Conflicte de Interese Generate de Conservarea Biodiversității la Roșia Montană

Comunicare

Conflicte de Interese Generate de Conservarea Biodiversității la Roșia Montană

Byadmin ianuarie 1, 2024

Conflicte de interese generate de conservarea biodiversității la Roșia Montană

Cuprins

Introducere

I. Stadiul actual de cunoaștere a biodiversității și conflictelor generate de utilizarea ei

1.1 Stadiul actual de cunoaștere a biodiversității………………………………….3

1.2.Prezentarea conflictelor de interese privind conservarea biodiversității………4

1.3 Utilizarea durabilă a biodiversității și a serviciilor pe care le generează………..6

II. Roșia Montană

2.1 Introducere………………………………………………………………………………………….10

2.2 Conflicte de interese generate de exploatarea aurului și argintului……………..13

1.2.3 Conservarea diversității etno-culturală a sistemelor socio economice……………………………………………………………………………………..15

1.2.1 Conservarea diversității sistemelor ecologice ca suport al vieții……17

1.2.2 Conservarea biodiversității sistemelor biologice și a structurilor genetice…………………………………………………………………………………………19

2.3 Efecte asupra biodiversității și a sistemelor socio-economice ……………………23

2.4 Prevenirea efectelor și a conflictelor

Concluzii

Bibliografie

I. Stadiul actual de cunoastere a biodiversității și conflictelor generate de utilizarea ei

1.1 Stadiul actual de cunoaștere a biodiversității

Cu mult timp în urmă conceptul de biodiversitate a desemnat numai diversitatea speciilor ("bogăția de specii") și a taxonilor de rang superior din cadrul ierarhiei taxonomice, însă în momentul de față acest concept cuprinde, pe lângă diversitatea taxonomică și diversitatea unităților structurale și funcționale care fac parte din cele două ierarhii organizatorice ale mediului fizic, chimic și biologic (Vădineanu, 1998).

Sistemele socio-economice care includ o mare diversitate a capitalului social, cultural și

fizic (construit) trebuie să fie de asemenea luate în considerare atunci când se dezbate

problema delimitării ariei acoperite de către conceptul de biodiversitate în sens larg (Vădineanu, 1998).

Biodiversitatea include totalitatea unităților organizate care constituie "capitalul natural", specia umană și totalitatea componentelor capitalului creat de către aceasta (Vădineanu, 1998).

Diversitatea sistemelor ecologice și biologice/"biodiversitatea în sens larg" trebuie să fie analizată în următoarele planuri (Vădineanu, 1998):

Diversitatea sistemelor ecologice ca suport al vieții. Aceasta reflectă în aceeași măsură diversitatea sistemelor biologice de rang superior speciei (biocenoze, complexe de biocenoze, biomi și biosfera) integrate în ierarhia biologică de organizare precum și diversitatea unităților hidrogeomorfologice.

Diversitatea unităților hidrogeomorfologice în particular și a sistemelor ecologice în general include și reflectă diversitatea habitatelor.

Diversitatea sistemelor biologice cu rang de specie și a taxonilor din cadrul ierarhiei taxonomice/"biodiversitatea în sens strict".

Diversitatea structurii genetice a populațiilor și speciilor, respectiv a ”resurselor genetice" (incrusiv a speciei Homo sapiens sipiens).

Diversitatea etno-culturală a sistemelor socio-economice.

Punctele 1, 2 și 3 reflectă diversitatea capitalului natural iar punctul 4 reflectă diversitatea capitalului creat de populațiile umane.

Extinderea și operaționalizarea conceptului de biodiversitate după formula prezentată

mai sus a fost necesară datorită unei game foarte largi de considerente teoretice și practice (Vădineanu, 1998).

1.2.Prezentarea conflictelor de interese privind conservarea biodiversității la Roșia Montană

Conflictele variază în ceea ce privește cadrul juridic, politic și instituțional, constrângerile economice și presiunile, structurile sociale, interesele părților interesate, situația ecologică și istoria din spatele conflictului. Conflictele pot fi ignorate, menținute sau gestionate.

Conflictele legate de biodiversitate care implică valori ale biodiversității, se referă la bunăstarea, durabilitatea și cultura umană (Jianu, 2012).

Conflictele de interese – sunt reprezentate de doua grupuri care vor altceva de la aceeași zonă sau specii – (mineritul contra Parcurilor Naționale; pescării si pescari contra ONG-urile care susțin protejarea peștelui, mamiferelor și păsărilor; compania de apă versus conservarea habitatelor de zonă umedă) (Jianu, 2012).

Figura 1 Managementul conflictelor privind biodiversitatea între principii generice și situația reală de pe teren (sursă: Jianu, 2012)

Partea de sus a piramidei din Figura 1 reprezintă principiile generale și obiectivele. De exemplu, principiile generale de procedură pentru gestionarea conflictelor de bună practică includ respectarea, menținerea parteneriatului și buna comunicare între toate părțile interesate. În plus, convențiile internaționale și legislația (și, de asemenea, de acțiune pentru biodiversitate și planurile de gestionare) includ, de obicei, obiectivele la un nivel destul de abstract, care trebuie să fie puse în aplicare în diverse contexte.
Conflictele pot fi investigate din diferite perspective disciplinare (de exemplu, juridice, economice, sociale sau ecologice), fiecare dintre ele au propriile criterii pentru analizarea și evaluarea unui anumit conflict (Jianu, 2012).

1.3 Utilizarea durabilă a biodiversității și a serviciilor pe care le generează

Dezvoltarea SSE s-a realizat pe baza unor premise eronate ce au conditionat și în bună măsură continuă. să condiționeze mecanismele de dezvoltare și anume (Cogălniceanu, 1999):

Resursele naturale sunt nelimitate.

Capacitatea de absorbție a deșeurilor rezultate în urrna activităților umane de către ecosistemele naturale și modilicate este nelimitată.

Neînțelegerea importanței biodiversității și a legilor ce guvernează funcționarea ecosistemelor, ceea ce a dus la clasificarea organismelor vii în folositoare și dăunătoare. Includerea unei specii în categoria celor folositoare este determinat strict de utilitatea sa pentru specia umană, de cele mai multe ori directă și cuantificabilă, ignorând complexitatea relațiilor de la nivelul biocenozei.

Ignorarea efectelor exploziei demografice a speciei umane.

Conceptul de biodiversitate sau diversitate biologică a fost definit pentru prima dată în contextul adoptării unui nou instrument internațional de mediu, în cadrul Summit-ului Pământului UNCED din 1992 de la Rio de Janeiro. Acesta semnifică diversitatea vieții de pe pământ și implică patru nivele de abordare: diversitatea ecosistemelor, diversitatea speciilor, diversitatea genetică și diversitatea etno- culturală (DDBRA, 2010).

Nu se poate stabili o valoare directă a biodiversității, valoarea economică a bunurilor și serviciilor oferite de ecosisteme a fost estimată între 16 – 54 trilioane USD/anual (Costanza et al., 1997 citat de DDBRA, 2010). Valorile au fost calculate luând în considerare serviciile oferite de ecosisteme: producția de hrană, materii prime, controlul climei și al gazelor atmosferice, circuitul nutrienților, al apei, controlul eroziunii, formarea solului etc.

Valoarea medie a serviciilor oferite de ecosisteme – 35 trilioane USD/anual este aproape dublă față de produsul intern brut de la nivel mondial, estimat în același studiu la 18 trilioane USD/anual (DDBRA, 2010).

În 1992 ONU a organizat în Brazilia, la Rio de Janeiro, Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare, finalizată prin semnarea Convenției asupra Diversitălii Biologice de peste 17O de state. Obiectivele principale au fost consemnate în Agenda 21, un plan de acțiune amplu în vederea atingerii unei dezvoltări durabile. Având ca obiectiv rezolvarea unei largi game de probleme de mediu, sociale și instituționale, Agenda 21 reflectă înțelegerea acestor probleme cu care se confruntă lumea în prezent. Cea mai

importantă instituție creată în urma Conferinței de la Rio de Janeiro a fost Comitetul Națiunilor Unite pentru o Dezvoltare Durabilă, constituit pentu a urmări aplicarea la nivel național a obiectivelor Agendei 2l și pentu a coordona la nivel regional și global diferitele programe pentru mediu și dezvoltare ale ONU (Cogălniceanu, 1999).

