Comunicare Muzicala

Chestionar – Comunicare muzicală

Școala de proveniență:

Numele și prenumele:

Clasa:

Data:

CHESTIONAR

COMUNICARE MUZICALĂ

1. Cât de importantă este comunicarea pentru tine în viața de zi cu zi?

 foarte importantă;

 importantă;

 fără importanță.

2. Te consideri o fire comunicativă?

 da;

 nu.

3. Ce condiții consideri că trebuie îndeplinite pentru o comunicare eficientă?

4. Realizează o ierarhie a formelor de sensibilizare umană care produc schimbări în gândirea, comportamentul și comunicarea umană:

muzica;

dansul;

teatrul;

pictura;

sculptura;

filmul.

5. Ce consideri că este cel mai important în audierea sau interpretarea unei lucrări muzicale:

 să-i cunoști forma (structura);

 să-i trăiești sufletește mesajul;

 să cunoști date din biografia compozitorului sau a intepretului;

 să poți descrie verbal imaginea artistică.

6. Unde găsești cel mai des informații necesare, legate de muzică, pe lângă cele primite la școală?

 din cărti;

 din programele tv;

 de pe internet.

7. Care este cel mai utilizat mijloc de producere a muzicii?

 vocea;

 instrumentul muzical;

 calculatorul.

8. Ce genuri muzicale preferi?

9. Enumeră minim trei interpreți/formații din genul muzical preferat:

10. Enumeră lucrări muzicale cunoscute și îndrăgite de tine din următoarele genuri muzicale: muzică cultă, muzică populară, muzică de divertisment, alte genuri muzicale:

11. Activezi sau ai activat într-un ansamblu coral sau într-o formație instrumentală?

 da;

 nu.

12. Ai participat la orele de pregătire suplimentară în vederea dezvoltării aptitudinilor muzicale?

 da;

 nu.

13. Ce rol are dirijorul într-o formație muzicală ?

14. Consideri importantă însușirea elementelor de limbaj muzical?

 da;

 nu.

Motivează răspunsul tău:

15. Studiezi sau ai studiat un instrument muzical?

 da;

 nu.

16. Care consideri că sunt avantajele studierii unui instrument muzical?

17. Care crezi că sunt beneficiile audierii lucrărilor muzicale pentru dezvoltarea personală?

18. În ce fel te influențează muzica pe care o asculți?

19. Propune un set de reguli pentru muzica “de calitate”.

20. Cât de mult a contribuit acest chestionar în procesul de autocunoaștere în ceea ce privește comunicarea muzicală?

 foarte mult;

 mult;

 deloc.

IV.2. Analizarea răspunsurilor obținute în urma distribuirii chestionarului

1. Cât de importantă este comunicarea pentru tine în viața de zi cu zi?

foarte importantă;

importantă;

fără importanță.

În cadrul eșantionului chestionat, o treime dintre repondenți 66%, au considerat comunicarea ca fiind foarte importantă, iar 33% au considerat comunicarea ca fiind importantă.

Comunicarea este esențială pentru viața personală și socială a individului. Fără comunicare nu putem exista într-o colectivitate întrucat este în firea oamenilor ca atunci când se întâlnesc să schimbe impresii, să comunice. Fără comunicare oamenii își pierd interesul față de activitățile în comun. O societate se constituie și se menține datorită și prin intermediul numeroaselor procese și rețele de comunicare. Comunicarea conține un mare potențial educativ care se traduce în transmiterea de cunoștințe, în autoreglarea activității intelectuale. Între comunicare și educație există un strâns raport de interdependență.

Comunicarea educațională sau pedagogică este cea care mijlocește fenomenul educational in ansamblul său, indiferent de conținuturile, nivelurile, formele sau partenerii implicați. Comunicarea didactică este baza procesului de predare-invătare a cunostințelor in cadru institutionalizat al școlii și intre parteneri cu roluri determinate: profesor, elevi.

În școală se formează viitorul cetățean, iar ceea ce dobândește, vede și învață copilul în anii de școală îi va rămâne întipărit în minte toată viața. Prima cheie pusă în discuție în legătura dintre elev și educator este comunicarea.

