Conceptul de Identitate Vizuala

CAPITOLUL I

CONCEPTUL DE IDENTITATE VIZUALĂ

I.1 Definire concept

Orice organizație care are o identitate vizuală bine definită ar trebui să aibă și un manual dedicat acesteia. Ce este, de fapt, un asemenea manual? În mare, el este un document care cuprinde câteva direcții clare și amănunțite legate de modalitatea în care poate fi utilizată identitatea vizuală a brandului respectiv, în procesele de comunicare internă și externă.

Rolul unui manual de identitate este acela de a preîntâmpina utilizările eronate ale elementelor de identitate vizuală a unui brand pe diferite materiale tipărite sau digitale, atât în ceea ce privește dimensiunea, proporțiile și componentele grafice, cât și cromatica. Astfel, informațiile prezente într-un asemenea manual trebuie să fie cât se poate de specifice, pentru a acoperi la modul exhaustiv toate situațiile în care aceste elemente ar putea fi folosite, toate mediile în care brandul ar putea fi afișat și toate formele acceptate, respectiv cele neacceptate, de reprezentare vizuală a brandului.

Totodată, manualul de identitate are funcția de a asigura o comunicare vizuală coerentă, consistentă și armonioasă, indiferent dacă responsabil de materialele pe care va figura logoul brandului va fi un om din interiorul sau din afara companiei. Să vedem în cele ce urmează care elemente nu trebuie să lipsească dintr-un asemenea document.

Esența brandului

După cum am spus în rândurile de mai sus, informațiile dintr-un manual de identitate vizuală trebuie să fie cât se poate de specifice și să acopere toate componentele identității vizuale a unui brand. Este deci important ca oamenii care vor consulta acest document să înțeleagă argumentele din spatele alegerilor de design: culoare, formă, simboluri etc.

Aceste argumente reprezintă, de fapt, esența brandului respectiv care, la modul punctual, ar trebui să se traducă prin: valori, poziționare, mesaj care se dorește a fi transmis, misiune și viziune. Esența brandului este latura invizibilă a acestuia, care trebuie să fie sugerată de elementele grafice.

Brandul identifica, diferentiaza si promite Brandul era si a ramas un simbol unic care permite identificarea provenientei si diferentierea produselor unele de altele. Dar brandul este si o promisiune de calitate. Consumatorii au încredere în producatorii care stau în spatele unui brand. Experienta placuta pe care au avut-o cu anumite branduri determina consumatorii sa dezvolte preferinte si sa manifeste un anumit atasament emotional pentru brand. Pentru a face o comparatie sugestiva, brandul este ca o oaza în desert: o vezi de la departare pentru ca se diferentiaza de tot ce are împrejur, o cunosti pentru ca ti-a mai oferit experiente placute si în trecut si te bucuri ca ti-a iesit în cale din nou pentru ca esti sigur ca a ramas acelasi loc minunat.

Brandurile reduc riscurile pentru consumator Riscurile pe care le implica achizitia unui bun sunt reprezentate de temerile pe care fiecare dintre noi le avem atunci când cumparam un produs: oare este asa cum îmi doresc, oare nu este periculos pentru sanatate, oare îsi merita banii, oare ma fac de râs cu el, oare trebuie sa îmi pierd timpul cu cumpararea unui alt produs daca acesta nu este bun? Brandurile, prin promisiunea de calitate pe care o fac, reduc mult aceste riscuri. Cu cât o achizitie implica mai multe riscuri, cu atât brandul este mai important în decizia de achizitie (riscurile pe care le presupune achizitia unei reviste sunt incomparabil mai mici decât riscurile pe care le presupune achizitia unei masini).
 
Brandurile aduc companiilor detinatoare un avantaj considerabil fata de concurenta A avea branduri puternice înseamna a diminua riscurile unei afaceri (veniturile si cash flow-ul sunt mai stabile) si a obtine profituri mai mari ( marjele de profit sunt mai mari datorita capacitatii brandurilor dominante de a obtine preturi mai mari, de a domina parti mai mari din piata si de a negocia cu retailerii costuri de distributie mai mici).

Brandurile sunt unice Brandurile sunt si ele active ale unei companii, ca si investitiile în tehnologii de fabricatie. Cu toate acestea brandurile sunt mai valoroase decât acestea pentru ca sunt protejate din punct de vedere legal si de aceea nu pot fi copiate. Acest fapt face ca brandurile sa fie valoroase, rare, imposibil de copiat si imposibil de înlocuit unele cu altele. (orice poate produce fara mare succes cola, dar numai o companie poate produce Coca-Cola, cel mai valoros brand din lume). Brandurile puternice se tranzactioneaza pentru sume fabuloase, deoarece ele sunt însotite de un alt bun valoros: consumatorii loiali brandului.
 
Brandurile aduc beneficii intangibile, generând loialitatea consumatorului Costul atragerii de noi consumatori este de cel putin cinci ori mai mare decât costul pastrarii celor deja existenti. Este clara importanta pe care o are loialitatea consumatorilor, care la rândul ei depinde de mai multi factori precum: costurile implicate de înlocuirea produsului cu un altul (riscurile acelea de care era vorba mai sus), diferentierea unui brand fata de altul si preferinta pentru un anumit brand.

Brandul adauga la beneficiile de baza ale produsului o serie de beneficii intangibile (cum ar fi reducerea riscului achizitiei si beneficii emotionale suplimentare) care îi maresc considerabil valoarea. Aceste beneficii intangibile nu fac decât sa creasca diferentierea produsului si prin aceasta loialitatea consumatorului. Un cumparator de BMW nu cumpara doar o masina, un vehicul cu patru roti capabil sa îl transporte dintr-un punct în altul; el cumpara statutul social asociat cu o astfel de masina, cumpara notorietatea, cumpara calitatea pe care o inspira un producator german si alte beneficii intangibile pentru care el este dispus sa plateasca în plus (aceeasi masina fara brand ar valora mult mai putin).

Brandul este un mini-monopol legal Cele doua tipuri extreme de piata sunt monopulul si competitia perfecta. Competitia perfecta este caracterizata de existenta a multi ofertanti ce au produse similare; preturile sunt fixate de catre piata ceea ce duce la o elasticitate ridicata a pretului: la o crestere mica a pretului îi va corespunde o scadere accentuata a cererii. Pe o piata cu competitie perfecta câstiga cel ce produce cu costuri mici, fapt ce duce la o scadere a marjei de profit pâna la pragul la care efortul de a produce nu mai este justificat. Piata produselor de hârtie se apropie de o piata cu competitie perfecta: multi competitori, produse care se pot diferentia cu greu, pretul are o importanta foarte ridicata între criteriile de alegere, competitorii încearca sa atraga consumatorii coborând tot mai mult pretul. Dar jocul cu preturile este unul periculos deoarece mereu se va gasi un competitor care sa scada si mai mult pretul. Daca produsul tau nu se diferentiaza, vei fi obligat sa scazi la rândul tau pretul si asa mai departe pâna se va ajunge la 0 profit, adica venituri egal costuri….ceea ce înseamna ca ori produci, ori nu produci tot aia e.

Rolul central al strategiei de marketing este sa faca pietele imperfecte. Aici brandurile joaca un rol important, deoarece brandurile diferentiaza. Loialitatea fata de brand este o dovada ca preferintele consumatorului nu sunt întotdeauna determinate de cel mai mic pret. Brandurile reduc competitia bazata pe preturi si scad elesticitatea pretului, ceea ce înseamna ca brandurile vor cere si vor primi preturi mai mari pentru unicitatea lor, pentru acele beneficii intangibile ce nu pot fi repetate de catre un alt produs. Protejat de catre legea marcii de comert, un brand este un mini-monopol legal.

I.1I Ce este marca?

Marca înregistrată sau marca comercială, (în limba engleză Trademark, sau Trade mark), identificată prin simbolul ®, reprezintă un însemn distinctiv utilizat de un individ, organizație comercială sau altă persoană juridică pentru a identifica un produs sau serviciu în fața potențialilor consumatori, și pentru a arăta că toate produsele ce o poartă provin dintr-o sursă unică, pentru a face distincția între produsele sau serviciile proprii și cele ale altor entități. O marcă comercială este o formă de proprietate intelectuală, de regulă un nume, un cuvânt, o frază, un logo, un simbol, o imagine, sau o combinație a acestor elemente.

Proprietarul unei mărci înregistrate poate iniția proces pentru a preveni utilizarea neautorizată a mărcii pe care o deține. Înregistrarea unei mărci nu este întotdeauna obligatorie. Proprietarul unei mărci neînregistrate poate și el să inițieze proces, dar o marcă neînregistrată poate fi protejată doar în aria geografică în care este folosită sau în regiuni în care ar fi de așteptat să se extindă.

