Dezinformarea Publicului de Catre Agentiile de Presa

Dezinformarea publicului de către agentiile de presă. Etica și deontologia jurnalistică.

Studiu de caz: Mircea Cărtărescu a primit premiul pentru cea mai bună carte

Introducere

1. Argument

Odată cu evoluția și modernizarea societății, informarea cu privire la evenimentele de interes public a devenit esențială. Nevoia de informare a crescut în timp, presa devenind responsabilă pentru informarea corectă a cetățenilor fiecărui stat. Totuși, erorile umane și propriile interese au intervenit în numeroase cazuri în acest proces, motiv pentru care critici, oameni de presă, instituții, filosofi, etc., au convenit asupra găsirii unei soluții. Astfel, noțiunea de etică a fost introdusă în societate pentru prima oară de către Aristotel, filosoful grec care și-a pus amprenta pe gândirea și logica oamenilor până în zilele noastre. Socrate și Platon au continuat să promoveze conceptul de etică în rândul societății, încercând să determine cetățenii să își răspundă la întrebarea „ce trebuie să fac?”, „ce este binele și răul?”, „cum trebuie să ne comportăm?”, etc. Mai apoi, filosofi precum Immanuel Kant au lăsat în urmă scrieri importante precum Întemeierea metafizicii moravurilor, cu scopul de crea noțiuni de etică, universal valabile. Astăzi, etica este luată în considerare de către toate instituțiile statului, dar și cele private, iar comisiile de etică sunt prezente la nivel global. Presa, a patra putere a statului, impune jurnaliștilor din întreaga lume, coduri deontologice și de etică, pentru a evita dezinformarea publicului, haosul, conflictele verbale și fizice, atacul neîntemeiat asupra instituțiilor și companiilor, defăimarea și multe altele.

Noul cod deontologic al jurnalistului, a fost eliberat de către Convenția Organizațiilor de Media (COM), în anul 2014, enunțând cele mai importante calități, drepturi și responsabilități ale jurnalistului modern. Noțiunile teoretice ale acestei lucrări au la bază lucrări de specialitate din domeniul mass-media. Tratat de dezinformare. De la Calul Troian la Internet, lucrarea consacrată a lui Vladimir Volkoff, Manipularea în Mass- Media. Etica Jurnalistica, de Felicia Ceausu, Digital Media Ethics: All That is Solid Melts into Air, de Charles Ess, etc., sunt doar câteva dintre resursele bibliografice cu ajutorul cărora vom ajunge la concluzii și solutii utile la sfârșitul acestei lucrări.

Lucrarea de față își propune să cerceteze și să analizeze probleme de etică jurnalistică din perioada Septembrie 2014 – Mai 2015, cu scopul de a reaminti care este rolul presei, respectiv al agențiilor de presă din România și din lume, dar și de a detecta erori în conduita jurnaliștilor profesioniști. Totodată, această lucrare are scopul de a găsi soluții pentru evitarea dezinformării, folosind o metodă de cercetare calitativă, de tip descriptiv. Dezvoltarea și extinderea rapidă a mediului online, frecvența cu care cetățenii români accesează platforme de informare, sociale și de dezbatere, pentru a află adevărul, dar și lipsă de etică din acest mediu, conduc la crearea unui haos și la interpretarea greșită a informațiilor în fiecare zi.

Studiul de caz ales pentru analiză de-a lungul acestei lucrări se referă la dezinformarea publicului de către agențiile de presă. Cazul la care facem referire este informația greșită cu privire la premiul primit de Mircea Cărtărescu pentru cea mai bună carte în cadrul Târgului de Carte de la Leipzig care a avut loc în luna Martie a acestui an. Articolele din presa străină demonstrează că această informație a fost eronată, iar numărul de publicații online care au preluat știrea arată gravitatea situației și nivelul înalt de dezinformare. Gravitatea situației este cu atât mai mare cu cât rețelele sociale au contribuit la distribuirea informației în mod rapid. Motivul pentru care am ales această problemă de etică este determinarea modului de funcționare al agenției de presă, dar și obiectivele ascunse care se pot află în spatele acestei acțiuni. Scopul de marketing, promovarea cărții autorului și totodată, a editurii, într-un timp foarte scurt, sunt doar câteva dintre opțiunile care merită să fie dezbătute. Efectul creat în urma răspândirii unui număr de știri false se reflectă în comportamentul, atitudinea și gândirea cetățenilor români și poate duce la un scepticism exarcerbat cu privire la credibilitatea știrilor.

