Comunicarea pe Facebook Evolutie Si Efecte Asupra Omului Si a Limbajului

INTRODUCERE

O rețea de socializare reprezintă la modul cel mai general, o rețea de persoane cu scopuri sau interesuri comune, cum ar fi o rețea de studenți, politicieni, părinți sau oameni grupați pe baza aceleiași meserii sau hobby-uri. Printr-o rețea socială se înțelege deseori și o rețea informațională de utilizatori de Internet, bazată pe anumite site-uri pe care utilizatorii le pot accesa în vederea înscrierii lor și interactionarii cu alți utilizatori, deja înscriși. Aceste rețele sociale fac parte din așa numitul fenomen global Web 2.0. Astfel, membrii unei rețele sociale sunt conectați între ei în mod informal, fără a avea nicio obligație, dar de obicei, contribuie activ la colectarea și răspândirea informațiilor pe întregul mapamondul prin intermediul internetului.

Pe lângă bine știutele avantaje pe care aceste rețele le aduc, de exemplu facilitarea ajutorării membrilor, formarea de cunoștințe noi și chiar de prieteni, răspândirea rapidă a știrilor și evenimentelor, aceste rețele ascund și pericole, de diferite valențe și care ne pot afecta atât pe plan social, cât șip e plan psihic sau economic. Deseori, ștergerea informațiilor introduse de bunăvoie pe aceste rețele nu este prevăzută, ele rămânând înregistrate pentru totdeauna, chiar dacă sunt greșite sau devin cu timpul depășite. De aici și pericolul aoaritiei de abuzuri grave asupra datelor personale, cu atât mai mult cu cât majoritatea utilizatorilor sunt foarte tineri și încă nefamiliarizați cu pericolele din Internet.

La o scară mai mare, comunicarea maselor prin intermediul rețelelor sociale are consecințe din ce în ce mai clare, chiar și pe plan mondial. Analiștii sunt de părere că fără rețele sociale unele evenimente ar fi putut să se desfășoare într-o cu totul altă manieră. Exemple de evenimente mai recente, dina nul 2011, care au fost influențate puternic de comunicația prin rețelele sociale ar fi:

– protestele din Egipt care au dus la demisia lui Hosni Mubarak, președintele statului

– revoltă populară din Tunisia care a dus la răsturnarea președintelui Zîne El Abidine Ben Ali

– dovedirea de plagiate, că de ex. lucrarea de doctorat a fostului ministru al apărării din Germania, graful Karl-Theodor zu Guttenberg.

– protestele publice și mișcarea cetățenilor împotriva proiectului de cale ferată „Stuttgart 21” (Germania).

Majoritatea tinerilor care studiază în instituțiile preuniversitare petrec după ultimele studii făcute, în jur de 16 ore din totalul de 24 atribuite unei zile pe rețelele de socializare, ceea ce duce treptat și paradoxal la izolare umană, scăderea moralității și nopți albe. Deși făcute pentru a facilita comunicarea și a salva timp, acestea ne ocupă tot timpul și au efecte clare pe toate planurile vieții noastre.

Când auzim despre rețelele de socializare, este imposibil să nu ne gândim în mod automat la cuvintele: poze, comment, chat, jocuri, username, like, unlike, etc. Limbajul nostru este alterat, este mereu prescurtat, scriem pe fugă, inteligibil și avem conversații pline de neologisme și un jargon de internet. Lipsa gramaticii este evidență în majoritatea cazurilor, abrevierile sunt folosite exagerat și dacă până acum eram învățați cu regionalisme, cu diferite dialecte ale unei limbi sau ale unei națiuni sau etnii, ei bine, foarte curând se pare că vom vorbi la ordinea zilei și despre un « dialect de internet ».

CAPITOLUL I: COMUNICAREA, ELEMENT ESENȚIAL AL OMENIRII

I.1: Cum definim comunicarea și care sunt componentele ei

Comunicarea este activitatea ce are ca scop schimbul de informație și sens într-un timp și spațiu utilizând căi naturale sau tehnice, după preferințe sau disponibilitate. Acest proces reprezintă caracteristica fundamentală a naturii umane exprimând universalul, spre deosebire de comunicație, care este un termen dat pentru a defini tehnicile, instrumentele și tehnologiile ce sunt folosite în comunicare și care pot amplifica această activitate.
Comunicarea este esențială pentru funcționarea oricărui sistem social, indiferent de domeniul în care are loc aceasta și înainte de toate, reprezintă dorința de a construi un cod comun care să permită exprimarea unui mesaj. Chiar și etimologia cuvântului ne sugerează această idee, latinul “ comunicare” însemnând în primul rând punerea în comun a unor lucruri de indiferent ce natură. Astfel, asemănarea cu termenul “comunitate” nu este o coincidență, deoarece acesta reprezintă, prin definiție, un grup de oameni cu interese, credințe sau norme de viață comune.
În anul 1934, Karl Buhler, psiholog și lingvist de origine germană, propunea în lucrarea sa “Die Sprachtheorie” o formă simplă de definire a comunicării care a fost mai apoi completată de lingvistul rus-american Roman Jakobson1.
Prima formă, numită și Triada E.M.R. a lui Karl Buhler, este alcătuită din trei componente esențiale pentru ca procesul de comunicare să poată avea loc: emițătorul, mesajul și receptorul.
Prin emițător ne referim la cel care emite un mesaj sau inițiază comunicarea printr-un anumit sistem de codificare către cel care primește mesajul, numit astfel receptor. Mesajul va avea întotdeauna un scop bine definit, și anume, cel care îl va transmite o va face pentru a oferi informația, în timp ce receptorul va avea ca scop acceptarea ei.
Procesul de comunicare mai are la bază trei elemente esențiale pentru a putea fii îndeplinit: canalul, codul și contextul.
Canalul reprezintă suportul fizic de transmitere al mesajului, de exemplu, în cazul comunicării verbale, acesta îl constituie aerul prin care se propagă undele sonore, în timp ce comunicarea scrisă se va face pe suport de hârtie ( ex: scrisoare, ziar, reviste, etc) sau în spațiul virtual ( ex: pe Internet prin email, la televizor sub formă de știri sau reclame).
Codul este sistemul de comunicare pe baza căruia se construiesc mesajele , de exemplu, alfabetul unei limbi natural, codul Morse sau limbajul surdo-muților. Evident, pentru ca procesul de comunicare să fie dus la bun sfârșit și să fie efectiv, acest cod trebuie să fie familiar atât emițătorului cât și receptorului.
În ceea ce privește contextul, acesta este defint prin circumstanțele în care are loc comunicarea, circumstanțe privind timpul, locul emiterii, respective receptării, identitatea, statutul social și relațiile dintre cei ce comunică.

Cercetător american în sectorul științelor politice, Lasswell, publică în anul 1948 una dintre cele mai faimoase scheme din domeniul comunicării. El este de părere că un act de comunicare va fi într-un mod corect definit dacă se poate răspunde la următoarele întrebări: Cine? Ce spune? Cum? Cui? Cu ce efect?
Acest model nu a fost considerat complet pentru că, pe lângă comunicarea prin intermediul mass-media, nu se ia în considerare feed-back-ul( «  masura in care mesajul a fost inteles ») , factorul contextual și alte forme de comunicare. În ciuda acestui fapt, schema lui Lasswell stă la baza studiului comunicării și a relațiilor publice.

Modelul lui Shannon și Weaver
Claude Elwood Shannon, mathematician și inginer electronist American, denumit și “părintele teoriei informației”, lucrând într-unul dintre laboratoarele firmei Bell Telephone, a fost inspirat în teoriile și modelele sale, în primul rând, de mijloacele de comunicare specifice acestei companii.

În schema propusă de Shannon și colegul sau, Warren Weaver comunicarea este caracterizată ca fiind un proces liniar și unidirecțional. Acest model stabilește cinci funcții care trebuie îndeplinite și identifică un factor disfuncțional, bruiajul.
Sursa de informații reprezintă în acest proces primul element important, cel care produce un mesaj, de exemplu, o persoană care vorbește la telefon. În acest caz, telefonul are rol de emițător.
Următorul pas este transformarea de către emițător a mesajului în impulsuri electrice și transmiterea acestora printr-un fir electric( reprezentând, în acest caz, canalul de transmitere) până la alt dispozitiv telefonic cu rol de receptor. Acesta va decodifica semnalele primite, în așa fel încât o a două persoană, cu titlu de destinatar să poată auzi vocea primei persoane de la care a pornit mesajul. În acest tip de comunicare este posbil să apară distorsiuni provocate de zgomot, însă, un dezavantaj elementar în cazul schemei lui Shannon și Weaver este acela că nu analizează semnificația mesajului și nici feed-back-ul venit din partea receptorului.

I.2. Funcțiile comunicării
Au fost stabilite șase funcții ale limbajului, fiecare fiind atribuită câte unui element component al comunicării, și anume :
I.2.1. Funcția emotivă este corespunzătoare emițătorului care expune starea afectivă, sentimentele, reacțiile, valorile morale dar și capacitățile cognitive și cultură emițătorului. Această funcție a comunicării constă în punerea în evidență a stării interne a emițătorului, mai exact, marchează starea noastră față de mesajul transmis.
Funcția emotivă are loc prin intermediul interjecțiilor, exclamațiilor sau prin lungirea sunetelor cu scopul de a evidenția. Un rol deosebit de important în exprimarea stării emițătorului îl joacă intonația, alături de alte procedee ca folosirea diminutivelor și augmentativelor, etc.

I.2.2. Funcția conativă este atribuită receptorului și servește la stimularea acestuia la acțiune, respectiv la stoparea acțiunii prin îndemnuri, rugăminți, interdicții și ordine. Prin această funcție se așteaptă un anumit răspuns de la receptor, acesta fiind îndrumat, direcționat spre respectivul răspuns. Funcția conativă se bazează pe strategia lingvistică a contactării celeui ce primește mesajul, cu ajutorul mărcilor vocativului și imperativului.