Comunicarea educațională sau pedagogică este acea comunicare care facilitează realizarea fenomenului educațional în ansamblul său fără a ține seama de conținuturi, niveluri, forme ori partenerii implicați.

Comunicarea didactică este o formă particulară de comunicare, obligatorie în procesul instuctiv-educativ și specifică de învățare sistematică. Atât comunicarea educațională cât și cea didactică pot fi considerate forme specializate ale comunicării umane.

În urma analizării răspunsurilor se poate concluziona faptul că generația tânără conștientizează importanța comunicării în relaționarea umană.

Figura nr. 1

2. Te consideri o fire comunicativă?

da;

nu.

Există șase componente în aptitudinea de comunicare: competența lingvistică, competența socio-lingvistică, competența discursivă, competența socio-culturală, competența strategică și competența socială. Competența de comunicare este considerata ca o capacitate globală care cuprinde capacități comunicative ale indivizilor dobândite de-a lungul vieții. Acestea pot fi îmbunătățite prin aplicarea unei metodologii speciale care ar contribui la dezvoltarea competenței de comunicare.

Școala are o singură finalitate – pregătirea elevului pentru activitatea ulterioară, dezvoltarea competențelor acestuia. Astfel, elevul studiind de-a lungul anilor, trebuie să ajungă o persoană capabilă de a se orienta în viață prin comunicarea eficientă în diferite situații, aptă să-și exprime atitudinea față de valorile etice și estetice, pregătită să-și achiziționeze în mod independent cunoștințele și competențele solicitate-o personalitate cu un ansamblu de cunoștințe, atitudini și competențe de comunicare formate pe parcursul școlarității.

Cauzele pentru care elevii se implică prea puțin sau deloc în dialogul școlar sunt uneori obiective, întemeiate, iar alteori subiective, nejustificate.

Chiar și atunci când este vorba despre cauze subiective, simpla constatare a acestui fapt nu este capabilă sa rezolve problemele. Intr-o intervenție educativă de succes, dupa indentificarea cauzelor se recurge la elaborarea unor strategii acționale de contracarare a manifestărilor nefavorabile și de promovare a celor favorabile.

Cele mai bune oportunități de dezvoltare a abilităților de comunicare s-au dovedit a fi oferite de însuși exercițiul comunicativ.

Teoretizările savante nu pot decât să explice unele chestiuni privind corectitudinea și precizia exprimării, dar nu pot rezolva blocajele si obstacolele reale pe care le simțim cu toții atunci când ne aflăm într-o confruntare directa cu un interlocutor. Pentru astfel de motive în practica educațională este necesar ca elevilor să li se ofere ocaziile de a comunica constructiv.

Pentru antrenarea elevilor în procesul comunicativ nu trebuie să li se pretindă să vorbească mult, ci să fie gasite modalități de intensificare a interacțiunilor elev-elev în planul schimbului informațional și interpersonal.

Comunicarea se manifesta nu doar ca o acumulare de cunoștințe, ci și ca oportunitate de coparticipare activă și veritabilă la orice demers didactic al cărui structură astfel va spori dobândirea competențelor de comunicare.

Este evident faptul că descurajarea și frustrarea afectează puternic relațiile interumane în ziua de azi. Mulți renunță să mai comunice, iar cauza principală a acestui sentiment este frica inconștientă de a împărtăși trăirile sufletești cu ceilalți. Problemele de comunicare în marea majoritate a relațiilor interpersonale își au originea în obiceiurile învățate în copilărie, în primii ani de școală.

Competențele de comunicare ale elevilor se formează în special prin activitatea didactică și extradidactică, de predare-învățare a cunoștințelor, de formare a priceperilor și deprinderilor, de comunicare interumană și relaționare în cadrul grupului școlar. De aceea se pune accentul pe necesitatea învățării interactive și a conlucrării între elevi în procesul instructiv-educativ, rolul profesorului fiind cel de observator, îndrumător, cunoscător, capabil să dirijeze pentru a îmbunătăți statutele deficitare, de a stimula și a dezvolta competențele de comunicare al elevilor. Este importantă influența stilului de comunicare al profesorului în relația sa cu elevii și al competențelor de comunicare ale acestuia în formarea competențelor comunicative ale elevilor. Preponderentă este comunicarea verbală, comunicarea nonverbală și paraverbală trebuie să însoțească și să sprijine mesajul verbal, fiind totodată model de comunicare. Este necesară formarea si dezvoltarea competențelor de comunicare ale elevilor pentru obținerea performanțelor în procesul de comunicare, de relaționare, de încadrare în societate și a dezvoltării inteligenței emoționale prin facilitarea găsirii mijloacelor de exprimare și etichetare corectă a emoțiilor.

