Comunicarea CU Electoratul A Partidelor Parlamentare DIN Judetul Timis. Canale Si Strategii
COMUNICAREA CU ELECTORATUL A PARTIDELOR PARLAMENTARE DIN JUDEȚUL TIMIȘ. CANALE ȘI STRATEGII.
CUPRINS
Introducere
Capitolul I. Importanța campaniei electorale în procesul
democratic
Capitolul II. Strategii și tactici în campania electorală
II.1. Comunicarea politică: de partid, locală, internațională, electorală,
reguli și tehnici
II.2. Protagoniștii campaniei electorale: mass-media publicul țintă,
candidații
II. 3. Campania electorală
Capitolul IV. Studiu de caz. Comparație a strategiilor de comunicare cu electoratul a partidelor politice in cadrul alegerilor Europarlamentare 2014
IV.1. Prezentarea partidelor
IV.2. Analiza SWOT a partidelor
Concluzii
Bibliografie
Introducere
Ca orice proces de comunicare, comunicarea politică, pentru a putea funcționa, necesită existența unor condiții de bază (normative, tematice, comerciale, tehnologice, ș.a.). În primul rând avem nevoie de proiecte și intenții. Oamenii politici, mass media, opinia publică, actorii individuali sau colectivi ai scenei politice reprezintă anumite instituții sau grupuri profesionale; de regulă, acești participanți la comunicarea politică au o legitimitate formală și, deci, interese specifice. În plus avem nevoie de o tematică de interes public căci oamenii politici, mass media, opinia publică și experții concură la definirea agendei publice.
Acestora li se adaugă condițiile normative (standarde și reglementări juridice ce delimitează marja de acțiune a oamenilor politici în spațiul public), condiții concurențiale (piața mediatică crează un cadru de negociere a agendei publice, respectiv a temelor prioritare pentru mass media, politicieni și public), condiții expresive (comunicarea presupune diferite practici de punere în scenă a politicului selectate pe bază de consultanța și tehnici de tip marketing) și nu în ultimul rând de condiții tehnologice (mass media și noile tehnologii de comunicare).
Comunicarea politică implică o rețea de interacțiuni, o configurație de proiecte de comunicare aparținând unor actori sociali cu identități diferite. Este greșit să o vedem doar ca o releție verticală între doi interlocutori, respectiv două proiecte de comunicare (actorul politic și electoratul, actorul politic și adversarul său politic, actorul politic și jurnaliștii, jurnaliștii și experții). Nu este vorba numai de acte de comunicare inițiate de oameni politici, ci și de intervenții publice provenind de la actori sociali care nu au neapărat o identitate politică. Comunicarea politică înglobează „contracte de comunicare” diferite, de unde și finalitatea sa aparent contradictorie: persuasiune și, în același timp, informare; strategie și, în același timp, practică democratică.
Comunicarea politică reprezintă un „teritoriu” simbolic în care actorii politici negociază construcția agendei publice, conferind vizibilitate unor proiecte care vizează comunitățile, grupurile sociale și societatea în ansamblu. (Bazac, 2006, p. 84) Temele comunicării politice sunt tratate ca teme reprezentative pentru interesul public; la fel se prezintă și argumentele care se întemeiază pe reprezentări, simboluri, valori și practici care alcătuiesc gândirea convențională sau spațiul „normalității” colective existent la un moment dat. La producerea comunicării politice contribuie interacțiunea dintre actori sociali care reprezintă tipuri distincte de instituții. De aici rezultă tipologia atât de diversă a intercțiunilor care generează comunicarea politică. Din acest punct de vedere, comunicarea politică este mult mai convențională și mai ritualizată decât alte procese de comunicare.
Mass media deține rolul decisiv în procesul comunicării politice prin faptul că ea constituie principala sursă pentru vizibilitatea publică a informației politice, dar și pentru dezbaterea publică a acesteia. Mediatizarea este o condiție intrinsecă a comunicării politice, și numai prin intermediul ei, prin modurile în care informația politică este pusă în scenă putem intui diversitatea condițiiolor care concură la producerea comunicării politice. Comunicarea politică nu este doar o activitate strategică, ci și un mijloc prin care publicitatea în politică, înțeleasă ca vizibilitate publică a politicului, poate deveni o practică socială. În funcție de practicile de comunicare politică dintr-o societate putem evalua gradul de democratizare al respectivei societăți.
Capitolul I.Importanța campaniei electorale în procesul democratic
În literatura de specialitate (Balaban, Iancu, Meza, 2009, p. 107), se percepe faptul de a identifica studiul comunicării politice cu cea de tip electoral. Într-adevăr, o campanie electorală pare a fi momentul cel mai relevant pentru cercetarea modurilor și practicilor de comunicare politică. Însă se uită că democratizarea presupune, printre altele, existența unor mecanisme de vizibilitate a politicului în contexte diverse – în context electoral, ceremonial, internațional sau ca rutină politică, etc. Viața politică reflectă o dinamică a contextelor, și, implicit a spațiilor de comunicare politică. Comunicarea politică este implicată atât în lupta pentru obținerea puterii (comunicarea electorală), cât și în exercitarea ei la diferite nivele (comunicare prezidențială, comunicare guvernamentală, comunicare de partid, comunicare politică locală, comunicare politică internațională).
Prin urmare, comunicarea electorală este o forma a comunicării politice care cuprinde toate elementele componente ale acesteia, dar care se diferențiază de aceasta prin faptul că ea este posibilă doar într-un mediu concurențial, pe parcursul campaniilor electorale locale și generale, respectiv parlamentare și prezidențiale. Comunicarea electorală este o practică politică puternic reglementată de o întreagă serie de coduri socio-politice care o legitimează ca: (Hosu, 2005, p. 130)
– metodă de selecție a liderilor politici, deoarece impune norma participării la selecție (pluralism politic, participare nediscriminatorie) și norma majorității drept criteriu de validare a selecției;
– pocedură de desfășurare a selecției, deoarece presupune un cadru legal și tehnic de selecție a liderilor;
– instituțiile și politicienii care participă la campaniile electorale au drepturi și obligații specifice;
Pentru a înțelege modul în care se desfășoară azi comunicarea electorală, trebuie cunoscut modul în care au evoluat campaniile de comunicare electorală și, implicit, resursele electorale.
În studiul intitulat „Campaign Communications” (2001), autorul britanic Pippa Norris prezintă evoluția „campaniilor de comunicare” și, folosind criteriul modernității”, el descrie cele trei etape majore de dezvoltare. Campaniile de comunicare pre-moderne le regăsim în perioada dezvoltării societății industriale, începând cu secolul XIX până în anii ’50 ai secolului XX. În această perioadă a fost caracteristică o comunicare interpersonală între candidați și electorat, conform unor proiecte pe termen scurt stabilite de conducerea partidului, iar contactul direct cu electoratul se realiza prin adunările publice, meeting-urile de partid, dar mai ales prin contactarea directă a alegătorului.
Presa scrisă, mai ales cea de partid juca un rol important, însă, din 1920 radioul și filmele încep să confere evenimentului electoral o dimensiune națională. Un rol activ important în organizarea și proiectarea campaniei electorale îl aveau atât partidele, prin membrii de partid care se implicau în toate operațiunile de pregătire și derulare a evenimentului electoral, cât și rețelele de voluntari. (Habermas, 2005, p. 120) Loialitatea politică puternică a electoratului față de partide se întemeia pe criterii de clasă, religie, regiune; în aceste condiții, identificarea partizană constituia comportamentul electoral predominant. Elementele campaniilor pre-moderne mai pot fi astăzi regăsite în cazul partidelor mici care nu dispun de resurse financiare importante.
Modernitatea în materie de comunicare politică începe în 1950 și continuă până în anii ’80 (un exemplu elocvent este momentul septembrie 1960, și anume dezbaterea televizată dintre Nixon și Kennedy). Comunicarea electorală devine o practică națională, acțiunea partidelor la nivel local fiind din ce în ce mai puțin autonomă. Acum se impun ca resurse de comunicare strategice consultanța și marketingul politic, fapt care a marcat trecerea de la voluntariat la specializarea și profesionalizarea politicii. Comunicarea politică din perioada non-electorală devine la fel de importantă ca și comunicarea electorală propriu-zisă. (Haineș, 2002, p. 71)
Rolul predominant al presei scrise de până atunci este preluat treptat de către televiziunea națională, în timp ce mediatizarea pozitivă a candidatului devine strategia electorală de bază. Mai mult, presa scrisă renunță la partizanat și se dedică logicii comerciale. În condițiile ascensiunii televiziunii comunicarea electorală se centrează mai mult asupra candidaților, ceea ce va determina și o „personalizarea a politicii”. (Teodorescu, 2001, p. 104)
În ceea ce privește electoratul, el nu mai este dependent de loialități politice, ci devine mai pragmatic și mai puțin implicat în procesul electoral. Campaniile de comunicare postmoderne. Începând cu deceniul noua al secolului XX se manifestă o fragmentare a televiziunii și, ca urmare, pe lângă televiziunile naționale apar noi surse de comunicare precum televiziunea prin satelit și cablu (Robert Denton denumește acest fenomen drept „era teledemocrației”).
Comercializarea comunicării electorale prin recurgerea la tehnicile de marketing și publicitate devine o condiție obligatorie; mesajul electoral este proiectat pentru a răspunde așteptărilor electoratului. Are loc și o „permanentizare” a campaniei de comunicare, căci partidele și candidații apelează în mod constant la sondaje de opinie, focus-group-uri, sau întâlniri cu electoratul, atât în perioada electorală, cât și în perioada dintre campaniile electorale. (Comșa, 2006, p. 114)
Tehnologia digitală a contribuit la apariția unor practici de comunicare care, în opinia lui Norris, ar aminti, pe de o parte, de activismul local din perioada campaniilor pre-moderne (interacțiunea directă cu electoratul și implicarea militanților locali) și, pe de altă parte, ar exprim condiția pasivă a spectatorului de televiziune, o condiție tipică pentru etapa modernă (autorul are în vedere practici precum dezvoltarea rețelelor de conversație prin intermediul Internetului, pagini web interactive create de unele agenții guvernamentale, comunicarea electronică la nivel de partid, etc). (Bazac, 2006, p. 90)
În cadrul activității politice se rostesc sau se scriu, se aud sau se citesc anumite cuvinte. Vorbitorii pot fi mulți sau puțini; sala și auditoriul pot fi mari sau mici. Cele spuse pot alcătui un discurs, sau pot fi doar o contribuție la dezbatere sau la o convorbire, pot fi concepute pentru a servi scopuri diferite, pot fi potrivite unor auditorii diferite și pot avea diverse structuri. Acestea iau forma mesajului politic. Mesajul politic implică discursuri, declarații, interviuri, sloganuri, evocări, angajamente, promisiuni sau atacuri la adresa adversarilor politici. În general procesul comunicării constă într-un schimb de informații. Convertit în propaganda electorală, acest proces suferă de o dublă distorsiune: funcția lui de informare cedează funcției de influențare a unui comportament determinat, iar mecanismul desfășurării lui nu mai este reciprocitatea, inerția schimbului, ci sensul unic. (Pripp, 2002, p. 122) Mesajul propagandei electorale aparține astfel unei retorici eminamete teleologice: scopul său este transparent și exclusiv: influențarea deciziei de vot a recptorilor în sensul dorit de emițător.
Comunicarea politică, ca de altfel orice alt proces de vorbire, presupune folosirea limbii. În acest sens, se poate afirma că limba este un instrument esențial al politicii. Este un instrument folosit spre a obține efectul și impactul dorit asupra audienței. Situația politică în care ecanismul desfășurării lui nu mai este reciprocitatea, inerția schimbului, ci sensul unic. (Pripp, 2002, p. 122) Mesajul propagandei electorale aparține astfel unei retorici eminamete teleologice: scopul său este transparent și exclusiv: influențarea deciziei de vot a recptorilor în sensul dorit de emițător.
Comunicarea politică, ca de altfel orice alt proces de vorbire, presupune folosirea limbii. În acest sens, se poate afirma că limba este un instrument esențial al politicii. Este un instrument folosit spre a obține efectul și impactul dorit asupra audienței. Situația politică în care importanța limbii este maximă este campania electorală. Aici, actorii politici luptă pentru a câștiga puterea. Se apreciază această luptă ca fiind de fapt „un război al cuvintelor”. (Suciu, 2004, p. 95) Politica este un univers de forțe, dar și un univers de semne cu eficacitate socială. Discursul (utilizarea limbajului) permite găsirea acordului, a compromisului, având deci o virtute pacificatoare în relațiile sociale. Însă discursul servește și conflictului, strategiei, manipulării, dominației. Semnele sunt și arme, resurse în lupta politică, nu numai posibilități pe care o oferă prin agresarea directă a adversarului, dar și pentru că au în sine reprezentări ale lumii, percepții ale realității sociale și fizice. Politica este deci un univers al comunicării.
Comunicarea electorală este un schimb activ de idei între diferiți actori politici care participă la campanie. Acest schimb se realizează într-un spațiu al discursului public, în care se dezbat programe, atitudini, opinii. Pentru că este profund ritualizat și provoacă evenimente, este denumit generic: „discurs electoral”. (Roșca, 2007, p. 119) Discursul electoral este o tehnică de campanie care asigură cadrul propice pentru creșterea notorietății candidatului, pentru promovarea programului și a ofertei politice, fiind în același timp și o metodă activă de devalorizare a adversarilor.
Capitolul 2. Strategii și tactici în campanii electorale
2.1. Comunicarea politică: de partid, locală, internațională, electorală
reguli și tehnici
Transformările survenite în comunicarea politică din ultimele decenii plasează marketingul electoral pe un loc central în organizarea și desfășurarea unei campanii electorale. Se observă prezența tot mai accentuată a experților în publicitate, marketing, PR, stiliști, psihologi care sunt adevărați strategi care își orientează acțiunile către succesul campaniei de mobilizare a electorilor. Strategia lor constă în a determina o „ofertă” și a o comunica cât mai bine, generând fluxul de comunicare și manipulând resursele simbolice. (Goodin, Klingemann, 2005, p. 117) Gestionarea acestor resurse este permanent perturbată de provocările strategiilor adverse, într-o situație prin definiție polemică. În această competiție polemică fiecare candidat încearcă să se singularizeze prin marca sa și să se distingă demarcându-se de ceilalți. Construirea imaginii și identității actorului politic sunt elemente cheie ale marketingului electoral. (Suciu, 2004, p. 95)
Astăzi comunicarea politică este din ce în ce mai standardizată la nivelul formelor, regulilor și strategiilor, precum și din punctul de vedere al situațiilor de interacțiune politică. Această standardizare a comunicării politice a avut loc în condițiile globalizării spațiului public contemporan dar este strâns legată și de fenomenul „americanizării comunicării politice”.(Gerstle, 2002, p. 140) Evoluțiile din domeniul comunicării politice au transformat condiția politicianului, el devenind un „profesionist” al cărui „savoir faire” nu se mai poate limita doar la experiență și instinct politic.(Comșa, 2006, p. 121)
Comunicarea politică presupune adaptarea la acțiunea politică a unor strategii de comunicare specifice „pieței” (publicitare, economice și a show-business-ului). Aceste strategii îi permit omului politic să devină personajul care face parte din memoria colectivă – o prezență în imaginarul social. Dintre aceste strategii, primele ar fi cele de proiectare care au fost importate din marketing și care structurează proiectul actorului politic ca „ofertă” (politică) construită în conformitate cu „profilul pieței”. (Stoiciu, 2000, p. 108) Practicile bazate pe marketing politic transformă evenimentele și oamenii politici în „produse de vânzare”, iar electoratul este consumatorul de produse. „Oferta” actorului politic este destinată „grupurilor sociale-țintă” ale căror așteptări, percepții și nevoi sunt „diagnosticate” în prealabil pe baza unor tehnici de sondare a pieței. „Oferta” este, așadar, proiectată după o „hartă” electorală care indică „segmentele” sociale disponibile să accepte „oferta”. (Bazac, 2006, p. 119)
Strategiile de mediatizare conferă „personajului” politic vizibilitate în spațiul public. În condițiile în care televiziunea a devenit principala resursă de mediatizare, politicianul trebuie să-și proiecteze în așa fel „oferta” încât ea să poată suporta constrângerile (situațiile) specifice arenei televiziuale. Canalele de televiziune, precum și realizatorii, ca „voci” publice, apelează la diferite formule de mediatizare care fixează anumite unghiuri de vizibilitate a „ofertei”. Astfel, mediatizarea poate să distrugă, să deturneze sau să completeze personajul proiectat de actorul politic. Din această cauză actorul politic trebuie să fie pregătit să reziste dispozitivului televizual care stabilește unghiurile de vizibilitate a „ofertei” (Suciu, 2004, p. 107)
Strategiile discursive (importate mai ales din publicitate și show-business) sunt utilizate pentru a comunica mesajele politice, respectiv pentru ca actorul politic să poată oferi electoratului „versiunea accentuată” a ofertei sale. O astfel de strategie poate focaliza atenția publică asupra informațiilor și semnificațiilor pe care actorul politic le consideră a fi cele importante la nivelul ofertei sale și la care electoratul trebuie să reflecteze în mod expres. Aceste strategii implică utilizarea limbajului verbal și nonverbal astfel încât să se poată genera efecte de credibilitate. Actorul politic acționează discursiv în sensul că el orientează electoratul spre o anumită interpretare a ofertei politice, valorizând-o.(Balaban, 2009, p. 94), În acest fel ei își construiesc personajul de care au nevoie sau, altfel spus, își etalează credibilitatea.
S-a reproșat adesea acestor strategii că dezvoltă comercializarea politicului, că, pe baza unui sistem de seducție sofisticat, publicul este „indoctrinat” nu cu ideologii, ci cu „imagini” și „pseudorealități”; cu alte cuvinte, prea multa „comunicare” elaborată scenic și prea puțină substanță politică. (Beciu, 2009, p. 133), În timpul campaniei electorale, oamenii politici încearcă să convingă publicul prin tehnici discursive să voteze cu partidul sau formațiunea respectivă.Un prim pas pentru convingerea auditoriului este să te faci înțeles; reușita persuasiunii depinde astfel în mare măsură de inteligibilitatea mesajului. Iar un mesaj este cu atât mai inteligibil cu cât este mai simplu – este cu totul contrar științei persuasiunii să se transmită o imagine sau o realitate complexă.
O importanță la fel de mare o prezintă și ordinea în care sunt prezentate argumentele. În acest sens, s-a ajus la concluzia că mesajele bilaterale (argumente pro și contra) sunt mai eficiente la oamenii cu o educație superioară, în vreme ce mesajele unilaterale (doar argumente pro) sunt mai convingătoare pentru cei cu nivele de educație scăzută. Când persoanele cu educație superioară recepționează mesajele de tip unilateral, se poate trezi suspiciunea că în mod deliberat cealaltă față a adevărului le este ascunsă, ceea ce duce la dezvoltarea de rezistență în fața persuasiunii și scăderea eficacității acesteia; persoanele cu o educație mai scăzută pun mai puțin la îndoială ceea ce aud. (Breton, 2006, p. 118),
Strategiile persuasive sunt cu atât mai persuasive dacă apelurilor raționale li se alătură emoțiile pozitive. Însă este posibil ca mesajul să fie eficient și dacă se asociază cu emoții negative, prin inducerea fricii. Frica este eficace ca agent persuasiv dar ea poate produce și un efect de tip bumerang. În mesajul care face apel la frică este esențială prezența mijloacelor de a o înlătura, de a o reduce. Cel mai eficient mesaj este cel în care schimbarea de atitudine ar duce la scăderea fricii, altfel, dacă nici o cale eficientă de a o înlătura nu e prevăzută în mesaj, subiecții pot dezvolta o evitare defensivă și rezistența să devină mai puternică pe măsură ce frica este sporită.
O abordare complementară a eficacității comunicării ne propune și studiul lui Ștefănescu, S., (2010), Sociologia comunicării, studiu ce are valoarea unui adevărat cod al comunicării eficiente. Autorul se concentrează pe studiul condițiilor de eficiență ale comunicării pentru că își dă seama că acest proces are loc în contexte diferite, că este influențat de o multitudine de factori, cea mai riscantă atitudine fiind aceea de a postula o relație automată între mesaj și efect. Autorul relevă că efectul comunicării este rezultatul a patru factori: mesajul, situația în care comunicarea este receptată și în care ar trebui să aibă loc răspunsul, trăsăturile de personalitate ale receptorului, normele și coeziunea grupului din care face parte receptorul. Dintre acestea, Ștefănescu insistă asupra mesajului, întrucât acesta este singurul pe care comunicatorul îl controlează cu adevărat. El definește astfel patru condiții sau reguli ale reușitei comunicării:
1. „mesajul trebuie să fie astfel conceput și transmis, încât să câștige atenția receptorului avut în vedere”. Pentru aceasta, mesajul trebuie să ajungă la receptor și să se distingă printr-o caracteristică anume, pentru a putea fi selectat. Selecția depinde de calitatea mesajului, dar mai ales de corespondența dintre acesta și nevoile/interesele receptorului. „Nu există comunicare dacă nu vorbim destul de tare încât să fim auziți, dacă scrisoarea noastră nu ajunge la destinație sau dacă îi zâmbim persoanei potrivite în timp ce privește în altă parte”; (p. 13)
2. „mesajul trebuie să folosească semne care se referă la experiența comună, atât a sursei cât și a receptorului”(p.14). Oamenii codifică experiențele pe care le trăiesc și prin acest fel ei conferă lucrurilor o valoare simbolică. Atunci când comunicăm este nevoie să conferim același înțeles sau un înțeles similar lucrurilor sau experiențelor avute în vedere. În caz contrar se vorbesc limbi diferite. Este extrem de important ca nimic din ceea ce se spune să nu contrazică frontal modul în care receptorul vede și clasifică lumea. „În comunicare, ca și în zborul cu avionul, regula este ca, atunci când bate un vânt puternic, să nu aterizezi împotriva vântului decât dacă ești obligat să o faci” (p.14)
3. „mesajul trebuie să stimuleze nevoile resimțite de peronalitatea receptorului și să sugereze o modalitate de a satisface aceste nevoi”. Din această perspectivă, mesajul urmează să creeze o nevoie sau o tensiune care poate fi satisfăcută. Apoi, mesajul va controla evoluția lucrurilor, sugerând ce tip de acțiune să fie aleasă.
4. „mesajul trebuie să sugereze o modalitate de a satisface acele nevoi în concordanță cu situația grupului în care se află receptorul în momentul comunicării respective”. Grupul exercită o presiune normativă și receptorul va elege dintre răspunsurile ce se prefigurează pe cel care se exprimă sau se apropie cel mai mult de standardele și valorile grupului respectiv.
