Competentele Si Cultura Profesionala a Jurnalistului In Era Digitala. Studiu de Caz Postul de Televiziune “publika Tv”

Competențele și cultura profesională a jurnalistului în era digitală. Studiu de caz: postul de televiziune “Publika TV”

Cuprins

Introducere

Capitolul 1. Cultura profesională a jurnalistului

Jurnaliștii în trecut și în prezent

Valorile și principiile etice a generației precedente

Capitolul 2. Jurnalismul erei digitale

2.1. Noi competențe ale jurnaliștilor

2.2. Metodele de lucru ale jurnaliștilor erei digitale

2.2.1. Documentarea jurnaliștilor

2.3. Pregătirea jurnaliștilor erei informaționale

Capitolul 3. Studiu de caz: Postul de televiziune ”Publika TV

3.1. Scurtă prezentare a televiziunii

3.2. Competențele jurnaliștilor de la Publika TV

3.3. Analiza stagiului de practică și a propriilor creații

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Introducere

În societatea zilelor noastre are loc un proces activ care obligă toate categoriile sociale să țină pasul cu dezvoltarea tehnologiei. Trăim în era informațională, unde fluxul informației este rapid, complex și diversificat. Schimbările revoluționare din ultimii ani au deschis calea pentru un alt gen de jurnalism, unul care se restructurează, într-un proces domol,dar neînduplecat, pe bazele unui adevărat profesionalism, iar jurnaliștii încep să realizeze din ce în ce mai mult faptul că au nevoie de eforturi adăugătoare pentru a răspunde cerințelor tot mai impunătoare în noua eră informațională și pentru a se impune pe o piață din ce în ce mai competitivă. Experiența socială acumulată de la apariția presei încoace,demonstrează într-un mod decisiv că cele mai eficace instrumente de exprimare și formare a opiniei publice sunt mijloacele de comunicare în masă. Nu în zadar, încă din cele mai vechi timpuri sunt cunoscute afirmațiile despre cuvintele care ascund o forță imensă, o tărie care e greu explicabilă și sunt admise părerile cu privire la faptul că cel care dispune de sistemul informațional posedă și puterea, informațiile fiind considerate cheia puterii, iar eficiența oricărei activități este determinată de suportul ei informațional. Jurnalismul erei digitale, prin modul său de angajare în viața socială, prin puterea lui de influență asupra conștiinței oamenilor, puterea de manipulare a comportamentului acestora, cîștigă la momentul actual un teren tot mai impunător de afirmare și de promovare în societate iar jurnaliștii trebuie să posede competențe și cultura profesională adecvată.

Actualitatea temei. Tema lucrării mele este actuală prin faptul că există multe discuții contradictorii privind competențele și abilitățile unui jurnalist al timpurilor noastre. Deseori ne întrebăm ce fel de jurnaliști sunt cei mai solicitați și care ar fi calitățile profesionale spre care ar trebui să se orienteze începătorii în domeniu. Tinerii specialiști au de ales dintr-un tumult de valori și calități mai puțin agreabile pe care le promovează societatea actuală. Lipsa îndrumărilor corecte, duce jurnaliștii pe o cale greșită. Eu încerc să dau răspuns la aceste întrebări esențiale în meseria de jurnalist începător. În Republica Moldova jurnaliștii începători caută exemplu în acei care au reușit să se afirme în profesia dată, cei pe care îi urmărim la micile ecrane și care spun că ar apăra adevărul în țara noastră. La noi, unii jurnaliști însă au schimbat cultura profesională, pe bani și faimă. Dar avem și jurnaliști foarte buni care în pofida tuturor greutăților și tentațiilor întîlnite în cale, au reușit să păstreze demnitatea și cultura profesională.

Scopul și obiectivele lucrării. Scopul meu este de a analiza schimbările survenite în activitatea jurnalistului în era digitală și astfel de a contribui la consolidarea cunoștințelor privind cultura profesională și specificul ei in conditiile actuale. Obiectivul meu este de a explica ce înseamnă să fii un jurnalist, de a defini competențele și abilitățile unui jurnalist în era digitală, de a identifica trăsăturile culturei profesionale a jurnalistului erei informaționale este de a prezenta partea teoretica cât mai clar și argumentat posibil. Jurnalistul este cîinele de pază a democrației și adevărului și merită atenția cuvenită. Ceea de ține de Studiul de Caz, voi analiza detailat cum a decurs stagiul de practică în cadrul televiziunii PUBLIKA TV și care sunt dificultățile pe care le întîmpină în calea sa un jurnalist în devenire.

Structura lucrării. Structura lucrării este simplă dar cu informații utile jurnaliștilor în devenire care sunt în căutarea EU-ului în cadrul acestei profesii. Lucrarea cuprinde trei capitole. În primul capitol voi defini profesia de jurnalist și competențele jurnaliștilor generației anterioare ( post-sovietice) în raport cu noua generație a jurnaliștilor. Capitolul al doilea va cuprinde competențele și aptitudinile ce trebuie să le posede un jurnalist în era digitală, cultura profesională a jurnalistului. Capitolul trei va include studiul de caz în care fac o scurtă prezentare a televiziunii PUBLIKA TV, analizez activitatea mea în cadrul instituției date în raport cu tema proiectului de licență.

Metodologia lucrării. La elaborarea proiectului de licență m-am bazat pe metode generaliste de cunoaștere a elementelor meseriei de jurnalist și a calităților profesionale a acestuia. Pentru tema abordată am folosit metodele standarte, clasice, cum ar fi: raționament, deducție, inducție, sinteza și analiza a tumultului de informații și experiența acumulată în domeniul jurnalismului în perioada stagiului de practică în cadrul instituției media – Publika TV.

Cunoașterea competențelor și a culturii profesionale a jurnalistului este baza necesară fiecărui începător în domeniu. Prin lucrarea dată voi încerca să direcționez corect tinerii jurnaliști care sunt la etapa perceperii profesiei date și să le ofer o motivație în continuarea studierii și formării în sine a unui jurnalist competent și capabil, încrezut în propriile aptitudini și capacități . De asemenea acest proiect va fi de folos jurnaliștilor începători pentru a putea înțelege care sunt calitățile profesionale și personale de care au nevoie pentru a deveni profesioniști în domeniu.

Adesea începătorii pun accentul greșit în alegerea calităților pe care trebuie să le dezvolte în propria persoană iar proiectul meu de licență îi va ajuta să înțeleagă care dintre acestea merită maximă atenție.

Capitolul 1. Cultura profesională a jurnalistului.

„Jurnalistul este un nemulțumit, un cenzor, un sfătuitor, un regent al suveranilor,un tutore al națiunilor. Patru ziare ostile sunt mai de temut decât o mie de baionete „

Napoleon

1.1. Jurnaliștii în trecut și în prezent

Jurnalismul perioadei sovietice era orientat spre formarea cultului personalitații lui Stalin . Jurnaliștii îi calificau meritele pentru câștigurile democratice consacrate în URSS, succesele construcției ideei socialiste în societate. Mass-media devenise o platformă de justificare ideologică și teoretică a stalinismului. Propaganda perseverentă a ideologiei autoritare prin intermediul presei și a radioului, a contribuit la aceea că a pătruns în toate domeniile vieții spirituale a societății, inclusiv a jurnalismului, care a devenit o parte integră a generatorului sistemului totalitar.

Cel de al Doilea Război Mondial a fost cea mai grea încercare pentru statul sovietic, dupa aproape patru ani a fost marcată cea mai grandioasă victorie în istoria omenirii, iar jurnalismul a contrbuit activ la această biruință. Războiul a schimbat radical aspectul mass-media sovietic : A crescut numărul de ziare militare și a fost redusă cantitatea presei civile. Mass-media era generatorul urei și manipulării societății. Perioada războiului a dat naștere diverselor forme și metode de munca a jurnaliștilor sovietici, în special influența intensiva asupra maselor.

Istoria cunoaște trei generații de jurnaliști : jurnaliștii sovietici, jurnaliștii post-sovietici și jurnaliștii erei digitale.Generația jurnaliștilor sovietici era omogenă și conservatoire, reprezentată de specialiști standartizați care au ajuns în domeniul journalistic, de regulă după școală sau armată, și posedau majoritatea studii superioare. Acești jurnaliști au fost la timpul lor,selectați minuțios, preponderant de clasa muncitoare, în cadrul căreia se luau în considerație capacitățile lor creative. Ei au fost instruiți în conformitate cu principiile teoriei sovietice și a practicii jurnalistice care promova dezvoltarea socialismului și socializarea prin partid. Pînă în momentul actual unii jurnaliști mențin viziunea conservatoare a jurnalismului sovietic, considerînd de cuviință să mențină relația cu puterea, o altă parte a ales însă să se convertească în jurnaliști care promovează ideile și valorile democratice, urmînd stilul occidental în activitatea lor profesională.

Jurnaliștii sovietici, dedicați șablonului de presă comunist, își continuă activitatea în mass media publică și activ i-au parte la manifestări profesionale iar majoritatea au devenit redactori șefi, directori sau redactori-șefi la cele mai cunoscute mijloace de informare private din Republica Moldova. Jurnaliștii post-sovietici se diferențiază de generația anterioară prin proviniența sa, viziunea asupra profesiei, mobilitate,capacitatea de a suprapune diferite tipuri de activități profesionale. Acești jurnaliști reprezentau o subcultură vastă de persoane cu vîrsta cuprinsă între 18 și 50 ani, de studii diverse, fără experiență de muncă în domeniul jurnalistic. Accesul lor în domeniul Mass-media a fost posibil datorită legilor permisive din domeniul media, adoptatela începutul anilor 90.

Deși o bună parte dintre aceștia promovat șablonul de presă sovietic, ei nu simțeau nevoia de asociere profesională, preferînd să acționeze individual, concurînd între ei și punînd accent mai mult pe venit și profitul personal, neglijînd partea etică și artistic a domeniului de activitate. În perioada post sovietică a fost organizată o anchetă socială pentru a stabili veniturile jurnaliștilor sovietici și post-sovietici. Peste 90% dintre persoanele intervievate care au participat la studiul : Jurnaliștii din Republica Moldova în societatea post-comunistă, dețineau contracte individuale de muncă, de colaborare sau contracte de freelanceri, primind salarii fixe, care au fost stabilite în dependență de genul mass-mediei în care activau și de programul lor de muncă. Marea parte dintre cei intervievați ai acestui studiu au fost angajați permanent în redacții iar fiecare al doilea jurnalist colabora cu mai multe instituții media sau lua parte la diferite proiecte în domeniu pentru a-și putea suplimenta veniturile.

Modalitatea de remunerare a jurnaliștilor depindea în mod direct de instituția media în cadrul căreia activa acesta. De exemplu în organele media publice ( Moldova 1, radio Antena C, Radio Moldova, revista Agricultura Moldovei, agenția de știri Molpres), jurnaliștii primeau salarii fixe și în acord. Salariile acestora depindea de funcțiile pe care le dețineau în cadrul instituției în care activau și prime pe care le primeu la diverse ocazii (materiale inedite, sărbători speciale sau naționale, cîștigul în cadrul unor concursuri..etc.

În Mass-media privată, fie că era vorba de televiziune sau post de radio, agențiile de presă sau presa scrisă ( posturile de tevevizune NIT și PRO TV Chișinău, posturile de radio Radio Noroc, Europa Liberă, Radio Sănătatea, Vocea Basarabiei, publicațiile Jurnal de Chișinău, Flux, Timpul, Săptămîna, VIP Magazin, Timpul sau agențiile de presă BASA-press și Reporter.md), jurnaliștii cu contracte individuale de muncă primeau salarii fixe care în prealabil erau negociate cu administratorii instituțiilor media și plățile în acord care erau primite în funcție de realizarea jurnalistului. Pentru remunerarea jurnaliștilor erau folosite patru forme diferite de plată : acordul,încasarile din proiecte, prima și salariul. Însă modalitatea de premiere a jurnalistului nu era stabilă și varia în dependență de cantitatea materialelor ci nu de calitatea acestora și a întregii producții jurnalistice.

1.2. Valorile și principiile etice a generației precedente

Expertul,umanistul și literarul au fost cele trei tipuri de profesioniști cu care s-a identificat generația jurnaliștilor sovietici ,considerîndu-se specialiști competenți, calificați și experimentați. În particular ei își focusau atenția asupra tendinței de a acumula noi cunoștințe prin autoinstruire, respectarea agendei zilei, dar și deținerea arhivelor jurnalistice, de asemenea respectarea codului deontologic a jurnalistului și abnegației față de profesie. Diferențele în acest context se deosebesc în cazul jurnaliștilor post-sovietici, care se considerau mai curînd meseriași și nici într-un caz profesioniști. Aceștia se asociau cu statutul de subalterni, angajați și muncitori calificați. Aceștia nu includeau factorul independenței și autonomiei profesionale în setul de calități a unui jurnalist bun.Această atitudine era consecința activității lor cotidiene. Ambele gererații de jurnaliști au apreciat diferit perspectivele de dezvoltare a jurnalismului în Republica Moldova . Practicienii sovietici erau la general destul de pesimiști în ceea ce privește viitorul profesiei jurnalistice.

Conform unui sondaj social aceștia erau de părerea că domeniul jurnalistic nu va evolua, pentru că în următorii zece ani, condițiile economice și politice din țară nu vor cunoaște progrese semnificative, respectiv nici domeniul jurnalistic nu se va schimba. Jurnaliștii generației post-sovietice au împărtășit o atitudine și o viziune mult mai optimistă, raportîndu-se la evoluția profesiei de jurnalist. Din perspectiva lor, perioada de stagnare la care se afla Republica Moldova se va sfîrși în curînd iar acest fapt va produce schimbări în toate domeniile sociale, implicit în sistemul mediatic , care va adopta sistemul occidental de presă.

În acest context, anumite schimbări a avut de suferit și jurnalismul TV. Istoric s-a format în așa fel, că difuzarea TV în mod regulat a apărut concomitent în trei regiuni- Statele Unite ale Americii ( în anul 1944), în Europa de Vest ( în Franța- anul 1944, în Marea Britanie- 1946) și în URSS ( în anul 1945), ( În restul țărilor apariția și dezvoltarea televiziunii a avut loc prin anii 50). Astfel, s-au format trei modele de bază a organizării social-economice a televiziunii – americană, vest-europeană și sovietică. Diferențele dintre acestea sunt radicale, în fiecare dintre acestea se stabilesc diferit întrebările-cheie: cine este proprietarul televiziunii, cine finanțează televiziunea, ale cui interese sunt oglindite în cadrul televiziunii și de cine aceasta este controlată, care sunt relațiile dintre televiziune și societate, televiziune și cultură și televiziune și puterea de stat. SUA se dovedește a fi o țară clasică a televiziunii comerciale.Aici televiziunea se află în proprietate privată iar televiziunile de stat lipsesc. Televiziunea privată se supune legilor crude ale pieții iar mai întîi de toate principiului concurenței, care ține e echipa televiziunii într-o stare de pândă continua a unor noi forme de manifestare în cadrul televiziunii. Televizunea Statelor Unite ale Americii se deosebește de celelalte prin faptul că programele de divertisment constituie 70 % din timpul de televiziune, în special de evidențiază serialele tv, filmele, show-urile, concursurile tv și programele de ordin muzical.

Cu o deosebire radicală de către modelul comercial a televiziunii, apare telviziunea de stat. Modelul televiziunii de stat, care a apărut și si-a desfășurat intensiv activitatea în Europa de vest, se mai numește și publică. Televiziunea aici este finanțată în totalitate de către telespectatori care lunar achită abonamentele și serviciile prestate de televiziunea solicitată . Acest model de funcționare a televiziunii are anumite mecaniste de protejare de la stihia pieții și a luptei cu concurența, iar cel mai important, cea de la dictatura celor ce plasează publicitatea, ceea ce permite televiziunii să organizeze programe culturale de trezire a conștiinței sociale, orientate spre valorile umane.

Cel de al treilea model de organizare de asemenea s-a stabilit în URSS și în special practicată în țările orientale. Aceasta tot face parte dintre televiziunea de stat , dar este constituită pe un set de principii ce diferă radical de celelalte. Modelul sovietic al televiziunii mai este numit și monopolist, autoritar și totalitar. Televiziunea sovietică se deosebește prin monopolizarea de către stat, finanțarea de către stat, supunerea totală a politicii editoriale și un control ideologic absolut. Televiziunea se clasifica , ca un mijloc eficient de propaganda în masă a ideologiei comuniste și ca o armă de atragere a maselor lucrătoare la formarea activă a unei societăți comuniste. Funcția ideologică ( de propagandă, de educare a societății) era scopul primordial pentru televiziunea sovietică. Un alt scop urmărit de către televiziunea sovietică era propaganda științifică și tehnologică, răspândirea cunoștințelor și a studiilor.