2. Scopul cercetarii

Evitarea dezinformării. Examinarea sursei, a contextului și a motivelor răspândirii informației.

Încă din cele mai vechi timpuri, dezinformarea a reprezentat o armă și a fost folosită pentru detronarea conducătorilor, pentru câștigarea războaielor, pentru defăimarea unor personaje în scopul îndeplinirii obiectivelor individuale, pentru câștigarea competițiilor, etc. Astăzi, cu toate că etică și deontologia profesională sunt factori esențiali pentru funcționarea corectă a societății, dezinformarea încă reprezintă interesul persoanelor, a instituțiilor și a organizațiilor competitive. Succesul și câștigurile financiare reprezintă scopul final al majorității acestor entități, dezinformarea fiind mijlocul prin care sunt obținute anumite avantaje. Marketing-ul, publicitatea subtilă și atragerea unui public larg într-un timp foarte scurt, apelează deseori la astfel de tactici, așa-numite „black hat”, prin intermediul presei.

Scopul cercetării cazului Cărtărescu este identificarea motivului dezinformării, prin observarea, analiza și descrierea comportamentului jurnaliștilor din agențiile de presă, a jurnaliștilor independenți, a blogerilor și a publicului deopotrivă în momentul primirii unor informații eronate. Mai mult decât atât, obiectivul de bază este detectarea unor soluții pentru combaterea acestor comportamente, în vederea înlăturării scepticismului și creșterii credibilității agențiilor de presă. Actorul principal al acestui caz este nici pe departe autorul Mircea Cărtărescu, despre a cărui volum era informat publicul, ci agenția de presă Mediafax.

Înainte, însă, de a cerceta propriu-zis acțiunea de dezinformare și determinarea rolului agenției de presă Mediafax, vom insista asupra unor noțiuni de bază care oferă o imagine clară despre conceptul de dezinformare. Totodată, vom aduce în discuție repetitivitatea acțiunilor de dezinformare, scopul entităților care practică acest comportament și un scurt istoric.

Așadar, începem prin a menționa faptul că societatea modernă românească se bazează pe principii ale eticii foarte bine dezvoltate, impuse și verificate de către comisiile de etică. Deși etica și deontologia profesională sunt domenii bazate pe moravuri și principii morale, legislația presei face referiri concrete la limitele libertății de exprimare, la difuzarea presei și la îndatoririle și drepturile ziaristului în Legea actualizată prin Ordonanța de urgență nr. 53/2000, 3/1974. De asemenea, ediția a-III-a a Ghidului Juridic pentru Ziariști, face referire la pedepsirea jurnaliștilor și a instituțiilor de presă care relatează fapte mincinoase. Cu toate acestea, explozia mediului online din ultimii ani nu permite verificarea fiecărei informații care străbate potențialele platforme de informare. De aceea, cetățenii care au acces la internet și îl folosesc în scop de informare, trebuie să facă diferența între sursele oficiale de informare și simplele platforme utilizate pentru exprimarea opiniilor individuale.

Autori consacrați din întreaga lume confirmă faptul că dezinformarea este și va continua să fie o armă. Aceasta poate fi folosită atât pentru propria satisfacție, cât și pentru interestul unor organzatii sau societăți. Spre exemplu, consacratul volum Arta războiului a lui Sun Tzi, arată de „toata arta războiului se bazează pe inselatorie”. Lenin, revoluționarul rus, exclamă: „spuneti-le ceea ce vor să auda”, iar omul de știință Erasmus afirmă că „omul e clădit astfel încât ficțiunile îi fac o impresie mai puternică decât adevarul”. Așadar, tragem concluzia că dezinformarea este și o unealtă cu ajutorul căreia oamenii intenționează să impresioneze, să șocheze și să creeze informații false în scopul evadării din rutina zilnică. Dr Gheorghe Aradavoaice, în prefața volumului în limba română, Tratat de Dezinformare a lui Vladimir Volkoff, susține cu tărie ideea conform căreia „consumul zilnic de informație, cu diferențe inerente, calitative și cantitative, de la un individ la altul (…), reprezintă o obișnuință, o necesitate de la șine înțeleasă și a cărei ignorare generează inevitabil frustrare, nemulțumire și chiar nesiguranță.” Acesta mai adaugă și că „pentru a fi imuni la dezinformare (…) fiecare dintre noi trebuie să privească faptele, evenimentele, situațiile, indiferent prin ce vectori ne sunt aduse la cunoștință, cu o anume circumspecție, făcând efortul de a examina atent sursă (…).”