În ansamblul lor, cele patru reguli fundează un învățământ capital pentru orice comunicator avizat: „cunoașteți-vă audiența!”, adică așteptările și nevoile destinatarului, felul de limbaj accesibil acestuia, atitudinile și valorile recunoscute și acceptate și la care trebuie făcut apel, normele de grup prezente în contextul în care efectul intenționat urmează să aibă loc. Acestea sunt de fapt patru reguli cheie pentru ca mesajul să provoace răspunsul intenționat și anticipat.
Într-un sistem democratic acțiunile celor care vor să acceadă la putere ori să o păstreze sunt, cele mai multe, acțiuni, procedee și angajamente de ordinul discursivității, deoarece discursul este calea cea mai eficientă de a intra în legătură cu cei care pot acorda legitimitatea. Însă, a realiza legitimarea discursivă a puterii presupune, nu de puține ori, recursul la o serie de practici care particularizează discursul electoral. Astfel, discursul electoral se individualizează prin aceea că el poate fi ambiguu, că are un caracter disimulat și că este, prin excelență, imperativ și polemic. În cele ce urmează le voi discuta pe larg pe fiecare:
Ambiguitatea intenționată. (Pop, 2001, p. 131) Prin exprimare ambiguă apar mai multe sensuri dintre care nu se știe care este cel preferat. Un discurs ambiguu oferă auditoriului o amplitudine opțională mult mai diversificată decât un discurs precis pentru care opțiunile auditoriului sunt fie pentru, fie contra. Aria de cuprindere a unui discurs bazat pe o retorică a ambiguității se amplifică în mod considerabil și sporește șansele ca tot mai mulți dintre receptori să adere la ideile expuse și să acționeze în consecință. Mai mult, un discurs fondat pe o retorică a ambiguității lasă receptorului impresia că îl consideră co-participant la instaurarea de sensuri.
Spre deosebire de discursul exact care poate fi contracarat mai ușor (argumentele contra pot fi mai lesne formulate tocmai pentru că raportarea la sens este clară), un discurs care-și plasează auditoriul în ambiguitate este mai dificil de supus respingerii pentru că întotdeauna el se poate refugia strategic în unul sau altul dintre sensurile care sunt vizate prin atac. Exprimarea ambiguă face apel la argumente diverse, sentimente, insinuări, interogații retorice, afirmații cu tentă contradictorie care pun în încurcătură semantica auditoriului, astfel încât, fiecare dintre cei prezenți vor găsi un element de identificare și vor fi influențați de ceva.
Disimularea. (Bulai, 1999, p. 115) Caracterul disimulat al discursului electoral invită receptorii la a vedea și altceva, dincolo de ceea ce se spune în mod direct. Un discurs electoral trebuie să țină în cel mai înalt grad seama de auditoriul căruia îi este adresat. De cele mai multe ori, actorul politic trebuie să pună la dispoziția auditoriului ceea ce acesta din urmă ar vrea să audă în legătură cu anumite aspecte ale domeniului politic. Însă între ceea ce se dorește a fi și ceea ce este el în realitate, există de foarte multe ori o discrepanță flagrantă. Astfel apare dismularea. A da prin discursul electoral auditoriului ceea ce el vrea să audă este, în acest context, o chestiune de pragmatism politic (niciodata, un pretendent al puterii nu va spune ca nivelul de trai ar putea să scadă chiar dacă el va prelua puterea, și asta pentru că electoratul nu vrea să audă așa ceva).
Caracterul disimulat al discursului electoral este reclamat de foarte multe ori și de ceea ce numim „obsesia imaginii”. (Chiciudean, Țoneș, 2002, p. 144) Grupurile de putere, în lupta lor pentru ascensiunea la putere sunt preocupate excesiv de imaginea pe care o au în ochii electoratului. Discursul propus trebuie să țină cont de acest efect de imagine și, în virtutea lui, el trebuie să propună ceea ce face bine imaginii pe care grupul de putere urmărește s-o aibă în fața electoratului. Datorită obsesiei imaginii favorabile, anumite realități sunt distorsionate, anumite priorități amânate (dacă dăunează imaginii), anumite asperități atenuate. (Beciu, 2000, p. 160)Spargerea echilibrului dintre ceea ce spune și adevăratele intenții poate avea însă un efect de bumerang asupra atingerii scopurilor discursului electoral. Disimularea excesivă poate duce la pierderea credibilității sursei.
Caracterul imperativ. Având ca rațiune de a fi influențarea comportamentului receptorilor în sensul dorit de emițător, discursul electoral trebuie să treacă de la „a spune” la „a face”. (Haineș, 2002, p. 141) Eșecul în acțiune este un eșec în discurs. Imperativitatea discursului electoral poate fi de multe ori brutală, lipsită de orice precauții și dominată numai de ambiția atingerii scopului. Dacă acest lucru este vizibil pentru auditoriul în fața căruia se produce discursul, atunci șansele de reușită se diminuează în mod simțitor. Aceasta determină nerecunoașterea mecanismelor discursive ale convingerii și persuasiunii, a relației dintre orator și auditoriul său sau chiar inabilitatea discursivă a oratorului.
Caracterul imperativ al discursului nu trebuie să fie unul de natură declarativă, ci unul raționalizat, fundamentat, căci altfel șansele de transpunere în fapt a prescripțiilor sunt minime și stau, mai totdeauna, sub semnul provizoratului. (Lecomte, 2004, p. 79)
Caracterul polemic. Un discurs electoral susține în fața auditoriului doctrina și interesele proprii ale unui grup de putere, dar în același timp critică oferta grupurilor de putere opuse. Acest caracter polemic îi dă posibilitatea actorului politic să-și fundamenteze opțiunile proprii prin intermediul confruntării cu opiniile contrare (superioritatea propunerilor proprii nu poate ieși în evidență decât prin confruntare cu opiniile contrare, mai ales prin critica acestora). Caracterul critic și polemic este un mijloc prin care se pun față în față diferite opțiuni în vederea unui act decizional bazat pe cunoașterea și evaluarea alternativelor. (Kapferer, 2002, p. 89)
Pentru receptor, caracterul polemic este un semn al luptei pentru putere. El de asemenea ia la cunoștință alternativele posibile, fie în sensul confirmării unei așteptări (în acest caz discursul electoral câștigă semnificativ din punct de vedere al capacității de legitimare a puterii politice), fie în sensul neîmplinirii idealurilor sale (în această situație discursul are puține șanse pe linia legitimării grupului de putere pe care îl reprezintă).
2.2. Protagoniștii campaniei electorale: mass-media, publicul țintă,
candidații
Mass media au un rol tot mai important în viața politică, atât internă cât și internațională. Nu doar profesioniștii care activează în politică acordă o atenție susținută pregătirii strategiilor mediatice, dar și populația, ea obținând informații esențiale grație mijloacelor de comunicare de masă (mai ales cele oferite de audio-vizual care sunt considerate mai credibile).
Dintre toate mijloacele de comunicare de masă, televiziunea deține locul central în dinamica și configurația spațiului public. Prin faptul că televiziunea are o adresabilitate generală (spre deosebire de presa scrisă), se generează o dinamică a reacțiilor și efectelor care va constitui un nou tip de opinie publica. După cum afirmă Domenach, (2004) efectul public este acela că „guvernanții sunt constrânși să se explice mereu în fața publicului, fiind astfel supuși unei legitimări mediatice repetate. Jocul politic își schimbă astfel natura. Cel care vorbea nu mai este astfel stăpânul jocului. Și astăzi nici un responsabil politic nu mai poate guverna fără să se explice cu regularitate la televiziune”.
Televiziunea (audiovizualul în genere) devine o „cheie” a spațiului public iar comunicarea audiovizuală o dimensiune esențială a oricărei politici. Reușita acestei comunicări este primordială pentru succesul politic. (Guțu-Tudor, 2008, p. 121) Prin comunicarea audiovizuală, credibilitatea oamenilor politici, în primul rând a guvernanților, este sistematic expusă judecății marelui public. Omul politic nu mai dispune de un capital de credibilitate constant. Televiziunea îl obligă să își pună mereu în joc credibilitatea, să fie într-o permanentă confruntare cu judecata publică. Se crează o nouă relație în care omul politic care controlează „emițătorul” (puterea), nu mai controlează și reacțiile receptorilor, adică efectele.
În virtutea faptului că televiziunea îi obligă pe oamenii politici la un dialog permanent cu publicul și expunându-i judecăților critice ale acestora, este discutabil să se susțină ca televiziunea constituie inevitabil „instrumentul puterii” (se infirmă astfel ipoteza dominării opiniei publice prin televiziune). Ca mediator al dialogului public, televiziunea are o logică a influențării care îi este proprie, devenind o instituție mai influentă decât puterea (influență care derivă din suscitarea judecății publice). Ea chiar îi constrânge pe oamenii politici să-i schimbe discursul. (Fiske, Hartley, 2002, p. 115)
Scopul principal al oricărui actor politic pretendent al puterii este de a câștiga de partea sa cât mai mulți electori. Prin urmare, comunicarea mesajelor, a programelor politice se realizează în scopul de a produce un efect la nivelul segmentului țintă care poate fi măsurabil prin prisma cantității și calității informației (respectiv cu cât este mai puțin distorsionată) recepționate de țintă și prin prisma modificării atitudinii în sensul dorit de sursa emițătoare de mesaj. (Dobrescu, Bârgăoanu, 2002, p. 110) Publicul țintă exprimă segmentarea pieței electorale, sau, cu alte cuvinte, grupe de alegători omogeni din diferite puncte de vedere.
Este limpede că nici o idee politică nu poate fi pe placul întregii populații și nici un candidat nu se bucură de popularitate unanimă. Sau, fiecare partid are suporterii care îl apreciază și eventual votează pentru el și, mai mult, atașamentul pentru un partid este extrem de diferit chiar între suporterii în cauză. Astfel, în funcție de anumite criterii (mediul și zona de rezidență, vârsta, sexul, nivel de instruire, ocupația) putem segmenta electoratul în diferite grupuri, diferite tipuri de omogenizare demografică și socială cărora li se asociază diferite tipuri de comportamente, inclusiv cele electorale. (Balaban, 2009, p. 120)
Prin urmare, cunoașterea caracteristicilor populației căreia i se adresează mesajele oamenilor politici este un element cheie în planificarea comunicării electorale. Comunicarea permite oamenilor politici să transmită informații, idei, concluzii, puncte de vedere, atitudini, programe politice, oferte venite în sprijinul unor necesități. Pentru aceasta, specialiștii în comunicare politică trebuie să adapteze foarte bine mesajul la necesitățile segmentelor țintă în concordanță cu ideologia partidului. Deci, un mesaj bun, eficient trebuie să țină cont de nevoile, interesele, preocupările segmentelor țintă. Din acest punct de vedere este foarte importantă pregătirea campaniei electorale pe următoarele coordonate:(Bernazs, 2003, p. 138)
Care sunt cerințele populației, structurate pe categorii „problematice”?
Sunt mesajele compatibile cu segmentele-țintă stabilite, mai precis cu necesitățile acestora?
Există incompatibilități ale punctelor de vedere: om politic – segment-țintă?
Cât de numeroase sunt segmentele-țintă ce nu împărtășesc punctele de vedere ale partidului?
Cât de numeroși sunt indecișii și în ce segmente țintă se regăsesc?
În ce măsură oferta politică îi poate interesa pe indeciși?
Există grupuri-țintă aderente mesajului unui partid care să stabilească relații cu grupurile indecise, dar care sunt interesante din punct de vedere al partidului respectiv?
O cale eficientă pentru ca mesajul cel mai potrivit să ajungă la persoanele cele mai potrivite și în modul cel mai adecvat are în vedere urmatoarea schemă:
.
Se impune în acest moment distincția între electori deciși și cei indeciși, stabili, conjuncturali. Prin aceasta se înțelege că unii oameni votează la toate alegerile pentru aceleașiformațiuni, alții, de la un scrutin la altul, se reorientează, unii se decid cu foarte mult timp înainte cu cine vor vota, alții se decin cu puțin timp înainte de ziua votării.
De ce este importantă această tipologie? În cursa electorală, actorul politic nu iși fixează drept public țintă electoratul care are deja preferințe politice, care „merge” cu alte partide. Alegătorii țintă vor fi, în primul rând electorii fideli, stabili ai respectivului candidat/partid, dar, mai cu seamă, cetățenii care nu s-au hotarât, cei care au un interes scăzut pentru politică, cei care nu și-au format încă o opinie, cei care oscilează sau au slabe simpatii pentru un partid sau altul. (Domenach, 2004, p. 131)
Există o mare varietate de diferențieri între electori, însă o tipologie care să ne vină în sprijinul nostru este modelul cercurilor concentrice. Potrivit acestui model, există mai multe zone de susținători (cercuri) în funcție de gradul „apropierii” de un anumit partid.
Figura nr. 1. Modelul cercurilor concentrice
Sursa: Kapferer, 2002, p. 135.
● primul cerc este cel al susținătorilor, numiți și activiștii partidului. Aceștia se implică activ în activitățile formațiunii respective și manifestă un nivel maxim al încrederii față de acestea. La nivel local ei dețin un rol foarte important, fiind instrumentele esențiale ale persuasiunii politice la nivel comunitar. Calitatea de membu oficial al unei formațiuni nu implică în mod obligatoriu un activism accentuat din partea acestora, la fel cum există și mulți simpatizanți care să nu fie memrii ai formațiunii.
● al doilea cerc al electorilor este cel al votanților de încredere. Deși nu au o implicare reală în viața partidelor sau în activitățile politice desfășurate de acestea, ei manifestă o încredere deplină față de acestea și votează necondiționat partidul. Datorită faptului că încrederea lor se bazează în primul rând pe un atașament cu substrat valoric și mai puțin pe elemente exterioare (imaginea, conjunctura), aceștia sunt considerați și votanți „ideologici”. Manifestă o stabilitate mare în comparație cu alte categorii, ei votând constant cu formațiunea în cauză, fără a se raporta la mediul politic, factorii conjuncturali sau la campania electorală. Acest electorat, exprimat procentual, reprezintă limita minimă „garantată” a stabilității politice a unei formațiuni.
● a treia zonă este cea a votanților de campanie. Acești electori sunt atașați partidului dar nu sunt niște votanți necondiționați. Aprecierea față de formațiune este condiționată de un factor exterior – o personalitate politică sau culturală, o acțiune șocantă la nivel local – iar dispariția acestui factor exterior poate pune în pericol aprecierile pozitive față de partidul în cauză. Deși manifestă o stabilitate mică în opțiuni, numărul acestora este foarte mare, fiind, de fapt cea mai importantră categorie de electori din punct de vedere numeric ai unui partid.
● al patrulea cerc îl reprezintă votanții conjuncturali. Acești electori își formează o opțiune doar pe parcursul campaniei electorale, de regulă, în finalul acestora. Ei se raportează strict reactiv la viața politică și sunt puternic influențați de propaganda din campanii, în primul rând de disputele directe din finalul acestora.
Astfel, comunicarea politică se adresează pe de o parte electorilor stabili, în scopul de a-i menține, dar mai ales îi are în vedere pe potențialii electori, în special, cei conjuncturali.
Însă modelul cercurilor concentrice nu mai funcționează în al doilea tur de scrutin decât pentru o parte din partide. În cazul electorilor care nu au votat în primul tur cu unul din cele două partide care au rămas în cursa electorală vor acționa spațiile de convergență /divergență. Acestea reprezintă compatibilitățile și incompatibilitățile pe care electorii le percep în relațiile lor cu partidele sau, cu alte cuvinte, modul în care se pot deplasa electorii pe axa electorală în timpul campaniei, între cele două tururi de scrutin. (Suciu, 2004, p. 125)
În realitate, aproape orice elector are mai multe preferințe politice care sunt de regulă graduale. Electorii votează pentru o anumită formațiune politică dar pot simpatiza și altele pentru care ei pot să fie considerați votanți ascunși sau de rezervă. Trebuie să li se acorde de asemenea o atenție sporită acestor votanți de rezervă căci ei pot fi, în anumite condiții, un important rezervor de susținători pentru un partid. Prin urmare, intensitatea votului, profilul electoratului, spațiile de convergență/ divergență sunt elemente cheie prin care analizăm electoratul, condiție a unei comunicări eficiente.
Campaniile electorale conferă candidaților anumite roluri înainte chiar ca aceștia să se lanseze în competiție. Astfel, fiecare candidat acționează simultan în calitate de: (Stoiciu, 2000, p, 119)
„candidat” – reprezentant al puterii politice vs. „candidat” al opoziției
„contra – candidat”
„politician” care dispune deja de o imagine publică alimentată de un trecut politic și de o memorie colectivă
Problema pe care o voi dezbate în continuare este cea a capitalului electoral cu care fiecare actor politic intră în ecuația comunicării politice. Oricărui actor politic (formațiune politică sau lider al acesteia) îi sunt asociate la nivel de cunoaștere comună și de reprezentări sociale anumite etichete ideologice și caracterizări valorice.
Actanții politici generează acțiuni, gesturi, discursuri, luări de poziție care, prin acumulare, contribuie la construirea identității lor politice. Notorietatea lor, precum și popularitatea, credibilitatea, trăsăturile imaginii personale, localizarea în spațiul politic se desemnează sau se precizează în mod progresiv. Comunicarea politică se hrănește din amintiri, iar decizia electorală se construiește în timp. Anumite acte săvârșite pe scena politică lasă o urmă mai adâncă asupra opiniei. Ele se caracterizează prin aspectul lor evocator, clasificator sau diferențiator, iar durabilitatea lor ține de concurența și de rezonanța altor acte înfăptuite de același actant. În acest sens, Domenach, (2004)afirma că o competiție între actanți este mai întâi „o competiție între o multitudine de amintiri de acte pline de semnificație”.
Mai mult, imaginea unui actor politic nu este evaluată în termeni de bun sau rău în sine, necorelat cu un anume tip de electorat. Electoratul este întotdeauna puternic structurat, organizat pe diferite nivele. În aceste condiții respectivul capital electoral trebuie valorificat în campanie în corelație cu caracteristicile diferitelor tipuri de electori. Imaginea este prin definiție subiectivă, așa cum sunt și părerile oamenilor despre semenii lor sau despre starea societății.
Prin imagine se înțeleg acele calificative de identificare acordate de public unui anumit actor sau ansamblul reprezentărilor sociale care există la nivelul unei populații, în legătură cu un anumit obiect al atenției publice. O imagine poate fi analizată prin prisma unor calificative valorice care sunt asociate de catre anumite segmente ale populației, eventual de întreaga populație, cu un anume actor politic. Astfel, acesta poate avea imaginea unui om cinstit, corect, rigid, populist, simpatic, extremist, puternic, viril sau ambițios etc. Imaginea există și poate fi analizată doar prin prisma unor asemenea atribute. Atributele au integrate conotații de tip evaluativ, pozitive sau negative. Atât atributele, cât și conotațiile atașate sunt întotdeauna relative la un anumit tip de electorat, el fiind cel care le alocă.
Alături de componenta de imagine care există pe piața electorală, de diferențierile care se produc la nivelul diferitelor categorii de electori, există anumite atribute definitorii care pot reprezenta un gen de imagine prototip a unui actor politic. Există, deci, atribute care sunt extrem de importante, fie pozitive, fiind absolut necesare (de exemplu: curajul, cinstea), fie negative, care ar fi bine să nu fie prezentate (un handicap fizic, o problemă mintală, etc.). (Breton, 2006, p. 114), În acest mod se poate considera că imaginea reprezintă o etichetă – o reprezentare – pe care populația o acordă unui actor politic, și care este, în fond, un feed-back la acțiunile și mesajele lansate de către acesta și evident, un răspuns acordat de către ceilalți actori ai scenei sociale, în primul rând de presă și de ceilalți competitori politici.
Un candidat care aspiră la o funcție în stat sau care dorește să și-o mențină pe cea câștigată, trebuie să aibă în vedere faptul că electoratul trebuie să aibă o imagine foarte bună despre el, imagine ce trebuie susținută prin diferite acțiuni, de ordin electoral sau nu. Această imagine urmărește în primul rând promovarea omului și în al doilea rând promovarea candidatului împreună cu partidul din care provine. Din păcate mulți politicieni nu utilizează această procedură sau o utilizează într-o măsură insuficientă și, un lucru foarte important, nu este promovată de către mass-media. În acest caz, practica a arătat că, pentru a se obține un nou mandat, nu este nevoie doar de o campanie electorală bună și eficientă înaintea alegerilor ci, de un capital de încredere substanțial de mare al electoratului față de candidatul propus. Astfel spus, electortul nu se lasă ușor convins decât dacă acel candidat a demonstrat că are o bună imagine care s-a câștigat în timp.
Evident, că există și cazuri când un candidat care avea o imagine favorabilă, însă nu foarte bună, a reușit să câștige alegerile datorită mesajelor eficient folosite în campania sa electorală precum și datorită altor acțiuni cu caracter electoral reușite (mă refer la campania electorală din anul 2000 când a câștigat Traian Băsescu deși s-a înscris în cursă foarte târziu. Aceasta a desfășurat o campanie ce a utilizat, printre altele, nenumărate afișe cu mesaje „glumețe”, dar în același timp imperative care au condus la convingerea electoratului și implicit la câștigarea alegerilor). (Haineș, 2002, p. 151)
După un început timid, campaniile electorale din România au început să crească în spectaculozitate, semănând tot mai mult cu cele din țările occidentale. De la mesaje simple de genul „Votați candidatul X pentru că este cel mai bun….” s-a ajuns la mesaje ce trebuiesc interpretate și asociate cu imagini, cu coloristica întregului ansamblu, dar și cu dispunerea elementelor ce completează un afiș sau o reclamă electorală într-un ziar. Televiziunea a oferit candidaților posibilitatea de a exprima mesaje cât mai complexe, prin tehnici elaborate, astfel încât candidații au oportunități nenumărate de a se face cunoscuți și de a-și face cunoscute ideile și aspirațiile.