De atunci au trecut peste 70 de ani iar unele aspecte ale televiziunii le putem identifica ca fiind prezente în cadrul sistemului audio-vizual în Republica Moldova. Luând în considerație faptul că trăim într-o perioadă post sovietică, acest fenomen a lăsat amprenta și asupra sistemului Mass-Media în Republica Moldova. Modelul de funcționare a televiziunii noastre autohtone, întrunește calități specifice tuturor modelelor enumerate anterior, modelelor de televiziune ale anilor 40. La fel ca și televiziunea din SUA, în Republica Moldova sunt răspândite pe larg televiziunile private care își promovează politica editorială și interesele politice ale proprietarilor care sunt membri ai unor partide politice. La fel ca și în sistemul sovietic, televiziunea în Moldova se manifestă prin propagandă activă, manipulare prin imagini și sunet, promovarea propriilor idei și strategii politice prin prisma televiziunii și menținerea controlului asupra majorității sociale.

Capitolul 2. Jurnalismul erei digitale

Exercitarea profesiei jurnalistice în era digitală ar fi putut fi asemuit unui adevărat maraton zilnic, deoarece impune responsabilitate și o rezistență deosebită atît fizică, cît și psihică,morală. Deși programul de lucru este mai flexibil datorită noilor tehnologii care permit redactarea materialelor direct de acasă, ritmul neregulat al activităților este foarte solicitant și obositor. Telefoanele jurnalistului sună încontinuu,in timp ce și el are de dat o mulțime de sunete. El scrie la zi, pregătește articolul sau emisiunea pentru următoarea zi,scrie materiale, face corectări, se documentează,caută pe internet informațiile și documentele necesare, consultă agențiile de presă, se deplasează la fața locului iar apoi se întoarce în redacție. Jurnalistul erei digitale trebuie să exprime esențialul în minumum de cuvinte, să analizeze rapid informația colectată și în paralel să lucreze la mai multe registre temporale ( actuale și viitoare), să î-și asume ore suplimentare și să efectueze deplasări care îi pun la încercare toate aspectele vieții personale.

Din cauza nenumăratelor solicitări profesionale, munca jurnalistică se suprapune în mare măsura cu cea a unui workoholic. Multe organizații media impun un grafic de lucru prelungit aproape în fiecare zi a săptămâinii. Astfel jurnaliștii care sunt pasionați pe profesia proprie devin pe parcurs niște workoholici înrăiți care sunt mereu aflați în condiții de stres și presiune permanentă a timpului sau a administratorilor. D. Randall [9. p.275] subliniază una dintre cele mai importante calități a unui jurnalist care perfect se atribuie competențelor primordiale a jurnalistului erei digitale- capacitatea de a prevedea și de ierarhiza actualitatea. În vederea autorului, jurnalistul este :

Un bijutier al cuvintelor – limba trebuie să li se supună ca o sclavă ( jurnalistul trebuie s abordeze un stil simplu, clar dar în acelaș timp puternic

Un spirit curios care cotrobaie peste tot permițând ascultătoruui, cititorului sau telespectatorului să călătorească la nivel planetar fără a părăsi propria cameră.

-Un obraz uman a mașinilor de comunicații- o interfață între sursele de informare pe de o parte, și public pe de alta parte

Un spirit individualist, activează doar câteodată în echipă,este liber și are o mobilitate de invidiat și mereu este în căutarea aventurilor.

Un băgăreț care devine rînd pe rînd profesor, savant, analist, literat, observator, apărător, partizan, publicitar, tehnician, interpret, creator… fără a își asuma absolut una dintre aceste funcții.

Atributul final vizează multele roluri care pe parcursul activității sale și le atribuie un jurnalist competent. Acestea sunt exigențele care și le atribuie un adevărat jurnalist al erei digitale. În comparație cu jurnaliștii sovietici și post-sovietici, putem observa diferența cerințelor care ni le impune timpul și societatea actuală.

2.1. Noi competențe ale jurnaliștilor

Modul în care reprezentantul unei meserii își concepe datoria socială și competențele, valorile, cultura profesională prin care își legitimează această viziune, formează condițiile principale și fundamentale în definirea identitații sale profesionale. Într-un studiu realizat de către Remy Rieffel [10 p.179], acesta susține că jurnaliștii erei digitale se caracterizează îndeplinind mai multe funcții sociale:

-Prima funcție îndeplinită este de mediator al societății cu realitatea ( „Jurnalistul este perceput ca un fel de relector al realității care produce actualitatea și evenimentele, un intermediar cultural între sursele de informație și pubicul, purtat de o neutralitate dezinteresată, un mediator în adevăratul sens al cuvântului ..” )

-O altă funcție după opinia lui R. Rieffel ar fi cea de ordonator („ Jurnalistul triază informația și luptă împotriva dezordinii, percepția acestui rol arată că jurnaliștii se vor înainte de toate niște experți care dispun de o anumită tehnică…”)

– A treia și una dintre cele mai importante funcții identificate este cea de pedagog („ Jurnalistul tinde să se considere un decodor al realității, își asumă deci o funcție utilitară. A traduce înseamnă a clarifica și a exercita funcție educativă..”)

– Funcția de comentator ( cel care furnizează un punct de vedere, exprimă o subiectivitate, emite o părere asupra unei probleme particulare)

– Funcția de nebun al regelui ( tradiția jurnalismului de anchetă și de investigație, care a făcut așsa ca jurnaliștii să atace puterea, indiferent de consecințe)

– Funcția de conservator ( Apară tradiția și legitimitatea autorității.. Moștenitoare a concepției jurnalismului de opinie și a jurnalistului ca apărător al unei cauze, această referință va dispărea puțin cîte puțin din conștiința elitei actuale.

Pentru a putea face față tuturor încercărilor și sarcinilor zilnice și pentru trece peste problemele comunicării pe care le generează munca zilnică în calitate de jurnalist, acesta trebuie să posede o serie de competențe și calități care pot fi atât native , cât și dobîndite din propria experiență. După părerea mea un jurnalist profesional al erei digitale trebuie să posede următoarele calități și competențe:

Sociabilitate- O persoană sociabilă este o persoană care poate comunica și interacționa cu lumea în conjurătoare, ceea ce este foarte important în profesia unui jurnalist alerei informaționale. Această calitate este foarte importantă atît pe plan profesional, cât și în viața privată, rutina zilnică. În cazul unui jurnalist, sociabilitatea se manifestă nu doar prin abilitatea de a comunica mult dar mai mult ar însemna posibilitatea de a stabili contacte cu oamenii necesari pentru o colaborare fructuoasă dar și abilitatea de a fi un bun ascultător, nu doar comunicator. Succesul jurnalistului constă în a predispune față de propria persoană și a putea comunica corect și inteligent. Comunicarea și interactionarea cu oamenii este una dintre cele mai înalte necesități duhovnicești ale unui om. De această funcție este răspunzătoare structura psihică umană pe care o mai numim și personalitate.

Un om sociabil este un părticică mică în sistemul social iar cu vîrsta din individualitate se transformă în personalitate care reprezintă calitățile și valorile definitorii ale unei persoane. O persoană sociabilă este așa datorită personalității sale. De ce? Pentru că personalitatea este un set de caracteristici individuale atît pentru propria persoană, cît și pentru cei din jur. În conformitate cu manifestarea a propriului comportament, omul începe să se evidențieze și să se întipărească în memoria altora printr-un complex de calități și posibilități. Cunoaștem alți oameni anume după calitățile lor personale care în rezultat și formează multitudinea de relații sociale, care mai apoi le pot utiliza în scopuri profesionale.

O persoană socială în sumă cu alte individualități formează un mecanism social. Acest sistem social este reprezentat prin o comunitate care poartă un caracter definitorii, principii de funcționare, de activitate, credința, obiceiurile, tradițiile, legile, regulile, istoria, cultura și moralitatea sa. Atunci cînd vorbim de o comunitate socială, deobicei avem în vedere nu doar o persoană anume dar un grup anumit de oameni care fac parte din acest mecanism. În așa fel un jurnalist care posedă calitatea de sociabilitate este o persoană cu individualitate aparte care ușor se integrează în cercurile sociale de care are nevoie, ceea ce contribuie pozitiv la culegerea informațiilor necesare și stabilirea noilor legături și contacte care vor fi de folos în viitorul apropiat.

Tact- Jurnalistul trebuie să dea dovadă de răbdare,amabilitate, simțul umorului și de abilitatea de a ceda în unele momente. Cu cît mai mulți oameni sunt într-o societate, cu atît mai actuală este tema tacticității iar pentru un jurnalist al erei informaționale acesta este un element definitoriu al profesionalismului. Știm foarte bine că simțul tactului sau amabilitatea este una dintre legile esențiale în comunicarea inter-umană. Tactul unui jurnalist este conduita acestuia care presupune amabilitate, delicatețe, simțul măsurii și a limitelor în unele situații specifice profesiei și pe alocuri modestie. Profesia jurnalistului prespune interacțiunea zilnică cu diverse tipuri de oameni iar pentru o colaborare fructuasă, acesta trebuie să posede legile eticii morale și profesioanale. Diferite caractere și moravuri pe care le întîlnim datorită profesiei, ne impun să ne învățăm cum să îl abordăm pe fiecare aparte pentru a primi rezultatul favorabil nouă și a menține contactul cu această persoană. Datorită tactului, jurnalistul poate să abordeze frumos multe dintre situațiile stresante pe care le presupune profesia dată. Din păcate nu toți interlocutorii au o atitudine pozitivă iar în unele cazuri nu posedă deloc simțul tactului, iar jurnalistul profesionist al erei digitale mereu va ști cum să manevreze situația în așa fel, încît să ocolească situațiile de conflict și să își ducă misunea pînă la bun sfîrșit.

Prezența de spirit, intuiție, imaginație în rezolvarea unor situații neprevăzute- Situațiile neprevăzute sunt un element definitoriu al erei digitale iar un profesionist adevărat este acela care poate să rezolve și să abordeze situația în așa măsură încît toți să rămînă mulțumiți. Era digitală presupune cooperarea cu o multitudine de tehnică care poate purta un caracter imprevizibil și există probabilitatea ca în cel mai responsabil moment să se defecteze iar munca jurnalistului nu trebuie să depindă în totalitate de mecanismul tehnic. Unii jurnaliști preferă să se bazeze în totalitate pe tehnică, să citească textul de pe monitoarele specializate și să folosească diverse gadgeturi pentru dobîndirea informației și a surselor informative, alții însă preferă jurnalismul tradițional- memorînd texte și facînd stand-upuri. Profesionalismul jurnalistului erei digitale depinde de competențele acestuia iar tehnica este doar un element ajutător care nu trebuie să influențeze procesul de muncă.

Rapiditate în gîndire și în luarea deciziilor- Rutina zilnică ne obligă să gîndim rapid și să luăm decizii rapide. Jurnalistul erei digitale trebuie să fie flexibil, mobil dar și să poată lua repede decizii corecte, în favoarea instituției în care activează. De exemplu un reportaj luat de la fața locului presupune analizarea rapidă a situației și stabilirea acțiunilor ce vor urma iar unii reporteri lucrează în situații extremale ceea ce presupune luarea rapidă a deciziilor corecte, deoarece de aceste decizii va depinde prin urmare munca întregii echipe. Unele interviuri deasemenea presupun o doză considerabilă de spontanietate iar un profesionist mereu va gîndi și analiza rapid pentru a avea un rezultat de succes în munca exercitată.

Capacitatea de analiză și sinteză- Jurnalistul este cel care analizează și sintetizează informația, doar apoi massa informativă descifrată va fi orientată către public. Era informațională în care activăm este sub presiunea forțelor politice, ceea ce se răsfrînge și asupra jurnalismului, îndeosebi a celui din Republica Moldova. Jurnalișii afiliați politic sunt predispuși să sintetizeze și să analizeze orice informație care mai apoi va fi difuzată către public. Această informație este încărcată de obicei cu idei și crezuri politice care sunt convenabile instituției ca să ajungă la ochii și urechile publicului, a societății.

Spirit organizatoric- Spiritul organizatoric este abilitatea jurnalistului de a își planifica propria activitate dar și capacitatea de a stabili munca într-un grup de oameni, colectiv, daca este nevoie, de asemenea dirijarea și verificarea exercitării acestor sarcini și orientarea cu ușurință în situații dificile și extremale. Prezența spiritului organizatoric în munca jurnalistică se poate manifesta prin capacitatea de a înțelege psihologia umană și a colectivului în care aceștia activează sau pe care îl conduc dar și de a fi critic față de propria persoană și față de cei din jur, subalterni. Potențialul organizatoric include și așa componente precum ambițiozitatea, flexibitatea și capacitatea de munca. Această calitate face parte din grupul unor valori complicate, care necesită cooperarea dintre abilitățile comune și cele speciale. În fața conducătorului stau mai multe obiective, precum cele de educație, predare și ceea ce le unește – funcția organizatorică. Un bun jurnalist-organizator nu posedă doar cunoștințe aprofundate și activitate intelectuală, acesta trebuie să transmită propriile cunoștințe, să propună idei noi și să fie capabil să folosească rațional potențialul colectivului de muncă pe care îl conduce. Spiritul organizatoric în mare parte coincid cu trăsăturile de caracter pe care le educăm în noi pe parcursul vieții, a timpului.

Onestitate,corectitudine,obiectivitate- Acestea sunt unele dintre calitățile de bază în meseria de jurnalist. Aceasta vizează nu doar precizia dar și scoaterea la “lumina zilei” a factorilor care exclud emoțiile și separă faptele de păreri. Corectitudinea este o calitate semnificativă în exercitarea muncii de jurnalist. În special aceasta este orientată spre urmărirea adevărului și dezvăluirea informației fără intervenții personale și interese implicate. Adesea însă jurnalistul nu poate spune adevărul total în fiecare situație luată în parte, de oarece acțiunile concură unul împotriva celuilalt iar informațiile adiționale trebuie să apară în timp. Autorii lucrării „Ghid de stil cu norme etice pentru jurnaliști” care însăși practică această meserie, declară următoarele:

„Vom încerca cu orice preț să fim obiectivi și corecți. Asta deși obiectivitatea și corectitudinea absolută sunt imposibile. Fiecare jurnalist aduce cu sine propriul bagaj de atitudini și de vederi asupra lumii și propria personalitate. Scriind un material pe un subiect contradictoriu vom avea grijă să solicităm opinia tuturor părților implicate.”

Adesea corectitudinea și obiectivitatea jurnalistului este presată de codul etic care este format de orice agenție mass-media, după care trebuie să se ghideze jurnaliștii care activează în acestă instituție. Aceste legi de conduită variază de la instituție la instituție și conțin valorile înrădpcinate pe parcursul timpului în această agenție Mass-media. Aceste norme și standarte sunt retransmise de la jurnalist la jurnalist, iar codul deontologic este respectat în funcție de abilitățile și capacitățile fiecărui jurnalist în parte de a lua decizii în situațiile nestandarte.

Abilități de comunicare scrisă și orală- Abilitățile de comunicare pentru un jurnalist sunt elementele importante care trebuiesc intensiv dezvoltate și perfecționate pe parcursul timpului. Rezultatele datelor statistice realizate de profesioniști monitorizează că persoanele cu abilități de comunicare bine dezvoltate sunt oameni de succes.

Aceștia cu ușurință se integrează în grupuri și colective noi, cu ușurință fac cunoștință cu persoane noi și mai ușor ating scopurile pe care și le doresc. Pentru un jurnalist al erei informaționale aceste aspecte poartă un caracter important, din această cauză abilitățile de comunicare joacă un rol important. În cazul profesiei de jurnalist abilitățile comunicative sunt importante atît la comunicarea orală cît și la relatarea scrisă. Munca jurnalistică presupune scrierea materialelor care de asemenea necesită o aptitudini speciale la aspectul scrierii textelor.

Capacitatea de a prezenta simplu și clar , într-un limbaj accesibil publicului larg, idei sau mesaje specifice diverselor domenii și limbaje de specializare

Putere de munca și capacitatea de a fi disponibil la orice oră, ușurința de a se adapta programelor de muncă neregulate.

Jurnaliștii buni sunt caracterizați cel mai des ca fiind : profesioniști și talentați Cu acelaș sens se folosesc următorii termeni: competant, performant, eficient,precum și sintagma Jurnalist de succes, cărora li se atașează o listă lungă de calități indispensabile unui reporter bun. De aceea ar fi bine impunerea unei delimitări conceptuale între toți acești termeni și definirea sferei lor , în vederea desprinderii configurației de însușiri circumscrise conceptului multidimensional de performanță jurnalistică.