Importanța comunicării dintre profesor și elev este aceea că a comunica eficient, înseamnă mai mult decât rostirea unor cuvinte sau propoziții.. Putem vorbi și fără a spune un cuvânt, cu toate acestea dacă dorim a comunica, ca formă de interacțiune, trebuie să avem și să activăm competențe comunicative.

A fi comunicativ inseamna a lega usor relatii, a fi sociabil, a fi o persoana deschisa.

O persoana comunicativa, datorita faptului ca leaga conversatii mai usor, intra in contact cu informatii diverse, despre subiecte variate, si astfel isi largeste mai repede orizonturile cunoasterii, se dezvolta si evolueaza mai rapid. Cei comunicativi sunt deschisi discutiilor si cauta sa lamureasca lucrurile, in timp ce timizii inchid caile de comunicare si lasa lucrurile nelamurite.

Procentul mare al elevilor comunicativi era de așteptat având în vedere vârsta adolescentină, caracterizată prin optimism și dezinvoltură, trăsături care încurajează comunicarea.

Figura nr. 2

3. Ce condiții consideri că trebuie îndeplinite pentru o comunicare eficientă?

Elevii chestionați, în mare parte, au identificat în mod corect una sau două condiții care trebuie îndeplinite pentru o comunicare eficientă. Totuși, se poate remarca și un anumit grad de necunoaștere a principiilor de bază ale comunicării.

Relația dintre profesor și elev este importantă. Toate persoanele au nevoie de sprijin, ajutor și îndrumare pe parcursul procesului de creștere și dezvoltare a personalității. Se identifică în acest sens două situații: cea în care copiii sunt sprijiniți pentru a se dezvolta optim și cea în care sunt ajutați să depășească o situație de criză. Pentru a se găsi soluții la aceste situații, cei trei parteneri sociali adică părintele, copilul și profesorul trebuie să interacționeze, să dorească să comunice problemele cu care se confruntă, să interelaționeze.

Schimbarea urmărită vizează achiziția de informații, modificarea reprezentărilor asupra realității educaționale, formarea și refacerea unor percepții asupra realității interne/externe a familiei/scolii, procesele cognitive, atitudinile și comportamentele noi toate acestea fiind necesare pentru înțelegerea fundamentală a elevului.

Comunicarea eficientă dintre profesor și elev presupune existența unor relații de intercunoaștere, de intercomunicare precum și a unor relații socio-afective bazate pe încredere reciprocă. Cei trei parteneri sociali implicați în procesul instructiv-educativ(părinte, elev, profesor), trebuie să interacționeze, să dorească să comunice problemele cu care se confruntă și apoi să caute soluții de interes comun.

4. Realizează o ierarhie a formelor de sensibilizare umană care produc schimbări în gândirea, comportamentul și comunicarea umană:

La această întrebare, ordinea alegerii variantelor a fost: muzica, dansul, filmul, teatrul, pictura și sculptura.

Se remarcă faptul că muzica este percepută ca o formă de sensibilizare care își pune amprenta asupra comportamentului și a comunicării umane.

+

Figura nr. 3

5. Ce consideri că este cel mai important în audierea sau interpretarea unei lucrări muzicale:

să-i cunoști forma (structura);

să-i trăiești sufletește mesajul;

să cunoști date din biografia compozitorului sau a intepretului;

să poți descrie verbal imaginea artistică.

La această întrebare, dintre elevi au ales varianta: să-i cunoști forma (structura), varianta: să-i trăiești sufletește mesajul, variantele: să cunoști date din biografia compozitorului sau a interpretului, nefiind alese de nici un elev.

Ierarhizarea răspunsurilor primite denotă faptul că elevii “simt” în primul rând sensibilitatea lucrărilor muzicale și mai apoi disting structura melodică și elementele de limbaj muzical.