Etica și deontologia jurnalistică aduc în prim plan motivele pentru care este important că informarea publicului să fie principalul scop al presei. Agențiile de presă deservesc societatea și reprezintă surse oficiale pentru știri, iar credibilitatea acestora trebuie să fie de 100%. În acest sens, dezinformarea nu trebuie să existe în cadrul unei agenții de presă, întrucât ar fi denigrate și desfintate principalele responsabilități ale presei, precum și reputația acesteia. Scepticismul creat în urma unor astfel de acțiuni conduce la dezvoltarea unei societăți instabile, nesigure. Centrul Internațional al Jurnaliștilor (ICFJ), a organizat un debate global în urma căruia a fost creat un material bazat pe etică jurnalistică denumit The Global Debate (2009), prin intermediul căruia promovează etică în rândul jurnaliștilor din întreaga lume. Acest material face referire la importanța credibilități presei și a apelului la adevăr, nu doar din perspectiva informării corecte, ci și din perspectiva satisfacției reporterului. Astfel, în articolul 9 din Declarația din Chapultepec, se explică cum credibilitatea presei este conectată cu angajamentul de a spune adevărul, cu urmărirea acurateței, a dreptății și a obiectivității. Totodată, este menționată importanță distincției dintre publicitate și știre. Această afirmație este importantă pentru cazul dezbătut în interiorul acestei lucrări cu privire la cazul Cărtărescu și va contribui la determinarea originii materialului jurnalistic transmis de Mediafax.

3. Obiectivele cercetării

Soluții pentru combaterea dezinformării in mediul online

Manipularea și dezinformarea publicului de către presă sunt probleme de interes general care ignoră etica și deontologia jurnalistică. În lucrarea A patra putere – legislație și etică pentru jurnaliști, autoarea Miruna Runcan afișează superficialitatea unor instituții media și lipsa credibilității multora dintre cele mai importante surse de știri. Acesta este doar un exemplu de lucrare de specialitate care ne îndeamnă să privim înspre mediul online și modul în care acesta funcționează. Societatea modernă, evoluția tehnologică, digitalizarea serviciilor, etc., pun la dispoziția cetățenilor o multitudine de canale de informare. Acest proces de trecere de la informarea cu ajutorul ziarelor, a radioului și mai târziu a televiziunii, la informarea online a obligat în mod indirect fiecare instituție la crearea unei platforme, pagini web, blog, etc., pentru a oferi societății acces la informații. Astfel, și agențiile de presă, publicațiile, revistele și multe alte astfel de instituții private sau de stat, și-au digitalizat serviciile. Astăzi, Mediafax, Agerpres, AM Press, News-AR, sunt câteva dintre agențiile de presă din România care primesc și transmit comunicate de presă oficiale, oferă informații de ultimă oră și avertizează cu privire la potențiale pericole.

Știrea eronată despre premiul câștigat de către autorul Mircea Cărtărescu în cadrul Târgului de Carte de la Leipzig este un exemplu concludent de dezinformare a publicului și va fi analizată în studiul de caz al acestei lucrări, însă acesta este o știre care nu deranjează, șochează sau afectează publicul în vreun fel. Totuși, publicațiile online dar și cele în format print, nu se rezumă la dezinformarea cu privire la subiecte atât de inofensive. Este important de menționat că dezinformarea apare în cazuri mult mai serioase care afectează opinia publică, siguranța acesteia și chiar moralitatea ei. Dezinformarea, ca unealtă a manipulării, este folosită în campaniile electorale, în marketing, în sistemul de guvernare, știrile cu privire la deciziile politice, crize naționale, etc. Jurnaliștii din mediul online care se află în căutarea senzaționalului, a unui număr de vizualizări cât mai mare și în final, a câștigurilor financiare crescute, amplifică acest fenomen care într-o situație vulnerabilă, poate să conducă la adevărate tragedii. Un exemplu concret este afirmația actualului președinte al României, Klaus Iohannis, a cărui declarație a fost publicată într-un comunicat Mediafax în data de 5 noiembrie 2014, în care susținea că rezultatele slabe de la prima analiză a alegerilor sunt cauzate de dezinformarea făcută de PSD. Un alt exemplu este știrea din data de 17 martie 2015 publicată pe platforma online a Consiliului European cu privire la campania împotriva dezinformării ruse în situația conflictului din Ucraina. De asemenea, acțiunile ANAF din prima parte a anului 2015 pentru combaterea fraudei fiscale și a aplicării sancțiunilor antifraudă, au fost ridiculizate în mass-media datorită unor zvonuri cu privire la sume foarte mici pentru care localuri din diferite orașe au fost închise.