Profesionalismul comportă cel mai des însușirea regulelor breslei și respectarea lor. Popa Camelia [7. p.150] arată că “profesionismul desemnează procesul și strategiile prin care un grup dorește să ocupe o poziție dizirabilă social”. Profesionistul devine astfel demn de încredere , un simbol al calității , al serviciului către client, al expertizei, un garant al lucrului bine făcut. Opusul profesionistului ste amatorul, dilitantul sau cel care este desemnat de jurnaliști prin termenul de mercenar. Politica profesionalizării se referă la reconstruirea unei identități profesionale pentru a satisface noile nevoi ale societății și a promova recunoașterea externă. “Competența presupune și cunoștințe științifice, tehnice și pragmatice care desemnează un profesionist global”. a declarat V. Lang în opera sa scrisă în anul 1999 pag. 30. Regulile breslei jurnalistice sunt cuprinse între codurile de etică profesională și corespund spiritului liberal al profesiei. Printre acestea se numără spiritul critic, imparțialitatea, independența față de grupurile de presiune, respectul față de public, onestitatea, spiritul deschis și receptiv, înțelegerea și respectul față de persoanele care trăiesc drame, tratamentul echitabil acordat cetățenilor. Mai mult timp jurnalistul Republicii Moldova a ignorat unele dintre aceste valori. Jurnaliștii s-au substituit ani la rînd forțelor și instituțiilor politice , stîrnind crize și conflicte.

Talentul reprezintă o formă superioară de manifestare a aptitudinilor. Luminița Roșca [12 p.17] pune această calitate pe primul loc în ierarhia factorilor care asigură succesul profesiei al practicanților acestei meserii. Astfel, jurnaliștii trebuie să aibă talent sau măiestrie dar și tupeu, să fie în general tineri și să manifeste fidelitate față de trustul de presă și să nu creeze conflicte în grup. Aptitudinile profesionale reprezintă condiția efectuării cu succes a unei activități.Aceste aptitudini se traduc prin randament sau performanță, indicator al nivelului psihogenetic ( grad de dezvoltare) și prin funcționalitate. În baza analizei job-ului și a funcțiilor informațional-operaționale din activitatea jurnalistică, talentul în această profesie se bazează pe o constelație aptitudinală performanțială care include atît aptitudini literare și artistice, cît și aptitudini privind relaționarea socială. În acelaș timp, în profesia de jurnalist , succesul nu poate fi singurul factor important. Astfel, rolul principal al jurnalistului este “să descopere “, pentru că abilitatea literară reprezintă una dintre cerințele față de un reporter dar cel mai des nu cea mai importantă.

Competența “ sugerează în general o capacitate care nu se manifestă clar și complet, fie că anumiți termini interferenți o degradează atunci cînd ea se traduce în performanță, fie că metodele noastre de observație se dovedesc a fi deloc suficiente pentru o bună distingere“. În accepțiunea comună, competența presupune capacitatea de a îndeplini într-un mod satisfăcător o sarcină care îi este data. Pentru Stenberg Robert [15. p.178] “Competența presupune o concordanță optima între capacițățile individuale, condițiile de muncă și rezultatul activității. Un acord optim între capacități, aptitudini și solicitările acvivității la momentul dat “

Competența profesională poartă un aracter destul de dinamic, astfel un tînăr absolvent poate să aibă cunoștințe teoretice, recomanări elogioase și aptitudini profesionale remarcabile, dar să nu posede deprinderi practice pe care i le solicit profesia- în acest caz competența sa este simțitor redusă sau în curs de formare, profesionalismul vine odată cu experiența profesională. Ca și talentul, competența jurnalistică este pluri-determinată. Ea înglobează seturi de subcompetențe special, indispensabile în etape specific ale muncii- subcompetențe de factură perceptive ( bazele de antrenament special al percepției) și de factură social ( subcompetențele verbale), subcompetențele pentru variant scrisă și de asemenea pentru citit.

Nu în ultimul rind jurnalistul trebuie să dețină competențe digitale, de a scrie, a citi și a utiliza efectiv informația din lumea digital. Multe dintre aceste competențe se dezvoltăpe parcursul experienței profesionale. Un journalist American spunea că “ Pentru a fi un bun jurnalist trebuie să stăpînești știință care decurge din experiență “. Experiența este văzută ca o îmbogățire personal pe care o capeți cu trecerea timpului și lucru intensiv.

Eficiența se referă la performanțele profesionale cantitative. Dar există o deosebire între eficacitate și eficiență. Cele două forme desemnează performanța cantitativă dar cel de al doilea suferă ajustări prin efect sau prin procesarea resurselor investite. Psihologii recunosc că orientate individului în direcția maximei eficiențe este realizată de cuplul atitudini-aptitudini, o componentă importantă a profilului personologic al individului. În cadrul acestui profil atitudinea se impune cu avînd o mai mare încărcătură axiologică decît aptitudine. Atitudinea confer o cheie, o posibilitate de a accede la succesul foarte probabil al personalității într-o îndeletnicire determinate. Cunoscutul specialist în domeniu, M. Zlate afirmă că organizațiile cu concepții liberale încurajează oamenii eficienți: “Eficiența / Eficacitatea personal constă în modul în care individul își controlează propriile resurse, îndeosebi pe cele psihice , și în rezultatele pe care le obține. Dacă resursele vor fi minimale , iar rezultatele-maximale , atunci putem vorbi de o eficiență personal crescută “. Declarația îi aparține publicistului M. Zlate.

Performanța în muncă reprezintă o rezultantă a variabilelor individuale ( vîrstă, sex, caracteristici fizice, aptitudini, trăsături de personalitate, interese și motive, sisteme de valori, aducație , experiență, rîndul cultural, alte variabile de personalitate) și a variabilelor situaționale fizice și ambientale ( mediul fizic, spațiul de lucru,starea echipamentelor, metodele de lucru) și organizational-sociale ( politica organizational, tipul de instruire, stimulente utilizate, ambiția socială. Performanța lingvistică este deseori invocată în cazuș ziariștilor. Acest termen tehnic prevede gramatica generativă și deasemenea uzul efectiv al limbii. Astfel când se pune problema de a asculta , a înțelege sau a reține o frază, performanța depinde de competență, dar și de un număr de alți factori cum ar fi limitele memoriei, atenția, contextul fizic și social sau relațiile dintre interlocutori.

Descoperirea celor mai importante dimensiuni responsabile pentru performanța în muncă este un obietiv central al studiilor de psihologie aplicată. Ipoteza existenței unui factor general în performanța job-ului ( un construct care să explice 60% din varianta acestei performanțe), aceasta a fost testată de către L.F.Schmidt și S D. Ones. Acești autori studiază relația dintre Acești autori studiază relația dintre performanță și o serie de dimensiuni nominale- competențe interpersonale, competențe administrative, calitative, productive, efort, cunoștințe despre job,leadership, complianță-acceptarea autorității de comunicare ( ultima înseamnă deprinderea de a comunica clar,scris și oral). Studiul efectuat concluzionează că în componența factorului general intră toate dimensiunile menționate, dar ele nu acoperă decît 27.4% din performanța din cauza erorilor de măsurare. Prin urmare nu poate fi definit decît un factor general al performanței extinse la toate job-urile ( în unele profesii sunt necesare abilități mentale, cunoștințe, conștiinciozitatea), ci numai variabile intercorelate ale performanței. Tot aceștia încearcă să explice explice relația dintre autonomia în sarcină și performanță, prin trei mecanisme uzuale diferite-motivaționale, informaționale și structurale, motivația fiind mecanismul care leagă autonomia de performanță). Autorii susțin că autonomia în sarcină este un avantaj pentru organizații și drept urmare, aceasta trebuie exploarată în designul individual al job-ului. Beneficiile acestei autonomii sunt numeroase și se traduc în productivitate. În plan psihologic, autonomia este stimulată pentru interese, creativitate, flexibilitate cognitivă, determină o stimă de sine.

Succesul profesional este cea mai uzitată pentru a-i desemna pe jurnaliștii buni, poate și pentru faptul că succesul face proba validării sociale. “Succesul reprezintă o formă specifică de adaptare a adultului normal și matur la o dimeniune esențială, a existenței-munca- într-o manieră performantă care se distinge pe plan social.”

Evoluția succesului urmează o curbă ascendent-descendentă, succesul se atinge sau cunoaște reveniri în funcție de valori sociale ale momentului.“Reușita succesului cuiva într-o activitate depind de modul optim de integrare a elementelor personalității sale, de valorizarea și valorificarea comportamentală a acestora, în activitățile desfășurate, în relaționarea sa cu ceilalți”.

Atitudinea este cel mai important criteriu de predicție a succesului în diverse activități profesionale. R. J. Stenberg [15. p.219] analizează relația dintre inteligență și performanța în muncă și ajung la concluzia că inteligența practică, bazată pe cunoștințe tacite, poate fi o conceptualizare argumentată a abilităților necesare succesului și avansării profesionale în muncă exercitată. Diversele domenii au cerințe diferite pentru succes. Cu cât cerințele domeniului se potrivesc mai bine intereselor unei persoane cu un nivel ridicat de inteligență, cu atât sunt mai probabile realizările sale în domeniul abordat și analizat de acesta.

Printr-un studiu de caz remarcabil, D. Randall [9. p. 25] conturează profilul unui ziarist de succes: Natura este deschisă a acestuia , posibilitatea de a stabili relații cu indivizii absolut străini și se purta natural cu oamenii, care se simțeau relaxați în preajma lui, hotărârea lui ( lupta cu toatele obstacolele până la articolul finit), tupeul (nu se teme niciodată să întrebe, să sune oficialitățile acasă), pasiunea și simțul dreptății, intuziasmul și curiozitatea. Pe lîngă aceste calități sunt menționate și alte trăsături subordonate obținerii succesului în profesia jurnalistică: instinctul jurnalistic ( o artă de a transforma banalul în extraordinar , o abilitate naturală de a descoperi înțeles și sens acolo unde alții nu văd nimic), trăsături pozitive de caracter ( caracterul îi diferențiază pe reporterii extraordinari și profesioniști de cei obișnuiți sau practicanți) În ceea ce privește șmecheria jurnalistică, aceasta ar reprezenta o formă degenerată a instinctului jurnalistic, întrucât presupune manipularea faptelor astfel încât, deși părțile articolului pot fi justificate destul de plauzibil, produsul finit reprezintă o adevărată minciună, o marcă a inteligenței și ingeniozității autorului ( puse, evident, în slujba unor scopuri de corupție jurnalistică).

Într-un studiu privind percepția presei autohtone de către public se arată că tinerii consideră că însușirile unui jurnalist de succes sunt: imparțialitatea, cultura, responsabilitatea, profesionalismul,inteligenșa și discernămîntul, promtitudinea,intuiția, prestanța, curiozitatea și insistența. Pentru I. Bucheru [2. p.117], un jurnalist TV de succes trebuie să aibă charismă, pe lîngă celelelate calități necesare tuturor jurnaliștilor ( de exemplu curiozitatea, ingeniozitatea, creativitatea). „Nu este ușor de definit această noțiune chiar și pentru faptul că ea îmbracă atîtea forme căte persoane carismatice există. În esență, este vorba de un ansamblu de calități înăscute și cultivate care ajutăo persoană să placă, să atragă, să fie simpatică telespectatorului la apariția sa pe micul ecran Dintre aceste calități fac parteȘ aspectul plăcut al feței ( care nu este deloc echivalent cu frumusețea fizică), zîmbetul, expresia „.

Accesul în profesia jurnalistică a reprezentat mereu un cîmp de cercetare pentru cei cointeresați. În sistemele democratice, liberale, accesul la profesia de jurnalism este liber, iar exercitarea ei respectă principiile libertății de exprimare și ale dreptului la informație. În sistemele autoritare, accesul la profesia de jurnalist este, în schimb, strict controlat și rezervat fidelilor regimului, promovarea ținînd de considerente politice.

În Franța statutul de jurnalist profesionist nu depinde de o diplomă, de un timp de formare sau de un nivel de studii ci de o simplă constatare a exercitării unei activități. Drept urmare, jurnaliștii francezi sunt o populație foarte eterogentă, dar reunită de practici profesionale comune. În același timp aici persistă tendința de feminizare a acestei profesii.Accesul în profesia jurnalistică depinde de competențele profesionale, de nivelul și tipul de formare, de experiența anterioară și, nu în ultimul rând de afinitatea dintre candidat și intreprinderea media unde acesta dorește să activeze. La angajare se iau în considerare, în principal, pasiunea și motivația candidatului. Principala problemă cu care se confruntă întreprinderile media este rotația efectivelor idem. Din cauza acestei fluctuații de personal, organizațiile de presă caută mereu persoane capabile să anime o echipă de gazetari și să gestioneze carierele jurnaliștilor.

În Romania, în Franța și în Moldova , oricine poate deveni jurnalist, dacă are studii superioare ( indiferent de domenii specializării) și dacă trece probele de foc, impuse de instituții. Testarea durează de regulă, mai multe luni, timp în care candidații puși la încercare pentru a-și dovedi eficiența pentru organizația de presă. Probele redacționale sunt: găsirea unui subiect, prezentarea lui scrisă, asocierea unei imagini respectivului subiect,consultarea mai multor surse documentare și găsirea interlocutorilor potriviți.

Ca indicatori ai performanței se urmăresc: productivitatea individuală ( numărul de articole, materiale publicabile predate săptămânal, care respectă anumite standarte de calitate), capacitatea de a colecta suficiente informații, utilizarea unui bun vocabular, respectarea planului care este stabilit din stabilit preventiv ( sau se mai poate spune a „eșafodajului”) logic al articolului.

În practică, exercitarea profesiei de jurnalist seamănă cu un concurs zilnic de rezistență de oarece reclamă multă responsabilitate și o rezistență imensă.

2.2. Metodele de lucru a jurnalistului erei digitale

Principalele sarcini ale jurnalistului în organizația media pot fi astfel rezumate: deosebirea subiectelor,culegerea informațiilor, elaborarea articolelor/materialelor audio-video și predarea acestora în vederea publicării/difuzării. Însă jurnalistul profesionist are și alte îndatoriri, a căror neîndeplinire ar afecta execuția sarcinilor principale. Printre acestea se numără- cultivarea asiduă a surselor de informații și adaptarea permanentă la mijloacele moderne ale tehnicii care este obligat să lucreze zi de zi ( computer,laptop,telefon mobil cu cameră foto și acces la internet, aparate pentru montaj etc..).

Specialiștii americani afirmă că noile tehnologii afectează metodele, procedeele și strategiile de muncă și implicit caracteristicile modelelor mentale și ale imaginilor operative, operațiunilor perceptive,operațiunilor și structurilor intelectuale realizate de operatorul uman. În lipsa unor standarte clare de evaluare, care ar putea facilita accesul și exercitarea profesiei de jurnalist, autorii manualelor de ziaristică americană, au încercat în anii 90 să inventarieze complexe de trăsături de personalitate și de alte calități necesare unui bun jurnalist, repoter. Empiric, fiecăreia dintre etapele muncii jurnalistice i s-au atașat o serie de cerințe pe care reporterul trebuie să le satisfacă din plin pentru a reuși și a se remarca în domeniul dat .

Speciștii în domeniu au încercat să surprindă micro-repertorii de trăsături necesare jurnaliștilor, pe care le-au expus fie caatare( cu titlul de trăsături), fie sub forma unor sintagme ușor de perceput ori a unor reguli specifice meseriei. Primele cărți de jurnalism apărute în

Moldova, după revoluție au evidențiat reproșurile care li se adresau la acea vreme ziariștilor din Occident, într-un scop evident profilactic. Printre reproșurile descrise se numărau incompetența, lipsa de cunoștințe sau de profesionalism,aroganța, lipsa criticii și autocriticii, goana după exclusivitate, venalitatea, răspândirea zvonurilor, lipsa respectului documentarea superficială, simulările și trucajele, minciunile și defăimările, omisiunile, simularea brutală a emoțiilor, amestecarea divertismentului cu informația, însăilarea de aparențe, ocolirea adevăratelor fenomene, pseudo-informațiile, operarea cu informații inacceptabile publicului larg, plagiatul, folosirea unor metode incorecte pentru a obține informațiile necesare, nerespectarea drepturilor la viața privată, de exemplu , pentru etapa descoperirii subiectelor au fost enumerate următparele calități și reg uli, și, după caz, strategii necesare jurnalistului:

Spiritul de observație ( capacitatea de a mirosi , adulmeca evenimentul care merită o știre, un reportaj); caracterul ofensiv; detectarea conexiunilor dintre evenimentele care aparent nu au legătură între ele; spiritul de inițiativă; curiozitatea izvorîtă din dorința de a informa publicul; evitarea presupunerilor și căutarea faptelor; generarea unui flux continuu de idei; simțul datoriei; anticiparea evenimentelor sau a evenimentelor noi care le completează pe altele subiecte; simțul știrii ( flerul). Autorii manualelor de specialitate consideră că, de cele mai multe ori asemenea calități sunt înnăscute, dar ele se pot și dezvolta prin antrenament specific.Pentru etapa culegerii informației se indicau următoarele reguli și calități:

Confruntarea surselor (care conferă credibilitate informației); Simțul urgenței; Rapiditatea; Capacitatea de a respecta termenele de predare a meterialelor; Capacitatea de a-și forma o rețea de surse; Persuasiunea ( înțeleasă ca aptitudine de a încuraja oamenii să vorbească, și nu ca modificare a atitudinii și comportamentului interlocutorului, prin expunerea la mesaje); O anumită doză de scepticism ( ziaristul nu trebuie să ia nimic de bun, ci trebuie să pătrundă sub coajă); Spiritul critic; Sîrguința; Memoria bună; Prezența de spirit ( capacitatea de a reformula datele problemei); Bunul simț ( necesar pentru selecționarea detaliilor celor mai semnificative ale unui eveniment); Inteligența; Descernămîntul; Deținerea controlului asupra situației, gândirea euristică dezvoltată ( fiecare interviu, fiecare observație conduc spre alte surse de informații); perseverența în obținereainformațiilor necesare; obsesia preciziei și acurateței; capacitatea de a schimba registrele ( pentru a nu intra în discordanță cu interlocutorii, este vorba atât de adaptarea vestimentației, cât și de limbajul utilizat); disponibilitatea de a asculta.

