Comunicarea In Educatia Pentru Sanatate

Curs Educație pentru sănătate

Curs 03 – Comunicarea în educația pentru sănătate

Rezumat

Importanța comunicării în educația pentru sănătate

Funcțiile comunicării

Procesul și componentele comunicării

Canale de comunicare, verbale, non-verbale

Feedback-ul în comunicare

Codificare/decodificare

Limbajul de specialitate

Factori perturbatori

Principii și tehnici de comunicare eficientă în educația pentru sănătate

Cerințe etice în comunicarea cu pacienții

Obiective

Importanța comuncării în educația pentru sănătate

Educația pentru sănătate se face prin comunicare, e dependentă de comunicare (vezi definiția edusan)

Înțelegerea și aplicarea principiilor comunicării eficiente este o condiție de bază a eficienței educației pentru sănătate

?Comunicarea medicală – o disciplină a Sănătății publice și Promovării sănătății*.

?Recunoașterea importanței: obiectiv major în inițiativa Healthy People 2020**

De ce teoria comuncării?

Primele abilități de comunicare se învață spontan în copilărie (ca și vorbitul, mersul etc.)

Abilitățile însușite spontan nu sunt decât rareori suficiente pentru o comunicare eficientă. De multe ori sunt chiar greșite.

Pentru a preveni, identifica și corecta problemele de comunicare e nevoie de studiul/înțelegerea unor aspecte teoretice ale comunicării.

Cu cât înțelegem mai bine cum funcționează, cu atât vom putea comunica mai eficient.

Funcțiile comunicării

Satisface nevoi fundamentale

– fizice (izolarea crește riscul unor boli)

– psihologice (identitate; ex. copilul din Aveyron)

– sociale (nevoia de afecțiune, apartenență, influențare)

– practice (transfer de informații utile)

În funcție de natura relației, predomină unele funcții sau altele (ex. familie, prieteni )

Comunicarea în educația pentru sănătate îndeplinește predominant:

rol practic (scop: achiziție de cunoștințe și aptitudini favorabile sănătății)

motivare, încurajare (vezi Oxford HB)

Procesul comunicării – Schema 1

Definiție: Comunicarea – transmiterea unui mesaj de la un comunicator (persoană-emițător) la altul (persoană-receptor) printr-un canal de comunicare

Schema 1 – modelul ”injecție”

emițător (sursă) → mesaj → receptor (destinatar);

elementele cheie:

comunicatorii (emițător, receptor)

mesajul; mesajul reprezintă conținutul comunicării

Canalul de comunicare (mediul /mijlocul prin care se transmite mesajul)

Canale de comunicare

ex.: mesaj SMS verbal (“Am luat 10 la mate.” Cuvinte. Răspuns verbal: ”Bravo!” sau ”Mă bucur:”; dar poate fi și simbol ”thumbs up” sau ”Smiley”, emoticoane, mesaje nonverbale, grafice, vizuale)

Tipuri de canale de comunicare:

Limbaj verbal: comunicarea cu ajutorul cuvintelor, (propoziții, fraze) adică limbajul verbal. (Minardi and Reily 1997).

Suportul fizic poate fi reprezentat de sunete (comunicare verbală-orală), semne vizuale (comunicare verbală-scrisă)

Comunicarea non-verbală

Limbajul expresiilor feței (mimica)*

Limbajul corporal (gestica/ mișcările părților corpului și postura /poziția corpului)

Limbajul proxemic (distanța fizică dintre emițător și destinatar).

Vestimentația, coafura/tunsoarea, machiajul, mirosurile (parfum, deodorant, transpirație), recuzita (stetoscop)

Nonverbal și paraverbal

Limbajul paraverbal – caracteristicile nonverbale ale vorbirii:

tonalitatea și inflexiunile vocii (intonația)

ritmul vorbirii

pauzele dintre cuvinte etc.

[*]

Necomunicarea = comunicare!