I.2.3. Mesajului îi este atribuită funcția poetică, limbajul fiind astfel orientat spre organizarea personală. Limbajul poetic accentuează modul în care se vorbește, cum se vorbește, față de limbajul științific, care evidențiază CE se vorbește, CE se transmite.
Funcția poetică este absolut elementară artei verbale. Ea nu va apărea singură: în poezia epică este însoțită de funcția referențială, aici utilizându-se formulări la persoana a treia; în poezia lirică, funcția poetică apare împreună cu funcția emotiva datorită enunțurilor la persoana întâi,  iar în poezia liric-adresativă, care are valori retorice, exprimate la persoana a doua, este prezentă și funcția conativa.

I.2.4. Funcția metalingvistică este cea care se axează pe înțelegerea corectă și completă a mesajului și îi este atribuită codului. Aceasta intervine pentru a verifica utilizarea și înțelegerea cuvintelor, a sensului lor și a implicațiilor colaterale ale semnelor dintr-un cod.
Funcția metalingvistică are în vedere codul prin care se exprimă interlocutorii și modul în care nivelurile limbii favorizează și facilitează comunicarea.

I.2.5. Funcția limbajului corespunzătoare contextului se numește funcția referențială și aceasta arată modul de utilizare a limbajului pentru a exprima o realitate, o imagine, o părere sau o idee, așa cum este percepută de emițător. Funcția referențială exprimă mesaje despre lumea reală sau imaginară, face trimitere la context și hotărăște referentul. Ea poate fi denotativă sau cognitivă, în funcție de informare, context lingvistic și extralingvistic al comunicării.

I.2.6. Canalul comunicării are atribuită funcția fatică sau interacțională. Ea ajută la stabilirea relației de comunicare și la dezvoltarea interesului pentru aceasta până la terminarea mesajului, prin verificarea funcționarii optime a circuitului.
Cele mai multe texte îndeplinesc mai multe funcții, dar pentru a le include într-un stil sau altul, se va stabli care este funcția dominantă. De exemplu:
· funcția emotivă este frecventă în memorii, confesiuni, comentarii, interpretări critice ;
· funcția conativa se folosește în ordine, decizii, regulamente, discursuri politice, predici, reclame ;
· funcția poetică se găsește în operele literare, dar câteodată și în unele mesaje publicitare ;
· funcția metalingvistică este reprezentativă pentru analize gramaticale, dicționare, texte cu caracter didactic ;
· funcția referențială este dominantă în comunicate oficiale, buletine, chestionare, referate, cronici ;
· funcția fatică apare în saluturi, abordări și formule de conveniență sau texte de receptare a mesajului telefonic.

I.3. Tipuri de comunicare

I.3.1. Comunicarea verbală

Comunicarea reprezintă un ansamblu de exprimare a unor mesaje care pot fi procese mentale, psihice (confuzii, gânduri, decizii, interioare) sau expresii fizice (sunete și gesturi). Ea este necesară omului și reprezintă o preocupare socială. Apariția comunicării a avut loc datorită necesității oamenilor de a comunica și de a alcătui grupuri sociale, în special când nu erau aproape unul de celălalt.
Formele de comunicare apar și se evoluează simultan cu mijlocul elementar de comunicare dintre oameni, adică limba sau limbajul, în care se regăsesc două forme de aplicare: orală și scrisă.

Comunicarea verbală are un rol principal, de bază, și permite un schimb logic al întrebărilor și al răspunsurilor într-o continuitate maleabilă, spontană, fapt care nu este posibil atunci când negocierile au loc în scris sau prin alte metode. Cu ajutorul comunicarii verbale au fost realizate o serie de activități: aflarea și transmiterea de informații, elaborarea unor propuneri sau exprimarea unor opinii.
Arta de a comunica se dezvoltă prin acumularea de cunoștințe și o continuitate care treptat va elimina vorbirea dezordonată, lipsa de expresivitate și echilibrul în vorbire. Cunoașterea și folosirea corectă a mijloacelor de exprimare a ideilor pe care dorim să le exprimăm, constituie o condiție obligatorie în comunicare. Aceste mijloace sunt: limbajul și stilul.
Limbajul poate fi determinat ca fiind un sistem de comunicare prin semnale, în cadrul unei limbi sau în afara ei. Karl Popper, filozof englez, a stabilit trei categorii de limbaje, după criteriul funcției:
1. Limbaje inferioare (care se regăsesc și în lumea animală), cu rol de semnalizare, de autoexpresie ;
2. Limbaje superioare, care sunt atribuite exclusiv oamenilor, capabile de descriere și argumentare.
3. Limbaje mixte.
Ca activitate socială, comunicarea verbală în relațiile comerciale, de exemplu, are un limbaj de specialitate corespunzător proceselor, operațiilor și relațiilor pe care le exprimă. Terminologia acesteia, de obicei, este comună tuturor sectoarelor de activitate. Acest limbaj general se completează și se dezvoltă în fiecare sector de activitate prin adăugarea termenilor tehnici care exprimă procesele de lucru specifice acesteia, luând astfel naștere limbajul specific activității comerciale.
Elementele limbajului comunicării într-un domeni anume diferă de cel al limbajului general sau obișnuit datorită specificului activității.
Stilul poate fi determinat ca:
1. La nivel individual: modalitatea de exprimare într-o comunicare, specific definitor pentru emițător (stilul de exprimare unui jurnalist, stilul unui scriitor sau al unui orator, stilul unui muzician sau interpret)
2. La nivel colectiv: felul de exprimare într-un domeniu (stil publicitar, literar, științific sau artistic).
Principiile stilului comunicării verbale sunt:
1. Claritatea – cuvintele trebuie să fie bine alese, exacte și în măsură cu ideile pe care le transmit, să fie logic alăturate pentru a putea fi înțelese, și, pe cât posibil, se vor evita cuvintele sau expresiile cu înțelesuri multiple, neologismele, regionalismele. Cel mai eficient mod de a stabili claritatea este atunci când se folosesc propoziții și fraze scurte.
2. Simplitatea și naturalețea – acest principiu constă într-o exprimare directă, firească și lipsită de exagerări.
3. Corectitudinea – o exprimare corectă constă în respectarea regulilor gramaticale.
4. Politețea și demnitatea – în discuție trebuie să predomine politețea, buna cuviință și exprimarea respectuoasă.
Pentru transmiterea corectă a ideilor, structura gramaticală reprezintă al doilea element de bază al limbii române. Ea constă în aplicarea corectă a regulilor gramaticale, în plasarea și alăturarea potrivită a cuvântului în propoziții și fraze prin: alcătuirea propoziției în ordinea corectă, folosirea părților de propoziție și a expresiilor.

I.3.2. Comunicarea non-verbală
Studiul acestui tip de limbaj non-verbal apare pentru a întări și a împrospăta cunoștințele intuitive pe care le avem despre un individ sau un grup.
Expresiile următoare reflectă stările de spirit cel mai frecvent exprimate în limbajul non-verbal:
– zâmbetul – indică o persoană amicală deschisă discuției;
– brațele încrucișate la piept – arată o atitudine negative, respingătoare, un refuz
– mânile pe masă – indică faptul că o persoană este gata de acțiune, este deschisă
– mâinile încrucișate la ceafă, tot corpul înclinat pe spate – reprezintă atitudinea tipică a șefului, denotă impunere dar și relaxare;
– persoanele care-și freacă dosul mâinilor denotă adesea că ascund ceva sau au emoții.
Există mai multe tipuri de comunicare non-verbală care s-au conturat de-a lungul timpului, și anume:

a. Comunicarea tactilă
Posibilă numai în cadrul comunicării inter-personale, această formă de a transmite un mesaj este întâlnită și printre animale. Ea se păstrează încă și în societățile cele mai evoluate și are se bazează în principiu pe instinct, deși la un anumit moment intervine conștiința. Cercetătorii au clasificat cinci feluri de atingeri, însă doar patru dintre acestea privesc convorbirea:
1. Atingeri care transmit emoții pozitive, mângâierea, atingerea că semnificație consolatoare, atingerea de încurajare (strângerea tăcută de mâna, bătăi pe umăr), atingerea liniștitoare, comunica afecțiunea, participarea și aprecierea au un efect pozitiv asupra stării de spirit a receptorului.
2. Atingeri ludice și acestea pot fi autonome sau în legătură cu comunicarea verbală având un caracter abuziv și presupunând o relație de apropiere.
3. Atingeri "de control", adică acele semnale tactile cu rol de a direcționa comportamentul sau atitudinea.
4. Atingerea "rituală" întâlnite în special în domeniul religiei (strângerea mâinii în semn de salut), atingeri care exprimă implicarea deși deseori devin pur formale.

b. Comunicarea gestuală-kinezica
Comunicarea prin gesturi reprezintă deseori o completare, accentuare, contrazicere sau o reglare a mesajului. În general, gestul duce un plus de expresivitate și este utilizat în special în artă. Gesturile cu valoare comunicațională pot fi grupate în mai multe categorii:
a. Emblemele – reprezintă mișcări care înlocuiesc transmiterea verbală și alcătuiesc un cod format dintr-un conglomerat de gesturi, care semnifică sunete sau cuvinte și înlocuiesc imposibilitatea de exprimare verbală în anumite situații. Cel mai bune exemplu îl constituie limbajul surdo-muților.
b. Ilustratorii – sunt gesturi de însoțire și montare a comunicării verbale uneori spontane, universale și au fost inventariate în cadrul mai multor categorii, de exemplu: kinetografele, ideografele, mișcările dictice, mișcările spațiale, mișcările ritmice, etc.
c. Gesturile de reglaj – mișcări ale capului și ale fetei care au rol de a sugera cererea de a se vorbi mai tare, mai încet, mai rar, mai repede, mai puțin. Într-un fel, se poate spune că ele dictează ritmul conversației.
d. Mișcările afective – sunt expresii ale stării de spirit care sunt utilizate pentru a transmite reacții, trăiri, etc.
e. Adaptorii – gesturi de toaletă, de corectare a ținutei, de control al comportamentului în societate.

c. Comunicarea prin intermediul obiectelor

Este o formă de transmitere a unui mesaj non-verbal, care utilizează, după cum și titlul denotă, obiectele ca ustensile de comunicare. De exemplu, gesturile în care se folosesc batiste ( rămas-bun), pălării ( salut respectuos) pentru semn de la revedere sau despărțire ori pentru atenționarea prezenței.

d. Comunicarea prin situare

O persoană care nu dorește să fie remarcată se va plasa într-o zonă retrasă, extremă sau marginală exprimându-și astfel dorința de a rămâne neabordata. Pe de altă parte, o persoană disponbila se plasează centrul acțiunii sau pe cât posibil aproape de acesta.