D. Randal [9. p.164] descrie astfel suita de roluri ale jurnaliștilor: a descoperi și a publica informații care să înlocuiască zvonurile și speculațiile; a rezista sau a evada de sub controlul guvernelor; a informa electoratul; a monitoriza acțiunea și inacțiunea guvernanților și a serviciilor publice; a monitoriza activitatea întreprinderilor și calitatea produselor acestora; a liniști tulburările și a tulbura liniștea, oferind o voce celui care, în mod normal, nu se pot face auziți în public; a oferi societății o oglindă reflectând virtuțile și viciile sale; A promova circulația liberă a ideilor. Printre valorile jurnaliștilor, autorul menționează loialitatea față de cetățeni, înfruntarea convenționalului și o muncă subversivă în raport cu cei care ascund informațiile publice dar subliniază că aceste valori sunt valabile mai ales la începutul carierei; Ulerior, nobilele principii se pervertesc iar alte valori negative sunt promovate în conduită, pentru salvarea poziției profesionale dobândite, care conferă beneficii.

Valorile celor care controlează presa sunt diferite de cele ale jurnaliștilor și sunt absorbite de cultura jurnalistică. Această cultură este ca un secret de breaslă transmis de la maestru la învățăcel și stabilește ceea ce redactorii și șefii consideră a fi un articol bun sau plictisitor, hotărăște care subiecte sunt sexy și care nu, dincând atitudinea morală a unui ziar (D. Randal) . [9. p.24].

2.2.1. Documentarea jurnalistului erei digitale

Jurnalistul, în activitatea sa de culegere a informațiilor, se poate documenta din documente oficiale și acte de pe internet, poate face observații personale, poate avea interviuri cu diverse persoane. Potrivit manualului pentru ziariști din Europa Centrală și de Est, reporterul trebuie să adune nu numai informații brute, ci și cuvinte, expresii, imagini, culori, arome, sunete, mișcări, texturi, senzații. Pentru etapa elaborării articolelor/materialelor audio, video sunt recomandate: Capacitatea de a organiza detaliile ( pe considerentul că exprimarea frumoasă nu va compensa structura șubredă); capacitatea de încadrare în spațiul disponibil ( deobicei, aceasta este restrâns jurnalistului, i se cere maximum de informație și minimum de cuvinte); Logica ; Distanțarea emoțională față de produs; Un stil caracterizat prin acuratețe ( Exactitate); Concizie ( Fără elemente inutile) și claritate ( mesajul să nu se înțeleagă greșit); Rapiditatea ( Adese ori, jurnalistul are doar câteva minute la dispoziție pentru a sintetiza informația și a redacta o știre; Simțul superior al comparațiilor în cazul subiectelor complexe; Educația corespunzătoare..etc.

În plus față de aceste calități/reguli/trăsături generale, autorii cărților de jurnalism cereau reporterilor de radio și televiziune o mai mare concizie a stilului său, astfel încât informațiile pertinente, relevante, să poată fi difuzate în 20-30 de secunde sau în maxim două minute. Jurnaliștii care făceau transmisiuni în direct erau și ei îndemnați să aibă trăiri autentice în fața camerelor de luat vederi și să realizeze documentări prealabile, serioase asupra subiectelor pe care analizau și le tratau, astfel încât transmisiunile să nu eșueze și să fie duse până la capăt.

Totodată, jurnaliștilor de la agențiile de presă le erau solicitate:

Competențe lingvistice deosebite;

Cunoașterea a 2-3 limbi străine;

Un important simț al sintezei;

Culegerea, prelucrarea și transmiterea rapidă a informațiilor în plan legislativ;

Atribuțiile jurnalistului au fost reglementate temporar prin contractele colective de muncă la nivel de ramură, mass media, documente negociate între patronate și reprezentanții ziariști. Dispozițiile acestor contracte au venit însă frecvent în contradicție cu prevederile codului muncii. Astfel, orele de lucru includeau activitățile realizate de către ziariști atât la birou, cât și pe teren. Printre obligațiile jurnalistulu, figurau:

Îndeplinirea sarcinilor de bază ( redactarea textului, realizarea fotografiilor..etc).

Participarea la ședințele de sumar.

Participarea la diferite evenimente și conferințe de presă.

Participarea atât la evenimentele cu scopul de a aduna informații necesare.

Căutarea de surse sau informații pentru articole, știri, reportaje și emisiuni radio/TV.

Deplasările în alte zone cu scopul de a realiza reportaje, articole și emisiuni radio/tv.

Munca necesară realizării investigațiilor jurnalistice;

Consultarea bibliografiei, experților, studierea materialelor prin presă.

Ruter Bryce [13.p. 236], identifică în structura activității de muncă, pornind de la cercetări, funcțiile informaționale ( în special se abordează cele de bază funcții) și funcțiile operaționale. Cele două funcții sunt realizate în raport cu variabilele sistemului om-mașină-mediu. Acesta face distincția între termenul de sarcină, care se definește la nivelul exigențelor sistemului și cel de activitate, definită la nivelul conduitei individului.

Funțiile informaționale (recepționarea informației, prelucrarea informației, stocarea informației și activitatea de răspuns) sunt examinate sub raport psihologic, de oarece unele coincid în anumită măsură cu anumite procese și funcții psihice ( senzații, percepții, gândire, atenție, memorie);

Funcțiile operaționale sunt definite ca unități majore ale muncii , care pot cuprinde una sau mai multe sarcini. Sarcinile – pașii logici și esențiali în realizarea funcțiilor-reclamă, cunoștințe și deprinderi specifice care trebuie să respecte anumite cerințe respective ( viteză, precizie).

Operațiile sunt cele mai mici unități ale muncii, subordonate sarcinilor. Se cunosc două categorii de sarcini: Continue și Discrete. Sarcinile discrete sunt clasificate în rutiniere (standartizare în care secvențele de operații sunt în aceeași orine și nestandartizate, în care ordinea operațiilor nu este întotdeauna aceeași) și nerutiniere ( care presupun strategii specifice și corespund în plan psihologic, activități de rezolvare a problemelor). Cum nu s-au inventat teorii psihologice, profesii, am considerat adecvată această abordare a structurii activității de muncă pentru a insera pe scheletul ei, printr-un demers deductiv, caracteristicile funcțiilor informaționale și operaționale specifice activități jurnalistice.

Recepționarea informației. Această funcție pune accent pe procesele perceptive, dar include și procesele mnemice și de gândire, ca și anumite influențe de speță ititudinală. Important este faptul că atitudinile pot influența nu doar aspectul senzorial al proceselor psihice, ci și imaginația, memoria, uitarea, judecata, raționamentul, relatarea. Recepționarea informației implică : detectarea semnalului și extragerea lui din contextul elementelor de fond ( deosebit de utilă este familiarizarea cu proprietățile apriorice ale semnalelor, care pot fi obținute prin instrucțiuni specifice), discriminarea semnalului ( diferențierea unui semnal de alte semnale, aici performanța poate fi îmbunătățită prin acumularea experienței profesionale); identificarea semnalului cu evidențierea indiciilor esențiali, stabilirea apartenenței semnalulu la o anumită clasă de semnale, lucru care depinde de gradul de generalizare al etaloanelor păstrate în memorie; interpretarea semnalului ( presupune transformarea imaginii semnalului în imaginea obiectului corespunzător). Cu referire la finețea discriminărilor perceptive, Th. Riboi [17.p.17], arată că „percepția vizează să îmbrățișeze totalitatea caracteristicilor obiectului, fără a reuși complet, fiind ținută în șah de un inamic interior, tendința naturală a spiritului de a simplifica, îi elimină”.

Legat de rolul pregătirii și experienței profesionale în recepționarea informației este de precizat faptul că jurnaliștii erei digitale sunt educați și antrenați să descopere povești cu valoare de știre. Ei caută noutatea în ceea ce mai înainte ca ei să intervină era etichetat drept ascuns sau tăinuit. Jurnaliștii sunt antrenați să nu colecționeze doar fapte și percepții comune, ci și sentimente, motivații și atitudini ale interlocutorului, considerate drept indicii relevante cu valoare informativă ridicată în eșafodajul articolului. Așadar, un fapt nesemnificativ pentru omul obișnuit, în ochii ziaristului ar putea avea o valoare crescută și ar putea atrage atenția. Specialiștii în domeniu arată că incidentele sau evenimentele neașteptate au din punct de vedere al noutății o valoare ridicată, de oarece se aplică regula, conform căreia noutatea este cu atât mai mare, cu cât ceea ce sa petrecut a fost, înainte ca faptul să se fi consumat, mai improbabil.

În jurnalistică – specialiștii americani evidențiază Nimeni nu poate pune la îndoială faptul că o eventuală știre că un om a mușcat un câine este mult mai captivant decât aceea că un câine a mușcat un om. Prima știre are mai mari șanse să fie publicată în ziare; Atenția poate influența și ea procesele perceptive de recepționare a informației. Informațiile care atrag atenția sunt acele cu un caracter nou, excepțional și neașteptat, comportamentele frapante. O informație negativă focalizează, de asemenea atenția asupra sa. Efectul produs se leagă totalmente asupra atenției de caracterul frapant al unui comportament negativ sau extrem, de natură mai curând optimistă al indivizilor. În procesele perceptive, se interpun totodată, atât motivațiile subiectului care percepe, cât și influențele unor factori ambientali de factură psihosocială.

Subiectul care percepe, se simte responsabil: subiecții care percep cred că vor fi obligați să-și justifice răspunsul față de o a treia persoană și că vor fi considerați responsabili pentru impresiile lor; Această observație este perfect valabilă pentru jurnalist, ale cărui informații percepute sunt supuse mai întâi unui proces de validare interpersonală ( în care are loc confruntarea cu informațiile percepute de alți jurnaliști sau înregistrate de observatorii independenți) și apoi validării sociale prin difuzia, distribuirea materialului de presă. În percepție sunt importante și așa numite dispoziții de control de calitate;Mai precis, subiecții primesc dispoziții care le cer să fie cât mai exacți posibili. Emoțiile au și ele o influență considerabilă asupra actului perceptiv, întrucât cu ajutorul lor se produce identificarea stimulului și conștientizarea situației. Emoțiile se datorează unui deficit informațional sau al unei incertitudini în legătură cu natura și semnificația stimulului, dar sunt importante în declanșarea comportamentelor adaptive.

Este unanim recunoscut faptul că expunerea la evenimentele traumatice face parte din categoria job-stress-orilor, pentru această meserie. De pildă jurnaliștii care realizează din zonele de conflict sau despre marele drame umane, pot dezvolta scheme cognitive negative. Pe lângă emoțiile inerente activității profesionale de zi cu zi ( reporterii i-au parte la evenimente, transmit informații despre drame umane…etc.), jurnalistul se confruntă și cu existența unor exigențe contradictorii. De exemplu, normele de etică profesională îi impun un anumit lucru, în timp ce șefii de redacții sau comunicatorii oficiali îi cer lucrul total opus.

Acest gen de contradicții, la care se adaugă variabilitatea decurgând din multitudinea de roluri sociale pe care jurnalistul trebuie să și le asume, poate fi sursa unor conflicte și situații critice. Întotdeauna exigențele profesionale contradictorii, determină un conflict cognitiv. Atunci când subiectul nu poate găsi o soluție facilă emoțiilor, acesta se transformă în conflicte care pot determina dezorganizarea emotivă a comportamentului. Mai departe, emoțiile cronice generează stresul. Singura soluție de ieșire din această situație este reorganizarea conduitei pentru a transforma reacțiile emotive în reacții de adaptare la situație.

Echilibrarea situației conflictuale trebuie să se realizeze numai prin aporul inteligenței: în cadrul actului inteligent, empatia este deosebit de importantă. Mai trebuie de precizat, că jurnalistul își culege informațiile nu doar de pe teren, ci și din documente; unele dintre acestea au un grad ridicat de tehnicietate. Înțelegerea documentelor scrise antrenează un sistem complex de reprezentări. Înțelegerea textelor este îngreunată atît de tehnicietatea termenilor, cât și de dificultățile cognitive în cercetarea selectivă a informațiilor.

Prelucrarea informațiilor. Dacă în cadrul recepționării informației are loc tranformarea de formă a informației recepționate, în etapa prelucrării informaționale se realizează transformarea de conținut, judecata propriu-zisă. Urmarea este crearea unei informații noi, calitativ deosebite.Prelucrarea informației se realizează prin intermediul gândirii, ceea ce implică strategii algoritmice sau eurostice. Ca și în cazul altor activități, activitatea jurnalistului cuprinde atât momente de prelucrare algoritmică, cât și euostică, dar accentul cade pe prelucrări euristice (cu cât există mai multe informații, culese de preferință dintr-o varietate de surse, cu atât valoarea articolului este mai mare).

Judecata, prin care se înfăptuiește transformarea de conținut a informației, este deci rezultatul activității de gândire, care determină stabilirea unui anumit raport al subiectului cu subiectul gândirii sale, precum și alte judecăți despre acest obiect, existente deja în mediul social în care trăiește individul respectiv. Modul de gândire al individului este condiționat social, nu numai formal, ci și structural. Judecata epxprimă deci atitudinea subiectului față de situație, este un act voluntar impregnat cu emoționalitate. Orice judecată se realizează în baza unor modele cognitive preexistente. Există o distincție între modelele mentale și cognitive, cu o organizare ierarhică. Astfel, analiza activității de muncă ne dezvăluie defapt existența unor structuri/conținuturi informaționale, reprezentate de modelele mentale și a unor structuri operaționale, exprimate prin modele cognitive.

Cunoștința reprezintă, în acest context, o constelație ascunsă de operații, o sedimentare comprimată a lor, în timp ce operația este o structură desfășurată de cunoștințe. Modelul mental este structura de ansamblu este structura de ansamblu, sistematică, a cunoștințelor utilizate despre sarcină și despre sistemul cu ajutorul căruia se realizează sarcina. Modelul ajunge astfel un declanșator, un ghid și un controlor mental al activității umane. Simplitatea modelului mental depinde de diferențele individuale cognitive, afective și conative, de gradul de pregătire și experiență individuală. Modelul mental al sarcinii și sistemului se formează prin învățarea sistematică, formală, fie prin învățarea prin încercare și eroare, care survine din executarea directă a unor sarcini..

În cazul nostru, eficiența etapelor de prelucrare a informației este influențată de nivelul de pregătire a jurnalistului și de experiența sa profesionale, de caracteristicele sal atitudinale și aptitudinale, volitive și afective, dar și de modul de organizare a activității.

Redactarea aricolului nu înseamnă doar aranjarea cuvintelor, ci și organizarea gândirii, clarificarea faptelor, de oarece construirea unui articol bun depinde de claritate, organizare și eficiență. Importantă este și orientarea subiectului în sarcină, se vorbește despre o bază amplă de orientare în sarcină care cuprinde, pe lângă indicațiile și procedeele de analiză criterială a conținutului sarcinii, direcțiile de căutare și găsire a tuturor soluțiilor posibile. Psihologii descriu mai multe etape ale prelucrării informației : sesizarea informației problematice, definirea situației, analiza elementelor situației și a relațiilor dintre ele, selectarea evenimentelor relevante și esențiale; căutarea informației (atât în situația problematică însăși, cât și în elementele informaționale auxiliare situate în memorie sau în resurse externe, documente..etc) și elaborarea soluțiilor (analiza informației disponibile, schițarea direcțiilor de căutare, formularea ipotezelor privind soluțiile și redactarea acestor soluții, filtrarea informației astfel, încât să rămână o cantitate optimă).

Nu numai recepționarea informației, dar și prelucrarea ei depinde de orientarea personalității individului, de structura sa motivațională și efectivă. Informația este raportată la cunoștințele individului, la interesele și valorile sale.

În cazul jurnaliștilor etapele prelucrării informaționale pot fi scurtcircuitate din cauza restricțiilor temporare. Alegerea soluției reprezintă un act decizional, alternativa optimă fiind selectarea din mai multe alternative.

