Conceptul Strategic N.a.t.o

Introducere

Conceptul strategic prevede, atât pentru forțele combinate cât și pentru cele convenționale și nucleare, principiile de acțiune, rolul, misiunile și directivele ce trebuiesc urmărite. Principiile strategiei Alianței sunt solidaritatea aliată, unitatea strategică și efortul colectiv, concretizate în aranjamente practice referitoare la ,,planificări comune ale forțelor, fonduri comune, planificări operaționale comune, formațiuni și puncte de comandă multinaționale, un sistem de apărare aeriană integrat, un echilibru privind rolurile și responsabilitățile între aliați, staționarea și desfășurarea de forțe în afara teritoriului gazdă, standarde și procedee comune privind echipamentul, instruirea și logistica, doctrine unificate și combinate, executarea de exerciții atunci când este necesar, cooperarea în ceea ce privește infrastructura, armamentele și logistica”.

Obiective

Misiunile forțelor combinate ale Alianței sunt de a descuraja orice agresiune potențială la adresa sa, de a opri avansarea agresorului cât mai departe posibil, de a asigura independența politică și integritatea teritorială a statelor membre, menținerea riscurilor la distanță prin contracararea celor potențiale încă din faza incipientă, desfășurarea operațiunilor de răspuns la crizele specificate în art. 5, participarea la menținerea păcii prin operații executate în sprijinul altor organisme internaționale. Angajamentele la îndeplinirea misiunilor creionate sunt reflectate prin mărimea, pregătirea, disponibilitățile și desfășurarea forțelor armate, prin interoperabilitate și prin menținerea permanentă în stare de operativitate, care să asigure succesul operațiilor desfășurate într-un perimetru extins, incluzând la nevoie țările din cadrul sau/și din afara Alianței.

Pentru aceasta este nevoie de:

– menținerea la mărimea necesară și la un nivel de pregătire adecvată, a forțelor pentru a face față misiunilor;

– desfășurarea și staționarea forțelor încă de pe timp de pace pe teritoriul Alianței, sau, dacă situația impune, desfășurarea înaintată a forțelor în spațiul de interes;

– proiectarea și construirea structurilor de comandă care să asigure realizarea comenzii și controlul pentru întreaga gama de misiuni; dislocarea punctelor de comanda mixte sau ale CTJT, pentru comanda și controlul forțelor multinaționale și multifuncționale;

– utilizarea tehnologiei avansate, exploatarea superiorității în domeniul informațiilor și asigurarea de personal cu calificare superioară în scopul dezvoltării unor capacități operaționale esențiale, de angajare eficientă, în desfășurare și mobilitate, de supraviețuire a forțelor și infrastructurii, de acordare de sprijin și rotire a forțelor;

– asigurarea capacității de reacție rapidă, inclusiv la un atac prin surprindere;

– prevederea necesității mobilizării rezervelor sau reconstituirii forțelor dacă schimbările mediului de securitate sau evoluțiile pe termen lung solicită acest lucru;

– formularea unor răspunsuri pe măsură, flexibile și oportune, de natură să blocheze escaladarea tensiunilor;

– protecția forțelor și infrastructurii Alianței impotriva atacurilor teroriste.

Securitatea și stabilitatea

Modalitățile prin care NATO își propune să sporească securitatea și stabilitatea sunt:

– apărarea relațiilor transatlantice;

– menținerea unor capacitați militare adecvate și eficiente, destinate prevenirii oricăror încercari de intimidare și garantării că agresiunea militară impotriva Alianței nu reprezinta o opțiune de succes;

– dezvoltarea Identității Europene de Securitate și Aparare în cadrul Alianței;

– capacitate completă pentru prevenirea conflictelor, care ar putea să se transforme într-o criză majoră, pentru gestionarea eficientă a crizelor, inclusiv prin posibilitatea operațiunilor de răspuns la crize;

– continuarea parteneriatului activ, cooperării și dialogului, în scopul înlăturării dezacordurilor si neintelegerilor care ar conduce la stabilitate, fără a exclude pe nimeni;

– rămânerea în continuare deschisă, conform art.10 al Tratatului de la Washington, pentru primirea de noi membrii care doresc și sunt capabili să-și asume responsabilitățile și obligațiile de membrii NATO;

– intensificarea eforturilor în direcția dezvoltării acordurilor de control al armamentelor, dezarmării și neproliferarii, ca o parte importantă a accesului liber la securitate.

Riscuri și amenințări

Chiar dacă se consideră puțin probabil ca Alianța să fie expusă unei agresiuni de amploare cu armamente convenționale, în gama largă a provocărilor și riscurilor, militare și non-militare, la adresa securitătii, au fost incluse: incertitudinea și instabilitatea din unele zone și posibilitatea declanșării unor crize regionale, capabile să evolueze rapid; dificultățile economice, sociale și politice din țările cu democrații fragile, sau care parcurg drumul spre economia de piață; încălcarea drepturilor omului, rivalitățile etnice și religioase, disputele teritoriale și dezintegrarea statelor; proliferarea armamentelor NBC și existența unor capacitați nucleare puternice în posesia statelor din afară Alianței; deținerea unor capacități militare sofisticate, ca urmare a dispersării tehnologiei întrebuințate la producerea armamentelor; terorismul, sabotajul, crima organizată și mișcări de populație necontrolate.