I.3.3. Comunicarea scrisă

Limbajul scris reprezintă una dintre cele mai importante și mai revoluționare cuceriri dobândite de oameni, în condițiile conviețuirii în societate. El joacă un rol special în conservarea și distribuirea științei și a culturii și în realizarea diferitelor raporturi sociale. Comunicarea nu a rămas la stadiul unei simple transmiteri de știri sau vești între oameni. S-a dezvoltat continuu odată cu evoluția și ramificarea relațiilor dintre oameni și pe măsura dezvoltării societăților, lumii și a vieții de zi cu zi.
Prin comunicare scrisă se înțelege procedeul de transmitere a unui mesaj între oameni prin scrisori, înștiințări sau comunicări scrise, pe de o parte și totalitatea comunicărilor scrise care intervin în activitatea unei persoane juridice cu privire la relațiile și interesele ei, pe de altă parte.
Comunicarea efectuată în scris de către o persoană fizică sau juridică se definește printr-un act de corespondență, iar actele de corespondență au caracterul și poartă denumirea de scrisori.
În cazurile concrete, însă, actele de corespondență au denumiri diferite: ofertă, adresă, întâmpinare, cerere, telegramă, reclamație, proces-verbal, afiș comercial. Comunicarea scrisă este folosită atunci când nu este posibilă comunicarea orală, când nu există altă metodă de comunicare, când este mai avantajoasă sau mai accesibilă în comparație cu celelalte mijloace.
Scopul comunicării îl constituie: păstrarea relațiilor existente și convenabile dintre oameni, dintre organizațiile lor, dintre ei și acestea, inițierea, stabilirea și desfășurarea unor relații noi, modificarea și intreruperea relațiilor vechi, schimbul de știri, gânduri, informații, păreri sau idei care sunt de interes pentru relațiile lor, precizarea anumitor situații și poziții privind interesele reciproce, clarificarea și aplanarea eventualelor neînțelegeri care pot apărea în cadrul relațiilor și intereselor comune, rezolvarea diferitelor probleme pe care le implică desfășurarea practică a relațiilor sociale care îi leagă.
Pentru persoanele fizice, individuale, comunicarea scrisă reprezintă o activitate ocazională, în timp ce, pentru organele de stat, instituții și întreprinderi, comunicarea scrisă este o activitate constanța, o metodă de lucru, un mod de rezolvare a multor probleme.
Odată cu trecerea timpului și cu evoluția constanța a omului, se observă importantă contextului în care are loc comunicarea și efectele pe care acesta îl are asupra codului și, implicit, asupra mesajului. Comunicarea scrisă, are loc din ce în ce mai frecvent în spațiul virtual, unde, au luat naștere diferite coduri asupra cărora evoluția accelerată a tehnologiei și-a pus amprenta.

CAPITOLUL II: COMUNICAREA SI TEHNOLOGIA

2.1. Comunicarea de la inceput pana in prezent

Comunicarea a reprezentat dintotdeauna o nevoie necesară a omului, un vehicul de transmitere a unor mesaje ce pot fi procese mentale ( gânduri, confuzii) sau expresii fizice (sunete și gesturi). Ea constituie în primul rând o necesitate precum și o activitate socială. Cauza principala care a făcut că nevoia de comunicare să fie simțită a fost necesitatea oamenilor de a se exprimă că persoane sau grupuri sociale. În primul rând, încă din cele mai vechi timpuri, s-a folosit comunicarea verbală, directă, această fiind considerată că cea mai la îndemână ustensilă de exprimare. Cu timpul, acest dialog a luat mai multe forme, care iau naștere pe baza contextului sau a motivului, cum ar fi:
– Alocuțiunea: compoziție de lungime redusă, ocazională și de obicei spontană, având loc cu prilejul unei festivități și care exprimă idei cu o încărcătură afectivă deosebită.
– Toastul: scurte idei ocazionale, improvizat, rostit în cinstea uneia sau a mai multor persoane sau a unui eveniment, în general la o masă
– Conferință: Expunere publică asupra unei teme dintr-un anumit domeniu ( știință, artă, politică etc.), cu rolul de a informa, de a instrui, de a omagia etc.
– Dezbaterea: Reprezintă o analiză amănunțită, o deliberare sau o discuție largă care are loc, în general, într-o adunare cu caracter oficial în vederea silutionarii unei probleme de interes obștesc.
– Dizertația: O expunere care tratează o problema într-un mod amănunțit și științific.
– Discursul: Specie a genului oratoric, acesta constă într-o expunere care are loc în față unui auditoriu pe o anumită tema (politică, morală etc.)
Comunicarea a început treptat să ia diferite forme datorită nevoii omului de a interacționa chiar și de la distanță. Spațiul și timpul au influențat constant evoluția acestui proces iar oamenii au fost foarte inventivi în ceea ce privește metodele adoptate de a-și transmite mesaje atunci când distanță a intervenit între ei.
Începând cu cele mai vechi timpuri când se folosea bătutul în tobă pentru a anunță ceva sau a strânge lumea la un loc și mai apoi la semnalele cu fum ale băștinașilor amerindieni, comunicarea a avut numeroase înfățișări.

2.2. Semnalul cu fum

Folosită pe distanțe mari, semnalarea cu fum este o formă de comunicare vizuală și se numără printre cele mai vechi metode folosite din istorie. De exemplu, în China antică, s-a utilizat această formă de comunicare de către soldații care erau așezați de-a lungul Marelui Zid și care, în eventualitatea unui pericol sau a unui atac reușeau să se alerteze reciproc de la un turn la altul. Mesajul prin semnale cu fum era transmis pe o distanță de 750 km.
Un sistem mai avansat de semnalare cu fum a fost introdus de Polybus, un istoric grec, în jurul anului 150 I.Hr. Pentru a ușura semnalarea prin aranjarea corectă de seturi de torțe în perechi a caracterelor grecești, el a descoperit un sistem de conversie care le-a transformat pe acestea în caractere numerice. Cunoscută sub numele de ‘’ pătrat Polybus ‘’, această metodă a fost ulterior folosită și de către germani și japonezi în timpul primului război mondial, ajungând să fie un concept criptografic foarte bun.
În ceea ce îi privește pe amerindieni, aceștia comunicau frecvent cu ajutorul semnalelor de fum ducând acest concept la un alt nivel astfel încât fiecare trib își crease un sistem de semnalizare personalizat.

Semnalele de fum sunt utilizate încă și în prezent, în zilele noastre. De exemplu, la Roma, acestea sunt folosite de către Colegiul Cardinalilor pentru a comunica alegerea unui nou Papa. Cardinalii eligibili votează sub anonimat până în momentul în care cineva primește voturi de două treimi plus unu iar buletinele de vot sunt arse după fiecare vot. Semnalarea se face în următorul fel : fumul negru indică un tur de scrutin nereușit, în timp ce fumul alb anunță că un nou Papa a fost ales.
În general, semnalele de fum erau utilizate pentru a transmite știri, pentru a anunță pericole sau pentru a chema oamenii la o adunare într-o zona comună.

2.3. Ziarul

Comunicarea scrisă își face loc în istorie datorită nevoilor oamenilor de a comunica sau a face un anunț către un număr mai mare de persoane, către un public.Astfel, începând cu anul 59 I.Hr. apare zilnic primul ziar român numit Acta Diurnă înființat de însuși Iulius Cezar. Ziarul era afișat în locurile publice ale orașului unde oamenii se adunau în general pentru a fii accesibil publicului larg. În el apăreau știri politice și sociale, anunțuri de căsătorii și decese, detalii cu privire la execuții și procesele penale și chiar și anunțuri despre anumite evenimente culturale sau sportive ce aveau loc la Colosseum și la Circus Maximus. Totuși, ziarul era cenzurat și controlat de către guvern că orice organ informațional de stat.

Tot în acele vremuri, în paralel în Orient mai există un singur ziar numit Pao care se traduce că și ‘raport’’. Odată cu venirea la putere a Dinastiei Tang a început să fie distribuit acest cotidian care era de fapt o circulară oficială emisă de guvern și a rezistat până la sfârșitul Dinastiei Qing. Și această prezența știri politice și sociale, evenimente astronomice și prevestiri posibile asociate acestora sau intrigi de la Palat. La început a fost scris de mâna dar mai apoi s-a trecut la ajutorul plăcilor de lemn.
La o formă apropiată celor din zilele noastre, ziarele au ajuns undeva la începutul secolului al XVII-lea, prima foaie considerată un „ziar” în adevăratul sens al cuvîntului, fiind Nieuwe Tijdinghen, publicat în anul 1605 în Olanda. Acesta conținea comentarii socio-politice, știri comerciale precum și primele știri externe, având în vedere faptul că acesta a evoluat dintr-un bulletin informativ despre comerț al negustorilor. Aceștia călătoreau în mod frecvent și erau astfel „corespondenți în străinătate”, și aduceau o cantitate mare de informații din depărtare.
Curând, în Amsterdam, au mai apărut și alte ziare numite ‘’corantos’’ adică ‘’știri curente’’, unele cotidiene, altele săptămânale scrise în olandeză până în anul 1620 când au fost traduse și în engleză și franceză. Rupând și această barieră a limbii, se observă clar evoluția comunicării scrise cu target către un public din ce în ce mai larg. În ceea ce privește distanță, scrisorile au făcut posibilă comunicarea peste granițe, începând de la cele trimise cu ajutorul porumbeilor voiajori și până la cele trimise prin poștă așa cum le știm și noi azi.

