Cresterea Si Dezvoltarea Matcilor de Reproductie

Cuprins

CAPITOLUL I

IMPORTANȚA CREȘTERII MĂTCILOR ÎN PEPIPNIERE PENTRU AMELIORAREA MATERIALULUI BIOLOGIC ȘI SPORIREA PRODUCȚIEI APICOLE

CAPITOLUL II

CARACTERIZAREA ”STAȚIUNII ZONALE APICOLĂ “MOLDOVA” POIENI

CAPITOLUL III

SITUAȚIA ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE PRIVIND TEHNOLOGIA DE CREȘTERE A MĂTCILOR

3.1.Vârsta materialului biologic

3.2. Pregătirea materialului biologic

3.3. Puterea familiei crescătoare

3.4. Pregătirea familiei cescătoare

3.5. Numărul de creșteri repetate

3.6. Mărimea seriei de creștere

3.7. Forma, dimensiunile și poziția botcilor

3.8. Greutatea mătcilor la eclozionare

3.9. Acceptarea mătcilor neîmperecheate în nuclee.

CERCETĂRI PROPRII

CAPITOLUL IV -SCOPUL LUCRĂRII

CAPITOLUL V

MATERIALUL BIOLOGIC UTILIZAT, TEHNOLOGIA DE CREȘTERE A MĂTCILOR

5.1. Materialul biologic utilizat

5.2. Tehnologia de cestere a mătcilor

CAPITOLUL VI –REZULTATE OBȚINUTE

6.1. Evoluția factorilor climatici pe parcursul desfășurării experienței

6.2. Rezultatele acceptării larvelor la transvazarea simplă și dublă în familia starter și în familia crescătoare

6.3. Greutatea mătcilor la ecoziune

6.4. Ponta mătcilor obținute

CAPITOLUL VII -DISCUȚII GENERALE

CAPITOLUL VIII -CONCLUZII

CAPITOLUL VIII -BIBLIOGRAFIE

Pagini 56

BIBLIOGRAFIE

1 ADLER, A, 1990 – Apicultorul amator, Ed. Ceres, București

2 AVESTIAN, G.A., 1978 – Apicultura, Ed. Apimondia, București

3 BARAC, I și colab., 1982 – Manualul apicultorului, Ed. Ceres,

București

4 JORDAN, M., 1991 – Apidologie, Vol. XXII, nr.4, pg. 446-448

5 LAZĂR, ȘT., 1992 – Apicultură și sericicultură, curs Univ. Agr.,

Iași

LAZĂR, ȘT., 1995 – Apicultură, Curs, Univ. Agr., Iași

MÂRZA, E. , NICOLAIDE, N. 1990 – Inițiere și practică în apicultură, Redacția de [NUME_REDACTAT] Agricolă, București

MILOIU, I., 1990 – Hrănirea albinelor, ACA, [NUME_REDACTAT] Apicole, București

POP, C.E., CORA ROSENTHAL, SPĂTARU, C., RUSU, C. 1978 – Apicultură și sericicultură Ed. Did și Ped., București

RUTTNER, F., 1980 – Creșterea mătcilor , Ed. Epimondia, București

TARANOV, G.S., 1968 – Anatomia I fiziologhia medonostnâh pceol,

Moscva, Izd. Kolos

VOLCINSCHI, T., SPĂTARU LIA, ALEXANDRU, V., BARAC, I.,

BUCATĂ, P., DAN , V.Gh, NICOLAIDE, N., 1981 – Tehnologia creșterii și

exploatării albinelor, Ed. Apimondia,

București

VOLCINSCHI, T., SĂVULESCU, Șt., SCORNEICĂ OLTEA,

NICOLAIDE, N., 1980 – Utilaje și construcții apicole, Ed. Apimondia,

București

XXX 1989, – Manualul apicultorului, ed. a VI-a, ACA, București

XXX 1990 – România apicolă , nr 6, 11, 12

1991– România apicolă , nr 2, 5, 11

1992– România apicolă , nr3

1994– România apicolă , nr 4

1996– România apicolă , nr 1, 2, 3

XXX 1996 – Al XXX –lea Congres de

apicultură al Apimondiei,

NAGOYA, Japonia,

Ed. Apimondia, București

=== Lucrare de diploma ===

INTRODUCERE

Țara noastră se înscrie în zonele cu bogate resurse melifere, fapt care explică

Prima informație istorică despre apicultura din Dacia o avem de la istoricul grec Herodot (484-425 î.H.),care a fost uimit de mulțimea de albine de pe malul stâng al Dunării, locuit de geți.

Xenofon (430-355 î.H.) afirma că “hrana geților constă în primul rând din miere, legume, lapte și preparate din lapte și puțină carne”, iar naturalistul roman [NUME_REDACTAT] (secolul III î. H.) menționa exportul de miere în faguri făcut de strămoșii noștri în acele vremuri.

Mierea a fost secole de-a rândul sursa principală de îndulcire a alimentelor, cunoscându-se valoarea nutritivă și energetică precum și efectele sale terapeutice.

Din păcate, ultimii ani au cunoscut un recul important în domeniul apiculturii.

Schimbarea formei de proprietate în agricultură a dus la restrângerea unor suprafețe imense de culturi cu importanță apicolă (ex. Floarea soarelui). Pe de altă parte, aplicarea necontrolată a unor tratamente fitosanitare, erbicidări etc., au diminuat de la an la an baza meliferă, făcând improprii pentru albine alte suprafețe de cultură. La acestea se adaugă scăderea puterii de cumpărare a populației, precum și lipsa unei educații în ceea ce privește consumul de miere de albine. Fenomenele mai sus menționate au dus la scăderea dramatică a numărului familiilor de albine.

Asfel, dacă în 1989 erau inventariate 1418 mii familii, numărul lor a scăzut la 622 mii în 1996 ,ajungînd în 1998 la un număr de 602 mii familii.

În aceste condiții credem că datoria specialiștilor este să tragă un semnal de alarmă. Lucrarea de față aducându-și astfel, o modestă contribuție în acțiunile de revitalizare ale acestei activități de tradiție, aducătoare de sănătate și venituri pentru cei care o practică.

Cap.1o. IMPORTANȚA CREȘTERII ALBINELOR

1.1. Importanța creșterii albinelor

Albinele au constituit încă din antichitate un obiect inepuizabil de cercetare pentru naturaliști, de cugetări pentru filozofi și de inspirație pentru poeți. Astfel, Aristotel, nume sonor al istoriei antice, a consacrat o parte a operei sale “Istoria animalelor” descrierii albinelor.

În secolul al XVIII-lea, Reaumur a marcat un progres în cunoștințele despre viața albinelor, iar în secolul al XIX-lea, au fost puse bazele creerii apiculturii moderne. Astfel, datorită aportului unor nume sonore precum Langostroth și Dadont din simplu “mijloc de observație”, “stupul carte” s-a transformat într-un stup cu rame mobile, mijloc de exploatare în slujba omului.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, apicultura cunoaște o dezvoltare deosebită în țările Europei occidentale și Centrale, precum și în America de Nord, unde, de fapt, s-a lucrat pe material biologic din vechiul continent dus acolo odată cu emigrația.

O dovadă de netăgăduit privind importanța creșterii albinelor este un studiu INRA care prezintă un inventar amplu al tuturor publicațiilor despre apicultură (cărți, tratate, broșuri) evidențiind că într-o perioadă de circa 300 de ani au fost publicate 777 de titluri importante, din care, numai în perioada 1850-1952 au fost publicate 387.

Nu poate fi omis faptul că “semnalizarea la albine”, aspect al comunicării la insecte, aduce lui Karl von Frich (1973) premiul Nobel pentru biologie, element decisiv în abordarea albinei ca obiect de cercetare fundamentală, dar mai ales aplicativă. Echipe întregi de zootehniști, zoologi, botaniști, agronomi, medici veterinari, biochimiști, ecologi, etologi și nu în ultimul rând geneticieni, au căutat să lămurească toate aspectele legate de viața albinelor în scopul cunoașterii propriuzise, dar mai ales pentru a acumula foloase din exploatarea rațională a acestora, pentru obținerea unor produse cantitative variate.

Cunoașterea biologiei și comportamentului albinelor a decurs din necesitatea de a le exploata corespunzător.

Cunoașterea relației plantă-albină, de fapt o relație complexă din lumea vegetală și insecta socială a ajutat la cunoașterea și stabilirea bazei melifere adecvate și întocmirea unor scheme și programe de polenizare optime în condițiile unei agriculturi intens dirijate.

În prezent, trebuie recunoscut faptul că o apicultură mai diversificată, mai productivă, mai rentabilă, a cărei dezvoltare se promovează nu va putea exista fără a integra agricultura ca factor de producție și echilibru biologic.

Albina și apicultura joacă un rol important în ecologie, în protecția naturii, în amenajarea echilibrată a oricărei țări ce se consideră dezvoltată.