Muzica este un mod puternic de a transmite un mesaj care se adreseaza direct sufletului. Muzica este cea mai raspandita arta si – in aceasta calitate – ea reprezinta un mod puternic de a transmite un mesaj care se adreseaza direct sufletului. Muzica influenteaza starea de spirit si afectivitatea de baza a ascultatorului, pentru ca ea are efect de sugestie pe plan emotional. Prin repetare, muzica poate modela sentimente si influenta caracterul unei persoane. Este cunoscut inca din vechime modul incontestabil in care muzica poate influenta si modela caracterul unei persoane, cu efecte majore in plan social.

Muzica se adreseaza emotiilor si sentimentelor, care sunt general umane. Bariera lingvistica dispare, de aceea prin muzica se poate apela la un fel de limbaj universal prin care se poate exprima aproape orice. Sugestiile induse de muzica pe plan emotional au – pe termen lung, prin repetare – puterea extraordinara de a modela afectivitatea unei persoane. Muzica nu se exprima prin cuvinte, asa ca – adesea – nu poate trezi spiritul de contradictie din om. Ascultatorul este dezarmat pentru ca nu-si mai poate folosi simtul critic si puterea de discernamant. Se lasa purtat de sunetele si ritmurile ei si muzica ajunge “sa-l stapaneasca” fara stire, fara nici un fel de opunere. Prin repetare, sentimentele sunt modelate, ele ajung sa se cristalizeze si se integreaza caracterului unei persoane.

Figura nr. 4

6. Unde găsești cel mai des informații necesare, legate de muzică, pe lânga cele primite la școală?

din cărti;

din programele tv;

de pe internet.

Internetul a devenit cea mai importantă sursă de informare, cărțile fiind a doua sursă de informare a elevilor, în mod neașteptat, iar programele tv au pierdut în ultima perioadă importanța acordată pentru informare.

Avem în jurul nostru numeroase surse de informare, printre cele mai cunoscute fiind internetul, televizorul, ziarele, revistele.

Avantajele unui asemenea “sistem informativ” sunt, bineînțeles, nenumărate. Însă aceste avantaje pot fi foarte ușor înlăturate de “intoxicarea” cu un amalgam de informatii.

Poate cel mai mare dezavantaj al nenumăratelor surse de informare este că acestea ne fac să ne “rătăcim în informatii”, să fim confuzi, îndoielnici și blocați într-o stare de inerție. De aceea este necesar să ne organizăm sursele de informare astfel încât să le putem alege pe acelea care ne ajută în activitățile noastre. Din mulțimea de surse le alegem pe cele potrivite activităților noastre, avand posibilitatea să ne gestionăm corect sursele de informare.

Figura nr. 5

7. Care este cel mai utilizat mijloc de producere a muzicii?

vocea;

instrumentul muzical;

calculatorul.

În plină eră informatică mijloacele tradiționale de producere a muzicii, vocea umană și instrumentele muzicale, au pierdut lupta în fața mijloacelor moderne din ce în ce mai performante și mai aproape de timbrul vocal-instrumental.

Muzica – este o forma de exprimare specifica omului, un limbaj prin care acesta isi comunica ideile, sentimentele, experienta de viata intr-o maniera distincta.

In practica muzicala, omul foloseste vocea, dar foloseste si instrumente muzicale, create de el, pentru a imbogati paleta coloristica sonora (timbrala).

Vocea umană este sunetul natural creat de corzile vocale ale omului, și modulat în gât, gură și cavitățile nazale. Inaltimea vocii se refera la calitatea sunetului de a fi mai grav (jos), sau mai acut (inalt), cat si mediu, dupa numarul de vibratii pe secunda, frecveta, produs de coardele vocale. Durata se refera la calitatea sunetelor de a fi produse neintrerupt pe o perioada mai scurta sau mai lunga de timp, realizata prin emiterea cu suflu continuu. Intensitatea sunetelor muzicale depinde de forta cu care coloana de aer este dirijata spre corzile vocale.

Principalul mijloc pentru învățarea muzicii îl constituie însăși operele acestei arte, reprezentate prin cântece, coruri, solfegii artistice, studii sau exerciții muzicale.