Se presupune că în luarea deciziei, subiectul uman se comportă rațional, căutând întotdeauna să aleagă posibilitatea optimă, adică acea opțiune care îi asigură câștigul maxim dintre toate variantele posibile. Însă, în condițiile în care subiectul este presat să ia cât mai rapid o decizie , el utilizează un număr minimal de criterii pentru alegerea de soluții: uneori este aplicată chiar o euristică de grupare opțiunilor, în două clase de posibilități, dezirabile și indezirabile (item). Actul decizional de alegere a soluției nu este încă pur subiectv, reflectând doar orientarea valorică a decidentului. În selecția informațiilor intervin reguli și criterii profesionale stricte care stabilesc care sunt datele/faptele/persoanjele care trebuie reținute și cele care sunt de prisos. Prima regulă profesională este chiar distanțarea profesională față de context, după ce acest context a fost explorat prin angajare emoțională a jurnalistului.

Flexibilitatea emoțională, mergând uneori chiar până la ambivalența afectivă, este deci o trăsătură pregnantă în conduita jurnalistică. Se surprinde o asemenea flexibilitate a trăirii afective în cazul artiștilor și li se atribuie proprietatea de comutativitate ( Odată atins nivelul de intensitate propriu unei situații, sensul și durata trăirii tind să se conserve nealterate pentru un timp și să disipeze treptat într-un fond emoțional din ce în ce mai difuz, devenind practic dispoziție afectivă care poate marca, pentru o altă durată, dispoziția persoanei. În cazul jurnalistului se poate presupune că distanțarea emoțională, ca și reactivarea dispoziției afective ( în situația elaborării sau transmiterii materialului de presă) sunt rapide și flexibile.

Jurnalistul dispune de acea comutativitate reliefată în contextul profesional actoricesc.

Selecția informațională se face potrivit unui set de șapte criterii:

Noutatea informației- aici trebuie luată în calcul concurența între instituțiile Mass-media; informația trebuie obținută înaintea tuturor;

Proximitatea – cu cât evenimentul se produce mai aproape de public, cu atât jurnalistul îl consideră mai interesant.

Pertinența- legătura dintre noua informație și unele probleme aflate deja sub proiectoarele presei.

Importanța persoanelor implicate

Impactul social posibil al evenimentului

Raritatea

Emoțiile generate – teamă, compasiune, entuziasm, amuzament , mirare, erotism

Aceste criterii sunt de altfel, consemnate în toate manualele de pregătire a jurnaliștilor.

Greșelile în selecția informațiilor pot avea drept cauze însăși personalitatea jurnalistului, vârsta, mediul sau educația.Presiunea timpului suscită, așa cum am arătat, abordări simplificate.

În cadrul procesului de selecție jurnalistul poate face apel la mituri, stereotipuri…etc,

ceea ce determină construirea unor imagini deformate, incomplete a evenimentelor.

Alteori, selecția informațiilor este forțată de imaginația bogată a jurnalistului. Imaginația, acest macanism cognitiv indispensabil omului, se joacă liber cu realitatea, dar nu o abandonează total, ci descoperă în ea posibilități necunoscute.

Stocarea informației.În această etapă se produce integrarea activă și selectivă a informației ( recepționate și prelucrate) în diferite structuri mnezice sub forma unor imagini, cunoștințe conceptualizate , modele de acțiune. Stocarea se realizează în memoria imediată, mekoria de scurtă durată, memoria de lungă durată și, parțial, în memoria externă ( Jurnalistul are printre îndatoriri, obligația de a folosi reportofonul sau carnețelul de notițe, care facilitează reproducerea fidelă a informațiilor).

Activitatea de răspuns. Este ultima verigă a ciclului de transformare a informației, în cadrul ei lasându-se comanda de execuție. În cazul jurnalistului, se dă startul pentru redactarea materialului, care îmbracă forma execuției propriu-zise a acțiunii. Această etapă este comună pentru toți jurnaliștii care trebuie să-și redacteze articolele, indiferent dacă lucrează în presa scrisă sau în audiovizual.

Funcțiile operaționale ale jurnalistului pot fi rezumate la :

a) Redactarea articolului – sarcinile jurnalistului constau în construirea eșafodajului articolului, scrierea ciornei, stilizarea materialului, încadrarea în spațiul alocat, respectarea termenului de predare. Fiecare dintre aceste etape presupune funcții apreciative, totul se raportează la semnificațiile , valorile subiectului.

Capacitatea de abstractizare depinde de dezvoltarea inteligenței generale și a limbajului.

b) Predarea articolului- sarcinile constau în rezumarea conținutului articolului în fața șefului departamentului, promovarea lui în cadrul ședințelor de sumar, găsirea unui titlu atractiv. Din acest moment intervine rolul editorului, care poate admite sau respinge articolul. Editorul poate schimba titlul articolului, îl poate susține prin imagine și poziționare avantajoasă( plasîndu-l pe diagonala dreapta-sus-stânga-jos), poate cere ziaristului complementarea lui, în funcție de interesele publicului țintă al ziarului sau ai cumpărătorilor de spațiu publicitar. Respingerea articolului se produce, de regulă, când acesta nu aduce informații noi sau când nu conține atitudini indezirabile pentru cvasi-totalitatea opiniei publice.

Există o preferință clară a editorilor pentru transmiterea mesajelor negative.

Jurnalismul nu se reduce doar la tehnologia de selectare, elaborare și transmitere a informației și a știrilor. Informația care este pusă la dispoziția publicului și intră în circulație în cadrul țesăturilor sociale, se prezintă nu doar ca o reflectare a anumitor segmente ale realității, ci ca participant activ la jocurile sociale de transformare , modificare și construcție a societății. Cercetătorii remarcă, pe bună dreptate, că jurnalistica în era digitală se manifestă nu doar ca forță capabilă de a informa societatea, ci ca un participant activ la activitatea de elaborare a diverselor hotărîri sociale. Caracterul compex al proceselor social-politice este exprimat și transmis publicului prin informație.

Totalitatea transformărilor, descoperirilor, fenomenelor ce au loc continuu în realitatea înconjurătoare constituie masivul informațional potențial, ce se manifestă sub formă de semne și semnale prin informații potențiale. Masivul informațional potențial este o realitate destul de obiectivă, care apare, se dezvoltă și se modifică fiind impulsionată de complexitatea și continua mișcare și transformare a lumii în care trăim și a societății în care ne exercităm activitatea. Masivul informațional potențial ca măsură a noutăților pe care le exprimă și a incertitudinilor care apar pe parcurs, pe care le înlătură, este însăși expresia complexității, a varietății, a ordinii și a organizării sau a dezorganizării fenomenelor atât natural, cât și de ordin social.

Pentru ca informația ce se conține în masivul informațional potențial, să devină actuală și interesantă, ea trebuie descoperită de acei, care vor prelucra și transmite auditoriului. Pare uneori paradoxal, dar pentru public cele mai preferate informații sunt cele care se obțin cel mai greu, accesul la ele al jurnaliștilor întâmpinînd o mulțime de piedici și bariere. Poate, tocmai d aceasta astfel de informație prezintă cel mai mare interes pentru audiență, căci, cu cît o informație este mai necunoscută, cu atât ea se dorește a fi descoperită și scoasă la iveală.

În procesul abordării unui astfel de gen de informație, jurnaliștii se ciocnesc, de regulă, de nenumărate conflicte, rezolvarea cărora înaintează în prim plan probleme ce țin de etica profesională a jurnaliștilor. Chestiunea eticii în jurnalism este determinată, într-o mare măsură de lipsa sau influența unor responsabilități conștientizate, tocmai atunci cînd acestea sunt necesare. Obligativitatea prezumtivă a cunoașterii și aplicării în activitatea profesională a unor principii etice clasice este benifică pentru exercițiul zilnic efectiv, redus, de cele mai multe ori, la intuiție sau improvizație.

De-a lungul istoriei, exprimarea gândiriim opiniilor, credințelor, posibilitatea de a crea și exprima creațiile de orice fel posibil au condus la încetăținizarea a trei celor mai mari reguli: Libertatea de exprimare, interzicerea cenzurii și responsabilitatea. Aceste reguli au o istorie aparte, forța libertății și de exprimare, în special libertatea presei, fiind din păcate, deseori, pe parcursul timpului, exprimată prin cenzură severă și o înțelegere unilaterală a răspunderii. Oricum și astăzi putem constata cu regret că se întâlnesc cazuri când presa este supusă, deschis sau voalat, unor reguli de control preablabil, precum și unor sancțiuni disproporționale. Dat fiind faptul că exercițiul democratic din republica Moldova este încă în procesul unui mai mare efort de constituire, dacă ar fi să ne referim la modul în care cetățeanul beneficiază de produsul finit al raportului: presă- autorități publice- presă, pot fi înregistrate situații în care devin perceptibile conflictele ce exprimă contradicții în raport cu principiul libertății de exprimare sau cel al accesului la informație și, lucrul cel mai important care dezvăluie un anumit fel de cenzură și afectează autonomia și independența mass media.

Cu alte cuvinte, jurnalistul se confruntă zi de zi , cu diverse conflicte, de diferit caracter și intensitate. Juralistul își exercită profesia în contextul unei conflictualități permanente, fiind plasat mereu între conflict și datorie. Apare oportună,astfel, analiza procesului de evoluare a situațiilor conflictuale care îi vizează pe jurnaliștii din Republica Moldova, de scrierea modelelor de comportament profesional, pentru a stabili ce se întâmplă în prezent cu presa și pentru a încerca găsirea unor soluții de prevenire/rezolvare a incidentelor ce lansează demnitatea și onoarea. Oricum, important este că, oricît de mare ar fi scepticismul unora, împotrivirea și scepticismul unora, pasivitatea altora, procesul de afirmare în societate a libertății de opinie și de exprimare nu mai poate fi oprit. Libera exprimare a încetat să mai fie un apanaj doar a celor ce se exprimă în public, devenind tot mai mult și mai mult un drept al societății de a avea acces la informație. Iar libertatea opiniei și a exprimării și dreptul la apărarea onoarei și demnității, sînt drepturi constituționale fundamentale și indisolubil legate între ele.

2.3. Pregătirea jurnaliștilor erei informaționale

Față de marile schimbări tehnologice, în derulare, se inițiază proiecte și studii care să elaboreze propuneri despre felul în care să reformeze sistemul de școlarizare a jurnaliștilor și a altor categorii de personal, la lumina trecerii în etapa digitală. O primă problemă crucială care se ridică este aceea a jurnaliștilor și personalul în vârstă. Un studiu al televiziunii finlandeze a pornit de la un calcul simplu. Vîrsta media a jurnalistului din serviciul public era de circa 44 ani. Toți redactorii și jurnaliștii la intrarea lor în televiziune au fost școlarizați în era analogică. Numai o mică parte dintre ei se vor retrage în anii următori, timp în care era digitală avansează. Practic, acestia înseamnă că cei mai mulți din cei 4600 angajați ai televiziunii finlandeze vor avea de ales între a fi școlarizați sau a fi înlocuiți. Situația din televizunea finlandeză este similară cu cea din multe alte televizuni și țări. În era digitală aspectele materiale și economice stau în atenția managerilor în mai mare măsură decît aspectele pregătirii profesionale a personalului.

Audiența este interesată de conținutul programelor. Calea de transmitere a mesajului constituie o problemă secundară care interesează mai mult pe ingineri și specialiști. Semnalele analog și digital au cel puțin un lucruu în comun: daca se produce și se difuzează un program bun, publicul este dispus să-l recepționeze și să plătească pentru el, indiferent de tehnologia folosită. Jurnaliștii de televizune au învățat de la calculator: Dacă introduci în el date-gunoi, atunci, evident vei scoate tot gunoi. În cazul televiziunii, se pierde audiența, indiferent dacă transmisia este analogică sau digitală. Impactul noii tehnologii va acționa și asupra bazei organizatorice, acesta schimbîndu-se de la forma de serviciu tradițional TV într-o casă de producție multimedia.

În următoarea decadă, toți producătorii și difuzorii TV, vor fi încorporați în rețeaua digitală. Acest luctru va impune schimbări în organizarea și metodele de lucru, și implicit , va conduce la profunde schimbări și în practica video-jurnalismului și pregătirea personalului. Conceptul de audiență pasivă va fi înlocuit cu o audiență segmentată după anumite preferințe și opțiuni, care va dori să fie servită în dependență de propriile sale cerințe și necesități. Accesul la comunicațiile mass-media electronică va deveni tot mai ieftin și mai ușor, iar multitudinea de programe va asigura ca oricine va găsi ce dorește, când dorește și în forma în care dorește.

Deocamdată este prematur și incorect să fie precizate și stabilite în detaliu pe ce fel de hardware, software și pe ce fel de standarte se va fixa și se va axa noua orientare. Față de toate acestea se pune problema ce trebuie învățați angajații televiziunilor, în prezent un luctru este clar, este necesară îmbunătățirea comunicării între personalul tehnic și cel de știri. Pentru a îndeplini acest deziderat, jurnaliștii și superiorii lor trebuie să se documenteze asupra posibilităților și oportunităților oferite de noua tehnologie.

Aceasta le va permite să facă propriile lor sugestii și să prezinte cerințele lor față de noua tehnologie digitală. Pe de altă parte aceste cerințe nu vor conta prea mult dacă personalul tehnic nu va înțelege necesitățile jurnaliștilor, trebuie să persiste o înțelegere reciprocă reporter-tehnici. Personalul tehnic și jurnaliștii vor fi școlarizați împreună îe temele de interes comun. Evident, diferite grupuri de angajați vor fi școlarizați la diferite nivele, în funcție de pregătirea lor și de poziția lor în companie. În noul sistem de școlarizare se pleacă de la ideea că toț angajații necesită școlarizarea, iar unii vor fi școlarizați mai mult mult decât alții. Un model posibil este ca școlarizarea să fie împărțită în mai multe secțiuni: Unii vor face pregătire generală de jurnalism, alții programe de informații și procesare, iar alții vor învăța terminalele de montaj digitale, video-audio.

Un grup mai mic va fi instruit în sistemele de producție și transmisie , un număr de jurnaliști și de angajați, care joacă un rol de bază în companie, va trebui să învețe mai mult. Acest grup va urma un curs cu următoarele subiecte:

Implimentarea noilor tehnologii în dezvoltarea companiei și dezvoltarea noilor concepte de programe cu ajutorul noilor tehnologii.

Implimentarea în vechile organizații a noilor produse pentru noua media, cum ar fi CD-ROM sau internet. Acest grup special ales, intens școlarizat va trece prin toate nivelele de pregătire și secțiunile de școlarizare pentru a se asigura că va face față tuturor necesităților ce vor apărea în unitățile companiei.

Evident, în perioada de trecere la era digitală se presupune că universitățile de profil și, în special, cele de jurnalism, și-au adaptat programele de învățământ la nevoile impuse de noile tehnologii. Unele universități avansate, cum ar fi Universitatea de Jurnalism și Comunicații de Masă din Washington, au implimentat programe speciale care permit studenților jurnaliști să lucreze cu text, audio, video, generarea de caractere și pagini web îmtr-o interfață comună pe o rețea standart- ethernet, studenții pot capta imagini cu camerele video, pot lua loc la computer, pot digitaliza semnalele, pot monta și adăuga titlurile și pot introduce materialele în serverul universității. Îmbunătățirea și adaptarea procesului de învățământ din universități la cerințele epocii digitale va avea ca efect ca, cel puțin tinerii absolvenți, să intre mai pregătiți în sistemul noii media.

Cinci valori ideal-tip se află la baza ideologiei jurnalistice :

Servicul public

Obiectivitatea

Autonomia

Promptitudinea

Etica

Capitolul 3. Studiu de caz: Televiziunea ”Publika TV”

3.1. Scurtă prezentare a televiziunii Publika TV

Mereu am admirat jurnaliștii care activează în domeniul audio-vizualului,prestația acestora , manera de a vorbi și a se purta în cadru, măiestria lor.Munca unui jurnalist în cadrul televiziunii , include măiestraia tuturor categoriilor ale jurnalismului: ziarul, radio, tv. Un reporter TV trebuie să poată scrie corect, profesionist , să poată vorbi corect, respectând toate regulile și normele și deasupra la toate – să arate bine. Întotdeauna am considerat că pentru a deveni un jurnalist de performanță, trebuie să guști pe rând din toate aspectele jurnalismului: presa scrisă, radio iar mai apoi televiziunea. Profesia de Jurnalist TV este una dintre cele mai interesante profesii, una dintre cele mai dinamice și pline de viață.

Jurnalistul este mereu în cadru, mereu în centrul celor mai interesante întâmplări, el mereu merge pe marginea prăpastiei în căutarea senzaționalului. Imaginea jurnalistului adesea concurează cu imaginea actorilor populari. Milioane de telespectatori așteaptă cu nerăbdare emisiunile informaționale în fața micilor ecrane , pentru a potoli foamea informațională. Despre profesia de jurnalist TV se poate mult de vorbit, de oarece este una dintre cele mai cunoscute profesii și un scop pentru majoritatea jurnaliștilor începători.