Cunoașterea vieții familiei de albine, a produselor stupului, modul de apariție a acestora în cuib, posibilitatea omului de a le produce în folosul său, realizarea de tehnologii moderne de întemeiere a albinelor dar și de obținere și prelucrare a acestor produse miraculoase în cantități mari fără a afecta evoluția normală a familiei de albine, a constituit în final scopul principal al tuturor studiilor efectuate de-a lungul timpului de către agricultori.

Apicultura a făcut pași importanți pe calea dezvoltării științifice. Atât creșterea albinelor, cât și recoltarea și prelucrarea produselor se realizează în condiții de tehnicitate avansată.

În momentul de față, apicultorii devin membri activi ai colaborării internaționale în lupta omenirii împotriva foamei și în urmărirea vindecării semenilor bolnavi. În același timp, ei sunt considerați factori de nădejde în străduința de menținere a raporturilor ecologice multimilenare stabilite pe planeta noastră și militanți hotărâți împotriva poluării mediului ambiant. Însă oricât de altruiști în activitatea lor, aceștia au și un profit personal imediat: trăind nemijlocit în mijlocul naturii și hrănindu-se cu rodul muncii lor beneficiază din plin de efectele tonifiante ale produselor apicole, bucurându-se de o viață lungă și de mai multă sănătate. Tocmai de aceea, au considerat că surplusul produselor stupului trebuie să ajute și pe alții, așa încât, cu cât se adunau mai multe produse de orice fel, pentru a le putea scoate și valorifica în condiții optime, au fost concepute, de-a lungul timpului tehnologii și utilaje din ce în ce mai moderne pentru obținerea și prelucrarea acestora.

Astfel, apicultura, la ora actuală, dispune de tehnologii moderne pentru întreținerea familiilor de albine, de obținere și condiționare a produselor agricole care sunt realizate având la dispoziție utilajele și aparatura necesare aplicării acestor tehnologii: o parte din aceste tehnologii de obținere și condiționare a produselor agricole sunt conform cu normele internaționale de calitate, fiind în felul acesta permis exportul din țările cu producție ridicată în cele cu producții mici sau lipsite de acestea, dar deosebit de necesare.

1.2. Situația apiculturii în [NUME_REDACTAT] este recunoscută în Europa ca una din țările cu cea mai veche tradiție în aplicarea apiculturii. Observațiile transmise oral, din generație în generație, evidențiază preocuparea strămoșilor de la simpli culegători de miere și ceară a familiilor adăpostite în scorburile copacilor sau crăpăturile stâncilor până la îngrijitori atenți ai acestei insecte dătătoare de minuni, stupăritul fiind circumscris în larga arie de activitate de bunuri gospodărești din spațiul carpato-danubian. Această activitate a fost și este favorizată de clima blândă, favorabilă dezvoltării albinelor, precum și de o flora deosebit de bogată și variată, dar mai ales valoroasă din punct de vedere melifer.

De-a lungul timpului, îndeletnicirea a reprezentat o formă de existență, mierea și ceara căpătând o importanță comercială deosebită, ele devenind pentru țară mărfuri valoroase, constituind un mijloc de plată (prin export).

Odată cu descoperirile din domeniul apiculturii, specialiștii români le-au preluat, dar au și adus contribuții la modernizarea apiculturii românești și mondiale (stupul vertical cu două corpuri a lui [NUME_REDACTAT]-IașiHaHH).

Trecerea de la albinăritul tradițional la cel rațional științific, fundamentat pe cunoașterea intensă a biologiei și vieții albinelor și a nevoilor acestora s-a datorat muncii neobosite a unor mari iubitori ai apiculturii din România. Creșterea științifică de specialitate a avut o dezvoltare accentuată și rapidă plecând de la un cadru sporadic (până în 1930) la înființarea unei secții speciale de apicultură în cadrul “[NUME_REDACTAT] de Zootehnie” (1930), care devine apoi ”Institutul de [NUME_REDACTAT]” (1947). Activitatea din perioada 1930-1947 s-a axat aproape în întregime pe acțiuni de popularizare a apiculturii, îndrumare tehnică, diagnosticul și tratamentul unor boli la albine.

Se fac primele cercetări biometrice pentru stabilirea poziției taxonomice a albinei românești -[NUME_REDACTAT] Carpatica (Fistrog-1937, doctorat), studii microscopice asupra mierii din comerț (1942-[NUME_REDACTAT]). Totuși, bazele activității de ameliorare a albinei românești au fost fundamentate de N.Foti.

[NUME_REDACTAT], densitatea familiilor de albine este de 5,4 familii/km2 , fiind mai mare decât media pe glob, care este de 0,4 familii/km2, sau din Europa, care este de 2,8 familii/km2, dar mai mică decât cea din Cehia și Slovacia (9 familii/km2) și Elveția (10 familii/km2).

Odată cu creșterea efectivului de familii de albine a crescut și producția totală de miere de la 2560 t/an în 1938, la 11000 t/an în 1996, pentru un efectiv de cca. 100000 familii de albine. În anul 1957, datorită importanței tot mai mari care s-a acordat apiculturii, secția de apicultură își dezvoltă activitatea prin înființarea de laboratoare, pe diverse profile (ameliorare, tehnologice, resurse melifere, utilaje apicole și boli), acestea funcționând în cadrul stațiunii centrale pentru apicultură și sericicultură.

O etapă superioară în cercetarea apicolă, cu un deosebit impact pentru apicultorii din România o constituie înființarea “Institutului de Cercetare pentru Apicultură” (1974), actualmente denumindu-se “Institutul de Cercetare –Dezvoltare pentru Apicultură”, care prin problematica abordată și studiată a acoprit aproape toate necesitățile apiculturii. Prin punerea la punct a schemelor de selecție s-a urmărit nu numai ameliorarea continuă a albinei [NUME_REDACTAT] Carpatica, ci și conservarea unui fond genetic valoros. Ocupând de trei ori locul întâi în lume pentru cea mai bună albină din lume (România, Franța, Austria), perfect adaptată la condițiile de climă și floră din România, dar și cu adaptabilitate rapidă și în alte zone (Argentina, Brazilia, Grecia, Tunisia, Polonia, Israel, Iordania etc.).

Au fost puse la punct tehnologii de lucru privind întreținerea și exploatarea familiilor de albine, tehnologii de obținere a produselor apicole (miere, ceară, polen, lăptișor de matcă, venin, apilarnil, propolis, material biologic-roi și matcă), care au fost omologate și difuzate în țară și peste hotare. În cadrul institutului s-a dezvoltat un puternic sector de apiterapie, prin care sunt valorificate produsele apicole sub formă de peste 50 de produse medicamentoase de uz uman, fabricate după formule puse la punct de cercetători.

Un rol important în dezvoltarea apiculturii în România, l-a avut Asociația crescătorilor de albine, care, în cei 40 de ani de funcționare a atras peste 75000 de apicultori, deținători a cca. un milion familii de albine, aceasta fiind o asociație cu renume mondial, care prin [NUME_REDACTAT]-președinte al [NUME_REDACTAT] a Apicultorilor “APIMONDIA”-timp de 20 de ani, a reușit să răspândească în lume realizările apicultorilor români, care au căpătat astfel un renume mondial. În actualul context internaținal de folosire a produselor biologice, în special a produselor apicole românești, încearcă să recâștige, alături de alte țări, terenul pierdut în competiție cu substanțele chimioterapice utilizate în medicina umană.

Până în 1990, numărul familiilor de albine a crescut vertiginos. După acest an, până în 1992, a crescut numărul familiilor de albine din sectorul privat, reducându-se concomitent numărul familiilor din sectorul de stat. Din 1993 până în 1998, numărul familiilor de albine a înregistrat o scădere continuă atât în sectorul privat cât și în cel de stat, ajungându-se să se înregistreze valori aproximativ egale, oglindite în tabelul de mai jos:

Tabelul 1

S.p.=sectorul privat

1.3. Importanța creșterii mătcilor în pepiniere pentru ameliorarea materialului biologic și sporirea producției apicole

În țara noastră datorită condițiilor deosebit de favorabile de climă, sol, vegetație, apicultura a constituit o preocupare străveche, fapt dovedit de numeroasele documente. Această îndeletnicire este rentabilă și plăcută, iar produsele obținute sunt larg folosite, atât în alimentația normală cât și în cea dietetică, terapeutică, cosmetică, industria farmaceutică.

Pentru asigurarea eficienței economice apicultura intensivă trebuie să se sprijine tot mai mult pe rezultatele cercetării științifice verificate în producție.

Selecția albinelor presupune alegerea pentru reproducție a indivizilor care au dovedit însușiri valoroase și eliminarea celor cu însușiri necorespunzătoare.

În selecție se urmăresc însușiri principale ca: producția de miere, ceară, polen, prolificitatea mătcilor, rezistența la iernare și boli, dezvoltarea timpurie a familiei primăvara, blândețea, predispoziția la roire (nedorită).