Rolul si importanta marcii

Rolul unei marci este de a indentifica un produs, serviciu sau concept si a-l diferentia astfel de alte produse similare existente pe piata. Desi are si o forma fizica concretizata in general printr-o denumire, un slogan si un simbol, marca este in primul rand o valoare intangibila, o suma a asociatiilor emotionale pe care publicul le are relativ la marca respectiva. In acest sens, marca este intotdeauna o promisiune de calitate si satisfactie adresata clientului.
Valoarea unei marci consta in notorietatea si familiaritatea pe catre consumatorul le are relativa la marca, perspectiva favorabila asupra acesteia, intensitatea si caracterul unic al valorilor emotionale care ii sunt asociate.

Cateva dintre beneficiile unei marci mature sunt :

Influenta pozitiva asupra deciziei de cumparare si determinarea experieintei cumparatorului.

O marca corect construita si adresata, remarcabila si memorabila, permite eficientizarea comunicarii cu piata-tinta si optimizarea investitiei in advertising.

Cresterea increderii si fidelitatii emotionale a consumatorului si protejarea astfela cotei de piata.Un client fidel si increzator in valoarea marcii va recomanda de asemenea marca altor consumatori, amplificand notorietatea acesteia si subliniindu-i promisiunea calitativa prin confirmare directa.

Posibilitatea cresterii pretului produsului si, simultan, a volumului vanzarilor, ca urmare a valorii promisiunii angajate si a perspectivei favorabile asupra marcii.

O marca este o valoare ce nu poate fi "copiata" sau "furata" de catre competitie.Produsul, in schimb, poate fi imitat sau copiat.Identificata sau suprapusa produsului, marca protejeaza produsul la copiere marcand "originalul" si mentinand astfel promisiunea calitativa si cota de piata.

Implementarea unei marci puternice se realizeaza printr-un proces de comunicarea continuu si coerent cu piata, marca devenind adesea cea mai importanta valoare pe care o companie o detine, imaginea renumelui ei.

O marca este un semn capabil sa distinga bunurile si serviciile produse sau furnizate de o intreprindere de cele provenite de la alte intreprinderi.

In general, orice cuvinte, litere, numere, desene, imagini, forme, culori, logo-uri, etichete sau combinatii distinctive utilizate pentru a deosebi bunuri sau servicii, pot fi considerate marci.

In unele tari, sloganurile publicitare sunt considerate de asemenea marci si pot fi inregistrate ca atare la oficiile nationale de marci.

La ce folosesc marcile?

Functia principala a unei marci este aceea de a permite consumatorilor sa identifice un produs al unei anume companii, astfel incat sa-l poata distinge de alte produse similare furnizate de catre companii concurente.

Marcile stimuleaza companiile sa investeasca in mentinerea sau imbunatatirea calitatii produselor pentru a se asigura ca produsele care poarta marca respectiva au o reputatie pozitiva.

O marca aleasa si dezvoltata cu grija constituie un capital valoros pentru majoritatea companiilor. Pentru unele, ea poate constitui averea cea mai de pret pe care o detin.

Estimari ale valorii unora dintre cele mai cunoscute marci din lume, cum ar fi Coca-Cola, sau IBM, depasesc 50 de miliarde de dolari fiecare. Acest lucru se intampla deoarece consumatorii pretuiesc marcile, reputatia si imaginea lor, precum si un set de calitati pe care ei le asociaza cu marca, fiind gata sa plateasca mai mult pentru un produs purtand o marca pe care ei o recunosc si care le intruneste asteptarile.

De aceea, detinerea unei marci cu o buna reputatie si o imagine buna asigura unei companii un avantaj competitiv asupra concurentei.

I.III Manualul de identitate al unui brand

Un brand este o firma / un produs / o companie care nu mai are nevoie de prezentare! Printr-o imagine si campanii inteligente se ajunge la o popularitate crescuta. Totul porneste de la un concept – o imagine usor de retinut si de identificat, un slogan atragator. Apoi urmeaza partea de promovare, care trebuie sa fie sustinuta profesionist.

Nu doar ambalajul in sine vinde un produs, ci si conceptul. Deci piesa principala a unui brand este un concept de calitate.

Urmeaza apoi partea de definire a brandului, alcatuita din grafica, imagine si texte, tot ceea ce va fi asociat cu brandu-ul respectiv.

Realizarea materialelor. Pentru a crea un brand puternic este esential ca elementele definitorii sa se regaseasca in carti de vizita, foi de corespondenta, pliante, comunicate de presa, reclame si spoturi, etc. Un rol esential in aceasta etapa il are manualul de identitate vizuala.

Ultimul pas: promovarea. Este important ca metodele si canalelele de promovare sa fie alese in concordanta cu produsul si publicul tinta. Altfel, se face o mare risipa de resurse financiare, umane si de timp.

Este un instrument extrem de important pentru identitatea unei firme si pentru un brand.

Persoanele care au elaborat initial identitatea vizuala sau cele care s-au ocupat de lansarea brand-ului nu sunt singurele care se ocupa de promovare. Si pentru ca ideile fiecarui grup de creatie sunt originale si proprii, exista in multe situatii conceptii diferite referitoare la metodele de promovare.

Aici intervine manualul de identitate vizuala, care are rolul de a trasa granitele promovarii. Contine toate ipostazele permise ale unui logo, modalitatea de elaborare a unei scrisori, culori acceptate in realizarea unui banner s.a.. Bineinteles, continutul unui asemenea document difera cu mult de la un brand la altul.

Manual de Identitate Vizuala – Considerat, pe buna dreptate, „biblia“ de imagine pentru o firma care se respecta. In manual se regasesc toate elementele care definesc vizual compania ta si toate regulile de utilizare sunt exemplificate.

Logo Design – Logo-ul / emblema este punctul de plecare pentru identitatea vizuala a unei firme sau a unui proiect. O imagine de succes are intotdeauna in centrul ei un logo autentic. De aceea, noi avem trei criterii pe care un logo bun trebuie sa le indeplineasca: sa transmita mesajul dorit, sa fie simplu si sa arate bine.

Carti de vizita – Cartea de vizita reflecta imaginea ta si a afacerii tale. Cartile de vizita pun accentul pe „proprietar“ si pe datele de contact, dar noi nu neglijam aspectul grafic general, care trebuie s-o faca identificabila intr-o mare de alte exemplare comune.

Foi cu antet, mape, plicuri – Este important ca mapele firmei, foile de corespondenta si plicurile sa fie insciptionate / personalizate cu logo si date generale de contact pentru a spori succesul, seriozitatea si recunoasterea firmei.

Cataloage de prezentare – Mapa sau catalogul de prezentare sunt fundamentale, iar cu un design grafic atent gandit si realizat, esti cu un pas mai aproape de semnarea unui nou contract!

Ambalaje de produs – Se stie, ambalajul vinde produsul! Nu lasa nimic la voia intamplarii si lasa-ne pe noi sa facem ambalajul. Iti garantam un impact pozitiv asupra cumparatorilor!

Inscriptionari auto – Masinile pot fi afise pe roti! De ce sa nu profiti si sa porti reclama prin tot orasul? Un logo usor de recunoscut si datele de contact la vedere iti pot aduce clienti din cele mai neobisnuite locuri.

Având cele trei elemente de baza: numele, sigla și sloganul se poate (privit ca o necesitate) trece la realizarea manualului de identitate. De cele mai multe ori acest manual de identitate se referă numai la identitatea vizuală, dar poate fi completat cu mult mai multe elemente, altele decât cele vizuale, devenind limbajul și forma de exprimare a brandului.

Un cod de conduită față de consumatori. Spre exemplu pronunțarea într-un mod corect, după o anumită regulă, a numelui brandului este o normă importantă de identitate. Uniforma personalului este o forma de identitate. Comportamentul personalului ce lucrează în “front office” față de clienți este o altă regulă de identitate. Identitatea unui brand este vizibilă nu numai la un nivel minimal reprezentat de cărți de vizită, coli și plicuri cu antet. Aspectul global al unui brand în tot ceea ce înseamn prezența sa în contact direct sau indirect cu propriul public consumator, dar și imaginea internă a organizației pe care o reprezintă este o forma de comunicare a identității vizuale.

Aspectul uniform pe care orice spațiu interior al lanțului internațional al unui hotel îl prezintă clienților pe orice meridian al globului, este o formă de comunicare a identității brandului. Modul extrem de politicos de adresare și curățenia exemplară din spațiile publice ale unui magazin este o formă de comunicare a identității brandului. Orice spațiu al unei cafenele internaționale are un aspect unitar, plecând de la forma și culoarea mobilierului și până la aspectul și decorațiunile interiore, toate sunt elemente ale unui concept de identitate vizuala. Aroma unică a cafelei servită în spațiile de protocol ale unei companii multinaționale este tot un element de identi-tate. Doar în acel spațiu poți întâlni acea aromă de cafea și asta înseamnă un puternic semn de distinctivitate și unicitate.

