Campania de Presa
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………. 3
CAPITOLUL I: JURNALISMUL SOCIAL ȘI CAMPANIILE MEDIA
I.1. Abordări teoretice privind funcțiile sociale ale jurnalismului ……………………
I.2. Tipologia campaniilor media. Aspecte ale promovării lor………………………….
CAPITOLUL II: PROIECT PROFESIONAL. CAMPANIA DE PRESĂ CU GENERICUL: O CARTE DE TINE CITITĂ – ALTOR COPII DĂRUITĂ, DESFĂȘURATĂ ÎNTRE 15 APRILIE – 15 MAI A.C. ÎN RAIONUL FLOREȘTI.
II.1. Specificul campaniei media în presa locală la etapa actuală…………………..
II.2. Campania de presă și interesele publicului-cititor …………………………………..
II.3. Rolul jurnalistului în campania de presă……………………………………….
II.4. Detaliile organizatorice ale campaniei de presă Rolul jurnalistului în campania de presă…………………………………………………
II.5. Lecții învățate în timpul participării la campania: O carte de tine citită– altor copii dăruită ………………………………………………………………………………..
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ……………………………………………..
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………..
ANEXE …………………………………………………………………………….
INTRODUCERE
Lucrarea de față prezintă sinteza unor investigații privind abordările teoretice ale funcțiilor sociale pe care le are jurnlismului, tipologia campaniilor media și totodată aspectele promovării ale campaniilor media. Iar a doua parte a tezei reprezintă un proiect profesional, campania de presă cu genericul O carte de tine citită– altor copii dăruită, desfășurată între 15 aprilie – 15 mai a.c. în raionul Florești.
Actualitatea temei este determinată de faptul că, copii care nu sunt integrații într-o familie au nevoie de cărții mereu și din acest considerent sunt binevenite campaniile care adun cărții pentru copii, fie ei din orferlinate, case comunitare etc, însă un lucru este cert, că, cartea ajută un copil să adune cunoștințe din diferite domenii. Ei ca orice copil au nevoie de cărții pentru a citi și totodată a învăța lecții importante. Din acest considerent sunt sigură campania O carte de tine citită– altor copii dăruită, o să îmbogățească mica lor bibliotecă. Ținînd cont, că presa este a cea care joacă un rol important în societate, prin informare, am apelat la ea pentru a informa oamenii locuitorii ai raionul Florești despre campania dată.
Scopul lucrării îl constituie cercetarea modului în care mass-media reflectă și promovează campaniile media. Astfel, scopul impune următoarele sarcini:
Analiza cantitativă și calitativă, a realității unei campanii de presă;
Identificarea funcțiilor sociale ale jurnalismului;
Relațiia dintre mass-media și societate;
Scopul pe care și-l propune o campanie de presă;
Analiza comparativă a mai multor teorii privind rolul mass-mediei în campania de presă;
Specificul campaniei media;
Principalele etape ale unei campanii de presă;
Elaborarea recomandărilor pentru revizuirea demersului jurnalistic.
Suportul metodologic al studiului. În realizarea tezei de licență a fost utilizată cercetarea calitativă a tuturor materialelor în care s-a prezentat rolul mass-mediei în campania de presă, fiind utilizate metode ca: sinteza, sistematizarea, analiza comparativă a mai multor teorii care vorbesc despre campania de presă, precum și comparația dintre funcțiile sociale ale jurnalismului. Pe lîngă toate metodele enumerate, au mai fost utilizate, de asemenea, metode cantitative de cercetare, care au scos în evidență cela mai importante teorii referitoare temei examinate.
Gradul de studiere a temei investigate.
Noutatea științifică a studiului.
Structura lucrării. Teza „Campania de presă” curinde: intruducerea, două capitole, în primul capitolul sunt două subcapitole, iar în al doilea capitol sunt cinci subcapitole, ce reprezintă conținutul de bază al cercetării, bibliografia și anexele.
Astfel, în introducere, sunt argumente care vorbesc despre actualitatea temei de cercetare, este concretizat care este scopul, care sunt sarcinele cele mai importante ale cercetării, suportul metedologic de studiu și gradul de studiere a temei.
Primul capitol „Jurnalismul social și campaniile media” studiază rolul campaniilor de presă, radio și televiziune. Nu în ultimu rînd care sunt funcțile sociale ale jurnalismului și care sunt principalele aspecte de promovare a campaniilor.
Al doilea capitol, reprezinta rodul muncii pe care l-am depus în timpul lansării și participării la campania O carte de tine citită – altor copii dăruită. În acest capitol sunt evidențiate obiectivele, scopul și succesele campaniei.
Studiul este încheiat cu o serie de concluzii referitor la tema studiată și de un compartiment constituit din recomandări practice.
CAPITOLUL I.1. JURNALISMUL SOCIAL ȘI CAMPANIILE MEDIA
I.1. Abordări teoretice privind funcțiile sociale ale jurnalismului
Mass-media organizează și asigură circuitul informațional datorită realizării multiplelor funcții social-comunicaționale. Mijloacele de informare în masă asigură și întrețin acest circuit prin intermediul instrumentelor precum presa scrisă și new-media, radioul, televiziunea, mai nou și rețelele de socializare. Fiecare din ele îndeplinesc în parte și per ansamblu funcții diverse, sistematizate și prezentate diferit de mai multor autori. Savantul român Mihai Coman enumeră : funcția de informare; funcția de interpretare; funcția de legătură; funcția de culturalizare; funcția de divertisment. [ 7, p. 72].
“Nimeni nu poate contesta faptul că mass-media răspunde unor nevoi și aspirații, clare sau difuze, ale indivizilor și colectivităților – fiind modelată, astfel, de solicitările sau de așteptările acestora – și că, simultan, ea exercită o seamă de influențe asupra vieții sociale, modificând acțiunile indivizilor și grupurilor”[10].
În sociologia comunicării de masă exstă o explicație dată efectelor comunicării în sensul dezvoltării unei argumentări în filiație funcționistă. Aceasta este susținută de tradiția utilizării și gratificațiilor care consideră că „nevoile izvorîte din contextul social și dispozițiile psihologice individuale determină în mare sau modelează atît utilizările și funcțiile mass-media, cît și răspunsurile la conținutul mediatic.”[ 8,p. 160].
Un alt om de știință care a studiat clasificarea funcțiilor este Lasswell care prin intermediul paradigmei funcțiilor mass-media a elaborat componentele: 1) funcția de supraveghere a mediului: culegerea și difuzarea informațiilor, 2) funcția de corelare a diferitelor părți ale societății (interpretarea informației), 3) funcția de transmitere culturală (de la o generație la alta).
În anul 1960, sociologul Charles R. Wright publică studiul intitulat "Analiza funcțională și comunicarea de masă", unde notează că mass-media satisfac nevoi globale ale sistemului social (e.g. ordinea, integrarea, continuitatea, adaptarea, motivatia) și că, astfel, contribuie la funcționarea subsistemelor sociale sau chiar a societății în ansamblu.
Wright reia distincțiile operate de Robert K. Merton între funcții (consecințe favorabile stabilității sistemului) și disfuncții (consecinte defavorabile), precum și între funcțiile manifeste (consecințe așteptate, intenționate, previzibile) și funcțiile latente (consecințe neașteptate, nevoite, neintenționate), reușind să completeze modelul lui Lasswell, rafinîndu-l totodată.
Deci, atît modelul propus de Wright, în 1960, cît și paradigma lui Lasswell și a celorlalți cercetătători redau și cuprind perfect funcțiile jurnalismului, acestea luând forme diferite de la caz la caz, una este cert și neschimbător, funcția socială a jurnalismul persistă mai în toate clasificărilor indiferent de autor, țara din care vine sau mijlocul de informare care a fost atribuit clasificării.
Relația dintre mass-media și societate se poate pune în termeni de consecințe globale (funcțiilor mass-media), de influențe precise (efectele mass-media), sau de misiuni generale atribuite acestor sisteme (rolurile mass-media). În limbajul uzual și chiar în unele lucrări de specialitate, termenul "funcție" cumulează frecvent cele trei posibilități enumerate mai sus, așa cum observă Denis McQuail (8, p. 69). Această noțiune poate fi folosită cu sensul de "scop, de consecință ori de cerință sau așteptare, și poate căpăta și alte înțelesuri"; în sfera comunicării de masă, spre exemplu, sintagma „funcția de socializare mass-media” se poate referi la trei lucruri foarte diferite: acela că mass-media încearcă să informeze oamenii (scop), acela că oamenii află ceva din presă (consecință) sau acela ca presa poate să implice oamenii în activitatea jurnalistică (rezultat sau așteptare)".
Socializarea indivizilor este un proces ce se realizează cu concursul a mai multor instituții sociale, între care și mass-media. Mijloacele de informare în masă sunt considerate „agenți ai socializării”, ele furnizînd subiecte de conversație ce asigură interese comune; implică valori care devin norme; distribuie reprezentări culturale care determină viziunile estetice ale oamenilor etc. Datorită activității mass- media, indivizii sociali se află, în particular, în „legătură” unii cu alții și, în general, în „legătură” cu comunitatea și societatea.
Astfel orice tip de informație, fie acesta cu scopul de a culturaliza, sau de a forma opinii, de a aduce noul sau de a preveni, de a intriga ori de a sensibiliza. Oricare ar fi natura informațiilor date spre cunoaștere, acestea sunt destinate cetățeanului, societății.
Conform literaturii de specialitate, semnificația, locul și funcțiile mass-media în societate sunt studiate, întâi de toate, din perspectiva interdependenței sistemului mediatic cu sistemul social. În acest context, un rol deosebit îi revine iarăși funcției de socializare. Această fucție primordială are un scop esențial care este integrarea individului în viața socială, primînd responsabilitatea presei de a-i aduce în prim-plan pe cei ce nu sunt auziți de nimeni, fiind de o importanță majoră ideea de contact social, care definește activitatea comunității. Publicarea prin intermediul mass-media a viziunilor proprii ale cititorilor asupra evenimentelor comunitare nu diminuează statutul și nu subminează rolul jurnalistului în societate. Din contra, acest lucru contribuie la definitivarea priorităților sociale, la depistarea problemelor, la demascarea tendințelor negative etc. și facilitează soluționarea publică a acestora. În încercarea de a oferi publicului o voce nu există pericolul că jurnaliștii o vor pierde pe a lor.