Tăcerea – modelul emițător-receptor lasă impresia că atunci când nu se transmite informație, nu avem comunicare;

În realitate, este imposibil să nu comunicăm

Refuzul de a vorbi este în sine un mesaj

”Tăcerea e mai elocventă decât vorbele.” (Thomas Carlyle*)

Tot ce spunem/facem sau nu spunem/nu facem, este încărcat cu semnificații

Mesaje multiple simultane – schema 2

Simultaneitate; mesajele nonverbale pot fi transmise simultan cu cel verbal (de regulă) (model ”injecție stereo”)

Diferențe între limbajul verbal și nonverbal

Verbal (semnale digitale, discontinue, conștiente, voluntare, raționale, preponderent legată de conținutul comunicării);

Nonverbal (semnale analogice, continue, intensitate și nuanțe cu variație continuă; inconștiente, involuntare, independente de cultură/tradiție, preponderent legate de relația dintre interlocutori – Muchielli p 77)

Subtilitatea mesajelor nonverbale

Mesajele nonverbale pot fi subtile, neobservate

Copii și animalele sunt foarte receptive la comunicarea nonverbală

Ex. Hans cel Isteț *

Relația verbal – nonverbal

Mesajele nonverbale pot fi în armonie cu cele verbale (congruență) sau în disonanță

Mesajele nonverbale pot întări, completa mesajul verbal sau pot să-l contrazică; mesajele nonverbale se pot completa

Test: percepția semnificației mimicii feței; învingător/învins

Ex. Medicul: Doare? Pacientul: Nu (verbal) + grimasă (nonverbal) sau alte expresii nonverbale contrare.

(Și) personalul medical transmite involuntar/inconștient mesaje care pot crește sau submina autoritatea, credibilitatea, pot crea impresii pozitive, negative etc.

Comunicarea paradoxală

Transmiterea simultană a două sau mai multe mesaje incompatibile, contradictorii.

mesaje verbale contradictorii: Ex.: solicitarea imperativă a unui comportament spontan („Fii spontan” sau „Nu lua în seamă ce ți-am spus”.)

Mesaje conflictuale prin disocierea mesajului verbal de mesajele neverbale.

Ex.: un părinte îi spune (verbal) copilului care a greșit că nu este supărat pe el, în timp ce mimica, limbajul corporal sau tonul vocii trădează o altă atitudine și alte emoții.

Ordinele paradoxale creează așa-numita situație de „dublă constrângere”, în care receptorul mesajelor este pus într-o dilemă insolvabilă. Indiferent cum ar proceda, nu poate să satisfacă ambele așteptări exprimate prin cele două căi. Situațiile persistente de „dublă constrângere” au un efect extrem de perturbator, putând duce individul într-o stare de confuzie mentală. Unii autori consideră că „dubla constrângere” ar fi un factor cauzal implicat în schizofrenie. În orice caz, comunicarea paradoxală stă la baza multor conflicte familiale și reprezintă o sursă extrem de nocivă de stres relațional. Tendința de a transmite mesaje contradictorii, pare să se accentueze în situații critice.

[A. Mucchielli, Arta de a comunica, Polirom, 2005, p. 105-108.]

Ex. refuzul verbal / formal ale atențiilor oferite medicilor (”Lăsați, nu, nu e nevoie!”) dublat de mesaje nonverbale care trădează aștepările reale (foto din Dreamstime sau BBOA)

Rolul comunicării nonverbale în relația medic/asistentă – pacient

Când personalul medical stabilește o relație apropiată (caldă, prietenoasă, cu pacientul) pacienții sunt:

mai satisfăcuți,

au mai mare încredere,

urmează mai strict tratamentul,

își amintesc mai multe din recomandările auzite

Semnale nonverbale care contribuie la crearea unei relații de apropiere:

Contact vizual

Zâmbet

Fedback prin mișcarea în sus și în jos a capului

Feedback prin mesaje paraverbale (îhî, mda etc.)

Orientarea corpului și feței către pacient

Ușoară înclinare a corpului înainte

Distanță mică (cca. 60 cm)

Atingere ușoară a brațului cu mâna (1-2 secunde)*

Brațe neîncrucișate, poziție simetrică

Atitudine relaxată, nerigidă

Mimică și gestică expresivă

Ascultarea cu atenție a pacientului

Atenția îndreptată spre pacient, mai puțin la documente

Unidirecțional- bidirecțional

schema liniară, unidirecțională a comunicării reprezintă fidel doar anumite modalități particulare de comunicare;

ex. mesajele tipărite (pliant, broșură educativă), mesajele radio sau tv;

în realitate, comunicarea este bidirecțională, interactivă, receptorul reacționând/răspunzând la mesajul primit, devenind la rândul lui emițător (mai nou și R-TV pot include elemente de comunicare bidirecțională: SMS-uri, telefoane în direct etc.);

Mesaje feedback

reacția receptorului la mesajele primite de la emițător poate fi transmisă simultan cu transmiterea mesajului de către emițător; această transmitere simultană este posibilă datorită existenței mai multor canale de comunicare;

reacția receptorului este transmisă în principal sub forma unor mesaje nonverbale și reprezintă așa-numitul feedback.