Pentru a găsi soluții împotriva dezinformării, trebuie să determinăm principalii actori care contribuie la răspândirea informațiilor eronate. Deși avem tendința de a crede că presa este singura vinovată pentru această acțiune, o analiză detaliată arată că persoanele publice, politicienii, liderii de opinie, participanții la emisiuni televizate, purtători de cuvânt, specialiști din diverse domenii precum avocați, medici, etc., pot fi responsabili pentru dezinformare prin intermediul presei. Pentru a înțelege mai bine procesul de realizare al știrilor, este importantă cunoașterea organigramei unei agenții de presă sau a unei redacții. Cu siguranță că aceasta poate să difere de la redacție la redacție, de aceea vom exemplifica agenția Mediafax, fiind cea mai cunoscută la nivel național. Așadar, conform site-ului www.mediafax.ro , Mediafax are o echipă formată din șase editori, un editor-șef limba engleză, un brand manager și o redacție compusă din doi redactor-șefi, trei redactor-șefi adjuncți, șase șefi de departament, un editor pentru subredactia Mediafax Cluj și un șef al subredactiei Mediafax Suceava. Numărul redactorilor și al personalului auxiliar nu este dezvăluit de către agenție în mod oficial. Așadar, în funcție de departamentul de care aparține știrea transmisă, indiferent de sursă, există cel puțin un responsabil pentru verificarea surselor informațiilor publicate. În cazul în care informațiile nu sunt valide și duc la dezinformare în masă, tragem concluzia că există cel puțin un vinovat.

Așadar, obiectivul acestei cercetări este de a arăta că publicul este afectat de dezinformare. Totodată, detectarea posibilității de a remedia o astfel de problemă de etică jurnalistică reprezintă o prioritate.

4. Ipoteze de cercetare

Dezinformarea maselor este o acțiune gravă atunci când această devine un obicei. Aceasta poate prejudicia instituții, competiții, campanii electorale, etc. Importanța combaterii acestui comportament este majoră, iar găsirea unor soluții cere interes, forță de muncă și resurse materiale. Pentru a înțelege mai bine nevoia unor instituții oficiale care să fie responsabile cu combaterea dezinformării, menționăm următoarele ipoteze/întrebări de cercetare:

a) Rolul agențiilor de presă este cel de informare

b) Presă online influențează opinia publică

c) Este important ca presă să mențină o atitudine realistă în rândul populației.

a) Rolul agențiilor de presă este cel de informare – Exceptând afirmațiile teoretice ale experților din lucrările de specialitate, este important să facem referire la legislația în vigoare cu privire la rolul presei. Așadar, Legea Presei Actualizată și anume Legea 3/1974, Capitolul II, Art. 8, în care sunt menționate funcțiile social-politice ale presei, este precizat că „presa contribuie la afirmarea concepției științifice, materialist-dialectice și istorice a partidului despre viață și societate, manifestă intransigență revoluționară față de concepțiile și pozițiile obscurantiste, retrograde și antiumanitare”. Deși această lege a fost scrisă în perioada socialistă, aceste obligații sunt valabile și astăzi. Totodată, Art. 11 al aceleași legi spune că „presa este un mijloc de largă informare publică privind viață internă și internațională, de formare a opiniei publice; că exponent al acesteia presa este o tribună de dezbateri și schimb de opinii, un mijoc prin care cetățenii țării își exercită libertatea cuvântului și a opiniei”. Art 14 spune că „presa are datoria de a interveni în spirit critic, militant (…) de a combate manifestările cu caracter antisocial, abaterile de la normele eticii (…)”