Dintre însușirile secundare amintim: vigoarea albinelor, hărnicia, modul în care își clădesc fagurii, depozitarea și căpăcirea mierii.

Ameliorarea albinelor se deosebește de cea a altor specii deoarece matca și albinele nu sunt identice din punct de vedre genetic; împerecherea mătcilor este necontrolabilă (ea nu are loc în stup, ci în afara acestuia); matca se împerechează cu un număr mare de trântori (7-14); însămânțarea artificială este deocamdată greu accesibilă.

Munca de ameliorare este ușurată de prolificitatea mare a mătcii (150-200 mii ouă într-un sezon). Efectivul de albine lucrătoare se poate obține rapid datorită perioadei scurte de dezvoltare (stadiul ou-adult durează 16 zile). În această activitate familiile folosite sunt familiile recordiste. Sunt considerate familii recordiste, familiile a căror producție depășește cu 60% media stupinei. Aceste familii sunt alese pentru producerea mătcilor devenind astfel, familii materne.

Variabilitatea naturală a populațiilor de albine autohtone dă posibilitatea apicultorilor amelioratori să aleagă pentru reproducție familiile de albine cu indici potriviți tipului de cules din zonă și printr-o activitate continuă, fixarea însușirilor valoroase și verificarea transmiterii cu fidelitate a acestor însușiri la descendenți, să creeze linii de albine de înaltă productivitate bine adaptate condițiilor caracteristice unui anumit tip de cules.

Se practică selecția în masă și selecția individuală. În ultimul timp se recurge la hibridare, adică încrucișarea între două rase diferite din zone geografice distincte, pentru obținerea heterozisului.

Pentru fixarea unor caractere se poate aplica consangvinizarea, dar apare depresiunea consangvină după 3-4 ani. Metoda nu este apreciată și de aceea după 4-5 ani apicultorii “împrospătează sângele” prin achiziționare de material biologic de la distanțe de 6-10 km.

Cap.2o. DATE MONOGRAFICE PRIVIND

[NUME_REDACTAT] Apicolă “Poieni-Iași”

2.1. Localizarea geografică

Stațiunea zonală apicolă Poieni-Iași este situată la sud-sud-est de municipiul Iași, pe DN24, la 24 km de oraș, între Iași și Vaslui, într-o zonă colinară care constituie începutul [NUME_REDACTAT]. Stațiunea este situată pe raza comunei Schitu-Duca și aparține “Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură” S.A. București. Stațiunea este înconjurată de o lizieră de pădure pe latura N-E și Vest, fiind amplasată într-o zonă care dispune de o bogată și variată bază meliferă. Teritoriul stațiunii se încadrează în [NUME_REDACTAT] a Jijiei și a Bahluiului. Relieful, caracterizat prin dealuri, văi și regiuni de platou, cu o altitudine ce variază între 300-400m.

În partea de nord este masivul păduros ”Bîrnova-Repedea”, podiș înalt care se ridică pînă la altitudinea de 380m (dealul Păun), dominând valea Prutului ce îl limitează spre est , si cu 200m depresiunea colinară a Jijiei și a Bahluiului de la nord, nord –est.

Existând în această zonă două trepte mari:

-o treaptă înaltă sub formă de dealuri masive și platouri ușor înclinate spre sud, sud –est, altitudini medii între 300-350m;

-o treaptă joasă fiind dată de câmpia Jijiei si Bahluiului împreună cu afluienții lor.

Această unitate din zona de podiș face parte dintr-o unitate fizico-geografică mai mare, cea a [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] Moldovenesc.

2.2. [NUME_REDACTAT] are caracter continental pronunțat fiind influențată de prezența masei de aer anticiclonice atlantice și continentale , fiind caracterizată prin:

-temperatura aerului ce are valori medii anuale în jur de 9oC, amplitudini anuale ale mediilor lunare ce ating valori de 24-25oC. Luna cu cea mai scăzută temperatură este luna ianuarie, cu minima absolută de –36oC, urmată de lunile decembrie și februarie; la celălalt pol se află luna cu temperatura cea mai ridicată, luna iulie, cu maxima termică +40oC, fiind urmată de lunile iunie și august, încadrându-se lunile de vară.

-precipitațiile însumează, în medie, 518 mm/m2.În distribuția calendaristică a precipitațiilor se observă o repartiție neuniformă: lunile cele mai bogate în precipitații sunt lunile mai și iunie, când se înregistrează 65-80 mm/m2 lunar , iar lunile cu precipitațiile cele mai scăzute sunt decembrie și martie, când se înregistrează doar o cantitate cuprinsă între 20-35 mm/m2 lunar.

-umiditatea relativă a aerului are valori anuale medii de 70%, fiind mai coborâte în anotimpul călduros și mai ridicate în lunile bogate în precipitații;

-nebulozitatea-numărul mediu annual al zilelor cu cer senin este de 106,7 zile, cel al zilelor cu cer noros ajungând la 114,9 zile, iar cel al zilelor cu cer acoperit cu nori la 143,9 zile:

-vântul-dinamica atmosferei este dominată de masele de aer dinspre NE, S și N. care au o frecvență de 33,5%; 13%;9,5% și o viteză medie de 3,8; 2,8; 2,3 m/s, din celelalte direcții și intensități fiind mai slab reprezentate. La aceasta se adaugă și o perioadă de calm ce totalizează 26,6%, precum și un număr mediu de 48,6 zile pe an cu vânt a cărui viteză depășește 14-16 m/s.

2.3. [NUME_REDACTAT] este alcătuită dintr-un sistem destul de slab de ape, câteva pârâuașe , care se unesc într-un râuleț ce se revarsă în Prut. Pe lângă acestea, sunt și câteva iazuri particulare. La E și N sunt râurile Bahlui și Jijia.

2.4. [NUME_REDACTAT] întâlnităe sunt destul de variate, datorită pe de o parte reliefului,

iar pe de altă parte de rocilor generatoare. Fiind cu o alcătuire geologică relativ

simplă cu mobilitate tectonică redusă, cu structura și litologia uniformă, roci cristaline cutate cu importante intruziuni granitice, argile și marne cu fâșii alternante de nisipuri, gresii și calcare neolitice la partea superioară a platorii înalte din sud și sud-vestul localității .

Datorită reliefului și zonelor generatoare, reprezentate de cernoziomurile levigate este caracteristic pe pante . Având diferite stări de degradare , slab levigat sau mediu levigat. Solurile interzonale sunt formate din solurile umede sau uscate întâlnite pe pantele cu o pantă cuprinsă între 16-26%, unde apar mahele solonizate.

Solurile azonale sunt formate din soluri coluviale și alucoluviale fără a avea morfologia difgerentiată.

2.5. [NUME_REDACTAT] abundentă, reprezentată de specii de arbori și arbuști ce cresc la altitudini de 350-400 m, plus flora spontană și cea cultivată din zonă. O parte importantă din baza meliferă este asigurată prin practicarea culesului pastoral. Dintre arbori și arbuști menționăm mai multe specii: arțar, alun, corn, cireșul de pădure, jugastru, păducel, care imprimă dezvoltarea timpurie a familiilor de albine, salcâmul ce crește în mod sporadic în zonă, ceea ce face ca 60% din familiile de albine să fie deplasate în pastoral, în județul Galați, restul rămân în stațiune pentru furnizarea larvelor pentru creșterea mătcilor. Cele plecate la cules de salcâm la Galați v-or rămâne în zonă, mergând în pastorală la Tulcea la cules de tei, iar mai târziu la cules de izmă.

Familiile rămase acasă pot valorifica culesul de la teiul cu frunză mică (teiță,) teiul cu frunză mare (teiul alb) și teiul argintiu (pucios) reprezintă aproximativ 20% din componența arboricolă a pădurii ce înconjoară cele două stupine. Pomii fructiferi dau perioada de cules de aproximativ 10 zile.

2.6. Situația teritorial-administrativă

Patrimoniul stațiunii este reprezentat de 250 familii de albine, împărțite în două stupine. Prima stupină are vatra în incinta unitații, este de selecție și constituie materialul principal pentru activitatea de bază: producerea de mătci și ameliorarea albinei [NUME_REDACTAT] Carpatica. Tot de aici au loc și difuzarea de material biologic în zona Moldovei.

A doua stupină se află pe teritoriul localității [NUME_REDACTAT], unde se verifică materialul produs (calitatea mătcilor) pe baza criteriilor care iau în considerație, în selecție, cele mai valoroase mătci care se introduc în stupina de selecție unde vor forma familii de prăsilă crescătoare de trântori sau furnizoare de larve pentru obținerea de mătci.

Principalul obiect de activitate al stațiunii este ameliorarea albinei [NUME_REDACTAT] Carpatica ecotipul de Moldova.

Criteriile de selecție sunt cele cunoscute:

-prolificitatea;

-productivitatea;

-rezistența la boli și temperaturi scăzute și blânde.