Comunicarea – schema 3

feedback; modelul interactiv al procesului de comunicare (modelul ”ping-pong”);

ex. comunicare email, SMS, chat etc.)

importanța feedback-ului; confirmarea sau infirmarea recepționării/nerecepționării mesajului și a înțelegerii/neînțelegerii mesajului (sau impresiei de înțelegere);

ex. imagine mimică exprimând nedumerire

feedback-ul pozitiv confirmă recepționarea/ recepționarea corectă a mesajului și întărește comunicarea în curs

feedback-ul negativ indică nerecepționarea sau recepționarea incorectă a mesajului și dă ocazia emițătorului să repete sau să corecteze comunicarea.

ex. lecție de educație pentru sănătate, elevii mențin contactul vizual cu prezentatorul; feedback ____;

conferință publică de educație pentru sănătate, auditorul cască, unii ațipesc; feedback _____;

prezentare educativă, la sfârșit timp pentru întrebări, nimeni nu pune nici o întrebare, feedback pozitiv sau negativ? (ori au înțeles tot, ori nimic)

canalele nonverbale au un rol important în realizarea feedback-ului;

ex.: medicul face recomandări; pacientul ascultă dar nu înțelege; medicul cere feedback: ”Ați înțeles?” Pacientul, din politețe, răspunde ”Da, domnule doctor”, dar în realitate nu a înțeles.

Dacă medicul nu e atent decât la cuvintele rostite, pacientul nu va fi lămurit. Comunicarea nu se reduce la cuvinte! Medicul ar trebui să fie atent și la alte semnale pe care pacientul le transmite, chiar fără să vrea, semnale din care medicul ar putea să-și dea seama că pacientul nu a înțeles.

Ascultarea activă

Ascultarea joacă un rol crucial într-o comunicare eficientă.

Deseori interlocutorii nu sunt atenți la mesajele celuilalt; fiecare presupune că a înțeles ce vrea să spună celălalt.

Capacitatea deficitară de ascultare scade eficiența comunicării, generează stres (din cauza confuziei, incertitudinii, răstălmăcirii informațiilor) și erori medicale (pacientul nu aplică sau aplică greșit un tratament). *

Ascultarea eficientă presupune:

atenție deplină (inclusiv contact vizual),

trimiterea de mesaje nonverbale de confirmare (gestică – mișcări aprobatoare din cap; mimică; expresii scurte de genul „Chiar?”, „Da?”, „Aha”, „O” etc.),

întrebări de clarificare,

tehnica parafrazării

Ascultarea eficientă – se învață, se îmbunătățește prin exersare

Receptorul oferă emițătorului, oridecâteori este necesar, un feedback activ, explicit.

Receptorul reformulează în cuvintele proprii (parafrazează) mesajul auzit

Tehnica ajută la confirmarea înțelegerii reciproce a mesajelor transmise de comunicatori

Solicitarea de semnale feedback, confirmarea prin repetarea în cuvinte proprii a unei explicații, proceduri, instrucțiuni etc.

Ex.

Procesul comunicării – elemente ascunse

ex. mesaje aparent simple nu sunt înțelese; ca și când receptorul nu cunoaște limba folosită de emițător; nici chiar intermediarii nu reușesc să-i ”traducă” mesajul pe limba lui

Comunicarea implică ”traducere”

când emițătorul și receptorul au limbi materne diferite, e nevoie de traducere

– în realitate, orice comunicare presupune ”traducere” și încă dublă: codificarea (la generarea, producerea mesajului) și decodificarea semnalului recepționat (reconversia semnalului codificat în reprezentare menatlă de către receptor)

Codificare/decodificare – schema 4

Reprezentare schematică:

cățel în mintea emițătorului, codificare, cuvânt CÂINE, decodificare, cățel în mintea receptorului

Reconstituirea prin codificare-decodificare a conținutului comunicat e supusă erorilor din mai multe motive

De ce apar erori pe parcursul ”traducerii” mesajelor?

Unele realități sunt pur și simplu greu sau imposibil de ”tradus” în cuvinte;

ex. senzațiile primare (culorile), emoțiile etc.