În afară de impactul produs în modul de a gândi și a aborda biodiversitatea, CBD a generat și dezvoltarea unor teme majore de acțiune (DDBRA, 2010):

a. Conștientizarea publicului. Convenția a încurajat o mai bună înțelegere a importanței biodiversității din punct de vedere socio-economic: bunurile și serviciile asigurate, legătura dintre pierderile de biodiversitate și problemele globale care amenință existența omenirii.

b. Strategii de conservare a biodiversității și planuri de acțiune: prin planurile de acțiune s-au identificat prioritățile și s-au stabilit politicile adecvate de dezvoltare durabilă.

c. Teme și programe conexe. Convenția a promovat programe de lucru privind biodiversitatea în agricultură, diversitatea zonelor aride, diversitatea pădurilor, a apelor interioare și a celor marine, specii invazive, abordarea ecosistemică, bioindicatori, inițiativa taxonomică globală, turism durabil.

d. Cooperare internațională. Au fost lansate programe de cooperare cu Convenția Ramsar privind zonele umede, cu Convenția ONU privind combaterea deșertificării, cu programele UNEP, FAO, IUCN.

Conceptul de rezervație a biosferei a fost inițial propus în 1974, doi ani mai târziu fiind lansat programul rețelei de rezervații ale biosferei care a ajuns în 1995 să includă 324 de rezervatii în 82 de țări. Rețeaua rezervațiilor biosferei este reprezentată de sisteme ecologice terestre sau marine/costiere, sau dintr-o combinație a acestora, recunoscute la nivel internațional în cadrul programului UNESCO "Omul și Biosfera (MAB – Man and the Biosphere). Rezervațiie sunt nominalizate de către guvernele naționale, ele trebuind să indeplinească un set minim de criterii și să adere la un set minimal de condiții înainte de a fi acceptată în rețea. Fiecare rezervație a biosferei îndeplinește trei funcții

Complementare (Cogălniceanu, 1999):

Funcția de conservare – pentru păstrarea resurselor genetice, specifice și ecosistemice;

Funcția de dezvoltare – pentru promovarea unei dezvoltări economice și sociale durabile:

Funcța logistică – de a oferi suportul pentru proiecte de educalie ecologică, cercetare și monitoring, atât la nivel local și național, cât și pentru problemele globale legate de conservare și dezvoltare durabilă.

Utilizarea durabilă a componentelor biodiversității presupune abordarea ecosistemică a managementul integrat al resurselor și integrarea priorităților de conservare a biodiversității în politicile și strategiile sectoriale. Până în prezent aceste deziderate nu se regăsesc într-o formă coerentă și unitară în politicile sectoriale, principalul motiv fiind lipsa unei valori monetare acordate serviciilor oferite de ecosistemele naturale, servicii care în prezent sunt considerate bunuri publice fără valoare de piață. Prin urmare, așa cum o arată și concluziile intermediare ale unui studiu efectuat la nivel internațional, este esențială evaluarea corectă a valorii resurselor naturale regenerabile și neregenerabile și a serviciilor oferite de funcționarea normală a sistemelor ecologice și integrarea costurilor de conservare și refacere a biodiversității în evaluarea costurilor politicilor și strategiilor sectoriale (DDBRA, 2010).

Dezvoltare durabilă presupune dezvoltarea și aplicarea politicilor de amenajare a teritoriului în sprijinul conservării biodiversității. O atenție specială trebuie acordată coridoarelor ecologice, zonelor situate în afara ariilor naturale protejate dar care au un nivel crescut de biodiversitate, cum ar fi zonele montane, cele costiere și zonele umede.

Flora și fauna sălbatică cu un regim de protecție, se face în condiții compatibile cu menținerea acestor specii într-o stare de conservare favorabilă, luându-se, după caz, următoarele măsuri: reglementarea accesului în anumite zonetoriale, principalul motiv fiind lipsa unei valori monetare acordate serviciilor oferite de ecosistemele naturale, servicii care în prezent sunt considerate bunuri publice fără valoare de piață. Prin urmare, așa cum o arată și concluziile intermediare ale unui studiu efectuat la nivel internațional, este esențială evaluarea corectă a valorii resurselor naturale regenerabile și neregenerabile și a serviciilor oferite de funcționarea normală a sistemelor ecologice și integrarea costurilor de conservare și refacere a biodiversității în evaluarea costurilor politicilor și strategiilor sectoriale (DDBRA, 2010).

Dezvoltare durabilă presupune dezvoltarea și aplicarea politicilor de amenajare a teritoriului în sprijinul conservării biodiversității. O atenție specială trebuie acordată coridoarelor ecologice, zonelor situate în afara ariilor naturale protejate dar care au un nivel crescut de biodiversitate, cum ar fi zonele montane, cele costiere și zonele umede.

Flora și fauna sălbatică cu un regim de protecție, se face în condiții compatibile cu menținerea acestor specii într-o stare de conservare favorabilă, luându-se, după caz, următoarele măsuri: reglementarea accesului în anumite zone și/sau anumite perioade; interdicția temporară și/sau locală a recoltării și capturării anumitor specii; reglementarea perioadelor, a modurilor și a mijloacelor de recoltare/capturare, în conformitate cu prevederile legislative în vigoare (DDBRA, 2010).

În vederea asigurării utilizării durabile și menținerii într-o stare favorabilă de conservare a populațiilor speciilor de interes economic, prin legislația națională este reglementat de asemenea comerțul (exportul, importul în/din state terțe precum și punerea spre vânzare din România în alte State Membre) cu exemplare ale speciilor non-CITES (specii care nu sunt incluse în Anexele Regulamentul (CE) nr. 407/2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr 338/97) recoltate/capturate pe teritoriul României. Autoritatea competentă, reprezentată de Ministerul Mediului și Pădurilor, autorizează desfășurarea acestor activități prin eliberarea acordurilor de export/import sau certificatelor de origine. (DDBRA, 2010)

Companiile care promovează un turism responsabil față de mediu recunosc din ce în ce mai des faptul că nu au un impact enorm doar asupra mediului natural, ci și asupra dezvoltării sociale și economice a comunităților. Multe companii care își desfășoară activitatea în industria turismului joacă un rol pro-activ în conservarea tradițiilor culturale (DDBRA, 2010).

Pentru utilizarea durabilă a biodiversității etno-culturale va trbui să promovăm turismul durabil și ecoturismul în arii naturale protejate, inclusiv siturile Natura 2000.

Transportul, energia și exploatarea resurselor neregenerabile sunt generatoare de impact negativ semnificativ asupra mediului, și în special asupra biodiversității, dar reprezintă sectoare de bază ale dezvoltării sistemului socio-economic. Din acest motiv, impactul asupra biodiversității se evaluează pentru fiecare caz în parte, căutându-se soluțiile de reducere a acestuia, conform prevederilor legislației SEA, EIA și EA în vigoare (DDBRA, 2010).

Pentru a asigura un management integrat în domeniile transport, energie, exploatarea resurselor naturale neregenerabile trebuie integrată cu prioritate conservării biodiversității în stabilirea policilor și strategiilor. Și aplicarea procedurilor SEA și EIA la planurile și proiectele de dezvoltare a infrastructurii de transport, energie și exploatarea resurselor neregenerabile (DDBRA, 2010).

II. Roșia Montană

2.1 Introducere

Roșia Montană este o localitate minieră din Munții Apuseni, județul Alba, Transilvania, România. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 137), localitatea apare sub numele de „Veres Patak” (traducere în limba romană „Pârâul Însângerat/Roșu”) (Wikipedia, 2013).