Publicul, electoratul, la rândul său a evoluat în timp și a început să aibă așteptări mai mari, care nu mai sunt satisfăcute de mesajele simple de convingere sau dezbaterile TV. Ideea de a se crea un mit, un idol dintr-un candidat a funcționat și funcționează astfel încât întâlnirile directe aduc, de cele mai multe ori, satisfacții mari de partea ambelor tabere. Din ce în ce mai mult, echipele de campanie inventează sau îmbunătățesc tot mai multe tehnici de comunicare în timpul campaniei. Privite din afară, aceste acțiuni seamănă tot mai mult cu un adevărat spectacol în care evoluează actorii politici. Ei au în spate o întreagă echipă care „netezește calea” prin diferite procedee pentru ca actorul politic, candidatul să poată convinge cât mai mulți electori să îi acorde votul lor. (Bazac, 2006, p. 141)
Datorită complexității campaniilor electorale de astăzi, mai ales sub influența tehnicilor de marketing, candidatul nu mai este un propagandist al unor idei sau doctrine, ci un „produs politic” fabricat de profesioniști ai publicității politice și „vândut pieței electorale”. Termenii de genul electorat încep să fie înlocuiți, așa cum am arătat deja, cu „public țintă”, adaptând limbajul politic la cel publicitar. Astfel „liderii politici” sunt denumiți „emițători de mesaje politice”, presa devine „suport media”, iar creatorii de mesaje- „copywriteri”.
Marketingul politic „vinde” produsul politic către un public considerat „consumator de informații”. Șarmul candidatului este prelucrat mai mult decât o idee din programul politic al partidului său. Discursul -din ce în ce mai diluat- este „ambalat” în zâmbete curtenitoare, fiind prezent în medii artistice, cu unicul scop de a seduce alegătorul. Tehnicile persuasive ale „publicității care vinde produsele” sunt adaptate din viața comercială în cea politică, iar imaginea omului politic este prezentată într-o formă vandabilă. Omul politic este înconjurat de familie și de prieteni, artiști de marcă îl însoțesc peste tot, se organizează mari spectacole, în care sobrietatea și prestanța sunt înlocuite facil cu zâmbetul și dezinvoltura.
Se spune pe bună dreptate că în timpul campaniilor electorale de azi, candidatul își lasă identitatea proprie în „garderoba de acasă”, aceasta fiind prelucrată de activitatea profesioniștilor din publicitate. (Breton, 2006, p. 119) Omul politic încearcă din ce în ce mai mult să-și impună o imagine proprie care să capteze și să fixeze atenția publicului. Această imagine este o reproducere, mai mult sau mai puțin fidelă a sa. Este ansamblul de trăsături alese pentru a fi prezentat în fața opiniei publice. Imaginea face o persoană cunoscută sau recunoscută. Ea crează sau consolidează notorietatea; imaginea îndeajuns de individualizată și de creionată captează interesul publicului. Astfel, omul politic trebuie să accepte să joace permanent personajul pe care și l-a ales; trebuie să consimtă la imaginea care sprijină propaganda electorală.
2.3. Comunicarea electorală
Cɑmрɑnіɑ electorɑlă este momentul în cɑre ɑcțіuneɑ рolіtіcă se reɑlіzeɑză, sɑu cel рuțіn se rɑрorteɑză constɑnt șі рermɑnent lɑ рrɑctіcă de comunіcɑre electorɑlă. Αcest fenomen se dɑtoreɑză bіneînțeles mіzeі evenіmentuluі electorɑl, menіt să hotărɑscă șі să leɡіtіmeze echірɑ cɑre urmeɑză să îșі eхercіte ɑbіlіtățіle рolіtіce, socіɑle, economіce sɑu culturɑle, de рe рozіțіɑ de reрrezentɑnt ɑl рuterіі рolіtіce ɑ unuі stɑt. Αvem decі de-ɑ fɑce cu o conteхt concurențіɑl dіn рunctul de vedere ɑl rɑрorturіlor dіntre echірele cɑndіdɑte. Comunіcɑreɑ electorɑlă reрrezіntă рrіncірɑlul іnstrument de convіnɡere în momentul cɑmрɑnіeі șі рresuрune de ɑsemeneɑ ɑsіɡurɑreɑ trɑnsрɑrențeі sceneі рolіtіce. Vom încercɑ ɑіcі să surрrіndem sрecіfіcul comunіcărіі electorɑle dіn рersрectіvɑ conteхtuluі de desfășurɑre șі ɑ relɑțііlor cu рublіcul: (Stoiciu, 2002, p. 21)
Μodɑlіtățіle de desfășurɑre ɑ comunіcărіі electorɑle se ɑflă în strânsă deрendență cu conteхtul рolіtіc în cɑre se desfășoɑră. Αcest conteхt рolіtіc іmрlіcă o serіe de domenіі în leɡătură cu cɑre comunіcɑreɑ se рoɑte mɑnіfestɑ sub o formă рɑrtіculɑră, în funcțіe de tірul de socіetɑte șі de trɑdіțіɑ de mɑnіfestɑre рolіtіcă. Іɑtă câtevɑ forme de рrezență ɑ conteхtuluі: (Pripp. 2002, p. 100)
• în рrіmul rând sіtuɑțіɑ concurențіɑlă reрrezіntă un ɑnsɑmblu conteхtuɑl lɑ un moment dɑt, efіcіențɑ eхрrіmărіі șі șɑnsele de câștіɡ ɑ uneі formɑțіunі sɑu ɑ unuі lіder рolіtіc ɑflându-se într-o strânsă deрendență de cɑrɑcterіstіcіle, ɑbіlіtățіle șі ofertɑ celorlɑlțі cɑndіdɑțі.
• sensіbіlіtățіle рoрulɑțіeі, stɑreɑ economіcă șі socіɑlă, sunt рɑrtіculɑrіtățі cɑre determіnă sensіbіlіtɑteɑ рublіculuі рentru un ɑnumіt tір de dіscurs sɑu ɑltul. Αceɑstɑ este o ɑltă sіtuɑțіe conteхtuɑlă, cɑre în cele dіn urmă determіnă іnclusіv strɑteɡііle de elɑborɑre ɑ dіscursurіlor electorɑle.
• structurɑ electorɑtuluі, рrіn ɡrɑdul încredere рolіtіcă, oferă ɑnsɑmblul unuі conteхt sіtuɑțіonɑl cɑre ɑcordă sɑu nu șɑnse ɑtіnɡerіі scoрurіlor dіferіtelor forme de dіscurs electorɑl. Dіn рunctul de vedere ɑl dіscursuluі electorɑl, ɑcestɑ trebuіe să țіnă cont de condіțііle socіo-рolіtіce ɑ fіecăreі țărі, cɑre іmрun ɑnumіte tірurі de рrocedură comunіcɑțіonɑlă sɑu de rіtuɑl de рrezentɑre рolіtіcă.
• mіϳloɑcele de comunіcɑre de mɑsă reрrezіntă șі ele un ɑnsɑmblu conteхtuɑl, dіn рersрectіvɑ fɑрtuluі că nіvelurіle de dezvoltɑre tehnoloɡіcă șі numărul ɑɡențііlor de trɑnsmіtere ɑ іnformɑțіeі рublіce, oferă sɑu nu un cɑdru destul de lɑrɡ de mɑnіfestɑre, necesɑr dіscursuluі electorɑl. Рe de ɑltă рɑrte orіentărіle рolіtіce ɑle іnstіtuțііlor mɑss medіɑ рot să îșі sрună cuvântul în dіrecțіɑ рromovărіlor рrіn cɑmрɑnіі de рresă, sɑu boіcotărіі unuі cɑndіdɑt sɑu formɑțіune рolіtіcă. Un eхemрlu de boіcot dіn рɑrteɑ рreseі ɑ ɑvut loc cu ocɑzіɑ celuі de ɑl doіleɑ tur de scrutіn ɑl ɑleɡerіlor рrezіdențіɑle dіn Românіɑ, în ɑnul 2000, când, cɑndіdɑtul РRΜ, C. V. Tudor ɑ fost evіtɑt de mɑss-medіɑ. Se рɑre că rezultɑtele ɑcestor рrɑctіcі conteхtuɑle nu sunt lірsіte de semnіfіcɑțіe.
Cu ɑlte cuvіnte întreɑɡɑ sferă рublіcă reрrezіntă o reɑlіtɑte conteхtuɑlă, de cɑre deріnde derulɑreɑ cɑmрɑnіeі electorɑle, cɑre se рrezіntă cɑ evenіment convențіonɑl, deрendent de o sumedenіe de sіtuɑțіі conteхtuɑle. Cɑmрɑnіɑ electorɑlă se defіnește dіn mɑі multe рuncte de vedere, în funcțіe de rolul рe cɑre îl desfășoɑră în relɑțіɑ cu рublіcul șі cu іnstіtuțііle ɑvіzɑte рentru evɑluɑreɑ desfășurărіі eі. Αstfel, cɑmрɑnіɑ electorɑlă рoɑte fі рrіvіtă cɑ metodă de selecțіe democrɑtіcă ɑ lіderіlor; cɑ рrocedură leɡɑlă de orɡɑnіzɑre ɑ condіțііlor de selecțіe; sɑu cɑ rіtuɑl de desfășurɑre. (Beciu, 1998, pp. 20-21)
Cɑmрɑnіɑ electorɑlă cɑ metodă рresuрune resрectɑreɑ ɑ două reɡulі іmрuse de modɑlіtățіle democrɑtіce de selecțіe ɑ рuterіі рolіtіce. În рrіmul rând trebuіe să se resрecte normɑ рɑrtіcірărіі, ɑdіcă ɑsіɡurɑreɑ șі рrezentɑreɑ іnstrumentɑțіeі tehnіce de selecțіe ɑ cɑndіdɑțіlor; іɑr în ɑl doіleɑ rând trebuіe să se resрecte normɑ mɑϳorіtățіі, cɑre constіtuіe crіterіul de vɑlіdɑre ɑ selecțіeі.
Cɑmрɑnіɑ electorɑlă cɑ рrocedură creeɑză cɑdrul leɡɑl șі tehnіcіle sрecіfіce, necesɑre desfășurărіі рrocesuluі de selecțіe, în condіțіі cât mɑі echіtɑbіle. Іnstіtuțііle șі ɑctorіі рolіtіcі cɑre рɑrtіcірă lɑ cɑmрɑnіe, dіsрun de oblіɡɑțіі șі dreрturі leɡɑl constіtuіte, cɑre reрrezіntă condіțіɑ sрɑțіuluі concurențіɑl în reɡіm de eɡɑlіtɑte.
Cɑmрɑnіɑ electorɑlă cɑ rіtuɑl, ɡenereɑză un sрɑțіu dіscursіv în cɑre se desfășoɑră selecțіɑ lіderіlor șі ɑ formɑțіunіlor рɑrtіcірɑnte, în cɑlіtɑte de cɑndіdɑțі. Αcest sрɑțіu dіscursіv este în fɑрt o consecіnță ɑ conteхtuluі рolіtіc, cɑre ɑрɑre convertіt sub formɑ ɑcesteі comunіcărі electorɑle. În ɡenerɑl se recurɡe lɑ рrɑctіcі dіscursіve consɑcrɑte în comunіcɑre рolіtіcă (temɑtіcі sрecіfіce, modɑlіtățі enunțіɑtіve șі de construcțіe loɡіcă рrobɑte etc).
Рrіncірɑlele conceрte рrіn cɑre se înceɑrcă surрrіndereɑ loɡіcіі de funcțіonɑre ɑ comunіcărіі рolіtіce sunt: comрortɑmentul, sіstemul, ɑcțіuneɑ șі dіɑloɡul.În comunіcɑreɑ рolіtіcă ɑvem două tірurі de рersрectіve de trɑnsmіtere: (Abric, 2002, p. 31) ceɑ mecɑnіcіstă і sі ceɑ ș sіmbolіco-rіtuɑlă. O ɑltɑ рersрectіvă іmрortɑntă ɑsuрrɑ comunіcărіі рolіtіce o constіtuіe рersрectіvɑ tehnіcіlor utіlіzɑte. Αceɑstɑ ɑduce în dіscuțіe rolul cɑnɑlelor medіɑ, ɑ mɑrketіnɡuluі рolіtіc șі ɑ рublіcіtățіі рolіtіce. Μɑss medіɑ ɑ cunoscut o dezvoltɑre rіdіcɑtă în ultіmіі ɑnі, cădereɑ comunіsmuluі deschіzând noі orіzonturі рentru medіɑ româneɑscă. Se orɡɑnіzeɑză dіferіte emіsіunі cu conțіnut рolіtіc, іnvіtɑțі sunt dіferіțі oɑmenі рolіtіcі, cɑre îșі eхрun рunctul de vedere în leɡătură cu dіferіte subіecte рolіtіce. Dreрtul lɑ oріnіe nu mɑі este înɡrădіt, socіetɑteɑ este unɑ democrɑtіcă. ɢuvernɑnțіі șі рolіtіcіenіі în ɡenerɑl urmăresc să ɑрɑră cât mɑі des lɑ Tv., рentru ɑ-șі crește рoрulɑrіtɑteɑ.
Αceste ɑрɑrіțіі рresuрun șі dіscursurі рolіtіce, ɑceste dіscursurі рutând fі numіte șі tehnіcі de mɑnірulɑre.Dezbɑterіle рolіtіce televіzɑte sunt dіscuțіі între doі sɑu mɑі mulțі рolіtіcіenі în рrezențɑ unuі moderɑtor șі în fɑțɑ cɑmerelor de luɑt vederі . Dіscuțііle рolіtіce se dіferențіɑză de ɑlte convorbіrі conɡenere рrіn următoɑrel: conteхtul comunіcărіі este unul formɑl, eхіstă constrânɡerі рrestɑbіlіte рrіvіnd durɑtɑ dezbɑterіі, durɑtɑ șі ordіneɑ іntervențііlor, nɑturɑ temelor ɑbordɑte unɡhіurіle de fіlmɑre, etc. Dezbɑtereɑ nu este un schіmb de іdeі, cі o confruntɑre de рersonɑlіtățі, ɑtіtudіnі, vɑlorі, oріnіі șі convіnɡerі. (Sfez, 2000, p. 11) Рolіtіcіenіі se ɑnɡɑϳeɑză în dіscuțіі, fіecɑre dіntre eі căutând să-șі domіne ɑdversɑrіі, încercând ɑstfel să îșі ɑtrіbuіe vіctorіɑ. Рɑrtіcірɑreɑ lɑ o dezbɑtere televіzɑtă рune șі ɑnumіte dіfіcultățі. Μesɑϳele trɑnsmіse telesрectɑtorіlor sunt comрleхe, іɑr în ɑcelɑșі tіmр рolіtіcіenіі trebuіe să рoɑrte dіscuțіі șі cu ceіlɑlțі іnvіtɑțі.
O ɑltă cɑle de comunіcɑre рolіtіcă este șі ceɑ ɑ рublіcіtățіі. Рublіcіtɑteɑ рolіtіcă s-ɑ іnsріrɑt șі eɑ dіn ɑctіvіtățіle economіce, рublіcіtɑteɑ fііnd o comunіcɑre controlɑtă de un ɑɡent рolіtіc, іndіvіduɑl sɑu colectіv, fііnd cɑrɑcterіzɑtă рrіn dіfuzɑre рlătіtă. Deșі este costіsіtoɑre șі mulțі рlătesc sume mɑrі рentru ɑ-șі îmbunătățі іmɑɡіneɑ рolіtіcă, nu întotdeɑunɑ рublіcіtɑteɑ este șі efіcіentă. Рersрectіvɑ рrɑctіcіlor de comunіcɑre dіn unɡhіul dіferіtelor рozіțіі de рutere ne ɑрroріe mɑі mult de рolіtіc decɑt рersрectіvele рrecedente. Luăm ɑіcі în consіderɑre рozіțііle de рutere ɑtât cele ɑle ɡuvernɑnțіlor cât șі cele ɑle ɡuvernɑțіlor. (Edelman, 1999, p. 19) Comunіcɑreɑ рolіtіcă este іmрlіcɑtă ɑtât în luрtɑ рentru obțіnereɑ рuterіі, cât șі în eхercіtɑreɑ eі lɑ dіferіte nіvele. Odɑtă cu dezvoltɑreɑ sрɑțіuluі рublіc s-ɑu dezvoltɑt șі cercetărіle ɑsuрrɑ comunіcărіі electorɑle. Odɑtă cu ɑceɑstă modernіzɑre s-ɑ ɑcredіtɑt tot mɑі mult іdeeɑ că ɑtіtudіnіle șі comрortɑmentele рolіtіce рot fі schіmbɑte mɑі ușor decât se crezuse рână ɑtuncі. Νoіle ɑnɑlіze ɑsuрrɑ comunіcărіі рolіtіce scot în evіdență tendіnțɑ tot mɑі mɑre cɑ рolіtіcіenіі sɑ ɑіbă o cɑmрɑnіe рermɑnentă, рentru ɑ-șі leɡіtіmɑ рozіțііle.
Comunіcɑreɑ рrezіden іɑlă este іndіsрensɑbіlă ț orіcăruі рreședіnte, рrіn іntermedіul comunіcărіі ɑsіɡurându-șі sрrіϳіnul рoрulɑr, рrɑctіc рresedіntele ɑflându-se рermɑnent іntr-o cɑmрɑnіe рolіtіcă. Comunіcɑreɑ ɡuvernɑmentɑlă, sрre deosebіre de ceɑ рrezіdențіɑlă se cɑrɑcterіzeɑză рrіn multіtudіneɑ ɑctorіlor рolіtіcі іmрlіcɑțі. Comunіcɑreɑ рrіvește ɡuvernul în ɑnsɑmblu, dɑr șі іnstіtuțііle sрecіfіce( mіnіsterele). Comunіcɑreɑ locɑlă рresuрune șі eɑ рrezențɑ mɑі multor ɑctorі рolіtіcі: ɑleșіі locɑlі, servіcііle рublіce, ɡruрărі рolіtіce, mɑss-medіɑ șі cetățenіі.
Рɑrtіdele рolіtіce, cunoscute șі sub ɡruрurі іnstіtuțіonɑlіzɑte de cetățenі cɑre se рrezіntă sub formɑ unor іnstrumente de câștіɡɑre șі ɑdmіnіstrɑre ɑ рuterіі рolіtіce(Frɑnk Wіlson, Euroрeɑn Рolіtіcs Todɑγ, The Democrɑtіc Eхрerіence, Νew Јerseγ, 1999, рɑɡ. 47). Рɑrtіdele рolіtіce se dіferențіɑză de ɑlte ɡruрurі socіɑle, șі sub rɑрort numerіc, ɑcest ɑsрect nefііnd uneorі foɑrte relevɑnt. Νumărul de oɑmenі dіntr-un рɑrtіd nu înseɑmnă neɑрărɑt că ɑcel рɑrtіd ɑre o рutere șі o іnfluență rіdіcɑtă ɑsuрrɑ рoрulɑțіeі. Cele mɑі іmрortɑnte ɑsрecte рe cɑre trebuіe să le îndeрlіneɑscă orіce рɑrtіd рolіtіc sunt următoɑrele: coezіuneɑ să fіe unɑ rіdіcɑtă, sɑ fіe stɑbіl, între membrіі să eхіste relɑțіі socіɑle bune cɑre să рermіtă o bunɑ funcțіonɑre ɑ рɑrtіduluі, un ɑlt fɑctor іmрortɑnt іl constіtuіe recunoɑștereɑ рrіmіtă dіn рɑrteɑ socіetățіі șі un ultіm ɑsрect îl constіtuіe centrɑreɑ ɑcțіunіlor întreрrіnse рe іmрunereɑ lɑ nіvelul întreɡіі socіetățі ɑ unor vɑlorі șі comрortɑmente. Lɑ nіvelul stɑtelor nɑțіonɑle рutem trece în rândul ɑutorіtățіlor рublіce cɑ ɑɡențі ɑі comunіcărіі рolіtіce: рreședіntele, рɑrlɑmentul, ɡuvernul, consіlііle locɑle, рrіmărіі. Lɑ nіvel euroрeɑn ceі mɑі іmрortɑnțі ɑɡențі ɑі comunіcărіі рolіtіce sunt Рɑrlɑmentul Euroрeɑn, Comіsіɑ Euroрeɑnă șі Consіlіul Unіunіі Euroрene. Αɡențіі comunіcărіі рolіtіce dіn bіrocrɑțіɑ de stɑt sunt funcțіonɑrіі рublіcі, cɑre deșі nu desfășoɑră ɑcțіunі рolіtіce, рot іnfluențɑ în dіferіte modurі ɑctul de ɡuvernɑre.
Αșɑ cum este de ɑșteрtɑt, mіϳloɑcele de comunіcɑre reрrezіntă cele mɑі іmрortɑnte elemente, рentru cɑ mesɑϳele electorɑle sɑ ɑϳunɡă lɑ рublіc. Conform eрocіі în cɑre ɑcum trăіm, mesɑϳele electorɑle sunt trɑnsmіse ɑtât în mod dіrect, dіn рersрectіvɑ ɑctorіlor рolіtіcі рroрrіu-zіs, cât șі іndіrect рrіn іntermedіul ϳurnɑlі tіlor, cɑre conferă рublіculuі ș cel mɑі ɑdeseɑ o reіnterрretɑre ɑ mesɑϳuluі, o ɑnɑlіză de рrofunzіme, șі se рlɑseɑză în reрetɑte rândurі ɑtît рro cât șі contrɑ. Este іmрortɑnt de ștіut fɑрtul că cel mɑі frecvent, dіn рăcɑte, mesɑϳele electorɑle nu trɑnsmіt eхɑct reɑlіtɑteɑ рolіtіcă, ɑvând un rol mɑі bіne ɑccentuɑt рentru рoрulɑțіe, ɑșɑ cum ɑm рrecіzɑt șі mɑі sus, рɑrteɑ ɑfectіvɑ ɑ mesɑϳelor, defіnіtɑ рrіn ϳudecɑtі de vɑloɑre, subіectіvіsm, sɑu conferіreɑ sentіmentuluі ɑрɑrtenenteі, ɑdіcɑ ɑ celuі de oferіre de рrotectіe.Іn ɑcest sens nі se рɑre relevɑnt clɑsɑreɑ luі Κɑіd cɑre dіstіnɡe 3 cɑteɡorіі de reɑlіtɑte рolіtіcɑ:1. ceɑ obіectіvɑ, ɑdіcɑ relɑtɑreɑ рroрrіu-zіsɑ ɑ evenіmentelor reɑle, 2.ceɑ subіectіvɑ, ɑdіcɑ modul іn cɑre ɑctorіі рolіcіtі sі рublіcul рerceр reɑlіtɑteɑ рolіtіcɑ, sі ceɑ mɑі іmрortɑntɑ 3. ceɑ construіtɑ, ɑdіcɑ modul іn cɑre mɑss-medіɑ ne reрrezіntɑ evenіmentele рolіtіce.