Se urmărește evidențierea unei capacități sporite de a forma unități biologice cu vigoare și dezvoltare puternică în paralel cu acestea cu o înaltă productivitate. Toată activitatea se desfășoară pe baza unor evidențe de selecție, continuare cu institutul de cercetare –dezvoltare pentru apicultură

S. A. București.

Stațiunea este programată să , producă 5000 de mătci annual, dar în funcție de evoluție a factorilor pedo-climatice mai produce: miere, ceară, lăptișori de matcă, venin, roiuri selecționate și circa 100 familii anual, toate concurând la realizarea și creșterea rentabilității stațiunii.

Stațiunea mai cuprinde 150×4 compartimente, nuclee, fiecare producând 7-8 mătci pe an.

Cap.3o. SITUAȚIA ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE PRIVIND TEHNOLOGIA DE CREȘTERE A MĂTCILOR

Cercetările întreprinse în domeniul creșterii mătcilor s-au axat în principal pe factori considerați de importanță hotărâtoare în definirea calității mătcilor ca: vârsta materialului biologic, pregătirea materialului biologic, puterea familiei crescătoare, numărul de creșteri repetate, mărimea seriei de creștere, forma și poziția botcilor, greutatea mătcilor la eclozionare, procentul de acceptare a mătcilor neâmperecheate în nuclee, vârsta la care mătcile împerecheate au atins maturitatea sexuală.

3.1 Vârsta materialului biologic

Referitor la vârsta materialului biologic [NUME_REDACTAT] a urmărit în ce măsură influiențează diferitele metode de creștere a mătcilor, creșterea din ou și larve de 1-3 zile, volumul spermatecii și numărul de spermatozoizi acumulați aici în urma actului de împerechere sau a însămânțării artificiale.

Indicii stabiliți au fost scăzuți la larvele cele mai vârstnice și anume: cu cât larvele au fost mai în vârstă cu atât volumul spermatecii a fost mai mic.

[NUME_REDACTAT] (14) constată în urma cercetărilor efectuate că din larvele de o zi greutatea mătcilor obținute este de 189-191mg, din larve de 2 zile de 168-180 mg și din larve de 3 zile de 155-167mg sau după alte experiențe din larve de 0 zile se obțin mătci cu greutatea de 268mg din larve de o zi de 246 mg de 2 zile de 206 mg, iar din larve de 3 zile de 149 mg.

Tot în legătură cu vârsta materialului biologic, Mârza (7), constată că mătcile crescute din ouă ce depășesc ca greutate și ca număr de tuburi ovigene în ovare, pe cele obținute din larve de 1-2 zile; Weiss (16) consideră că între mătcile rezultate din ouă și larve de maxim 18 ore nu sunt diferențe importante; Barac (3) și colaboratorii apreciază calitatea mătcilor obținute din ouă, cu condiția ca din acestea să eclozioneze larve în prima oră după introducerea lor în familie, în caz contrar procentul de acceptare fiind foarte mic; Rembold (16) determină diferențieri din punct de vedere biochimic după vârsta de 2 zile a larvelor, ceea ce justifică folosirea larvelor foarte tinere în creșterea mătcilor de pepenieră, iar pentru stabilirea vârstei materialului biologic Orsi (16) izolează printr-o gratie “Haneman” matca familiei de prăsilă într-un compartiment al stupului pe o ramă clădită zilnic, rama fiind înlocuită zilnic.

3.2. Pregătirea materialului biologic

Mârza (7) a efectuat unele cercetări în legătură cu influiența diferitelor metode de pregătire a materialului biologic, asupra calității mătcilor obținute, în urma cărora constată că cea mai mică greutate corporală a mătcilor a fost obținută în urma aplicării procedeului de creștere a mătcilor prin decuparea larvelor, 170 mg cu liniile variabile cuprinse între 136-198 mg, la mătcile neflămânzite și în medie 153 mg la mătcile flămânzite, cu limite cuprinse între 124-185 mg.

Greutatea mătcilor a înregistrat o creștere ușoară folosind ca material seminal biologic a larvelor prin simpla și dubla transvazare și o creștere accentuată prin folosirea ca material biologic a ouălor. Mătcile crescute din ou au avut greutatea medie de 190 mg, cu limite de variabilitate cuprinse între 182-192 mg la mătcile neflămânzite și o greutate medie de 179 mg la mătcile flămânzite cu limite de variabilitate între 170-188 mg.

3.3. Puterea familiei crescătoare

Taranov (11) și Weiss (16) în urma observațiilor făcute au arătat că puterea familiei crescătoare influiențează în mare măsură procentul de acceptare a larvelor date în creștere și totodată și calitatea mătcilor ce se vor obține, iar Voloșievici (16) recomandă chiar o selecție a familiilor de albine ce vor fi folosite ca familii crescătoare în funcție de cantitatea de lăptișor pe care o au larvele.

3.4. Pregătirea familiei crescătoare

Ivanovna (16) recomandă creșterea mătcilor în familii crescătoare neorganizate care își păstrează mai bine complexul biologic, puterea, aptitudinea de cules în raport cu familiile organizate.

Mârza (7) a efectuat unele experiențe din care a rezultat că mătcile crescute în familii organizate și în familii cu matcă au o greutate corporală medie foarte apropiată , fapt care ne determină să apreciem procedeul de creștere a mătcilor în familii neorganizate ca deosebit de valoros pentru că permite obținerea unui număr mare de mătci la un preț de cost scăzut.

Grundman (16) recomandă creșterea mătcilor în familii organizate pe care le pregătește astfel: cu opt zile înainte de începerea creșterii mătcilor se mută fagurii cu puiet căpăcit în corpul cu miere sau alăturat, după gratia despărțitoare. Se urmărește ca să existe un disponibil corespunzător de faguri cu puiet căpăcit, albinele tinere fiind într-o stare excelentă de creștere a mătcilor. Cu 12-24 ore înainte de întroducerea ramei crescătoare se îndepărtează matca și fagurii cu puiet necăpăcit, totodată micșorând și cuibul familiei crescătoare.

Taranov (11) a efectuat unele experiențe pentru a elucida influiența pe care o are pregătirea spațiului liber în faguri, acolo unde va fi introdusă rama crescătoare, asupra procentului de acceptare a larvelor date în creștere și asupra calității mătcilor exprimate prin greutatea acestora la ecloziune. Rezultatele experiențelor au arătat că procentul de acceptare al larvelor întroduse la creștere ca și greutatea mătcilor obținute a fost mai mare în familiile crescătoare la care rama crescătoare a fost introduse în spații dinainte pregătite.

3.5. Mărimea seriei de creștere

Referitor la mărimea seriei de creștere s-au făcut numeroase cercetări pentru a se determina în ce măsură aceasta influiențează asupra procentului de acceptare a seriei de creștere și asupra greutății mătcilor eclozionate.

Weiss (16) susține că în pepeniere, acceptarea botcilor artificiale cu larve este superioară, 60-90% în cazul seriilor de 10-45 larve în familiile organizate.

Mârza experimentând serii de 60-120 de larve în familiile neorganizate au obținut un procent de acceptare de 35-75%.

V.Pușca, Horeanga (14) prin experiențe efectuate constată că pe măsura măririi seriei de creștere scade procentul de acceptare în special când seria de creștere depășește 80 de larve. Odată cu scăderea procentului de acceptare se constată diferențe nesemnificative în greutatea mătcilor la eclozionare, între seriile de creștere, acestea înregistrând o ușoară scădere. Autorul a urmărit totodată și modul în care mărimea seriei de creștere înfluiențează asupra numărului de tuburi ovigene din ovar, obținând următoarele rezultate: la seriile mici și mijlocii, 10-45 larve, mătcile eclozionate au avut 157-164 tuburi ovigene în ovar valorile fiind maxime la seria cu 30 de larve; la seriile cu 50-60 larve mătcile au avut 149-151 tuburi ovigene, iar la seriile mari, 80-120 larve, mătcile au avut 139-143 tuburi ovigene.

3.6. Forma, dimensiunile și poziția botcilor

În famiile crescătoare, numărul de larve acceptate este condiționat pe lângă alți factori și de forma și dimensiunile botcilor utilizate.

Shayda (16) în urma observațiilor efectuate, recomandă folosirea botcilor cu diametru de 8 mm. Partea inferioară a botcilor trebuie să fie rotunjită iar pereții laterali să fie verticali. Uneori albinele iau în creștere și botcile cu pereți deformați, dar numai în proporție de 60-70%.

Referitor la poziția botcilor în rama de creștere, Orosi constată o acceptare mai bună în partea inferioară a ramelor, Jordan în poziția superioară a ramelor, iar Weiss este de părere că poziția botcilor în rama de creștere nu are importanță pentru acceptarea lor.