2.4. Scrisorile

Scrisoarea este o formă de comunicare scrisă, trimisă prin poștă sau cu ajutorul unei persoane așa cum se proceda în trecut. Scrisorile clasice mai sunt numite și epistole și sunt, în general, sentimentale, cu o încărcătură emoțională.
Cu trecerea timpului, scrisorile au avut mai multe cai prin care au fost create și expediate destinatarilor. Fie că erau scrise cu penița de aur sau cu până, cu toc, cu stilou sau cu pix, trimise prin porumbei și solii sau prin poștă, cu sigiliu sau nu, scrisorile aveau o anumită doză încărcătură afectivă și mereu o notă personală.
În țară noastră, prima scrisoare a fost trimisă de Neacșu din Câmpulung, în anul 1521:

”Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I bogom darovanomu jupan Hanăș Bengner ot Brașov mnogo zdravie ot Nécșu ot Dlăgopole. (= Preaînțeleptului și cinstitului, și de Dumnezeu dăruitului jupân Hanăș Bengner din Brașov multă sănătate din partea lui Neacșu din Câmpulung, n. n.).

I pak (=și iarăși) dau știre domnie tale za (=despre) lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au eșit den Sofiia, și aimintrea nu e, și se-au dus în sus pre Dunăre.

I pak să știi domniia ta că au venit un om de la Nicopole de miie me-au spus că au văzut cu ochii lor că au trecut ciale corăbii ce știi și domniia ta pre Dunăre în sus. I pak să știi că bagă den toate orașele câte 50 de omin să fie de ajutor în corăbii.

I pak să știi cumu se-au prins nește meșter(i) den Țarigrad cum vor treace ceale corăbii la locul cela strimtul ce știi și domniia ta.

I pak spui domniie tale de lucrul lui Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce sunt megiiaș(i) și de generemiiu Negre, cum i-au dat împăratul sloboziie lui Mahamet beg, pe io-i va fi voia, pren Țeara Rumânească, iară el să treacă.

I pak să știi domniia ta că are frică mare și Băsărab de acel lotru de Mahamet beg, mai vârtos de domniile voastre.

I pak spui domniietale ca mai marele miu, de ce am înțeles și eu. Eu spui domniietale iară domniiata ești înțelept și aceste cuvinte să ții domniiata la tine, să nu știe umin mulți, și domniile vostre să vă păziți cum știți mai bine.

I bog te veselit. Amin.”(=Și Dumnezeu să te bucure. Amin)”

Limba română folosită în document nu este cu mult diferită față de cea vorbită astăzi și înțelegem din această scrisoare că a fost scrisă de către Neacșu Lupu din Câmpulung cu scopul de a-l avertiza pe destinatar, și anume Hans Benker ( primaul cetății Brașovului din acea vreme) despre un atac al turcilor care se pregătea la sudul Dunării.

Rolurile scrisorilor au fost mixte, de la cele de dragoste, la cele scrise în scop politic sau militar, de avertisment sau de discutare a unei înțelegeri între doi oameni. Limbajul folosit în scrisori era și el diferit de la o scrisoare la altă fiind influențat de scop și mai ales de contextul în care acestea au fost scrise.

2.5. Telegraful

Un telegraf cu ocheane a fost construit în anul 1961 de către Amontons, însă cel al francezului Claude Chappe din anul 1791 a ajuns să fie cel mai cunoscut. Odată cu acesta a fost introdus și termenul de ‘’telegraf’’ care este un derivat de la grecescul ‘’tele’’ care înseamnă ‘’distanță’’ și ‘’graphos’’ care înseamnă ‘’scriere’’. Această ‘’scriere la distanță’’ a fost răspândită cu ajutorul telegrafului lui Chappe care era compus dintr-un sistem de semafoare cu brațe, transmiterea mesajelor fiind efectuată după un cod alcătuit din 172 de semne.
Privind tehnică mijloacelor de comunicare, electricitatea a jucat un rol esențial în evoluția calității comunicării. Elvețianul George Lesage a făcut prima încercare de a folosi electricitatea în telegrafie în anul 1774. Mai apoi au urmat Sömmering în anul 1809 cu telegraful electrochimic și Silling în anul 1830 cu cel electromagnetic. Modelul care s-a răspândit în întreagă lume, fiind sic el mai ușor de folosit, a fost cel al lui Samuel Breșe Morse din anul 1838 care utiliza un cod format din linii și puncte denumit după creator și cunoscut azi că și Codul morse. Acesta a avut un success extraordinar și curând s-a întins în întreagă lume o rețea de sârme.

Urmărindu-se mai ales mărirea vitezei de transmitere a mesajelor, aceste telegrafe au fost perfecționate încontinuu de către diferite firme. Apărutul Morse transmitea aproximativ 25 de cuvinte pe minut, iar telegraful construit mai apoi de Hughes în anul 1835 îl depășea pe primul transmițând 36 de cuvinte pe minut.
În anul 1867, Wheatstone realizează un aparat care transmite 360 de cuvinte pe minut apoi o metodă mai ieftină și mai practică a fost transmisia în sistem multiplex, idee a inginerului francez Jean Baudot al cărui telegraful conținea un distribuitor rotativ prin care lega liniile în același timp cu două, trei sau patru aparate imprimatoare.

Un nou aparat cu viteză mare de lucru și manipulare ușoară a fost construit în anul 1915, acesta funcționând pe principiul start-stop automat pentru fiecare litera transmisă. Abaterile de viteză însumate de la o rotație la cealaltă se alimina astfel și imprimarea se face pe bandă sau hârtie.
Prima linie care utilizează codul Morse în România a fost construit ape traseul Viena-Timișoara-Sibiu în anul 1853 iar în anul 1854 a început să funcționeze și legătură telegrafică pe traseul București-Giurgiu-Rusciuc, urmând că un an mai târziu să se construiască o linie Iași-Cernăuți. Prin această, Iașul a făcut legătură atât cu Viena cât și cu Paris.

Prin telegraf sunt transmise mai întâi semnale vizuale apoi electrice, această metodă de comunicare fiind prima care a făcut posibilă transmiterea de mesaje relativ complexe.

2.6. Telefonul
Cel mai popular și mai folosit mijloc de comunicare este telefonul. Inventarea acestuia de către Alexander Graham Bell s-a dovedit a fi un salt imens în evoluție pentru o întreagă omenire.
Termenul de ‘’telefon’’ se crede a fi derivat de la grecescul ‘’tele’’ pe care l-am întâlnit deja la telegraf și înseamnă ‘’departe’’ și ‘’phon’’ care se traduce ca și ‘’voce’’.
Inventarea telefonului are la baza mai multe alte invenții ale unor oameni de știință celebri, deși creatorul primului model de telefon este Alexander Graham Bell. Ideea transmiterii sunetului prin intermediul energiei electrice a aparținut lui Johann Philipp Reis, un om de știință german. Acesta ar fii construit chiar un aparat cunoscut sub numele de ‘’telefonul Reis’’ care transmitea sunetul însă a rămas în umbră datorită lipsurilor multiple pe care le-a avut. Apoi, un alt om de știință italian, Antonio Meucci, a construit o varianta a telefonului cu care se spune că a făcut și o demonstrație în Havana cerând brevetarea aparatului.
Alexander Graham Bell a fost un profesor care era cunoscător în materie de nuanțe de sunet și natură lui datorită faptului că pe lângă predare el se mai ocupă și cu unor specialiști pentru a le preda oamenilor surzi și muți. Profesorul intenționa inițial să construiască un telegraf modificat cu care să trimită multiple mesaje sau semnale simultan însă, în timp ce experimenta acesta s-a gândit la ideea unui aparat care să transmită un discurs prin energie electrică.
Acesta a continuat să experimenteze neîncetat pentru a construi un aparat care să transmită sunetul și într-un final, la dată de 10 martie 1876, Bell a rostit primele cuvinte la un telefon adresate asistentului sau electrician : ‘’Dle Watson, vino aici, vreau să te văd", fiind auzite cu claritate la capătul cealălalt al firului. Cuvinte au fost memorate în istorie, iar dată mai sus menționată este cunoscută că fiind dată oficială a inventării telefonului de către Bell.

După inventarea telefonului, au avut loc numeroase demonstrații publice care au avut că scop popularizarea lui. Bell Telephone Company a luat naștere în 1877 iar producția de telefoane a început la scară largă. În decurs de un an de zile, mii de americani aveau acasă un telefon.
În 1915, Bell, aflat la New York, i-a telefonat lui Watson, care era la San Francisco, această fiind primul apel la lungă distanță.

După apariția telefonului, comunicarea între oameni a început să se schimbe, în sensul că, ei nu mai folosesc acest mijloc pentru stricte necesități, pentru aflarea de informații sau pentru împărtășirea unor vești ci, treptat, telefonul începe să fie folosit din ce în ce mai mult și mai des, ajungând să suporte conversati de zeci de minute sau chiar ore.

2.7. Telefonul mobil

De la telefonul fix la cel mobil a mai fost doar un pas pe care din nou omenirea l-a făcut în scopul eficientizării comunicării. Evoluția telefonului mobil a trecut prin diverse etape începând cu cele de formă stațiilor de emisie-recepție utilizate în autovehicule și până la cele moderne pe care le cunoaștem și noi astăzi.
La început, stațiile de emisie-recepție au fost folosite pentru situații de urgență unde era necesară o intervenție operativă și promptă, fiind puse în dotarea ambulanțelor, mașinilor de poliție sau a taxiurilor. Acestea nu avea numere pentru apelare și nici nu se puteau conecta la rețeaua de telefonie fixă deci nu puteau fi numite telefoane mobile în sensul celor de astăzi însă aceste stații au stat la baza dezvoltării lor. Mai apoi, au apărut variante portabile ale acestor stații, prima fiind numită ‘’Handie-Talkie’’ și construită de către Motorola undeva după anul 1940 și care a fost utilizată de către armata americană.
În anul 1926, în trenul de lux Berlin-Hamburg a fost folosită pentru prima oară telefonia-radio apoi, la scurt timp, această este introdusă pe avioanele de pasageri în vederea îmbunătățirii calității și siguranței zborului.
În cel de-al Doilea Război Mondial această formă de comunicație a fost utilizată și de tancurile germane apoi, după încheierea războiului, au intrat în dotarea mașinilor poliției germane care patrulau în zona de ocupație britanică. În toate aceste cazuri, telefoanele acestea erau încredințate spre utilizare doar către specialiști și abia după anul 1950 au început să fie accesibile și oamenilor de rând începând cu cei care navigau cu vasele pe Rin.
După ce comunicarea cu ajutorul telegrafului atinsese un nivel de comoditate în sensul că tot mai multă lume apela la acest serviciu pentru a transmite mesaje iar importanța acestora scăzuse de la urgențele mesaje scurte, în general cu tematică politică sau militară până la simple conversații sau mesaje de dragoste, acum, când tehnologia pare să își ia avant, primele aparate sunt utilizate din nou cu strictețe doar de către persoane de un anumit rang sau cu o anumită meserie pentru a rezolva situații de urgență.
Cu timpul, telefoanele mobile evoluează și se răspândesc foarte repede în întreaga lume ajungând un lucru indispensabil unei persoane. Barierele sunt depășite, distanțele nu mai au nicio importantă și nu mai stau în calea comunicării de niciun fel.