Am avut marele noroc să fac parte din echipa de jurnaliști ai televiziunii Publika TV, chiar de la început, unde mi-am făcut, de altfel, și stagiul practic în perioada desemnată de regulamentul universitar. Aici pot să spun că am avut posibilitatea să îmi manifest aptitudinile și posibilitățile ca jurnalist la început de cale, să pun în practică toată baza mea teoretică acumulată pe parcursul a trei ani pe băncile universitare și să îmi pun la încercare propriile forțe și abilități jurnalistice.

Publika TV este o televiziune de știri din Republica Moldova care a fost  lansată la data de 7 aprilie a anului 2010. După data apariției, Publika TV este a doua televiziune de difuzare a știrilor din Republica Moldova. ( prima televiziune initial a fost Jurnal TV, după care s-a convertit într-o televiziune generalistă).

Actualmente, Publika Tv este singurul post Tv de știri care difuzează și produce un conținut unic de material atât în limba de stat, cât și în limba rusă. În cadrul postului TV, sunt prezentate știri din oră, atât știri de ordin politic și social, cât și talk show-uri economice, sociale și politice.Televiziunea Publika TV realizează câte 30-40 transmisiuni live zilnic de la diferite evenimente și are o capacitate mare de producții special, campanii dedicate și inclusive realizarea multor documentare. Postul Tv este difuzat prin satelit, prin cablu și prin toți operatorii IPTV din Republica Moldova, având acoperire națională la un nivel de 60%-70%, printer care se numără 100% de localități urbale și aproximativ 30% dintre localități rurale. Pe lângă televiziune, mai există și o frecvență de radio, Publika FM ( 92,1 Mhz), care pentru moment este unicul post radio de știri din Republica Moldova. Aria de acoperire a acestuia ajungă până la cca 35-40 % la nivel national. Televiziunea dispune și de un portal online care difuzează știri pentru mai mult de 55% dintre siturile informative din republica Moldova.

Publika TV face parte dintr-un grup de presă premium, care se dezvoltă prioritar în lumea electronica și promovează idei noi, inovaționale și progresiste în televiziune, on-line, radio și chiar new media. Am ales să î-mi continui activitatea anume în această instituție media, de oarece Publika TV este o televiziune amenajată după ultimele tehnologii, aici se practică activitatea cu cea mai nouă tehnică și pentru un jurnalist începător activitatea aici, mi se pare o platformă destul de impunătoare pentru a acumula experiența jurnalistică necesară.

3.2 Competențele jurnaliștilor de la Publika TV

Activitatea mea în cadrul instituției media Publika TV, m-a ajutat să înțeleg care sunt aptitudinile și competențele unui jurnalist al erei digitale. Comunicarea zilnică cu jurnaliștii profesioniști din cadrul televiziunii m-a facut să înțeleg că studiile universitare în domeniul jurnalismului nu este criteriul de bază dupa care sunt aleși jurnaliștii la un loc de muncă, de oarece 60% dintre jurnaliștii care activează în jurnalismul Tv sunt persoane ce au absolvit alte facultăți cu alte orientații profesionale: spre exemplu facultatea de economie, sau design de interior, sau relații internaționale. După câte am înțeles, cel mai important este nu facultatea, dar dinamismul din propria ta persoană, dorința de a activa în această sferă, capacitatea și dorința de munci. Majoritatea jurnaliștilor cu care am reușit să comunic, primesc o placere enormă de la ceea ce fac, de la ceea ce scriu, acest fapt îi motivează să muncească intensiv, energic și să se dezvolte în domeniul dat, iar performanța se atinge doar prin munca asiduă. În cadrul exercitării profesiei de jurnalist ducem cont de 2 tipuri de calități: cele profesionale și cele personale. Ambele categorii sunt la fel de importante .

Din propria experiență în domeniul televiziunii am înțeles că importantele calități profesionale ale unui jurnalist sunt:

Abilitatea sau talentul de a opera cu informația, de a căuta, studia, analiza, de a găsi argumentele necesare. Fără această calitate importantă, jurnalistul ju își poate exercita activitatea de oarece zilnic are de „dat ochii „cu multă informație iar cum să o prelucreze este deja o calitate profesională importantă.

Altă calitate la fel de semnificativă este abilitatea de a evidenția cele mai importante idei în tumultul de informații care trec pe lingă noi. Adesea se întâmplă că materialul pentru știre e bun iar jurnalistul pune accentul pe ideile greșite, ceea ce automat transformă știrea din una de succes, într-un material plictisitor și necalitativ.

Obosiți de rutină și stress, societatea Republicii Moldova este deprinsă să primească informația deja bine «mestecată», oricât de neplăcut nu ar suna. De aceea un jurnalist profesionist al erei digitale trebuie să poată să explice publicului său argumentat orice idee și preventiv, minuțios să o analizeze,dar în așa fel încât materialul să rămână impartial iar ideile personale ale jurnalistului și opinia acestuia să nu se simtă.

De asemenea activitatea jurnalistică presupune și lucrul cu tehnica, luctru la calculator în diverse programe jurnalistice, programe de montare a știrii, reportofoane și restul tehnicii care are un loc aparte în viața fiecărui jurnalist TV. De aceea era digital presupune cunoștințe semnificative în domeniul IT.

O calitate care cu siguranță este urmărită la angajarea unui jurnalist în câmpul muncii este capacitatea de a exercita lucrul repede, în minim timp. Anume din acest motiv,primele mele zile de practică în cadrul Publika TV, timpul în care scriam materialele ra cu strictețe cronometrat. Defapt acest factor este la începutul carierei un motiv în plus de stress, dar jurnaliștii experimentați nu mai duc cont de timp, ci în regim automat, scriu și redactează materialele în minim timp posibil. Desigur pentru a ajunge la o asemenea performanță este nevoie de timp și sunt de accord cu idea că unele calități jurnalistice vin împreună cu experiența.

Un factor important este Munca în echipă, deși acest factor depinde în mare parte de colectivul în care activezi, persoanele cu care trebuie să cooperezi. Nu tot timpul acest element, depinde însăși de jurnalist. Colectivul în cadrul televiziunii poate să fie atât primitor și deschis, cât și plin de ură, concurență și invidie.Din aceste punct de vedere, eu am avut marele noroc să nimeresc printer oameni binevoitori care m-au încurajat din start și m-au ajutat să înțeleg unele aspect ale jurnalismului TV care le poți percepe doar prin practică, nu și din teoria de pe băncile universitare. Înainte de a veni la Publika pentru a urma stagiul de practică, vorbisem cu colegele mele de facultate care deja se angajaseră în cadrul altor posturi TV din Chișinău. Din câte povesteau colegele mele au practicat jurnalismul în cadrul televiziunii Jurnal TV, au avut parte de săptămâini de coșmar, în care erau în totalitate ignorate și luate în râs de către colegii de breaslă deacolo. Din acest motiv, înainte de a veni la Publika, aveam și un sentiment puternic de frică, frica de a nimeri într-un colectiv veninos de femei, pentru că deobicei femeile în această privință sunt mai rele bărbații iar simțul de concurență printer ele este cu mult mai dezvoltat. Departamentul de știri externe s-a dovedit a fi unul primitor și prietenos. Materialele pe care le scriam erau verificate de către reporterii Stela Untilă și Doina Răileanu iar uneori de către seniorul departamentului de știri externe- Alina Arefiev, care mă bucura spunând că posed «simțul» știrii.

Calitățile personale ale fiecăruia de asemenea joacă un rol primordial, zi de zi jurnaliștii sunt cei care caută informații șu surse de la fața locului și intra în contact cu oameni cu genuri diferite de temperament. Fie oamenii politici sunt cei ce își permit să agreseze verbal un journalist, fie orice alt om de rând care isteric evită comunicarea cu presa, reporterii. Mai mult de atât, jurnalistul zilnic se ciocnește de situații stresante și trebuie să fie puternici când vad durerea unei mame care și-a pierdut odrasla într-un accident rutier sau alte situații când la încercare este pus echilibrul emotional al jurnaliștilor. Adesea pentru a afla informațiile necesare, aceștia pun la risc propria viață, inclusiv a familiei sale, de oarece răufăcătorii acționează prin diverse metode.

Jurnalistul profesionist trebuie să fie și un bun psiholog, să înțeleagă psihologia umană și non-verbalul fiecărui interlocutor în parte, pentru că deseori limbajul trupului ne poate oferi mai multă informație decât spusele persoanei în cauză și ne poate face să înțelegem dacă persoana cu care comunicam este sinceră în ceea ce afirmă.

Nu este deloc ușor să abordezi oamenii începând cu oamenii publici și până la populația de rând iar abilitățile de psiholog, vor ajuta jurnalistul să găsească metoda de abordare a fiecăruia în parte. De asemenea nu este ușor să inițiezi și să menții o conversație, ci nu un dialog oarecare, ci unul eficient care te va ajuta să dobândești maximum informație utilă, să poți să rămâi cu sânge rece când conversezi cu un manipulator sau cu un mincinos care încearcă să te ducă în eroare. Să-ți păstrezi demnitatea de om și verticalitatea în interacțiunea cu cei pentru care unicul Dumnezeu este banul, autoritatea și puterea și în această atmosferă să poți continua reportajul cu success și în acelaș timp să nu strici relația cu interlocutorul ( pe viitor poți să mai ai nevoie de contactul cu persoana în cauza și în profesia de jurnalist nu e bine să î-ți tai creanga pe care stai).

De asemenea nu este deloc simplu să ai destulă compasiune sau dincontra empatie pentru un tumult de stări sufletești care ți le provoacă activitatea dată, dar în așa fel încât acestea să nu îți pună la încercare profesionalismul. Jurnaliștii, defapt ca și toți oamenii de rând care pe parcursul zile interacționează cu alte personae de tot soiul, deci de la început, fiecare dintre noi își asumă anumite riscuri. Mai ales în zilele noastre, când sfera Mass-Media este supraîncărcată de negativism și tot soiul de dezastru. Și bine se cunoaște că adesea din acest motiv, Mass-Media este din plin blamată pentru acest fapt iar jurnaliștii se justifică, că defapt asta ar fi doar realitatea pe care aceștia o reflectă. Până la urmă fiecare jurnalist în parte alege în ce mod să redacteze publicația sau noutatea, cum să o abordeze și ce cuvinte să aleaga pentru a descrie mai bine problema abordată.

Deseori se întâmplă așa că jurnaliștii nimeresc în situații stresante și traumatizante la nivel emotional iar starea lor să se reflecte în materialele care mai apoi sunt scrise și difuzate. Diverse subiecte traumatizante, ce se referă la crime, infracțiuni și acte teroriste, într-adevăr pot dezechilibra emotional jurnalistul și îl pot vulnerabiliza. În așa cazuri riscurile spre care sunt predispuși jurnaliștii variază, începând cu intensitatea și până la frecvență, însă nu vor putea fi anulate și eliminate oricât de perfect instruit nu ar fi jurnalistul. Diferența central în așa cazuri între jurnaliști este puterea de a ține în frâu propriile trăiri, sentimente, emoții și a duce până la capăt materialul, reportajul, emisiunea…etc

Astfel pentru jurnaliști devine vital să își cunoască propriile limite și rezistența în situații neordinare și stresante, trăsăturile de character, modul de a reacționa, specificul psihic și psihologic astfel încât să se poată proteja de valurile emoționale și să știe când e timpul de a se retrage sau a aborda situația în alt mod dar ș ice modalități de refacere psihologică să folosească.

Există anumite segmente de comportament care le are fiecare în parte, niște trăsături individuale și de mediu înconjurător care determină o adaptare mai bună și mai rapidă la factorii stresanți, situațiile neplăcute dar care duc la o optima funcționare chiar dacă există circumstanțe stresante.Totuși cel mai important factor în eliminarea stresului și cel mai important factor care confer rezistența persoanei, este încrederea în propriile forte și autoprogramarea.

Oarecum, experiența profesioană își lasă amprenta asupra personalității noastre și a caliților profesionale, inclusiv asupra rezistenței față de situațiile stresante. Este foarte important ca fiecare dintre noi, în special jurnaliștii, să se ocupe frecvent de inventarizarea resurselor sale emotive, emoționale, să le șlefuiască încă odată în plus, eliminând toată murdăria și tot negativul care s-a acumulat pe durata timpului și cel mai important este să studieze mai aprofundat posibilitățile sale de lecuire și tămăduire personală. Iar apoi să își pună întrebarea dacă responsabilitatea social pe care o poartă pe umerii săi și inclusive această profesie, dacă este atât de primordial, încât să reducă la zero toate costurile emoționale pe care le atribuie jurnalistului.

Poate uneori jurnalistul are nevoie și de vizita la un psiholog bun, de oarece consumarea psihologică și emoțională este un factor adesea întâlnit printer jurnaliști care lucrează de un timp mai îndelungat în domeniul dat. Stresul este de neocolit, cu toate consecințele sale atât pentru activitatea profesională, cât și acțiunea negative asupra sănătății acestuia. Dacă ceea ce îl ajuta pe journalist în trecut, nu îl mai ajută la momentul de față, înseamnă că trebuie de schimbat tactica acțiunilor și de consultat un specialist. În cazul în care jurnalistul nu se simte bine în raport cu propria persoană, simte un anumit discomfort emotional, se simte nefericit, are stări depressive și suferă de workaholism- atunci bineînțeles că sunt favorabile vizitee la un specialist. Mai complicat este simțul inutilității- adesea întâlnit printre jurnaliști, care îl implimentează plenar.

Fiecare dintre noi trebuie să lucreze asupra propriei personae pentru a putea să se izoleze de factorii negative, să se închidă emotional, să se izoleze într-un spațiu imaginar. Auto-programarea face minuni iar fiecare care o practică, pe parcursul timpului va reuși înformarea unei personalități puternice, încrezute în forțele proprii și nevulnerabile în fața factorilor stresanți din viața de zi cu zi. Însăși jurnalistul trebuie să fie un psiholog de calitate. Charisma jurnalistului se manifestă în maniera sa de a scrie, de a reda informația și noutatea, cât de adâncă urmă lasă în subconștientul fiecărui cititor, telespectator în parte.

3.3 Stagiul de practică și analiza propriilor creații

Această viziune asupra Jurnalismului a fost direcționată de practica tehnologică pe care am ales să o fac în cadrul unei instituții TV. Am ales televizunea pentru că am fost atrasă de scrierea știrilor iar unde se poate de practicat această activitate mai bine, dacă nu în cadrul unei televiziuni de știri. PUBLIKA TV a fost lansată la 7 aprilie 2010 și este a doua televiziune de știri din Republica Moldova , după data apariției, iar în prezent singurul post Tv care difuzează conținut unic de știri în limbile romană și rusă.

După semnarea Acordului de practică, am făcut cunoștință cu echipa secției EXTERNE în care urma să activez și am fost înștiințată privitor la funcția pe care fiecare o îndeplinea: Oleg Cristal- redactor șef Publika TV și tot odată coordonatorul meu de practică, Alina Arefiev-senior externe Publika TV, Doina Răileanu- reporter externe, Stela Untilă-reporter externe. Cu o zi înainte de a merge la practică, mă gîndeam că îmi va fi greu să mă integrez în noul colectiv din cauza lipsei de experiență în cadrul unor instituții cu nume sau că voi fi primită cu o doză de superioritate față de mine pentru că aș fi “nouă”.

Din fericire nu a fost așa, în cele șapte săptămîni de practică am reușit să mă integrez pefect în echipa secției de știri externe.Am fost primită cu drag de către reporterii pe care anterior îi văzusem doar la TV. Activitatea în cadrului Departamentului de Externe s-a axat doar pe scrierea știrilor care presupunea prezența permanentă la calculator. Nu am avut parte de întîlniri, interviuri sau conferințe de presă. Din prima zi de practică am început să studiez și să analizez metoda de lucru a fiecărui jurnalist în parte pentru a pătrunde în esența profesiei. Fiecare dintre ei avea un talent aparte, o maneră unică de a scri știri iar eu în baza celor văzute încercat să formez un nou stil de a scri, unul al meu. Prima zi a fost una specială, mă regăseam într-un studiou cu unii dintre cei mai buni jurnaliști, reporterii Doina Răileanu și Stela Untilă mi-au descris în detalii componentele unei știri TV și pe care dintre subiecte să pun mai mult accent. După ce am făcut cunoștință cu agențiile de presă din străinătate, care trebuia să le urmăresc cu atenție în căutarea unor subiecte noi, am fost pusă la încercare în sensul direct.