V. Pușca, Horeanga (14) analizând modul de acceptare al larvelor în funcție de poziția leațului în rama de creștere, constată diferențe mici între leațul superior și cel mijlociu larvele fiind crescute în număr mic pe leațul inferior. Din punct de vedere al greutății mătcilor la eclozionare, autorul constată că mătcile crescute pe leațul superior au o medie de 181,11 mg depășind cu peste 3 mg mătcile crescute pe leațurile mijlociu și inferior.

3.7. Greutatea mătcilor la eclozionare

Numeroase cercetări s-au axat pe greutatea mătcilor la eclozionare studiind factorii care au influiență asupra acesteia și corelația ei cu numărul de tuburi ovigene, volumul spermatecii, momentul când a avut loc împerecherea și depunerea primelor ouă.

[NUME_REDACTAT] (9), referitor la influiența hranei cu care se ung botcile în care urmează să se facă transvazarea larvelor observă că în unele cazuri folosind mierea s-au obținut mătci în greutate mai mare, 199±2,5 mg, față de folosirea lăptișorului de matcă 185,7±4,5 mg. Acest lucru a fost posibil datorită transformărilor chimice produse în compoziția lăptișorului de matcă care a fost recoltat la întâmplare din botci de salvare. Folosind lăptișorul de matcă la larvele de cel puțin 12 ore rezultate s-au inversat obținându-se mătci cu greutatea de 193,1 mg față de 187,3 mg în cazul folosirii mierii.

Unele cercetări s-au axat pe influiența pe care o are epoca pentru obținerea mătcilor, volumul culesului, puterea familiei crescătoare și condițiile meteorologice asupra calității mătcilor.

Mârza și colaboratorii (9) în urma experiențelor efectuate constată că: mătcile obținute în luna aprilie, luna cu condiții climaterice mai puțin favorabile creșterii mătcilor au avut greutatea medie de 187,4 mg, cu limitele de variabilitate cuprinse între 150-228 mg, mătcile obținute în luna mai au avut greutatea corporală medie de 189,46 mg cu limitele de variabilitate între 135-240 mg, mătcile obținute în luna iunie au avut greutatea corporală medie de 183,48 mg, cu limitele între 120-238 mg, mătcile obținute în luna august au avut greutatea medie cea mai mare 195,4 mg cu limite de variabilitate cuprinse între 138-250 mg. Greutatea corporală medie a mătcilor obținute în luna iunie s-a considerat ca fiind ceea mai mică datorită condițiilor climaterice nefavorabile în această lună. Cauzele care au determinat ca greutatea corporală a mătcilor crescute în luna august să fie mai mare nu au fost stabilite.

Hoffman (16) urmărind nutriția larvelor de albine a stabilit că în perioada de toamnă acestea primesc mai mult lăptișor de matcă comparativ cu larvele crescute în vară.

Taranov constată (11) că greutatea corpului și a toracelui la mătci nu are limite de variabilitate atât de mari ca greutatea abdomenului. Diferențele mari în greutatea abdomenului, depind în special de gradul de dezvoltare a ovarelor.

Tabelul 2

Greutatea părților componente ale corpului la mătcile neîmperecheate

după eclozionare (mg)

(după Taranov, G.,S., 1968)

Coeficientul de corelație după Taranov între greutatea mătcilor neîmperecheate și numărul tuburilor ovigene oscilează între 0,36 și 0,80.

Taranov în urma experiențelor efectuate a observat o corelație și între greutatea mătcii și momentul îceperii ouatului, mătcile cu greutatea mai mică începănd ouatul după 14,5 zile, iar mătcile cu greutate mai mare după 10,5 zile.

3.8. Acceptarea mătcilor neîmperecheate în nuclee. Vârsta

maturității sexuale a mătcilor

În legătură cu procentul de acceptare a mătcilor neîmperecheate, în nuclee, Grundman este de părere că dispoziția familiei de albine din care se fac nuclee și modul în care se pregătesc acestea sunt factori hotărâtori.

Astfel recomandă că pentru formarea nucleelor cu dispoziție armonioasă matca să se introducă în cuști. După introducerea mătcii, albinele tinere nu mai părăsesc nucleul iar cu cât matca se introduce mai repede cu atât este mai mic numărul de albine care zboară în nucleu.

Mârza a urmărit influența numărului de larve introduse în familiile crescătoare organizate, asupra aptitudinii de împerechere a mătcilor eclozionate și constată că randamentul împerecherii mătcii în cadrul seriilor de 10-15 larve este de 60-70% față de 38-58,8% obținut în cazul seriilor de 80-120 larve.

Referitor la evoluția acceptării mătcilor neîmperecheate s-a constatat că cel mai ridicat procent de mătci neacceptate, la introducere, se înregistrează în luna mai, iar cel mai scăzut procent de mătci neacceptate în luna septembrie.

Cap.4o. CERCETĂRI PROPRII

4.1. Scopul lucrării.

Prin lucrarea de față ne-am propus să aducem o modestă contribuție la perfecționarea biotehnologiei de creștere intensivă a mătcilor.

În acest scop s-a urmărit efectuarea transvazării uscate și umede asupra rezultatelor creșterii mătcilor (greutății la eclozionare a mătcilor și ponta acestora).

4.2. Materialul biologic utilizat și metoda de lucru în tehnologia de creștere

4.2.1. Materialul biologic utilizat

În experiențele efectuate au fost folosite familiile de albine și nuclee de împerechere existente în cadrul [NUME_REDACTAT] Zonale “Poieni”-Iași.

Familiile alese pentru creștere au avut mătci în vârstă de doi ani și au fost adăpostite în două corpuri de stup multietajat, au avut o putere la începutul experienței în medie de 2,2 kg cu limite cuprinse între 1,8-3 kg.

În vederea asigurării cu material biologic cu o bază ereditară corespunzătoare, larvele folosite pentru transvazare au provenit din familia 56 care a avut o matcă selecționată.

4.2.2. Tehnologia de creștere a mătcilor

În cadrul experiențelor efectuate s-a adoptat tehnologia de creștere a mătcilor recomandată de Institutul de [NUME_REDACTAT] pentru Apicultură S.A. București și anume: creșterea mătcilor în familii starter și familii crescătoare neorganizate, iar creșterea mătcilor în familii separate selecționate din grupa familiilor recordiste.

4.2.3. Creșterea trântorilor

În creștere ameliorativă, calitatea genetică a trântorilor influiențează în mare măsură calitatea descendenților.

O creștere de mătci va avea succes numai atunci când sunt prezenți trântori în număr suficient și pe deplin maturi. Inainte cu 20 zile de începerea creșterii mătcilor, s-a efectuat introducerea ramelor crescătoare de trântori (rame care au numai celule de trântori) în familiile paterne.

Familiile crescătoare de trântori au mătcile vârstnice și cu tendința dezvoltată pentru depunerea ouălor infecunde.

În stațiunea “Poieni” există annual 10 familii crescătoare de trântori. Periodic ramele însămânțate cu ouă de trântori se întroduc în familii doici puternice, cu populație masivă de albină tânără capabilă să asigure o hrană corespunzătoare. Aceste familii vor fi hrănite asemănător familiilor care furnizează larve de matcă.

Pentru a asigura stupina numai cu trântori de elită s-a înlăturat apariția de trântori la celelalte familii prin distrugerea tuturor suprafețelor de puiet de trântor.

În cazul în care se efectuează însămânțarea mătcilor cu spermă de trântor cu origine cunoscută, familiile în care se efectuează această operație vor fi prevăzute la urdiniș cu gratii Hanneman pentru a preveni ieșirea sau intrarea altor trântori din familii cu origine necunoscută.

Lucrările de creștere a trântorilor se continuă în funcție de necesarul de trântori pentru împerecherea mătcilor și încetează cu 21 zile înainte de a se da în creștere ultima serie de larve pentru producerea mătcilor neîmperecheate.

Se recomandă ca pentru fiecare 50-100 mătci destinate împerecherii să existe o familie crescătoare de trântori.

4.2.4. Pregătirea familiei materne

Familiile care vor produce materialul biologic, larvele din care se vor crește mătcile trebuie să fie din cele mai bune familii din stupină. Odată selecționate, familiile se vor întreține în așa fel încât să li se asigure condiții optime necesare pentru desfășurarea activității mătcii în direcția depunerii ouălor.

Prolificitatea mătcii este influiențată de puterea familiei de albine, asigurându-se astfel numărul corespunzător de albine tinere doici care să hrănească atât matca cât și larvele.

Pentru a avea larve necesare transvazării, cu 4 zile înainte de această operațiune matca din familie se închide pe un fagure într-o ramă izolator, prin care numai albinele pot trece.

După o perioadă de 4 zile pe fagure se vor găsi larve de o zi. Fagurele din această ramă izolator a fost ales numai cu celule de albină lucrătoare și umezit cu puțin sirop de zahăr. Pentru respectarea microclimatului, rama izolator a fost introdusă în mijlocul cuibului.