Roșia Montană este o comună din România, situată în județul Alba. Se întinde pe o suprafață de 4161 ha și numără 3716 de locuitori. Comuna Roșia Montană cuprinde următoarele sate: Gura Cornei, Corna, Roșia Montană, Bunta, Ignătești, Gura Roșiei, Balmoșești, Iacobești, Țarina, Blidești, Bucium Sat, Dogărești, Hilești, Florești, Bisericani, Cărpeniș). Roșia Montană este situată la aproximativ 800 m altitudine pe versantul nord-vestic al Carpaților Meridionali, în sudul Munților Apuseni (la poalele Munților Metaliferi), la cca. 80 de km de orașul Alba Iulia, reședința județului Alba, la 50 km de orașul Brad, la 11 km și respectiv 15 km de alte două orașe – Abrud și Câmpeni (Zăinescu, 2008).

Vegetația din comuna Roșia Montană este reprezentată de păduri de foioase și conifere și de pășuni alpine.

Clima este temperat continentală, tipică pentru zone de altitudine medie (850 m): iernile reci și lungi – 4-6 – luni pe an și verile scurte; temperatura medie anuală este cuprinsă între 6-8C, iar temperatura medie a lunilor extreme este de – 4C în ianuarie și 15C în iulie. Regimul precipitațiilor se înscrie într-o medie de 800 – 1000 ml/an, iar umiditatea aerului se situează între 72-91 % (Zăinescu, 2008).

Resursele de apă sunt constituite din ape curgătoare și ape subterane, inclusiv unități lacustre. Localitatea se află în bazinul Arieșului, fiind străbătută de la est la vest de un afluent al acestuia – Roșia; are debit variabil, ce depinde de acumulările hidrografice din lacurile artificiale. Apele curgătoare care traversează comuna sunt formate din pâraie ce se varsă în Valea Roșiei. În râul Valea Roșie se varsă și apele subterane rezultate în urma exploatărilor miniere aurifere (Zăinescu, 2008).

Roșia Montană este situate în Munții Apuseni, această zonă fiind cea mai bogata în argint, aur, aramă, plumb și zinc din România. Roșia Montană este un mic bazin geologic al Patrulaterului aurifer caracterizat prin bogăția sa în minereu de aur și argint (Zăinescu, 2008).

Pășunile, pădurile și stâncile formează peisajul caracteristic al Munților Apuseni, în care gospodăriile tradiționale se integrează din vremuri milenare. Peisajul este completat de „tăuri”, lacuri artificiale construite pentru a susține activitatea minieră. Cinci dintre aceste tăuri sunt vizibile și astăzi, ele având în permanență apă: Tăul Țarinii, Tăul cel Mare, Tăul Anghel, Tăul Brazilor și Tăul Cornei. Gospodăriile locuitorilor se întind în lungul văilor, pe platouri și culmi puțin înclinate, străjuite de muntele Rotunda (1187m), Ghergheleu (1157m), Cârnic (1087) și Tile (918m). Pe raza comunei Roșia Montană se află doua situri geologice protejate: Piatra Despicată și Piatra Corbului (Zăinescu, 2008).

Piatra Despicată, situată între vârfurile Cârnic și Cetate, are aspect de bloc izolat, rezistent la eroziune. Piatra Corbului, situată între vârfurile Ghergheleu și Curmătura, este înconjurată spre est și vest de drumurile ce merg spre exploatarea miniera Roșia Poieni. Rezervația naturală se află situată la 1100 –1150 m altitudine, având aspect de bloc bazaltic de culoare neagră. Toate aceste reprezintă resurse posibil de exploatat în domeniul turismului (Zăinescu, 2008).

Suprafața agricolă a comunei este de 2305 ha, o pondere importană fiind ocupată de pășuni (1088 ha) și fânețe (937 ha). Suprafața arabilă reprezintă doar 12% din suprafața agricola a comunei, cifra infimă față de nivel pe țară: 62,8% din suprafața agricolă este teren arabil. În principal este practicată agricultura de subzistența din cauza randamentului slab (Zăinescu, 2008).

Comuna Roșia Montană a devenit cunoscută după ce o companie română-canadiană, Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) obține licența de concesiune pentru exploatare nr. 47/ 1999, pentru exploatarea minereurilor de aur și argint din perimetrul Roșia Montană, licență obținută prin transfer de la Minvest SA Deva și nu prin licitație. Licența este valabilă doar pentru exploatarea veche, care a fost închisă în 2006. De altfel autorizația de mediu, emisă pentru Minvest, a expirat în decembrie 2004, dar exploatarea de mici dimensiuni a continuat până în 2006, în condițiile în care licența nr.47/1999 nu a fost anulată.

Compania nu a primit încă autorizațiile necesare începerii proiectului, în prezent proiectul fiind în curs de evaluare la Ministerul Mediului.

Proiectul Roșia Montană este combătut de o parte a membrilor Academiei Române prin Declarația Academiei Române în legătură cu proiectul de exploatare minieră de la Roșia Montană și Academia de Studii Economice București, în urma unor analize științifice date publicității (Wikipedia, 2013).

2.2 Conflicte de interese generate de exploatarea aurului și argintului

Conflictele de interese sunt reprezentate de două grupuri care vor altceva de la aceeași zonă sau specii (mineritul contra Parcurilor Naționale; pescării si pescari contra ONG-urile protejării consumul de pește mamifere și păsări; compania de apă împotriva conservarea habitatelor de zonă umedă) (Jianu, 2012).

Conflictele de interese generate de exploatarea aurului și argintului sunt date între compania Roșia Montană Gold Corporation și instituțiile statului (Academia Română, Ministerul Mediului etc.).

Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) este o asociere între Statul Român (~20% din acțiuni via Minvest Deva) și Gabriel Resources, o companie canadiană minieră de mici dimensiuni, lipsită de experiență și cu resurse insuficiente (80% din acțiuni). Conform documentației prezentate investitorilor de Gabriel Resources, participarea de 20% a statului va fi cheltuită pentru reabilitare, în timp ce documentația prezentată publicului larg și publicitatea aferenta indică faptul că cele 20% reprezintă „beneficiile” guvernului. Principalele componente ale propunerii de proiect minier sunt urmatoarele: producție anuala de 14,3 Mt timp de 15 ani, pe o suprafata directa de 1258 ha. Producția maximă s-ar realiza în al doilea an de exploatare, cu o cantitate de 21,575 Mt, pentru ca apoi să ajungă la 17,315 Mt în anul cinci, 15,413 Mt în al zecelea an și 14,212 Mt în cel de-al treisprezecelea an. Pentru a procesa minereul, este menționat un consum mediu anual de 13000 de tone de cianuri, aceasta cifră bazându-se pe modelul de 13 Mt de minereu procesat anual. Cianurile vor fi transportate spre Roșia Montană în containere pe șosea. Aurul și argintul vpr fi extrase din patru munți – Cârnic, Cetate, Orlea și Jig, totalizând o suprafață de 205 ha. Sunt proiectate două halde de steril, acoperind o suprafață totală de 177,36 ha, care vor găzdui 130,691 Mt de deșeuri. Iazul de decantare ce va fi situat pe Valea Cornei va acoperi o suprafață totală de 698 de ha. (RMGC, 2008).

Proiectul presupune construirea unui iaz de decantare care va avea o suprafață de 363,12 ha (egală cu aproximativ 454 de terenuri de fotbal), iar cantitatea totală de steril neconsolidat ce va fi depozitată este aproximată la 214,905 milioane de tone. Iazul de decantare nu va fi impermeabilizat. În Valea Cornei există câteva surse de apă subterană și de suprafață, iar raportul recunoaște ca roca de bază este fisurată. Potrivit Agenției de Protecție a Mediului a Statelor Unite ale Americii (USEPA), costurile medii de impermeabilizare se ridică la 131.000 dolari pe acru. Înaltimea totală a barajului principal Corna va fi de 185m și va fi construit din roci care generează ape acide. Sterilul va conține metale grele, amoniac, sulfuri, etc. Acestea din urma sunt o importantă sursă de ape acide, care pot fi generate timp de decenii sau chiar secole. Propunerea de proiect minier nu prevede ca sulfurile să fie tratate separat și să fie depozitate într-un iaz de decantare special, impermeabilizat.