Cântecul este mijlocul prin care se realizează cea mai mare parte dintre sarcinile educației. Datorită conținutului lor foarte variat, cântecele dezvoltă dragostea copiilor pentru familie, pentru ținutul natal, natură, patrie. În activitățile de cânt, copiii sunt deprinși de timpuriu să asculte muzică, să manifeste interes pentru ea; li se formează unele priceperi și deprinderi elementare de a cânta în colectiv și individual; li se dezvoltă vocea și auzul muzical, simțul melodic precum și cel ritmic.

Oamenii folosesc vocea pentru a transmite informații în primul rând prin vorbit, dar și prin cântat și alte sunete, ca de exemplu prin strigat, plâns, râs, oftat și altele. În cazul cântatului, se poate spune că vocea umană este un instrument muzical, desigur de natură cu totul specială.

Prin contrast, vocea electronică este o voce artificială (care de obicei sună nenatural), sintetizată dinamic de către un computer sau un program de rostit, pe baza unui text scris.

Figura nr. 6

8. Ce genuri muzicale preferi?

Majoritatea răspunsurilor s-au orientat spre stilurile de muzică noi, specifice vremurilor în care trăim și anume pop, rock, hip-hop, dance, clasică, ușoară si altele. Se remarcă un număr de 6 elevi care au ca preferință muzica populară, datorită obiceiurilor specifice Văii Barcăului.

Figura nr. 7

9. Enumeră minim trei interpreți/formații din genul muzical preferat:

În concordanță cu răspunsurile oferite de elevi la întrebarea anterioară, au fost preferați, în general, interpreții și formațiile “de sezon”.

10. Enumeră lucrări muzicale cunoscute și îndrăgite de tine din următoarele genuri muzicale: muzică cultă, muzică populară, muzică de divertisment, alte genuri muzicale.

Elevii prezintă un viu interes pentru ascultarea diferitelor surse sonore din mediul ambiant și pentru audierea unor genuri muzicale specifice muzicii populare, culte și ușoare cu care sunt familiarizați prin intermediul radioului, televiziunii si internetului. Audierea are însă întotdeauna un caracter pasiv, de divertisment, deoarece nu ridică întotdeauna și problema explicării și înțelegerii conștiente a limbajului muzical. In esență, muzica este un limbaj sonor specific, ca și vorbirea, care trebuie să fie ascultat cu înțelegere, pentru a putea fi tălmăcit.

De aceea este necesar ca elevii, de la cea mai mică vârstă, să fie puși în situația să asculte muzica în mod activ.

Pentru a evita caracterul pasiv sau de divertisment, i-am încurajat sǎ-și spunǎ preferințele muzicale pentru cǎ elevii trebuie sǎ înțeleagǎ ceea ce ascultǎ, indiferent de genul muzical abordat. În acest fel se realizeazǎ ascultarea activă ce devine activitate intelectuală, imaginativă, care presupune o ascultare bazată pe cauzalitate. Elevii trebuie să știe: de ce ascultă anumite fapte sonore, ce urmăresc și ce trebuie să descopere în urma audierii lucrării muzicale, să-și exprime trăirile și emoțiile provocate de lucrarea audiată.

11. Activezi sau ai activat într-un ansamblu coral sau într-o formație instrumentală?

da;

nu.

În general, elevii manifestă interes pentru dezvoltarea aptitudinilor muzicale, mai ales în cadrul unor activități organizate în comun.

Dragostea copilului pentru muzica incepe deseori cu anumite cantecele de adormit sau rime pe care mama i le spune cand copilul e in patut. Pe masura ce ei cresc, muzica joaca in continuare un rol important in fiecare etapa a educatiei lor. Artele pot schimba complet si aduce energie procesului de invatare. Este o unealta puternica atunci cand se poate face o legatura intre muzica si arte sau alte subiecte de baza.

Copiii mici invata bine prin intermediul repetitiei si nu exista un exemplu mai bun al puterii repetitiei decat muzica. Muzica ii ajuta pe copii sa inteleaga mai bine subiectele scolare de baza iar efectele ei se pot observa si in alte aspecte ale dezvoltarii lor. Impactul pozitiv pe care il are asupra stimei de sine si a nivelului de interactiune sociala este crucial.