Conform Dicționarului de sociologie, noțiunea de sociolizarea este un „concept ce desemnează procesul prin care indivizii învață modurile de a acționa și de a gândi despre mediul lor, le interiorizează, integrându-le personalității lor și devin membri ai unor grupuri în care capătă un statut specific.[5, 544] Socializarea este în același timp învățare culturală, condiționare și inculcare, dar și adaptare culturală, interiorizare și incorporare”. Asigurând contactul între individ și societate, socializarea asigură însăși stabilitatea societății ca sistem.
Socializarea și funcția socială a mass-media a fost studiată de mai mulți cercetătători științifici evdențiind atît aspectul social pozitiv cît și problematica socială.In 1978, se publică Raportul interimar asupra problemelor comunicării în societatea modernă alcătuit de Comisia internațională UNESCO de studiere a comunicării contemporane, condusă de Annan, care definește tot cinci funcții ale mass-media exercitate la nivel individual, social și internațional:
Funcția de socializare menită să faciliteze participarea indivizilor și colectivităților la viața publică, la elaborarea și luarea deciziilor; schimbul și difuzarea informațiilor facilitează interacțiunea socială și permit oamenilor să ia parte la soluționarea problemelor – această funcție este solidară cu democratizarea vieții publice.[9]
Funcția de comunicare sau de “legătură” mai este numită și funcție de integrare socială, deoarece se crede că a comunica înseamnă implicit a integra. Într-unul din dialogurile sale, Platon proiectează un model asiguratoriu al faptului că viitorii conducători ai cetății ideale își vor desăvârși virtuțile personale, prin instrucție continuă și sistematică. Astfel, Platon este întâiul care percepe și explică procesul de socializare. Prin socializare dobândim înțelegerea necesară interpretării lumii pe care o percepem, ne adaptăm oricărui mediu și ne raportăm la semeni. Socializarea presupune existența unor importante posibilități de comunicare, devenite deprinderi, între individ și societate.[7]
Or, lumea în care trăim ne influențează în mod sever și de ea depindem întrutotu. Cele spuse de Platon, explicînd modul în care socializarea are o importanță existențială chiar, deoarece a fost demonstrat științific, omul fără comunicare, fără socializare nu doar că degradează, el își scurtează viața pînă la deces.
Acest proces se poate aprecia conform piramidei trebuințelor conform lui Maslow . Acesta explică, că deși toate nevoile umane sunt instinctive, nu toate sunt la fel de puternice. Astfel, nevoile cele mai puternice au fost așezate la baza piramidei trebuințelor. Cu cât o nevoie urca spre vârful piramidei, cu atât este mai slabă și specifică individului respectiv. Se observă astfel că nevoile primare sunt comune atât tuturor oamenilor cât și animalelor. Ele includ necesitățile fiziologice (cum ar fi cele biologice ca hrana, apa, aerul, igiena), somnul, sexul și o temperatura relativ constantă a corpului.
Acestia fiind insuficiente însă. S-a demonstrat că odată acumulînd și realizînd trebuințele primare și secundare omul își impune odată cu fiecare treaptă realizată alte trebuințe. Și odată cu fiecare treaptă trebuințele se rezumă la societate.
Nici măcar împlinirea nevoii de siguranță, apoi de dragoste și afecțiune care țin deasemenea de socializare nu sunt suficiente dar sunt indispensabile, lipsa lor putînd provoca bolile psihologice și nevrotice care ar putea duce la deces.
Începnd cu nivelul patru de trebuințe omul începe să se simtă ca peștele în apă, or, conform teoriei lui Maslow, individul social nu poate exista fără stimă, fără recunoașterea venită din partea altor indivizi (care rezulta în sentimente de putere, prestigiu, acceptare, etc) cât și din respectul de sine, ce creează sentimentul de încredere, adecvare, competență. Nesatisfacerea nevoilor de stimă rezulta în descurajare, și pe termen lung în complexe de inferioritate. O nevoie pronunțată de acest fel (de exemplu nevoia pentru admirație) are la bază nesatisfacerea unor nevoi care stau în vârful piramidei, cele de auto-actualizare estetică.
În 1970 Maslow a publicat o revizie a piramidei din 1954, situând în vârful acesteia nevoile cognitive (de a cunoaște, de a înțelege și de a explora) și pe cele estetice (pentru frumusețe, ordine, simetrie). Acestea din urmă necesități nu pot fi realizate fără săcietate, fără socializare. Probabil vă ve-ți întreba ce legătură are aici mass media în general și audiovizualul în particular, or, și acestia la rîndul lor, precum am menționat mai devreme, au funcția de a menține socializarea și de a integra în toate treptele piramidei conform sociologului și filozofului Abraham Maslow, în toate etapele de necesități conform posibilităților fiecărei instituție media în parte.
Bernard Voyenne susține că an grup poate, la nevoie, să se dispenseze de a schimba bunuri materiale, însă dacă el nu schimbă informații, idei, emoții ar dispărea însăși legătura socială, nu ar mai exista nimic comun între membrii acestui grup și, în consecință, nici comunitate. Ințelegerea este, într-o societate, ca respirația. Ea condiționează existența acesteia, supraviețuirea și acțiunea sa.
Dar mai bine să lăsăm Dicționarul de sociologie să explice acest complex concept numit socializare: “Concept ce ocupă un loc ambiguu în sociologie, central pentru unii, secundar pentru alții. În psihologia socială, desemnează procesul prin care indivizii învață modurile de a acționa și de a gândi despre mediul lor, le interiorizează, integrându-le personalității lor și devin membri ai unor grupuri în care capătă un statut specific. Socializarea este deci în același timp învățare culturală, condiționare și inculcare, dar și adaptare culturală, interiorizare și încorporare. Termenul își găsește locul în curentele teoretice foarte diverse ca antropologia culturală, psihanaliza, psihologia genetică sau interacționistă”[5]. Dar socializarea, să nu uităm, asigură stabilitatea societății ca sistem. Comunicarea este fermentul acestui proces, de aceea mass-media sunt considerate a fi agenți ai socializării. Și, într-adevăr, datorită mediilor, audienței impresionante, consumului de produse mediatice, probabil cel mai uriaș consum, oamenii se află într-o relație, se află “în legătură” unii cu alții, chiar dacă nu se cunosc reciproc. Media le furnizează, democratic, seturi întregi de subiecte de meditație, de conversație când vin în contact și tot media le inculcă valori pe care, apoi, le împărtășesc; realizează țesături fine de interese comune, distribuie, fără parcimonie, informații și reprezentări culturale. Apare aici, în mod evident, un factor de coagulare socială important, un promotor al coeziunii sociale de o eficacitate indubitabilă. Acum, se înțelege mai limpede afirmația că mass-media este factor al stabilității sociale și nu al schimbării. Mai mult, internaționalizarea mesajelor mediatice creează punți chiar între culturi diferite, religii diferite, state diferite ori sisteme sociale diferite. Acest comportament mediatic se află abia la începuturi, din punctul de vedere al cercetării efectelor pe termen lung și mediu. Deocamdată, la acest capitol, abia se înregistrează comportamente și reacții de natură anecdotică, mărci ale diferențelor de receptare, dar mai importante vor fi studiile care vor permite să descifrăm cât de solidari am devenit unii cu alții, fără să o știm, trăind pe continente diferite, dar având acces la surse comune de informare.
Importanța funcției de „legătură” sau de socializare se datorează, întâi de toate, impactului și efectelor pe care le produce ea în societate. Conceptul funcției de socializare, bazat pe integrarea socială, implică ideea unui gen de consemnare, de scriitură și fotografie, care tinde să pună la dispoziție un tablou reprezentativ al societății, oferindu-le cetățenilor suficientă informație pentru ca ei înșiși să-și poată forma independent opiniile și să poată lua atitudini asupra unui șir de probleme. Este un gen, care crede în obligația sa de a cultiva viața civică.[14]
Funcția de socializare transformă televiziunea dintr-un element neutru într-un element implicat în viața publică, care încearcă să faciliteze discuția dintre oamenii de rând și autorități, fiind pregătit, în același timp, să ofere niște soluții posibile problemelor cu care se confruntă societatea. în această ordine de idei, funcția de „legătură” impune necesitatea de a lucra cu informația primită de la cetățeni, dându-i o orientare strictă – spre factorii de decizie din societate. Ea implică un parteneriat între organizațiile media pentru a evidenția obiectivele primordiale și problemele majore ale comunității care urmează a fi realizate sau soluționate cu concursul întregii societăți, pentru a integra cetățeanul, a-1 readuce la viața civică. Din această perspectivă, se impune un jurnalism care trebuie să-i unească pe oameni în procesul rezolvării diverselor probleme ce îi preocupă. Soluționarea este un motiv în plus de a susține că exercitarea funcției de socializare este obligația primară a mijloacelor de informare în masă, care trebuie să prezinte problemele astfel, încât cetățenii să înțeleagă obiectivele propuse pentru a acționa în mod corespunzător.[7]
În acestă legătură de idei, același cercetător universitar, Dorin Popa vine să dea un sfat jurnaliștilor care se ocupă cu domeniul social: Întru realizarea acestui deziderat, jurnaliștii trebuie să se îndepărteze de independența și detașamentul lor tradițional și să înceapă a fi și a se simți preocupați de ceea ce îl preocupă, în primul rând, pe omul simplu, dar nu pe politician sau pe funcționarul public. Telespectatorii, urmează a fi tratați nu doar ca un auditoriu simplu, pasiv, ci ca unul participativ. Mediatizarea realității și tratarea populației din perspectiva integrării sociale înseamnă definitivarea priorităților sociale, determinarea problemelor cu care se confruntă și care îi preocupă în prezent, stabilirea impactului și a efectelor potențiale ale fenomenelor sociale asupra individului, în particular și asupra comunității, în general [7].