Ekman: șase emoții elementare: fericire, tristețe, teamă, mânie, supriză și dezgust;

expresia facială a emoțiilor este transculturală, independentă de cultură/educație;

expresiile faciale convenționale: dependente de cultură

multe realități sunt complexe, e nevoie de mai multe cuvinte pentru a le descrie exact;

ex. ”I have a pet” (Adler)

nr. de cuvinte e mai mic decât al reprezentărilor mentale; 1 cuvânt folosit pentru mai multe realități; receptorul nu poate fi sigur la care dintre sensurile unui cuvânt s-a gândit emițătorul

limbajul natural ≠ matematic (sau cel folosit de computere); guvernat de reguli (gramaticale, semantice), totuși semnificațiile sunt frecvent neclare, ambigue, contradictorii, interpretabile

ex. limbajul calculatoarelor: fiecare semn = o semnificație precisă, inechivocă; dacă programatorul a scris codul greșit sau dacă nu a prevăzut toate variantele posibile, computerul dă eroare, se blochează

Exemplu: Mokusatsu!

Ex.: ”negativ”; în limbajul uzual înseamnă ceva rău (anormal); în medicină, un rezultat negativ semnifică absența unei tulburări (rezultat normal)

“Calorii negative” *

Ex.: ”regim”; în viața de zi cu zi înseamnă o alimentație cu restricții importante; în medicină include și sensul de alimentație sănătoasă

Ex.: ”scaun”, ”vânt”; în afara spitalului au un sens, în spital, alt sens; nu toți cunosc înțelesul medical

Cuvinte cu înțeles imprecis; ex.: regulat, ocazional, normal etc.

Ex. Ce înseamnă ”negativ”?

Stephanie Radosta

There is no such thing as a negative calorie food. Especially not fruit.

Like · Reply · 33 · December 25 at 12:36am

Richie-Rich Powell

Yeah, from what I've read, it's something that's subject to debate. I wouldn't take this image as fact.

Like · 1 · December 25 at 12:53am

Jay Blessed

You just don't get it

Like · December 25 at 1:20am

Estela Villarreal

Fruit has natural sugar which isn't bad for you!!

Like · 5 · December 25 at 1:38am

Cassandra Morgan

It's not "negative" but very Cleansing, which I see as positively perfect! but for those who still have broken views of food and their weight, this might help them to loose some blockages!

multe realități sunt complexe, e nevoie de mai multe cuvinte pentru a le descrie exact;

ex. ”I have a pet” (Adler)

Limbajul de specialitate – soluție sau problemă?

Termenii și limbajul de specialitate a apărut ca o soluție practică la nevoia de precizie și concizie în domenii în care realitățile complexe (Științe, inclusiv medicină)

Limbajul de specialitate foarte util în comunicarea eficientă; dar numai între cei care și l-au însușit

Pentru cine nu-l cunoaște, e o limbă străină (sau mai rău: crede că înțelege dar înțelege altceva)

pentru nespecialiști poate fi o barieră serioasă sau chiar un pericol

”Medicaleza” – o problemă majoră în educația pentru sănătate

Cuvinte necunoscute; ex.: malign, oral, screening

limbajul de specialitate – o problemă majoră în educația pentru sănătate

Când medicii/asistentele vorbesc în limba medicaleză, e posibil ca pacienții să nu înțeleagă și nu vor ști ce au de făcut.

Dacă ajunge în stare critică fără informațiile necesare, e expus unui risc vital. Când pacientul înțelege greșit (fără să bănuiască eroarea), urmările pot fi la fel de grave. Pacientul își poate provoca rău în mod activ, aplicând un tratament neadecvat.

Exprimarea pe înțelesul tuturor

”Traducerea” termenilor de specialitate în limbajul comun; comunicare cu ajutorul cuvintelor folosite de oamenii obișnuiți în viața de zi cu zi

Evitarea jargonului medical

Cuvinte și propoziții scurte

Atenție la extrema opusă: simplificările pot altera realitățile medicale

Factori perturbatori – Schema 5

Tipuri de factori perturbatori

Zgomot extern – afectează transmiterea mesajului (muzica, telefonul, traficul auto, țipetele, distanță mare față de emițător, fum de țigară, frigul, căldura etc.)