Manualul de identitate reprezintă o sumă a tuturor regulilor ce compun identitatea vizuală a brandului. Unele manuale pot conține doar reguli minimale, cuprinse într-un număr relativ mic de pagini, altele pot aborda aspecte variate ale identități brandului și se întind pe sute de pagini. (spre exemplu manualul de identitate al General Electric/GE conține reguli transpuse pe 1.003 pagini).

Cu cât regulile sunt mai stricte, iar aria lor de acoperire îmbracă toate aspectele de identitate ale brandului, cu atât posibilitatea de interpretare a identitații brandului este mai mică iar șansele de a perturba această imagine mai reduse. Regulile pe care manualul de identitate le impune trebuiesc aplicate de toți cei care sub o formă sau alta folosesc elemente ale identității brandului. Este esențial ca imaginea brandului să nu fie distorsionată prin folosirea eronată a unor elemente de identitate.

Implementarea acestor reguli este extrem de importantă și necesită timp și resurse importante. Este indicat ca odată cu achiziția manualului de identitate să desemnați o persoană care să urmarească aplicarea acestor reguli și care să poată oferi explicațiile necesare tuturor celor interesați. Împortant este ca acest manual să fie implementat la nivel intern înainte de a fi public. Un element esențial ce trebuie avut în vedere odată cu realizarea manualului de identitate este implementarea acestuia la nivelul companiei.

Prin organizarea unor workshop-uri, seminarii, team buildinguri periodice, fiecare persoană din companie trebuie să fie astfel pregătită încât să devină un vector al imagini corecte a brandului pe care compania îl reprezintă. Fără înțelegerea acestui aspect esențial, rolul manualului de identitate este perturbat. Valorile unui brand trebuiesc clădite din interior spre exterior.

Manualul de identitate reprezintă regulile de bază ale acestei construcții.

I.IV Utilitatea identitatii vizuale

Identitatea vizuala reprezinta una dintre cele mai importante elemente ce definesc imaginea unei companii atat in mediul online cat si in mediul real. Identitatea unei companii ar trebui sa fie cat se poate de originala, reprezentativa, vizibila si memorabila deoarece reprezinta un mijloc de comunicare cu piata – prin intermediul tuturor partilor componente (logo, carte vizita, plic personalizat, mapa prezentare etc) cu aceeasi intensitate. Fiecare dintre aceste elemente il ajuta pe consumator sa identifice usor un produs sau o companie, ii ofera un avantaj in raport cu celelalte de pe piata, contribuind la succesul unei companii.

Realizarea unei identitati vizuale ar trebui sa fie tratata cu foarte mare seriozitate, in caz contrar aceasta nu se va mai distinge de celelalte marci si nu va mai avea acelasi impact in promovare.

Indiferent daca se discuta despre un brand nou sau un proces de rebranding, clientii nostrii vor beneficia de consultanta pe tot parcursul dezvoltarii identitatii (chiar si ulterior) si vom identifica impreuna o strategie de marketing, vizibila si eficienta, care sa dea rezultate.

Identitatea vizuală reprezintă o etapă esențială în cadrul construcției imaginii de firmă. Aceasta trebuie să ofere informații despre companie, despre profilul ei, pentru a asocia în memoria privitorului  elementele vizuale ale unei companii serioase, bine definite. Prin identitate, firma se poziționează pe piață, câștigă credibilitate și consistență, individualizare și personificare.

Identitatea vizuală reunește sigla firmei, gama de culori, tipul de caractere, modul de aranjare, dimensiunile. Acestea sunt create și adaptate apoi pentru toate tipurile de materiale publicitare (pagini personalizate, cărți de vizită,documente fiscale,  tipărituri și materiale promoționale ).

Logo-ul este chintesența identității vizuale, având rolul de recunoaștere a organizației sau mărcii. Este cunoscut faptul ca simbolurile pot declanșa emoții complexe și profunde, elementele siglei  – font, culoare, simbol, reprezentând expresia grafică a identității  vizuale a companiei.

Crearea identității vizuale a unei companii trebuie să reprezinte una dintre primele achiziții pe care aceasta trebuie s-o facă imediat după înființare.

I.V Brandul și identitatea vizuală

Pentru a înțelege mai bine ce este brand rejuvenation trebuie mai întâi să înțelegem ce este un brand. Ca să pătrundem mai bine tema brandului vom discuta în primul rând despre istoria brandului. Trebuie știut că cel mai bun partener al unei companii dar în același timp și cel mai puțin înțeles este brandul său. Piața de astăzi la fel și consumatorul de astăzi îți cer un preț de intrare în domeniul lor, acela fiind calitate și costuri reduse. Companiile se străduiesc astfel să creeze legaturi emoționale cu consumatorul. Aceste legături sunt ceea ce fac o relație producător –consumator greu de despărțit, și la fel ca orice tip de relație și aceasta trebuie îngrijită, deoarece o relație bună trece de calitatea produsului sau al serviciului. Un brand bun construiește o relatie de lungă durată cu consumatorii săi.

Pentru a evidenția mai bine această relație emoțională recurgem la un exemplu. Este vorba de consumatorii de băuturi răcoritoare, mai bine zis veșnica dezbatere dintre „PEPSI” sau „COCA-COLA”. Unul dintre subiecți susține tare poziția că băutura lui preferată Coca-Cola este mai bună decât Pepsi, iar al doilea subiect susține contrariul. După o periodă amatorul de Pepsi cedează discuției. Câștigatorul dezbaterii bucuros ia o sticlă de Coca-Cola de pe masă și bea evidențiind faptul că acesta este adevăratul gust de cola. Ceea ce el nu știa, era faptul că în sticla de Coca-Cola se afla Pepsi. La confruntarea cu adevărul, subiectului nu-i vine să creadă că s-a înșelat. Această întâmplare este una reală și ne arată cât de influențabili suntem vis-a-vis de brandurile cu care am stabilit legături emoționale strânse. Această relație în fapt este lucrul care ține compania pe piață și îi garantează un viitor. „The most valuable property a company acquires over time is its reputation, its goodwill, and its brand name(Traducere: Cel mai de preț lucru ce o companie poate să dobândescă de-alungul timpului îi este reputația, bunăvoința și numele pe care îl poartă).”

Cuvântul brand provine din engleza veche, având întelesul de „băț arzând” (și la origine provine dintr-un cuvânt indo-european însemnând „a fi fierbinte”) Brandingul turmelor era folosit de vechii egipteni înca din 2700 î.e.n. ca un mod de a împiedica furtul, deoarece animalele furate puteau fi recunoscute cu ușurință.
În perioada secolului al X-lea au fost folosite tot mai mult simbolurile comerciantului, formate din desene simple liniare. Aceste semne erau cunoscute ca „signa mectorium” în dreptul roman-olandez. Simbolurile comerciantului erau folosite pentru a face dovada posesiei bunurilor care se pierdeau datorita naufragiilor, atacurilor piraților sau altor incidente.

În principal brandul este folosit de către o organizație pentru a identifica si a distinge bunurile comercializate sau produse de catre o entitate, de cele comercializate sau produse de catre o alta. ”

Conform American Marketing Asociation (AMA) „Un nume, termen, design, simbol sau orice altceva ce diferențiază un producător/vânzător de bunuri sau servicii de altul. Termenul legal pentru brand este trademark(marcă). Un brand poate identifica un lucru sau obiect, o familie de obiecte sau lucruri, sau toate obiectele sau lucrurile ala producătorului/vânzătorului. Dacă brandul este folosit pentru firmă ca un tot unitar termenul preferat este de trade name.” Această definiție este din punct de vedere strict al marketingului și nu acoperă în totalitate înțeleseul brandului din punct de vedere publicitar. În paragrafele care vor urma vom dezbate și diferența dintre marcă și brand.

Wally Olins în opera sa excepționala „Despre Brand” dă o conotație puterii brandului de proporții inimaginabile „Brandurile și-au depășit atât de mult originile comerciale, încât impactul lor este practic incomensabil în termeni sociali și culturali.”

O altă definiție a brandului este dată de Delia Cristina Balaban care însumează caracteristicile brandului „Într-o manieră reducționistă brandul înseamnă semn de identificare (cuvânt, termen, simbol sau o combinație a acestora) care are ca scop diferențierea produselor sau serviciilor, lucru esențial pe o piață saturată. Un brand este mai mult decât un cuvânt, un logo sau un simbol pentru identificarea produselor sau a companiilor . Brandul este un conglomerat de emoții, percepții, atitudini ale consumatorilor față de produs. Brandul presupune percepția despre calitate, imagine lifestyle, statut și se referă la calitățile, aspectele tangibile și intangibile ale unui produs sau serviciu.” Această definiție este una amplă și împărtășește și opinia noastră în prezenta lucrare.