Ed Tumer, jurnalist de la CNN, afirmă: „Este responsabilitatea noastră, prima și înainte de toate, să încercăm să explicăm spectatorilor noștri ce s-a întâmplat astăzi, de ce s-a întâmplat și ce poate să însemne asta mâine”, unghiul de abordare în procesul de mediatizare a realității fiind configurat din perspectiva omului-cetățean.Cu o analiză desfășurată și bine studiată asupra activității jurnalistice și criteriilor profesionale în procesul de socializare vine și experta în jurnalism Georgeta Stepanov în cartea „Introducere în studiul jurnalismului„ , care redă perfect trebuințele jurnalistului ca persoană responsabilă în viața socială și asupra bunei desfășurări ai acestei vieți sociale:
Totul se face pentru conformitate și pentru a asigura dialogul social. Astfel, participarea activă a cetățenilor în activitatea mass-mediei conduce, inevitabil, la o implicare directă în viața comunității, iar prin aceasta, comunitatea devine activă și participativă sub aspectul integrării sociale. Expunerea imparțială și echidistantă, în materialele produse de jurnaliști, a soluțiilor propuse pentru rezolvarea problemelor atât de experți, cât și de membrii comunității, validează abilitatea jurnaliștilor de a monitoriza viața publică a comunității.
Funcția de socializare are efecte simțitoare atunci când mediile sunt mult mai constructiv implicate în comunitățile în care activează și când își stabilesc obiectivele în funcție de principiile de dezvoltare ale acestor comunități. Mass-media trebuie să reflecte un spectru cât mai larg de probleme importante și cu semnificație pentru cetățeanul de rând, astfel încât să provoace și să conducă comunitățile la căutarea unor soluții comune. Jurnalismul și democrația lucrează mai eficient, atunci când știrile, informațiile și ideile circulă liber; când știrile coerent prezintă întregul spectru și toată gama particularităților vieții și culturii comunităților; când deliberarea publică este încurajată și amplificată; când informația ajută cetățenii să acționeze în calitate de actori politici și nu doar ca consumatori politici.
Activitatea mass-media de integrare a cetățeanului în comunitatea locală, națională sau mondială poate avea efecte atât pozitive, cât și negative. Pe de o parte, ea poate determina voința de cooperare, compasiune și solidaritate, contribuție efectivă în vederea ajutorării, toleranței, pe de alta, grație posibilității ei de a influența comunități ample, poate manipula opinia publică și chiar poate distorsiona mersul normal al lucrurilor. Jurnaliștii nu se pot implica în procesul social din punct de vedere profesional, dar nu au nici dreptul să stea deoparte când este vorba despre analizarea, observarea și înțelegerea acestor fenomene și tendințe sociale [12].
Pe lîngă regulile de neimplicare directă în conflictele sociale și implicarea în mediatizarea directă și echidistantă a evenimentelor ce se petrec în mediul social zi de zi, același autor, Georgheta Stepanov propune un set de reguli or obligații care trebuie să le întrunească și să le respecte jurnaliștii în mediatizarea noului din societate or activitatea lor într-o societate diversă și fragmentată impune anumite obligații profesionale, precum:
– introducerea unor tehnici noi de relatare și informare pentru a ajuta comunitățile individuale să se autodefinească însăși și unic, dar și ca parte integrantă a unui set de comunități;
– stimularea, prin texte și imagini jurnalistice, a cetățenilor să conștientizeze realitatea și să facă concluzii și judecăți despre viețile lor personale și despre conviețuirea lor;
– să supravegheze și să mediatizeze practica socială din perspectiva dinamicii comunităților și complexității vieții publice;
– să ajute oamenii a vedea lumea ca un tot întreg și să le formeze responsabilitatea pentru ceea ce fac [14].
Astfel, siguranța publică urmează a fi vizată nu ca o oportunitate de a relata ce s-a întâmplat, ci ca o obligație de a provoca și a susține un discurs care conduce către soluții, ca o datorie de a acționa așa cum reacționează orice cetățean conștient.
Davis Merritt și Jay Rosen în lucrarea „Public Joumalism: Theory and Practice” sugerează că într-o societate, fragmentată și segmentată de clasă și bariere culturale, „strategiile de integrare” a auditoriului vor fi întotdeauna incompetente, dacă nu se vor utiliza și alte tactici de angajare și implicare a cetățenilor în afacerile publice și în viața comunității”. Aceeași autori afirmă că jurnaliștii trebuie să asiste și să asigure un control, o dirijare a „culturii civice” prin convingerea cetățenilor , că „sistemul” în care trăiesc este „al lor”, este un sistem pe care îl creează ei înșiși; acest sistem constituie o prioritate publică mai mult decât un joc ascuns al politicienilor și experților deghizați.
Acestea afirmații se pot integra ușor în mediul social în care este implicat și mediul politic și asupra căruia se reflectă o gamă mari de acțiuni ce încearcă se manipuleze atît părerile dar și acțiunile indivizilor sociali și vorbim aici nu doar de campaniile politice și de viața de zi cu zi, atunci cînd societatea este în unele cazuri momeală pentru politicieni, în alte cazuri motiv de dispariție neîntemeiată a anumitor surse financiare pe motiv că au fost folosite în folosul societății. În acest caz, jurnaliștii trebuie să-ți folosească rolul de cîini de pază ai societății, astfel interceptînd orice farsă sau încălcare neîntemeiată a demnității publice și sociale.
Mark Jurkowitz, jurnalist la „The Boston Hobe”, consideră că alături de un feedback imediat din partea cetățenilor pe care trebuie să-l provoace orice element de jurnalistică, mediile de informare în masă trebuie să parcurgă permanent un proces de inovare, dacă doresc să eficientizeze activitatea presei din perspectiva funcției de socializare. Pentru aceasta e necesar ca, în orice material de presă din și despre viața comunitară, opinia cetățeanului simplu să fie prezentată de rând cu cea a autorității publice.
Mai mult ca atât, este necesar să fie modificat însuși conceptul politicii editoriale a instituțiilor de mass-media, precum și cultura jurnalistică a colectivului redacțional.
Realizînd și conducânduse de obiectivele și sarcinile jurnalistice expuse mai sus, jurnaliștii pot obține performanțe sociale care urmează să fie apreciate pozitiv de către telespectatori, iar acest fapt nu doar că le va ridica raitingul, dar le va spori interesul de lucru și nivelul de colaborare și interes din partea cetățenilor fapt care ar putea ușura procesul de căutare a subiectelor și materialelor spuse mediatizării.
În acest context Georgeta Stepanov adaugă că mediatizând și supraveghind procesul de luare a deciziilor și de soluționare a problemelor comunitare, mass-media modelează o percepție civică a realității, induce sentimentul apartenenței și al participării la viața socială a comunității, sugerează soluții posibile de rezolvare a problemelor etc. Concomitent, ele creează condiții optimale pentru implicarea liberă a cititorului și provoacă expunerea viziunilor acestora vizavi de subiectul relatat. „Fiind conștienți că oamenii pasivi, placizi sau cei cinici nu sunt în stare să folosească ceea ce le oferă presa, jurnaliștii, oricum, utilizează toate posibilitățile pentru a socializa, a atrage cetățenii în viața publică”. Activitățile mass-media din perspectiva funcției de socializare pot fi înțelese ca o relație semnificativă între programul mass-media și realitate așa cum aceasta este, de fapt, experimentată. Dorințele conștiente, subconștiente, inconștiente joacă un rol important în felul în care oamenii folosesc informațiile de presă. Mass-media sunt interpretate pe fundalul vieții de zi cu zi, așa cum este ea trăită și experimentată. Oamenii caută contactul cu media, în parte pentru că ea face apel și permite accesul la sentimente ca teama, bucuria și nesiguranța, oferind remedii împotriva singurătății; este folosită pentru a crea sentimente „pozitive” și pentru a defini relații umane [14].
În fond jurnalismul social e o specie larg răspândită în mass-media noastră, dar destul de superficial tratată și tot mai paralelă cu adevăratele probleme din societate. Un motiv ar fi că ziariștii se concentrează prea mult asupra instituțiilor și prea puțin asupra oamenilor și problemelor lor iar atunci cînd ating problemele cetățenilor în particular evidențiază aspectul tragic, ieșit din comun.
Ei bine în Republica Moldova situația poate că nu este chiar atît de gravă dar cu viteaza și dorința arzătoare a tinerilor de a se moderniza, comtemporaniza chiar, obișnuințele internaționale, chiar și cele negative vor împînzi și socialul din țara noastră.
Raportul Nieman,publicat in 1995,subliniază că distincția între știre și entertainment se estompează, calitatea produselor media scade, propietarii fac presiuni pentru a obține profit,iar publicul își pierde din ce în ce mai mult încrederea în mass-media. Jurnalistiștii au impresia că lucrează într-o industrie aflată în delcin, ca minerii or actual pentru societatea noastră, agricultorii, și se gîndesc în primul rînd la pensie ,nu la interesul public. Și de ce nu ai fi pesimist, dacă observi că numărul publicațiilor independente se reduce de la o zi la alta, că scad tirajele ca și interesul publicului pentru știrile serioase?
Sau cînd constată că anchetele realizate cu riscuri și scrise cu talent se vînd mai prost decît articolele care fac deliciul tabloidelor,raspunzînd la întrebări de tipul:”Cum să afli dacă pisica ta e satanistă? Sau ce vestimentație sexi poartă cutare sau cutare vedetă”
Care va fi însă evoluția mass-mediei din Republica Moldova? Fără doar și poate, va urma tendințele din Occident. Deplasarea de la personal journalism la corporate television a luat ceva timp. In Europa se constata o tendinta spre corporalizare si media-gigantism. Bertelsmann A.G a cumparat cateva mari edituri de carte în Germania. Berlusconi a construit în Italia un trust care acaparează 42% din piața de publcicitate și 16% din cea de print. Aceste acțiuni ar trebui să le lase de gîndit și jurnaliștilor din Republica Moldova.
I.2. Tipologia campaniilor media. Aspecte ale promovării lor
O campanie de presă înseamnă, pe scurt, lupta pentru o cauză. În acest context, dupa cum remarcă specialiștii, poate fi vorba despre promovarea unei legi sau despre bătălia pentru a opri o lege proastă, poate fi vorba despre salvarea unui parc sau orice altă luptă, mai mică sau mai mare (nu banală însă). O campanie seamănă foarte mult cu o declarație de război.
Cel mai important lucru pe care trebuie să-l avem în minte este acela că o campanie își propune să schimbe ceva. Observăm de multe ori lucruri care ne afectează/deranjează pe mulți dintre noi. În general, campaniile de presă au rolul de a corecta aceste nedreptăți. O campanie poate fi pentru ceva (pentru a legitima și a impune un lucru bun) sau împotriva a ceva (pentru a corecta lucrurile rele).