b) Presa influențează opinia publică prin știri, relatarea evenimentelor, relatări ale liderilor de opinie, etc. Însă pentru a determina influența presei online asupra opiniei publice, ar fi necesar un sondaj amănunțit care să determine nivelul de reacție al cetățenilor după o afirmație a unui lider de opinie sau a unei publicații importante din România. Totuși, ne putem da seama de influența majoră pe care o deține presa online datorită portalului online www.trafic.ro, care arată că în acest moment există peste 500 de site-uri oficiale de știri locale și naționale în România. Pe lângă acestea, mai există 121 de site-uri cu caracter politic care includ atât știri cât și opinii personale. Așadar, putem trage concluzia că cetățenii români au la dispoziție o diversitate de site-uri de știri care le permit să se informeze și totodată, să își creeze o opinie, însă acestora nu le este asigurată ancorarea în realitate.

c) Este important ca presă să mențină o atitudine realistă în rândul populației -dezinformarea poate avea loc nu doar prin informații eronate din interiorul știrii, dar și prin titlurile cu caracter senzațional care creează o impresia falsă despre un anumit subiect. Mediul online evoluează în mod accelerat datorită stilului de viață al cetățenilor fiecărui stat, care se dovedește a fi la fel de accelerat. Așadar, mulți dintre cititorii care răsfoiesc publicațiile online în căutarea noilor informații citesc doar titlurile, nu și întreaga știre. Acest comportament este perfect normal, însă caracterul exagerat al titlului poate induce în eroare un număr mare de persoane. Importanța păstrării realismului în proce procesul de creare al stirilor si al titlurilor acestora este deosebit de important pentru informarea corecta a publicului.

Cercetare

Studiu de caz: Premierea lui Mircea Cărtărescu pentru Cea Mai Bună Carte la Târgul de Carte de la Leipzig

În vederea obținerii unor rezultate care să arate nevoia de informare corectă și publicul afectat de dezinformare, această lucrare se bazează pe o cercetare de tip descriptiv, neparticipativ. Știrea aleasă a fost publicată de către agenția de presă Mediafax, în data de 6 decembrie 2014. Aceasta a citat ca sursă Editură Humanitas, însă nu a verificat informația primită: „Scriitorul Mircea Cărtărescu va primi prestigiosul premiu pentru cea mai bunムcarte la Târgul de la Leipzig 2015 (Leipziger Buchpreis Zur Europäischen Verständigung), pentru trilogia "Orbitor", informează editura Humanitas.” Cartea pentru care urma să fie premiat autorul Mircea Cărtărescu se numește Orbitor, iar Mediafax citează: "În motivația juriului se pune accent pe faptul că titlul «Orbitor» lasă deja să se întrevadă întreaga anvergură a acestei trilogii ce înfățișează și circumscrie un întreg univers de forme. Este vorba despre un roman universal, ce face să se nască nenumărate lumi ale cunoașterii și rostirii și care debordează în metafizic, fantasmagoric și apocaliptic. Metafora fluturelui, sub care stă întreaga trilogie, reprezintă însăși imaginea metamorfozei și a transfigurării neîntrerupte a lumii", se arată în comunicatul editurii vieneze Zsolnay, editorul austriac al romanelor lui Mircea Cărtărescu. ", eșuând încă o dată să verifice informația primită. Aceasta s-a dovedit a fi eronată, autorului oferindu-i-se un simplu premiu simbolic și nu premiul pentru cea mai bună carte.

Deși pare a fi o greșeală nevinovată din partea redacției care a omis să verifice traducerea articolului original publicat în Der Spiegel, unde publicul era informat că premiul în valoare de 45 000 euro a fost oferit poetului german Jan Wagner și scriitorului austriac Philipp Ther, putem invoca mai multe ipoteze bazate pe scepticism:

1. Mediafax a colaborat cu editura Humanitas în scop de marketing pentru vânzarea cărților lui Mircea Cărtărescu.

2. Editura Humanitas a publicat volumul Orbitor al lui Mircea Cărtărescu, deci a dezinformat publicul pentru a crea o reputație bună a autorului.