Pentru a înțelege mai bine trebuie să ne închipuim brandul ca sufletul companiei și al produselor sale. Atât timp cât există un brand, deci un suflet atunci există și compania și produsele sau serviciile pe care aceasta le oferă. Fără acel suflet compania respectivă este sortită eșecului sau în cel mai poetic caz, morții. Totusi, esența unui brand se extinde dincolo de ceea ce vedem sau auzim, ea este definită și de suma interacțiunilor cu oamenii. Aceste interacțiuni au loc într-o varietate de moduri. Pot fi locale și personale, ca atunci când un client se angajează într-o conversație față-în-față cu un reprezetant comercial. Pot fi la distanță, atunci când un client contactează serviciul de relații cu clienții prin e-mail sau prin fax. În oricare dintre aceste cazuri, o persoana intră în contact cu altă persoană care reprezintă compania; totuși, în interacțiunile mediate – cele reprezentate prin canalele de comunicare incluzând publicitatea mass media, ambalajele produselor sau site-urile web cineva interacționează cu o imagine a companiei. Astfel, orice interacțiune reprezintă, de fapt, o experiență dintre consumator și brand, fapt care leagă consumatorul de brand. Orice brand puternic creează astfel interacțiunile încât ele să fie în majoritatea cazurilor pozitive și repetitive.

1.4.3 Diferența dintre brand și marcă

Pe parcursul acestei lucrări am realizat că trebuie să facem mai clară distincția dintre marcă și brand. Pentru a nu întelege greșit termenii trebuie să menționăm faptul că cuvântul „brand” nu este un cuvânt de origine română și nu se poate traduce exact. Cel mai apropiat sinonim am putea spune că este cuvântul marcă. Pentru a fi cât mai comprehensivi am găsit o explicație foarte simplă și elocventă. „În cazul nostru, cuvântul brand are altă semnificație decât cuvântul marcă – chiar și în limba engleză se folosesc la rigoare cuvinte diferite (trademark și brand). Astfel, marca (trademark) – înregistrată sau nu – este semnul unic care diferențiază oferta unui comerciant de a celorlalți. Cu respectarea unor condiții minime și cu plata unei sume relativ modeste, orice cetățean poate înregistra o marcă, devenind astfel proprietarul acesteia.

Pe de altă parte, brand-ul este (într-una din posibilele lui definiții) totalitatea legăturilor fizice și emoționale create între un produs de notorietate și actuali/potențiali consumatori, public. În limbaj tehnic, brand-ul este un activ necorporal pe care anumite sisteme contabile îl admit chiar în bilanț.” Întradevăr acest articol evidențiază faptul că trebuie să facem diferența, chiar dacă e subtilă, dintre marcă și brand. Nu trebuie să ne lăsăm pradă oamenilor de puplicitate sau mai bine spus a așa zișilor oameni de publicitate, care trateză aceste două cuvinte precum ar fi același, discută despre reprezentații vizuale ale unor branduri ca și cum ar fi brandurile în sine, chiar și în acest exemplu se vede diferența clară dintre acești doi termeni distincți. Dar pentru a expune toate privințele acestei abordări, trebuie să întelegem și faptul că nu toată populația care este bombardată de informații publicitare este vorbitoare de limba engleză, dar mai ales nu toată populația are cunoștințe de pulblicitate și nici nu trebuie să fie, aceasta este munca oamenilor de publicitate și de PR pentru a face informația cât mai digerabilă, cât mai user friendly, iar astfel trebuie să înțelegem și să recunaștem și să acceptăm că nu există o traducere exactă a cuvântului brand. Astfel cea mai bună variantă pe care putem să o acceptăm ca sinonim este marcă.

În cea mai mare parte a conceptului, brandingul presupune trei etape fundamentale:

Lansarea brandului

Întreținerea brandului

Creșterea brandului

Aceste trei componente ale brandingului împreună formează un tot unitar numit brand sau după caz extensie de brand, poate reprezenta un sub-brand, brand gamă, brand umbrelă etc. În principiu brandingul înseamnă crearea unei identități vizuale (logo, ambalaj), unei identități auditive(slogan) și a unei legături dintre consumator și produs sau serviciul respectiv, elemente discutate mai sus. Toate acestea puse împreună formează crearea și implicit lansarea brandului pe piață, evident după o testare riguroasă de fezabilitate. A doua parte reprizintă întreținerea brandului ceea ce se realizează prin diferite metode și instrumente din cadrul relațiilor publice și de publicitate, care după părerea noastră sunt indispensabile într-o campanie riguroasă de lansare și/sau menținere a brandului pe piață. Mereu cu elemente inovatoare și probabil ieșite din comun care puse cap la cap de un brand manager iscusit pot duce la partea a treia și anume creșterea brandului. Se realizează prin fel și fel de metode și de rețete mai mult sau mai puțin discutabile dar să nu uităm ca acest aspect v-a rămâne netratat în mare parte deoarece nu este obiectul de studiu în lucrarea de față, fiind tratată o parte, respectiv cea de revitalizare a brandului care întradevăr face parte din creșterea brandului dar acest subiect îl vom trata în capitolele următoare.

Acest capitol este ultimul capitol din partea teoretică a lucrării. În capitolul ceurmează încercăm să facem cunoscut cititorului ce înseamnă conceptul de brand rejuvenation, cum se utilizează și de ce, cât de mult putem să folosim acest instrument într-o campanie publicitară. Spre finalul capitolului prezentăm metodologia de cerecetare împreună cu metodele și instrumentele folosite în cadrul cercetării.

Brand rejuvenation sau revitalizarea unui brand este un concept relativ nou pe piața românească, ceea ce face discuția noastră așa de importantă. Reprezintă partea în care un brand care începe să își piardă din puterea lui pe piață, adică încet, încet începe să moară, i se insuflă din nou viață prin diferite metode și instrumente. Trebuie înțeles faptul că brandul în genere are o durată de viață. Pe durata de viață a unui brand, care se lansează, are un punct de maximă agreare după care are un punct de minim și eventual este înlocuit cu un altul, nu face dacât să evidențieze acest fapt, ciclul de viață. Trebuie să specificăm și faptul că brandul nu are neapărat aceași însemnătate cu produsul. Produsul poate să fie spre exemplu berea, ea este tot bere orice producător ar avea, apare sub diferite culori, gusturi sau ambalaje, elemente care definesc produsul, dar legătura dintre consumator și produs face să existe brandul.

Cu un brand management impecabil, un produs poate să reziste teoretic la nesfrârșit. Orice eroare în acest domeniu și produsul urmează pașii standard de ciclu de viață. Conform lui Venktesh Babu în lucrarea sa „Issues in Brand Rejuvenation Strategies” el descrie stagiile de viață standard ale unui produs oarecare, în cazul în care managementul unui brand nu este neapărat de top. El evidențiază patru stagii prin care trece un produs și anume: partea de introducere pe piață, creșterea produsul pe piață, maturizarea și etape de degradarea relativ rapidă a prosusului.

„Revenirea unei mărci care a dispărut sau care a fost eliminată; reînvierea mărcii, acolo unde numele brandului este încă puternic, este de obicei o strategie mai puțin costisitoare decât ceea de creare a unui nou brand și poate să aducă firmei un avantaj semnificativ într-o piață matură.”

2.1 Ciclul de viață al unui brand

În schimb un brand care este bine îngrijit din punct de vedere managerial poate să persiste mult timp. Conform aceluiași autor numeroase studii au arătat că multe branduri care au condus piața, au fost lideri pe o perioadă de timp mai îndelungată și în prezent își păstrează aceeași poziție. Alte branduri care au încercat să le ia acea poziție de lider de piață au eșuat. Ceea ce a însemnă că au un colectiv de conducere care în permanență ține pasul cu piața mereu schimbătoare și intervine la momentele care trebuiesc pentru a menține brandul lider de piață. Asta însemnând că au extins ciclul de viață a produsului și demonsrtrează astfel inexistența unui model de ciclu de viață în forma lui pură. Brandul trebuia să rămână permanent în contact cu piața mereu schimbătoare și să anticipeze orice trend nou sau orice fluctuație care ar putea să intervină în durata de viață a produsului. Trebuie să mențină o permanentă relație cu consumatorul. De aceea este necesar, așa cum face un bun specialist de relații publice, să acționeze și nu să reacționeze. Să prevadă acele fluctuații și să le prevină prin strategii bine puse la punct care să formeze o și mai strânsă legătură dintre companie și consumator.