Cand elevii sunt implicati in programe muzicale, intre ei se formeaza o legatura bazata pe un interes comun. Aceasta legatura ii ajuta sa-si formeze caracterul.

Unii elevi participanti într-un ansamblu coral sau într-o formație instrumentală isi dezvolta abilitati de viata care pe care le vor folosi la scoala, in campul muncii sau in viata de zi cu zi.

Elevii invata ca prin exercitiu regulat (studiu) se pot obtine rezultate bune. Rezultatele sunt tangibile si evidente pentru un elev si il motiveaza sa depuna mai mult efort si in alte aspecte ale vietii sale.

La nivel de dezvoltare, muzica intareste cresterea intelectuala printr-o vasta arie de canale psihomotorii. Cantatul la un instrument presupune existenta unui ciclu. Vede muzica pe o pagina, isi simte mainile si fata manipuland instrumentul, urechile sale aud ceea ce el produce raportat la sunetul combinat, iar ciclul se repeta. Pe masura ce se repeta acest ciclu, sunt solicitate diferite parti ale creierului. Elevul incepe dintr-o data sa auda ceea ce este pe pagina.

Copilul care are probleme cu numerele se bazeaza deseori pe memorie. Deoarece muzica este un eveniment temporal, elevii au sentimentul ca sunt proprietarii ei. Spre deosebire de alte functii, cum ar fi vorbitul, care sunt centrate pe anumite parti ale creierului, muzica are legatura cu toate zonele functionale ale creierului.

Scopul educației muzicale este dezvoltarea multilaterală și armonioasă a elevului, sub influența echilibrată a numeroși factori unul fiind chiar educația artistică.

Educația muzicală influențează pozitiv și sub aspect intelectual. Sporirea impresiilor și a cunoștințelor muzicale sunt o lărgire și o aprofundare a experienței lor în viață. Fiecare piesă muzicală audiată sau interpretată aduce cu sine un conținut nou de idei și de fapte, care fac să crească zestrea spirituală a elevilor, capacitatea lor de a vedea, de a înțelege, de a simți, de a aprecia. Educația muzicală își extinde influența asupra dezvoltării fizice a elevilor. Cântecele, jocurile cu cântec și jocurile muzicale interpretate de aceștia contribuie la dezvoltarea aparatului respirator, a aparatului vocal și asigură o mai bună oxigenare a sângelui.

Suntem cu totii creati la fel ca o piesa muzicala. Ritmul, sunetul, sincronizarea, toate sunt in noi si fac parte din tot ceea ce facem. Ceva care sa dureze in timp. Parintii nu ar trebui sa subestimeze rolul important pe care il joaca artele in educatia copilului lor.

Muzica, alaturi de alte arte, reprezinta o componenta importanta pentru copii, de la cei mai mici pana la liceeni sau studenti.

Figura nr. 8

12. Ai participat la orele de pregătire suplimentară în vederea dezvoltării aptitudinilor muzicale?

da;

nu.

Activitățile muzicale sunt atractive pentru elevi și reprezintă în continuare o opțiune viabilă pentru orele de pregătire suplimentară.

Figura nr. 9

13.Ce rol are dirijorul intr-o formative muzicala?

Dirijorul este persoana de referință într-un ansamblu coral, orchestră, în general într-un grup muzical. Artiștii instrumentiști sau lirici se coordonează între ei sub conducerea dirijorului, care le indică timpii, ritmica și dinamicile dintr-o compoziție muzicală.

De cele mai multe ori, dirijorul de orchestră lucrează în același timp cu un ansamblu orchestral cît și cu unul coral. Dirijorul asigură prin gesturile lui, gesturi legate direct de practica muzicală, legătura dintre compoziție, respectiv compozitor și publicul meloman. De multe ori, în actul cultural, valoarea gestului dirijoral este mai importantă chiar decît valoarea piesei supusă audiției.

14. Consideri importantă însușirea elementelor de limbaj muzical?

da;

nu.

Motivează răspunsul tău.

Elevii conștientizează importanța cunoașterii teoriei în cadrul educației muzicale, însușirea elementelor de limbaj muzical contribuind la îmbunătățirea capacității de înțelegere a muzicii.