Într-un studiu făcut în anul 2010 în Statele Unite bazat pe un număr de 2.252 de adulți cu vârstă peste 18 ani , deținători de telefon mobil, a reieșit că din aceștia, 44% dau și primesc, aproximativ, 5 apeluri pe zi.

2.8. Internetul

Dezvoltarea computerelor a reprezentat un factor de baza în evoluția internetului începând cu anul 1950 când, erau foarte mari ( cât o cameră) și în comparație cu cele de astăzi, foarte lente, însă în ciuda acestui fapt au fost o etapă esențială pentru apariția fenomenului care este astăzi internetul.
În ceea ce privește comunicarea, cu ajutorul internetului o nouă era a luat naștere, în special odată cu introducerea conceptului de ‘’email’’. Acesta reprezintă un sistem de comunicare pe internet ( online) prin intermediul căruia se transmit mesaje electronice de la o persoană la altă în mod instantaneu.
Comunicarea înseamnă mult mai mult decât ceea ce spunem ; înseamnă și felul în care spunem un lucru lucru. Nu mai este de mirare faptul că în ultimul timp a izbucnit o puternică dezvoltare a tehnicilor și tehnologiilor de comunicare. Răspândirea acestora pe scară largă a declanșat instantaneu numeroase efecte semnificative în planul comunicării. Chiar dacă efectele pe care dezvoltarea accelerată a tehnologiei le-a avut în relație cu activitățile umane au fost în mare parte pozitive, nu putem trece cu vederea aspectul negativ care a luat naștere simultan cu acestea, și anume ignorarea importanței factorului uman în concordanță cu procesele generate și susținute de către acesta. În felul acesta, în condițiile în care numeroasele tehnologii aflate într-un proces continuu de dezvoltare sunt accesibile omului, acesta se va află în ultima instanța doar în ipostază de simplu creator sau de utilizator al acestor tehnologii.
Din cauza faptului că informația reprezintă elementul cheie în viață omului atât în cea personală, socială , cât și în cea profesionla, internetul a început să fie folosit că instrument de baza atât acasă cât și la serviciu, de la micile întreprinderi la marile organizații.
În lipsa unei serii de mijloace informatice și de comunicare modernă că internetul, extranetul, intranetul, site-ul sau blogul, o organizație poate fii considerată izolată și predispusă dispariției din societatea informațională din cauza neputinței de a comunica eficient la cerință și viteză pieței actuale.

Grafic mondial :

Evoluția este evidentă, iar regiunea cu cei mai mulți utilizatori de internet este, desigur, București – Ilfov.

Numărul de utilizatori de internet în România: 9,1 milioane în 2011(conform datelor de la recensământ)

Numărul de utilizatori de internet în București: 1,19 milioane în 2011(conform datelor de la recensământ)

2.9. Intranetul si comunicarea organizationala

O colecție privată de calculatoare aflate în rețea într-o organizație reprezintă intranetul și este folosit pentru a facilita comunicarea între angajații unei companii, de exemplu, cu scopul de a îmbunătăți capabilitatea de disponibilizare a datelor și cunoștințelor comune ale acestora.
Pentru că intranetul să fie folosit la potențialul sau maxim va fi nevoie de o scurtă instruire a angajaților în vederea folosirii acestuia, precum și accesul tuturor la acest canal de comunicare.
Cu ajutorul acestei tehnologii, întreprinderile economisesc bani și timp utilizând intranetul în anumite situații specifice. De exemplu, comunicarea unei înștiințări va fii făcută mult mai rapid accesând această metodă și cu costuri zero în schimbul printării ei și trimiterii prin curier. Tehnologia a căutat mereu să eficentizeze comunicarea între oameni indiferent de context, de spațiu, de timp sau de loc.
Tehnologiile de comunicații și de comunicare au evoluat într-un mod extraordinar de variat luând în considerare tipurile și performanțele de produse specifice pe care le-au adus la dispoziția utilizatorilor din organizații în vederea comunicării. Din această cauza, o companie care nu este capabilă să țină pasul cu nouă tehnologie și care nu își va instrui oamenii pentru o bună folosire a lor, va riscă să fie dată la o parte și să se piardă în anonimat treptat. Indiferent că vom vorbi despre viață personală sau cea profesională, tehnologia joacă un rol foarte important și este pe zi ce trece mai clar că cine nu se adaptează va avea de suferit pe parcurs, lipsa această reprezentând un minus din ce în ce mai mare.

2.10. SMS-urile

Tehnologia ne ajută să menținem un contact cu persoanele dragi din orice colț al lumii, avantaj pe care nimeni nu îl poate contesta. Însă, a-i da un mesaj fratelui tău care se află în camera alăturată, pentru a-l întreba ceva nesemnificativ, nu mai reprezintă o opțiune pe care suntem nevoiți să o alegem în lipsa alteia, a unui contact direct, ci este o acțiune exagerată de comoditate. În raport cu tehnologia omul face o mare gresala, abuzând de aceste mijloace de comunicare și fiind într-o continuă stare de pasivitate astfel. Individul nu mai simte nevoia unei întâlniri directe, față în față, pentru a socializa, în schimb preferă tastarea unui mesaj lipsit de personalitate sau încărcătură emoțională de cele mai multe ori, căci accesibilitatea prea ușoară la aceste tehnologii au făcut că omul să nu mai pună preț pe o exprimare corectă, pe o semnătură, pe un gând bun transmis cu drag. Acesta este omul modern: condus de o comoditate exagerată și lacom în a exploata beneficiile noilor tehnologii oricând și în orice situație.

Un studiu realizat în anul 2010 în Statele Unite bazat pe 2.252 de adulți a rezultat că într-o zi normală în jur de 50% dintre aceștia primesc și trimit o medie de 10 sms-uri.

2.11. Rețelele sociale
Rețelele sociale online au atins o dezvoltare mondială uluitoare și un nnivel de popularitate care a condus la atragerea atenției unui număr mare de cercetători din întreagă lume. Chiar daca, cu timpul, toate generațiile au ajuns treptat să accepte schimbările pe care aceste rețele sociale le-au adus o dată cu apariția lor, adolescenții și tinerii adulți sutn cei mai înfocați utilizatori ai acestor siteuri. Conform diferitelor studii de cercetare în domeniul de rețele sociale online, a fost descoperit că aceste site-uri au un impact foarte mare în viață celor tineri și atunci când utilizează aceste rețele că Twitter, Facebook sau MySpace, există efecte atât pozitive cât și negative pe care aceștia le suportă.
Este inevitabil să ignore faptul că aceste siteuri de socializare au un rol esențial în viață adolescenților. Conform unui studiu referitor la acest aspect, Sheâ Bennett, cercetător, a spus că majoritate tinerilor cu acces la internet și la aceste siteuri populare petrec un minut din șapte consultându-și pagină de Facebook. La aflarea acestui rezultat ne putem întreba cum anume pot avea aceste acțiuni efecte pozitive asupra lor când se petrece atât de mult timp online în schimbul contactului direct. Mass-media și rețelele sociale ajută tinerii și orice alt utilizator actualizat cu privire la ceea ce se întâmplă în jurul lumii, menținându-i în permanentă informați, ajută adolescenții să rămână conectați și să interacționeze unii cu alții, chiar dacă între aceștia este o distanță foarte mare. În plus, site-urile sociale au furnizat o platforma prin intermediul căreia tinerii pot crea grupuri și pagini bazate pe discipline și interesuri comune astfel sfârșind prin construirea de conexiuni și oportunități pentru eventualele lor cariere. Acesul la Facebook sau Twitter nu mai este un moft ci reprezintă un stil de viață în adevăratul sens al cuvântului.
Etape ale evoluției tehnologiei se îmbină într-un singur dispozitiv cu funcții multiple : smartphone-ul. Acest telefon mobil asigura rapiditatea și eficacitatea transmiterii de informație prin apeluri sau mesaje text cât și prin email, utilizând internetul, sau expunerea pe rețelele de socializare că Facebook, Twitter sau Tumblr prin aplicații special concepute pentru utilizarea pe mobil.

În timp ce pe de o parte rețelele sociale par a aduce oamenii împreună și a-i ține conectați, pe de altă parte se creează, paradoxal, o izolare socială din cauza că tinerii au tendința de a petrece multe ore pe aceste site-uri având astfel parte foarte rar de interacțiune față în față. În conformitate cu diferite studii, oamenii de știință au determinat că izolarea socială poate duce la o serie de probleme emoționale, psihologice, fizice și mentale, care include anxietate, depresie și reclamații somatice printre multe altele.

Cu ani în urmă, pe vremea când rețelele de socializare nu existau, prietenii se întâlneau față în față, interacționau și petreceau timp împreună iar popularitatea era cea asociată cu a fi cunoscut și admirat de câți mai mulți oameni, în general, în timpul liceului. Astăzi, a fii popular este înseamnă să ai cât mai mulți « followers » pe Twitter, Tumblr sau Facebook, binențeles pe care în proporție de 90% nici nu îi cunoști. Pe siteul Tumblr, acest aspect este evidențiat datorită faptului că unui individ care are cont pe această rețea și are un număr mare de “urmăritori” i se atribuie calificativul de “Tumblr famous”. Binențeles că această acțiune are rolul de a-i hrăni ego-ul oricărui tânăr adolescent însetat de popularitate și adept al spațiului virtual. Metode că acestea nu fac decât să îi învețe pe tineri că măreția nu are nimic de a face cu atingerea unei realizări pec ont propriu sau cu educația, ci mai degrabă este atinsă atunci când o mulțime de străini sunt familiarizați cu față ta și nu te cunosc pentru că îți sunt prieteni ci doar pentru că exiști, devenind astfel faimos pentru nimic.