4.2.5. Pregătirea familiei starter

Pentru experiență s-au folosit 3 familii starter (41, 42, 43). Pregătirea acestora constă în următoarele:

• cu 10-12 ore înainte de întroducerea seriilor de creștere, familia de albine a fost organizată prin ridicarea mătcii și a ramelor cu puiet necăpăcit;

• matca și fagurii cu puiet necăpăcit s-au întrodus într-un corp de stup multietajat, constituind un nucleu care a fost ajutat cu două rame de puiet căpăcit gata de eclozionare.

Familiile starter s-au format dimineața și s-au păstrat timp de 4-6 ore la răcoare. În acest timp albinele se aglomerează în spațiile goale dintre ramele cu provizii astfel ca în momentul întroducerii ramelor de creștere acestea vor fi acoperite imediat de către albine. Familiile starter au fost stimulate cu sirop de zahăr în concentrație de 1:1 administrat de 2 ori/zi în cantitate de 0,5 l/familie.

Materialul biologic, larvele de 1 zi, 1,5 zile, transvazat în botci artificiale se introduc în șipcile de creștere care se fixează în ramele de creștere. Operațiunea de transvazare se realizează în laboratorul apicol, prevăzut în interior cu lumină artificialî, masă de lucru cu dispozitiv de fiert apă, sursă de încălzire, șabloane pentru construirea botcilor artificiale, ceară și vase pentru topit ceară.

În încăpere în timpul realizării transvazării larvelor trebuie să avem asigurată o luminozitate bună și o temperatură constantă de 350C și o umiditate de 86%.

Pentru a nu influiența procentul de acceptare trebuie să se acorde o atenție deosebită modului în care se manipulează rama donatoare și rama crescătoare. În timpul transportului din și înspre stupină, ramele trebuie să fie acoperite cu pânze umezite pentru a fi protejate de acțiunea razelor solare și a temperaturii aerului.

Succesul reușitei în operația de transvazare constă în rapiditatea cu care este executată aceasta cât și îndemnarea operatorului care execută lucrarea, considerându-se suficiente 5 minute pentru a transvaza 100 larve.

Ramele de creștere au dimensiunea ramelor de cuib, prezintă pe partea internă a spetezelor laterale niște adâncituri de cca. 0,5 mm în care se fixează leațurile de creștere pe trei rânduri. Pe un leaț se află 13 dopuri (dopurile coliviilor Zander), deci pe o ramă se află 39 botci.

După ce s-a terminat operațiunea de transvazare, ramele crescătoare se întroduc în starter. Din acest moment larvele sunt luate în creștere și în fiecare botcă va fi depus lăptișor de matcă.

După 24 ore de la întroducere se scot ramele de creștere, se duc în laborator, unde se efectuiează un control prin care s-a urmărit procentul acceptării seriilor de creștere, eliminându-se botcile neluate în creștere. Botcile luate în creștere sunt trecute pe rama izolator spre a fi întroduse în familia crescătoare.

4.2.6. Pregătirea familiei crescătoare

Pentru experiență s-au folosit 10 familii crescătoare (de la 31 până la 40). Familia crescătoare prin albinele ei crează condițiile de mediu în vederea creșterii mătcilor. Pregătirea familiei crescătoare constă în crearea condițiilor necesare pentru dezvoltarea maximă a acesteia în sensul de a avea multe albine tinere, care să hrănească și să îngrijească larvele introduse pentru creștere. Pentru aceasta cu 10-12 zile înainte de introducerea larvelor familia crescătoare s-a întărit cu puiet căpăcit luat de la familii puternice.

În experiență s-au utilizat familii crescătoare neorfanizate. În aceste familii pregătite în prealabil se întroduc ramele de creștere cu larve acceptate în startere, prevăzute în părțile laterale cu gratii separatoare pentru a nu permite accesul mătcii la botci.

La 24 ore după introducerea larvelor în familia crescătoare se verifică procentul luării în creștere eliminându-se cele neacceptate.

La 48 ore de la introducere se verifică din nou, apreciindu-se cantitatea de hrană depusă de albine în botci, dezvoltarea larvelor, mărimea și forma botcii.

La 9 zile după introducerea larvelor are loc selecția botcilor și izolarea acestora în coliviile Zander. În caz contrar prima matcă eclozionată distruge celelalte mătci prin înțeparea acestora.

Operațiunile de izolare se fac în laborator la temperatura constantă de 24-250C, deoarece larvele abia căpăcite sunt foarte sensibile și răcind pot să apară mătci cu aripile incomplet dezvoltate sau aptere. În fiecare cușcă se introduc câte 4-5 albine tinere care consumând hrana din colivie (șerbet) vor secreta lăptișor cu care vor hrăni mătcile eclozionate.

În ramele pepeniere sau de izolare, cuștile se așează cu peretele lateral perforat în față pe suporturi metalice.

Rama pepenieră se introduce în cuibul familiei crescătoare între doi faguri cu puiet căpăcit, care să-i asigure căldura necesară. În aceste condiții de temperatură în interiorul botcilor are loc continuarea metamorfozei, nimfele trecând în stadiul de adult, respectiv de matcă.

La 12 zile de la transvazarea larvelor are loc ecloziunea mătcilor.

În ziua următoare s-a efectuat bonitarea mătcilor examinându-se fiecare matcă în parte și reținându-se cele mai bine conformate, corespunzătoare ecotipului.

După selecționare mătcile se cântăresc cu ajutorul balanței analitice, se marchează și se întroduc în nucleu.

Marcarea constă în aplicarea pe partea dorsală a toracelui a unei picături de vopsea cu uscare rapidă. Această picătură se aplică pentru a se cunoaște anul de provenianță și vârsta mătcii. În baza unei convenții internaționale culoarea vopselei aplicate pe torace diferă de la an la an. Pentru anul experienței, 1998, culoarea convențională a fost – roșu.

Creșterea mătcilor în sistem intensiv se consideră ca fiind încheiată în termen de 27-30 zile.

4.2.7. Nuclee de împerechere

Nucleele de împerechere sunt unități biologice reduse ca putere, destinate pentru a păstra mătcile neâmperecheate până ajung la maturitate sexuală, împerechere și depunerea ouălor.

În experiență s-au folosit adăposturi pentru 8 nuclee, de tip SCAS 2. Nucleele sunt dimensionate pentru o ramă de stup multietajat secționată în două părți egale. Fiecare nucleu are urdinișul pe unul din pereții adăpostului. Fagurii nucleului îmbinați câte 2 și formând o ramă de stup multietajat, se introduc în cele mai puternice familii din stupină cu 19-21 zile înainte de formarea nucleelor. În acești faguri mătcile depun ouă și se dezvoltă puietul. Este necesar ca eclozionarea puietului în faguri să coincidă cu eclozionarea mătcilor.

Operațiunea de formare a nucleelor constă în ridicarea fagurilor cu puiet din familii și introducerea acestora în nuclee. Pentru fiecare nucleu se folosește o jumătate de ramă de stup multietajat cu puiet gata de eclozionare și albine. La 3-6 ore de la formare, în nucleu se introduce rama hrănitor și o matcă trebuie să aibă o greutate de 150-200 g.

Nucleele se depozitează la un loc răcoros și întunecos timp de 36-48 ore, după care se așează pe teren în linii drepte sau dispersate.

La 24 ore se face controlul mătcilor acceptate îndepărtându-se mătcile moarte.

Un indiciu al intrării în normal a activității nucleului îl constituie luarea în creștere a fâșiei de fagure de pe rama hrănitor. Controlul nucleelor are loc la 2 zile și se hrănesc periodic cu sirop de zahăr în concentrație de 1:1.

4.2.8. Metoda de lucru utilizată

Pentru efectuarea acestui experiment s-a folosit transvazarea uscată și transvazarea umedă.

Transvazarea este un procedeu prin care se înțelege mutarea unor larve tinere din celule de lucrătoare în botci naturale sau artificiale, spre a fi introduse în colonii doici, pe rama de creștere.

Transvazarea uscată- s-au folosit larve de o zi și de 1,5 zile,fiind preluate de pe fagure și mutate în botcile artificiale cu ajutorul spatulei de transvazat.

Transvazarea umedă-s-au folosit larve de o zi și de 1,5 zile ,fiind mutate în botci artificiale în care a fost pus în prealabil ca pat (lăpișor de matcă, lăptișor de matcă în amestec cu miere, miere ).

Pentru efectuarea cântăririlor s-a folosit balanța analitică, la cîntărire s-a luat în lucru rezultatuele cudouă zecimale.Pentru ponta mătci am efectuat numărătorile cu ajutorul lupei.