Indiferent de mediu (print, tv, online, radio), campania de presă presupune publicarea unei serii materiale de informare și de opinie care să susțină cauza noastră. Este vorba despre un subiect de mari dimensiuni, pe care îl vom împărți în mai multe articole, pe care le vom publica timp de mai multe zile/săptămâni/luni/ani.
Specialiștii în materie considerș că într-o campanie pot fi combinate aproape toate genurile jurnalistice: știri, anchete, reportaje, interviuri, portrete, editoriale, comentarii, analize etc. Fiind un gest asumat al întregii redacții, un editorial în momentul lansării și unul în încheiere ar cântări destul de mult în coerența demersului. Nu trebuie să abuzăm însă de materialele de opinie, accentul e normal să fie pus pe cele de informare.
În linii mari, campania începe cu o idee, iar această idee este de fapt cauza pentru care luptăm. De exemplu, ne enervează foarte mult faptul că unii șoferi parchează mașinile pe trecerile de pietoni, iar polițiștii și administrația nu prea fac nimic să rezolve problema. Atunci vom putea defini ușor cauza pentru care luptăm: „eliberarea trecerilor de pietoni de șoferii nesimțiți”. Avem ideea, ne fixăm un obiectiv, de aici construim.
Oricum, prin campanie media, fie ca este campanie in presa, campanie radio sau campanie TV, intelegem mai mult decit rezolvarea problemei de media buying, de obtinerea celor mai bune rate si pozitionari de la furnizori.Rezultând din literatura de specialitate putem întreprinde o tipologie a campaniilor sociale în media. Aceste ar fi :
Campania in presa. Flexibilitatea campaniei de presa consta in targetarea eficienta a publicului datorata ofertei largi de publicatii, fiecare cu specificul ei, si posibilitatea restrictionarii, in majoritatea cazurilor, functie de zona de interes. Strategia pentru acest tip de campanie media este o etapa esentiala si delicata, reprezentand fundamentul succesului comunicarii.
Campania radio . Cu o mare afinitate a publicul sau, acest canal de comunicare ( radio – tipul audientei, profilul emisiunii si al postului de radio ) implica o abordare complexa si diferita de celelalte doua tipuri de campanii media ( presa si TV ) mai ales ca suportul de comunicare este relativ restrictiv ( lipseste suportul vizual ).
Calitatea conceptului si a realizarii spotului radio, alaturi de particularitatile impuse in constructia strategiei media, sunt elementele esentiale pentru atingerea obiectivului propus.
Campanie TV. Cu cel mai mare impact, cea mai mare audienta, cu cel mai mare buget implicat, campania TV implica, incontestabil, cel mai multe cunostinte si cea mai mare experienta pentru realizarea strategiei media..
Cât ma privește. mi-am ales, după cum rezultă și din denumirewa v tezei campania de presă, care vrând-nevrând dintr-o teză cu studiu de caz , îm pare că s-a transformat pânîă la urmă ăntr-un proiect personal, unde alături de presa locală a fost atrasă și televiziunea regională. Nu pot afirma dacă e bine sau rău ceea ce am întreprins, important este, în opinia mea, altceva. Am studiat aspectele teoretice privind o campanie de presă, pe parcurs aplicînd în practică cunoștințele acumulate, Înr-un cuvânt a fost o experiență, ăn opinia mea, utilă, care îmi va fi de folos și pentru viitor.
Avem experienta si cunostintele pentru a furniza solutia eficace in strategia media pentru indiferent de tipul de campanie solicitat.
În urma studierii literaturii de specialitate , voi încerca în continuare să expun cum văd eu principalele etape ale unei campanii de presă. Aceste etape, după mine sunt :
Predocumentare .Știu că mulți consideră această etapă o chestie inutilă, însă în cazul unei campanii este important să colectăm niște informații preliminare care să ne confirme măcar că suntem pe drumul cel bun. Tot în această etapă identificăm și actorii („victimele” și „vinovații”), identificăm soluții de rezolvare a problemei.
Planul editorial.Înainte de a ne apuca să lansăm campania pe piață, trebuie să ne asigurăm că o putem duce până la capăt. Altfel, nu vom reuși decât să ne facem de râs. Fiind vorba de un subiect de mari dimensiuni, fiecare pas editorial trebuie conceput și planificat cu atenție, ne asigurăm că avem suficientă „marfă” pentru a susține campania. Asta înseamnă că avem date ca să putem publica în fiecare zi câte ceva pe tema noastră. În această etapă se împart și responsabilitățile oamenilor, se stabilește cine de ce se ocupă.
Documentarea. În principiu, putem vorbi despre două mari tipuri de date: faptele și pozițiile celor implicați (afectați și responsabili). Aici trebuie să ne sincronizăm, fiindcă evoluția faptelor poate influența evoluția pozițiilor și invers.
Este o etapă care continuă până la încheierea campaniei.
Alegerea unui titlu și a unui logou. Pentru ca publicul nostru să identifice ușor materialele care fac parte din campanie, pe toată durata desfășurării ei, trebuie s-o personalizăm. Iar cel mai simplu putem face asta alegând un titlu și un logo, care să marcheze de fiecare dată materialele care fac parte din campanie. În presa scrisă, titlul campaniei poate funcționa și ca titlu de pagină.
Lansarea campaniei și exprimarea obiectivelor. Presupunând că avem toate datele campaniei, suntem gata să lansăm pe piață ofensiva noastră editorială. În primele materiale pe care le vom publica trebuie să anunțăm și să explicăm foarte clar pentru ce luptă campania noastră, care este obiectivul său. Bineînțeles, asta după ce am arătat întâi care sunt faptele.
Conținutul campaniei .Campania de presă este de fapt un pseudoeveniment, un eveniment construit de noi. Ea funcționează după regulile unui eveniment în derulare. Tocmai de aceea, pe tot parcursul desfășurării ei vom construi și reconstrui. În funcție de reacțiile celor afectați și ale celor responsabili de situația pentru care luptăm, punem „piese pe tabla de șah”.
Oricum am da-o, construcția noastră editorială va fi un joc victime versus vinovați. David Randall sugerează să ne concentrăm asupra victimelor, dând exemplu o campanie a ziarului londonez Observer. El consideră că piesa de rezistență a campaniei prin care ziarul lupta pentru acordarea de compensații celor afectați cu HIV ca urmare a tratamentului spitalicesc a fost un interviu cu o victimă. Este vorba de „un tânăr care intrase în spital cu leucemie, fusese tratat cu succes pentru această boală groaznică, pentru a i se spune apoi că i se administrase sânge infectat cu HIV [41, p.221].
Peste toate, orice campanie are nevoie de lobby pentru a avea forță. Nu trebuie să ezităm să cerem sprijinul tuturor celor care ne pot ajuta: politicieni, organisme ale societății civile, autorități, vedete, oameni simpli etc. Cauza noastră va căpăta legitimitate dacă va fi susținută prin vocile experților din domeniu.
De aceste modele, inspirate din literatura de specialitate m-am condus atunci când am hotărât sa inițiez campania, proiect profesional, cu genericul: O carte de tine citită– altor copii dăruită, inițiată și desfîșurată în aprilie curet în raionul Florești.
Conform opiniei specialițtilor o campanie poate dura chiar ani întregi, în funcție de cât de mare este miza. Mai precis, ea se încheie în momentul în care am câștigat bătălia pentru cauza noastră. Finalul campaniei presupune să îi oferim publicului concluzia întregului nostru demers, rezultatul. Iar concluzia nu ar trebui să fie decât una singură: am câștigat bătălia pentru cauza noastră, am reușit să schimbăm ceea ce noi consideram că e greșit. În linii mari așa am procedat și eu.
Desigur, atunci când am elaborat proiectul personal am luat aminte și despre spusele specialiștilor referitor la motivele ce pot duce la eșecul unei campanii, cum ar fi:
– alegerea unui obiectiv nu foarte clar definit, prea vag sau prea greu de atins cu forțele de care dispunem. David Randall dă un exemplu în acest sens: „Crima și păcatul sunt lucruri rele, dar o campanie împotriva lor va fi, probabil, ineficientă.” [41, p.220];
– raportarea incorectă la fapte;
– renunțarea la luptă;
– transformarea campaniei într-un atac la persoană.
O regulă destul de importantă după cum remarcă și David Randall în cartea sa Jurnalistul universal, p. 220, este aceea că o campanie trebuie să fie consecventă. Nu o întrerupem când avem chef și o reluăm când n-avem altceva mai bun de făcut. Dacă ne-am apucat de ea, ori o ducem până la capăt, ori ne dăm bătuți.
În ce mă privește, recunosc că am început campania : O carte de tine citită– altor copii dăruită, nițel mai târziu decît ași fi dorit. Însă, la drept vorbind, nici nu dețineam experiență practică în această privință, ci doar anumite concepte inspirate din literatura consultată la temă. Îar socoteala de acasă s-a dovedit totalmente cu cea reală, cînd am purces la elaboratea principiilor de elaborare practică a proectului. De aici, și întârzierea cu demararea acestui proiect, care ține va fi de învățătură nu numai mie ,, dar și altor tineri jurnaliști, care au de gând să demareze astfel de proiecte. Din aceste motive doresc să povestesc colegilor în partea practică a lucrării cum a decurs pas cu pas această inițiativă a mea, care , în mare parte s-a bucurat de apreciere dim partea multor instituții de conducere din raionul Florești, dar ce e mai important, a găsit un răsunet viu ăn inimile oamenilor de bună credință din localitățile rurale.