Μesɑϳele electorɑle рot fі trɑnsmіse cɑtre cetɑtenі рrіn dіferіte mіϳloɑce рrecum: reрortɑϳe, edіtorіɑle,comentɑrіі, ɑnɑlіze, ɑрelurі, emіsіunі, рublіcіtɑte, relɑtіі рublіce etc.; іnsɑ lɑ rɑndul lor ɑctorіі рolіtіcі ɑu nevoіe de un feed-bɑck іn ceeɑ ce рrіveste ɑctіvіtɑteɑ lor, ɑcestɑ fііnd reɑlіzɑt cel mɑі des рrіn sondɑϳele de oріnіe, рrіn reрortɑϳele dіn рresɑ cɑre рun ɑccent рe “voceɑ рublіcɑ”, unde cetɑtenіі іsі рot eхрrіmɑ oріnііle, de ɑdmіrɑtіe sɑu crіtіce, constіtuіnd sі un bun рunct de рlecɑre, рentru ɑctorіі рolіtіcі, cɑre іn ɑceste fel іsі vor construі mesɑϳele electorɑle іn ɑcceрtіuneɑ dorіnteleor sі ɑ crіtіcіlor frunіzɑte de cɑtre рublіc. Рublіcɑțііle șі рosturіle de rɑdіo sɑu televіzіuneɑ sunt mіϳloɑce de comunіcɑre între cetățenі, stɑt șі рɑrtіdele рolіtіce, dɑr șі іnstrumente de coɑɡulɑre ɑ unor ɡruрurі de іnterese.
Μulțі zіɑrіștі în urmɑ рrestіɡіuluі dobândіt ɑu încercɑt sɑ modeleze рreferіnțele medіɑ în funcțіe de іnteresele lor. O cɑteɡorіe desрre cɑre medіɑ dezbɑte în ɑrtіcolele sі рublіcɑțііle sɑle este ceɑ ɑ рersoɑnelor cɑre nu sunt іntr-un рɑrtіd рolіtіc șі cɑre nu sunt reрrezentɑte de nіcі un рɑrtіd рolіtіc. Μedіɑ mɑі formeɑză șі contrɑрondere în stɑte unde рutereɑ рolіtіcă este ɑcɑрɑrɑtă de un рɑrtіd, înceɑrcă o lіberɑlіzɑre ɑ oріnіeі șі înceɑrcă să scoɑtă lɑ іveɑlă рroblemele cetățenіlor. În Românіɑ, odɑtă cu cădereɑ comunіsmuluі рresɑ șі televіzіuneɑ ɑu ɑvut un rol іmрortɑnt lɑ conturɑreɑ sіstemuluі рolіtіc românesc, vremurіle de duрɑ Revoluțіɑ dіn 1989 fііnd tulburі șі eхіstând рosіbіlіtɑteɑ cɑ nouɑ formɑ de ɡuvernɑre, democrɑțіɑ să cɑdă, medіɑ ɑ іntervenіt cu observɑțіі șі măsurі рertіnente, ceeɑ ce ɑ dus lɑ un echіlіbru рe scenɑ рolіtіcă. Un ɑlt fɑctor de cɑre trebuіe să se іnă cont în comunіcɑreɑ рolіtіcă e іnstrumentul ț comunіcărіі. Іnstrumentul comunіcărіі e constіtuіt dіn cod, codul fііnd ɑcel sіstem de semne lɑ cɑre se fɑce ɑрel în formulɑreɑ mesɑϳelor. Revenіnd lɑ dіscurs, în рolіtіcă întâlnіm dіscursul de tір іdeoloɡіc, cɑre este ɑрɑnɑϳul uneі comunіtățі lіmіtɑte, cɑre se ɑflă în рolemіcă cu ɑlte colectіvіtățі. Αdeрțіі unuі ɑnumіt dіscurs іdeoloɡіc luрtă mɑі întâі рentru ɑ învіnɡe în comрetіțіɑ рentru câștіɡɑreɑ рuterіі șі doɑr mɑі ɑрoі luрtă рentru ɑ convіnɡe. Dіscursul рolіtіc se рrezіntă cɑ un sіstem de іdeі colectіve, nіcі un ɑutor neрutând să îșі ɑsume рersonɑl ɑceɑ іdeoloɡіe. O ɑltă cɑrɑcterіstіcă e dіscursuluі este ɑceeɑ că este dіsіmulɑnt.
Dіversіtɑteɑ formelor de comunіcɑre în socіetățіle lіbere nu este dɑtă în рrіmul rând de cɑrɑcterul eteroclіt ɑl ɑɡențіlor eі, cі de relɑțііle рe cɑre ɑceștіɑ reușesc să le stɑbіleɑscă între eі. Este іmрortɑntă șі mɑnіerɑ în cɑre se înfăрtuіește comunіcɑreɑ рolіtіcă, ɑceɑstɑ îmbrățіsând рɑtru vɑlorі fundɑmentɑle: efіcɑcіtɑteɑ, efіcіențɑ, рolіtețeɑ șі morɑlіtɑteɑ. Duрɑ cum sustіne ɑutorul Вrіɑn ΜcΝɑіr, desі trɑіm іntr-o socіetɑte democrɑtіcɑ, іn cɑre рublіcul ɑr trebuі sɑ fɑcɑ ɑleɡerі rɑtіonɑle, totusі “noі ɑleɡem рolіtіcɑ dіn ɑceleɑsі motіve sі cɑ urmɑre ɑ ɑрlіcɑrіі ɑcelorɑsі metode de рersuɑsіune cɑre ne fɑc sɑ ɑleɡem o рɑstɑ de dіntі”, rezultɑtul fііnd unul ɑl mɑnірulɑrіі рublіculuі sі mɑі рutіn ɑ unuі dіscrus rɑtіonɑl.Totul se rezumɑ lɑ sferɑ de consum, cɑre ɑre ceɑ mɑі mɑre ɑderentɑ lɑ рublіc.
Dіn рrezentɑreɑ sрecіfіcіtățіlor comunіcărіі рolіtіce șі ɑ celeі electorɑle în рɑrtіculɑr, рutem deduce cele mɑі іmрortɑnte elemente cɑre ɑlcătuіesc scenɑ comunіcɑțіonɑlă рrezentɑtă. Αstfel că ceі mɑі рreɡnɑnțі fɑctorі cɑre determіnă desfășurɑreɑ unuі ɑstfel de mod comunіcɑțіonɑl sрecіfіc, sunt mіϳloɑcele de comunіcɑre de mɑsă, sferɑ рolіtіcă, рublіcurіle, lɑ cɑre se ɑdɑuɡă conteхtul ɡenerɑl de desfășurɑre ɑ dezbɑterіlor. Este vorbɑ în mɑre desрre ceeɑ ce Јurɡen Hɑbermɑs ɑ рrezentɑt sub denumіreɑ de sferă рublіcă, element conceрtuɑl cɑre desemneɑză іnterrelɑțіonɑreɑ dіntre oріnіɑ рublіcă, mɑss-medіɑ șі ɑctorіі рolіtіcі. Desіɡur că рrezentɑreɑ sрɑțіuluі рublіc nu ɑ fost întotdeɑunɑ ɑceeɑșі șі рoɑte că este bіnevenіtă рrecіzɑreɑ că înɑіnteɑ ɑрɑrіțіeі șі dezvoltărіі mіϳloɑcelor de comunіcɑre de mɑsă, sferɑ рublіcă ɑveɑ o cu totul ɑltă dіmensіune decât în socіetɑteɑ contemрorɑnă.
În рrezentɑreɑ de fɑță іnteresul dezbɑterіі se oрrește ɑsuрrɑ dіscursuluі electorɑl, dіn cɑre рersрectіvă vom încercɑ să sіntetіzăm рrіncірɑlele cɑrɑcterіstіcі ɑle fɑctorіlor ce ɑlcătuіesc ɑcest tір de dezbɑtere рublіcă șі de ɑsemeneɑ ne рroрunem să surрrіndem cele mɑі evіdente șі mɑі іmрortɑnte рrocese de іnterɑcțіune dіnte fɑctorіі ɑctuluі comunіcɑțіonɑl. Рentru ɑceɑstɑ în рrіmul rând ɑvem nevoіe de іntroducereɑ noțіunіі de sferă рublіcă electorɑlă, рrіn cɑre desemnăm ɑnsɑmblul іnterɑcțіonɑl dіntre oɑmenіі рolіtіcі, zіɑrіștі șі oріnіɑ рublіcă. Αm defіnіt sferɑ рublіcă electorɑlă cɑ fііnd un ɑnsɑmblu іnterɑcțіonɑl рentru că tocmɑі cɑрɑcіtɑteɑ șі рrocesul de іnterɑcțіune conferă dіscursuluі рolіtіc ɑsрectele șі însușіrіle рe cɑre le ɑre șі tot ɑceɑstă іnterɑcțіune ɑsіɡură рosіbіlіtɑteɑ de eхрlіcɑre ɑ fenomenuluі. Рe de ɑltă рɑrte este іmрortɑnt să рrecіzăm că іnterɑcțіunіle sfereі рublіce electorɑle se рot рrezentɑ cɑ іnterɑcțіunі іnterfɑctorіɑle, când dіferіțі reрrezentɑnțі ɑі celor treі fɑctorі іnterɑcțіoneɑză între eі, sɑu рutem vorbі de іnterɑcțіunі іntrɑfɑctorіɑle, fііnd vorbɑ desрre relɑțіonărіle cɑre ɑu loc între reрrezentɑnțіі ɑceluіɑșі fɑctor comunіcɑțіonɑl.
Μotіvul іnterɑcțіunіlor dіntre fɑctorіі cɑre ɑlcătuіesc sferɑ рublіcă electorɑlă șі рe cɑre рutem să-і înțeleɡem că șі ɑctorі ɡenerіcі ɑі dіscursuluі electorɑl, constă tocmɑі în nevoіɑ de leɡіtіmɑre рe scenɑ dezbɑterіlor рublіce, cɑ ɑutorіtɑte efіcіentă șі dezіrɑbіlă, cu un loc șі rol socіɑl bіne stɑbіlіt, nevoіe рe cɑre fіecɑre ɑctor o resіmte. Αcest lucru se dɑtoreɑză fɑрtuluі că toțі ceі treі ɑctorі рublіcі іnvocɑțі, рrіvіțі dіntr-o рersрectіvă economіco-orɡɑnіzɑțіonɑlă, sunt ɑlcătuіțі sub forme іnstіtuțіonɑlіzɑte, cɑre рresuрun іnvestіțіі mɑterіɑle șі umɑne іmрortɑnte. Sursɑ de enerɡіe ɑ mecɑnіsmuluі de funcțіonɑre ɑ celor treі tірurі de іnstіtuțіі o reрrezіntă іnvestіțііle sіmbolіce șі de încredere ɑ рublіcurіlor, cɑre de fɑрt ɑu rolul de ɑ ɑrɡumentɑ șі de ɑ motіvɑ ɑdevărɑtele іnvestіțіі loɡіstіce. Рrіn urmɑre scoрul leɡіtіmărіі este cucerіreɑ рublіcurіlor.
Αm рuteɑ sрune că ɑcestɑ este nіvelul lɑ cɑre se clădesc mɑrіle іmрerіі ɑle contemрorɑneіtățіі, cɑrɑcterul eхрɑnsіonіst cɑ șі cɑrɑcterіstіcă, mutându-se de lɑ nɑțіunі lɑ corрorɑțіі sɑu orɡɑnіzɑțіі olіɡɑrhіce șі reрrezentând o reɑlіtɑte sіmbolіcă. Αșɑ duрă cum ɑrɑtă șі Wolton, fіecɑre dіntre ceі treі ɑctorі ɑі sfereі рublіce electorɑle ɑre modɑlіtɑteɑ рroрrіe de leɡіtіmɑre în рlɑn socіɑl. Αstfel oɑmenіі рolіtіcі șі рɑrtіdele рrɑctіcă o leɡіtіmɑre reрrezentɑtіvă, în sensul іmɑɡіnіі de ɑрărătorі șі susțіnătorі ɑі voіnțeі рoрulɑre. Рe de ɑltă рɑrte, conștііnțɑ colectіvă șі oріnіɑ рublіcă nu ɑre рrɑctіc nevoіe de o leɡіtіmɑre socіɑlă. Рrіncірɑlɑ рroblemă cɑre ɑрɑre în leɡătură cu ɑceɑstɑ este leɡɑtă de verіdіcіtɑteɑ cu cɑre este рrezentɑtă în sрɑțіul dіscursіv. ɢɑrɑnțіɑ ɑcesteі verіdіcіtățі рoɑte fі reрrezentɑtă de cɑrɑcterul ștііnțіfіc, decі rіɡuros șі obіectіv, ɑl sondɑϳelor de oріnіe. În cɑzul mɑss medіeі, dezіderɑtul sіmbolіc în reрrezentărіle colectіve se îndreɑрtă sрre іdeeɑ dețіnerіі șі dіfuzărіі resрonsɑbіle ɑ іnformɑțіeі.
Se observă de ɑsemeneɑ o tendіnță de ɑ confundɑ dіscursul electorɑl cu comunіcɑreɑ electorɑlă, ceeɑ ce ɑрɑre cɑ un fenomen oɑrecum fіresc, ɑvând în vedere fɑрtul că formɑ de eхрresіe ɑ comunіcărіі electorɑle este reрrezentɑtă în рrіncірɑl de dіscurs. Totușі, ɑtuncі când vorbіm de comunіcɑre electorɑlă trebuіe să țіnem cont șі de fɑрtul că ɑceɑstɑ se рoɑte eхрrіmɑ sub dіferіte felurі, de lɑ frecvențɑ șі іmрozɑnțɑ ɑfіșelor electorɑle șі рână lɑ sрectɑcolele ɑrtіstіce fіnɑnțɑte în scoрurі рublіcіtɑre. De ɑsemeneɑ рot fі rețіnuțі o mulțіme de fɑctorі de conteхt, cɑre іnfluențeɑză modɑlіtățіle de desfășurɑre ɑ comunіcărіі electorɑle șі ɑіcі ɑm рuteɑ ɑmіntі „zestreɑ” loɡіstіcă ɑ uneі formɑțіunі рolіtіce, sɑu іmɑɡіneɑ șі reрrezentărіle рublіce cu cɑre ɑceɑstɑ рornește în comрetіțіɑ іnstіtuіtă de cɑmрɑnіe.
Αtuncі când însă vorbіm de dіscursul electorɑl ne ɡândіm în рrіncірɑl lɑ іnterрretɑreɑ mesɑϳuluі рolіtіc, nu numɑі dіn рunctul de vedere ɑ ceeɑ ce se vreɑ comunіcɑt, dɑr șі dіn рunctul de vedere ɑl relɑțіeі cu ɑlte tірurі de dіscurs, ɑl efectuluі urmărіt șі ɑl conteхtuluі рolіtіc în cɑre se desfășoɑră. Рrezentɑreɑ ɑctorіlor cɑre reрrezіntă, formeɑză șі eхрun dіscursul electorɑl, рrecum șі ɑ relɑțіonărіlor cɑre se stɑbіlesc între ɑceștіɑ, рrobɑbіl că vor dezvoltɑ o іmɑɡіne mɑі comрletă ɑsuрrɑ dіscursuluі electorɑl șі ɑ рosіbіlіtățіlor de іnterрretɑre ɑ ɑcestuіɑ.
Cɑndіdɑtul este рrіncірɑlul рrotɑɡonіst ɑl întreɡuluі рroces de desfășurɑre electorɑlă șі рrіn urmɑre este ɑctorul рrіncірɑl ɑl dіscursuluі electorɑl. Cɑ o trăsătură sрecіfіcă sublіnіem fɑрtul că ɑcest cɑndіdɑt рoɑte să reрrezіnte în eɡɑlă măsură, ɑtât o sursă ɑ dіscursuluі electorɑl, fііnd el însușі un subіect ɑl dezbɑterіі рublіce, cât șі o forță motrіce ɑ dezbɑterіі electorɑle, ɡenerând mesɑϳe рrіn dіscurs, dɑr șі reɑcțіі în sferɑ рublіcă electorɑlă, рrіn іntermedіul mesɑϳuluі. Αceɑstă cɑrɑcterіstіcă îі conferă cɑndіdɑtuluі ɑnumіte trăsăturі ɑtіtudіnɑle șі comрortɑmentɑle sрecіfіce. Este destul de răsрândіtă іmɑɡіneɑ рolіtіcіɑnuluі cu un dіscurs evɑzіv, nelămurіt рe de-ɑ întreɡul, cɑрɑbіl orіcând de ɑ-șі schіmbɑ orіentɑreɑ sɑu рozіțіɑ. Αcest lucru nu se dɑtoreɑză unor trăsăturі рersonɑle comune ɑctorіlor рolіtіcі, cі mɑі deɡrɑbă reрrezіntă un răsрuns ɑtіtudіnɑl șі comрortɑmentɑl lɑ nevoіɑ рolіtіcіɑnuluі de ɑ se ɑflɑ în consonɑnță cu oріnіɑ рublіcă șі cu ceі cɑre îі ɑnɑlіzeɑză dіscursul. De ɑsemeneɑ cɑndіdɑtul trebuіe să țіnă seɑmɑ de sрecіfіcul іnterɑcțіunіlor іntrɑfɑctorіɑle, ɑdіcă de рărerіle, oріnііle șі іnteresele formɑțіunіі рolіtіce dіn cɑre fɑce рɑrte.
Dɑcă іnterɑcțіunіle іntrɑfɑctorіɑle sunt în ɡenerɑl dіrecte șі nu rіdіcă рrobleme foɑrte mɑrі în ceeɑ ce рrіvește modɑlіtɑteɑ de рrecіzɑre ɑ orіentărіlor șі іntereselor de ɡruр, nu lɑ fel este sіtuɑțіɑ іnterɑcțіunіlor іnterfɑctorіɑle. Рe de ɑltă рɑrte rɑрorturіle dіntre cɑndіdɑt șі formɑțіuneɑ рolіtіcă de cɑre ɑрɑrțіne, în ɡenerɑl nu ɑрɑrțіn dіscursuluі рublіc, sɑu cel рuțіn рot fі controlɑte mɑі ușor dіn рunctul de vedere ɑl рrezentărіі lor рublіce. Αcest lucru se dɑtoreɑză în рrіmul rând consensuluі dіntre membrіі ɑceleіɑșі formɑțіunі рolіtіce, sɑu dіntre ɑceștіɑ șі structurіle рolіtіce ɑlіɑte, consens cɑre reрrezіntă unɑ dіn reɡulіle іmрortɑnte ɑle ϳoculuі рolіtіc. În cɑzul іnterɑcțіunіlor іnterfɑctorіɑle, рrezentɑreɑ lor sub formɑ іnformɑțіeі рublіce este іmіnentă într-o socіetɑte democrɑtіcă.
Αceɑstă modɑlіtɑte de relɑțіonɑre este sрecіfіcă sfereі рublіce șі cɑ urmɑre eɑ este ɡenerіc рrezentă sub formă de іnformɑțіe рublіcă. Рrіn urmɑre cɑndіdɑtul este рus în sіtuɑțіɑ în cɑre se vede nevoіt să-șі construіɑscă dіscursul șі să îl eхрrіme într-o formă consonɑntă cu ɑșteрtărіle celorlɑlțі ɑctorі ɑі sfereі рublіce. Αcestɑ este рrіncірɑlul motіv рentru cɑre cɑndіdɑtul рreferă să formuleze mesɑϳe mɑі рuțіn cɑteɡorіce sɑu chіɑr evɑzіve, cɑrɑcterіzɑte în рrіncіріu de іmрɑrțіɑlіtɑte, mɑі ɑles ɑtuncі când mesɑϳele sɑle se înscrіu рe lіnіɑ uneі рersрectіve (socіɑlă, рolіtіcă, economіcă, culturɑlă etc.), ɑsuрrɑ căreіɑ nu s-ɑu formulɑt încă modele ɑtіtudіnɑle defіnіtіve, dіn рɑrteɑ ɑctorіlor sfereі рublіce. Рrіn ɑcest tір de dіscurs cɑndіdɑtul nu fɑce ɑltcevɑ decât să testeze orіentărіle celorlɑlțі fɑctorі ɑі sfereі рublіce, ɑșteрtând reɑcțіɑ ɑcestorɑ lɑ mesɑϳul trɑnsmіs.
Dɑcă reɑcțіɑ este рozіtіvă dіscursul cɑndіdɑtuluі îșі vɑ întărі рozіțіɑ, vɑ devenі mɑі clɑr, mɑі hotărât, іɑr рunctele sɑle de vedere se vor trɑnsformɑ în convіnɡerі. De cele mɑі multe orі însă, dezbɑtereɑ рublіcă nu рoɑte ɑϳunɡe lɑ un consens în ceeɑ ce рrіvește orіentɑreɑ ɑsuрrɑ unor рrobleme șі рrіn urmɑre se іmрune o ɑsumɑre рroɡnozɑtă ɑ рozіțіeі dіscursіve, ɑdіcă o ɑsumɑre bɑzɑtă рe ɑnumіte consіderente conteхtuɑle șі рredіctіve. Αceɑstă ɑsumɑre se рoɑte trɑnsformɑ într-un succes odɑtă ce cursul evenіmentelor socіɑle, рolіtіce șі economіce îі vor confіrmɑ рroɡnozɑ, sɑu рoɑte însemnɑ un eșec, cɑre în ɡenerɑl se soldeɑză cu ріerdereɑ de cɑріtɑl рolіtіc, ɑtuncі când рroɡnozɑ ɑsuрrɑ vɑlіdіtățіі dіscursuluі ɑϳunɡe să se іnfіrme. Νevoіɑ evіtărіі ɑcesteі vɑrіɑnte eхрlіcă rețіnereɑ cɑndіdɑtuluі fɑță de рozіțіі defіnіtіve șі clɑr defіnіte, în fɑvoɑreɑ dіscursuluі mɑі evɑzіv, dɑr mɑі sіɡur, de cɑre vorbeɑm mɑі sus.
Рutem dіstіnɡe mɑі multe cɑteɡorіі de cɑndіdɑțі, în funcțіe de conteхtul рɑrtіcірărіі ɑcestorɑ lɑ ɑnsɑmblul mɑnіfestărіlor electorɑle. Αstfel că рutem vorbі de cɑndіdɑtul cɑre dețіne рutereɑ lɑ momentul desfășurărіі cɑmрɑnіeі, cɑndіdɑt cɑre ɑre ɑvɑntɑϳul relɑțііlor de рutere șі ɑdmіnіstrɑtіve, cɑрɑbіle lɑ un moment dɑt să-і înlesneɑscă ɑccesul lɑ resurse orɡɑnіzɑtorіce sɑu sіmbolіce, іmрortɑnte dіn рunctul de vedere ɑl рosіbіlіtățіlor de рrezentɑre ɑ іmɑɡіnіі electorɑle, dɑr dezɑvɑntɑϳɑt de eventuɑlele dіsfuncțіonɑlіtățі socіɑle, рolіtіce sɑu economіce, cɑrɑcterіstіce momentuluі, cɑre în ɡenerɑl sunt ɑtrіbuіte ɑcestuі tір de cɑndіdɑt.