Ex. caricatură: conferință de educație pentru sănătate, sub geam un mincitor sparge betonul cu picamerul)

Zgomot fiziologic – poate afecta orice etapă a comunicării (hipoacuzie, alte disabilități fizice, stare de boală, foamea, oboseala, cefaleea, alte dureri, efectele unor medicamente sau droguri asupra gândirii sau percepției etc.)

Ex.

Zgomot psihologic (factori interni care afectează capacitatea emițătorului de a exprima corect mesajul sau receptorul de a înțelege corect mesajul); părerile preconcepute/prejudecățile, tipare de gândire greșite, emoțiile extreme, tristețea, mânia, bucuria etc.

Ex.: (?atitudinea defensivă, cum reacționezi la critică, vezi Adler cap 9)

zgomot semantic – mesajul ajunge la receptor în condiții normale dar acesta nu reușește să-l decodifice pentru că folosește alt cifru la ”traducere”; ex. emițătorul vorbește japoneză, receptorul nu știe decât engleză; jargon, expresii idiomatice, termeni de specialitate; păsărească medicală, medicaleză etc. (limbaj particular al unui grup social sau profesional, caracterizat printr-o gramatică proprie și prin cuvinte codificate, convenționale), ex. ”neo de prostată”, “hidrozon” (apă oxigenată injectată ca placebo)

Comunicarea – schema 6

Modelul tranzacțional (transmiterea simultană a mesajelor în ambele direcții; mai mult decât ping-pong); cea mai fidelă descriere a comunicării față-în-față

Efectele comunicării

Scopul comunicării în educația pentru sănătate este transmiterea de cunoștințe, atitudini și aptitudini favorabile sănătății; despre schimbarea comportamentului în cursul ?

Principii și tehnici de comunicare eficientă în educația pentru sănătate

Comunicarea eficientă – principii geneale

Aplicați măsurile generale de precauție (nu faceți presupuneri privind nivelul de cultură a sănătății; comunicați clar cu toți pacienții)

Vorbiți simplu, clar (cuvinte uzuale; evitați termenii de specialitate; adaptați-vă vocabularul la nivelul pacientului; dați sfaturi concrete)

Organizați sfaturile într-o succesiune logică; ierarhizați-le după importanță (Verificați ce știe pacientul; explicați cel mult 2-3 aspecte importante odată; concentrați-vă pe aspectele practice ”Ce trebuie făcut”) *, **, ***

Încurajați întrebările (Creați o relație în care pacientul să se simtă liber să pună întrebări, nu rușinat;

”Ce întrebări aveți?”, metoda ”Puneți-mi 3 întrebări!”)

Verificați dacă pacientul a înțeles ce i-ați comunicat (metoda ”Spuneți-mi ce ați înțeles!”, ”Acum vă rog să arătați dvs cum veți proceda”!; identificați ce nu a înțeles și explicați / arătați încă odată)

Folosiți mijoace vizuale (desene, fotografii, video, calculator etc.)

Limitați la minim cerințele care necesită reținerea de cifre sau efectuarea de calcule matematice *, **, ***

Exprimare pe înțelesul tuturor

Folosiți cuvinte simple (vocabularul oamenilor obișnuiți); ex.: “boala vacii nebune”, nu

“encefalopatia spongiformă a bovinelor”

Evitați cuvintele cu înțeles imprecis sau interpretabil; ex.: regulat, excesiv, normal, mâncare sănătoasă

Cuvinte și propoziții scurte

Folosiți comparații, ilustrații din viața de zi cu zi, povestiți cazuri concrete accesibile și relevante pentru experiența de viață a pacientului;

ex. ”de mărimea unei nuci”, nu ”de 3-4 cm”

Evitați termenii medicali puțini cunoscuți de nespecialiști. Ex.: neoplasm, tumefacție; hiposodat

Evitați prescurtările. Ex.: RMN, ESB, CNSCBT, CNMRMC, CNEPSS, CNSISP, UATM*

Folosiți denumirile în mod consecvent; sinonimele pot produce confuzie. Ex.: bolile de inimă / cardiopatii

Evitați preluarea ca atare a unor denumiri din alte limbi. Ex.: stroke, dietă raw

Folosiți denumirile existente în limba română, nu inventați termeni noi. Ex. ”fluorură”, nu ”fluorid”; ”roșcove”, nu ”carob”

Folosiți diateza activă, un stil de exprimare prietenos, direct (nu pasiv, abstract)

Ex.:

Folosiți de preferință exprimarea afirmativă (pozitivă) în locul celei prohibitive (negative):

Ex.: ”Puneți-vă centura de siguranță de fiecare dată când plecați în călătorie”

în loc de

”Nu porniți la drum fără să vă puneți centura de siguranță”.