3. Știrea a fost lansată pentru a face publicitate editurii Humanitas

Aceste ipoteze nu pot fi demonstrate în mod real, deoarece ar fi nevoie de o anchetă care să includă redactorul știrii, pe Dorina Călin, dar și echipa editorială a agenției de presă, care a aprobat publicarea știrii. Mai mult decât atât, dacă după publicarea primei știri nu au existat sesizări cum că știrea dezinformează, același redactor vine cu un follow-up în data de 23 aprilie 2015, după susținerea premierii și corectează informația, informând că autorul a primit marele Premiu de Stat al Austriei pentru Literatură Europeană pe 2015: „Scriitorul Mircea Cărtărescu a fost desemnat, joi, câștigătorul premiului de stat al Austriei pentru literatură europeană pe 2015 (Österreichischer Staatspreis für Europäische Literatur), în valoare de 25.000 de euro, pentru întreaga sa operă literară, care se bucură de recunoaștere internațională.” Cu toate că există o revenire asupra știrii și de această dată, redactorul oferă informații relativ corecte, alte publicații preiau informații din ambele știri și informează eronat și chiar contradictoriu publicul.

Pentru această cercetare au fost folosite date obținute din mediul online care arată cu exactitate data preluării știrii, numărul de publicații care au preluat această știre, numărul de distribuiri în rețelele sociale, etc. Unele dintre publicații oferă acces la numărul de vizitatori online, însă întrucât aceste date nu sunt oficiale, nu le-am inclus în această cercetare. Așadar, în randurile care urmează pot fi vazute date concrete care arată rapiditatea cu care s-a răspândit această știre:

Informațiile prezentate în rândurile de mai jos oferă o situație a publicațiilor care au infirmat știrea, odată ce au aflat că Mircea Cartarescu nu a primit distinsul premiu pentru cea mai bună carte, ci un premiu pentru Ințelegere Europeană.

Discrepanța dintre numarul publicațiilor care au preluat știrea eronată și cele care au infirmat-o pe aceasta este mare, iar numărul persoanelor care au distribuit informația greșită este cu atât mai alarmant. Desigur, acest proces de observație nu oferă cifre exacte cu privire la numărul de persoane care au citit articolele fără a le distribui pe platformele sociale.

Reacția publicului la știrea publicată in Cotidianul online a fost previzbilă. Cetățenii de rând au fost intrigați și au adus critici la adresa autorului Mircea Cărtărescu și îl asociază pe acesta cu partidul politic pe care autorul il susține. Așadar, publicul iubitor de literatură, dar și publicul general a fost dezamăgit de informația gresită, răspândită în întregul mediu online, însă s-a dovedit a fi sceptic de la început, fapt care poate fi observat cu ajutorul publicațiilor unde cititorii au ales să nu distribuie știrea mai departe.

Cele 21 de publicații alese pentru această cercetare au informat greșit un număr foarte mare de cetățeni români, în comparație cu cele care 5 publicații online care au infirmat zvonurile și au facut un efort de a păstra realismul opiniei publice.

Rezultatele cercetării

Ipotezele menționate anterior nu au putut fi demonstrate, întrucât nu există date oficiale conform cărora agenția de presă Mediafax sau editura Humanitas să fi fost sancționate pentru dezinformare. Cu toate că cele 21 de publicații alese pentru cercetare au arătat că 13 121 de persoane au distribuit știrea eronată în mediul online, în special pe platformele de socializare Facebook, Twitter și Google +, dezinformarea nu a fost sancționată. Totodată, nu există nicio mustrarea directă a agenției de presă Mediafax sau a Editurii Humanitas. După cum arată cea de-a doua reprezentare, publicațiile care au infirmat știrea sunt 5 la număr, însă conținutul lor a fost distribuit pe platformele sociale de doar 20 de persoane. În acest caz, ipotezele referitoare la promovarea autorului în scop de marketing sau intenția de promovare a editurii nu pot fi demonstrate.

Ipotezele inițiale referitoare la rolul agențiilor de presă, influențarea opiniei publice și păstrarea realismului publicului au fost demonstrate parțial. Ipotezele a) și b) au fost confirmate de numărul mare de utilizatori online care au accesat paginile web aferente publicațiilor și care au făcut încercarea de a se informa. Ipoteza c) nu a fost confirmată, ci dimpotrivă. Deși în mod teoretic rolul presei este acela de a păstra realismul publicului cu privire la evenimentele din societate, discrepanța dintre publicațiile care promovează o știre eronată și una corectă, este majoră.