Oricum am privi problema am observat că produsele pot avea un ciclu de viață, brandul poate dăinui veșnic. Dar trebuie să facem precizarea că există o legătură strânsă între brand și produs. Procesul de revitalizare a brandului, în cea mai clară fază a ei, intervine în momentul în care un brand este între viață și moarte. Cu alte cuvinte ajunge să fie uitat sau efectiv să nu mai prezinte notorietate sau relevanță în fața consumatorului. Acestea sunt momente în care tebuie să luăm una din deciziile următoare:

să îl revitalizăm

să îl stoarcem de ce profitul care îl mai pot aduce

să îl vindem

să îl ucidem

Revitalizarea brandului reprezintă, prin diferite metode și instrumente, a insufla viață unui brand obosit. Acest brand obosit, fiind în acest caz, orice brand al cărui consumator își exprimă nevoia în acestă direcție. Nevoia fiind directă sau indirectă. Brand rejuvenation este de fapt pregătirea brandului pentru acel suflu de viață pe linia de poziționare cât și pe linia de creativitate. Este imperativ în acest proces ca să nu se omită nici una din aceste linii magistrale, am putea spune.

În ceea ce privește acel suflul de viață ce se realizează prin diferite instrumente de marketing, publicitate sau relații publice, am creat o schemă (Figura1) care arată mai bine cum funcționează acestă suflare de viață.

Figura 1

Această schemă prezintă în general cum se produce acest insuflu de viață într-un brand ravitalizat. Pe axa OX avem parametrul vânzărilor, pe axa OY avem parametrul timp, iar graficul rezultat reprezintă vânzarea produsului de-alungul timpului. Observăm cumla un moment produsul are un punct de maxim al vânzărilor după care încet începe un declin, probabil acesta este momntul cel maipotrivit pentru a revitalizarea brandului. După operațiunea de revitalizare, chiar și în timpul ei, putem observa o creștere a vânzărilor pe odurată relativ scurtă de timp.

2.2 Instrumente de brand rejuvenation

În primul rând poziționarea este unul din cei mai impotanți factori ai revitalizării. Poziționarea în mintea consumatorului cât și în mintea celor care nu consumă produsul dar și-au format o opinie despre el. Brandul trebuie să-și găsească, sau mai bine spus brand managerul trebuie să ajute produsul prin intermediul brand rejuvenation să-și găsescă un loc în topul celorlalte produse/servicii. Poziționarea este un factor cheie care ne permite să ne revendicăm brandul din mâinile timpului și șă îl recreem, în modul în care dorim.

În al doilea rând trebuie să punem accent pe creativitatea cu care expunem brandul în fața consumatorilor. Asta include și designul produsului, dar care de obicei se schimbă foarte puțin. Aceste schimbări deseori se află în detalii mici care la prima vedere sunt insesizabile dar care dau un look total nou și proaspăt. O altă parte importantă a creativității este reprezentată de partea de BTL(below the line) și ATL(above the line), care după părerea noastră merg perfect mână în mână cu restul instrumentelor. „Publicitatea above the line (ATL), utilizează în calitatea de supurt spotul publicitar pentru televiziune , radio și cinamatografie, macheta de presă pentru presa scrisă, afișul puflicitar pentru publicitatea outdoor. Publicitatea below the line (BTL)utilizează elementele, suporturile și obiectele. În această accepțiune relațiile publice sunt parte din BTL, opinie împărtășită de anumiți autori”Partea de ATL este una importantă, deoarece reprezintă partea clasică de publicitate, canalele audio-video, presă scrisă etc. Aici trebuie să ne oprim un pic asupra canalelor audio-video. În special asupra reclamelor TV. Reclamele au ajuns să fie parte a vieții noastre de zi cu zi. Le privim la televizor sau pierdem ore în șir căutând cele mai interesante și haiose reclame pe internet. Putem chiar spune că există un oarecare tend în acestă perioadă care induce creatorii de reclame TV la o competiție vizibilă pentru cea mai bună reclamă. Acest fapt are mai multe efecte, Unul ar fi faptul că fiecare realizator încearcă să vină cu cea mai bună idee pentru a-și expune produsul pe care îl are în contract, fie din motive de orgoliu profesional, fie pentru a-și crește notorietatea în rândul clienților. Doi la mână metode noi, impresionante care nu fac decât să ajute produsul pe drumul spre revitalizarea sa.

Partea de BTL este partea de creativitate maximă pe care o poate atinge orice om de publicitate. Este partea în care ideile și creativitatea nu au margini, este locul unde se dorește mereu ceva nou, inovator care să propulseze publicitatea la un alt nivel. Trebuie doar să vă închipuiți cum e să puteți descoperi dintr-o dată o nouă metodă prin care să se poată face publicitate și care probabil duce unele elemante de BTL în spațiu ATL chiar. Partea de BTL ne-o putem închipui drept un laborator de idei.

Toate cele menționnate mai sus puse împreună și folosite ca un instrument bine lustruit formează regenerarea creativă a brandului, a identității acestuia. Doar dacă aceste elemente coexistă și formează acel gestalt, acel tot unitar, se poate vorbi de o muncă bine făcută care cu siguranță dă roade. Trebuie să menționăm ca și pentru orice campanie fie ea de orice fel nu există rețete exacte, exită doar studii, informații, date care dacă sunt bine interpretate îți pot dezvălui următorul pas care trebuie să-l planifici și doar astfel poți avea cu adevărat succes. Fie campania simplă sau sofisticată toate au la bază acest principiu de interpretare a informațiilor.

La ceea ce înseamnă revitalizare trebuie să ne gândim că noi revitalizăm brandul în concepția și mintea consumatorului. În același timp trebuie să / sau poți să revitalizezi un brand în cazul în care targetul se schimbă și intervin aici factorul timp, practic vârsta brandului, sunt unele branduri care se transmit. De exemplu un produs X este consumat de populația Y pe o perioadă de timp, populația Y fiind cu vârstă cuprinsă între 15 și 30 de ani, ei avansând în vârstă ei trec într-o altă categorie care nu mai reprezintă targetul acelui produs. Dar între timp o altă generație le ia locul care pot fii chiar copii generației populației Y, astfel existând posibilitatea reală ca noua populație Y să fi moștenit preferința pentru produsul X de la părinți. Iar astfel brandul este același doar generația s-a schimbat și acesta este motivul pentru care trebuiesc făcute anumite ajustări la anumite părți ale produsului, aici intervenind și nostalgia de care vorbeam în capitolele anterioare.

2.3 Metodologia cercetării

Pentru a avea un studiu relevant este necesară crearea unei metodologii de lucru. Metodologia explică care sunt pașii care se parcurg în cadrul cercetării. Se vor specifica tipurile de instrumente care se vor folosi, fie calitativ sau cantitativ, cât și ce se urmărește prin aplicarea acestor metode și instrumente.

Pentru a fi cât mai comprehensivă lucrarea ne propunem instrumente multiple de cercetare. Acest subiect fiind relativ nou pe piața românească vom încerca pe de-o parte să facem o analiză a documentelor găsite pe internet, în mare parte articole pe temă care să ne ajute să avem o privire de ansamblu despre ce se întâmplă cu acest subiect. Această metodă, în primul rând, ne ajută să identificăm curente, păreri direcționate despre nostalgia românilor față de perioada comunistă. În al doilea rând trebuie să menționăm că literatura care vorbește despre revitalizarea brandurilor este aproape inexistentă. Singurele obiecte de literatură care duc spre acest domeniu sunt campania de revitalizare a brandului de ciocolată din perioada comunistă „Rom Tricolor” creată de celebra firmă de publicitate McCann Ericsson sunt articole on-line și o lucrare știițifică de mărimi reduse dar foarte utilă și la subiect. În al treilea rând în secolul XXI internetul nu mai poate fi neglijat ca sursă de informație mai ales dacă nu se găsesc alte surse de informare datorită subiectului relativ nou și merită menționat și faptul că multe din articolele găsite nu sunt în limba română.

A doua parte a tezei v-a cuprinde un studiu realizat despre obiceiul de consum al Ciocolatei cu Rom și determinarea consumatorilor de a cumpăra această ciocolată. La fel și impactul campaniei de revitalizare a brandului. Astfel putem să analizăm mai bine impactul revitaliizării brandului cu ajutorul nostalgiei perioadei comuniste asupra unei populații diferite de cumpărători.

