1975. 148 p.
Sîrbu I. Dinamismul sistemului de conducere al organizațiilor formale și non formale. În: Responsabilitatea socială corporativă și dezvoltarea durabilă. Tezele conferinței internaționale. Chișinău: Academia de Studii Economice a Moldovei, 2011, p. 21-27.
Solcan A. Bazele antreprenoriatului: Dezvoltarea unei mici afaceri. Chișinău: Elena-V.I., 2006. 176 p.
Solcan A. Managementul micului business. Chișinău: ASEM, 2001. 299 p.
Stevenson H., Jarillo J.C. A paradigm of entrepreneurship: Entrepreneurial management. In: Strategis Management Journal 11/1, 1990. p. 17-27.
Ulian G. Micul business – cale de utilizare efectivă a resurselor de muncă. Chișinău: ASEM, 1999. 270 p.
Ursu E. Stiluri de muncă ale cadrelor de conducere din unitățile economice. București: Științifică și Enciclopedică, 1995. 436 p.
Vlăsceanu M. Psihologia Organizațiilor și Conducerii. București: Paideia, 1994. 292 p.
Zorlețan T. Managementul organizației. București: Holding Reporter, 1996. 365 p.
SURSE STATISTICE ȘI PRACTICE
http://www.agenda21france.org/ (vizitat 15.03.2014)
http://www.responsabilitatesociala.ro/ Dana Oancea, Bogdan Diaconu „Între a nu face rău și a face bine” (vizitat 20.04.2014)
http://www.responsabilitatesociala.ro/ Joel Makower “Presiunea de a comunica transparent despre CSR” (vizitat 21.04.2014)
http://www.csr-romania.ro/ Sabine Braun “Dialogul cu partenerii sociali, o nouă obligație pentru companii?” (vizitat 21.04.2014)
http://www.moldcell.md/rom/business/about/csr/ (vizitat 15.04.2014)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Directii de Imbunatatire a Politicii de Responsabilitate Sociala a Intreprinderilor din Republica Moldova (ID: 106663)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.