Muzica are un rol primordial în educație prin faptul că deschide gustul pentru frumos. Această artă, prin care omul se regăsește pe sine, poate exprima toate trăirile și gândurile noastre printr-un limbaj aparte – limbajul sunetelor.

Muzica constituie unul dintre mijloacele care contribuie la formarea și dezvoltarea personalității copilului. Aceasta însoțește copilul în mai toate tipurile de activități, jocuri și de aceea stimulează dezvoltarea capacității intelectuale, estetice, morale si fizice ale copiilor.

Limbajul muzical este o cale directă pe care muzica o oferă comunicării. Însușirea elementelor de limbaj musical ne oferă cheia cu care se pot deschide larg porțile spre înțelegerea artei sunetelor muzicale. Tot ce auzim în natură poartă numele de sunet care este rezultatul unor vibrații produse de corpuri sonore, vibrații ce se transmit în aer. Sunetele cântate cu vocea sau cu instrumentele muzicale se numesc sunete muzicale. La instrumentele muzicale, sunetele rezultă prin punerea în vibrație a unor corzi, membrane, plăcuțe, prin lovire, ciupire, frecare, suflare,însă vocea umană este produsă de aparatul fonator.

Figura nr. 10

15. Studiezi sau ai studiat un instrument muzical?

da;

nu.

Mai mult de un sfert din elevii chestionați studiază sau au studiat un instrument muzical, individual sau îndrumati de un specialist.

Studiul unui instrument muzical in copilarie influenteaza pozitiv capacitatea auditiva la maturitate, avand beneficii in ceea ce priveste dezvoltarea creierului.

Lectiile de muzica din copilarie ajuta creierul si auzul sa se mentina in forma odata cu inaintarea in varsta.

Pentru a canta la un instrument muzical, este nevoie de mult exercitiu. Ii ajuta de asemenea sa-si imbunatateasca coordonarea mana/ochi sau a abilitatilor motorii. Utilizarea unui instrument este in mare parte o stiinta. Trebuie sa stii ce se intampla inauntru si cum functioneaza.

Figura nr. 11

16. Care consideri că sunt avantajele studierii unui instrument muzical?

Elevii au enumerat avantajele studierii instrumentelor muzicale, punând accent pe dezvoltarea auzului din punct de vedere muzical, al melodicității și al sensibilității. De asemenea, ei remarcă faptul că studierea unui instrument muzical contribuie la dezvoltarea personală a elevului.

17. Care crezi că sunt beneficiile audierii lucrărilor muzicale pentru dezvoltarea personală?

Majoritatea elevilor percep lucrările muzicale ca și un factor important care contribuie la îmbunătățirea comportamentului individual sau de grup.

Prin intermediul audiției, elevii iau contact direct cu arta sunetelor. În școală, audiția organizată formează și dezvoltă copiilor deprinderea de a asculta conștient precum și capacitatea de a înțelege mesajul muzical. Elevii prezintă un viu interes pentru ascultarea diferitelor surse sonore din mediul ambiant și pentru audierea unor genuri muzicale specifice muzicii populare, culte și ușoare cu care sunt familiarizați prin intermediul radioului și televiziunii în special.

Coordonarea elevilor în parcurgerea etapelor specifice, de la ascultarea empirică, pasivă la cea conștientă și activă are un rol hotărâtor în dezvoltarea capacităților de receptare a muzicii și în dezvoltarea gustului estetic al acestora. Eficiența audiției în activitatea muzicală depinde de îndeplinirea unor condiții: să fie accesibilă, să aibă valoare estetică și educativă, să fie în concordanță cu Programa și subiectul activității.

Pentru ca materialul de cântece să capteze atenția și interesul elevilor este necesar ca acesta să îndeplinească anumite condiții și anume: creațiile să fie cât mai valoroase din punct de vedere al realizării artistice; să corespundă intereselor afective ale lor, adică să fie adecvate vârstei atât din punct de vedere al conținutului, cât și al formei; să fie interpretate cât mai expresiv; să se facă pregătirea în prealabil a conținutului de idei exprimat prin versuri și muzică. Accesibilitatea se referă la respectarea atât la capacitatea de concentrare în timp a elevilor cât și la alegerea gradatǎ a lucrărilor, de la interpretări vocale spre cele vocal – instrumentale, de la formații restrânse la formații mai ample.