CAPITOLUL II. PROIECT PROFESIONAL. CAMPANIA DE PRESĂ CU GENERICUL: O CARTE DE TINE CITITĂ – ALTOR COPII DĂRUITĂ, DESFĂȘURATĂ ÎNTRE 15 APRILIE – 15 MAI A.C. ÎN RAIONUL FLOREȘTI
II.1. Specificul campaniei media în presa locală la etapa actuală
Scopul campaniei media pe care am lansato „O carte de tine citită-altor copii dăruită” este de a ajuta pe copii din cele două case comunitare din orașul Florești să adune mai multe cărți printre puținele pe care le au. Dacă e să vorbesc despre specificul campanie „O carte de tine citită-altor copii dăruită” promovată în presa locală, atunci situația este cam așa: am apelat la presa locală pentru a publica articole și a realiza reportaje, despre scopurile, obiectivele și succesele pe care le are campania. În cazul campaniei pe care am creato, presa locală mi-a venit în ajutor, prin eaam vrut să motivez locuitorii să participe, să ofere atît sprijin cît și motivație de a merge mai departe, de a nu mă opri la o singură realizare, ci pe viitor să lanzez mai multe campani, cu scpul de a informa sau de ce nu de a ajuta. Presa locală la etapa actuală este foarte receptivă, ea este acea la care poți apela în orice situație. Atunci cînd am mers la redacția ziarului „Actualități floreștene” și am povestit ce doresc să fac, ce reprezintă această campanie, cine sunt pontețiali copii care vor primi donațile de cărți și vorbind deschis, concret, ca după dialogul meu să aud ceva pozitiv, acceptînd fără nicio condiție sau piedică. Am înțeles că această campanie le-a trezit interes oamenilor care lucrează în redacția ziarului „Actualități floreștene”. Al doilea pas a fost să cer de la directorului televiziuni Flortv ca să îmi permită să realizez reportaje despre campania „O carte de tine citită-altor copii dăruită” și să fac un spot publicitar despre campanie. În ordinea aceasta de idei vreau să pun accent pe faptul că presa locală este una dintre acelea care îți vine în ajutor și nu anume financiar sau să doneze ceva, dar anume prin faptul că îți permite prin materiale jurnalistice din diferite genuri să le arăți oameniilor cîte minuni se întîmplă în jurul lor, cît este de important să vezi copii fericiții care le-au fost oferite cărții absolut gratis. Doar prin presa locală poți să arăți oameniilor despre succesele unei campanii. În cazul campanii „O carte de tine citită-altor copii dăruită”, mi-am propus ca mulți locuitorii ai raionului Florești și nu numai să cunoască că de fapt prin stăruință, efort, mîndrie, dragoste față de copii poți realiza și ajuta zeci de copii care vor putea să țină în mînă cîte mai multe cărții.
II.2. Campania de presă și interesele publicului-cititor
Într-o campania de presă am ținut cont că informația oferită publicului-cititor să fie una credibilă și corectă. În acest context informația vizează, în ultima instanță auditoriul. Astfel articolele care țin de desfășurarea campanie le-am scris în așa mod ca publicul-cititor să înțeleagă care este scopul campanie sau mai bine zis despre toate fascilitățile care le are campania “O carte de tine citită-altor copii dăruită”. Interesele publicului-cititor variază de la om la om, însă în pofida acestui fapt a fost nevoie ca să țin cont și de dorințele oameniilor.Am adus în prim-plan un set cît mai bogat de informații. Un element foarte important în judecarea valorii de informație îl reprezintă numărul de pontețial interesați de acea informație.
Am ținut cont și de diferențele care sunt dintre cititori, dintre gusturile lor, disponibilitățile lor de a înțelege sau de a recepta o informație. În campania dată am ținut cont și de următoarele elemente, cum ar fi:
Am definit corect care este tipul de campanie, ce se va derula
Am explicat clar în materialele care le-am publicat în ziarul Actualității Floreșteni care este scopul campaniei
Cine este publicul țintă
Am analizat situația din mai multe puncte vedere ca să ajung la un monitor comun
Am stabilit care este strategia de acțiuni
Stabilirea obiectivelor, atît de comunicare cît și de acțiune
Am alcătuit un slogan care va fi unu memorabil pentru cititor și care are scopul de a atrage pontențiali clienții
Am scris în articolele publicate în ziar și în reportajele realizate la televiziune mesaje succinte pentru public.
Am ales data desfășurări campaniei “O carte de tine citită-altor copii dăruită” etc.
O campanie înseamnă o luptă pentru o cauză. Fie că are drept scop promovarea unei legii sau salvarea unui parc, fie pentru o luptă mare sau mică, dar în pofida acestui fapt orice campanie are o mare importanță în societate. Cu ajutorul campaniilor unele situații sau oamenii pot fi ajutați și susținuți.
Dacă e să abordez din perspectiva unei campani care este promovată în ziar atunci sunt unele avantaje care după părerea mea provoacă interesele publicului-cititor să urmărească cum decurge campania, care sunt rezultatele, care este scopul campanie etc. Cum ar fi:
Ziarul oferă o flexibilita enormă în conținut, proiectare, amplasare, frecvență ce permite cititorului să înțeleagă mai bine care este menirea unei campani. Pentru mine ca în calitate de inițiator al campani pot spune că ziarul mai are un beneficiu, acela este că ziarele sunt mediu de “răspuns rapid” unde se poate de rafinat mesajul sau de schimbat toată campania în zile numărate. Dacă e să vorbesc despre macheta care are un ziar atunci această opțiune îmi vine în ajutor , deoarece o machetă cu un aspect plăcut, atrăgător, cu posibilității nelimitate de realizare a unor nuanțe colorate cu diferite dimisiuni poate atrage interesul cititorului asupra campaniei care este promovată în ziar. Și aici vine și ca un plus în privința ziarului, pentru că cititorul va cumpăra cît mai des ziarul pentru a se informa mult mai mult despre campania în cauză.
A doilea avantaj ar fi acel: impactul. Ziarul are o capacitatea foarte largă de acțiuni care îmi permite să promovez campania. Un articol din diferite genuri jurnalistice știre, anchetă, interviu, editorial etc în cadrul unui ziar fie el cotidian sau săptămînal ajunge mult mai rapid pe masa cititorului decît un reportaj difuzat la televiziune odată la cîteva ore sau o publicitate de televiziune de 15 minute. Din acest considerent presupun că interesele publicului-cititor sunt mai mari și el poate să revie din nou să citească acel material tipărit în ziar. Doar cuvintele tipărite se păstrează, lucru ce oferă un avantaj pentru acel cititor care va dori să mai citească odată acea informație despre campania dată.
Al treilea avantaj este fidealitatea. Ziarul după părerea mea asigură un devotament publicului – țintă, pentru-că cititorii care citesc un ziar prefer să citească acelaș ziar cu fiece ocazie. Această fidealitate puternică este rezultatul unei strînse relații de apreciere din partea unui cititor a valorilor, ideilor și a principilor promovate de un anumit ziar.
În acest context îmi amintesc de spusele lui William Randolph Hearst-senior, care spune că pe orișicare cititor îl interesează cinci lucruri de bază: el însuși, lumea înconjurătoare, de unde este, ceilalți și ce îl așteaptă. Aceste lucruri enumerate de William Randolph Hearst reprezintă de fapt cheia succesului care l-a ajutat să creeze cunoscutul imperiu de presă Hearst. Un ziar întrunește nu numai un colectiv de oameni de creație, dar și un anumit colectiv de lucrători pricepuți în realizarea informației. De acea în descrierea unei campani în ziar am ținut cont de elemente constructive și corecte, care nu ar aduce cititorul în eroare dar al pune în situația de a îl interesa.
Ziarul este acel care poate fi tratat drept o întreprindere care prelucrează, acumulează și distribuie un soi de informați ce ar satisface interesele și obiectivele beneficiarului. Iar mai multă informație trimisă pentru cititor înseamnă o sumedenie de cunoștințe ce se nu pot tipări în memoria cititorului de cît prin acea temelie informațională. Odată ce ziarul are menirea de a trasmite informație advărată, atunci publicul-cititor va fi mult mai interesat de a citi articolele scrise de mine despre campania “O carte de tine citită-altor copii dăruită”. La prima vedere totul pare imposibil de realizat însă pe parcursul campanie totul vine de la sine, și aici a venit rîndul de ai informa și pe cititori ziarului despre derularea și succesele campaniei. Însă un lucru este cert în acest context, că un om informat corect și la timp reprezintă rodul muncii pe care l-am depus pas cu pas, în fiecare zi. Interesele cititorul variază de la om, la om, însă în pofida acestui fapt mi-am dat toată stăruința să nu duc în eroare pe nimeni, ci am pe am spune lucrurile pe nume și veridic. De aceea se spune că o informație are menirea în unele cazuri să te poată dezonora, să te poată ajuta, sprijini, dar totodată ea te mai poate dezorienta. Ea pe unele alocuri îți poate sugera o soluție optimă pentru o problemă însă totodată te poate provoca la acțiuni greșite. Din această perspectivă participarea mass-media la transferul de informație este nu numai justificată, dar situează mijloacele de comunicare în masă pe poziții sociale responsabile. Alvin Toffer susține că “atunci cînd nu se schimbă nici o informație, nu se crează nici o avuție”.
În scrierea articolelor am ținut cont și de acelea șase principii fundamentale ale jurnalismului, pe care le-am învățat la facultate, care acuma au fost binevenite în campania pe care am creeato.
Primul principiu este actualitatea. Am scris materiale de actualitatea despre campania care am inițiato și atunci sunt sigură că interesele cititorului au fost mari. Dacă nu aș fi scris la timpul potrivit informația atunci nu era actual și apare latura negativă, aceia că putea scădea interesele publicului-cititor.
Al doilea principiu este noutatea. Acest principu din punctul meu de vedere este unul foarte important în cazul realizări unei campani, deoarece în cazul acesta publicul-cititor este informat din prima sursă, adică însăși eu în calitate de inițiator am informat cititorii despre campania dată și nu colegul meu de la alt ziar. În acest contex am ținut cont de operativitate dar despre acest aspect urmează să vorbesc mai tîrziu, în al șaselea principiu.
Următorul principiu este veridicitatea informație. În această etapă am ținut cont că este foarte important să trasmit publicului-cititor informație veridică, în caz că comiteam greșeli atunci informația relatată putea conduce la fenomenul care se numește dezinformare. În cazul dezinformării poate genera neîncrederea față de pontențialul cititor. Iar acest lucru nu s-a întîmplat în cazul meu.
Un alt principiu este profunzimea. În descrierea campani “O carte de tine citită-altor copii dăruită” am ținut cont de faptul că pe oamenii nu îi interesează micile detalii care au fost, însă doar ceea este important, esențial în campanie am accentuat. Am ajuns la concluzia că de fapt în cazul cînd se accentuează asupra aspectelor secundare, nesemnificative, din campania dată cititorul își poate creea o imgine neclară față de subiectul tratat, iar excesul de detalii poate să-l îndepărteze pe cititor.