Acesta este un exemplu evident de malpraxis. Instalarea pompei de apă a iazului de decantare pe o barjă este o altă dovadă de acest gen. Imensa construcție a iazului de decantare este situata chiar deasupra orasului Abrud – putând să aibă consecințe catastrofice în caz de rupere. Suprafața imensă a iazului de decantare este foarte posibil să producă o cantitate semnificativă de praf în condiții meteorologice secetoase. Raportul nu evaluează complet aceasta problemă, mai ales avându-se în vedere apropierea de orașul Abrud. Odată procesat, minereul va fi topit. Această activitate va produce, printre altele, 0,5 kg de mercur zilnic, în șase zile ale săptămanii. Aceasta înseamnă 156 de kg de mercur pe an, sau 2340 kg de-a lungul perioadei totale de exploatare. Din aceasta cantitate s-au scăzut deja emisiile de mercur generate de topirea minereului. Vorbim de o operațiune minieră foarte mare: La capacitatea maximă de producție, aproximativ 26 de milioane de tone de minereu și rocă sterilă vor fi excavate anual. Cu alte cuvinte, 500.000 tone/saptamână = 70.000 tone/zi. Dacă titularul de proiect va folosi camioane cu capacitatea de 150 de tone, se vor face cca. 1.000 de drumuri cu camionul dus-întors în fiecare zi (50% pline, 50% goale), adică aproximativ un camion la un minut și jumatate (în condițiile în care se lucrează 24/7) (RMGC, 2008).

1.2.3 Conservarea diversității etno-culturală a sistemelor socio-economice

Un prim conflict de interese privind conservarea diversității etno- culturale a sistemelor socio-economice este acela de stramutare a populatiei veche de peste 20000 de ani, pentru a putea începe exploatarea minereului.

Stramutarea populației locale, în total peste 2000 de oameni. Conform hărții intitulate „Regimul Proprietății” pentru Roșia Montană (plansa 2 – Planul de Management Cultural – Planul M), din martie 2006, 49,1% este proprietate privată și 2,3% aparține Bisericilor. RMGC deține 17,8% (RMGC, 2008).

Roșia Montană Gold Corporation propune strămutarea populației, a întregii infrastructuri publice și a sediilor autorităților locale în locația Piatra Alba, denumită Noua Roșia Montană (Simion, 2008).

Vestigiile arheologice miniere de epocă romană de la Roșia Montană și 41 de case de patrimoniu sunt protejate de Legea 5/2000 ca monumente istorice. Până la momentul de față nu a fost aprobat un Plan Urbanistic Zonal pentru Zona Protejată.

Potrivit propunerii de proiect minier, aceste case se află răspândite printre cele patru cariere. Raportul nu prezintă niciun fel de garanții despre cum aceste case ar rezista la vibrațiile produse de explozii și de traficul intens.

De asemenea, ar trebui mutate și strămutate 410 morminte. În comunitatea arheologică, Roșia Montană este recunoscută pentru bogatul său patrimoniu unic roman și pre-roman asociat mineritului și pentru tăblițele cerate descoperite în galeriile miniere. Galeriile romane din masivele Orlea, Cârnic etc. sunt unice datorită măiestriei și stării lor de conservare. Din analiza hărților pe care le conține studiul de impact se poate vedea că acestea vor fi transformate în cariere deschise. Ca măsură de diminuare a acestei distrugeri, titularul proiectului propune „o serie de replici construite, fie la suprafață, ca de exemplu într-o zonă reabilitată dintr-o viitoare carieră, fie în subteran.”

Roșia Montană conține habitate și specii importante de faună și floră care sunt pe deplin protejate conform legislației din România și Directivei UE privind habitatele (92/43/EEC) (Mmediu, 2002).

Pentru că această propunere de proiect să se realizeze, ar trebui ca titularul proiectului să cumpere toate terenurile care sunt afectate de proiect (terenuri agricole, păduri, etc.) și să înceapă lucrarile de explatare la zi, care ar presupune strămutarea populației și demolarea clădirilor (unele având calitatea de monument istoric), biserici, mutarea de cimitire plus alte acțiuni similar, decopertarea munților și poluarea unității hidrogeomorfologică cu cianuri și metale grele (Simion, 2008).

Localitatea Roșia Montană este printre cele mai vechi localități atestate documentar în România, are o istorie strâns legata de exploatarea zăcămintelor aurifere. Din perioada romană datează și prima atestare a localității, care apare sub numele de Alburnus Maior pe tăblița cerată din 6 februarie 131 d.Chr., descoperită împreună cu alte 25 de tăblițe cerate și obiecte de inventar minier în galeria Sfântul Ladislau din mina Sfântul Simion din Ohaba (RMGC, 2012).

Încălcarea legislației de către compania minieră (Simion, 2008):

strămutarea involuntară a populației;

modificarea planurilor de urbanism ale localității prin care zona a fost declarată mono-industrială;

efectuarea de activități ilegale de forare;

declasarea unor obiective de patrimoniu de interes național de la Roșia Montană;

procedura de obținere a acordului de mediu pentru proiect: încălcarea procedurii de evaluare și a drepturilor publicului la participare, informații, etc.

În urma cercetărilor arheologice de la Roșia Montană au fost descoperite vestigii unice în Europa (Simion, 2008):

galerii romane și dacice (Masivul Cârnic);

necropole, temple romane, altare votive, termae, instalații romane de

pompare a apei;

un mausoleum datat din secolul II d.Ch.

“În Cârnic, rețelele miniere antice (de pe vremea dacilor, identificate ca atare pentru prima oara, și de pe vremea romanilor) rămân de o coerență uluitoare și într-o stare de

conservare remarcabilă….” (Echipa de arheologi francezi de la Universitatea din Toulouse, Raportul arheologic săpături Cârnic 2003 citat de Simion S., 2008).

1.2.1. Conservarea diversității sistemelor ecologice ca suport al vieții

Acesta fiind un alt conflict de interese între comunitatea Roșia Montană și compania RMGC.

Exploatarea la suprafață este o metodă de extragere a zăcămantului din rocă, prin eliminarea sterilului într-o groapă deschisă.

Pregătirea suprafeței constă din înlăturarea obstacolelor naturale sau artificiale care îngreunează sau împiedică exploatarea la suprafață, cum sunt : păduri, mlaștini, pâraie sau diferite construcții (șosele, căi ferate etc).

Deschiderea zăcămîntului se realizează prin săparea tranșeelor principale și a tranșeelor de acces, care fac legătura zăcămîntului cu suprafața și care constituie frontul inițial la excavarea treptelor. Decopertarea constă în înlăturarea rocilor sterile care acoperă minereul. Lucrările de exploatare constau în extragerea minereului din zăcămint și formează, ultima fază în exploatarea la suprafață.

Extinderea exploatării prin lucrări la suprafață se datorează avantajelor mari economice pe care le prezintă în comparație cu exploatarea subterană ( Tarnovschi, 2006).

Exploatarea la suprafață, în patru cariere deschise și creara unui bazin de acumulare a rezidiilor în spatele unui baraj de 180 metri înaltime, închizând valea Corna, ar produce o mutilare gravă a peisajului (ACAD, 2000).

Structura geologică de sub localitatea Roșia Montană este formată din roci care nu permit exploatarea la suprafață (rocile sunt constituite din marne, argile, gresii și gipsuri care stau pe Wildflysch predominant argilo-grezos (campanian); în urma excavărilor, apa de la ploi va pătrunde la nivele inferioare și terenul va aluneca”. (ing.

Sever Bordea, Institutul de Geologie al României, citat de Boștinaru, 2012).

De asemenea, este de luat în considerare și riscul poluării pânzei freatice: „Iazul de decantare de pe valea Cornii (…) este așezat parțial pe gresii permeabile și afectate de fracturi. Din acest motiv, iazul proiectat pe valea Cornii este o bombă ecologică cu pericol permanent.” (Ing. Andrei Justin, Institutul de Geologie al României citat de Boștinaru, 2012).