Graficul de mai sus arată procentajul de utilizatori de Tumblr pe categorii de vârstă. Așa cum era de așteptat, adolescenții sunt cei mai împătimiți utilizatori ai acestui site de socializare, ei fiind și publicul țintă de altfel ademeniți cu insigna « Tumblr famous » care nu este altceva decât o imagine că se atașează profilului utilizatorului și nimic mai mult.

Facebook este în detrimentul vieții noastre sociale, deoarece putem doar vizită profilul cuiva, aruncăm o privire, comentăm la o fotografie sau dăm un “like” și aceste acțiuni deja vor fii considerate că și comunicare. Motivul pentru care conversațiile tind să fie scurte se datorează în cea mai mare parte faptului că atunci când ne uităm la cineva pe profilul de Facebook, vom vedea deja ceea ce fac și unde au fost sau cu cine, așa că această afișare deschisă publicului ne oprește din a mai începe o conversație sau a mai cere informații sau alte detalii. Rețelele sociale distrug adevărată semnificație a interacțiunii umane și nu numai că interferează cu modul în care putem conversa, dar și deformează imaginile pe care noi ni le formăm despre alte persoane, dând naștere la anumite stiluri și la crearea de clișee proprii.

De asemenea, comunicarea prin intermediul siteurile de socializare poate afecta viață de familie într-o măsură destul de mare. Principalul motiv pentru care acest lucru se poate întâmplă este pentru că membrii familiei aleg să comunice despre evenimente importante din viață lor peste aceste site-uri, în acest fel, asociindu-le o notă foarte impersonală. De altfel, din cauza iformatiilor personale multiple care sunt afișate pe Facebook de exemplu, deși la prima vedere se consideră a fii o idee bună să afli că în curând va veni ziua de naștere a vărului tău, pe de altă parte comoditatea își spune cuvântul și foarte curând nu îți vei mai da interesul pentru a află o dată de naștere sau o aniversare și a reține-o, astfel implicându-te, deoarece vei aștepta să fii notificat pe internet. Cheia pentru utilizarea rețelelor sociale și a site-urilor web (și a Internetului, în general) este de a le utiliza cu moderație, găsind un echilibru între spațiul cibernetic și realitate.

Primul grafic arată procentajul de utilizatori ale variatelor site-uri de socializare pe categorii de vârstă și al doilea arată creșterea accelerată a popularității rețelei Facebook dina nul 2004 în anul 2013.

Printre efectele negative ale ‘social networking’-ului au mai fost sugerate creșterea riscului de furt de identitate datorită multitudinii de informații personale pe care un individ le afișează pe contul personal pe aceste siteuri și sărăcirea ortografiei și gramaticii, la fel și alterarea limbajului și a exprimării din cauza apariției unui vocabular plin de neologisme și termeni de jargon ai spațiului cibernetic.

CAPITOLUL III: FACEBOOK: Efecte si influente. Benefic sau daunator ?

3.1. Utilizare si scopuri

Rețeaua de socializare Facebook are peste 800 de milioane de utilizatori activi, dintre care 50% verifica pagina personală cel puțin o dată pe zi. „Volumul rețelelor sociale din mediul online este atât de mare, încât fenomenul parcă a explodat. Și se pare că devine din ce în ce mai răspândit, «înghițind» viața socială reală", observa profesorul de matematică și de informatică Dan Ștefănescu din cadrul Universității Suffolk din Boston, SUA. Acest fapt nu vine c ao surpriza din moment ce prietenia pe rețelele de socializare nu este condiționată, in majoritatea cazurilor, decât de proximitate sau de interese comune. Pentru a deveni prieten cu o persoana pe Facebook nu trebuie să faci vreo demonstratie a calitatilor tale, criteriile superficiale de genul aspectului fizic fiind prioritar in cazul de fata. „Este mult mai ușor să-ți faci noi prieteni în rețelele de socializare fiindcă, spre deosebire de viața reală, o persoană se poate «împrieteni» cu prietenii prietenilor la infinit", a completat profesorul Dan Ștefănescu, care a utilizat aceste retele pentru a le studia si a cerceta comportamentul omului in raport cu acestea, ajungand sa constate ca o persoană va ajunge să aibe, în medie, cam 130 de prieteni în spatiul cibernetic, in comparatie cu cei maximum 10 din viața reală.

Singurul moment in care o prietenie virtuală va fi la fel de profundă ca aceea care se leagă în viața reală, este atunci cand vor ajunge, la un moment dat, să se întrepătrundă. Mulți psihologi si cercetatori susțin că relațiile virtuale pot afecta în mod deosebit viața socială reală, având avantajul că pot fi incepute fără absolut niciun efort. Unii dintre noi nu mai comunică la serviciu nici măcar cu colegii în scurtele pauze, ci își ocupa timpul cu verificarea paginii de Facebook, iar după o obositoare zi de lucru, nu mai dispun de energia necesară pentru a se intalni în oraș cu prietenii, dar în schimb își „spionează" până noaptea târziu amicii din aceste rețele de socializare.

În esenta, prin intermediul acestor relații virtuale, suntem martorii unor detalii intime care aparțin prietenilor noștri si nimic mai mult. Revista americană „Scientific American Mind" a publicat anul acesta un articol in care arată că nevoia de a-și observa cat mai de aproape semenii este caracteristica și unor primate, cum sunt cimpanzeii. Totuși, oamenii de stiinta sustin ca socializarea în rețelele virtuale ca Facebook, LinkedIn, Twitter, Tumblr sau, mai nou aparuta, Google+ nu este numai o nevoie ancestrala, ci are și unele beneficii. Unul dintre acestea ar fi că persoanele introvertite, care nu-și fac prieteni cu ușurință în viața reală pot deveni mai sociabili, mai relaxati, în mediul virtual și astfel nu se vor mai simți la fel de singure. Pe de alta parte, utilizarea acestor retele de socializare ar favoriza dezvoltarea anumitor zone cerebrale conform unui studiu realizat de cercetatori britanici de la Colegiul Universitar din Londra ; mai exact, acestia au demonstrat că numărul de prieteni pe care o persoana ii are pe Facebook influențează materia cenușie din creier. In acest fel, cu cât numărul de prieteni este mai mare în spatiul virtual online, cu atât mai mult se dezvolta anumite zone din creier. Potrivit cercetătorilor britanici, in neocortex (stratul exterior al celor două emisfere cerebrale, cu dezvoltarea cea mai complexă) se modifică trei arii cerebrale în funcție de nivelul de socializare pe Facebook. Responsabilă de percepția socială atât în viața reală, cât și în cea virtuală este doar una dintre aceste zone. Ea vizează modul în care procesăm și în care memorăm reacțiile emoționale ale celor din jur, in timp ce urmatoarele două zone sunt specializate pentru relationarea virtuala.

Zilnic, pe aceste rețele de socializare sunt popularizate tot felul de cazuri ale unor persoane bolnave care necesita ajutor bănesc pentru a se trata. Atunci când se prezintă o astfel de situație, mulți dintre noi vor sa ajute intr-un fel sau altul, fie că trimitem mai departe acest anunț pentru a-l vedea cat mai multe persoane, fie că, într-o oarecare măsură, trimitem chiar bani. De asemenea, prin intermediul acestor siteuri sunt popularizate și o serie de probleme de sănătate iar un exemplu foarte bun în acest sens este chiar campania de conștientizare asupra cancerului de sân la ora actuală. Chiar dacă majoritatea femeilor nu au făcut mai mult decât să posteze pe caontul lor (wall) anumite mesaje legate de cancerul mamar, o parte dintre ele au mers mai departe de atât. Ele au fost interesate de metodele de monitorizare a sănătății lor și chiar au fost inspirate pentru a-si face analizele necesare. Acest lucru înseamnă că rețelele sociale ne pot influența și într-un mod pozitiv starea de sănătate.

Un dezavantaj clar al Facebook-ului il reprezinta intimitatea, care din acest punct de vedere este de domeniul trecutului. „Singur" sau „Într-o relație și e complicat" sunt doar doua dintre etichetele care ii informeaza pe toți prietenii din lista ta cu privire la viața ta de cuplu. În plus, în cele mai multe cazuri, situații din viața personală sau chiar intimă, devin „de postat pe Facebook". Astfel, potrivit unor statistici ale acestei rețele de socializare, zi de zi sunt publicate peste 250 de milioane de fotografii, motiv pentru care, noțiunea de intimitate a căpătat cu totul alt înțeles, iar noi am ajuns să ne expunem din ce in ce mai mult.

Din punctul de vedere al maturitatii si al felului in care percepem aceste situatii, conform unor cercetători în neuroștiințe, timpul îndelungat pe care il dedicam socializării online nu rămâne fără consecințe nici asupra fizicului, nici asupra psihicului. Profesorul Susan Greenfield de la Universitatea Oxford, consideră că aceste noi rețele de socializare „infantilizează" creierul, mai exact, ea este convinsa că acest tip de socializare ne impinge spre regresare până la stadiul în care vom redeveni atrași de zgomote și lumini, limitandu-ne atenția și facandu-ne să nu mai gândim în perspectivă.

3.2. Efecte asupra tinerilor : studii si statistici

3.2.1. Utilizarea cea mai frecventa a Internetului

În tabelul următor sunt sintetizate rezultatele descriptive pentru utilizarea cea mai frecventă a internetului de către subiecți. Constatăm, astfel, că scorurile pentru cele trei dimensiuni ale scalei nu sunt apropiate, cel mai ridicat scor fiind obținut pentru distracție, iar cel mai scăzut scor este atribuit comunicarea. Deci per total, subiecții folosesc mai degrabă Internetul pentru a comunica.