Următorul principiu este plenitudinea. Și de acest principiu am ținut cont deoarece această categorie arată de fapt consumatorul de informații trebuie informat despre detalile cele mai semnificative. În cazul dat am înțeles că dacă consumatorul nu găsește toate aspectele importante din campania “O carte de tine citită-altor copii dăruită”, atunci el cu siguranță va apela la alte surse de informare, cum ar fi un alt ziar, televiziune, revistă etc.
Al șaselea principiu fundamental a jurnalismului este operativitatea. Cîte puțin din acest principiu am vorbit mai sus, de aceea aici am să explic mai clar ce reprezintă acest principiu fundamental și cît este de eficient în realizarea unui material despre o campanie sau un material din alt domeniu. În acest contex am ținut cont de acest principiu operativitatea nu numai în scrierea articolelor dar și realizarea campanii, cerînd ajutor de la autoritatea locală, instituțiile școlare, fundații, locuitorii etc. În primul rînd operativitatea reprezintă informarea publicului cît mai rapidă, cu cît am informat publicul despre campanie cu atît mai rapid a venit și primul ajutor. În această ordine de idei vin și cu un exemplu care arată că am ținut cont de acest principiu operativitatea. Am realizat un spot publicitar la televiziune în care am vorbit despre campania “O carte de tine citită-altor copii dăruită” și chiar în zilele s-a apropriat o doamna și s-a oferit să ne ajute cu o donație de cărții pentru acei douăzeci de copii. Un alt plus în operativitate constă în faptul că oamenii au văzut și au citit despre importanța unei campani, atît în materialele publicate în ziar dar despre reportajele difuzate la televiziune. Au mai afla care este scopul, obiectivele campaniei în cauză și de aceea sunt sigură că majoritatea oamenilor caută mereu să afle ceva nou și interesant, de aceea este foarte important că am ținut cont de acest principiu fundamental operativitatea. Un exemplu care ține de indiferența jurnalistului ar fi: o campanie de informare a fost lansată la începutul luni martie, însă jurnalistul scrie un material la sfîrșitul luni martie unde informează societatea despre faptul ca s-a început o campanie, indicînd și data desfășurări și despre multe altele. În acest caz jurnalistul nu este operativ și chiar unul care nu ține cont de faptul că publicul său vrea mereu informație veridică și la timp. De aceea este foarte important ca un jurnalist să dețină această calitate operativitate. Acel jurnalist cum am scris mai sus, se poate confrunta chiar și cu anumite dificultăți, inclusive și cu cele de a se pronunța asupra unor inexactități, admise de sursa care a informat prima.
Ultimu principiu este autoritatea. Am ținut cont că cititorului trebuie să aibă încredere în cele citite. Și anume prin faptul că odată ce am scris într-un articol despre lansarea campanie, atunci am continuat și mai departe în fiecare număr să povestesc cititorului despre succesele care le-a avut campania “O carte de tine citită-altor copii dăruită”. Prin publicarea materialelor cititorii au văzut că primul articol nu a fost un zvon ci întradevăr are loc o campanie care are scopul de a ajuta cei douăzeci de copii din cele două casele comunitare din orașul Florești.
II.3. Rolul jurnalistului în campania de presă
Rolul jurnalistului în campania de presă implică atît devotament, cît și perfecțiune. Jurnalistul este acea persoană care trebuie să provoace publicului interesul de a citi și de a vizualiza materialul său. Dacă ar fi să dăm o definiție mai amplă a rolului pe care l-am avut în calitate de jurnalist și inițiatorul campaniei, atunci pot afirma că pentru a avea acest rol în campanie, a trebuit să dețin calității care m-au ajutat să nu duc în eroare pontețialul public, prima calitate de care am ținut cont a fost onestitate care a ocupat un loc important, să fiu politicooasă indiferent de situație și să nu cedeze nervos, să mai dețin calitatea cum ar fi, curajul de a scoate la iveală informații interesante și echidistante în relatarea evenimentului. Din propria experiență am înțeles că rolul jurnalistului în campania de presă poate fi diferit, începînd cu cel mai mic rol și continuînd cu rolul cel mai important, acel pe care îl avut eu prin lansarea campaniei, din propria dorință și inițiativă, depunînd mult efort și dragoste în lucrurile care par a fi ușoare de la început, însă pe parcurs întîlnești obstacole, greutăți. Chiar în pofida acestor două caracteristici obstacole și greutăți am ținut cont și am procedat în așa mod ca interesele și așteptările să fie pe măsură. În campania dată am făcut tot posibilu de a avea responsabilitatea față de scopurile propuse.
Odată ce mi-am asumat răspunderea de a face o campanie, am mai ținut cont de un lucru foarte important, de acela că campanile de presă au rolul de a corecta unele nedreptăți care se întîmplă în societate. Un exemplu relevant este și campania care am inițiato, avînd drept scop colectarea cărților pentru acei douăzeci de copii din cele două case comunitare din orașul Florești, a căror viața nu le-a fost atît de blîndă cum este a unora. Revinind la idea că campanile pot schimba ceva în societate, atunci este cert și faptul că o mare parte a responsabilității mi-a revenit mie în calitate de jurnalist și inițiator. Prin aceste roluri importante în campania de presă, am încercat să schimb lucrurile spre bine, adunînd idei pe foaie ca mai apoi să le pun în mișcare cu scopul de a face cît de puțin fericiții acei douăzeci de copii. Ce poate fi mai frumos de cît atunci cînd un copil primește o carte în schimbul zîmbetului său și nu prin metoda financiară.
Făcînd referire la realizarea unei campani în presa scrisă, atunci mi-am propus să scriu într-un un limbaj cît mai simplu, fără termini de specialitate. Prin inițierea acestui tip delimbaj doza de creadibilitate oferită poate crește considerabil. De altfel, în rolul de jurnalist într-o campanie de presă am făcut tot posibilul ca informația oferită societății să fie corectă din toate punctele de vedere. M-am consultat intens din diferite surse, ca mai apoi am verificat produsul jurnalistic. Astfel campania de presă a prezentat pentru mine un rod al muncii bine meritat și totodată apreciat de public.
Iar în materialele pentru televiziune am ținut cont de aceea ce constitue perfecțiunea în ceea ce privește calitatea produsului. În acest context presa audio-vidio a reprezintă un avantaj pentru mine, deoarece omul vede imaginile surprinse în timpul unei campanii, aude tonul vocii și simte emoțile trăite de către benificiari campaniei realizate.
La fel cum în societatea actuală, mass-media joacă un rol important și crucial în viața socială, devinind de-a lungul timpului, o putere crescînd și indispensabilă, cu o influență puternică ascupra segmentelor socității așa și rolul pe care l-am avut în campania de presă a devenit unul esențial și important. În fiecare zi, oamenii petrec foarte mult timp în fața televizorului, ascultă postul de radio sau citește un ziar, ei prin aceste surse de informare primeșc noi și noi informații cu fiecare zi, de aceea mi-am asumat răspunderea că trebuie să trimit prin aceste surse informația cea mai corectă. Și din acest considerent reiese că rolul jurnalistului este una foarte important într-o campanie de presă.
În pofida aspectelor care le-am enumerate mai sus, trebuie să spun că defapt, profesia de jurnalist reprezintă o sumă a proiecților comune asupra domeniului, a cunoștințelor fundamentale din teoria mass-media și domeniile conexe (socioloice, drept, istorie politologie etc). Iar sursele bune sunt cheia subiectelor bune.
Am crezut și cred că jurnalistul nu trebuie să se lase pacălit de aparențe sau de intervenții, să aibă discernămaînt în ceea ce vede, aude și scrie, aceste lucruri le-am făcut și eu în timpul campani, am pus la curent publicul despre campania „O carte de tine citită-altor copii dăruită” și i-am informat în fiecare articol publicat în ziarul Actualități floreștene și în repotajele realizate la televiziune despre donațile care au fost și nu în ultimu rînd despre succesele pe care le-a avut campania. În calitate de jurnalist am avut rolul să fiu cinstită față de sine, adică față de gîndirea și judecata mea, am însușit rolul ca să scriu articole unde să nu se găsească ingamfarea, aroganța, dar sa fie texte integre, transante. Cam multe cerințe și roluri dar totuși, pentru o atît de frumoasă cariera, a meritat să caut aceste calități în sufletul meu și să le scot la suprafață, să le cizelezi, pentru binele oamenilor, al societății în care trăim.
Un alt rol pe care l-am avut în timpul campani, a fost acel de a identifica publicul, pe baza valorilor, așteptărilor publicului, să identific mai multe segmente de public în odinea importanței lor pentru realizarea obictivelor. Pe lîngă toate rolurile pe care le am avut în timpul campaniei a fost și acel de a stabili canalele de comunicare, mesajele pentru mine ca în rol de jurnalist într-o campanie de presă. În ordinea aceasta de idei am îndeplinit mai multe funcții iar cel mai bun rol în calitate de jurnalis în campania „O carte de tine citită-altor copii dăruită”, a fost acel că am avut posibilitatea de a arăta publicului-cititor și nu numai că de fapt sunt oamenii și cu inima
mare, că un jurnalist are mensiunea de a povesti despre lucrurile frumoase care se întîmplă în societate, iar în situația mea, mass-media mea venit în ajutor, asumîndu-mi rolul unui journalist în campania de presă am putut să-i informez pe oamenii despre campania „O carte de tine citită-altor copii dăruită” și anume despre succesele pe care le-a avut.
II.4. Detaliile organizatorice ale campaniei de presă
Campania s-a început cu o idee, ca orice subiect, știre, reportaj. Iar idea această s-a transformat într-o campanie care are sloganul “O carte de tine citită-altor copii dăruită”. Dacă unele campani au scopul de a informa o societate, atunci campania pe care am creato, are drept scop de a oferi ajutor și aici am să specific că nu e vorba de ceva financiar dar de o donație de cărții pentru acei douăzeci de copii din cele două case comunitare din orașul Florești. Inițial m-am gîndit că aș putea să aleg ca protagoniștii campaniei să fie copii din familii social vunerabile, însă după o discuție foarte interesantă și frumoasă aș spune eu, cu domnul șef de la Asistență Socială Petru Rusu din orașul Florești, mi-am zis că de fapt copii care vor primi cărții, vor fi acei douăzeci de copii din cele două case comunitare. Probabil i-am ales pe ei din simplu motiv, au nevoie de orice, sunt mulți și necesitățile cresc în fiecare zi. Din cuvintele domnului Petru Rusu am înțeles că vor binevenite toate cărțile și se va bucura foarte mult dacă acei îngerașii le vor primi. De aceea idea a fost, m-am axat pe obiectiv și am început să construiesc campania “O carte de tine citită-altor copii dăruită”.
