Comunicare de Criza

Termenul de criza este intalnit foarte des, el fiind destul de mediatizat si uneori utilizat gresit . cu el ne intamlin in viata cotidiana, la prieteni, in familie, in mass-media, in presa scirisa, uneori il folosim chiar noi. Adesea este utilizat in mod eronat avand ca efect acela de gigantizare a unei problem, numim “criza” o problema, un accident, un incident, ba chiar un conflict.

Pentru ca am pomenit destre mass-media vreau sa spun mai multe despre aceasta sursa doarece ea este una dintre cele mai importante surse din care omul isi ia informatiile.

Pentru mass-media crizele sunt de mai multe feluri, crizele pot fi prezentate din punct de vedere social (confilte sociale, greve, demisia unor guverne,etc), al naturii (incentii, inundatii, cutremure, etc), accidente (accidente rutiere, probusirea unui avion, etc), conflicte politice sau economice. Din punct de vedere economic aceasta poate fi prezentat in mai multe feluri, prezentat prin prizma prabusirii unor burse, crize imobiliare, dar sic a falimentul sau catastrofele unei interprinderi. Astfel catastrofa unei companii se poate transfoma intro excelenta oportunitate pentru mass-media, mass-media poate folosi criza unei importante companii pentru cresterea audientei. In ceea ce priveste criza, compania si mass-media nu sunt tocmai doi camarazi de incredere, aceasta impresie fiind confirmata si de importanti jurnalisti ca Philippe Dessoint, iar apoi citat de Patrick Logadec.

Proveninta cuvantului “criza” vine din grecescul “krisis”, care face referire la decizia pe care o persoana sau un grup de personae trebuie sa o ia atunci cand o situatie nu se incadreaza in gradul de normalitate care ii este dat la acel moment dat.

De-a lungul timpului termen de criza s-a demonetizat prin folosirea lui excesiva in mai multe domenii ca: medicina, religie, psihologie, sociologie, economie sau stiinte politice, in toade domeniile punctual comun este acela ca o criza reprezinta o stare de diagnosticare a unei situatii de anormalitate sau de tensiune.

Printe primele definitii despre comunicare ii apartin lui Aristotel care sustinea ca omul trebuie sa aibe doua conceptii fundamentale, aceea de a evalua (krisis) si aceea de a conduce (kratein), observam ca ambele sunt au la baza cuvantul criza (krisis), asadar sunt derivate ale conceptului de criza.

In ordinea in care le-am prezentat le voi prezenta definitia pe care criza a capatat-o in raport cu domeniile de activitate in care s-a folosit. In medicina, din punct de vedere a lui Hipocrate criza nu este altceva decat exacerbarea unei afectiuni sau a unei boli, care poate fi vizibila prin scimbarea brusca a starii sale. In sens religios criza este definita ca fiind explicarea unor semen divine, sau a cantecul si zborul unor pasari sau a alegerii unui animal care sa fie sacrificat in timpul unui anumit ritual.

Din perspectiva economistilor criza este caracterizata de un dezechilibru a ritmului de crestere economica, chiar daca este o crestere planificata statistic sau doar una la care se spera. Psihologii definesc crizele ca fiind dezecilibre in cresterea si formarea viitorului adult, intamplari ce i se petrec de-a lungul vietii si il poate afecta pe plan profesional sau personal pe individ, iar specialistii in stiinte politice impart crizele in trei sectiuni: criza de sistem, crize guvernamentale de luare a deciziilor si crize de confruntare international.

Asa cum am mai spus nu sunt diferente semnificative de semn in definirea unei situatii de criza, sau a comunicarii de crize la multi autori, indiferent de mediul sau de provenienta, ci doar sensul pe care acesta il acorda in concordanta cu domeniul studiat, dar Simon A. Booth, in lucrarile sale de specialitate, imparte crizele in trei mari categorii: crize in sens sociologic ( private din punctual de vedere al dezastrelor colective), crize in sens economico-politic ( gestionarea si diagnosticarea unor stari critice ale econimiei), crize in sens psiologic (studierea cazurilor critice din acest domeniu).

Catalin Zamfir si Lazar Vlasceanu au definit criza in “Dictionarul de sociologie” ca fiind “o perioada, in dinamica unui sistem, caracterizata prin acumularea accentuate a dificultatilor, izbucnirea conflictuala a tensiunilor, fapt care face dificila functionarea sa normal, declasandu-se puternice presiuni spre schimbare”. O alta caracterizare a crizei vine din partea lui Raymond Boudon care crede ca mecanismele de control si identificarea unui grup “sunt supuse unei incercari, in general neprevazute, considerate tranzitorie, periculoasa si cu o rezolvare nesigura”, in schimb Madeleine Grawitz prezenta criza ca fiind “situatie de conflict intens, de punere sub semnul indoielii a valorilor, raporturilor intre generatii sau intre grupuri sociale”.