În concluzie, dezinformarea și lipsa apelului la etică jurnalistică în cazul Cărtărescu a avut loc din neștiință și din cauza nerespectării celei mai de bază reguli ale jurnalismului și anume, verificarea informației, consultând cel puțin trei surse. Mai mult decât atât, un detaliu foarte important stă la bază lipsei de interes față de dezinformarea publicului prin intermediul presei și anume factorul economic. Nesiguranța dată de intrarea în insolvență a agenției de presă Mediafax în mod oficial la sfârșitul anului 2014, a creat o tulburare a echipei de redacție. Prin știrile transmise, aceasta dezinformează publicul în mai multe rânduri și este acuzată de transmiterea unor informații greșite. Exemple concrete sunt oferite de pagina web a postului de televiziune România TV care informează publicul într-un articol publicat în data de 15 martie 2015 că Mediafax transmite știri false cu privire la noul Cod Fiscal și la impozitele pe clădiri. Un an mai devreme, Mediafax este acuzată că dezinformează în legătură cu RCA, într-un articol de pe site-ul comisarul.ro, în data de 10 aprilie 2014. Publicația care face acuzația aduce dovezi și precizări ale Autorității de Supraveghere Financiară cu privire la această situație. Mai mult, în data de 11 august 2014, Mediafax este acuzată că dezinformează cu privire la numărul participanților la mitingul pro Antena 3.

Acest șir de dezinformări arată că rolul presei în România nu este respectat în totalitate, iar etică și deontologia profesională sunt ignorate în mai multe rânduri. Așa cum susține și autorul Vladimir Volkoff în Tratat de dezinformare, acest concept poate fi înțeles în diferite feluri și perceput de către public că fiind o acțiune gravă, dar și una care poate fi trecută cu vederea: „ să remarcăm că dezinformarea se poate înțelege într-un sens foarte larg sau foarte restrâns. Unii merg până la a o echivala cu o minciună sau cu orice informație falsă. Alții o limitează mai strict.” În cazul Cărtărescu, a fost vorba atât de neprofesionalismul jurnalismului, cât și de interpretarea greșită a unui text scris într-o altă limbă, în cazul de față, germana. Cazuri de acest gen au fost înregistrate de-a lungul timpului în numeroase situații și pot fi denumite și dezinformari involuntare.

Propuneri si recomandari

Una dintre soluțiile existente pentru combaterea dezinformării și forțarea de a verifica sursele informațiilor este sancționarea de către CNA (Consiliul Național al Audiovizualului) a celor care dezinformează în televiziune și radio. Presa românească oferă numeroase exemple de sancționare pentru dezinformare în domeniul televiziunii, însă nu există informații oficiale cu privire la sancționare agențiilor de presă. Așadar, următoarea întrebare este legată de instituția / entitatea responsabilă pentru verificarea și sancționarea agențiilor de presă. Având în vedere că statul român nu dispune de un astfel de organism, acesta ar putea reprezenta primul obiectiv în procesul de eliminare treptată a dezinformării în România.

Înființarea unei organizații/comisii/instituții pentru sancționarea dezinformării în presa scrisă (print și online) – Această soluție se poate dovedi a fi dificil de realizat, însă nu imposibil. Aceasta ar funcționa pe baza unor reclamații bine intemeiate, făcute de către persoane fizice sau juridice, iar sancțiunile ar putea fi date după evaluarea unei comisii care să ia în considerare gradul de dezinformare, efectul știrii, pagubele, etc. Totuși, din cauza numărului foarte mare de publicații online, această verificare ar întâlni obstacole în cazul blogurilor și al publicațiilor cu scop de marketing. Așadar, legislația din domeniu ar trebui să includă adăugiri referitoare la menționarea veridicității știrii, a informației, etc. Acest lucru ne conduce la un al doilea obiectiv:

Menționarea scopului și a veridicității informațiilor din materialele/știrile publicate în mediul online – în acest fel, fiecare publicație online ar fi obligată să menționeze într-un spațiu vizibil din apropierea spațiului destinat textului, care este scopul promovării informației și care este nivelul de veridicitate al acestuia. Ex: „Aceste informații au fost prezentate in scop de promovare”. Mai mult decat atât, funcția sau autoritatea persoanei care publică o știre sau o informație cu caracter informativ de interes public/general, ar putea sa fie mentionată la sfarsitul sau inceputul articolului, pentru a arăta credibilitatea știrii.