Primul pas pe care l-am făcut a fost de fapt predocumentarea. Cîte ceva am vorbit mai sus, dar vreau să mai adaug că am început să mă interesez dacă a mai fost așa campanie în oraș organizată, ce fel de campanii au fost, dacă ar putea fi personae care s-ar interesa de campanie și multe alte chesti utile. Am folosit predocumentarea pentru a afla dacă am pornit pe drumul cel corect și dacă campania “O carte de tine citită-altor copii dăruită” va avea succes. Totodată cum am menționat mai sus, am fost în căutarea actorilor. Însă în situația dată pot spune că am avut noroc, deoarece am prins chiar trei pești odată. Am mers la un eveniment foarte important pentru orașul Florești, acolo colegul meu cameraman mi-a făcut cunoștință cu șefa redacție ziarului care mi-a acceptat să public materialele mele despre campanie, cu doamna Natalia am discut multe, i-am povestit despre campanie, despre scopul campani, obictivele și multe altele ca ea să nu stee mult pe gînduri a acceptat propunerea și inițiativa mea. Datorită acestei doamne am făcut cunoștință și cu domnul Petru Rusu, șef Asistența socilă. Și aici mi-a surîs norocul, pentru că am primit de la dumnealui laudă și aprecierii.
Apoi am trecut la planul editorial. În această etapă am încercat să calculez mai multe idei pe care le-am înșirat pe foaie ca mai apoi să ajung la concluzia că campania “O carte de tine citită-altor copii dăruită” trebuie să aibă un final grandios. Aici a trebuit să îmi pun întrebarea dacă o voi putea duce pănă la capăt? dacă imi vor ajunge forțe? Pentru că astfel în caz de eșec pot dezamăgi oamenii care au spus că campania este foarte binevenită. În cazul dat mi-a fost frică că nu vor veni donații, că posibil nimeni nu își va oferi interesul, că poate oamenii din oraș au altă mentalitate de cît oamenii care locuiesc în mediul rural, o mie și una de gînduri îmi apăreau, ca într-un sfărșit să îmi eau inima în dinți și să-mi zic că totul va fi bine, că vor primi cărții acei douăzeci de copii. În acestă etapă nu am încercat să caut pe cineva care m-ar ajuta în organizare, care ar avea responsabilității, deoarece după părerea mea ar fi un haous.
A treia etapă a fost documentarea, de această etapă am ținut cont pe tot parcursul campaniei. Am pus pe un cîntar imaginar și am scris pe foaie două tipuri de date, cum ar fi: faptele și pozițiile celor implicații. Faptele îmi aparțineau mie cît și participanților care au oferit donații, iar pozițiile pe care le-am încercat să le implic au fost . În acest context a trebuit să fac o sincronizare, deoarece cele scrise pe foaie au început să nu coicidă cu realitatea. Aici mă refer în special la evoluția pe care a avuto campania. Dacă am vrut ca mai întîi să aplez la populație și apoi la instituții școlare, s-a primit invers, mai întîi a venit o donație de cărții din partea biblioteci de la Liceul Teoretic Ion Creangă din orașul Florești. Această etapă mai bine zis a continuat pe tot parcursul campaniei, în continu a fost nevoie de documentare pentru ca lucrurile și pașii făcuții să fie corecții și cu mare responsabilitate. O dată ce mi-am asumat mie această responsabilitate, înseamnă că a trebuit să merg pînă la capăt.
Următoarea etapă a fost acea de a alege un slogan. Inițial am încercat să înșir pe o foaie albă cîteva care mi se părea foarte bune, atrgătoare dar totodată pe înțelesul tuturor. Alegerea a fost una lungă și cam complicată aș spune eu, dar în final campania a căpătat sloganul “O carte de tine citită-altor copii dăruită”, de acest slogan mă mîndresc, el după părerea mea este unul care fură ochii și pătrunde în inimă. Am ales un slogan pentru că este nevoie ca publicul să identifice ușor materialele care fac parte din campanie, iar pe toată durata campaniei am încercat să personalizez, de aceea am ales acest slogan. Sloganul dat a marcat fiecare articol în ziar și fiecare reportaj. De fapt sloganul este acel care spune tot, începînd cu primele două cuvinte se înțelege faptul că este vorba de o donație de cărții iar a doua parte sugerează faptul că cartea poate fi una care a mai fost răsfoită, nu este neapărat să fie nouă. Un slogan trebuie să introducă cititorul în campanie, să fie unul ușor de memorabil.
Ca orice campanie, am lansato și pe a mea. Aceasta este o etapă care am făcută cu multă atenție și muncă, de fapt pe tot parcursul campani am depus multă muncă și dragoste. Lansarea campaniei și exprimarea obiectivelor a fost treaptă mai intensă, am încercat și de fapt am scris o sumedenie de idei despre cum aș putea lansa campania. Înițial mi-am propus să fac un spot publicitar cu copii din cele două case comunitare, mai apoi am lăsat această idee ca să fie doar pe foaie. Am încercat să îmbin mai multe idei, să caut prin toată informația pe care o are internetul ceva care m-ar îndruma să aleg modul cum să lansez campania, cum să explic oamenilor, cum să-mi exprim obiectivele și totuși internetul nu mi-a oferit acea idei sau indiciu care m-ar conduce spre o amploare de idei. La un moment dat am stat și m-am gîndit că odată ce este vorba în campanie despre cărții, atunci trebuie să mă gîndesc ce înseamnă cartea și cine ar spune mai bine și mai detaliat despre importanța unei cărții în viața unui copil, de cît un bibliotecar cu experință. De aceea am mers la biblioteca pentru copii din orașul Florești. Acolo am găsit trei doamne extraordinare, odată ce am intrat pe ușă mi-au zis bine ați venit. Și chiar m-au întrebat mai întîi dacă am nevoie de ajutor. M-am uitat la doamnele bibliotecare și le-am zis că am mare nevoie de cineva care s-ar oferi să îmi spună ce înseamnă o carte în viața unui copil. Atunci doamnele prezente m-au întrebat de ce noi? Eu le-am povestit despre idea campanii, despre cum vreau să o lanzez, că nu vreau să fie un anunț, că îmi doresc foarte mult să realizez un filmuleț despre importanța cărții în viața unui copil și că vreau să conving publicul. Doamnele bibliotecare nu au sta mult pe gînduri și mi-au zis că facem. Am rămas foarte impresionată de receptivitatea, entuziasmul dumnealor de a se implica. În filmulețul pe care l-am realizat a fost protoganisata Oxana Munteanu bibliotecară de 10 ani în această activitate. Dumneaie parcă s-a pregătit zile întregi pentru că cînd am început a scri textul pe foaie pe care urma să-l spună în fața camerei, cum a pornit a scri nu s-a oprit pe sfîrșit, și-a îmbinat ideile și imediat mi-a dat să citesc să văd dacă este ceea ce îmi doresc, citez: “În experiența mea de zece ani în domeniul bibliotecii, am ajuns la concluzia că carte oglindește șirul de secole a omenirii, cartea este considerată ca fiind un adevărat izvor de înțelepciune, pentru că prin intermediul ei aflăm multe lucruri interesante. Ea fiind totodată și o treaptă în dezvoltarea unui copil”. Acesta a fost mesajul pe care l-a transmit doamna Oxana Munteanu, bibliotecară cu experință de muncă în domeniu de peste zece ani. Pas următor a fost să vorbesc cu șeful televiziuni Flortv despre difuzarea acelui film despre campania “O carte de tine citită-altor copii dăruită”, și aici am avut noroc pentru că a acceptat din start. O altă modalitatea pe care am făcuto în lansarea campaniei, a fost acea că am scris un material informativ în ziar despre lansarea campaniei, am explicat clar pentru ce luptă Campania, care este obiectivul Vezi anexa.
O altă etapă a fost conținutul campaniei. Campania de presă este de fapt un pseudoeveniment, un eveniment care are scop, obiective, speranțe. Prin campania “O carte de tine citită-altor copii dăruită” am încercat să ajut acei douăzeci de copii din cele două case comunitare din orașul Florești. Pe tot parcursul campaniei am construit idei, pe care le-am pus în aplicare, am încercat și chiar am apelat la susținerea din partea oaminilor din orașul Florești și anume prin difuzarea filmulețului de o minută și nouă secunde și prin primul articol publicat în ziar Actualității Floreștene. În funcție de cum am făcut pașii importanții am încercat să mulțumesc prin simplu cuvînt dar atît de important vă mulțumesc. În acaeastă ordine de idei, etapa aceasta a fost una foarte complicată. Al doilea pas spre a căuta pontențiali susținători a fost primăria orașului Florești, apoi am mers la Liceul Teoretic Ion Creangă din orașul Florești, Liceul Teoretic Miron Costin, primăria orașului Ghindești, doi agenții economicii, fundația Edelwaiss, Liceul Teoretic Mihai Eminescu din orașul Ghindești și nu în ultimo rînd am apelat și la locuitorii raionului Florești. Mai tîrziu voi vorbi despre fiecare în parte. Odată prin construcția pașilor care i-am făcut în timpul campaniei “O carte de tine citită-altor copii dăruită”, s-a format pe alocuri un fel de joc, pe care l-aș numi eu șah. Dacă inițial am dorit ca primile donații să fie din partea oameniilor ca ulterior autoritățiile locale să vadă și să fie un exemplu, s-a primit cu totul altceva. Însă în pofida acestui fapt am avut parte de donații de carte.