Exploatarea în cariera deschisă a masivului Cetate a început în 1970, distrugându-se mai multe urme importante ale exploatării vechi, romane; înalțimea masivului a scăzut în timp cu 120 metri, exploatarea actuală fiind de maximum 400.000 tone minereu pe an, la care se folosesc camioane de 15 tone, reziduurile fiind depozitate într-un mic iaz din Valea Saliștei (Bran, 2003).

Prin exploatarea în cariera deschisă se distrug patru masive (Cetate, Cârnic, Orlea, Jig) și monumentele naturale Piatra Corbului și Piatra Despicată, în urma escavărilor. Se vor ocupa 1200 ha de teren din satele Roșia Montană si Corna și se va construi un iaz de decantare (în locul actualului sat Corna) ca depozit de sterile de procesare, cu un baraj (din steril) înalt de 185 metri (cât un bloc cu 60 etaje) – la numai 2 km de orașul Abrud (Bran, 2003).

Prin Legea 5/2000 comunele Roșia Montană și Bucium sunt sit arheologic protejat. În Anexa 1 se prezintă monumentele naturii: Piatra Despicată, Avenul din Hoanca Urzicarului, Piatra Corbului, Detunata Goala, Detunata Flocoasa, Poiana cu narcise de la Negrileasa. Unele dintre acestea urmând a fi distruse în urma începerii exploatării miniere.

Potrivit HG 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, care transpune în legislație Directiva nr. 1999/31/EC, iazul de decantare și haldele de steril propuse sunt definite ca și depozite de deșeuri. Potrivit cerințelor legale invocate, un depozit de deșeuri trebuie să fie situat la cel puțin 1.000 de metri de o comunitate locuită. Este de asemenea interzisă construirea unui depozit de deșeuri pe rocă de bază fisurată (cum este cazul rocii de bază din Valea Cornei), în zona de protecție a surselor de apă potabilă (cum este cazul surselor de apă ale orașului Abrud) sau în zone protejate datorită patrimoniului natural sau cultural (cum sunt vestigiile arheologice din Masivul Cârnic, precum și monumentele naturale Piatra Corbului și Piatra Despicată).

Mai mult, potrivit acelorași dispoziții legale un depozit de deșeuri trebuie să conțina 8 straturi artificiale de material de protecție. Operatorul depozitului de deșeuri trebuie să prezinte în documentația de obținere a acordului/autorizației de mediu un aviz de gospodărire a apelor, emis de autoritatea competentă. RMGC nu a obținut un asemenea aviz (Simion, 2008).

1.2.2 Conservarea biodiversității sistemelor biologice și a structurilor genetice

Un alt conflict de interese între comunitatea Roșia Montană și compania minieră fiind reprezentat de conservarea biodiversității sistemelor biologice și a structurilor genetice.

În Studiul de Evaluare a Impactului Asupra Mediului (SEIM) este specificat că aria proiectului „nu prezintă un interes major pentru biodiversitate. Acest fapt se datorează unei interacțiuni multiple și de lungă durată, a factorilor antropogenici cu mediul…impactul asupra biodiversității a avut ca și cauze atât agricultura cât și activități industriale istorice” (Akeroyd, 2006).

Pășunile, s-au dovedit a fi bogate în specii, prezentând un interes botanic deosebit.

Aproximativ 60% din această arie este, în mod evident acoperită de „pajiști” (pășuni), cu 20% din ele reprezentând fânațuri. Pe langă un numar de plante de pășune respectiv comunități rare sau amenințate, au fost înregistrate opt speciii de orhidee de pășune, dintre care șase sunt trecute pe Lista Roșie a Plantelor din România: Anacamptis pyramidalis, Gymnadenia conopsea, Orchis coriophora, Orchis ustulata, Stupinita Platanthera bifolia și Traunsteinera globosa (Akeroyd, 2006).

Predominante în pașunile oligotrofice uscate și umede sunt Taposica Nardus stricta, împreună cu Agrostis stolonifera și Danthonia decumbens, aceste pașuni fiind bogate în specii non-graminee Carici-Nardetum strictae, Hieracio pilosellae-Nardetum strictae, Chamaespartium sagittale și Genista tinctoria. Pe pante mai abrupte și stâncoase, această vegetație se dezvoltă în tufărișuri incipiente de afine (Vaccinium myrtillus), Martaloaga (Calluna vulgaris) (Akeroyd, 2006).

Tufărișurile de Păducel Crataegus monogyna, Ienupăr Juniperus communis, Scorusul de Munte Sorbus aucuparia și Cununița Spiraea ulmifolia, care sunt, din punct de vedere floristic, relativ bogate. Dintre speciile de iarbă se regăsesc Ajuga genevensis, Vătămătoare Anthyllis vulneraria, Antennaria dioica, Brachypodium sylvaticum, Garofițe Dianthus armeria, Dianthus carthusiana, dar și Geranium sanguineum, Lychnis viscaria, Molinia caerulea, Sanguisorba minor, Scabiosa columbaria, Spilunta Solidago virgaurea, Teucrium chamaedrys, Trifoi Trifolium alpestre, Trifolium montanum precum și Merișorul de Munte Vaccinium vitis-idaea. Un grup de specii de pădure și de lizieră erau și ele prezente aici: Clopoței Campanula persicifolia, Degetar Galben Digitalis grandiflora, Inula salicina, Trifoi Trifolium medium, Odolean Valeriana officinalis, Stejărel Veronica chamaedrys precum și Veronica spicata (Akeroyd, 2006).

Alte specii asociate cu Nardus includ gramineele Anthoxanthum odoratum, Cynosurus cristatus, Paius Festuca pratensis, Festuca rubra și Luzula campestris. Alte specii din floră, localizate adesea pe sau în jurul mușuroaielor, au indicat o diversitate ridicată de specii și includ: Alchemilla monticola, Carlina vulgaris, Hieracium pilosella, Ghizdei Marunt Lotus corniculatus, Leontodon taraxacoides, Leucanthemum vulgare, Potentilla erecta, Busuioc de Câmp Prunella vulgaris, Stellaria graminea, Thymus pulegioides, Trifoi Trifolium repens, Trifoi Roșu Trifolium pratense și Veronica officinalis.

Pajiști extensive, submuntoase, mezotrofice pajiști de munte sunt colorate și bogate în specii formate din asociațiile Arrhenatheretum, Scorzonero rosae–Festucetum rubrae nigicentris și Astrantio–Trisetetum. Zonele cu sol mai acid aveau pajiști dominate de Hypochoerio radicatae–Agrostietum. Speciile de iarbă includ: Anthoxanthum odoratum, Arrhenatherum elatius, Briza media, Cynosurus cristatus, Festuca pratensis (Akeroyd, 2006).

Alte specii prezente includ: Anthyllis vulneraria subsp. carpatica var. pseudovulneraria, Arnică Arnica montana, în Annexe IV a Directivei UE asupra Habitatelor vulnerabile, Astrantia Astrantia major, Campanula persicifolia, Centaurea nemoralis, Centaurea

erythraea, Crepis vesicaria, Chaerophyllum hirsutum, Galium mollugo subsp. erecta, Galium verum, Genista tinctoria, Hypochoeris maculata, Lathyrus sylvaticus, Leucanthemum vulgare, Lychnis viscaria, Orchis ustulata, Pedicularis exaltata, Phyteuma scorzonerifolia, Rhinanthus minor, Rumex acetosa, Salvia pratensis, Scorzonera purpurea subsp. rosea, clasificate ca rare în Lista Roșie a plantelor din România, și rare-vulnerabile în Inventarul Român al Pajiștilor, 2003 (A. Sarbu, Coldea Gh et col. citat de Akeroyd, 2006), precum și alte specii ca Stachys officinalis, Trifolium montanum, Trifolium pannonicum și Trifolium pratense.