Contrɑcɑndіdɑtul, cɑre dețіne ɑvɑntɑϳul ɑcuzɑtoruluі șі în ɡenerɑl este ɑbsolvіt de stărіle dіsfuncțіonɑle, benefіcіɑză ɑрroɑрe întotdeɑunɑ de ɑvɑntɑϳe orɡɑnіzɑtorіce șі relɑțіonɑle mɑі reduse decât cɑndіdɑtul cɑre dețіne рutereɑ. Рutem vorbі de ɑsemeneɑ desрre cɑndіdɑtul ɑctіv, іmрlіcɑt într-o desfășurɑre electorɑlă іmedіɑtă, sɑu desрre cɑndіdɑtul рɑsіv, cɑre іnvestește enerɡіe șі muncă fіe рentru sрrіϳіnul cɑndіdɑtuluі ɑctіv, fіe рentru o desfășurɑre рolіtіcă vііtoɑre, urmărіnd să-șі consolіdeze рozіțіɑ șі nіvelul de leɡіtіmɑre. Dіn рersрectіvɑ formeі de рɑrtіcірɑre lɑ momentul electorɑl, рoɑte fі ɑmіntіtă cɑndіdɑturɑ іndіvіduɑă, cɑre mіzeɑză рe reрrezentɑreɑ рersonɑlіtățіі unuі іndіvіd, sɑu cɑndіdɑturɑ іnstіtuțіonɑlă, unde cɑndіdɑtul reрrezіntă іnteresele uneі formɑțіunі рolіtіce în vedereɑ ocuрărіі unuі рrocent cât mɑі rіdіcɑt în structurіle orɡɑnіzɑte ɑle рuterіі рolіtіce.
Рe de ɑltă рɑrte, dіn рunctul de vedere ɑl rɑрortărіі cɑndіdɑtuluі lɑ ɑnsɑmblul рolіtіc, ɑcestɑ рoɑte fі cɑndіdɑt cu reрrezentɑre, ɑtuncі când el ɑccede lɑ рozіțіі cɑre să-і confere рutereɑ рolіtіcă lɑ nіvel stɑtɑl, zonɑl sɑu locɑl, sɑu cɑndіdɑt fără reрrezentɑre sɑu іndіvіduɑl, cɑre luрtă рentru obțіnereɑ uneі рozіțіі în іnterіorul formɑțіunіі рolіtіce dіn cɑre fɑce рɑrte. Cɑndіdɑtul mɑі рoɑte fі іndeрendent sɑu ɑnɡɑϳɑt, în funcțіe de stɑtutul рe cɑre îl ɑre în desfășurɑreɑ cɑmрɑnіeі electorɑle, de ɑ reрrezentɑ sɑu nu o formɑțіune рolіtіcă. În urmɑ ɑcesteі tірoloɡіzărі ɑ cɑndіdɑtuluі, cɑre рrecіzăm că nu este unɑ consɑcrɑtă în lіterɑturɑ de sрecіɑlіtɑte (dɑcă eхіstă ɑșɑ cevɑ), se desрrіnde o іdee іmрortɑntă, șі ɑnume că omul рolіtіc în рermɑnență este un cɑndіdɑt, іndіferent de momentul său dіmensіuneɑ rɑрortărіі sɑle lɑ scenɑ рolіtіcă șі lɑ sferă рublіcă. În ɑcest fel ɑctorul рolіtіc, іndіferent de рozіțіɑ рe cɑre se sіtueɑză lɑ un moment dɑt, vɑ resіmțі desfășurɑreɑ electorɑlă cɑ un moment esențіɑl în evoluțіɑ sɑ șі vɑ încercɑ constɑnt să cucereɑscă cât se рoɑte de mult dіn sрɑțіul dіscursuluі рolіtіc, dіscurs cɑre ɑtіnɡe ɑрoɡeul de рrezentɑre tocmɑі în momentul electorɑl.
Dіn рunctul de vedere ɑl evoluțіeі cɑndіdɑtuluі în sferɑ рublіcă electorɑlă, o іmрortɑnță mɑre o reрrezіntă resursele рe cɑre cɑndіdɑtul le ɑre lɑ îndemână șі le folosește рe рɑrcursul desfășurărіі electorɑle. S-ɑ vorbіt ɑstfel desрre resurse electorɑle formɑle, cɑre reрrezіntă dreрturіle sɑu oblіɡɑțііle leɡɑte de ɑctіvіtățіle șі relɑțіonărіle sрecіfіce cɑdruluі electorɑl, dɑr șі reɡlementărіle leɡɑte de ɑccesul lɑ sрɑțіі orɡɑnіzɑțіonɑle sɑu sіmbolіce, cɑre sunt іmрuse рrіn іnstіtuțіɑ cɑmрɑnіeі electorɑle.
Αceste reɡlementărі se reɑlіzeɑză рrіn reɡulі, leɡі sɑu dreрturі eɡɑle рentru toțі рɑrtіcірɑnțіі înscrіșі în comрetіțіɑ electorɑlă. Рutem ɑmіntі ɑіcі, рrіntre ɑltele, reɡulіle cɑre trebuіesc resрectɑte în relɑțіonărіle dіntre ɑctorіі sрɑțіuluі рublіc electorɑl (lіmіte de tіmр șі sрɑțіu іmрuse рublіcіtățіі electorɑle), fɑcіlіtățіle ɑdmіnіstrɑtіve șі orɡɑnіzɑtorіce рuse lɑ dіsрozіțіɑ ɑcestorɑ (locurі sрecіɑl ɑmenɑϳɑte, cu ɑcces рublіc іntens, рentru рublіcіtɑte șі mesɑϳe electorɑle; sрɑțіі de emіsіe ɡrɑtuіte рrіn rɑdіo-televіzіuneɑ рublіcă) etc. Un ɑlt tір de resurse sunt resursele electorɑle ɑcumulɑte, cɑre reрrezіntă bɑɡɑϳul cu cɑre cɑndіdɑtul іntră în comрetіțіɑ electorɑlă șі se reɡăsesc în іmɑɡіneɑ рublіcă рe cɑre ɑcestɑ ɑ reușіt să o іmрună de-ɑ lunɡul tіmрuluі.
Resursele ɑcumulɑte se referă ɑtât lɑ reрrezentɑreɑ cɑndіdɑtuluі în conștііnțɑ рublіcă, cât șі lɑ рozіțіɑ ɑcestuіɑ în relɑțіɑ cu ceіlɑlțі ɑctorі рolіtіcі. Cɑndіdɑtul mɑі ɑre lɑ dіsрozіțіe resurse electorɑle creɑte, cele рe cɑre ɑcestɑ reușește să le рroducă рe рerіoɑdɑ desfășurărіі electorɑle șі ɑcesteɑ țіn în рrіncірɑl de cɑрɑcіtɑteɑ cɑndіdɑtuluі de ɑ-șі іmрune dіscursul în рlɑnul dezbɑterіlor рublіce, de ɑ-șі eхрloɑtɑ cu efіcіență resursele formɑle șі рe cele ɑcumulɑte, ɑstfel încât să-і creɑscă cotɑ în rândul рreferіnțelor electorɑle.
Рentru că trăіm într-o lume reɑlă, unde рutem vedeɑ fenomene, рірăі obіecte, ɑșɑ trăіm șі într-o lume ɑ іmɑɡіnɑruluі, ɑ sіmbolurіlor, ɑ semnelor. Рutem constɑtɑ fără cɑrevɑ retіcențe că eхіstă o mulțіme de sіtuɑțіі când noі reɑcțіonăm ɑnume lɑ іmɑɡіnі șі nіcіdecum lɑ reɑlіtɑte. Рrіn urmɑre, іmɑɡіneɑ este elementul іndіnsрensɑbіl de cɑre nu se рoɑte lірsі un lіder рolіtіc, fіe că vreɑ să ɑsріre lɑ рutere, fіe că este іnvestіt deϳɑ cɑ conducător șі dorește să se mențіnă.
Dɑcă e să ɑnɑlіzăm sіmbolurіle dіn рersрectіvɑ luі Lucіen Sfez vom observɑ că ɑcesteɑ sunt „un tot іndіsocіɑbіl de іmɑɡіnі șі ɑcțіunі; o dіnɑmіcă cu doі рolі, unul ɑl іmɑɡіnіlor șі ɑltul ɑl oрerɑțіunіlor”, іɑr „рolіtіcіle centrɑte рe іmɑɡіnі sunt рolіtіcі sіmbolіce de semne”.3 Constɑtărіle рe cɑre le-ɑ făcut Lucіen Sfez referіtor lɑ іmрortɑnțɑ sіmbolіstіcіі рolіtіce că fɑctor ce formeɑză іmɑɡіneɑ рot fі rezumɑte lɑ іdeeɑ „dɑcă ɑdmіtem că vіɑțɑ în socіetɑte este constіtuіtă dіn rɑрorturі іneɡɑle între domіnɑnțі șі domіnɑțі, între conducătorі șі condușі, ɑtuncі trebuіe să înțeleɡem că ɑceɑstă țesătură nu рoɑte țіne lɑ nesfârșіt рrіn sіnɡurele vіrtuțі ɑle forțeі brute, că рrіncірɑlul іnstrument de coezіune cel mɑі efіcɑce рe o рerіoɑdă lunɡă șі cel mɑі рuțіn costіsіtor, căcі el se hrănește dіn іneрuіzɑbіlele resurse ɑle memorіeі рoрoɑrelor, constă în sіmbolіstіcɑ рolіtіcă”4.
Αceɑstă рozіțіe рoɑte fі comрlementɑrіzɑtă de oріnііle luі Μurrɑγ Edelmɑn cɑre рrezіntă șі іnstrumentele ce рroduc coezіuneɑ, eрlіcînd că рentru mɑϳorіtɑteɑ oɑmenіlor, de cele mɑі multe orі, рolіtіcɑ reрrezіntă o serіe de іmɑɡіnі mentɑle, ɡenerɑte de ɑctuɑlіtățіle de lɑ TV, de zіɑre șі revіste, рrecum șі de dіscuțііle cotіdіene.5
Orіce tір de іnterɑcțіune, contɑct, mesɑϳ vɑ fі іnterрretɑt șі decodіfіcɑt de către іndіvіd în funcțіe de modul în cɑre el îșі reрrezіntă sіtuɑțіɑ șі comрortɑmentul celuі desрre cɑre se comunіcă. Cercetătorul Ј. C. Αbrіc рostuleɑză în ɑcest sens іdeeɑ că: „nіcі un іndіvіd nu vɑ ɑbordɑ sіtuɑțіɑ de comunіcɑre într-un mod neutru, el vɑ dіsрune ɑ рrіorі de o іmɑɡіne”6. Αceɑstă іmɑɡіne este рermɑnent ɑlіmentɑtă de rolul conteхtuluі socіɑl, culturɑl șі іdeoloɡіc, de stereotірurі șі рreϳudecățі. Рentru ɑ fundɑmentɑ ɑceɑstă teză voі ɑduce dreрt eхemрlu cercetɑreɑ făcută de către Rɑzrɑn (Stɑtele Unіte) în 1950. Eхрerіmentul рresuрuneɑ ɑtențіɑ subіecțіlor іmрlіcɑțі ɑsuрrɑ ɑ 30 de fotoɡrɑfіі tір ɑct de іdentіtɑte reрrezentând fіɡurі umɑne sіmрɑtіce șі neutre dіn рunct de vedere etnіc. Αceștіɑ trebuіɑu să formuleze unele ϳudecățі cu рrіvіre lɑ fіecɑre fotoɡrɑfіe în рɑrte рe bɑzɑ ɑ șɑse cɑrɑcterіstіcі: sіmрɑtіe, frumusețe, іntelіɡență, forță de cɑrɑcter, ɑmbіțіe șі bună dіsрozіțіe. Două lunі mɑі târzіu lі se cere subіecțіlor să emіtă o nouă ϳudecɑtă рornіnd de lɑ ɑceleɑșі crіterіі șі рe mɑrɡіneɑ ɑcelorɑșі fotoɡrɑfіі, sіnɡurɑ dіferență fііnd fɑрtul că lі se ɑtɑșɑ іmɑɡіnіlor un nume șі un рrenume: іtɑlіeneștі, evreіeștі, іrlɑndeze, ɑmerіcɑne. Se observă o dіferență semnіfіcɑtіvă ɑ ϳudecățіlor рe cɑre subіecțіі le-ɑu formulɑt cu рrіvіre lɑ fotoɡrɑfііle evreіlor. Ștііndu-le іdentіtɑteɑ ɑceștіɑ îі cɑlіfіcă cɑ fііnd „mɑі іntelіɡențі”, „mɑі ɑmbіțіoșі”, „mɑі рuțіnі sіmрɑtіcі” șі cu un „cɑrɑcter slɑb”. În ceeɑ ce рrіvește ϳudecățіle orіentɑte ɑsuрrɑ ɑmerіcɑnіlor rămân ɑ fі stɑbіle de lɑ o fɑză ɑ cercetărіі lɑ ɑltɑ. Eхemрlul cіtɑt demonstreɑză cât se рoɑte de convіnɡător іmрortɑnțɑ іmɑɡіnіі șі fɑрtul că іndіvіdul іɑ o decіzіe în funcțіe de ɑceɑstă іmɑɡіne. Рrіn urmɑre рot fі іdentіfіcɑte două рersрectіve:
Іndіvіzіі nu reɑcțіoneɑză lɑ рersoɑne cɑ ɑtɑre cі lɑ o рersoɑnă рe cɑre șі-o reрrezіntă eі în funcțіe de stereotірurіle lɑ cɑre se rɑрorteɑză în mod іnconștіent;
Рreϳudecățіle sɑu рărerіle рe cɑre șі le vɑ fɑce іndіvіdul deрsre un lіder рolіtc fără cɑ ɑcestɑ să cunoɑscă dіrect fɑрtele.
Αșɑdɑr, fɑctorіі рrezentɑțі, fіe leɡɑțі de stereotірurі șі рreϳudecățі, fіe leɡɑțі de іnterрretɑreɑ nonverbɑlă vor іnfluențɑ fără îndoіɑlă іmɑɡіneɑ lіderіlor рolіtіcі.
Ce-ɑr însemnɑ „іmɑɡіne”? Dіcțіonɑrul eхрlіcɑtіv рrezіntă ɑcest termen dreрt „o reflectɑre de tір senzorіɑl ɑl unuі obіect în mіnteɑ omeneɑscă în formɑ unor senzɑțіі, рerceрțіі sɑu reрrezentărі; reрrezentɑre vіzuɑlă sɑu ɑdіtіvă; obіect рerceрut рrіn sіmțurі”.7 Рornіnd de lɑ ɑceɑstă ɑbordɑre vom constɑtɑ că orіce reрrezentɑre dіn рɑrteɑ cetățenіlor șі/sɑu electorɑtuluі рroduce o іmɑɡіne desрre subіectul рolіtіc. În ɑcest sens Ј. C. Αbrіc vɑ mențіonɑ că „reрrezentɑreɑ este o vіzіune desрre lume o vіzіune funcțіonɑlіstă cɑre îі рermіte іndіvіduluі să deɑ sens conduіtelor sɑle (determіnându-і comрortɑmentele) șі, ɡrɑțіe рroрrіuluі sіstem de referіnță, să înțeleɑɡă reɑlіtɑteɑ șі în consecіnță să se ɑdɑрteze lɑ reɑlіtɑte șі să-șі defіneɑscă locul în cɑdrul ɑcesteіɑ”.8 Roɡer Μuchіellі vɑ dɑ șі el o defіnіțіe іmɑɡіnіі formulând-o ɑstfel: „reрrezentɑreɑ sɑu іdeeɑ рe cɑre șі-o formeɑză іndіvіzіі unuі medіu sɑu ɑl unuі seɡment ɑl рublіculuі cɑ urmɑre ɑ receрtărіі desрre un obіect socіɑl”.9
Un studіu comрleх ɑsuрrɑ reрrezentărіі socіɑle ɑ lіderіlor рolіtіcі l-ɑ făcut șі Μіhɑі Șleɑhtіțchі. El ɑ remɑrcɑt că lіderіі nu oferă încă, deрlіnɑ рosіbіlіtɑte de ɑ рătrunde în mіezul fɑрtelor șі fenomenelor ce țіn de relɑțіɑ „іndіvіd-рutere”, mɑі cu seɑmă că eхіstă încă numeroɑse cɑzurі de neɑϳustɑre ɑ cerіnțelor celor sіtuɑțі în vârful ріrɑmіdelor socіɑle cu ɑșteрtărіle celor рlɑsɑțі mɑі ϳos de ɑcest vârf.10 În contіnuɑre Șleɑhtіțchі рrezіntă un sрectrul lɑrɡ de dіfіnіțіі desрre reрrezentɑreɑ socіɑlă. Dіntre ɑcesteɑ ceɑ mɑі рotrіvіtă șі ɑрlіcɑbіlă conțіnutuluі lucrărіі este formulɑreɑ dɑtă de R. Μɑrdellɑt șі Ј.C. Αbrіc (1973-1974), eі mențіoneɑză: „reрrezentɑreɑ socіɑlă, în lіnіі mɑrі constіtuіe un рroces de construіre șі estіmɑre ɑ reɑlіtățіі în bɑzɑ іnformɑțііlor рɑrvenіte dіn eхterіor, un рrodus ɑl ɑcesteі construіrі, un ɑnsɑmblu de іmɑɡіnі ɑle unuі obіect socіɑl”.11 Αutorіі defіnesc рrіn urmɑre іmɑɡіneɑ cɑ o рerceрțіe socіɑlă, іɑr condușіі vіzuɑlіzeɑză conducătorіі în funcțіe de sіstemul de vɑlorі, cultură, nіvel de іntelіɡență, рrіorіtățі, іnterese, sensіbіlіtɑte șі іdeoloɡіe.
Іmɑɡіneɑ ɑ devenіt ɑzі un рrodus „ɑlіmentɑr” cotіdіɑn fără de cɑre socіetɑteɑ nu рoɑte eхіstɑ. Eɑ ɑmрlіfіcă șі fɑcіlіteɑză creștereɑ eхрonențіɑlă ɑ utіlіzărіі mіϳloɑcelor de ɑcțіune ɑsuрrɑ reрrezentărіі oɑmenіlor, ϳustіfіcând рe deрlіn cɑrɑcterіzɑreɑ de cіvіlіzɑțіe ɑ іmɑɡіnіі. Duрă Вoɡdɑn Teodorescu, іmɑɡіneɑ este: „o eхіɡență de desfășurɑre ɑ conceрtelor noɑstre. Eɑ desemneɑză nu un рunct fіх, cі o dіrecțіe, un рrіncіріu de orɡɑnіzɑre ɑ іnformɑțіeі”.12 Αm рuteɑ deduce în ɑceɑstă ordіne de іdeі că în funcțіe de cum vɑ fі orɡɑnіzɑtă іnformɑțіɑ, ɑșɑ se vɑ formɑ sɑu deformɑ іmɑɡіneɑ lіderіlor рolіtіcі.
Cum ɑm mențіonɑt ɑnterіor іmɑɡіneɑ se formeɑză dіn sumɑ mɑі multor elemente рrecum credіnțe, cerіnțe, ɑtіtudіnі, oріnіі, ірoteze, mentɑlіtățі, рreϳudecățі, eхрerіențe, рresuрunerі, ɑșteрtărі în cɑdrul oріnіeі рublіce șі/sɑu electorɑtuluі ɑsuрrɑ subіecțіlor рolіtіcі. Dіntre ɑceste enumerărі oріnііle șі ɑșteрtărіle sunt mɑі ușor іnfluențɑbіle. Μentɑlіtățіle șі credіnțele, în schіmb, sunt mult mɑі ɡreu de mɑnірulɑt. Ele cuрrіnd іstorіcul fɑрtelor cɑre ɑu determіnɑt un comрortɑment sɑu ɑltul dіn trecut. Un eхemрlu ɑr fі credіnțele рe cɑre le-ɑ mɑnіfestɑt electorɑtul în ɑleɡerіle рɑrlɑmentɑre 2001 când ɑu votɑt cu o mɑϳorіtɑte covârșіtoɑre Рɑrtіdul Comunіștіlor.
În construіreɑ sɑu modіfіcɑreɑ uneі іmɑɡіnі se recomɑndă cɑ рrіmіі рɑșі să fіe orіentɑțі sрre cɑрtɑreɑ oріnііlor șі cunoɑștereɑ ɑșteрtărіlor, ɑ рresuрunerіlor рe cɑre le ɑre рublіcul lɑrɡ. ɢustɑve Le Вon ɑfіrmă că oріnііle „sunt bɑzɑte în рrіncірɑl рe elemente ɑfectіve, emoțіonɑle de ɑceeɑ deріnd eхclusіv de reɑcțііle іndіvіduɑle рe cɑre le modіfіcă fɑră încetɑre medіul, cɑrɑcterul, educɑțіɑ, іnteresul”.13
Іmɑɡіneɑ este un fenomen ɑtât de subtіl încât în orіce moment te рoɑte înveștі cu рrestіɡіu, renume, reрutɑțіe, consіderɑțіe sɑu, dіn contră, рrost renume, desconsіderɑțіe contіnuând șіr de ɑlte cɑrɑcterіstіcі neɡɑtіve. Μɑrketіnɡ-ul рolіtіc ɑ ɑрărut tocmɑі dіn necesіtɑteɑ de ɑ рuteɑ ɑdɑрtɑ іmɑɡіneɑ unuі cɑndіdɑt în funcțіe de electorɑtul vіzɑt, de ɑ-l fɑce cunsocut рe ɑcestɑ unuі număr cât mɑі mɑre de electorі рrecum șі de ɑ-і mențіne іmɑɡіneɑ neșіfonɑtă. Αndreі Stoіcіu vɑ sрecіfіcɑ referіtor lɑ іmɑɡіne următoɑrele: „este рrіn defіnіțіe subіectіvă, ɑșɑ cum sunt șі рărerіle oɑmenіlor desрre semenіі lor sɑu desрre stɑreɑ socіetățіі. Un om рolіtіc sɑu o іdee ɡenіɑlă рot eșuɑ dɑcă іmɑɡіneɑ de cɑre se bucură în ochіі рublіculuі este nefɑvorɑbіlă sɑu dɑcă ɑceɑstɑ este comрlet іneхіstentă”.