Tabel 1. Rezultate descriptive pentru utilizarea cea mai frecventa a Internetului

Figura 1. Utilizarea cea mai frecventă a Internetului

Tabel 2. Rezultate descriptive pentru utilizarea cea mai frecventa a Internetului pentru adolescenți

Prin urmare, după cum se poate vedea și în figura de mai jos, atât preadolescenții cât și adolescenții, folosesc Internetul în special pentu comunicare.

Figură 2.Reprezentare pentru forma de utilizare a Internetului și vârstă

În urma prelucrărilor inferențiale constatăm că nu există un efect al interacțiunii între cele două variabile independente: forma de utilizare a internetului, respectiv vârsta. De asemenea, nici în funcție de vârstă nu avem un efect semnificativ. Prin urmare, adolescenții și preadolescenții folosesc la fel internetul.

3.2.2 Informații căutate

În tabelul 3, sunt sintetizate rezultatele descriptive pentru tipul de informațiilor căutate pe internet de către toți subiecții. Constatăm, astfel, că scorurile pentru cele șapte dimensiuni ale scalei nu sunt apropiate, cel mai ridicat scor fiind obținut pentru tehnologie, iar cel mai scăzut scor este atribuit pentru alte informații în afară de cele sugerate în chestionar.

Tabel 3. Rezultate descriptive pentru tipul de informațiilor căutate

Figura 3. Tipul de informații căutate

Din figura de mai sus se poate vedea că subiecții folosesc internetul pentru a căuta cel mai mult informații legate de școală.

Tabel 4. Rezultate descriptive pentru tipul de informații căutate de către adolescenți

Atât adolescenții cât și preadolescenții caută mai degrabă informații legate de școală și altfel de informații decât cele menționate în chestionar.

Figura 4. Tipul de informații căutate și vârstă

În urma prelucrărilor inferențiale putem spune că nu există un efect al interacțiunii între cele două variabile independente: forma de utilizare a internetului, respectiv vârsta. De asemenea, nici în funcție de vârstă nu avem un efect semnificativ.

3.2.3 Forme de comunicare pe Internet

În tabelul 5, sunt sintetizate rezultatele descriptive pentru forme de comunicare pe Internet a tuturor subiecților. Constatăm, astfel, că scorurile pentru cele șase dimensiuni ale scalei nu sunt apropiate, cel mai ridicat scor fiind obținut pentru bloguri, iar cel mai scăzut scor este atribuit pentru messenger.

Tabel 5. Rezultate descriptive pentru forme de comunicare pe Internet

Figura 5.Reprezentare pentru formele de comunicare pe internet

După cum se poate vedea din imaginea de mai sus, adolescenții și preadolescenții atunci când comunică pe Internet, folosesc predominant ,,messenger”-ul.

3.2.4 Distracția pe Internet

În tabelul 6, sunt sintetizate rezultatele descriptive pentru forme de distracția pe Internet tuturor subiecților. Constatăm, astfel, că scorurile pentru cele cinci dimensiuni ale scalei sunt apropiate, cel mai ridicat scor fiind obținut pentru artă, iar cel mai scăzut scor este atribuit pentru muzică. Prin urmare atunci când caută să se distreze pe Internet subiecții apelează la muzică și jocuri.

Tabel 6. Rezultate descriptive pentru modul de distracție pe internet

Figura 10. Modalități de distracție pe internet

3.3. Alterarea limbajului : sens initial si utilizarea astazi

Trăim în secolul vitezei și comunicăm în viteză. Acronime ca LOL, OMG și FYI sunt foarte des folosite pe internet. Potrivit pcmag.com, OMG a fost folosit pentru prima dată în 1917, FYI în 1941 iar LOL, folosit cu sensul de “little old lady” (micuța doamnă bătrână), în 1960. LOL înseamnă “laughing out loud”, folosit pentru a exprima hohote de râs. OMG este prescurtarea de la “Oh my God” (O, Doamne) iar FYI înseamnă “For Your Information” sau “For Your Interest” (Pentru informarea ta, pentru interesul tău). Sunt atât de populare încât în luna martie a acestui an aceste abrevieri au fost recunoscute oficial de lingviștii englezi fiind incluse în celebrul dicționar Oxford, după mai bine de 20 de ani de când tot circulă pe internet. Au fost definite astfel încât și necunoscătorii mediului online să știe ce mesaje le transmit cunoscuții pe Internet. Lingviștii englezi au considerat că frecvența utilizării acronimelor este un criteriu suficient de puternic pentru ca ele să fie introduse în dicționar. Acum, și cei care nu utilizează des limbajul virtual pot afla ce mesaje se ascund în spatele prescurtărilor folosite în special de tineri. Lingviștii români spun însă că aceste acronime nu au ce căuta în dicționarele noastre. Avem și noi, în limba română, astfel de abrevieri. “VIP”- persoană foarte importantă, este unul dintre ele. Și-a găsit loc în paginile ultimei ediții a DEX-ului și tot frecvența utilizării a fost motivul care i-a determinat pe repezentanții Academiei Române să o includă în dicționar.

Unul dintre cele mai des folosit acronim la nivel mondial este arhicunoscutul OK. Poate fi auzit în orice conversație, înlocuind tot mai des adverbul românesc “bine”. Toată lumea îl folosește, astfel că el apare pe parcursul dialogurilor aproape ca un lait-motiv menit să acoperă bâlbâielile și enervantele “ă”-uri care suplinesc lipsa de dicție a interlocutorilor. Îl folosesc puștii de grădiniță pentru a-și confirma prezența la joacă după somnul de după amiază, îl folosesc adulții pentru a-și da acordul în legătură cu o anumită problemă, îl folosesc și bătrânii la jocurile de table sau cărți, prin parcuri. Ce mai? O.K. este în top. Prea puțini știu însă care este proveniența acestei expresii. Primii emigranți din Lumea nouă au întîlnit-o la câteva triburi de amerindieni, care foloseau, pentru afirmativ, cuvântul “okeh”. Cea mai interesantă ipoteză este cea potrivit căreia celebrul O.K. provine de la inițialele lui Otto Kraus. Acesta a lucrat la fabrica de automobile a lui Henry Ford, pe post de controlor tehnic de calitate. Orice mașină care ieșea de pe banda de montaj era considerată bună, doar dacă Otto Kraus își ștanța inițialele undeva pe caroseria ei, adică dacă își dădea OK-ul. O altă sursă spune că “OK” a apărut în Războiul de Secesiune din America ce a durat patru ani. În timpului acestui război între Nordul și Sudul Americii, existau niște tăblițe/aviziere unde erau trecuți toți morții căzuți pe câmpul de luptă. Notificările inițiale erau de genul “200 kills”(200 de morți) sau “300 kills”, și apăreau zilnic. În zilele în care nu se înregistra niciun deces se trecea pe tăbliță “O kills”, pentru ca mai apoi să se scurteze și să ajungă doar “OK”. Se mai spune că acronimul “OK” ar veni de la “oll korrect” (scriere comică de la “all correct”) și folosită de către umoriștii secolului al XIX-lea atunci când se referau la cuvintele stâlcite pronuntațe de politicieni.

Pentru ca lumea sa se familiarizeze cu aceste prescurtari, a fost creata o lista cu cele mai frecvent utilizate in comunicarea pe Internet, insa nu pot fi considerate stabile, din contra, acestea schimbandu-se continuu in functie de contextul in care sunt folosite.

Prescurtare : explicatie in limba engleza-traducere in limba romana

ASAP: As Soon As Possible-Cât mai repede posibil

ASL: Age/ Sex/ Location-Vârstă, sex, locație

BRB: Be Right Back-Revin imediat

FYI: For Your Info-Pentru informația ta

FB: Facebook

GM: Good Morning-Buna dimineața

GN: Good Night-Noapte bună

LOL: Laugh out Loud-Râd tare

LMAO: Laugh my ass of-Râd foarte tare

LMFAO: Laugh my f**king ass off-Râd cel mai tare

Msg: Mesaj

PLS sau PLZ: Please-Te rog

PM me: Private Message me-Trimite-mi un mesaj pe privat

THX SAU TY: Thanks-Mulțumesc

U: You-Tu

WTF:  What the f**k-Ce dracu?

OMG-Oh my God-Incredibil sau Dumnezeule!

NPC-Nu ai pentru ce

NP: No Problem-Nicio problemă

Z: Zero

ZUP: What’s up?-Ce faci?

HRU-How are you?-Ce faci?

CF: Ce faci?

NB: Noapte bună

BN: Bine

BTW: By the way-Apropo

BDAY: Birthday-Zi de naștere

D/L: Download-Descărcare de pe internet

E1: Everyone-Toată lumea

F2F: Face to face-Față în față

ILY:I love you-Te iubesc

N1: Nice one-Asta este bună

SOS: Help-Ajutor

SS: So sorry-Îmi pare rău

W@:What?-Ce?

XLNT: Excelent

121: Unu la unu

143: I love you-Te iubesc

4: for-Pentru

Se vorbește din ce în ce mai mult despre siguranța pe Internet și despre controlul parental aplicat adolescenților din zilele noastre. Profesori și părinți adesea ne-am confrutat cu ideea că elevii și copii noștri pe lângă limbajul bine cunoscut mai folosesc un limbaj total diferit, o nouă limbă străină am fi tentați să credem. Folosirea argoului în conversațiile lor nu ar fi o noutate, dar acronimele folosite în textele pe care ei le scriu ne-ar duce cu gândul că ar putea genera o nouă formă de artă a criptării. Iar pentru a putea vizualiza emoția, vibrația sau senzația pe care o transmite cuvântul scris, au apărut emoticoanele, care sunt mici desene reprezentând o față umană. Practic, s-a construit o nouă limbă, vorbită doar de copii noștri, pe care noi, adulții nu o putem înțelege.