Pajiștile mai mlaștinoase, cu ierburi înalte (pajiști semi-naturale cu ierburi înalte) au o floră diferită cu specii care includ Caltha palustris, Colchicum autumnale, Deschampsia cespitosa, Filipendula ulmeria, Geranium sylvaticum, rare vulnerabile în Inventarul Român al Pajiștilor, 2003 (A. Sarbu, Coldea Gh et col. citat de Akeroyd, 2006), Geum rivale, Gymnadenia conopsea, Lychnis flos-cuculi, Pedicularis exaltata, Phyteuma scorzonerifolia, Rumex acetosa, Trollius europaeus, clasificate ca rare în Lista Roșie a plantelor din România, și rare-vulnerabile în Inventarul Român al Pajiștilor, 2003 (A. Sarbu, Coldea Gh et col. citat de Akeroyd, 2006) precum și Veratrum nigrum (Akeroyd, 2006).

Eriophorum latifolium, Caltha palustris, Carex echinata, Carex hirta, Carex viridula, Potentilla palustris, clasificate ca rare în Lista Roșie a plantelor din România, și rare-vulnerabile în Inventarul Român al Pajiștilor, 2003 (A. Sarbu, Coldea Gh et col. citat de Akeroyd, 2006), precum și gura-lupului, Scutellaria hastifolia (Akeroyd, 2006).

Stâncile și grohotișurile rezultate din exploatările miniere sunt colonizate de Ling Calluna vulgaris, succesiv de Sambucus racemosa, Betula pendula și pin Pinus sylvestris. Este demn de menționat că habitatele Calamariane (Anexa 1 Directiva Habitate, Violetalia calaminariae) care inconjoară adesea zonele istorice de exploatare a filoanelor din rocile metalifere sunt asociate cu rocile sterile, beneficiază de statutul de areale protejate în UE (e.g. Muntele Halkyn, Nordul Țării Galilor și Mina Gang, Derbyshire, Anglia), pentru ansamblul de specii rare și deosebite care se găsesc în aceste locuri.

Agrostis stolonifera, Deschampsia cespitosa, Deschampsia flexuosa, Poa pratensis, Chamaespartium sagittale, Euphorbia cyparissias, Fragaria vesca, Genista tinctoria, Hieracium sp., Rumex acetosella, Potentilla recta, Veronica officinalis și deasemenea specii ca Scleranthus annuus, Senecio sylvaticus si Spergularia rubra.

Zonele din preajma rocilor sterile și a exploatărilor miniere au de asemenea o floră bogată Alchemilla monticola, Briza media, Carex distans, Carex echinata, Carex hirta, Carex hostiana, Campanula patula, Galium mollugo, Galium verum, Leucanthemum vulgare, Linum catharticum, Lotus corniculatus, Orchis coriophora, Plantago lanceolata, Polygala vulgaris, Sanguisorba minor și Trifolium pratense (Akeroyd, 2006).

În Studiul de Evaluare a impactului asupra Mediului (SEIM) Molidul (Picea abies) păduri (plantații forestiere) Vaccinio-Piceetea adiacente au un numar in plus de specii, față de alte locuri. Acestea includ Gentiana asclepiadea, Hieracium umbellatum, Lycopodium clavatum, Mycelis muralis, Aposeri foetida, Veronica montana și Viburnum opulus. În SEIM nici unul dintre habitatele de pădure identificate în zona proiectului nu sunt clasificate ca „habitat prioritar” (Akeroyd, 2006).

Pajiștile sunt bogate în flori ale regiunii carpatice din România, sunt o bogăție națională, ecologică și culturală, neprețuită.

În Raportul de Evaluare a Impactului asupra Mediului realizat de către compania minieră RMGC arată că „pajiștile culturale (cultural) sunt foarte răspândinte în Carpații de Sud”, observându-se de asemenea că „pierderea lor nu va avea un impact semnificativ asupra biodiversitatii la nivel local sau regional”. Majoritatea celor care au studiat zona proiectului Roșia Montană nu sunt de acord cu aceasta afirmatie.

Papucul Doamnei (Cypripedium calceolus) este strict protejată în Suedia. Aceasta specie remarcabilă și reprezentativă, care a disparut din intreaga Europă, se mai gasește înca în abundență, local, în Suedia, dar cei care o conserveaza acolo o protejează ca pe o resursă pentru toți europenii. Același principiu ar trebui să se aplice și în cazul salvării pajiștilor deosebit de bogate în specii de flori, din România.

Este nevoie de studierea mult mai amănunțită a zonei deoarece cifra de 414 plante, menționată în SEIM, ar putea fi mult mai mare daca ar fi efectuate vizite repetate, în sezoane diferite (Akeroyd, 2006).

Folosirea cianurii de sodiu în procesul tehnologic, propus de compania minieră și depozitarea în bazin deschis a rezidiilor, conținând resturi de cianură, produși de “neutralizare” a cianurii (de asemenea potențial toxici) și mai ales metale grele, crează motive serioase de îngrijorare pentru diversitatea sistemelor biologice și a structurilor genetice.

Chiar dacă “neutralizarea cianurii” promisă de proiect s-ar realiza într-un grad avansat, toxicitatea reziduurilor rămâne o sursă de grave riscuri (ACAD, 2000).

2.3 Efecte asupra biodiversității și a sistemelor socio-economice

Odată cu începerea proiectului minier de la Roșia Montană, atât biodiversitatea cât și sistemul socio-economic va fi afectat negativ de poluarea cu cianuri și metale grele, iar capitalul natural va fi distrus prin decopertarea solului, distrugerea populației prin strămutare și distrugerea a vestigiilor arheologice.

Conform datelor publicate de firma Roșia Montană Gold Corporation, aceasta este formată prin asocierea Minivest SA, Deva (19,3 % din actiuni, Gabriel Resourses Ltd, Canada (80,0 % din actiuni) și acționări minoritari (0,7 % din actiuni). Firma a obținut o concesiune pentru o suprafața de 4282 ha, în zona Roșia Montană, situată la 80 km de Alba Iulia și 85 km de Deva. Proiectul prevede închiderea actualei exploatări miniere a firmei Minivest (cu 775 locuri de munca) și organizarea celei mai mari exploatări aurifere din Europa, pentru extragerea unei cantități de aproximativ 300 tone de aur și 1600 tone de argint, prin metoda excavărilor la suprafața, în patru cariere deschise, estimate la 100 hectare fiecare, prin decopertare), care însemnă extragerea unei cantități de peste 220 milioane tone de minereu. Roca sterilă va fi depozitată în două halde (Cetate, 66 ha și Cârnic, 70 ha).

Nămolul epuizat, rezultat în procesul tehnologic după extracția aurului și argintului, va fi

acumulat într-un bazin de decantare (lac deschis) cu o capacitate de 250 milioane tone și

o suprafață estimată la cca. 100 hectare (600 ha dupa alte surse), în spatele unui baraj înalt de 180 metri, construit din rocă sterile (Academia Română, 2004).

În multe situații, explorarea la suprafață se face prin executarea unor șanțuri, tranșee și dezveliri superficiale, prin lucrări miniere exemplificate prin diferite tipuri de galerii subterane, galerii de coastă și puțuri de explorare să pate de la suprafață sau din subteran. Roca rezultată de la săparea acestor lucrări trebuie bine gospodărită, în sensul transportului și depozitării ei, de o manieră ecologică, în mici halde realizate după reguli și tehnici bine stabilite, întrucât, altfel, ele vor produce pagube ecologice și economice importante în zonă.

Haldele neprotejate sunt supuse acțiunii factorilor externi, cum ar fi: ploaie, vânt, infiltrații de ape, curenți puternici de ape de șiroire, care antrenează și împrăștie materialul radioactiv haldat până în zonele de acces și în cele construite, pe terenurile de sport și de joacă ale copiilor, în albiile râurilor a căror apă poate fi folosită în diverse scopuri etc. (Fodor, 2011).

Principala activitate la Baia de Arieș – Buturoasa: extracția de Au, Ag și Cu prin metode de subteran. Lucrarile de închidere includ urmatoarele obiective: mina Buturoasa, facilitatea industrială Baia de Arieș cu 3 cianurații și iazurile de decantare Brazești, Valea Sartas și Valea Cuții. Exploatarea se întinde pe o suprafață de 13,47 ha incluzând incinte, halde și alte activități auxiliare. Activitatea a încetat în anul 2003.