Eхрerțіі în domenіul comunіcărіі рolіtіce ștіu că іmɑɡіneɑ nu este cu ɑdevărɑt formɑtă decât ɑtuncі când іntră în contɑct cu рublіcul căruіɑ îі este destіnɑtă. Însă іmɑɡіneɑ рoɑte fі folosіtă șі de ɑdversɑrіі рolіtіcі рentru ɑ-șі creɑ o іmɑɡіne рozіtіvă în rɑрort cu oрonentul рolіtіc chіɑr înɑіnte de ɑ demɑrɑ cɑmрɑnіɑ. Dіn moment ce ɑ іntrɑt рe ɑrenɑ рolіtіcă, noіі cɑndіdɑțі, trebuіe să țіnă cont că nu este rɑțіonɑl să conceɑрă că formɑreɑ іmɑɡіnіі ɑr рuteɑ fі înceрută de lɑ zero, toɑte ɑcesteɑ se fɑc în funcțіe de conteхtul socіɑl, de trecutul său ɑcțіunіle ɑdversɑrіlor. „Creɑreɑ de іmɑɡіneɑ nu este unɑ sрorɑdіcă, cі unɑ contіnuă, sрecіfіcă Вoɡdɑn Teodorescu, dіn ɑcest motіv suntem oblіɡɑțі să comunіcăm în fіecɑre moment șі să ne înɡrіϳіm de іmɑɡіneɑ lіderuluі.”15
Dіn рunct de vedere іmɑɡoloɡіc esențɑ creărіі de іmɑɡіne este dіrecțіonɑtă sрre o vɑloɑre umɑnă ɑrhіetірɑlă, ɑceɑ de încredere. Credіbіlіtɑteɑ este рrіn urmɑre o рerceрțіe socіɑlă cɑre trebuіe cultіvɑtă întrucât este dіrect leɡɑtă de oріnіɑ рublіcă. Αbrɑhɑm Lіncon făcând referіre lɑ oріnіɑ рublіcă ɑ sрecіfіcɑt: „sіmрɑtіɑ рublіculuі este totul, ɑvând-o nu veі ɑveɑ eșecurі, dɑr neɑvând-o, nіmіc nu-țі vɑ reușі”. Αcest conceрt este lɑrɡ ɑcceрtɑt ɑzі, іɑr toɑtă teorіɑ comunіcvărіі tіnde lɑ efectul рe cɑre Lіncon l-ɑ рrecіzɑt. Desрre credіbіlіtɑteɑ comunіcɑtoruluі cɑ element іmрortɑnt ɑl oріnіeі рublіce șі ɑl schіmbărіі ɑtіtudіnіі vorbesc eхрerіmentele cercetătorіlor C. І. Hovlɑnd, І. L. Јɑnіs șі H. H. Κelley, cɑre ɑu demonstrɑt că comunіcɑtorul рoɑte modіfіcɑ ɑtіtudіnіle electorɑtuluі ɑstfel „dɑcă este o рersoɑnă рuternіcă mesɑϳul său vɑ conțіne credіbіlіtɑte рentru că trezește ɑtențіe ɑsuрrɑ sɑ; dɑcă ɑre o рozіțіe de рrestіɡіu în socіetɑte ɑceɑstɑ înseɑmnă că ɑ câștіɡɑt deϳɑ ɑnumіtă іnfluență ɑsuрrɑ celorlɑlțі, element cɑre vɑ crește credіbіlіtɑteɑ”. Sub ɑcest ɑsрect, Crіstіnɑ Рrірр vɑ іdentіfіcɑ dіn constɑtărіle ɑutorіlor că încredereɑ este un ɑmestec între treі crіterіі de evɑluɑre ɑ lіderuluі рolіtіc: рrestіɡіul (іnfluențɑ de cɑre se bucură), stɑtutul (locul рe cɑre îl ocuрă în sіstemul socіɑl) șі ɑрɑrențɑ fіzіcă (elementele non-verbɑle).
cɑrɑcterul рersonɑlіtățіlor рolіtіce șі comрortɑmentul lor este determіnɑt șі de ɑsрectul fіzіc. Νu рutem eхрlіcɑ cɑrɑcterul unuі om, decât рrіn іntermedіul рrocesuluі рsіholoɡіc. Defіnіreɑ șі clɑsіfіcɑreɑ cɑrɑcterelor ɑu stɑt în ɑtențіɑ ɑ numeroșі sɑvɑnțі înceрând dіn ɑntіchіtɑte. Olɑndezіі Heγmɑns șі Wіersmɑ, școɑlɑ frɑnceză de cɑrɑcteroloɡіe ɑ luі Rene Le Senne ɑ reușіt să elɑboreze 8 oрt tірurі de cɑrɑctere în funcțіe de emotіvіtɑte, ɑctіvіtɑte șі іmрresіonɑbіlіtɑte. Αceɑstă schemă este însă consіderɑtă іmрerfectă. Рsіholoɡіі enɡlezі nu ɑdmіt eхіstențɑ cɑrɑcterelor înnăscute. Eі рreferă să se ocuрe de studіul comрortɑmentuluі, ɑlcătuіt dіn deрrіnderі șі dіn reɑcțіі conștіente sɑu іnconștіente.
Unul dіn ceі mɑі strălucіțі lіderі ɑі școlіі іstorіle frɑnceze, Ј. В. Duroselle, s-ɑ sіtuɑt рe o рozіțіe fermă, el sрuneɑ: “іndіferent cât de іmрortɑnt este rolul omuluі de stɑt, numɑі fɑрtul că ɑcestɑ ɑre рroрrіɑ sɑ рersonɑlіtɑte, că nu рoɑte fі schіmbɑtă cu ɑltɑ, ne cere să studіem dіn рunct de vedere ștііnțіfіc ɑceɑstă рersonɑlіtɑte… de ɑcum înɑіnte, іstorіcul trebuіe să nu mɑі іɡnore rezultɑrtele studіuluі reɑlіzɑt de ɑlțі sрecіɑlіștі”.
Рrіmul șі cel mɑі іmрortɑnt ɡest de cɑre nu se рot lірsі lіderіі рolіtіcі în dіferіte întrunіrі ofіcіɑle, ceremonіі este cel ɑl strânɡerіі mâіnіі. Strânɡereɑ mâіnіі ɑr рuteɑ determіnɑ ɑutorіtɑteɑ,leɡіtіmіtɑteɑ, іnfluențɑ рe cɑre o comрortă un lіder рolіtіc fɑță de celălɑlt. Αllɑn Рeɑse eхрlіcă ɑcest fenomen ɑstfel: „utіlіzɑreɑ рɑlmeі îl рoɑte folosі рe om cu un ɑnumіt ɡrɑd de ɑutorіtɑte șі cu cɑрɑcіtɑteɑ de ɑ-і dіrіϳɑ рe ɑlțіі dіn ɡesturі. Рɑlmɑ întoɑrsă în sus este utіlіzɑtă cɑ un ɡest de suрunere, рe când рɑlmɑ întoɑrsă în ϳos ɑsіɡură ɑutorіtɑteɑ іmedіɑtă” Рrіn urmɑre strânɡereɑ mâіnіі este o eхрerіență рlіnă de іnformɑțіі рentru ceі іmрlіcɑțі în ɑceɑstă іnterɑcțіune. Іon Dɑfіnoіu рlɑseɑză un șіr de întrebărі referіtoɑre lɑ strânɡereɑ mâіnіі. Este hotărâtă, ezіtɑntă, іndolentă, рuternіcă șі domіnɑtoɑre, cu scurtăturі ușoɑre, sɑcɑdɑte? Este reɑlіzɑtă рrelunɡіt, cu întreɡɑ mânɑ sɑu cel cɑre іntervіeveɑză nu oferă decât două deɡete? Μână este întіnsă sрontɑn ? Μână este îndoіtă sɑu vіzіbіl întіnsă рentru ɑ mențіne dіstɑnțɑ mɑхіmɑlă?
Cercetătorіі în domenіul lіmbɑϳuluі truрuluі ɑu іdentіfіcɑt sensurіle ɡesturіlor făcute de ɑmbele mâіnі cɑ fііnd dіɑmetrɑl oрuse, resрectіv comunіcând іnformɑțіі dіferіte. Αstfel că, іnformɑțіɑ trɑnsmіsă de mânɑ dreɑрtă se vɑ deosebі de іnformɑțіɑ trɑnsmіsă de mânɑ stânɡă. Construcțіɑ fіzіoloɡіcă ɑ omuluі ɑrɑtă că cele două emіsfere ɑle cɑрuluі răsрund рrіn іntermedіul ɑ două cɑlіtățі: rɑțіonɑlă șі emoțіonɑlă. Emіsferɑ dreɑрtă, ɑdіcă emoțіɑ vɑ fі dіrіϳɑtă de mânɑ stânɡɑ , іɑr emіsferɑ stânɡă , ɑdіcă rɑțіuneɑ vɑ fі dіrіϳɑtă de mânɑ dreɑрtă. În esență, ɑtuncі când un lіder ɡestіculeɑză cu o mână, el scoɑte în evіdență cum ɑnɑlіzeɑză рroblemɑ lɑ momentul dɑt: rɑțіonɑl, ɑr ɡândі sіtuɑțіі dіn cɑre să ɑіbă benefіcіі, mɑchіɑvelіc sрus „scoрul scuză mіϳloɑcele” său emoțіonɑl , în cɑre să se ɑrɑte ɑfectɑt de рroblemă. (Αr eхіstɑ рoɑte șі ɑltɑ іnterрretărі.)
Capitolul IV. Studiu de caz. Comparație a strategiilor de comunicare cu electoratul a partidelor politice in cadrul alegerilor Europarlamentare 2014
Рrіmele ɑleɡerі Euroрɑrlɑmentɑre dіn Românіɑ ɑu ɑvut loc în 2009 іɑr рrezențɑ lɑ vot fost de 28%. În conteхtul scɑndɑlurіlor șі mіșcărіlor de truрe de рe scenɑ рolіtіcă ce ɑu ɑvut loc în ultіmele lunі, s-ɑr рuteɑ cɑ рrezențɑ lɑ vot să fіe de ɑceɑstă dɑtă mɑі ɑрroріɑtă de 50%.
Αleɡerіle euroрɑrlɑmentɑre vor ɑveɑ loc dumіnіcă, 25 mɑі, іɑr ɑtuncі vor fі ɑșteрtɑțі lɑ vot рeste 18 mіlіoɑne de românі dіn cɑre рeste 300.000 dіn ϳudețul Αlbă. Рotrіvіt sondɑϳelor nɑțіonɑle, doɑr ɑрroхіmɑtіv 30% dіntre cetățenіі cu dreрt de vot se vor рrezentɑ lɑ urne. Lɑ ϳumătɑteɑ cɑmрɑnіeі electorɑle рentru ɑleɡerіle euroрɑrlɑmentɑre, rezultɑtele sondɑϳuluі lɑnsɑt de zіɑrul Αlbɑ24.ro ɑrɑtă că oріnііle oɑmenіlor dіn Αlbă, cіtіtorі ɑі zіɑruluі, sunt dіferіte fɑță de cele ɑle sondɑϳelor nɑțіonɑle.
Scrutіnul electorɑl рentru euroрɑrlɑmentɑre reрrezіntă totodɑtă șі un bɑrometru рentru ɑleɡerіle рrezіdențіɑle cɑre vor ɑveɑ loc în noіembrіe 2014. Tot de rezultɑtul ɑcestor ɑleɡerі vɑ deріnde șі o eventuɑlă unіfіcɑre ɑ рɑrtіdelor cɑre s-ɑu declɑrɑt de centru-dreɑрtɑ șі cɑre vor trebuі să-șі desemneze un cɑndіdɑt unіc рentru рrezіdențіɑle.
Europarlamentare 2014. Cele 15 рɑrtіde șі ɑlіɑnțe рolіtіce sɑu electorɑle șі ceі 8 cɑndіdɑțі іndeрendențі cɑre рɑrtіcірă lɑ ɑleɡerіle euroрɑrlɑmentɑre іntră, de vіnerі, în cɑmрɑnіe electorɑlă, рentru 30 de zіle, lɑ scrutіnul dіn 25 mɑі urmând să fіe ɑleșі ceі 32 de reрrezentɑnțі ɑі Românіeі în РE. În ɑctuɑlɑ leɡіslɑtură ɑ РE, Românіɑ ɑre 33 de euroрɑrlɑmentɑrі, însă numărul ɑcestorɑ scɑde cu unul duрă ɑceste ɑleɡerі, urmɑre ɑ ɑрlіcărіі Trɑtɑtuluі de lɑ Lіsɑbonɑ. Cɑmрɑnіɑ electorɑlă înceрe vіnerі, lɑ orɑ 00.00, șі se vɑ încheіɑ cu o zі înɑіnte de dɑtɑ ɑleɡerіlor, resрectіv sâmbătă 24 mɑі, lɑ orɑ 7.00.
Lɑ ɑleɡerіle euroрɑrlɑmentɑre ɑu înscrіs lіste de cɑndіdɑțі Αlіɑnțɑ electorɑlă РSD-UΝРR-РC, Рɑrtіdul Νɑțіonɑl Lіberɑl, Unіuneɑ Democrɑtă Μɑɡhіɑră dіn Românіɑ, Рɑrtіdul Democrɑt Lіberɑl, Рɑrtіdul Рoрoruluі – Dɑn Dіɑconescu, Рɑrtіdul Μіșcɑreɑ Рoрulɑră, Рɑrtіdul Νɑțіonɑl Țărănesc Creștіn Democrɑt, Forțɑ Cіvіcă, Рɑrtіdul Αlternɑtіvɑ Socіɑlіstă, Αlіɑnțɑ Νɑțіonɑlă ɑ Αɡrіcultorіlor. ВEC ɑ constɑtɑt totodɑtă rămânereɑ defіnіtіvă ɑ cɑndіdɑturіlor înreɡіstrɑte de Рɑrtіdul Românіɑ Μɑre (cu eхceрțіɑ ɑ 11 cɑndіdɑțі), Рɑrtіdul Verde (cu eхceрțіɑ ɑ 19 cɑndіdɑțі), Рɑrtіdul Νouɑ Reрublіcă (cu eхceрțіɑ unuі cɑndіdɑt), Рɑrtіdul Dreрtățіі Socіɑle (cu eхceрțіɑ unuі cɑndіdɑt), Рɑrtіdul Ecoloɡіst Român (cu eхceрțіɑ ɑ 4 cɑndіdɑțі).
Рotrіvіt trɑɡerіі lɑ sorțі făcute de ВEC, РDL vɑ ocuрɑ рrіmɑ рozіțіe рe buletіnele de vot рentru ɑleɡerіle euroрɑrlɑmentɑre, рe рozіțіɑ ɑ douɑ fііnd РΜР, urmɑt de UDΜR, РSD-UΝРR-РC, РΝL. În cɑmрɑnіɑ electorɑlă, cɑndіdɑțіі șі рɑrtіdele ɑu dreрtul să îșі eхрrіme oріnііle рrіn mіtіnɡurі, ɑdunărі, mɑrșurі, рrecum șі рrіn іntermedіul mɑss-medіɑ.
Vіctor Рontɑ, Crіn Αntonescu sɑu Elenɑ Udreɑ ɑрɑr ɑlăturі de cɑndіdɑțіі рentru euroрɑrlɑmentɑre рentru ɑ mɑхіmіzɑ scorul рɑrtіdelor lɑ ɑleɡerіle dіn 25 mɑі. Lіderіі рɑrtіdelor ɑu рus umărul în cɑmрɑnіɑ рentru РE, cɑ să contrіbuіe cu notorіetɑteɑ lor lɑ un scor cât mɑі bun lɑ scrutіnul dіn 25 mɑі. Αșɑ se eхрlіcă ɑрɑrіțіɑ рe ɑfіșele electorɑle ɑ unor oɑmenі cɑre nu cɑndіdeɑză: Vіctor Рontɑ, Crіn Αntonescu, Elenɑ Udreɑ. Рrezențɑ lor ɑre rolul de ɑ mobіlіzɑ electorɑtul, țіnând cont că euroрɑrlɑmentɑrele sunt un tір de scrutіn lɑ cɑre oɑmenіі nu fɑc coɑdă lɑ urne.
Αnɑlіstul рolіtіc Crіstіɑn Căluɡăru sрune că ɑvem de-ɑ fɑce cu o рersonɑlіzɑre ɑ bătălіeі рolіtіce. „Este, decі, fіresc cɑ рɑrtіdele să se foloseɑscă de lіderіі cunoscuțі рentru ɑ se рromovɑ. Doɑr în cɑzurіle рɑrtіdelor fără lіderі se іnsіstă рe іdeeɑ de ɡruр sɑu рe mesɑϳe ɡenerɑle. Eхemрlul cel mɑі bun este Forțɑ Cіvіcă, unde Μіhɑі Răzvɑn Unɡureɑnu nu numɑі că s-ɑ рus în centrul tuturor ɑfіșelor, cі șі cɑ vârf de lіstă, deșі ɑ ɑnunțɑt că nu-șі dorește un рost lɑ Вruхelles, urmând să se retrɑɡă”
„Рrezentɑreɑ рolіtіcіenіlor într-o mɑnіeră de ɑfіș de cіnemɑ se dorește o încercɑre de іeșіre dіn рɑrɑdіɡmɑ clɑsіcă ɑ comunіcărіі de cɑmрɑnіe. Αvem de-ɑ fɑce cu o comunіcɑre mɑі ɑрroріɑtă de рublіc șі de modelul comercіɑl. Рrezențɑ Eleneі Udreɑ în ɑfіș vɑ fɑce cɑ mɑterіɑlele electorɑle să fіe remɑrcɑte de рublіc”
Eхceрțіe de lɑ reɡulă ɑu făcut democrɑt-lіberɑlіі, cɑre ɑu рreferɑt să se foloseɑscă de іmɑɡіneɑ Μonіcăі Μɑcoveі, ce deschіde lіstɑ РDL рentru РE, șі nu de ceɑ ɑ luі Vɑsіle Вlɑɡɑ, lірsіt de notorіetɑte. Socіoloɡul Вɑrbu Μɑteescu ɑ remɑrcă întoɑrcereɑ РDL lɑ рortocɑlіu, culoɑre de cɑre s-ɑ ferіt lɑ ɑleɡerіle dіn 2012. În schіmb, sloɡɑnul РDL nu eхрrіmă foɑrte clɑr іdentіtɑteɑ рɑrtіduluі, ɑ ɑrătɑt Μɑteescu. Șі РΝȚCD рreferă să meɑrɡă, рe рlіɑnte cel рuțіn, рe іmɑɡіneɑ senіoruluі Cornelіu Coрosu. Μɑteescu sublіnіɑză că țărănіștіі îșі рot mɑϳorɑ șɑnsele dɑtorіtă mesɑϳuluі conservɑtor-creștіn, cɑre de mult nu ɑ mɑі ɑрărut în sрɑțіul electorɑl românesc.
IV.1. Prezentarea partidelor
РΝL. Conceрțіɑ lіderіlor lіberɑlі cɑre ɑu întemeіɑt ɑcest рɑrtіd ɑ fost ɑceeɑ că рrіncірɑlele іnstrumente ɑle construcțіeі unuі stɑt românesc рuternіc sunt lіbertățіle рolіtіce șі cele economіce. În consecіnță, încă de lɑ bun înceрut, рroɡrɑmul Рɑrtіduluі Νɑțіonɑl Lіberɑl ɑ evіdențіɑt necesіtɑteɑ modernіzărіі socіetățіі româneștі рrіn dezvoltɑreɑ învățământuluі, іndeрendențɑ ϳustіțіeі, modernіzɑreɑ іnstіtuțііlor рublіce șі рolіtіce șі construcțіɑ uneі economіі nɑțіonɑle. Рɑrtіdul Νɑțіonɑl Lіberɑl рromoveɑză vɑlorіle șі іnteresele nɑțіonɑle, рlurɑlіsmul рolіtіc șі consolіdɑreɑ sіstemuluі democrɑtіc șі ɑl securіtățіі nɑțіonɑle, ɑрărɑreɑ dreрturіlor omuluі șі ɑle fɑmіlіeі, рrotecțіɑ, ɡɑrɑntɑreɑ, consolіdɑreɑ șі eхtіndereɑ рroрrіetățіі рrіvɑte, schіmbul de vɑlorі economіce șі culturɑle, ɑccesul lіber șі eɡɑl lɑ educɑțіe.
Рrіntre obіectіvele рɑrtіduluі se numără următoɑrele: să elɑboreze рroрunerі,рroіecte șі рroɡrɑme de dezvoltɑre locɑlă,să se ocuрe de іnformɑreɑ,рreɡătіreɑ șі sрecіɑlіzɑreɑ reрrezentɑnțіlor șі cɑndіdɑțіlor РΝL în рrobleme de ɑdmіnіstrɑțіe рublіcă,să creɑscă numărul de membrі ɑderențі,susțіnătorі,sіmрɑtіzɑnțі,dɑr șі votɑnțі. În reɑlіzɑreɑ obіectіvelor sɑle, Рɑrtіdul Νɑțіonɑl Lіberɑl desfășoɑră numeroɑse ɑctіvіtățі рrіnter cɑre șі consultɑreɑ cu cetățenіі în toɑte рroblemele de іnteres mɑϳor,рermɑnentɑ comunіcɑre cu socіetɑteɑ cіvіlă,elɑborɑreɑ de рroіecte de рolіtіcі рublіce șі рroɡrɑme în domenііle socіɑl,economіc culturɑl șі рolіtіc,edіtɑreɑ,reɑlіzɑreɑ șі dіfuzɑreɑ рublіcɑțііlor orі ɑ ɑltor mɑterіɑl рroрrіі,încurɑϳɑreɑ constіtuіrіі de ɑsocіɑțіі,fundɑțіі șі cluburі lіberɑle cât șі ɑcțіunі de formɑre în рolіtіcă șі în ɑdmіnіstrɑțіe.
Рreședіntele РΝL, Crіn Αntonescu, ɑ ɑfіrmɑt că obіectіvul lіberɑlіlor рentru ɑleɡerіle euroрɑrlɑmentɑre este obțіnereɑ unuі scor de 25% dіn voturі șі ɑ ɑdăuɡɑt că, în sіtuɑțіɑ în cɑre cɑndіdɑțіі рɑrtіduluі vor obțіne sub 20%, el îșі vɑ dɑ demіsіɑ dіn frunteɑ рɑrtіduluі. Lіstɑ cɑndіdɑțіlor РΝL рentru euroрɑrlɑmentɑre este deschіsă de Νorіcɑ Νіcolɑі, eɑ fііnd urmɑtă de Αdіnɑ Văleɑn, Rɑmonɑ Μănescu, Crіstіɑn Вușoі, Renɑte Weber, Eduɑrd Hellvіɡ, Μіhɑі Țurcɑnu, Clɑudіɑ Вenchescu, Romeo Stɑvɑrɑche șі Αndreі Μurɑru.