Mentionarea a trei surse care au confirmat informatiile incluse in stire, in special in mediul online – lucrarile teoretice jurnalistice sustin că orice știre trebuie să fie confirmată din cel puțin trei surse. Totuși, menționarea surselor nu este obligatorie. Obligativitatea menționării surselor oficiale, cu excepția cazului de protecție a surselor, ar reprezenta un factor care ar ajuta la creșterea credibilității și filtrarea informațiilor de către cetățenii de rând.

Federația Internațională a Jurnaliștilor a publicat un material numit Libertate și Responsabilitate: Protejarea libertății de exprimare prin autoreglementarea presei, în anul 2005. Articolul 19 al acestui material, numit Campania Globală pentru Libertatea de Exprimare, menționează în numeroase rânduri importanța protejării libertății de exprimare, promovarea acesteia și totodată, independența presei. Etica mass-media, autoreglementarea presei, statutul jurnalistului și codul deontologic al acestuia, precum și alte subiecte, sunt menționate în interiorul acestui material care își propunea la acea vreme să ofere presei libertatea de care are nevoie. Acest lucru nu poate fi contestat nici astăzi, însă există probabilitatea ca Federația menționată, dar și alte grupuri oficiale, să nu fi prevăzut această evoluție explozivă a mediului online, respectiv a exprimării publicului în mod excesiv. De aceea, ușurința cu care orice persoană poate să primească statutul de redactor, reporter, jurnalist, etc., conduce la o dezinformare în masă.

Obiectivul cercetării este de a demonstra că soluțiile prezentate pot fi puse în practica, prin descrierea procesului prin care știrea referitoare la premiul obținut de Mircea Cărtărescu a fost dispersată într-un timp foarte scurt în întreaga țară, de către persoane care la rândul lor, nu au verificat informația primită.

Bibliografie:

Monica Macovei, Adriana Dagalita, Dan Mihai, Ghidul Juridic pentru Ziaristi, Editia a III-a, ActiveWatch, Bucuresti, 2009

Miruna Runcan, A patra putere – legislatie si etica pentru jurnalisti, DACIA, 2002

International Center for Journalists – Journalism Ethics – The global debate, 2009

Federatia Internationala a Jurnalistilor – Libertate si Responsabilitate: Protejarea libertatii de exprimare prin autoreglementarea presei, Articolul 19, 2005

Valeriu Capcelea – Locul si rolul deontologiei in societatea postmoderna, 2014

Coman Mihai, Manual de jurnalism, Polirom,2000

Vladimir Volkoff – Tratat de dezinformare. De la Calul Troian la Internet, ANTET, 2002

Jurisprudenta Europeana privind libertatea de exprimare, Agentia de monitorizare a presei Academia Catavencu, 2001

http://ethics.journalism.wisc.edu/

Home

http://ro.ejo-online.eu/

http://blog.culturesti.ro/2015/03/incredibila-dezinformare-a-opiniei-publice-din-romania-mircea-cartarescu-nu-a-fost-distins-cu-premiul-pentru-cea-mai-buna-carte-la-leipzig/

Cărtărescu va primi prestigiosul premiu pentru cea mai bună carte la Târgul de la Leipzig 2015

http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-18760549-mircea-cartarescu-primi-prestigiosul-premiu-pentru-cea-mai-buna-carte-targul-leipzig-2015.htm

Cărtărescu: premiul pentru cea mai bună carte la Târgul de la Leipzig 2015

Iohannis, la prima analiză a alegerilor: Rezultatele slabe, cauzate de dezinformarea făcută de PSD

http://www.mediafax.ro/pagini/echipa-311377/

http://www.ziare.com/mircea-cartarescu/carti/mircea-cartarescu-premiu-prestigios-in-germania-1352471

http://www.radioromaniacultural.ro/mircea_cartarescu_a_primit_premiul_pentru_cea_mai_buna_carte_la_targul_de_la_leipzig-29004

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Cultura/Stiri/Mircea+Cartarescu+recompensat+pentru+cea+mai+buna+carte+a+Targul

http://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2015/03/conclusions-russia-ukraine-european-council-march-2015/