Metoda de calcul a indicilor statistici:

media aritmetică-x-reprezintă valoarea medie a caracterului studiat în jurul căruia fluctuiază valorile celorlate variabile

x = x

n

varianța-S2- reprezintă un indicatoral variabilității unui caracter și pătratul mediu al abaterilor date față de mediu.

x2 – (x)2 / n

n – 1

deviația standard-s-(abaterea standard a valorii individuale) se exprimă în valori absolute (cm, kg, %), unități specifice caracterului analizat și indică gradul de grupare sau împrăștiere a plus variantelor sau minus variantelor în jurul mediei.Gradul de variabilitate a unui caracter este direct proporțional cu mărimea abaterii standard.Cu cât abaterea standard este mai mare cu atât gradul de variabilitate este mai mare și invers.

s = S2

eroarea standard a mediei (abaterea standard a mediei)-Sx- indică gradul de grupare sau împrăștiere a valorii în jurul mediei și gradul de încărcare cu erori a mediei

Sx = s / n

coeficientul de variabilitate-V%- indică cel mai exact mărimea variabilității unui caracter.Se exprimă în procente și asigură astfel posibilitatea comparării caracterelor care au unitatea de măsură diferită din punctul de vedere al variabilității

V% = s 100 / x

Analiza varianței și tastul Fischer au fost efectuate în laboratorul de “Tehnologia creșterii bovinelor”, iar testul Tukey a fost efectuat în laboratorul disciplinei de Ameliorare.

4.3. Condițiile meteorologice din perioada de examinare

Datele meteorologice înregistrate arată că luna mai prezintă fluctuații mari

de temperaturi medii zilnice, în primele două decade ale lunii fiind în creștere maximile diurne înregistrându-se în a doua decadă 260C.

Precipitațiile au fost scăzute, în special sub formă de averse periodice, relativ mai accentuate în ultima decadă a lunii, fapt ce a perturbat activitatea normală a familiei de albine.

Vântul a suflat până la moderat în special din sectorul nord-estic atingând viteza de 8 m/s.

Începutul lunii iunie s-a caracterizat ptin temperaturi medii zilnice ce au oscilat între 16,80C și 22,50C.

Regimul de precipitații a fost scăzut, înregistrându-se pe data de 29 mai precipitații bogate, totalizând 18,8 l/mp.

4.4. Rezultate obținute

4.4.1. Metamorfoza mătcii

Metamorfoza cuprinde totalitatea transformărilor morfo-fiziologice ce au loc de la stadiul de ou până la cel de adult.

Stadiul de ou durează trei zile, timp în care în interiorul său au loc intense procese de divizare celulare. Cu câteva ore înaintea eclozionării larvei, albinele doici depun în jurul oului lăptișor care facilitează procesul de eclozionare.

Larva- este apodă, alb sidefie și este hrănită în primele 3 zile cu lăptișor secretat de glandele hipofaringiene ale albinelor doici, într-o cantitate mai mare. În a 4-a zi larvelor albinelor lucrătoare li se reduce treptat cantitatea de lăptișor și se primesc compensativ un amestec de miere, apă și polen.

În decursul acestui studiu larvele năpârlesc de 4 ori.

Nimfa-după 5,5 zile larvele de matcă sunt căpăcite cu un amestec poros format din polen și ceară. După cca. 4 ore de la căpăcire larvele năpârlesc a cincea oară trecând astfel la stadiul de nimfă, timp în care au loc profunde transformări care se finalizează în urma noii năpârliri cu formarea adultului. Durata acestui stadiu este 7,5 zile.

Adultul-în urma ciclului de metamorfoză, de 16 zile, rezultă indivizi adulți.

Tabelul 3

Durata creșterii larvelor

Tabelul 4

Dezvoltarea mătcii din larve de o zi

4.4.2. Rezultatele acceptării larvelor transvazate în familia starter

Familia starter îngrijește 78,2% din cele 936 larve transvazate, respectiv:

108 larve de o zi (transvazare uscată),

111 de o zi (transvazare umedă pe suport nutritiv de lăptișor de matcă),

102 larve de o zi (transvazare umedă pe suport nutritiv de lăptișor de matcă în adaos cu miere în raport 1/1),

96 larve de o zi (transvazare umedă pe suport nutritiv de miere),

97 larve de 1,5 zile (transvazare uscată),

103 larve de 1,5 zile (transvazare umedă pe suport nutritiv de lăptișor de matcă),

93 larve de 1,5 zile (transvazare umedă pe suport nutritiv de lăptișor de matcă în adaos cu miere în raport de 1/1),

75 larve de 1,5 zile (transvazare umedă pe suport nutritivde miere).

Acceptarea larvelor introduse în familia starter după 24 de ore

Tabelul 5

Tabelul 6

Influența poziției leațului asupra procentului de acceptare

a larvelor în starter

Analizând modul de acceptare a larvelor în funcție de poziția leațului în rama de creștere se consideră diferențe mici între leațul superior și cel mijlociu, larvele fiind crescute în număr mai mare pe leațul inferior.

4.4.3. Rezultatele acceptării larvelor introduse

în familia crescătoare

Familiile crescătoare creează condițiile de mediu prielnice desfășurării procesului de dezvoltare a mătcilor din larve. Familiile crescătoare sunt familiile de albine unde sunt hrănite și crescute larvele ce urmează să devină regine. Albinele doici din familiile crescătoare acceptă un procent de 85,6% din larvele introduse, respectiv:

pentru lotul I 105 larve;

pentru lotul II 106 larve;

pentru lotul III 91 larve ;

pentru lotul patru 75 larve;

pentru lotul cinci 83 larve

pentru lotul șase 91 larve

pentru lotul șapte 74 larve

pentru lotul opt 56 larve.

Tabelul 7

Acceptarea larvelor în familia crescătoare după 24 ore

Se observă că albinele doici au luat în creștere atât larvele de o zi cât și pe cele de 1,5 zile transvazate prin metoda umedă și prin metoda uscată (fiind luate în creștere cu predilecție larvele de o zi) fig.2.

4.4. Greutatea mătcilor la eclozionare

În urma eclozionării seriilor de creștere a fost determinată greutatea în funcție de materialul biologic folosit și tipul de transvazare.Pentru aceasta, s-au format 8 loturi a câte 25 de mătci, provenite din larve de o zi și de 1,5 zile, transvazate prin cele două metode (umedă și uscată).

Tabelul 8

Greutatea mătcilor la eclozionare (transvazare uscată)

Din tabelul anterior au rezultat următoarele date statistice:

-media aritmetică: 189,66 -valoarea minimă din lot: 173,08

-valoarea maximă din lot: 198,42 -eroarea standard a mediei: 1,04

-coeficientul de variabilitate: 2,

Tabelul 9

Greutatea mătcilor la eclozionare (transvazare umedă, larve de o zi pe lăptișor de matcă)

Din tabelul anterior au rezultat următoarele date statistice:

-media aritmetică: 194,00

-valoarea minimă din lot: 187

-valoarea maximă din lot: 200,11

-eroarea standard a mediei: 0,75

-coeficientul de variabilitate: 1,93

Tabelul 10

Greutatea mătcilor la eclozionare (transvazare umedă lăptișor de matcă

în amestec cu miere)

Din tabelul anterior au rezultat următoarele date statistice:

-media aritmetică: 179,77

-valoarea minimă din lot: 170,3

-valoarea maximă din lot: 190,19

-eroarea standard a mediei: 1,17

-coeficientul de variabilitate: 3,27

Tabelul 11

Greutatea mătcilor la eclozionare (transvazare umedă pe suport de miere)

Din tabelul anterior au rezultat următoarele date statistice:

-media aritmetică: 172,00

-valoarea minimă din lot: 158,14

-valoarea maximă din lot: 183,04

-eroarea standard a mediei: 1,34

-coeficientul de variabilitate: 3,90

Tabelul 12

Greutatea mătcilor la eclozionare (transvazare uscată, larve de 1,5 zile)

Din tabelul anterior au rezultat următoarele date statistice:

-media aritmetică: 185,68

-valoarea minimă din lot: 171,02

-valoarea maximă din lot: 192,75

-eroarea standard a mediei: 1,19

-coeficientul de variabilitate: 3,22

Tabelul 13

Greutatea mătcilor la eclozionare (transvazare umedă, larve de 1,5 zile

pe suport de lăptișor de matcă)

Din tabelul anterior au rezultat următoarele date statistice:

-media aritmetică: 185,32

-valoarea minimă din lot: 178,14

-valoarea maximă din lot: 193,14

-eroarea standard a mediei: 0,8

-coeficientul de variabilitate: 2

Tabelul 14

Greutatea la eclozionare (transvazare umedă, pe suport de lăptișor de matcă

și miere, larve de 1,5 zile)

Din tabelul anterior au rezultat următoarele date statistice:

-media aritmetică: 178,47

-valoarea minimă din lot: 165,88

-valoarea maximă din lot: 189,43

-eroarea standard a mediei: 1,46

-coeficientul de variabilitate: 4,10

Tabelul 15

Greutatea la eclozionare a mătcilor (transvazare umedă pe suport de miere,

larve de1,5 zile)

Din tabelul anterior au rezultat următoarele date statistice:

-media aritmetică: 167,93

-valoarea minimă din lot: 151,39

-valoarea maximă din lot: 181,32

-eroarea standard a mediei: 1,77

-coeficientul de variabilitate: 5,28

Tabelul 16

Valorile indicilor statistici obținuți prin prelucrarea datelor privind greutatea corporală a mătcilor imediat după eclozionare

A-numărul de valori din lot(numărul de măci );

B-media aritmetică (x);

C-eroare standard amediei(sx);

D-valoarea minimă din lot;

E-valoarea maximă din lot;

F-amplitudinea de valori ;

G-varianța;

H-deviația standard;

I-coeficientul de variabilitate;

J-x.