Perspective

Concomitent cu încercările europenilor de a materializa o componentă proprie în materie de securitate și apărare au fost formulate diverse variante de reformă a organizației, asociate cu importante acțiuni de restructurare. Printre acestea se numără:

– apărarea frontalieră avansată. Misiunea principală a NATO, cea de apărare colectivă, va fi completată cu sarcini de menținere a păcii, SUA păstrându-și rolul de protector european;

– stabilitate în Europa. NATO va gestiona problemele de securitate generală pe continent după ce se va extinde spre Europa Centrala și Orientală;

– securitate în Europa. Presupune o extindere a misiunilor NATO, dincolo de apărarea frontalieră, până în zonele care ar putea periclita securitatea europeană (Golful Persic, Orientul Mijlociu, Africa de Nord);

– apărarea intereselor comune. Asumarea libertății de acțiune acolo unde interesele trebuie apărate, adică un "NATO nelimitat”.

Noul Concept Strategic al Alianței formulează ca obiective generale: controlul schimbărilor pozitive și a provocărilor actuale și viitoare; apărarea intereselor comune de securitate în zone mai indepartate; menținerea apărării colective; consolidarea legăturilor transatlantice menite să asigure asumarea de noi responsabilități; întărirea relațiilor cu partenerii, în vederea admiterii de noi membri; menținerea voinței politice și a mijloacelor militare necesare indeplinirii misiunilor stabilite.

Concluzii

Obiectivul principal permanent al NATO este apărarea libertății și securității tuturor membrilor săi, prin mijloace politice și militare și asigurarea păcii și stabilității în regiune. Valorile comune care stau la baza Alianței și pe care aceasta își propune să le apere sunt democrația, drepturile omului și respectarea legilor.

Principiul fundamental al funcționării organizației este cel al angajamentului comun și al cooperării mutuale între statele suverane în scopul asigurării indivizibilității securitătii pentru toți partenerii. Acest lucru înseamnă o completare a eforturilor naționale în confruntarea cu provocările la adresa securității.

Pentru realizarea obiectivului principal, Organizației Atlanticului de Nord îi sunt stabilite următoarele misiuni fundamentale de securitate:

– să favorizeze un mediu stabil de securitate euroatlantică prin angajarea în rezolvarea disputelor pe cale pașnică;

– să se constituie într-un forum de consultări între aliați asupra problemelor care aduc atingeri intereselor lor vitale și pentru coordonarea eforturilor în direcția contracarării riscurilor și amenințărilor comune;

– descurajarea și apărarea împotriva amenințărilor cu agresiunea la adresa statelor membre conform art. 5 și 6 din Tratatul de la Washington;

– pregătirea și angajarea activă în gestionarea crizelor, inclusiv în desfășurarea operațiunilor de răspuns la crize;

– lărgirea și întărirea parteneriatului, cooperării și dialogului cu celelalte țări din zona euroatlantică, pentru a mării transparența, încrederea reciprocă și capacitatea pentru acțiuni comune.

Bibliografie:

1. Busek Erhard – “ Uniunea Europeana si drumul spre rasarit”, Editura Institutul European, Bucuresti, 2005;

2. Dacian Cosmin Dragos – “ Uniunea Europeana, Institutii, Mecanisme”, editia 3, Editura CH Beck, Bucuresti, 2007 ;

3. Liteanu Traian, Mihalache Veronica, Onisor Constantin – “NATO: securitate integrata”, Editura A.N.I., Bucuresti, 2006;

4. McCormick John – “ Sa intelgem Uniunea Europeana – o introducere concisa ”, Edtura Codecs, Bucuresti, 2006;

5. Nita Ion – „ Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana – aquis-ul comunitar, negocierile si Tratatul de aderare, impactul aderarii, ghidul si tipurile de proiecte cu finantare comunitara”, Editura Lumina Lex, bucuresti, 2007;

6. Pecican Ovidiu – „Romania si Uniunea Europeana”, Editura Eikon, Bucuresti, 2003;

7. Pinder John – “Uniunea Europeana, foarte scurta introducere”, Editura Bic All, Bucuresti, 2006;

8. Rusu Natalia – „ Consecintele extinderii NATO asupra Europei de Sud-Est ”, Editura Lumen, Bucuresti, 2007;

9. Savu Dana Victoria – “ Libertati fundamentale si cetatenesti in Uniunea Europeana”, Editura ASE, Bucuresti, 2007;

10. Referințe internet:

www.coe.int ( Consiliul European)

www. europeana.ro

www. europarl.eu ( Parlamentul European)

www.infoeuropa.ro

www.mae.ro ( Ministerul Afacerilor Externe)

www.wikipedia.org

www.uniuneaeuropeana.ro