Explicarea problemelor complexe

Ex. greșeală frecventă: comunicarea prognosticului în cazul pacienților cu boli în stadiu terminal: ”Nu va rezista mai mult de X zile/săptămâni, luni”.

Problemele complicate: timp mai mult; explicații pas cu pas

Ex.: Durata de supraviețuire este o medie statistică

Preferabilă menționarea unei durate minime și a uneia maxime cu sublinierea faptului că e imposibil de stabilit supraviețuirea unui anumit caz individual

Organizare, ierarhizare

Aflați ce știe pacientul despre problemă și ce aspecte îl preocupă; porniți de la noțiunile cunoscute și de la nevoile recunoscute

Tendința de a reține doar câteva idei;

selectați aspectele cele mai importante;

selectați aspectele cu caracter practic (ce e de făcut); nu încărcați pacientul cu informații inutile

Cel mult 2-3 recomandări/instrucțiuni într-o ocazie

Adaptați volumul de informații la capacitatea de înțelegere a pacientului

Țineți cont de receptivitatea pacientului

Problemele complicate necesită timp mai mult

Abordați-le pas cu pas, pe bucăți

Ordinea: ideile mai importante la început

Succesiunea: informațiile care condiționează înțelegerea altora, trebuie prezentate înaintea celor care se bazează pe ele

Recapitulați (la sfârșit) ideile principale

Întrebările

Pacienții cu o cultură a sănătății deficitară pun mai puține întrebări; unii nu știu ce să întrebe

Punerea de întrebări trebuie încurajată

Atitudinea, felul de a fi al medicului/asistentei trebuie să arate că nu se supără dacă i se pun întrebări

Contact vizual, să nu lase impresia că e grăbit, așezat la nivelul pacientului

Întrebări deschise; nu ”Ați înțeles?”, nu ”Aveți întrebări?” ci ”Ce întrebări aveți?”; ”Mulți pacienți au întrebări. Ce ați vrea să mă întrebați?”

Întrebări deschise

Întrebări închise: ”Ați înțeles?”; ”Sunteți fumător?”; ”Aveți scaun normal?”

Răspuns cu ”Da” sau ”Nu”. Duc la simplificări, la pierderea detaliilor.

Întrebări care sugerează răspunsul: “Nu fumați, nu-i așa?”; ”Nu sunteți alergic la anbiotice, nu-i așa?”

Întrebări care induc simțământul de vinovăție; pacientul nu va da răspunsul real ci cel acceptabil:

”Beți mult (alcool)?”; ”Consumați multe grăsimi?”;

”Vă spălați în fiecare zi pe dinți?”

Metode de activare a întrebărilor

Campania ”Puneți 3 întrebări” (National Safety Foundation):

1. Care e principala mea problemă?

2. Ce am de făcut?

3. De ce e important să fac acest lucru?

”Răspunsul sunt întrebările!” – generator online de întrebări (Agenția Agency for Healthcare Research and Quality)

Pacienții să vină cu un aparținător care să le aducă aminte întrebările de acasă și să le reamintească recomandările primite la consultație

Confirmarea înțelegerii

Înțelegerea – condiție elementară a aplicării corecte a informațiilor transmise

Tehnica ascultării active (parafrazare): pacientul e solicitat să repete informațiile comunicate de medic/asistentă în propriile sale cuvinte (tehnica “Spuneți ce ați înțeles”)

Parafrazarea este o metodă care dă posibilitatea verificării înțelegerii corecte de către destinatar a mesajului transmis de sursă.

Sugestie de formulare: “Puteți să-mi explicați acum dvs cum vă veți lua medicamentele acasă?”

Faceți solicitarea în așa fel încât pacientul să nu se simtă examinat, testat; intenția este de a ne asigua că știe ce are de făcut.

Exemplu de introducere a solicitării:

“V-am spus o mulțime de informații noi și aș vrea să fiu sigur că am reușit să vă explic clar ce aveți de făcut. Puteți vă rog să-mi spuneți în cuvintele dvs…?”

Dacă explicația se referă la o procedură practică, pacientul poate fi rugat să arate cum va proceda pas cu pas. Ex. folosirea spray-ului inhalant, măsurarea tensiunii arteriale etc.