În urma analizei variabilității caracterului (greutatea corporală) rezultă un coeficient de variabilitate mic.

Pentru a înlătura unele suspiciuni privind greutatea mătcilor la eclozionare, am efectuat testul Fischer , iar diferențele fiind semnificative am efectuat testul Tukey.Pe baza rezultatelor, se pot observa clar diferențele între valorile obținute pentru fiecare tip de matcă, diferențe ce pot fi semnificative și care pot pleda în favoarea lotului de mătci provenite din larve de o zi transvazate prin metoda uscată și prin metoda umedă (pe lăptișor de matcă).

Analiza varianței și testul [NUME_REDACTAT] 6430477,80 / GL inter 7

Ca 6443503,74 / GL intra 187

x2 6450745,33 / GL total 194

__________________________/______________________________

SPA inter 13025,94 / SPA intra 7241,60

MPA inter 1860,85 / MPA intra 38,73

F 48,05 F 0,001 3,67

diferențe foarte semnificative

Tabelul 17

Rezultatele testului Tukey pentru greutatea mătcii

fs-foarte semnificative

s-semnificative

ns-nesemnificative

În urma efectuării testului Fisher, reiese că diferențele sunt foarte semnificative.Pentru a se vedea între care loturi sînt diferențe s-a efctuat testul Tukey.Din tabelulanterior reiese că majoritatea diferențelor dintre loturi sînt foarte semnificative în ceea ce privește ggreutatea mătcilor la eclozionare.

Diferența cea mai mare între loturi este prezentă între lotul doi și lotul opt(26,07),iar diferența cea mai mică este prezentă între lotul cinci și lotul șase(0,36)

4.4.5. Timpul până la împerecherea mătcii și începerea ouatului

Aptitudinea de împerechere a mătcilor (maturitatea sexuală exprimată prin numărul de zile până la efectuarea zborului de împerechere și dinamica pontei) a fost urmărită diferențiat în funcție de greutatea corporală când s-a constatat că mătcile cu greutatea mai mare au executat zborul de împerechere cu trei-patru zile mai devreme decât cele cu greutate mică .

Tabelul 18

Dependența dintre greutatea mătcilor neîmperecheate și momentul în care are loc împerecherea și depunerea primelor ouă în nuclee

Din tabel reiese că mătcile cu greutatea cuprinsă între 191-200 mg au intervalul cel mai scurt până la depunerea primelor ouă, în medie 10,9 zile față de mătcile cu greutatea de 160-170 mg, care depun primele ouă cu 3,6 zile mai târziu, în medie după 14,5 zile

După împerechere greutatea mătcilor crește repede, în medie cu 10 mg/zi. După 2-3 zile încep să depună ouă .

Tabelul 19

Procentul de împerecheri al mătcilor în nuclee

T1= transvazare uscată

T2= transvazare umedă pe suport de lăptișor de matcă

T3=transvazare umedă pe suport de lăptișor de matcă în amestec cu miere

T4=transvazare umedă pe suport de miere

4.4.6. Ponta mătcii în 24 ore

Mătcile tinere, împerecheate, trebuie verificate înainte de a intra în producție constatându-se că nu toate sunt de calitate și putem risca să introducem în familii mătci cu un potențial scăzut de ouat bolnave sau cu anomalii. S-a făcut verificarea numărului de ouă depuse de mătcile împerecheate, luându-se în studiu cele opt loturi. Verificarea s-a făcut în familii ajutătoare cu ajutorul ramei Netz.

[NUME_REDACTAT] este împărțită în mai multe pătrățele, cu latura de 5 cm, cărora le revin un anumit număr de celule cu puiet căpăcit.

Din datele prezentate în tabelul de mai jos se observă că variabilitatea scaracterului, ponta mătcii, este medie în cazul loturilor provenite din larvele de o zi, sunt cu greutăți medii și cele cu transvazare umedă pe suport de lăptișor de matcă, respectiv transvazare uscată. Mătcile provenite din larve de o zi, transvazate pe suport de lăptișor de matcă în amestec cu miere,și pe suport de miere, cât și mătcile provenite din larve de 1,5 zile transvazate prin , metoda umedă și uscată, ponta mătcii este mai scăzută (tabelul 20).

Explicații la tabelul 20:

T1=transvazare uscată

T2=transvazare umedă pe suport de lăptișor de matcă

T3=transvazare umedă pe soport de lăptișor de matcă în amestec cu miere

T4=transvazare umedă pe suport de miere

Tabelul 20

Ponta mătcii în familiile ajutătoare pe parcursul a 24 de ore

în funcție de greutatea la eclozionare

Analiza varianței

Ct=337200610,13 / GLinter 7

Ca=338913316,63 / GLintra 158

x2=342243843 / GLtotal 165

SPAinter 1712706,5 / SPAintra 3330526,37

MPAinter 244672,36 / MPAintra 21079,28

F 11,61 F0,1% 3,726

Diferențele sunt foarte semnificative

Tabelul 21

Valorole indicilor statistici obținuțu prin prelucrarea datelor

privind ponta mătcii în 24 de ore

Numărul de valori din lot

Media aritmetică

Eroarea standard a mediei

Valoarea minimă în lot

Valoarea maximă în lot

Amplitudinea de valori

[NUME_REDACTAT] standard a mediei

Coeficientul de variabilitate

x

Tabelul 22

[NUME_REDACTAT] Tukey

(continuare tabelul 19)

În urma efectuării [NUME_REDACTAT] rezultatele diferențelor dintre loturi

sunt nesemnificative. Diferențele cele mai mari s-au obținut între loturile de mătci obținute din transvazarea umedă pe suport de lăptișor de matcă și lotul de mătci obținute în urma transvazării lorvelor de 1,5 zile pe suport de miere.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Cercetările efectuate în legătură cu tehnologia de creștere a mătcilor și aprecierea calităților acestora au dus la următoarele concluzii și recomandări:

folosirea ca familii donatoare de material biologic necesar transvazării, numai a familiilor testate în condiții de producție:

calitatea mătcilor exprimată prin vârsta materialului biologic și tipul de

transvazare, există diferențe foarte semnificative.Mătcile rezultate din larve de o zi depășesc în greutate larvele de 1,5 zile;

la formarea familiei starter pentru a reduce cantitatea de muncă depusă de

apicultor, consider formarea cu 12-24 ore înainte de introducerea primei serii de creștere, iar pentru a asigura cantitatea suficientă de albină tânără necesară pentru hrănirea larvelor, se recomandă folosirea familiilor starter cu rame de puiet căpăcit gata de eclozionare;

deoarece procentul de acceptare cel mai bun al larvelor date în creștere s

a înregistrat la seria de 39 larve se recomandă introducerea în familia starter a ramelor de această mărime, diferențiate în raport cu puterea familiilor, a bazei melifere și a condițiilor meteorologice din perioada de creștere;

pentru a obține mătci de calitate superioară se recomandă stimularea

familiilor starter și crescătoare cu sirop de zahăr în concentrație1:1 acidulat cu acid citric 0,05% ;

deoarece în folosirea aceluiași material biologic la transvazare, se obțin

mătci cu greutate diferită, se consideră necesară gruparea acestora după greutate și aspectul corporal;

diferențele dintre transvazarea uscată și transvazarea umedă nu sunt foarte

semnificative se recomandă ca transvazarea umedă să se efectuieze numai în unități de cercetare;

transvazarea umedă este rentabilă numai dacă este efectuată pe suport de

lăptișor de matcă, celelalte transvazări umede pe suport de lăptișor de matcă în amestec cu miere și pe suport de miere sunt inferioare acesteia și tipului de transvazare uscată;

pentru a reduce pierderile de mătci în timpul împerecherii, pentru o mai

bună orientare a mătcilor, adăposturile cu nucleie trebuie amplasate cât mai departe de stupină, fără simetrie, iar pentru prevenirea depopulării acestora este indicat ca mătcile împerecheate să fie menținute în nucleie încă una două zile de la începerea ouatului;

pentru ca greutatea mătcilor la eclozionare și ponta mătcilor la 24 ore să

fie corespunzătoare se are în vedere ca proveniența acestora să fie din material biologic ce nu depășește 1,5 zile.

=== Anexa1 ===

Provenienta EXCEL