Ca urmare a activității miniere, există halde de steril care conțin 750.000 metri cubi de steril. Exista 3 iazuri de decantare. Cea mai apropiată comunitate este orașul Baia de Arieș, situat la 8.000 m de mină, având 11.000 de locuitori; cursul local de apă este râul Arieș situat la 10 m de mină. Apele de mină au un debit de 0,2 l/sec, un pH de 5,3, TMS 236 mg/l și un conținut de 178,9 mg/l Zn și 2,2 mg/l Mg (Ministerul Economiei, Unitatea de Management al Proiectului, 2012).

Activitățile miniere desfăsurate în bazinul mijlociu al râului Arieș au afectat acest teritoriu din punct de vedere natural, economic și social. Activitățile asociate industriei miniere, fie că este vorba de exploatarea în sine, fie de cele asociate închiderii minelor, reprezintă o sursă majoră de risc atât pentru mediul înconjurător, cât și pentru populația

locală. Exploatările miniere auro – argentifere și cuprifere au modificat permanent relieful, introducând astfel profunde disfuncționalități și dezechilibre cu impact local și regional. Bazinul hidrografic al râului Arieș include parțial Patrulaterul Aurifer al Munților Apuseni, ceea ce a avut ca rezultat construirea a 11 iazuri de decantare, aparținând mai multor exploatări miniere. În ceea ce priveste stabilitatea structurală a acestor depozite de steril, se pot observa ravene și șiroiri pe taluz, având o evoluție progresivă. De aceea, riscurile induse de fenomenele atmosferice extreme sau de combinații ale acestora pot avea consecințe semnificative, producând accidente tehnologice (Stefănescu, 2010).

Reprezintă riscuri serioase posibilitatea scurgerii apelor din bazinul de decantare, infiltrările în subteran, formarea de acid cianhidric (un gaz extrem de toxic) în timpul verii mai ales sub influența unor ploi acide, riscuri agravate de imediata vecinatate a unor localități populate (Câmpeni, Abrud).

Proiectul promite reducerea concentrației de cianură la 1 parte pe million în apele evacuate în lacul de decantare. Costurile reducerii acestuia la valori atât de mici sunt considerabile și nu este sigur ca această condiție va fi îndeplinită (Academia Română, 2000).

Derularea proiectului va avea efecte psihologice incalculabile asupra populației din zona, care va migra în masă din vecinătatea unui lac cu cianuri și metale grele ce pot polua pânza freatică și pot fi antrenate de agenții atmosferici pe suprafețe mult mai extinse decât cele ale exploatării propriu-zise. În acest context orice afirmare a turismului în zonă, așa cum susțin promotorii proiectului, devine iluzorie.

La exploatarea minieră cu cianuri din Yellowknife, Canada, activitatea minieră din zonă a fost sistată din cauza efectelor produse de deșeurile cu cianură. Autoritățile locale cheltuiesc anual aproape un miliard de dolari doar pentru a ține solul înghețat, astfel încât să nu permită răspândirea noxelor provenite din lacul de cianură ( Boștinaru, 2012).

În zona proiectului sunt vestigii arheologice de mare interes stiințific, de valoare inestimabilă, cu caracter de unicat în Europa și poate în lume, așa cum au relevat studiile parțiale intreprinse de cercetătorii arheologi din România și Franța, ca urmare a obligațiilor legale, finanțate chiar de firma RMGC pentru obținerea "descărcării arheologice". Este necesară extinderea acestor cercetări de la suprafata restransă cercetată la toată suprafața vizată, ceea ce necesită mai mult timp. Exploatarea zăcământului de aur ar duce la distrugerea iremediabilă a sitului arheologic, ceea ce ar fi o pierdere de nerecuperat și ar anula posibilitatea constituirii în viitor a unei zone de turism cultural, o soluție economică durabilă pe termen lung. Nu este o noutate faptul ca multe țări care știu să le aprecieze valoarea, au făcut din vestigiile lor arheologice puncte de atracție cultural-turistică, aducătoare de venituri permanente pentru populația din zonă (Egipt, Mexic, Grecia, Italia, etc.). Distrugerea unor vestigii arheologice de asemenea valoare ar fi o crimă culturală (Marc, 2012).

Strămutarea și reamplasarea forțată a unei parți a populației care refuză să-și vândă proprietățile riscă să antreneze Statul Român în situații juridice dificile în fața organismelor internaționale (europene, CEDO) cu consecințe greu de evaluat în prezent.

În asemenea situație răspunde Statul Român și nu compania. Acest aspect trebuie analizat cu toată seriozitatea de autoritățile competente.

Distrugerea comunității Roșia Montană, veche de peste 2000 ani, prin stramutarea populației, demolarea unor clădiri (inclusiv monumente istorice), biserici și mutarea unor cimitire este inacceptabilă. Academia Română consideră că nu pot fi ignorate numeroasele proteste individuale și colective ale societății civile, ale unor instituții științifice, religioase (inclusiv Biserica Ortodoxă Romană), culturale din țară și străinatate, ale unor personalități și oameni de știință și cultură. Nu se poate trece cu vederea rezistența și nemulțumirile unei parți din populația locală afectată de proiect, care riscă să-și piardă proprietățile și să părăsească locurile unde au trăit o viață întreagă ei și stramoșii lor (Academia Română, 2000).

Până în 1970, exploatarea s-a făcut în subteran, prin galerii, în masivele Cetate, Cârnic, Orlea etc. Începând cu anul 1970, s-a trecut la exploatarea la suprafață, în carieră deschisă în masivul Cetate, distrugându-se mai multe urme importante ale exploatării vechi, romane. Exploatarea din cariera Cetate era de maximum 400.000 tone minereu pe an. Proiectul constă în deschiderea celei mai mari exploatări aurifere la suprafață, prin cianurare, din Europa care va cuprinde, în Valea Roșia, patru cariere deschise și o uzină de prelucrare cu cianuri a aurului și argintului, iar în Valea Corna un iaz de decantare a substanțelor chimice cu o suprafață de 367 hectare (Marc, 2012).

Exploatarea la suprafață produce o degradare semnificativă a mediului natural, în fapt o adevărată mutilare a peisajului, lăsând în urmă cratere imense și masive depozite de material steril, după cum se poate vedea în cariera deschisă din imediata vecinatate, la Roșia Poieni. Poluarea aerului, apelor și a solului din zonă, produsă de mijloacele tehnice de exploatare la suprafață (prin decopertare) și de transportul masiv, cu utilaje grele (camioane de 150 tone), a unor cantități uriașe de minereu și material steril nu poate fi ignorată (Marc, 2012).

Distrugerea peisajului caracteristic Munților Apuseni anulează potențialul turistic și elimină perspectiva unei valorificări durabile a zonei concepute pe această bază, pe o raza mare, nu numai la Roșia Montană. Exploziile folosie în tehnologia de decopertare prin "pușcare" prezintă riscul unor vibrații și unde seismice care pot avea efecte negative în imediata vecinatate a exploatării, riscând slăbirea și prăbușirea unor construcții și a unor galerii miniere vechi (Marc, 2012).

Folosirea cianurii de sodiu pentru solubilizarea aurului și depozitarea în bazin deschis a rezidiilor tehnologice conținând resturi de cianură, produși de “neutralizare” a cianurii (cianati, tiocianati) și complecși ai metalelor grele cu cianura, a căror toxicitate nu este încă complet cunoscută, creează motive serioase de îngrijorare, chiar dacă ar fi aplicate tehnologiile curente cele mai avansate așa cum promite proiectul.