Redactorul șef, Oleg Cristal m-a anunțat că am la dispoziție 25 de minute pentru a scri două știri de maximă actualitate. Cred că acesta a fost cel mai dificil moment, lipsa de timp și mii de gînduri: Cum să o scriu? Cu ce ar trebui să încep? Ce titlu să îi pun? Emoțiile mă luau cu asalt, știind că prima impresie este foarte importantă și uneori decizională în asemenea instituții. Totuși am realizat această sarcină cu bine iar reporterii mi-au spus că “simt știrea “. Mai apoi au urmat 7 săptămîni de muncă intensivă în care am făcut cunoștință cu programul Octopus în care jurnaliștii scriu știrile, la început complicat iar pe parcurs am reușit să înțeleg metoda de lucru în cadrul acestui program. Cele mai intense zile de muncă în cadrul secției de Externe au fost provocate de Atacul terorist împotriva revistei satirice franceze Charlie Hebdo, care a avut loc pe 7 ianuarie. Atacul s-a soldat cu 12 morți și 11 răniți, printre victimi se numără și doi polițiști. Charlie Hebdo fiind o revistă săptămânală satirică franceză, care își asumă un ton provocator, a creat frecvent polemici, cele mai recente în legătură cu Islamul. Cea mai controversată a fost cea privind caricaturile cu profetul Mahomed.

Au au urmat zile de comemorare și alte atacuri în Franța care au presupus un val de știri la subiectul dat în cadrul secției de Externe Publika TV. La început mi-a fost complicat să mă adaptez ritmului rapid de lucru a jurnaliștilor profesioniști care activează deja mulți ani în domeniul jurnalismului, pe parcurs am reușit să mă conformez mai bine și să simt ritmul lor de muncă mai bine. Totuși pentru a fi într-un rând cu acești profesionali ai meseriei sale, este mult prea puțin să practice jurnalismul doar câteva săptămâini, pentru o performanță reală este nevoie de ani grei de muncă asiduă, de practică continua și urmărire a profesionalilor în procesul lor de muncă.

În perioada stagiului de practică, efectuat în cadrul postului de televiziune Publika TV, am scris cca. 40 de materiale de diferite genuri, atât reportaje, cât și stiri. În fiecare zi scriam aprocimativ câte 4 materiale, unele cu un conținut mai amplu iar altele de o formă mai succintă. Daca pe bancile universitare mai mult practicam scrierea articolelor și a materialelor pentru presa scrisă, am venit și în televiziune cu anumite idei în scrierea materialelor, care pentru TV a trebuit să le sigilez și adaptez standartelor televiziunii. Maniera de a scrie știri în cadrul Publika TV se deosebește de cele învățate anterior, așa că a fost nevoie să mă învăț să scot în prim plan „șocantul” și „senzaționalul” subiectului pe care trebuia să-l abordez. De obicei subiectele noi erau căutate de mine pe siturile pe care ni le punea la dispoziție televiziunea, având contracte cu portalurile de știri de peste hotare, jurnaliștii având acces la site, navigau și aveau posibilitatea de a selecta subiectul dorit care era bine închegat, conținea video și audio materiale, sincroane și ambianța. Iar meseria reporterului în cazul dat era să traducă materialul din limba engleza, spaniolă sau rusă și să adapteze materialul la normele și rigorile unei știri. De obicei jurnaliștii navigau pe următoarele portaluri de știri:

www.itar-tass.com

www.mediafax.ro

www.bbc.com

www.cnn.com

www.nbcnews.com

www.theguardian.com

www.foxnews.com

www.nytimes.com

www.news.com.au

www.cbs.com

Acestea sunt doar o parte din rețelele de navigare a jurnaliștilor Publika TV, în căutarea noilor evenimente ce au loc în lume, în căutarea noilor știri și a noilor idei de noi subiecte.

În general echipa are acces la o gammă largă și variată a site-urilor, începând cu cele din România, Rusia, Ucraina și până la cele din Statele Unite ale Americii. Iar pentru a afla informații adiționale, jurnaliștii scriu și sună persoanelor în cauză, chiar daca ar fi vorba de o persoană importantă din Marea Britanie sau SUA, de aceea cunoașterea limbilor străine joaca un rol foarte important în meseria de jurnalist. Jurnaliștii altor departamente mereu veneau după ajutor în Departamentul Știrilor Externe, de oarece în special aici, toți membrii departamentului cunosc limbile străine, în special limba engleză, care este una internațională.

În acelaș timp , am fost profund impresionată de graficul de muncă al jurnaliștilor, este vorba un regim complicat de muncă, care pune la încercare atât răbdarea, cât și sănătatea jurnaliștilor. Aici jurnaliștii activează pe ture, prima dintre care începe de la ora 6 dimineața, la această oră jurnalistul deja este obligat să fie la locul său de muncă și intensiv să pregătească materialele pentru buletinul de știri de la ora 7:00, iar în cazul jurnaliștilor ce scriu materialele în limba rusă este vorba de ora 7:30, inclusiv pentru rubrica News Alert. Această tură durează de la ora 6 dimineața până la ora 13:00.

Următoarea tură începe la ora 13:00, aici jurnalistul în mod intensiv pregătește materiale pentru buletinul de știri de la ora 14:00, inclusiv pentru rubrica Publika News- care este un program de informare, tip magazin, care se bazează pe o linie de știri și dezbateri într-o manieră mai lejeră și include cele mai importante și semnificative noutăți ale zilei, de asemenea aici are loc dezbaterea ușoară a unor subiecte cu invitații emisiunii care pot fi: autorități, experți, politicieni, jurnaliști, oameni de afaceri și din societatea civilă.

Această tură durează de la ora 13:00 până la ora 19:00, după care jurnaliștii din nou sunt schimbați de către colegii săi care vin la locul de muncă la orele 19:00 și până târziu, presupun că până la orele 00:00, pentru a pregăti anumite material pentru ziua următoare și pentru a rezolva anumite problem de oridin organizational din cadrul televiziunii. Cea mai “interesantă” activitate totuși o au reporterii locali care și noaptea stau de veghe, deoarece în caz de un incendiu sau un eveniment care poate avea loc în toiul nopții, sunt telefonați pentru a se deplasa ca fața locului de desfășurare a evenimentului.

Aceasta este unul dintre motivele care face ca jurnaliștii să caute de lucru în cadrul altor organizații și instituții media, de oarece , cum spunea adesea Producătorul general de programe Publika TV, Gheorgi Agadjanean : “Eu defapt nici nu am văzut cum mi-a crescut copilul, îl vad deja mare și î-mi dau seama că graficul meu de muncă este atât de intens, că nu pot să-i ofer familiei mele destul timp și energie”.

Așa este în cazul bărbaților, care totuși au reușit să își formeze o familie, iar ce să spunem despre reprezentantele sexului frumos, dintre care marea majoritate nu au parte de viață private din cauza regimului aspru de muncă. Astfel, daca pentru cineva formarea familiei este la un nivel prioritar, atunci profesia de jurnalist în cadrul instituției Publika TV, va fi o adevărată încercare.

Dificultățile pe care personal le-am întâmpinat în cadrul activității la Publika Tv, am fost mai mult de ordin tehnic și de colectare a informației necesare pentru abordarea ampla a unui subiect. Pe plan tehnic a fost dificilă operarea cu programul jurnalistic Octopus. Această programă reprezintă un sistem inovativ care oferă jurnaliștilor un set de instrumente necesare scrierii, redactării și difuzării știrilor. De asemenea oferă posibilitatea de navigare și căutare a materialelor din arhivă, pentru că include toata baza de date și arhiva buletinilor de știri a televiziunii. Deși este un sistem de operare complex și ușor de manevrat pentru jurnaliștii cu experiență, pentru cei începători acesta reprezintă un adevărat labirit de informații și date.Personal, am avut de studiat intensiv acest program pe parcursul a 2-3 săptămâini pentru a pătrunde în esența operării cu sistemul dat.

O altă dificultate întâmpinată a fost timpul care ne presa și materialul care trebuie să fie difuzat în scurt timp în cadrul buletinelor de știri. Nu este deloc ușor să scrii pentru un post de televiziune, mai cu seamă pentru un student. Adesea, această grabă te poticnește să te documentezi suficient, să cauți toate sursele necesare sau să aștepți un răspuns de la o instituție solicitată. Dar experiența în munca jurnalistică, face minuni.

Subiectele și ideile pentru materiale sunt de asemenea uneori complicat de găsit. Sunt zile în care subiecte pentru știri sunt epuizate sau nu sunt demne de a fi introduse în buletinul de știri, în așa momente jurnalistul trebuie să își pună în funcțiune imaginația bogată și să redacteze știrile care la prima vedere par banale, în așa măsură încât acestea să aibă elemente captivante. Odată cu trecerea timpului, se epuizează lista subiectelor care merită să fie publicate, ai impresia că nu mai ai ce să incluzi în buletinele de știiri, nu mai ești în stare să găsești subiecte destoinice. Cu această problemă mă confruntam în perioada stagierii, însă jurnaliștii cu experiență bogată au talentul de a manevra cele mai neînsemnate subiecte și a le tranforma în ceva intrigant, adaugând unele elemente noi știrii, deobicei ei numesc așa știri «supte din deget». Uneori jurnaliștii găsesc subiectele din cele auzite de undeva sau cunoștințe, rude și spiritul de observație. Pentru a acumula noi idei de subiecte ei merg la evenimente precum conferințe, iarmarocuri, dar misiunea acestora este să vină cu elemente noi despre care nu va povesti un alt post de televiziune iar alții citesc o mulțime de știri ale presei internaționale și găsesc în așa mod noi materiale pentru buletinele de știri.

După câte am reușit să observ, fiecare dintre jurnaliști pe parcursul timpului, și-au format un stil aparte și o manieră unică de a scrie materiale. Și asta se referă și la abilitățile și calitățile profesionale care s-au format odată cu trecerea timpului și cu experiența. Reporterii din secția știrilor externe, m-au sfătuit să nu las nici o zi să treacă fără ca eu să scriu măcar câteva știri, astfel îmi voi sigila propria manieră de a scri și voi scri cu ușurință o știre în minim timp posibil.

Iar pentru a reuși să ajung la inimile oamenilor, Alina Arefiev ( senior departamentului de știri externe), mi-a dat sfatul, să scriu știrea în așa o manieră, de parcă i-aș fi povestit o întâmplare unei prietene. Asta pentru a evita neânțelegerile și combinațiile de cuvinte prea pompoase care nu vor fi pe înțelesul oamenilor de rând.

Pentru mine stagiul de practică în cadrul instituției Publika TV nu a fost ceva total necunoscut și nou. În anul doi de studii, am reușit să trec un stagiu practice după propria inițiativă, în cadrul televiziunii MBC (Moldavian Business Channel). Oricum am trait aceleaș emoții ca la început, ca prima oara. Pe timpul stagiului de practică de la Publika mi-a fost mult mai plăcut și ușor pentru că nu trebuia să mă grăbesc să scriu materialele pentru ca la orele 13:00 să reușesc să ajung la universitatea, pentru a nu rata orele de curs. Dar pe de altă parte aici gradul de responsabilitatea pe care o purtam, semnificativ a crescut, pentru că materialele pe care le redactam, trebuia să le prezint inclusive la examen.

Prima mea știre. Nu am fost singura persoană din grupa mea univeritară, care venise să își continue stagiul de practica la Publika TV. Înaintea mea veniseră și colegele mele, Marina Crețu și Potlog Diana. Deși am venit un pic mai târziu, am reușit să mă acomodez destul de repede. Chiar din prima zi, repoterii Stela Untilă și Doina Răileanu, m-au pus la scris știri pentru a verifica aptitudinile mele, cunoștințele în elaborarea și redactarea știrilor, maniera de a scri și cel mai important- dacă cunosc destul de bine limba engleză. De oarece am scris în CV că vorbesc engleza la un nivel intermediar, imediat am fost direcționată în Departamentul știrilor externe. Primul material pe care a trebuit să îl traduc din limba engleză și să scriu o știre din el a fost “German shoppers get the economy moving”. Partea cea mai complicate a fost faptul că pentru a analiza obiectiv aptitudinile mele, a trebuit să fac traducerea și redactarea în minim timp posibil. Într-un final, mi-a reușit să fac traducerea și să redactez correct știrea în 35 de minute. Ceea ce defapt era un timp mult prea lung pentru a scrie o știre. Cred că a contat volumul materialului iar mai importantă a fost factorul psihologic, când știi că cineva cronometrează în cât timp scrii, parcă uiți de tot și de toate iar procesul de redactare a materialului se întinde. Ceea ce am înțeles, a fost că odată cu scrierea a mai multor știri, începi să te acomodezi și să te orientezi mult mai bine, mai ușor și mai repede în tumultul de informații care te înconjoară.

Importanța titlului. De pe băncile universitare am fost învățați de D-na Corai Tatiana și Coica Ala ( ziarul Timpul), că rolul principal al știrii este de a informa și de a da maxim informație privitor la ceea ce va conține materialul în continuare. Caracteristicile principale ale titlului trebuie să fie : claritatea, conținerea ideii esențiale a materialului și în același timp să conțină o doză de incitație pentru a atrage atenția publicului. S-a dovedit a fi că în practică, situația reală arată altfel iar încercările mele de a formula un titlu corespunzător, se ruinau prima perioadă din cauza standartelor universitare de titlu pe care le purtam în gând.

De la reporterul, Stela Untilă, am învățat că oricât de bun ar fi materialul dar dacă titlul nu este destul de incitant și corespunzător, materialul este scris în zadar și poate fi considerat- pierdut. Primele mele titluri nu erau reușite iar cu ajutorul reporterilor care îmi erau alături și mă ajutau cu un sfat bun, am înțeles că titlul unei știri trebuie să incite la maxim, ba chiar destul de des erau folosite capcane de genul “ ȘOCANT! CUTREMURĂTOR! DE NEMAIVĂZUT! “, pentru a atrage definitiv publicul și acesta să aibă o dorință arzătoare să afle ce va urma mai departe în material. Deși nu mi se pare această metodă foarte corectă, acestea sunt regulile de joc pentru a atrage un număr maxim de public.

Atragem cititorul. În jurnalism sunt multe căi de a atrage atenția publicului iar jurnaliștii adesea recurg la șiretlicuri și diverse trucuri pentru a își spori audiența. Dacă vorbim de știrile incluse în buletin și difuzate la televiziune,titlul și capul video sunt cele mai importante elemente. Aș compara aceste căi jurnalistice cu vânătorul care pune capcanele, cu speranța că cineva va fi atras de momeala pusă. În cazul publicării materialului on-line , elementele ce captivează atenția sunt titlul și lead-ul, care constă din câteva fraze și care redă idea central a materialului și în același timp îți trezește interesul față de el. În materialele publicate online, în deosebi materialele de divertisment, un rol important îl are “umorul”. Motivul ar fi Acela, că umorul captivează, atrage atenția, de oarece induce ceva pozitiv, pentru că toți au obosit de npta negative pe care sunt scrise știrile în ziua de azi, au obosit de crime, omoruri și lacrimi. O doză de bună dispoziție, unde pozitive și umor, poate fi folosită atât în titlul materialului, cât și în introducere. În general umorul are funcția de a induce publicul într-o stare de relaxare și emoții pozitive. Un alt factor care va atrage cititorul este- simplitatea.

Nu este nevoie de fraze pompoase și mărețe pentru a atrage publicul, meterialul trebuie să fie scris în cel mai simplu și accesibil limbaj posibil. Denumirile tehnice sunt greu de perceput, de aceea mereu trebuie de căutat sinonime cunoscute de toți, chiar și de mătușelele din suburbie care privesc buletinul de știri. Cu neologismele de asemenea trebuie să fim atenți, de oarece riscăm să ne pierdem din audiență în caz că publicul nu va înțelege esența știrii din cauza cuvintelor noi , complicate și necunoscute.

Simplitatea mereu atrage, ceea ce este valabil și pentru domeniul jurnalistic. Finalul fiecărui material trebuie să fie mai memorabil pentru a lăsa o amprentă profundă în conștiința publicului și pentru ca acest public să vreie să vă audă din nou și să nu schimbe postul TV. Jurnalistul trebuie să înțeleagă necesitățile publicului pentru a redacta meterialele în conformitate cu cerințele acestuia.Din păcate jurnaliștii zilelor noastre, pentru a atrage atenșia publicului, pun accentele greșite. Aceștia aleg să se bazeze pe negativism, emoții, lacrimi..ei joacă cu partea emoționață și starea de spirit al publicului. De pretutindeni auzim doar știri cu omoruri, crime, furturi și mult negative, ceea ce încetul cu încetul distruge moralitatea societății.

În căutarea noilor subiecte. Să găsești un subiect nou pentru a scri o știre interesantă, nu este așa de ușor cum pare la prima vedere, mai ales când activezi în cadrul Departamentului de Știri Externe. Reporterii știrilor locale au mai multe oportunități și opțiuni de a găși noi subiecte, chiar dacă vor ieși în stradă pentru câteva minute, neapărat vor găsi vrio problem social care poate fi dezvăluită și abordată sau un alt material pentru o știre. Pentru jurnaliștii știrilor externe, cea mai importantă sursă în căutarea subiectelor noi, este calculatorul și internetul.