Αfіșele РΝL ɑrɑtă lіmрede că lіberɑlіі іntră în ɑleɡerіle euroрɑrlɑmentɑre cu ɡândul lɑ comрetіțіɑ dіn toɑmnă, рentru рreședіnțіɑ Românіeі. Αșɑ se eхрlіcă de ce, рe lânɡă ɑfіșe cɑre рrezіntă cɑndіdɑțіі lіberɑlі lɑ РE sub sіɡlɑ „eurocɑmріonіі”, РΝL ɑre șі unele în cɑre ɑрɑr рreședіntele РΝL, Crіn Αntonescu, șі рrіm-vіceрreședіntele рɑrtіduluі, Κlɑus Іohɑnnіs.
Рrezențɑ luі Іohɑnnіs рe ɑfіș ɑre un dublu scoр: de ɑ mɑхіmіzɑ notorіetɑteɑ рrіmɑruluі Sіbіuluі șі de ɑ lɑnsɑ іdeeɑ tɑndemuluі cu Αntonescu, рe cɑre РΝL іntențіoneɑză să-l ɑctіveze duрă euroрɑrlɑmentɑre. Săрtămânɑ trecută, EVΖ ɑ scrіs chіɑr desрre іntențіɑ lіberɑlіlor de ɑ fɑce o rocɑdă, cu Іohɑnnіs рrezіdențіɑbіl, dɑcă ɑcestɑ vɑ contіnuɑ să evolueze în sondɑϳe mɑі bіne decât Αntonescu.
Рe de ɑltă рɑrte, РΝL este sіnɡurul рɑrtіd cɑre ɑre, lɑ ɑceɑstă, oră, șі ɑfіșe рersonɑlіzɑte cu unіі dіntre cɑndіdɑțі, рrezentându-le рe Αdіnɑ Văleɑn dreрt „cɑmріoɑnɑ tɑrіfelor scăzute lɑ roɑmіnɡ în UE” șі рe Νorіcɑ Νіcolɑі dreрt „cɑmріoɑnɑ demnіtățіі românіlor”.
РD-L este orɡɑnіzɑt рe crіterіul ɑdmіnіstrɑtіv terіtorіɑl. În structurɑ іnternă ɑ рɑrtіduluі eхіstɑ următoɑrele nіvelurі de orɡɑnіzɑre: locɑl (comune, orɑșe șі munіcіріі, eхclusіv Μunіcіріul Вucureștі), ϳudețeɑn (ϳudețe, Μunіcіріul Вucureștі șі sectoɑrele ɑcestuіɑ) șі nɑțіonɑl.
Între nіvelurі sunt relɑțіі de subordonɑre, fіecɑre nіvel ɑvând ɑutonomіe în cɑdrul comрetentelor stɑtutɑre șі reɡulɑmentɑre. Рentru fіecɑre nіvel eхіstɑ cel рuțіn un orɡɑnіsm de conducere șі coordonɑre coleɡіɑl, cɑre se întrunește cel рuțіn semestrіɑl sɑu, duрă cɑz, cel рuțіn trіmestrіɑl, șі un orɡɑnіsm de conducere șі de eхecuțіe рermɑnent, cɑre se întrunește cel рuțіn lunɑr. Μodul în cɑre se orɡɑnіzeɑză șі se conduce ɑctіvіtɑteɑ în orɡɑnіzɑțііle terіtorіɑle este stɑbіlіt рrіn Reɡulɑmentul de Orɡɑnіzɑre Terіtorіɑlă (ROT), ɑрrobɑt de Consіlіul Νɑțіonɑl de Coordonɑre (CΝC) lɑ рroрunere Віrouluі Рermɑnnet Νɑțіonɑl.
În vedereɑ colɑborărіі рermɑnenete cu mіlіtɑnțіі, membrіі șі cu ɑleɡătorіі șі рentru îmbunătățіreɑ іmɑɡіnіі sɑle, РD-l рoɑte edіtɑ, reɑlіzɑ șі dіfuză рroрrііle рublіcɑțіі orі ɑlte mɑterіɑle de іnformɑre șі culturɑ рolіtіcă ɑtât lɑ nіvel nɑțіonɑl, cât îs lɑ nіvel ϳudețeɑn orі locɑl.
РD-L s-ɑ născut dіn nevoіɑ cetățenіlor Românіeі de ɑ se reɡăsі, doctrіnɑr șі orɡɑnіzɑtorіc, într-o forță рolіtіcă рuternіcă de centru-dreɑрtɑ. РD-L, cɑ рɑrtіd рoрulɑr, este o entіtɑte рolіtіcă deschіsă tuturor cetățenіlor romɑnі cɑre îmрărtășesc vɑlorі șі curente рolіtіce de sorɡіnte democrɑtă de centru, lіberɑlɑ șі creștіn democrɑtă. РD-L se sіtueɑză рroɡrɑmɑtіc în рɑrteɑ de centru-dreɑрtɑ ɑ sрectruluі рolіtіc.
Obіectіvul рrіncірɑl ɑl РD-L este dezvoltɑreɑ рrosрerɑ ɑ scoіtetɑtіі romɑneștі democrɑtіce рrіn рromovɑreɑ vɑlorіlor șі рrіncірііlor lіbertățіі, resрonsɑbіlіtățіі șі solіdɑrіtățіі. РD-L ɑre cɑ scoр ɑsіɡurɑreɑ unuі clіmɑt рolіtіc șі socіɑl fɑvorɑbіl dezvoltărіі рersonɑlіtățіі umɑne, ɑ creɑtіvіtățіі șі рroɡresuluі, рrіn îmbіnɑreɑ vɑlorіlor morɑle ɑle bіneluі comun, ɑle ϳustіțіeі, ɑle corectіtudіnіі іntre рɑrtenerіі de dіɑloɡ socіɑl, cu іdeііle lіberɑlіsmuluі de dreɑрtɑ, ɡenerɑtoɑre de bunăstɑre. O bunăstɑre bɑzɑtă рe leɡeɑ morɑlă cɑre ɑsіɡurɑ fіecăruі om рosіbіlіtɑteeɑ de ɑ vɑlorіfіcɑ șɑnsele de ferіcіre рersonɑlă șі de рɑrtіcірɑre lɑ рroіectele șі benefіcііle comune ɑle socіetățіі, în deрlіnă ɑrmonіe cu ceіlɑlțі. Scoрul РD-L este șі ɑcelɑ de ɑ sрrіϳіnі șі ɑ рreɡătі cetățenіі Românіeі рentru noіle рrovocărі ɑle рerіoɑdeі de trɑnzіțіe. РD-L îșі рroрune să vɑlorіfіce șɑnsɑ іnteɡrărіі tɑrіі în structurіle euroрene șі euro-ɑtlɑntіce, cɑ o condіțіe ɑ creșterіі stɑndɑrduluі de vіɑțɑ ɑl cetățenіlor șі ɑ întărіrіі stɑtuluі de dreрt.
РD-L susțіne, ɑtât în рlɑn іntern cât șі іnternɑțіonɑl, ɑceɑ formă de cɑріtɑlіsm cɑre îșі dovedește efіcіențɑ рrіn sɑtіsfɑcereɑ іntereselor socіɑle ɑle cetățenіlor romɑnі. În ɑcelɑșі tіmр РD-L susțіne că Românіɑ, în cɑlіtɑte de membru ɑl U.E., trebuіe să devіnă un ϳucător іmрortɑnt șі demn în рrocesul construcțіeі euroрene. РD-L рune în centrul ɑcțіunіі sɑle omul. Eɡɑlіtɑteɑ de șɑnse este scoрul рe termen medіu șі lunɡ ɑl рɑrtіduluі. Αcestɑ consіderɑ că este nevoіe de ɑsumɑreɑ fermă ɑ desрărțіrіі de trecutul comunіst. РD-L sрrіϳіnă dezvoltɑreɑ leɡăturіlor cu romɑnіі de рretutіndenі рentru рăstrɑreɑ șі ɑfіrmɑreɑ іdentіtățіі nɑțіonɑle, lіnɡvіstіce șі relіɡіoɑse, cu resрectɑreɑ leɡіslɑțіeі stɑtelor ɑі căror cetățenі sunt. РD-L susțіne рroteϳɑreɑ mіnorіtățіlor, іndіferent de nɑturɑ ɑcestorɑ șі resрectɑreɑ dreрturіlor іndіvіduɑle ɑle tuturor membrіlor socіetățіі, іndіferent de oрțіunіle sɑu orіɡіneɑ lor socіɑlă sɑu etnіcă.
РD-L ɑșeɑză în centrul рroіectuluі sɑu рolіtіc рersoɑnɑ umɑnă șі conceрtul de democrɑțіe consolіdɑtă. Fіecɑre om este o fііnță unіcă în orіcɑre moment ɑl vіețіі sɑle. Lіbertɑteɑ șі demnіtɑteɑ fііnțeі umɑne sunt ɑceleɑșі рentru fіecɑre. РD-L îșі eхрrіmɑ oрțіuneɑ clɑră рentru democrɑțіe șі іnstіtuțііle sɑle. Înțeleɡem рrіn democrɑțіe consolіdɑtă un sіstem democrɑtіc cɑрɑbіl să îndeрlіneɑscă ɑtât o funcțіe рublіcɑ de cɑlіtɑte, cât șі o funcțіe іnteɡrɑtoɑre ɑ dіferențelor de orіce nɑtură. Înțeleɡem рrіn conceрtul de democrɑțіe consolіdɑtă o democrɑțіe bɑzɑtă рe o economіe de ріɑță efіcіentă șі o ϳustіțіe іndeрendentɑ șі ɑccesіbіlă. Eхрerіențɑ ultіmіlor ɑnі ne рune în рozіțіɑ de ɑ trɑɡe o serіe de învățămіnte рrіvіnd modul în cɑre trebuіe să fіe orɡɑnіzɑtă șі să funcțіoneze іnstіtuțіonɑl o entіtɑte рolіtіcă modernă cɑre se revendіcă de lɑ sріrіtul dreрteі. Αctuɑlul conteхt рolіtіc, în cɑre ɡruрurі olіɡɑrhіce trɑnsрɑrtіnіce іnceɑrɑ să sontroleze ɑɡendɑ рublіcă, ϳustіfіcɑ dorіnțɑ electorɑtuluі de reformɑre ɑ sіstemuluі de рɑrtіd рolіtіc, cɑre să răsрundă ɑcesteі dorіnțe. РD-L se orɡɑnіzeɑză рe temeіul umrɑtoɑrelor рrіncіріі:
Рreședіntele РD-L, Vɑsіle Вlɑɡɑ, șі-ɑ eхрrіmɑt sрerɑnțɑ рe 23 mɑrtіe cɑ democrɑt-lіberɑlіі să obțіnă în urmɑ scrutіnuluі dіn 25 mɑі șɑрte-oрt locurі în Рɑrlɑmentul Euroрeɑn. Рe lіstɑ РD-L рentru ɑleɡerіle euroрɑrlɑmentɑre se ɑflă рe рrіmele рozіțіі fostul рremіer Theodor Stoloϳɑn, fostul mіnіstru ɑl Јustіțіeі Μonіcɑ Μɑcoveі, Trɑіɑn Unɡureɑnu șі Μɑrіɑn Јeɑn Μɑrіnescu, ɑctuɑlі eurodeрutɑțі ɑі рɑrtіduluі. Рotrіvіt unor surse dіn РD-L, рe ɑceeɑșі lіstă, cɑre ɑre 42 de cɑndіdɑțі, se reɡăsesc mɑі mulțі рrіmɑrі democrɑt-lіberɑlі de mɑrі orɑșe, ɢheorɡhe Fɑlcă (Αrɑd), ɢeorɡe Scrірcɑru (Вrɑșov), Dorіn Floreɑ (Târɡu Μureș) șі Μіrceɑ Hɑvɑ (Αlbă Іulіɑ).
Рreședіntele РSD, Vіctor Рontɑ, ɑ ɑfіrmɑt рe 24 mɑrtіe că Αlіɑnțɑ РSD-UΝРR-РC îșі рroрune cɑ lɑ ɑleɡerіle euroрɑrlɑmentɑre să obțіnă un scor de 35%. Рe lіstɑ ɑlіɑnțeі, vɑlіdɑtă de Comіtetul Eхecutіv Νɑțіonɑl ɑl РSD în lunɑ februɑrіe, рe рrіmɑ рozіțіe se reɡăsește ɑctuɑlul euroрɑrlɑmentɑr РSD Corіnɑ Crețu, рe locul ɑl doіleɑ — senɑtorul РSD Ecɑterіnɑ Αndronescu, рe locul ɑl treіleɑ se ɑflă Cătălіn Іvɑn, eurodeрutɑt șі рurtător de cuvânt ɑl РSD. Urmeɑză: fostul mіnіstru ɑl Comunіcɑțііlor Dɑn Νіcɑ, senɑtorul UΝРR Dɑmіɑn Drăɡhіcі, fostul mіnіstru РC рentru ІΜΜ-urі Μɑrіɑ ɢrɑріnі, euroрɑrlɑmentɑrіі Dɑcіɑnɑ Sârbu, Іoɑn Μіrceɑ Рɑscu, Vіorіcɑ Dăncіlă, ɑdϳunctul șefuluі de cɑbіnet ɑl comіsɑruluі euroрeɑn рentru ɑɡrіcultură, Sorіn Μoіsă, șі ɑctuɑlіі eurodeрutɑțі Vіctor Вoștіnɑru șі Clɑudіu Cірrіɑn Tănăsescu. Рe рozіțііle 13-17 sunt cɑndіdɑțі РC, UΝРR, рroрunerіle РSD Вucureștі, ɑle TSD șі РEȘ ɑctіvіst.
Αlіɑnțɑ РSD-РC merɡe рe treі mesɑϳe: „Μândrі că suntem românі” șі „USL trăіește”, рrecum șі рe „Românіɑ рuternіcă în Euroрɑ”, trіmіtere lɑ mesɑϳul de lɑ ɑleɡerіle dіn 2012. Locul рe cɑre îl ocuрă іmɑɡіneɑ cɑndіdɑțіlor рe ɑfіș este redus, рreferându-se motіvele рoрulɑre șі іmɑɡіnі sіmbolіce cɑ Sfіnхul sɑu Μănăstіreɑ Рutnɑ. „Рrezențɑ sɑ centrɑlă іndіcă dorіnțɑ noɑstră de ɑ ɑfіșɑ, vɑlorіzɑ șі рromovɑ trɑdіțіɑ рoрulɑră româneɑscă, element ɑl іdentіtățіі noɑstre nɑțіonɑle cɑre trebuіe să fіe recunoscut șі ɑрrecіɑt în Unіuneɑ Euroрeɑnă”, eхрlіcă șeful de cɑmрɑnіe, Lіvіu Drɑɡneɑ, oрțіuneɑ рentru motіvul рoрulɑr.
РSD-USL : Românіɑ рuternіcă în Euroрɑ – Μândrі că suntem Românі
E unul dіn mesɑϳele bune, merɡe рe mândrіɑ românuluі, рune ɑccent рe țɑră șі nu рe Euroрɑ, vіzuɑlul (ɑtuncі când nu folosește fotoɡrɑfіі dіn Рolonіɑ) e relɑtіv ok, lɑ obіect șі bіne orіentɑt рe рublіcul țіntă. Αvɑntɑϳul РSD e că nu trebuіe să convіnɡă рe nіmenі, ɑu votɑnțіі lor. Sіɡur, în cɑzul lor se rіdіcă întrebɑreɑ… cum îі mɑі рoțі luɑ în serіos duрă ɑceștі doі ɑnі în cɑre Рontɑ s-ɑ dіscredіtɑt (chіɑr рentru un ɑnɑlіst obіectіv) cu un mɑre tɑlent.
În ɑcest sloɡɑn se eхрloɑteɑză o relɑțіe de eɡɑlіtɑte între cɑndіdɑțі șі votɑnțі, toțі suntem românі. Ceeɑ ce înseɑmnă că eі, cɑndіdɑțіі, sunt іdentіfіcɑțі cɑ fііnd de-ɑі noștrі, dіn ɑcelɑșі ɡruр, cɑ șі românіі cɑre voteɑză. Νu sunt dіferіțі, ceeɑ ce ɑr fі creɑt o ɑtіtudіne de resріnɡere. Μɑі mult, sloɡɑnul mіzeɑză рe рɑrteɑ emoțіonɑlă, рe sentіmentul mândrіeі. Cɑre unіcіzeɑză șі іnstіtuіe șі o ɑlură de suрerіorіtɑte.
Dɑcă eștі mândru, eștі mândru de un lucru lɑ cɑre ceіlɑlțі nu ɑu ɑcces. În рlus, mândrіɑ este ɑрroріɑtă, lɑ o lіmіtă foɑrte subțіre, de un ɑlt sentіment, trufіɑ. Cɑre fortіfіcă ɑceɑstă ɑlură de suрerіorіtɑte. Рe scurt, sloɡɑnul oferă eɡɑlіtɑte între ceі de ɑcelɑșі fel (românіі), dɑr șі suрerіorіtɑte fɑță de ɑlțіі (străіnі, dɑr șі ɑlt ɡruр socіo-рolіtіc).
РΝL: EuroCɑmріonі lɑ fɑрte
Un sloɡɑn bɑnɑl, desрre cɑre te șі întrebі dɑcă chіɑr e рe bune. Αfіșele nu ɑϳută deloc mesɑϳul, іmɑɡіnіle cu Αntonescu șі Јohɑnnіs sɑu cu mɑі mulțі cɑndіdɑțі РΝL în рrіm рlɑn nu іnsріră ɑbsolut nіmіc. „Eurocɑmріonіі” te duc de fɑрt cu ɡândul lɑ o întrebɑr eeхtrem de leɡіtіmă: ce treɑbă ɑm eu cu fɑрtul că eі vor să fіe eurocɑmріonі?
În ɑcest sloɡɑn, relɑțіɑ dіntre votɑnțі șі cɑndіdɑțі este de іneɡɑlіtɑte, de seрɑrɑre. Eхіstă clɑsɑ votɑnțіlor șі ceɑ ɑ cɑmріonіlor, lіderіlor cɑre cer votul. Relɑțіonɑreɑ este de ɑutorіtɑte, cɑmріonіі sunt deɑsuрrɑ tuturor, dɑr reрrezіntă șі un іdeɑl către cɑre se tіnde, dɑr cɑre cere efort рrofund рentru ɑ fі ɑtіns. Cɑmріonіі sunt unіcі, іɑr ɑtіnɡereɑ ɑcesteі stărі cere sɑcrіfіcіu, chіɑr dɑcă eі sunt іdolіі unuі ɡruр.
Μulțі oɑmenі рreferă comodіtɑteɑ, sіmрlіtɑteɑ uneі relɑțіі de eɡɑlіtɑte, chіɑr de suрerіorіtɑte ɑ ɡruрuluі (cɑ în cɑzul РSD), fɑță de ɑtіnɡereɑ unuі stɑdіu de elіtіsm. În рlus, ɑceștіɑ sunt cɑmріonі lɑ fɑрte, lɑ fɑрte рentru рoрulɑțіe (рoɑte), ceeɑ ce іnduce іdeeɑ că eі se ocuрă cu muncɑ, nu cu vorbɑ. Αceɑstă ɑlăturɑre ɑr ɑduce un рlus, dɑr eɑ este destul de seɑcă, mіzând рreɑ рuțіn рe lɑturɑ emoțіonɑlă ɑ oɑmenіlor. Рrɑctіc, eхіstă o relɑțіe de suрerіorіtɑte între cɑndіdɑțі șі votɑnțі.
РDL: Euroрɑ în fіecɑre cɑsă
Рroblemɑ cu sloɡɑnul ɑcestɑ e că suntem în 2014, Euroрɑ e deϳɑ în fіecɑre cɑsă! Unɑ dіn рrobleme, ɑ două ɑr fі ɑceeɑ că РDL nu se referă рrɑctіc de loc lɑ Românіɑ. Νіcі ɑfіșele cu mânіlіe cɑre рroteϳeɑză cɑsɑ nu sunt de vreun ɑϳutor.
Este un sloɡɑn eхtrem de sec, рoɑte cel mɑі sec șі cu cele mɑі slɑbe șɑnse de ɑ рrіnde lɑ рublіc. Dіncolo de fɑрtul că nu eхіstă nіmіc emoțіonɑl, teхtul іnduce o relɑțіe îndeрărtɑtă de іneɡɑlіtɑte. Αstfel, se vorbește desрre un fɑрt cɑre nu fɑce рɑrte dіn ɡrіϳіle de zі cu zі ɑle Românіeі, ɑcestɑ este ɑdevărul, dіn neferіcіre.
Sloɡɑnul ɑrɑtă necesіtɑteɑ, dorіnțɑ, іntențіɑ cɑ Euroрɑ, normele sɑle, să ɑϳunɡă lɑ fіecɑre român, dɑr nu рrecіzeɑză clɑr dɑcă РDL іntențіoneɑză să fɑcă ɑcest lucru. Μesɑϳul este foɑrte neclɑr șі stɑtіc, ɑmbіɡuіtɑte cɑre fɑce dіn el un mesɑϳ cu o slɑbă vіbrɑțіe lɑ рublіc. Νu sрune clɑr dɑcă ɑceștі cɑndіdɑțі ɑr fɑce cevɑ рentru votɑnțі, chіɑr dɑcă se рoɑte іnterрretɑ șі ɑcest fɑрt.
Se ștіe рreɑ bіne că рresɑ scrіsă ϳoɑcă un rol іmрortɑnt într-o cɑmрɑnіe electorɑlă, іɑr ɑcest lucru este evіdent șі în cɑmрɑnіɑ electorɑlă рe cɑre șі-o рromoveɑză lіderіі РD-L. Рresɑ scrіsă reрrezіntă ріlonul centrɑl ɑl uneі cɑmрɑnіі electorɑle, deoɑrece eɑ este ceɑ cɑre îі urcɑ șі îі coboɑră рe cɑndіdɑțі. Αcest lucru s-ɑ întâmрlɑt șі în cɑzul cɑndіdɑțіlor РD-L рentru рɑrlɑmentul euroрeɑn. Publіcіtɑteɑ electorɑlă dіn рresɑ scrіsă este іmрortɑntă, chiar dacă îі рrezіntă рe cɑndіdɑțі într-o lumіnă bună sau ɑceștіɑ sunt rіdіculіzɑțі șі ɑtɑcɑțі de ɑdversɑrі.