Înainte de toate trebuie să definim termenii sociologici pe care îi vom folosi. Ancheta sociologică este umbrela care acoperă tehnicile, instrumentele prin intermediul cărora se adună date și este definită conform dicționarului sociologic astfel: „Metodă de cercetare ce incorporează tehnici, procedee și instrumente interogative de culegere a informațiilor, specifice interviului și chestionarului sociologic. Ancheta sociologică are un caracter neexperimental, cu un grad relativ scăzut de control al cercetătorului asupra variabilelor analizate. Dezvoltată mai ales începînd cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ancheta sociologică este în prezent foarte răspîndită. Obiectul său de abordare îl constituie realitatea socială, evenimente, fenomene și procese caracteristice, precum și atitudinea oamenilor față de acestea, semnificațiile pe care ei li le atribuie, sfera lor de aspirații, interese, preocupări și comportamente din domeniile economic, demografic, cultural, politic, opțiunile preelectorale, activitățile de timp liber, opinia publică, propaganda etc.”

Metoda de cercetare folosită este ancheta sociologică, iar ca instrumente ne vom axa pe:

2.3.1. Chestionar – chestionarul este un instrument al anchetei sociologice cu ajutorul căruia se adună informații prin intermediul unui set de întrebări și/sau imagini după cum este explicat mai pe larg și în definiția: „tehnică și, corespunzător, instrument de investigare, constînd dintr-un ansamblu de întrebări scrise și, eventual, imagini grafice, ordonate logic și psihologic care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin auto-administrare, determină din partea celor anchetați răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris (S. Chelcea, Chestionarul în investigația sociologică, 1975). În cercetările sociologice c. este utilizat atît pentru culegerea datelor obiective (vârstă, sex, nivel de școlarizare, venituri etc.), cît și a celor subiective (opinii, atitudini, aspirații, trebuințe etc.). Întrebările scrise și, eventual, imaginile grafice (desene, fotografii, schițe) au funcție de indicatori. Succesiunea lor este logică (de la particular la general sau invers; de la trecut la prezent și apoi la viitor), dar și psihologică (de la întrebările de stabilire a contactului psihic la cele esențiale pentru verificarea ipotezelor cercetării; de la cele neutre la cele încărcate emoțional). Clasificarea c. poate fi făcută după mai multe criterii: conținutul întrebărilor, forma întrebărilor, modul de administrare a c. Se face astfel distincție între c. de date factuale (de tip administrativ) și c. de opinie (vizând nu numai opiniile, dar și aspirațiile, trebuințele și valorile, atitudinile și interesele ș.a.m.d.).”

Mulțumită tehnologiei putem crea și distribui chestionare on-line, direct pe internet, prin autoaplicare.

2.3.2. Analiza de conținut – aici vom analiza și selecta articole de ziare on-line relevante pentru subiectul de studiu, majoriatea articolelor fiind relativ ușor accesibile pe internet. Analiza documentlor sau analiza de conținut ne permite să analizăm și să concluzionăm asupra unei teme după ce evaluăm documentele care le-am identificat ca fiind relevante pentru subiectul în chestiune. „Ansamblu de tehnici de cercetare cantitativ/calitativă a comunicării verbale/nonverbale constând în identificarea și descrierea obiectivă și sistematică a conținutului manifest/latent al comunicării în vederea formulării unor concluzii științifice privind personalitatea celor care comunică, societatea în care se realizează comunicarea, precum și comunicarea însăși, ca interacțiune socială. Utilizată pentru prima dată într-un studiu publicat în Anglia în 1886, a.c. a apărut ca o reacție față de subiectivitatea criticii literare.”

Cu ajutorul acestor două înstrumente și cu rezultatele produse de acestea, în urma analizelor vom putea să ne clarificăm ipotezele și să concluzionăm asupra subiectului. Această lucrarea fiind în mare parte de sinteză a informațiilor, dar mai ales datorită subiectului relativ nou pe piață ne vom axa atât pe părțile teoretice cât și pe analiza documentelor, iar metoda chestionarului vine în completarea analizei datelor cu statistici care să ajute la confirmarea sau infirmarea ipotezelor mai sus prezentate.

CAPITOLUL II

ELEMENTE ALE IDENTITĂȚII

II.1 Logo: simbolul

Un logo (probabil o prescurtare de la logogramă, din logo- „cuvînt” și -gramă „scriere”), numit uneori și siglă,[2] este un element grafic folosit pentru identificarea unei firme, a unui produs, a unei organizații, a unui eveniment etc.

Logoul poate fi compus din una sau mai multe litere, o imagine sau o combinație a acestor elemente. Un logo al unei întreprinderi trebuie să fie clar de recunoscut și să se identifice cu o caracteristică pentru întreaga întreprindere. În contextul legal logoul este și marca înregistrată unei firme, a unui produs, a unei organizații, a unui eveniment etc. De obicei agenții de publicitate însărcinează designerii cu crearea unui logo respectiv.

Logoul trebuie să evidențieze semnificația numelui sau activitatea companiei și să redea renumele acesteia. Acest lucru poate fi realizat printr-un simbol grafic și/sau al unui scris selectat. Pentru aceasta trebuie să fie aplicată formulă „KISS” (Keep It Short (and) Simple), ceea ce înseamnă — ce este simplu se memorează ușor.

Indiferent ca vorbim de o afacere online (pe internet) sau offline, aceasta are nevoie de o identitate. Nu este suficient sa cumperi marfa, sa “o pui in raft”, sa bagi bani in reclama, si sa astepti clientii. Desigur, poate va functiona, insa nu este suficient! O afacere, ca si o persoana in societate, va fi evaluata si privita de alti oameni folosindu-se criterii de evaluare si elemente de perceptie, iar in functie de ce cred acestia, afacerea va deveni un succes sau o pierdere de timp si bani – Pentru aceasta identitatea este cheia, iar in cadrul acesteia, logo-ul are un impact puternic!

Care este rolul unui logo?

– Logo-ul promoveaza afacerea, intra in subconstientul consumatorului, iar ulterior, cu strategiile potrivite de marketing, poti ajunge sa tii in mana practic o “telecomanda” care sa-i comande consumatorului sa cumpere.

– Logo-ul atrage potentiali consumatori (clienti).

– Logo-ul ofera o identitate unica afacerii pe care o coordonati.

Cum trebuie sa arate un logo?

Foarte multi intreprinzatori fac o greseala capitala: Se complica! Un logo nu trebuie sa fie complicat si greu de inteles, un logo trebuie sa fie simplu, sa se asocieze cu business-ul, iar la o scara mai mare (corporativa), specialisti in psihologie, marketing, design, au grija ca prin culorile si formele alese sa starneasca o actiune in psihologia clientului. De regula se atinge subconstientul.

Ce trebuie evitat la un logo?

Asa cum v-am spus mai sus, logo-ul trebuie sa fie simplu. Un alt lucru esential este evitarea folosirii unui concept patentat, sau cu drepturi de autor. Atunci cand realizati un logo, puteti copia din greseala o corporatie, firma, etc – motiv pentru care va recomandam sa cautati instrumente online care pot verifica originalitatea logo-ului.

Modele logo – hotel:

Fig. 01 – Hotel Mediteranean

Fig.02 – The hotel show

Fig.03 – Rixos Hotels

Fig.04 – Essencia Hotel

II.2 Papetarie: foi cu antet, carti de vizita, plicuri

Identitatea vizuala nu este doar o imagine si un text pe o bucata de hartie. Este prima expunere a afacerii dvs la un potential client. Va lasa un impact profund si de durata, reflectand obiectivele afacerii dvs. 

O carte de afaceri, un antet si alte elemente de papetarie personalizata realizate profesional comunica clientilor dvs seriozitatea cu care tratati fiecare aspect legat de activitatea companiei. 

Investitia in papetarie de calitate este o investitie care se plateste de fiecare data când trimiteti o carte de vizita si o foaie cu antet intr-un plic cu logo-ul companiei, toate avand acelasi design. 

Modele antet hotel:

Fig. 05 – Antet Hotel Parc

Fig.06 – Antet Hotel Cracow

II.3 Pliante, brosuri, carti

O multime de manageri renunta la ideea de a creea pentru compania sa un pliant informativ, deoarece ei considera ca realizarea unui pliant bine structurat necesita mult efort iar acesta in final nu ofera rezultate fenomenale. Adevarul insa despre pliantele publicitare este ca, acestea pot oferi rezultate excelente.

Daca in una dintre discutiile cu partenerii tai ti s-a sugerat sa nu folosesti in campania de promovare pliantele, fiind un produs publicitar fara rezultate conform experientelor lor, gandeste-te ca aici s-ar putea sa apara problema, este posibil ca pliantul sa nu fie fost realizat corect.

Pentru a avea un pliant de succes trebuie sa te asiguri ca in cadrul pliantului informatiile sunt corecte. Realizarea unuipliant profesionist reprezinta o etapa similara crearii logo-ul tau, astfel incat acesta sa poata reprezenta afacerea ta. Cand te gandesti la un pliant in termeni de prezentare a afacerii tale atunci vei vedea ca ai nevoie sa trimita un mesaj ferm si distinct catre potentialii clienti sau parteneri de afaceri.