Familiarizarea cu datele specifice creației muzicale se poate realiza eficient prin intermediul lecturilor muzicale, prezentând conținuturi specifice istoriei muzicii, formelor și genurilor muzicale într-un limbaj accesibil elevilor, neinsistând pe terminologie. Aceste date constituie achiziții importante pentru elevii interesați de orizontul cunoașterii prin elemente suplimentare privind înțelegerea corectă a unor lucrări celebre.

Audierea propriu-zisă urmǎrește depistarea imaginilor muzicale cuprinse în lucrarea propusă. Efecte educative deosebite se obțin prin înlocuirea în audiții a înregistrărilor sonore cu interpretările pe viu ale profesorului, elevii având un reper important în înțelegerea muzicii produsă de instrumente sau vocea unui interpret care le este cunoscut, făcându-li-se cunoștință și cu modalitatea concretă de interpretare. Un avantaj al acestei demonstrații directe constǎ în revenireaasupra unor fragmente dificile sau mai expresive. Prezentarea personală a cadrului didactic în calitate de interpret vocal sau instrumental poate stimula dorința elevilor de a cânta vocal sau la un instrument muzical.

Comentarea audiției de către elevi poate reprezenta pentru profesor un excepțional feed- back, deoarece poate sǎ cunoascǎ reacțiile elevilor, nivelul de dezvoltare a capacităților de receptare a muzicii și dificultățile de receptare care, uneori, țin mai ales de posibilitatea de a exprima verbal ceea ce ei simt. Elevii își pot comunica „descoperirile” legate de ceea ce li s-a propus și acestea pot fi foarte diferite, pentru că intervin elementele subiective ale percepției. Aceasta reprezinta faza conștientizării a ceea ce s-a intuit în momentul audiției, a trecerii de la emoțional la rațional. Comentariile elevilor pot avea în vedere elemente specifice ale lucrării audiate: genul de muzică, caracterul vocal sau instrumental, elemente timbrale specifice, ritmul, asemănări și deosebiri dintre lucrarea audiată și altele cunoscute de elevi.

O importanță deosebită trebuie acordată însușirii de către elevi a unor elemente de limbaj specifice muzicii și analizei creației muzicale. Antrenarea elevilor în comentarea lucrărilor audiate este condiționată de profunzimea percepției din timpul audiției dar și de stăpânirea limbajului prin care aceștia să-și exprime propriile impresii și trăiri, aprecierea audiției fiind condiționatǎ și de capacitatea elevilor de a fi toleranți, acceptând păreri diferite și stabilind în final, un consens apropiatde semnificația reală a lucrării.

Numai prin intermediul activităților de audiere și interpretare se pot oferi elevilor modele de descifrare a mesajelor conținute de lucrările muzicale, permițându-le să observe, să compare, să recunoască, să identifice, să extrapoleze și să generalizeze criterii de judecată estetică, să-și dezvolte percepția muzicală și să le servească argumente pentru participarea la manifestări artistice autentice.

18. În ce fel te influențează muzica pe care o asculți?

În totalitate elevii percep muzica drept o formă de sensibilizare umană pozitivă, ce poate produce schimbări în comportamentul și gândirea umană.

19. Propune un set de reguli pentru muzica “de calitate”.

O piesa muzicala, indiferent de gen si indiferent daca este sau nu incadrabila intr-un gen muzical anume, poate fi considerata muzica de calitate daca reuseste sa fie simultan emotionanta, stimulatoare, inaltatoare, tulburatoare pentru suflet si sa ofere in acelasi timp satisfactie si multumire.

Elevii chestionați au identificat corect regulile care conduc la compunerea și interpretarea unor piese muzicale de succes.

20. Cât de mult a contribuit acest chestionar în procesul de autocunoaștere în ceea ce privește comunicarea muzicală?

foarte mult;

mult;

deloc.

Din răspunsurile primite, elevii au realizat că prin completarea chestionarului și-au adus o contribuție pozitivă la autocunoaștere în domeniul comunicării muzicale.

Figura nr.12