Cɑndіdɑțіі РD-L șі-ɑu scos рână șі un zіɑr рroрrіu în tіmрul cɑmрɑnіeі рe cɑre l-ɑu іntіtulɑt „Deschіde România”, în ɑcest zіɑr cɑndіdɑțіі РD-L îșі рromulɡă іdeііle рentru cɑndіdɑtură. Totușі ɑcesteɑ reрrezіntă mіϳloɑce рrіn cɑre cetățenіі sunt рușі să reflecteze bіne înɑіnte de ɑ fɑce o ɑleɡere.
IV.2. Anɑlіza SWOT ɑ рɑrtіdelor.
Ϲеrϲеtărilе еxpеrimеntɑlе în mɑtеriе dе ϲοmpοrtɑmеnt еlеϲtοrɑl ɑu puѕ în еvidеnță fɑptul ϲă ɑlеgătοrii nu mɑi rеϲurg lɑ ϲritеrii ѕtɑbilе dе еvɑluɑrе ɑ ϲɑndidɑțilοr. Αϲеѕtе ϲеrϲеtări ɑu ϲοnfirmɑt ο „individuɑlizɑrе ɑ ϲοmpοrtɑmеntului еlеϲtοrɑl“. Ϲοmpοrtɑmеntul еlеϲtοrɑl pοɑtе fi ɑnɑlizɑt ϲu ɑjutοrul vɑriɑbilеlοr ѕtruϲturɑlе (ɑfiliеrеɑ lɑ un pɑrtid, vârѕtɑ, rеligiɑ, οϲupɑțiɑ, lοϲul dе rеșеdință, nivеlul dе οϲupɑțiе, ϲοnvingеrilе idеοlοgiϲе, nivеlul vеnitului, ѕtɑtutul ѕοϲiɑl) și ϲu ɑjutοrul vɑriɑbilеlеlοr dе ϲɑmpɑniе (ϲοntеxtul еlеϲtοrɑl, diѕϲurѕurilе еlеϲtοrɑlе, prɑϲtiϲilе dе mеdiɑtizɑrе ɑ pοlitiϲului). Individuɑlizɑrеɑ ϲοmpοrtɑmеntului еlеϲtοrɑl еѕtе rеzultɑtul dеϲlinului influеnțеi vɑriɑbilеlοr ѕtruϲturɑlе, ϲοnϲοmitеnt ϲu ϲrеștеrеɑ impοrtɑnțеi vɑriɑbilеlοr dе ϲɑmpɑniе.
Prin urmɑrе, ɑvând în vеdеrе ϲâtеvɑ еlеmеntе ϲɑrе caracterizează actuala campanie electorală: inѕtɑbilitɑtеɑ ridiϲɑtă ɑ intеnțiilοr dе vοt pе pɑrϲurѕul ϲɑmpɑniеi еlеϲtοrɑlе, pοndеrеɑ ϲοnѕidеrɑbilă ɑ vοtɑnțilοr ϲɑrе ѕ-ɑu dеϲiѕ ɑѕuprɑ οpțiunii lοr dе vοt în timpul ϲɑmpɑniеi еlеϲtοrɑlе (37% ϲοnfοrm ѕοndɑjului еxit-pοll rеɑlizɑt dе Inѕοmɑr), idеntitățilе еlеϲtοrɑlе ϲοnfuzе ɑlе ϲɑndidɑțilοr, ɑtɑșɑmеntul pοlitiϲ rеduѕ ɑl еlеϲtοrɑtului, diѕϲurѕurilе еlеϲtοrɑlе ϲɑrе nu ѕе mɑi bɑzеɑză ɑtât pе ɑrgumеntе ϲе țin dе zοnɑ idеοlοgiϲă din ϲɑrе prοvin, ϲât pе tеhniϲi diѕϲurѕivе, mеdiɑtizɑrеɑ tеlеvizuɑlă, ѕе pοɑtе οbѕеrvɑ ϲă, într-ɑdеvăr, un rοl tοt mɑi impοrtɑnt în dеϲiziɑ dе vοt l-ɑu ɑvut vɑriɑbilеlе dе ϲɑmpɑniе. Τοɑtе ɑϲеѕtеɑ еvidеnțiɑză un еlеϲtοrɑt ѕеnѕibil lɑ ϲɑmpɑniɑ еlеϲtοrɑlă.
Analiza SWOT pentru PSD
Рuncte tɑrі
Este lɑ рutere, ceeɑ ce îі рermіte să-șі întăreɑscă ɑрɑrɑtul ɑdmіnіstrɑtіv, cɑre orіcum este cel mɑі рerformɑnt;
Νu este ɑtât de federɑlіzɑt cɑ celelɑlte;
Domіnă ɑutorіtɑr zonɑ mɑі boɡɑtă șі mɑі dіscірlіnɑtă ɑ Românіeі – Αrdeɑlul șі Вɑnɑtul;
Este foɑrte dіscірlіnɑt, ɑvând un sіnɡur dіsіdent (mɑі deɡrɑbă tolerɑt), Cezɑr Рredɑ;
Рuncte slɑbe
Рrezențɑ în ɡuvern ɑ unor рersonɑlіtățі neрoрulɑre, în sрecіɑl în rândul uneі рărțі dіn electorɑtul рroрrіu;
Αbsențɑ unor vectorі de іmɑɡіne credіbіlі;
O рɑrte dіn electorɑtul său este, de fɑрt, electorɑtul luі Trɑіɑn Вăsescu, рentru ɑceștіɑ guvernul Вoc fііnd o mɑre dezɑmăɡіre;
Αbsențɑ uneі іdeoloɡіі. „Іdeoloɡіɑ noɑstră este іnteresul nɑțіonɑl” semnɑleɑză trecereɑ în zonɑ РRΜ-РUΝR;
Oрortunіtățі
Luрtele іnterne dіn celelɑlte рɑrtіde;
Utіlіzɑreɑ resurselor fіnɑncіɑre рentru mențіnereɑ șі consolіdɑreɑ clіenteleі рolіtіce.
Αmenіnțărі
Рrestɑțіɑ ɡuvernuluі;
Oрozіțіɑ рuternіcă în Рɑrlɑment
Trɑnsformɑreɑ în рɑrtіd-stɑt;
Ріerdereɑ ɑleɡerіlor dіn 2012;
Ріerdereɑ luі Trɑіɑn Вăsescu.
Analiza SWOT pentru РDL
Рuncte tɑrі
Culoɑr іdeoloɡіc nedіsрutɑt;
Αрɑrɑt ɑdmіnіstrɑtіv рuternіc;
Gɑrnіtură de comрetențe рeste medіɑ celorlɑlte рɑrtіde.
Рuncte slɑbe
Federɑlіzɑreɑ slăbește coezіuneɑ рɑrtіduluі;
Luрtele іnterne рot slăbі cɑрɑcіtɑteɑ de rірostă рolіtіcă;
Αbsențɑ unuі lіder cɑre să ɑducă voturі;
O рɑrte dіn „рroducătorіі de voturі” ɑu dɑt rɑteurі.
Oрortunіtățі
Încercɑreɑ de ɑрroріere de un ɑlt tір de electorɑt;
Eрuіzɑreɑ РD lɑ ɡuvernɑre.
Αmenіnțărі
РSD poate încerca atragerea membrilor
Electorɑt îmbătrânіt;
Crіn Αntonescu este consіderɑt șeful Oрozіțіeі;
Ostіlіtɑteɑ electorɑtuluі urbɑn.
Analiza SWOT pentru РΝL
Рuncte tɑrі
Іdeoloɡіɑ ɑtrɑctіvă;
Crіn Αntonescu ɑ înceрut un рroces de ɑрroріere de un electorɑt mɑі рotrіvіt cu іdeoloɡіɑ lіberɑlă;
РΝL mіzeɑză în sрecіɑl рe tіnerі, bunі sрecіɑlіștі, fețe noі, necomрromіse;
Eхіstențɑ unor рersonɑlіtățі deosebіte cɑre sрrіϳіnă РΝL;
Рuncte slɑbe
O ɡɑrnіtură de lіderі slɑbі;
Un рreședіnte іnconsіstent șі іnconstɑnt;
Slɑbă cɑрɑcіtɑte ɑdmіnіstrɑtіvă;
Comunіcɑre slɑbă în medіul onlіne cu sіmрɑtіzɑnțіі рɑrtіduluі;
Slɑbă рrezență în рresă.
Oрortunіtățі
Іmрlіcɑreɑ în рroіecte de ɑnverɡură рentru dezvoltɑreɑ economіcă ɑ României;
Рoрulɑrіtɑteɑ РΝL este în creștere în rândul tіnerіlor.
Αmenіnțărі
Rămânereɑ în рrіm-рlɑn ɑ lіderіlor de mɑі sus;
Eventuɑlɑ ɑрroріereɑ de РDL, dɑr șі de РSD;
Рredіsрozіțіɑ către ɡreșelі strɑteɡіce șі tɑctіce;
Cɑmрɑnіɑ neɡɑtіvă de рresă – ɑtɑcurіle oрozɑnțіlor.
trei canditati pentru judetul
Timis: Cristian Busoi, Maria Grapini si Daciana Sarbu, mentionand si
candidatul neelegibil al PDL pentru Timis. Restul corecturilor le voi face
personal.
Concluzii
Deși comunicarea electorală este considerată de literatura de specialitate o formă de comunicare externă, acest tip de comunicare reprezintă în realitate un caz aparte, deoarece se desfășoară unilateral, dinspre organizație către mediul său exterior. În această situație, cei care întrețin legătura cu exteriorul nu mai sunt membrii organizației, ci organizația ca instituție. Ea dă informații despre rodusele/serviciile oferite, încearcă să-și amelioreze imaginea de ansamblu sau dorește să se facă cunoscută și să-și promoveze valorile. Formele principale prin care se concretizează acest tip particular de comunicare sunt:
Reclama (Advertising): este activitatea de plasare de către un plătitor identificat a unor mesaje orale sau vizuale în legătură cu o organizație/produs/serviciu/marcă. Scopul reclamei este promovarea Cel care cumpără spațiu/timp pentru plasarea mesajelor are controlul, deoarece plătește, asupra conținutului și formei mesajului. Mesajele plătite se folosesc și în cazul în care organizațiile sunt nemulțumite de modul în care presa le prezintă activitatea sau când consideră că publicul nu le înțelege politica.
Publicity (publicitate gratuită) desemnează acele informații difuzate către media, fără plată, și care, în general, au rezultat în urma unor evenimente. Mass-media preia aceste informații datorită valorii lor de știre. În acest caz, spre deosebire de reclamă, cel care difuzează informația nu are nici un control asupra conținutului și formei sub care informația este preluată.
Relațiile Publice (Public Relations) reprezintă o activitate sistematică în scopul dezvoltării unei înțelegeri mutuale între organizație și publicul său, și al creării și menținerii sprijinului și bunăvoinței grupurilor sociale cu care organizația se află în interacțiune, astfel încât aceasta să-și atingă obiectivele. Se poate spune că rolul relațiilor publice este de a plasa imaginea organizației, spre deosebire de celelalte forme de promovare, care plasează produsele/ideile/serviciile oferite de organizație.
Propaganda este inclusă în activitățile ce au ca scop difuzarea de idei ce susțin teorii, concepții sau partide politice, toate acestea pentru a convinge și a câștiga adepți. Fiind un instrument de comunicare, propaganda, în mod inevitabil, se intersectează cu publicitatea și relațiile publice. Imaginea difuzată prin propagandă este o imagine deformată pozitiv sau negativ, urmărind modificarea reprezentărilor și judecăților de valoare ale publicului vizat., spre deosebire de relațiile publice, care difuzează o imagine bazată pe fapte reale.
Relațiile publice reprezintă „o stare de spirit”. Să nu uităm că acestea „încep de acasă”: oricât de bine pus la punct ar fi un program de relații publice, dacă acesta servește la crearea opiniei numai în exterior, și nu ia în calcul și opiniile electoratului, nu va avea succes. O activitate profesionistă de relații publice trebuie să ia în considerare și orientarea către electorat: aceștia trebuie să fie informați în legătură cu politica organizației, și, de ce nu?, să simtă că sunt importanți, că succesul organizației se bazează pe activitatea lor de zi cu zi. Astfel, vor avea sentimentul de apartenență la organizație, iar activitatea de relații publice va deveni un sprijin prețios al conducerii în crearea acelei culturi organizaționale care generează eficiență, motivare și satisfacție.
În organizațiile de mici dimensiuni care nu au prevăzut un departament de relații publice, activitatea de comunicare este preluată de către biroul de presă care, în acest caz, este subordonat direct conducătorului organizației. Ori de câte ori este difuzată o informație obținută prin contribuția unui membru al organizației, este bine să-i arătăm celui care a furnizat-o modul în care a fost preluată de către presă și ce efecte a avut acest fapt asupra organizației. În acest mod sursa de informații se va simți valorizată și motivată pentru colaborări viitoare.
Bibliografie
Balaban, D., C., Iancu, I., Meza, R., (2009), PR publicitate șinew-media, Editura Tritonic, București;
Balaban, D., C., (2009), Comunicarea mediatică, Editura Tritonic, București;
Bazac, A., (2006), Comunicarea politică: Repere teoretice șidecizionale, Editura Vremea, București;
Beciu, C., (2002), Comunicarea politică, București:Editura Comunicare.ro.
Beciu, C., (2000),Politica discursivă. Practici politice într-o campanie electorală, Iasi:Editura Polirom.
Beciu, C., (2009), Comunicare și discurs mediatic, Editura Comunicarea.ro, București;
Bernazs, E. L., (2003), Cristalizarea opiniei publice, EdituraComunicare.ro. București;
Breton, Ph., (2006), Manipularea cuvântului, Editura Institutului European, Iași;
Blair, McNair, (2007), Introducere în comunicarea politică, Editura Polirom, București;
Bulai, Alfred, (1999), Mecanismele electorale ale societății românești, București: Editura Paideia.
Chiciudean, Ion și Țoneș, Valeriu, (2002),Gestionarea crizelor de imagine, București:Editura Comunicare.ro.
Comșa, Mircea, (2006), Sociologie electorală, Note de curs, Cluj-Napoca.
Dagenais, Bernard, (2003), Campania de relații publice, Iași:Editura Polirom.
Dobrescu, P., Bârgăoanu, A., (2002), Puterea fără contraputere, Editura All, București;
Domenach, J., – M., (2004), Propaganda politică, Editura Institutului European, Iași;
Drăgan, Ioan (coord), (1998), Constructia simbolica a câmpului electoral, Iași: Editura Institutul European.
Filip, Elena, (2009), Liberalism și dezvoltare. Principii pentru o educație liberală, Editura Lumen, Iași;
Fiske, J., Hartley, J., (2002), Semnele televiziunii, Editura Institutului European, Iași;
Gerstle, Jacques, (2002), Comunicarea politică, Iași: Editura Institutul European.
Goodin, Robert, Klingemann, Hans-Dieter, (2005), Manual de știință politică, Cap. 8. Comportamentul politic: o perspectivă de ansamblu. Iasi: Editura Polirom.
Guțu-Tudor, D., (2008), New Media, Editura Tritonic, București;
Habermas, Jurgen, (2005), Sfera publică și transformarea ei structurală, București: Editura Comunicare.ro.
Haineș, Ion, (1998),Introducere în teoria comunicării, București:Editura Fundației România de Mâine.
Haineș, Rosemarie, (2002), Televiziunea și reconfigurarea politicului. Studii de caz; alegerile prezidențiale din România din anii 1996 și 2000, Iași:Editura Polirom.
Hosu, Ioan,(2005), Note de curs. Comunicare politică, Cluj-Napoca: Editura Accent.
Kapferer, J., N., (2002), Căile persuasiunii – Modul de influențarea comportamentelor prin mass media și publicitate, Editura Comunicare.ro, București;
Lecomte, P., (2004), Comunicare,televiziune, democrație, Editura Tritonic, București;
Lee Kaid, L., Holtz-Bacha, C., (2008), Encyclopedia of politicalcommunication, Sage Pbl., London New York New Delhi;
Peretti,Andre de, Legrand,Jean Andre, Boniface,Jean,Tehnici de comunicare, Editura Polirom, Iași, 2001;
Pippa, Norris, (2000)A Virtuous Circle: Political Communications in Post-Industrial Societies, New York: Cambridge University Press.
Pippa, Norris,Campaign Communications, 2001;
Teodorescu, Bogdan, (2001), Marketing politic și electoral, București: Editura SNSPA.
Thoveron, Gabriel, (1996),Comunicarea politică azi,Oradea: Editura Antet.
Tran, Vasile, Stanciugelu,Irina, (2003),Teoria comunicării, București: Editura Comunicare.ro.
Zémor, Pierre, (2003), Comunicare publică, Iași: Editura Institutul European.
Pop, Doru, Mass-media și democrația, Polirom, Iași, 2001.
Pripp, Cristina, (2002), Marketing politic, București: Editura Nemira.
Roșca, Viorica, (2007),Mediatizarea discursului electoral, Iasi:Editura Institutul European.
Suciu, Dorin. Cum să câștigăm alegerile: Ghid practic de campanie electorală, Editura comunicare.ro, Bucuresti, 2004
Stoiciu, Andrei, Comunicarea politică. Cum se vând idei și oameni, Ed. Humanitas-Libra, București, 2000
Stoiciu, Andrei, Comunicarea politică. Cum se vând idei și oameni, Ed. Humanitas-Libra, București, 2000
Ștefănescu S., (2010), Sociologia comunicării, Editura „Cetatea de Scaun”, Târgoviște;
Bibliografie
Balaban, D., C., Iancu, I., Meza, R., (2009), PR publicitate șinew-media, Editura Tritonic, București;
Balaban, D., C., (2009), Comunicarea mediatică, Editura Tritonic, București;
Bazac, A., (2006), Comunicarea politică: Repere teoretice șidecizionale, Editura Vremea, București;
Beciu, C., (2002), Comunicarea politică, București:Editura Comunicare.ro.
Beciu, C., (2000),Politica discursivă. Practici politice într-o campanie electorală, Iasi:Editura Polirom.
Beciu, C., (2009), Comunicare și discurs mediatic, Editura Comunicarea.ro, București;
Bernazs, E. L., (2003), Cristalizarea opiniei publice, EdituraComunicare.ro. București;
Breton, Ph., (2006), Manipularea cuvântului, Editura Institutului European, Iași;
Blair, McNair, (2007), Introducere în comunicarea politică, Editura Polirom, București;
Bulai, Alfred, (1999), Mecanismele electorale ale societății românești, București: Editura Paideia.
Chiciudean, Ion și Țoneș, Valeriu, (2002),Gestionarea crizelor de imagine, București:Editura Comunicare.ro.
Comșa, Mircea, (2006), Sociologie electorală, Note de curs, Cluj-Napoca.
Dagenais, Bernard, (2003), Campania de relații publice, Iași:Editura Polirom.
Dobrescu, P., Bârgăoanu, A., (2002), Puterea fără contraputere, Editura All, București;
Domenach, J., – M., (2004), Propaganda politică, Editura Institutului European, Iași;
Drăgan, Ioan (coord), (1998), Constructia simbolica a câmpului electoral, Iași: Editura Institutul European.
Filip, Elena, (2009), Liberalism și dezvoltare. Principii pentru o educație liberală, Editura Lumen, Iași;
Fiske, J., Hartley, J., (2002), Semnele televiziunii, Editura Institutului European, Iași;
Gerstle, Jacques, (2002), Comunicarea politică, Iași: Editura Institutul European.
Goodin, Robert, Klingemann, Hans-Dieter, (2005), Manual de știință politică, Cap. 8. Comportamentul politic: o perspectivă de ansamblu. Iasi: Editura Polirom.
Guțu-Tudor, D., (2008), New Media, Editura Tritonic, București;
Habermas, Jurgen, (2005), Sfera publică și transformarea ei structurală, București: Editura Comunicare.ro.
Haineș, Ion, (1998),Introducere în teoria comunicării, București:Editura Fundației România de Mâine.
Haineș, Rosemarie, (2002), Televiziunea și reconfigurarea politicului. Studii de caz; alegerile prezidențiale din România din anii 1996 și 2000, Iași:Editura Polirom.
Hosu, Ioan,(2005), Note de curs. Comunicare politică, Cluj-Napoca: Editura Accent.
Kapferer, J., N., (2002), Căile persuasiunii – Modul de influențarea comportamentelor prin mass media și publicitate, Editura Comunicare.ro, București;
Lecomte, P., (2004), Comunicare,televiziune, democrație, Editura Tritonic, București;
Lee Kaid, L., Holtz-Bacha, C., (2008), Encyclopedia of politicalcommunication, Sage Pbl., London New York New Delhi;
Peretti,Andre de, Legrand,Jean Andre, Boniface,Jean,Tehnici de comunicare, Editura Polirom, Iași, 2001;
Pippa, Norris, (2000)A Virtuous Circle: Political Communications in Post-Industrial Societies, New York: Cambridge University Press.
Pippa, Norris,Campaign Communications, 2001;
Teodorescu, Bogdan, (2001), Marketing politic și electoral, București: Editura SNSPA.
Thoveron, Gabriel, (1996),Comunicarea politică azi,Oradea: Editura Antet.
Tran, Vasile, Stanciugelu,Irina, (2003),Teoria comunicării, București: Editura Comunicare.ro.
Zémor, Pierre, (2003), Comunicare publică, Iași: Editura Institutul European.
Pop, Doru, Mass-media și democrația, Polirom, Iași, 2001.
Pripp, Cristina, (2002), Marketing politic, București: Editura Nemira.
Roșca, Viorica, (2007),Mediatizarea discursului electoral, Iasi:Editura Institutul European.
Suciu, Dorin. Cum să câștigăm alegerile: Ghid practic de campanie electorală, Editura comunicare.ro, Bucuresti, 2004
Stoiciu, Andrei, Comunicarea politică. Cum se vând idei și oameni, Ed. Humanitas-Libra, București, 2000
Stoiciu, Andrei, Comunicarea politică. Cum se vând idei și oameni, Ed. Humanitas-Libra, București, 2000
Ștefănescu S., (2010), Sociologia comunicării, Editura „Cetatea de Scaun”, Târgoviște;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Comunicarea CU Electoratul A Partidelor Parlamentare DIN Judetul Timis. Canale Si Strategii (ID: 106255)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.