In cazul in care pliantul este realizat profesional atunci oamenii vor pleca din start cu o idee ca afacerea ta este una de succes. Pliantul vine in intampinarea potentialilor clienti cu o detaliere a afacerii tale. Acesta poate promova afacerea ta in cel mai usor mod, fiind transmis din mana in mana.

Pliantele sunt des asociate cu imaginea companiei tale, a produselor tale sau a serviciilor oferite. Un pliant de succes care iese in evidenta va ajuta la mentinerea companiei sau a produselor tale in mintea consumatorilor. De asemenea, uneori pliantele sunt cele care dau date suplimentare care pot raspunde la intrebari aditionale cu privire la serviciul sau produsul pe care il promovezi.

Fii unic si creeaza un pliant care iti va aduce rezultate excelente si vei fi in stare sa dai sfaturi despre implementare unei campanii de succes prin intermediu pliantelor publicitare.

Instrumente utile și succesive pentru prezentare, promovare și informare a serviciilor tale care sunt oferite clienților și potențialilor clienți.

 Fluturașii, flyerele și pliantele te poate scuti de timp pentru prezentarea informațiilor necesare pentru clienți, pentru că prin prezentarea verbală uneori omul poate uita. Dar ce este tipărit, rămâne în minte.

 Acestea e bine să conțină datele despre firma, despre produse, o prezentare la obiect și dacă este cazul câteva mărturii ale clienților mulțumiți.

 Trebuie să știm exact cui dorim să îi adresăm aceste informații și cum îi putem garanta succesul oferit în urma produsului pentru a fi mulțumit.

 Știu de asemenea că nu la toată lumea îi place reclama, uneori nici mie, de multe ori refuzăm să luămpliante, flyere și fluturași de pe stradă, însă omul este mereu în căutare de informație.

 Este în căutare de ,,nou” , dar uneori nici nu știe ce dorește. Ei bine, prin aceste instrumente putem să îi ajutăm să înțeleagă dacă produsul  sau serviciul prezentat este ceea ce are nevoie.

 Unii nu mai cred în puterea acestor instrumente, dar sunt de părere că totul ține de prezentarea personalizată a serviciilor și produselor , un design atractiv și reprezentativ.

Fig.08 – Pliant Palm Stars Hotel

Fig.09 – Pliant Court House Hotel

II.4 Website-uri

Întro lume în continuă mișcare, informarea și promovarea au un rol deosebit de important iar internetul poate reprezenta o importantă modalitate de promovare .

Cu ajutorul unei pagini web puteți promova atât  informații și activătăți referitoare la persoane fizice dar și activitățile sau produsele firmei dvs. Aveți o firmă aflată la început de drum ori una deja existentă dar în curs de dezvoltare, un produs nou și inovator, pe care doriți să îl promovați? Atunci internetul este soluția pe care o căutați. Prezentarea firmei și a produselor dumneavoastră întrun mod atractiv și interesant cu ajutorul mijoacelor media, sunet și imagine, poate atrage noi clienți și astfel poate spori profitul firmei sau a companiei dumeavoastră. Lucru cu atât mai important mai ales acum pe timp de criză toată lumea este în căutare de clienți. Conform statisticilor  în anul 2010 internetul aduna aproximativ 2 miliarde de utilizatori (1,966,514,816) dintre care 7,786,700 sunt utilizatori români.

Prezența firmei dumneavoastră pe internet întro comunitate mondială de asemenea dimensiuni sporește șansele de a obține noi clienți cu toate acestea internetul nu se rezumă doar la a informa, a promova sau a face cunoscut un produs. Datorită noilor tehnologii aveți acum șansa de a oferi clienților dumneavoastră ocazia de a achiziiționa produsele pe care le oferiți, direct de pe internet, achitându-le prin card bancar, cec, alte modalități online sau prin ramburs direct la livrare. Așadar internetul poate fi pe lângă o vastă bază fe informare și un mijloc de a face bani. Anual site-uri cunoscute la nivel internațional precum: Amazon.com, Ebay adună anual sume fabuloase având yeci sau chiar sute de milioane de utilizatori în întreaga lume. De ceva vreme comerțul electronic a pătrus și în România și astăyi site-uri precum: EMAG sau Okazii sunt deja cunoscute. Internetul însă nu se adresează doar firmelor mari ci poate fi folosit și pentru afaceri mai mici de familie sau chiar persoanelor fizice care prestează legal diverse servicii.

Pe lângă aspectul comercial discutat anterior cu referire la persoanele juridice atunci când vorbim de internet nu putem uita nici persoanele fizice ce reprezintă mare parte a utiliyatorilor de internet: artiști, politicieni, sau simpli cetățeni ce au nevoie de promovare sau care pur și simplu doresc să se exprime.

Creat mai întâi pentru a fi utilizat de Ministerul Apărării al Statelor Unite pentru a transmite date confidențiale  către o rețea de calculatoare, astăzi internetul este utilizat la scară globală. Azi internetul a devenit cea mai mare bază de informații, toți marii artiști, persoanele publice, marile companii, monumentele sau diverse locuri de pe glob, toate sunt accesibile printrun singur click direct din locuința dvs. Pe lângă vasta rețea de informare internetul poate fi și o sursă de divertisment și socializare. Prin intermediul unui website puteți asculta muzică direct pe site-ul artistului pe care îl îndrăgiți,urmării filmul dvs preferat sau chiar împărtăși cu cei dragi înregistrări sau poze din ultima dvs vacanță. De asemenea internetul vă oferă posibilitatea de a vă exprima sincer și deschis gândurile prin intermediul unui site sau a unui blog.

II.5 Imprimari textile: tricouri, sepci, imbracate de catre resursele umane

Publicitatea se ocupă cu promovarea bunurilor, serviciilor, companiilor și ideilor, de cele mai multe ori prin mesaje plătite. Scopul direct ale acestor mesaje este stimularea dorințelor clienților potențiali, și formarea asociațiilor pozitive în legătură cu produsul sau compania promovată, scop care este atins prin folosința metodelor de manipulare psihologică mai mult sau mai puțin subtile.

Vânzătorii văd reclama ca o parte constituentă a strategiei generice de promovare a acestora. Alte componente ale promovării sunt mărcile, relațiile publice, vânzările personaleși promovarea de vânzări.

II.^ Website-uri

În mai bine de jumătate de secol, calculatoarele electronice au demonstrat o evoluție spectaculoasă atât sub aspect tehnologic, cât și de extindere a domeniilor de aplicație. Aproape nimic nu mai poate fi conceput a funcționa în viitor, fără a nu se ține seamă de noile tehnologii ale informației și comunicațiilor. Întregul nostru mod de a ne organiza și desfășura activitățile cotidiene, fie ele casnice, profesionale sau de divertisment, va fi fundamental afectat de noile tehnologii.

În ultimii ani, au intervenit schimbări importante în evoluția societății, cu un impact major asupra modului în care gândim, muncim, interacționăm, petrecem timpul liber și în mod special, asupra modului în care realizăm lucrurile și serviciile. Schimbările majore, care au impus acest impact și care vor marca evoluția societății în perspectiva noului mileniu, sunt legate în principal de globalizarea competiției și a piețelor, și de progresele obținute în domeniul tehnologiilor informatice și de comunicații. Astfel informația a devenit o resursă esențială în dezvoltarea societăților moderne, evoluate în plan politic, economic și social.

Utilizarea largă a tehnologiilor informațiilor și comunicațiilor asigură creșterea economică în condiții de protecție sporită a mediului, accelerând reducerea consumului fizic, în favoarea valorificării informației și a cunoașterii, deplasarea centrului de greutate, de la investiții în mijloacele fixe la investiții în capitalul uman.

Noile tehnologii fac accesul, stocarea și transmiterea informației din ce în ce mai facile și mai accesibile. Dispunând de informație, aceasta poate fi transformată în noi valori economice și sociale, creând imense oportunități pentru dezvoltarea de noi produse și servicii.

Tendința companiilor este de a nu mai pune accent pe producție, ci pe satisfacerea clienților prin îmbunătățirea serviciilor prestate pentru aceștia.

Această lucrare încearcă să evidențieze rolul și avantajele implementării tehnologiilor informaționale în cadrul companiilor. În primul capitol se abordează problematica sistemelor informaționale, de la definirea și rolul lor, până la tratarea principalelor sisteme de prelucrare a tranzacțiilor în gestiunea relațiilor cu clienții. În al doilea capitol sunt prezentate noile tehnologii informaționale ce pot fi utilizate în gestiunea relațiilor cu clienții, rolul, precum și avantajele implementării lor în cadrul organizațiilor. Cel de al treilea capitol ne oferă o imagine amplă asupra gestiunii relațiilor cu clienții din punct de vedere al organizațiilor, dar și al angajaților. De asemenea este prezentată importanța, rolul și provocările CRM-ului. În ultimul capitol este prezentată o aplicație “FAQ” pentru servicii de postvânzare, cerințele funcționale și nefuncționale, arhitectura, specificațiile de proiectare și implementarea acesteia.