Mijloace ajutătoare

Materiale tipărite: texte, imagini

Materiale audio, video

Metode interactive: aplicații software, pagini web educative

Respectarea regulilor exprimării simple (vezi limbajul uzual)

Imagini simple, cu scop ilustrativ (nu decorativ)

Punere în pagină adecvată (aerisită, ordonată, logică); altfel creează confuzie

Numere, calcule, statistici

Aplicarea unor recomandări presupune capacitatea de a citi numere, de a face calcule de a interpreta relații de tip cantitativ

Ex. citirea etichetei produselor alimentare;

măsurarea procentului de grăsime corporală; măsurarea și aprecierea frecvenței cardiace submaximale; calcularea caloriilor din alimente;

calcularea dozei de medicament sau a intervalului de administrare etc.

Deficiențele – consecințe grave la astmatici, diabetici, pacienți pe anticoagulante

Pentru comunicarea frecvenței unor boli sau obiceiuri sănătoase/nesănătoase, nu e obligatorie exprimarea în cifre sau procente

Ex. ”Majoritatea fumătorilor doresc să se lase de fumat”, nu ”70% dintre fumători doresc să se lase de fumat”.

Variantă, cifrele în paranteză:

”Majoritatea fumătorilor (70%) doresc să se lase de fumat.”

Alegerea între mai multe variante de tratament, decizia de acceptare a riscului/beneficilor unor investigații, teste de screening presupune înțelegerea unor indicatori numerici, statistici care exprimă riscul

Recomandare: exprimarea riscului ca risc absolut și nu ca risc relativ

Risc absolut: 5 din 10 persoane care nu fac mișcare zilnic vor avea infarct miocardic

Risc relativ: riscul de a face infarct miocardic este de cinci ori mai mare dacă nu faceți mișcare fizică în fiecare zi

Recomandare: exprimarea datelor statistice sub formă de frecvențe de apariție în loc de procente

Procente: 15 din 100 de persoane care nu fac mișcare zilnic vor avea infarct miocardic

Risc relativ: 15% dintre persoanele care nu fac mișcare zilnic vor avea infarct miocardic

Pentru înțelegerea probabilității apariției unor efecte adverse sau a mărimea riscului de a face o anumită boală sunt utile reprezentările grafice sub formă de pictograme de probabilitate.

Pictogramele folosesc figuri naturale sau convenționale pentru reprezentarea mărimii unui risc, a unui eveniment advers

Preferabile graficelor tip coloană (bară) sau segment de dreaptă (linie)

[Oxford HB p. 31]

Reprezentări grafice

Cerințe etice în comunicare

Comunicarea în educația pentru sănătate îndeplinește preponderent un rol practic:

transmitere de cunoștințe, învățarea de aptitudini favorabile săntății

Menținerea comunicării în limitele relației profesionale medic-pacient respectiv asistentă-pacient

Comunicarea trebuie să contribuie la luarea unor decizii medicale bazate pe consimțământul informat

informare privind riscurile, dar fără manipulare

Respectarea demnității/libertății și valorilor pacientului (să nu fie umilit, discriminat pentru nivel de educație, statutul social, convingerile religioase etc.)

o relație poate avea un grad mai mic sau mai mare de apropiere: relații neutre → colegialitate → prietenie → familiaritate → relație intimă;

atitudine prietenoasă dar fără exces de familiaritate (completări la Cerințe etice)

conțintul și forma comunicării strict adecvată relației profesionale: ex.: încurajare, sprijin

Problemele de atitudine, indisciplină din partea pacienților, nu trebuie rezolvate abuzând de poziția de autoritate a cadrelor medicale și de starea de neputință/dependență a pacienților

Sunt inadmisibile refuzul comunicării, izolarea, hărțuirea;

ex. Tratamentul tăcerii

Medicii și asistentele sunt ființe umane cu limite, slăbiciuni, prejudecăți, nevoi proprii

Nevoile de comunicare ale personalului medical (fizic, psihologic, social) trebuie satisfăcute fără a afecta relația cu pacienții

Problemele personale nu trebuie să ducă la deteriorarea comunicării cu pacienții sau colegii

Ex. evitarea “descărcării nervilor”, manipulării, “punerilor la punct” etc.

Ameliorarea competențelor de comunicare prin instruire și exersare; + consiliere psihologică