Academia Română a atras atenția înca din anul 2009 asupra a ceea ce consideră a fi “o eroare cu efecte negative asupra comunității, mediului înconjurător și vestigiilor arheologice din zonă”, semnalând “consecințele riscante pentru statul român” (Academia Română, 2004)

Bibliografie

ACAD (Academia Romana), 2000, Proiectul Roșia Montană între riscuri și beneficii, www.acad.ro/rosia_montana/doc_pv/pv_ihaiduc.doc, (accesat în martie 2013)

ACAD (Academia Română), 2004, Declarația academiei Române în legătură cu proiectul de exploatare minieră de la Roșia Montană, http://www.acad.ro/rosia_montana /pag_rm04 _decl.htm (accesat în mai 2013)

Akeroyd J., Jones A., 2006, Cazul Rosia Montana: protectie si nu distrugere, http://www.rosiamontana.ro/img_upload/c77c3453789af5de5049783baaa35f31/Anex1__Akeryod_Jones_biodiv_Ro.pdf

AMEC (Asociația Română de Mediu), 2007, Raport de mediu, http://www.kvvm. hu/cimg/documents/Kornyezeti_jelentes_roman_nyelven_a_verespataki_iparfejlesztesi_ovezet_modositott_ovezeti_telepules.pdf (accesat in martie, 2013)

Botnariuc N., Vădineanu, A., 1982, Ecologie, Ed. Didactică și Pedagogică, București

Boștinaru V., 2012, Roșia Montană în dezbaterea europeană, http://victor bostinaru.ro/RosiaMontana.pdf (accesat in martie, 2013)

Boștinaru V., 2012, Roșia Montană în dezbaterea europeană, Romania

Bran P., Alexandru F., Angelescu C., Bran F., și colab., 2003, Probleme economice, financiare, sociale, de mediu și de durabilitate ale proiectului minier Rosia Montana, Raportul comisiei din Academia de Studii Economice, Bucuresti

Cogălniceanu D., 1999, Managementul Capitalului Natural, Universitatea din Bucuresti, Ars Docendi

Cogălniceanu D., 2007, Biologie, Ecologie și Protecția Mediului, Ministerul Educației și Cercetării, Bucuresti

DDBRA (Rezervația Biosferei Delta Dunării), 2010, Strategia Națională pentru Biodiversitate și Planul de Acțiune, București http://www.ddbra.ro /mediatizari/StrategiaPrivindConservareaDiversitatiiBiologice_DRAFT.pdf (accesat in martie 2013)

Fodor D., VEDINAȘ I.C., 2011, Revista Minelor, Editura Universitas Petroșani, Petroșani

Iordache V., 2009, Ecotoxicologia metalelor grele în lunca Dunării,Ed. Ars Docendi

Iordache V., Lacatusu R.,Scradeanu D., Onete M., Stelian I., Cobzaru I., Neagoe A., Bodescu F., Denisa J., Purice D., 2012, Contributions to the theoretical foundations of integrated modeling in biogeochemistry and their application in contaminated areas, in Kothe E, Varma A (Eds) Biogeointeractions in contaminated soils, Springer

Iordache V., Ion S.,Pohoață A., 2009, Integrated modeling of metals biogeochemistry: potential and limits, Chemie der Erde – Geochemistry

Iordache V., Kothe E.,Neagoe A., Gherghel F., 2011, A conceptual framework for up-scaling ecological processes and application to ectomycorrhizal fungi, in Rai M., Varma A. (ed.) Diversity and Biotechnology of Ectomycorrhiza, Springer

Iordache V., Kothe E. , Neagoe A. , Gherghel F. , 2010, A conceptual framework for up-scaling ecological processes and application to ectomycorrhizal fungi, in Rai M., Varma A. (Eds.) Diversity and Biotechnology of Ectomycorrhiza, Springer, în curs de publicare

Jones P. S., Young J. și Watt A. D. (Editors), 2005, Biodiversity conflict management, a report of the BIOFORM project

Jianu D., Iordache V., Soara B., Petrescu L., Neagoe A., Iacob C., Orza R., 2012, The Role of Mineralogy and Geochemistry in Hazard Potential Assessment of Mining Areas, in Kothe E, Varma A (Eds) Biogeointeractions in contaminated soils, Springer

Marc A. M., 2012, Dezbateri privind "Proiectul Roșia Montană", Revistă de informare, București

Mmediu (Ministerul Mediului), 2011, Plan de acțiune pentru managementul biodiversității, http://www.mmediu.ro/protectia_mediului/rosia_montana/februarie _2011/Vol.-3_Rapoarte-si-Studii-Aditionale/Anexa_NE_Cap4.6_01_Plan_actiune_ biodiversita te.pdf(accesat în aprile 2013)

Mmediu (Ministerul Mediului și schimbărilor climatice), 2002, Informații cu privire la patrimoniul cultural al Roșiei Montane și festionarea acestuia, http://www.mmediu.ro/protectia_med iului/rosia_montana/02/Volumul%2048.pdf (accesat în mai 2013)

Ministerul Economiei, Unitatea de Management al Proiectului, 2012, Planul de management de mediu, Baia de Aries – Buturoasa, jud. Alba, http://ump.minind.ro/planuri_mm /BaiaDeAries_Buturoasa_EMP_rom.pdf (accesat în mai 2013)

Neagoe A., Iordache V.,Farcasanu I., 2012, The Role of Organic Matter in the Mobility of Metals in Contaminated Sites, in Kothe E, Varma A (Eds) Biogeointeractions in contaminated soils, Springer

Neagoe A., Merten D., Iordache V., Buechel G., 2009, The effect of bioremediation methods involving different degrees of soil disturbance on the export of metals by leaching and by plant uptake, Chemie der Erde – Geochemistry

Postolache C., Postolache C., 2000 ,Introducere in Ecotoxicologie, Bucuresti, Editura Ars Docendi, Bucuresti

PCRM (Primaria comunei ROSIA MONTANA), 2008 – 2013, http://www.comunitatiminiere.ro/Sites/cm/Files/Planul_Strategic_RosiaMontana.pdf, (accesat in martie 2013)

Rîșnoveanu G., 2011 Identificarea si caracterizarea sistemelor ecologice. Ed Ars Docendi, București

Rîșnoveanu G., 2010, Caracterizarea sistemelor biologice, Editura Ars Docendi, București

RMGC, 2008, Roșia Montană Project, Form for the submittal of the answers to the issues raised by the public, http://en.rmgc.ro/Content/uploads/eia-en/62_en.pdf(accesat în mai 2013)

RMGC, 2012, Studiu de condiții inițiale asupra patrimoniului cultural, http:// www.rmgc.ro/Content/uploads/uploads_eia/impactul-potential/cultura-patrimoniu/04.9-Studiu-de-conditii-initiale-asupra-patrimoniului.pdf (accesat în mai 2013)

Simion S., 2008, Litigii de Mediu, http://www.ngo.ro/date/prezentare_StefaniaS _mai2008.pdf (accesat in martie 2013)

Simion S., 2008, Slăbiciunile autorităților favorizează proiectul Gabriel Resources, http://www.cdep.ro/img/rosiam/pdfs/rosia_montana_rev22.pdf (accesat în mai 2013)

Stefănescu L., Costan C., Ozunu Al., 2010, Riscuri Asociate Stabilității Iazurilor de Decantare din Bazinul Mijlociu al Râului Arieș, Universitatea Babes Bolyai Cluj, Facultatea de Stiința Mediului, Cluj – Napoca

Tarnovschi C. ,Corlăteanu N., Cucoș V., 2007, Exploatări miniere de suprafață, Chișinău

Vădienanu, A., Rîșnoveanu, G., 2004, Managementul rețelelor ecologice, în Managementul dezvoltării- O abordare ecosistemică, (Ed.), Ed. Ars Docendi, București

Vădineanu A., 1998, Dezvoltare durabilă – Teorie și practică, Vol. 1, București, Ed. Universității din București

Vădineanu A. , 2004, Managementul Dezvoltarii,o abordare ecosistemica, Ed. Ars Docendi

Zăinescu O. S., 2008, Dezvoltare durabilă alternativă mineritului la Roșia Montană, Asociația Alburnus Maior, Roșia Montană

Wikipedia, 2013, Roșia Montană, Alba, https://ro.wikipedia.org/wiki/ Rosia_Montana_Alba (accesat în mai 2013)