Rolul economiștilor nu se mai limitează doar la a planifica, coordona și controla activitatea organizației, ci trebuie să se orienteze și asupra sistemelor informaționale, respectiv participarea directă la realizarea și exploatarea acestora. Ei trebuie să fie capabili să-și definească tipurile de informații de care au nevoie, să ia deciziile de realizare a noilor sisteme informaționale și să sprijine specialiștii sistemelor informatice. Pentru acest lucru este nevoie de o mai bună comunicare între utilizatorii sistemelor informaționale (manageri) și specialiști, ceea ce presupune cunoștințe mai largi din partea ambelor grupuri. Rolul economiștilor este foarte important pentru că analiza, proiectarea, implementarea și exploatarea sistemelor informaționale trebuie să fie rezultatul unor decizii în cunoștință de cauză. De aceea, economiștii trebuie să dispună de un minimum de cunoștințe din domeniul sistemelor informatice, și anume:

noțiuni generale privind teoria sistemelor și rolul sistemelor informaționale;

cunoștințe tehnice referitoare la echipamente, programe, telecomunicații, baze de date ș.a.

noțiuni de bază privind categoriile de aplicații ale sistemelor informatice economice destinate utilizatorilor finali informatizați;

aspecte privind ciclul de viață a sistemelor, metode și tehnici de realizare a acestora;

cunoștințe despre managementul sistemelor informatice, respectiv a resurselor folosite și a activităților care au loc în cadrul lor.

1.1 Definirea și clasificarea sistemelor informaționale

În viața noastră de zi cu zi, calculatoarele sunt ceva obișnuit, ba chiar indispensabil în unele cazuri. Se poate spune, pe drept cuvânt că trăim într-o societate informatizată. În zilele noastre, întâlnim calculatoare peste tot, de la băcanul din colț, care-și ține evidențele sale cu ajutorul unui PC și până la ghișeul la care plătim telefonul. Peste tot sunt calculatoare, legate eventual între ele și formând astfel rețele de calculatoare. Toate acestea se datorează conștientizării faptului că ne dăm seama din ce în ce mai mult că PC-ul ne ușurează munca. Dar trebuie de subliniat faptul că un calculator este de fapt o “mașinărie” care prelucrează o serie de date pe care i le dăm. Informația obținută este elementul esențial din acest întreg lanț. În practică întâlnim, printre altele, două concepte legate de aceasta și anume sistemul informațional și sistemul informatic.

Sistemul informațional poate fi definit ca un ansamblu de resurse umane și de capital învestite într-o unitate economică, în vederea colectării și prelucrării datelor necesare producerii informațiilor, care vor fi folosite la toate nivelurile decizionale ale conducerii și controlului activităților organizației.

Din această definiție se poate trage concluzia că orice unitate își are propriul sistem informațional, indiferent de modul și mijloacele cu care acesta funcționează pentru a putea fi atins scopul creării lui: obținerea informațiilor și comunicarea lor. Diferența de bază dintre sistemul informațional și sistemul informatic o constituie tocmai aceste mijloace cu care sunt prelucrate și transmise informațiile.

Sistemul informatic este o componentă de bază a sistemului informațional, care asigură culegerea, prelucrarea și transmiterea informațiilor cu ajutorul echipamentelor electronice de calcul.

Rolul sistemului informațional este de a transmite informația între diferite elemente. De exemplu, în cadrul unei unități economice, rolul sistemului informațional este de a asigura persoanele din conducere cu informații necesare pentru luarea diferitelor decizii economice sau de altă natură.

În cadrul sistemului informațional se regăsesc: informația vehiculată, documentele purtătoare de informații, personalul, mijloace de comunicare, sisteme de prelucrare a informației, etc.

În cadrul sistemului informațional, majoritatea activităților se pot desfășura cu ajutorul tehnicii de calcul. Se pot prelucra datele primare și apoi, rezultatul poate fi transferat mai departe, către alt compartiment spre prelucrare. Transferul se poate face și el pe cale electronică, prin intermediul unei rețele de calculatoare sau cu ajutorul modemului.

Într-un sistem informatic pot intra: calculatoare, sisteme de transmisie a datelor, alte componente hardware, software-ul, datele prelucrate, personalul ce exploatează tehnica de calcul, teoriile ce stau la baza algoritmilor de prelucrare, etc.

Schimbările intervenite în cererea de informații și în posibilitățile tehnice de satisfacere a acesteia au determinat creșterea rolului informațiilor și, implicit, a sistemelor informaționale. În acest context, informațiile au căpătat statutul de resursă de bază a oricărei activități, resursă dependentă de modul în care sistemele informaționale poate să o ofere.

Sistemele informaționale reprezintă o componentă funcțională importantă a organizațiilor, care se integrează în ansamblul celorlalte elemente funcționale ale acestora. Ca orice componentă funcțională, sistemele informaționale reprezintă una din problemele importante ale conducerii unei organizații, motivată de următoarele aspecte:

reprezintă un serviciu funcțional de care depinde succesul organizației, servind drept suport informațional celorlalte componente funcționale (marketing, managementul resurselor umane, contabilitate, producție);

parte importantă din resursele și cheltuielile de exploatare ale întreprinderii care este concentrată în funcționarea sistemului informațional;

reprezintă unul din factorii care influențează randamentul operațional, productivitatea și motivarea salariaților, precum și gradul de satisfacere a clienților firmei;

reprezintă principala sursă de informare, care vine în sprijinul luării unor decizii eficiente, permițând în același timp, adaptarea produselor și serviciilor la cerințele pieței, de unde avantajele strategice care pot fi obținute prin existența sistemului informațional.

Aceste sisteme au o aplicare imediată în cadrul rezolvării unor probleme de natură economică. Deci, una dintre ramurile cele mai informatizate este economia.

Încă din cele mai vechi timpuri, omul, chiar fără să știe, era preocupat de acest domeniu – economia. Omul avea nevoie pentru a trăi, de o serie de elemente indispensabile cum ar fi: apa, hrana, arme pentru a se apăra. O dată cu evoluția lui, au crescut și necesitățile, pe lângă cele vechi au apărut altele noi: haine, mijloace de transport, unelte, etc.

Pentru a satisface anumite nevoi, este necesar să se consume anumite bunuri, anumite resurse. Totalitatea elementelor utilizate la producerea de noi bunuri necesare poartă numele de resurse economice. Aceste resurse sunt limitate, deci trebuie gestionate corespunzător, în vederea satisfacerii prioritare a nevoilor cele mai stringente.

Astfel apare problema economică generală care reprezintă munca depusă de om în vederea alegerii și folosirii resurselor pentru a-și satisface cât mai bine nevoile.

Activitatea desfășurată de om pentru găsirea și prelucrarea resurselor economice se numește activitate economică.

Această lege se regăsește și în zilele noastre, în sensul că omul, muncește pentru a-și procura cele necesare traiului. Cu cât câștigă mai mult, cu atât cresc și nevoile acestuia.

În cazul întreprinderilor, acestea desfășoară o activitate de producție, veniturile obținute din valorificarea acestora permițând întreprinderilor continuarea activității și chiar a dezvoltării. Aici, nevoile sunt cele de a rămâne în competiție pe piață, iar resursele sunt constituite din materia primă folosită, forța de muncă, mijloacele de producție, etc. Criteriul satisfacerii nevoilor în cazul unei întreprinderi se transformă în țelul urmărit de aceasta – obținerea de profit maxim.

Pentru realizarea acestei dorințe, unitățile economice trebuie să-și perfecționeze continuu activitatea. Utilizarea tehnicii de calcul, mărește considerabil eficiența economică. Unul dintre mijloacele prin care activitatea economică este automatizată este dat de sistemele informatice de gestiune economică.

În cadrul unităților economice sunt o multitudine de activități ce pot fi supuse informatizării. Acestea pot fi împărțite în grupe, în funcție de compartimentele în care se desfășoară.

Spre exemplu, în cadrul compartimentului producție, se poate informatiza activitatea de stabilire a structurii producției și de dimensionare a sa, programarea și urmărirea producției, etc. În cadrul compartimentului financiar-contabil, activitatea ar putea fi informatizată aproape în totalitate, la fel ca și activitatea din cadrul compartimentului personal-salarizare. Fiecare dintre compartimentele unei unități economice poate fi informatizat într-o măsură mai mare sau mai mică. Ideal ar fi că toate acestea să fie înglobate într-un sistem informatic global de gestiune economică, la nivelul întregii întreprinderi