Navigarea pe siturile internaționale și operarea cu informația este competența cea mai importantă a unui jurnalist de externe.Aici puține depind de noi, din acest motiv este complicat de a găsi subiectul potrivit. Inițial mi-a fost complicat în căutarea subiectelor noi, nu toate materialele răspundeau la întrebările unei știri: cine ? ce? când? cum? cui? unde?. Cu timpul m-am învățat să mă orientez în spațiul internetului și a publicațiilor internaționale și cu ușurință găsea noi subiecte și teme captivante pentru noi materiale.

Domeniile abordate. În cadrul stagiu de practică am realizat și redactat materiale din cele mai diverse domenii, cum ar fi: cultura, sportul, social, sănătate…etc

Am realizat atât știri, cât și materiale de analiză. Din păcate nu am reușit să realizez nici un interviu. Totuși mai multe știri scrise de mine au fost din domeniul politic. Acest domeniu a fost cel mai solicitat din cauza conflictelor armate de pe teritoriul Ucrainei. Zilnic apăreau noi informații și precizări, noi crime și explozii, iar noi trebuia să scrim despre asta. Din domeniul social de asemenea am avut marea parte din subiecte, multe dintre ele fiind despre actele de discriminare în Statele Unite ale Americii, una dintre știri fiind despre polițistul care a împușcat doi copii de culoare.

Concluzii

În concluzie vreau să menționez că gustând din profesia de jurnalist, am înțeles că pentru a reuși în atingerea unui nivel de excelență este nevoie nu doar de baza teoretică dar și multă practică și muncă asiduă. Iar pentru mine personal, zicala “Practica bate gramatica”, a devenit o realitate care anterior nu a fost argumentată. Munca intensivă, zilnică, te face mai bun în domeniul activității iar greșelile comise sunt un nou pas catre perfecționare. Acum știu că practica face minuni, te face responsabil, comunicabil, mai sigur pe tine și propriile abilități. Acum la sigur nu vor mai apărea probleme pentru a scri sau redacta o știre. În cadrul instituției Publika TV am avut parte de o experiență absolut necesară care cu siguranță o să îmi fie de mare folos în viitorul apropiat.

Fiecare zi al stagiului de practică pentru mine a fost o încercare, un rămășag cu propriile forțe, cu încredera în sine și cu fiecare material scris am învățat ceva nou și am căpătat mai multă încredere în cunoștințele și competențele mele. Să lucrez în acest colectivul Departamentului externelor mi-a creat o deosebită plăcere. Nu am nici o obiecție, pentru că această perioadă petrecută în sânul Publika, mi-a schimbat viziunea asupra profesiei spre care tind. Acum știu că și eu pot face parte din lumea jurnaliștilor și cu success pot să mă integrez în acest domeniu și să le demonstrez tuturor că studenții ULIM, sunt talentați și bine instruiți și pot face față greutăților. Stagiul de practică petrecut la această televiziune mi-a adus noi vizuni, noi aptitudini și cunoștințe. Ceea ce am învățat în două luni aici, nu am învățat în 3 ani de facultate. Totuși, primele zile petrecute în redacție au fost cele mai dificile, pentru că nu știam cum să formulez structura știrii conform tuturor canoanelor unei televiziuni. Scriam știrea, apoi reporterii o verificau și î-mi spuneau ce greșeli am comis iar după redactam materalul de la început. Pentru mine a fost un proces mai monoton să stau toată ziua în fața calculatorului și să scriu știri. Totuși la acest capitol am acumulat experiența necesară. Din păcate secția știrilor externe , presupune mai mult munca în birou din acest motiv nu am avut oportunitatea de a merge pe teren și de a scrie reportaje.

Probabil, nu aș vrea să mă activez în Departementul de știri externe pentru că sunt o persoană mult prea dinamică, aș vrea să îmi încerc forțele și în calitate de reporter . Dar este foimportant ca jurnalistul să fie deschis pentru toate genurile jurnalismului, fiindcă nu știi ce î-ți pregătește soarta și unde vei avea oportunitatea să activezi.

Necătând la toate, mă simt mândră și împlinită pentru că am trecut cu success toate provocările de care am avut parte în ultimele două luni. Iar toate abilitățile acumulate, vor fi un mare plus în activitatea mea de juurnalist.

Ajutorul coordonatorului și a redacției. Coordonatorul meu de practică a fost Oleg Cristal , redactorul-șef. Vreau să spun că și-a îndeplinit destul de bine funcția de coordonator. Mă ajuta cum putea el mai bine, atât la alegerea subiectelor potrivite, cât și în redactarea materialelor. Petreceam în studioul Publika toată ziua, până la ora 18:00. Jurnalștii care activau în cadrul Departamentului Știrilor Externe m-au susținut enorm, de oarece marea parte din materiale erau verificate anume de către reporteri. Ei m-au învățat toate nuanțele știrii de televiziune și mi-au indicat diferențele dintre ceea ce știam de pe băncile universitare și realitatea corectă. Reporterii m-au ajutat să înțeleg modul de abordare corect a unei știri de televiziune și pe parcurs am reușit să ajung datorită lor la noi performanțe. în pripă. Există multe momente pe care inițial nu le cunoaștem și le învățam pe zi ce trece, în preajma unor profesioniști în adevăratul sens al cuvântului.. Astfel, în timpul practicii am învățat mereu, zi de zi câte ceva. Stagiul de practică m-a ajutat să înțeleg că teoria este doar o bază iar practica este esențialul de care are nevoie fiecare pentru a deveni un profesionist în domeniu.

Pentru mine personal, am înțeles care sunt calitățile și aptitudinile jurnalistice spre care trebuie să tind. Una dintre calitățile esențiale ale oricărui jurnalist este să poată simți știrea, de aceea când Seniorul Departamentului de Știri Externe, Alina Arefiev, mi-a spus că posed simțul știrii, am fost foarte bucuroasă și am început să am mai multă încredere în maniera mea de a scri știri.

O altă calitate la fel de importantă este aptitudinea de a descoperi idei noi de subiecte, ceea ce nu s-a mai scris, nici într-un caz subiecte plictisitoare sau inutile. Abilitatea de a găsi tema pentru materiale de calitate, captivante și tentante, într-adevăr poate fi numit un adevărat talent, care este primordial în munca jurnalistică. Totuși cred că acest simț al subiectelor se dezvoltă odată cu experiența. După o serie de eforturi depuse, contează perseverența.Daca vreai ceva c adevărat, trebuie să lupți pentru asta, să muncești la maxim, cât ești tânăr și mai ai destulă

Stagiul de practică în cadrul postului de televiziune Publika TV a fost o rampă de lansare pentru mine în domeniul jurnalismului și o cale de auto-afirmare. Aici am înțeles că visele pot ddeveni realitate doar datorită muncii intensive și a dorinței nemărginite. Totul este posibil, trebuie doar să muncești în această direcție.

Bibliografie:

Bagdikian, Ben. The Media Monopoly. Boston: Beacon Press, 1997. 289 p

Barbie, Zelizer. Despre jurnalism la modul serios. Iași: Polirom, 2007. 278 p.

Bucheru,Ion. Fenomenul televiziunii. București: Editura fundației României de mâine, 1997. 378 p.

Cibotaru, Viorel. Jurnalistul între datorie și conflict. Chișinău : CCRE "Presa", 2005. 94 p.

Coman, Mihai. Manual de jurnalism, Vol. I. Iași: Polirom, 2000. 229 p.

Francis, Balle. Dicționar de media. București: Univers Enciclopedic, 2005. 368 p

Gaillard, Phillipe. Tehnica jurnalismului. București: Editura Științifică, 2000. 231 p.

Gans, Herbert. Deciding What’s News. Evanston: Northwestern University Press, 2005. 416 p.

Giovannini, Roberto. De la silex la siliciu. Istoria mijloacelor de comunicare în masă. București: Editura Tehnică, 1989. 272 p.

Gitlin, Todd. The Whole World Is Watching (Mass Media in the Making and Unmaking of the New Left, With a New Preface). California: University of California Press, 2003. 335 p.

Grosu, Silvia. Revenco, Mihai. Mass-Media între document și interpretare, Chișinău: Centrul editorial poligrafic- U.S.M , 2012. 464p.

Jack, Riborn. Digital Journalism, USA: Pearson, 2002. 275 p.

Lazăr, Mirela. Noua Televiziune și Jurnalismul de Spectacol. Iași: Polirom, 2008. 200p.

Lochard, Gilderoy.Comunicarea mediatică. Iași: Institutul European, 1998. 120 p.

Machiavelli, Niccolo. Principele – lecții de manipulare. București: Antet, 2007. 96 p.

McLuhan, Marshall. Understanding Media: The Extensions of Man. Canada: The Mit Press, 1994. 392 p.

Popa, Camelia. Jurnalistul –personalitate și profesie, București: Editura Universitară, 2011. 223 p.

Popa, Dumitru. Mass-Media și Democrația. Iași: Polirom, 2001. 264 p.

Popa, Dumitru. Mass-media, astăzi. Iași: Institutul European, 2002. 250 p

Radu, Raluca-Nicoleta. Deontologia comunicării publice. Iași: Polirom, 2015. 256 p.

Randall, David. Jurnalistul universal. Iași: Polirom, 2007. 355 p.

Remmy, Riefel. Sociologia Mass- Media , Iași: Editura Polirom 2008, 248 p

Riffe, Daniel. Journalism & Mass Comunication. Political Coverage, Beliefs, and Knowledge. New York: Pearson, 2009. 982 p

Roșca, Luminița. Producția textului jurnalistic. Iași: Polirom, 2004. 231 p.

Ruter, Bryce. Understanding digital games. London: Sage 2006. 250 p.

Salcudean, Minodora. New media, social media și jurnalismul actual. București: Editura Tritonic, 2015. 214 p.

Shields, Art. My Shaping-Up Years: The Early Life of Labor's Great Reporter. United States: International Publishers, 1982. 292 p.

Stenberg, Robert. Journalism & Mass Communication Educator, USA: Pearson, 2000. 230 p.

Tarde, Gabriel. Opinia și mulțimea. București: Comunicare.ro, 2007. 180 p.

Zeca-Buzura, Daniela. Jurnalismul de Televiziune. Iași: Polirom, 2005. 200 p.

Surse online:

31. www.ghidjurnalism.ro ( vizitat 30.04.2015)

32. www.evz.md (vizitat 30.04.2015)

33. www.dex.ro ( vizitat 01.05.2015)

34. www.media-azi.md (vizitat 05.05.2015)

35. www.historia.ro (vizitat 08.05.2015)

36. www.ijc.md ( vizitat 08.05.2015)

37. www.independent.md ( vizitat 10.05.2015)

ANEXA 1.

CONDAMNATĂ LA 219 ANI DE ÎNCHISOARE

VIDEO

O femeie din statul Alabama a fost condamnată la 219 ani de închisoare pentru că a agresat sexual minori timp de mai mulți ani. Judecat a fost și complicele acesteia.Cei doi fac parte dintr-un cerc amplu de persoane acuzate de infracțiuni sexuale.

BETA

Oamenii legii au decis să o condamne la închisoare pe Wendy Holland pentru abuz sexual, sadomie precum și pentru alte motive de acuzare. Un alt inculpat în acest caz, William Brownlee, a primit o condamnare de 20 de ani de închisoare.

VOX/ EA/ ENGL. 0.31- 0.46

"Sunt mulțumită în primul rând de districția judecătorului, pentru că i-a spus acelei fetițe mici că o crede. Mai apoi de verdict, daca aș putea să o închid pentru mai mult timp,aș face-o"

VOX / EA / ENGL 0.27-0.31

"Justiție.Justiție pentru Britney. Justiție. Justiție pentru victime"

Atentat în China

6 militanți înarmați au fost lichidați de catre poliția chineză în timp ce încercau sa activeze dispozitive explozive. Incidentul s-a produs în regiunea autonomă Xinjiang, în cadrul unei zone comerciale.

Unul dintre extremiști a atacat reprezentanții poliției cu un topor, în timp ce alții cinci încercau să activeze bombele atașate de corpurile lor. Poliția a reușit să reacționeze la timp și să lichideze extremiștii. Potrivit autorităților aproape de locul atacului terorist, a fost găsit un autovehicul cu dispozitive explozive. Reținuții fac parte din gruparea terorista a  islamiștilor uiguri care luptă împotriva guvernării Chinei.

ANEXA 2

ALERTĂ TERORISTĂ ÎN FRANȚA

VIDEO

O nouă alertă teroristă în Franța. Gara de Est din Paris a fost evacuată, în această dimineață, în urma unei alerte cu bombă. Potrivit oficialilor, ulterior a fost descoperit un pachet suspect.

OFF

Polițiștii au activat codul roșu după ce în gară a fost depistat un bagaj abandonat.Circulația trenurilor a fost întreruptă iar gara a fost evacuată. Prin urmare întregul trafic a fost întrerupt la plecarea și sosirea în Paris. În același timp 10 persoane au fost arestate, în noaptea de joi spre vineri. Aceștia sunt suspectați că ar fi luat parte la atentatele comise săptămâna trecută în Capitala Franței. Incidentele apar în timpul vizitei la Paris al secretarului de Stat al SUA, John Kerry. Oficialul american a fost primit, în această dimineață, la Palatul Elysee.

Bibliografie:

Bagdikian, Ben. The Media Monopoly. Boston: Beacon Press, 1997. 289 p

Barbie, Zelizer. Despre jurnalism la modul serios. Iași: Polirom, 2007. 278 p.

Bucheru,Ion. Fenomenul televiziunii. București: Editura fundației României de mâine, 1997. 378 p.

Cibotaru, Viorel. Jurnalistul între datorie și conflict. Chișinău : CCRE "Presa", 2005. 94 p.

Coman, Mihai. Manual de jurnalism, Vol. I. Iași: Polirom, 2000. 229 p.

Francis, Balle. Dicționar de media. București: Univers Enciclopedic, 2005. 368 p

Gaillard, Phillipe. Tehnica jurnalismului. București: Editura Științifică, 2000. 231 p.

Gans, Herbert. Deciding What’s News. Evanston: Northwestern University Press, 2005. 416 p.

Giovannini, Roberto. De la silex la siliciu. Istoria mijloacelor de comunicare în masă. București: Editura Tehnică, 1989. 272 p.

Gitlin, Todd. The Whole World Is Watching (Mass Media in the Making and Unmaking of the New Left, With a New Preface). California: University of California Press, 2003. 335 p.

Grosu, Silvia. Revenco, Mihai. Mass-Media între document și interpretare, Chișinău: Centrul editorial poligrafic- U.S.M , 2012. 464p.

Jack, Riborn. Digital Journalism, USA: Pearson, 2002. 275 p.

Lazăr, Mirela. Noua Televiziune și Jurnalismul de Spectacol. Iași: Polirom, 2008. 200p.

Lochard, Gilderoy.Comunicarea mediatică. Iași: Institutul European, 1998. 120 p.

Machiavelli, Niccolo. Principele – lecții de manipulare. București: Antet, 2007. 96 p.

McLuhan, Marshall. Understanding Media: The Extensions of Man. Canada: The Mit Press, 1994. 392 p.

Popa, Camelia. Jurnalistul –personalitate și profesie, București: Editura Universitară, 2011. 223 p.

Popa, Dumitru. Mass-Media și Democrația. Iași: Polirom, 2001. 264 p.

Popa, Dumitru. Mass-media, astăzi. Iași: Institutul European, 2002. 250 p

Radu, Raluca-Nicoleta. Deontologia comunicării publice. Iași: Polirom, 2015. 256 p.

Randall, David. Jurnalistul universal. Iași: Polirom, 2007. 355 p.

Remmy, Riefel. Sociologia Mass- Media , Iași: Editura Polirom 2008, 248 p

Riffe, Daniel. Journalism & Mass Comunication. Political Coverage, Beliefs, and Knowledge. New York: Pearson, 2009. 982 p

Roșca, Luminița. Producția textului jurnalistic. Iași: Polirom, 2004. 231 p.

Ruter, Bryce. Understanding digital games. London: Sage 2006. 250 p.

Salcudean, Minodora. New media, social media și jurnalismul actual. București: Editura Tritonic, 2015. 214 p.

Shields, Art. My Shaping-Up Years: The Early Life of Labor's Great Reporter. United States: International Publishers, 1982. 292 p.

Stenberg, Robert. Journalism & Mass Communication Educator, USA: Pearson, 2000. 230 p.

Tarde, Gabriel. Opinia și mulțimea. București: Comunicare.ro, 2007. 180 p.

Zeca-Buzura, Daniela. Jurnalismul de Televiziune. Iași: Polirom, 2005. 200 p.

Surse online:

31. www.ghidjurnalism.ro ( vizitat 30.04.2015)

32. www.evz.md (vizitat 30.04.2015)

33. www.dex.ro ( vizitat 01.05.2015)

34. www.media-azi.md (vizitat 05.05.2015)

35. www.historia.ro (vizitat 08.05.2015)

36. www.ijc.md ( vizitat 08.05.2015)

37. www.independent.md ( vizitat 10.05.2015)