Acronimul este un cuvânt “inventat” prin simplificare extremă (de obicei prin abreviere) a expresiei des folosită la “ceva” ușor de pronunțat, preferabil o invenție lexicală monosilabică sau disilabică, silabe ce trebuie să conțină atât vocale cât și consoane, conform Wikipedia. Argoul (cunoscut la noi și sub forma neologismului “slang”) este clar o parte importantă a limbajului scris sau vorbit. Necesitatea dezvoltării unui limbaj acronimic este de dată relativ recentă, și este datorată în mare parte utilizării cât mai frecvente a comunicării online în formă scrisă. Spun în formă scrisă, deoarece primele programe care permiteau o facilă comunicare online au fost programele de tip Mirc, în care singura formă de comunicare era comunicarea scrisă. O dată cu dezvoltarea programelor de mesagerie instant acestea au devenit din ce în ce mai populare. Comunicarea scrisă nu a mai fost suficientă, iar dezvoltatorii acestor programe au realizat variante deprogram în care comunicarea orală în timp real (live) a devenit posibilă. Pentru ca mesajul să fie corect interpretat de receptor au fost adăugate combinații de semne grafice existente pe tastatură, care ulterior au devenit emoticoane. Comunicarea pe Internet nu se rezumă la o comunicare între persoane de aceași naționalitate, ci este o comunicare fără bariere lingvistice, datorită acestui nou limbaj. Curios, noul vocabular al limbajului scris, format din argouri, acronime, abrevieri și emoticoane a devenit și vocabularul formelor de comunicare orală pe Internet. Nu este de mirare acest fapt deoarece este bine cunoscută dezvoltarea alertă pe care o are mediul online, iar utilizatorii comunicării online orale sunt de fapt vechii utilizatori ai comunicării în formă scrisă. Așadar, putem ajunge la concluzia foarte evidentă că această nouă formă de limbaj se datorează în foarte mare parte noilor tenologii.

ANEXE

Anexa 1

Internetul

Pentru lucrarea de licență doresc să realizez un studiu despre Internet. Pentru a putea să realizez acest studiu te rog să completezi acest formular așa cum se prezintă mai jos. Toate răspunsurile sunt anonime și confidențiale. Nu există un răspuns corect sau greșit. Mă interesează părerea ta.

Notează primele cinci cuvinte care îți vin în minte cînd auzi cuvântul „INTERNET”:

___________________

___________________

___________________

___________________

___________________

Ordonează cuvintele pe care le-ai notat mai sus în funcție de cât de importante ți se par ție în legatură cu internetul. Astfel, pune pe primul loc cuvântul care ți se pare cel mai legat de cuvântul Internet, iar pe locul 5 cuvântul cel mai puțin important pentru noțiunea de Internet.

___________________

___________________

___________________

___________________

___________________

Pentru a putea prelucra rezultatele am nevoie de câteva informații despre tine și te rog să le completezi în tabelul de mai jos. Acolo unde sunt mai multe variante de răspuns, încercuiește varianta potrivită Amintește-ți că toate informațiile sunt confidențiale și anonime.

Anexa 2

Chestionar

Pentru lucrarea de licență doresc să realizez un studiu despre Internet. Pentru a putea să realizez acest studiu te rog să completezi acest chestionar așa cum se prezintă mai jos. Toate răspunsurile sunt anonime și confidențiale. Nu există un răspuns corect sau greșit. Mă interesează părerea ta.

La întrebările de mai jos încercuiește răspunsul care ți se potrivește cel mai bine:

Cât de important ți se pare accesul la internet?

Cât de importantă ți se pare existența internetuli?

Atunci când folosești internetul cat de interesat ești:

să te informezi:

să comunici

să te distrezi

4.Pentru ce folosești cel mai mult internetul? Te rog să ordonezi răspunsurile de mai jos în funcție de timpul pe care îl folosești pentru fiecare activitate:

____informare

____comunicare

____divertisment

5.Când folosești internetul pentru a te informa, ce fel de informații cauți? Te rog sa ordonezi categoriile urmatoare in ordinea importantei pentru tine( 1este pe primul loc, cea mai importantă)

____informații științifice

____informații pentru școală

____știri

____artă

____sport

____tehnologie

____…………………………………(altele)

6. Când folosești internetul pentru a comunica, ce formă alegi? Ordonează mijloacele de mai jos în funcție de cât de des le folosești, prima fiind cea mai importantă:

_________e-mail

_________chat

_________messenger

_________skype

_________grupuri

_________bloguri

7. Cum te distrezi pe internet? Ordonează răspunsurile de mai jos în funcție de cât timp folosești pentru fiecare activitate(1- cel mai mult timp)

_____muzică

_____jocuri

_____filme

_____artă

_____altele____

8. Unii oameni consideră că internetul are efecte negative. Înce măsură ești deacord cu această afirmație?

a. Total de acord

b. De acord

c. Indiferent

d. În dezacord

e. Total dezacord

9. Care ar fi cele mai negative aspecte ale internetului? Te rog să ordonezi următoarele răspunsuri astfel încât pe primul loc să fie cel mai negativ:

____dependență

____jocuri

____timpul folosit

____neîncredere în informații

Îți mulțumesc pentru participare!

Mic dictionar de prescurtari

2 – too sau to = pentru, catre

2mi – Too Much Information = prea multe informatii

2g2bt – Too Good To Be true = prea frumos sa fie adevarat

2nte – Tonight = la noapte

4 – for = pentru

9 – Parents is watching

10X – thnx – Thanks = multumesc!

14aa41 – One For All And For One = unul pentru toti, toti pentru unul

121 = One to one

143 – I love You = te iubesc!

A

afk – Away From Keybord = nu este la tastatura

afr = afara

app = apropo

aka – Also Known As = cunoscut ca

aj = ajutor

aks = acasa

apr = aproape

aqm = acum

att = atat

asha = asa

asl = varsta, sex, locatie Age Sex Location (o forma de a deschide o discutie)

B

bbl – Be Back Later = revin

b-day – Birthday = zi de nastere

betzk = te iubesc!

bf – Boy Friend sau Best Friend = iubit/ cel mai bun prieten

bff – Best Friends Forever = prieteni pentru totdeauna

bl = blog

blog – weB Log = jurnal online

bn = bne – bine

bot – software ce trimit mesaje automat

brb – Be Right Back = revin imediat

but = nu stii nimic

btw – By The Way = apropo

bx = boxe

bye = pa, la revedere!

C

ca = ok

cc – Cop Copy = cu sensul de a intelege

cf = ce faci?

cj = ce joci?

cnva = cineva

cnv = cineva

cmbp = cele mai bune prietene

cmf = ce mai faci?

cmrp = cele mai rele prietene

cmz = ce mai zici?

cp = cu placere!

crz = crezi, cred

csmz = ce sa mai zic

cu – See You = pe mai tarziu

cv = ce vrei?

D

d = de

dak = daca

dc = de ce?

dk – dak = daca

dl – Download = descarcare

dn = din

dnb – Do Not Borrow = nu bazai

dnbl8 – Do No Be Late = sa nu intarzii

dnd – Do Not Disturb = nu deranjati

E

e besc – te iubesc!

ejti = esti

eo = eu

eof – End Of File = sfarsit de fisier

eom – End of message = sfarsit de mesaj

F

f2f – Face to Face = fata in fata

focl – Falling Of Chair Laughing = ma tavlesc de ras

fmy = femeie

G

g2g – Got Good To Go = trebuie sa plec

g4u – Good For You = bun pentru tine

gbtw – Get Back To Work

gf – Girl Friend = iubita

gg – Good Game = bine jucat/joc bun

gh – Good Half = repriza buna

gn – Good Night = noapte buna

gratz – Congratulations = felicitari

gtg – Got To = trebuie sa plec

H

h4 sau (1337) = hacker

haxor = hacker

hw – HomeWork = teme

I

id10t = ghici

idc – I Don’t Care = nu-mi pasa

ilo – I Love You = te iubesc!

im – Instant message = mesaj instant

imd = imediat

imo – In my opinion = parerea mea

imy – I Miss You = imi este dor de tine

irl = in real life = in viata reala

isp – Internet Servici Provider = furnizor de internet

J

jj – Just Joking = doar glumesc

jk – Just Kidding = glumeam

K

k = ca

k sau kk = ok (bine, bun)

kewl – cool – misto = frumos

kiss’u = te sarut

km = cam

knd = cand?

kndv = candva

kre = care?

L

l8r – Later = pe mai tarziu sau ramas bun

lag = referitor la viteza scazuta a internetului

lamer = nestiutor (insulta)

lma = La multi ani!

lol – Laugh Out Loud = rasete in hohot (sau uimire)

M

m2 – Me too = si eu

m8 – Mate = prieten

ma plk = ma plictisesc

mess = messenger

m/f – Male or Female = barbat sau femeie

mn = mine

molt = mult

mplk = ma plictisesc

muah – Kiss = te sarut

ms = merci sau Microsoft

mzk – muzik = muzica

N

n2 = noi doi

n00b = nu stii nimic

nb = noapte buna!

neh = nu

nmk = nimic

np – no problem = nicio problema

npc = nu ai pentru ce

npk = nu ai pentru ce

npm – Not My Problem = nu este problema mea

nu sh = nu stiu

O

omg – Oh, My God = Dumnezeule!

P

p911- Parent Alert = alerta parinti

pap = mananc

paw – Parents Are Watching

pc – calculator

plc = plec

plz sau pls – Please = te rog

pn = pana

ppl – People = oameni, multime, gasca

psto = proasto

pw – password = parola

pwp = te pup

Q

q = cu

R

ro(t)fl – Rolling on (the) floor laughing = sunt pe jos de ras

rrt = restart

rut = aRe You There = esti?

S

sall all = salut la toti!

sch – School = scoala

scm = sa cresti mare

shtiu = stiu

shy = si

smiley = emoticoane

sp = spune

sry – Sorry = imi pare rau

stp = stai un pic

su = somn usor

sup – what’S Up = ce se mai intampla

T

t’besk = te iubesc

tr = tare

U

u = tu

uh = tu

ul – upload = a urca pe site

V

v2 = voi doi

vb = vorbim

vn = vin

vz = vezi

Vzt = vazut

Y

yep = da

yes = da

yobb:X = te iubesc

Yr – Yeah, Right = da, sigur!

W

w8 – Wait = asteapta

wb – Welcome Back = bine ai revenit!

wby = iubi(t/a)