II.5. Lecții învățate în timpul participării la campania: O carte de tine citită– altor copii dăruită
Atunci cînd mi-am propus să realizez campania „O carte de tine citită-altor copii dăruită” am înțeles din start că nu va fi ușor, că posibil vor fi unele piedici, pierdere de timp cu pontețiali susținători dar mi-am zis că eu voi putea și voi reuși să adun cărții pentru acei douăzeci de copii din cele două case comunitare din orașul Florești. Dacă noi acei care avem o familie și avem poate de toate, majoritatea, atunci ei nu sunt atît de norocoșii, dar în schimb suntem la fel, oamenii, suflete, copii ai unui singur Dumnezeu. Atunci cînd am început să îndeplinesc funcția de organizator a campaniei „O carte de tine citită-altor copii dăruită”, am înțeles că mi-am asumat o mare responsabilitate, eu doar mi-am promis că am să fac fericiții acei copii atunci dar totodadă am înțelesc că trebuie să fiu responsabilă de scopul campaniei care va fi realizat cu succes. Totodadă fiind un lider care întotdeauna trebuie să-și asume integral această responsabilitate pentru orice decizie pe care am luato, pentru orice acțiune pe care am o întreprinso, pentru modul în care mi-am făcut datoria, pentru orice, absolut, a depins succesul campaniei. La un moment dat m-am pus în situația unui căpitan de vas de croazieră și mi-am dat seama că la fel cum în unele situații căpitanul este pus în situației extreme de complicate, acționează cu foarte multă încredere pentru a o remedia, așa este și în cazul meu în calitate de responsabil a celor propuse.
O lecție importantă pe care am învățato în timpul aestei campani, a fost acea că mai întîi de toate trrebuie să calculezi cu multă grijă toate aspectele care pot apărea ca mai apoi să le pui pe cîntar și să îți dai seama că ai procedat corect. Cineva din angajați primăriei din orașul Florești îmi spunea că macăr nici să nu încerc să apelez la ajutorul celor din autoritățile locale, pentru că ei își au interesele și principile lor. Dar nu a fost așa, am mers și am vorbit direct atît cu viceprimarul cît și cu primarul orașului Florești. Dumnealor au fost încîntați de inițiativa mea și chiar mi-au sfătuit să nu mă opresc doar la o campanie, pentru că aceste campania sunt binevenit oricînd. Așa și fost, am scris un demers și chiar a doua zi am primit un răspuns pozitiv. Din acelea menționate anterior reese că indiferent de situații, trebuie să încerci pentru că nuștii cum norocul îți poate surîde. Nu o fac pe lăudato, dar participînd la campania „O carte de tine citită-altor copii dăruită”, am învățat cum să controlez acea sensibilitate sufletească, care este cheia spre o mai bună comunicare cu ceilalți, dar în primul rând spre o mai bună înțelegere a vieții personale. Ea marchează atitudinea ta pozitivă în viață, te determină să cauți și să te concentrezi pe ceea ce este corect, și nu pe ceea ce este greșit. Totodată ea indică faptul că ești un om minunat, cu o viață sufletească bogată. Ca să stabilești relații cu ceilalți trebuie să ai o anumită prezență și prestanță, demnă de luat în seamă și de urmat – aceea a unui mare om, cu valori morale înalte și cu un suflet minunat.
O altă lecție pe care am învățato în timpul participării la campania „O carte de tine citită-altor copii dăruită” a fost acea că odată ce câștigi încrederea oamenilor cu care lucrezi, îți sporește și plăcerea de a fi la conducerea lor și, totodată, și șansele de reușită în atingerea scopului propus. Odată ce ei vor prelua de la tine lumina călăuzitoare, dătătoare de puteri nebănuite – calitățile, concepțiile, convingerile, tabieturile, respectiv percepîndu-ți vocea interioară, – vor fi motivați să muncească mai bine, mai ales în prezența ta. Vor avea sentimentul că sunt liberi să-și exprime deschis orice sentiment, liberi să-și exprime talentele, liberi să-și exprime sincer și deschis percepțiile vizavi de anumite lucruri, liberi să-și exprime părerile pro și contra – fiind ascultați și încurajați. Astfel vor rămâne concentrați mereu asupra lucrurilor principale, cele care contează cu adevărat atît pentru tine, cît și pentru ei. Am enumerate acestea așa numite idei pentru că atunci cînd am făcut pașii în campanie am fost mulțumită prin zîmbetele a celor douăzeci de copii, chiar și șeful de la Asistența Socială s-a bucurat nespus de mult că mi-am asumat mie această responsabilitate. Credința aprinde în sufletul nostru acea flacără puternică, acea dorință intensă și hotărîtă de victorie, de care au dat dovadă marii conducători. Fără credință focul interior se va stinge la primul obstacol pe care-l vom întâlni, și nu-i de mirare că oricît ne-am strădui să-l depășim, nu vom reuși. Ba chiar ne vom afunda și mai mult in mlaștina neputințe.
Cînd eram mici am învățat că fiecare poveste se termină cu bine. Făt Frumos învinge Balaurul și o salveză pe Ileana Cosănzeana. Scufița Roșie scapă din burta lupului, iar Alba ca Zăpada traiește fericită pînă la adînci bătrîneți, alături de Prințul ei. Basmele ne-au dat o lume de poveste în care oricît de greu ar fi, oricît de multe obstacole ar întîmpina eroul nostru, binele învinge. Odată ce am crescut am fost nevoiți să înțelegem că, din păcate, nu trăim într-o lume a basmelor și de multe ori nu putem face nimic pentru a opri nedreptățile care se întîmplă lîngă noi sau pe întreaga planetă. Dar facerea de bine nu e atît de departe și de grea pentru noi pe cît pare. Uneori e vorba despre o carte care vine la tine acasă și care, în același timp ajută un copil să poată citi o poveste oriunde în lumea asta. Campania „O carte de tine citită-altor copii dăruită” poate da lecții de viață nu doar mie ci și celor care s-au implicat la participarea ei. Odată ce faci un bine, cu singuranța binele se va întoarce, indiferent de situație.
O altă lecție pe care am învățato în timpul participării la campania Campania „O carte de tine citită-altor copii dăruită”, a fost a ceea că eșecurile sunt situații temporare ce m-au învățat să fiu mai puternică și încrezută. Am sperat că vor fi mult mai mulții oamenii care vor veni să ofere cărții pentru acei douăzeci de copii din cele două case comunitare.
Cele mai bune lecții pe care ni le da viața le învățăm atunci cînd trecem printr-o experiență, în cazul meu am trecut prin prisma de face o campanie care să ofere ajutor. Și chiar dacă am trecut prin perioada cînd mi se părea că totul este imposibil, ca mai apoi să mă conving că totul este spre bine, că orice cădere este nou succes. Cu cît am reușit să fac lucru mai repede, cu atît am reușit să adun puteri și să realizez ceva extraordinar. Nu există niciodată sigur 100% că noile idei vor funcționa așa cum trebuie, dar trebuie să recunosc că a nu face nimic nu este niciodata o soluție. În viață este important sa încercăm să facem ceva chiar daca avem șanse să greșim. Încercările sunt productive, pe cînd statul degeaba nu. Așadar, depășind limitele, e o încercare în lucruri noi. Poate am reușit si am învățat totodată o lecție foarte importantă.
Participînd la campania „O carte de tine citită-altor copii dăruită”, pot spune ca unele lecții mi-au fost sugerate prin anumiți pașii pe care i-am făcut în timpul campaniei iar unele trasmise în diferite metode și forme, care m-au luat prin surprindere. Toate victorile și înfrîngirile pe parcursul campaniei vor fi păstrate ca niște puncte de referință, lecții de viață, cărămizi cu ajutorul cărora pe parcursul participării la alte campanii îmi vor fi de folos și importante.
Așa cum un copil mic, surprins pe drum de o ploaie neașteptată, aleargă ca să nu fie udat sau stropit, așa o situație asemănătoare se întîmplă cînd participi la o campanie. Exemplu dat îl pot semănă cu situația cînd am încercat să apelez la mai mulții pontențiali susținătorii pentru a cere susținere și ajutor. Într-un moment dat mi-a fost frică că nimeni nu își va oferi interesul ca să doneze o carte. Însă și aceasta este o lecție pe care am o însușito, că de nimic nu trebuie să îți fie frică, trebuie să mergi mai departe, să lupți pentru ceea ce țe-ai propus. În viață nu este nimic ideal de aceea există în fiecare situații obstacole, care nu ar trebui să te coboare dar să te ridice. Din acest considerent îmi amintesc de o vorbă înțeleaptă: dacă șeful nu te-a primit pe ușă, atunci intră pe fereastră deoarece doar așa te poate primi.
O altă lecție a fost acea că nu trebuie să te dai bătut niciodată, este o lecție pe care mi-am stăpînito în memoria mea. Este important să înveți o lecție din fiecare experiență deoarece viața este un proces
de învățare și trebuie să te străduiești să înveți ce este mai bun. Campania „O carte de tine citită-altor copii dăruită”, mi-a oferit șansa să urc o treaptă spre viitor, am învățat lecții importante pe care probabil nu aveam să le cunosc dacă nu participam la această campanie. Dumnezeu ne-a dat viață ca să facem lucruri frumoase, lucruri pe care să le creem singuri, trecînd prin obstacole, greutății, de fapt în viață nu este nimic ușor de aceea am depus mult efort ca campania „O carte de tine citită-altor copii dăruită” să aducă zîmbete pe fețele celor douăzeci de copii din cele două case comunitare. Motivația mea a prins contur cînd am realizat că este de datoria mea să fiu responsabilă, fără a urmări un cîștig sau nume. Toate acestea nu m-au interest, am lucrat din plăcere și mi-am dat toată stăruința. Treptat, scopul meu principal a devenit să aduc recunoștință față de oamenii care mi-au construit temelia cunoștințelor timp de trei ani, unde am învățat cele bune lecții, fără această facultate, teză de licență nu avea să existe campania „O carte de tine citită-altor copii dăruită”, de aceea datorită acelor profesori formidabili mi-am construit cunoștințe care m-au ajutat să paticipip la campaniei.
O altă lecție pe care am învățato, a fost acea că nimeni nu îți poate oferi ajutor dacă nu ai acționat imediat. Nu am așteptat să vină cineva și să îmi propuie pontențiali susținători ai campaniei, ci am făcut pașii singură pentru a găsi donații. Am învățat că nimeni nu îți oferă ceva dacă nu îl sensibilizezi și îi spui că totul este spre binele celor douăzeci de copii.
Participînd la campania „O carte de tine citită-altor copii dăruită”, mi-am dat seamă că de fapt toți avem o misiune în viață dar pentru asta trebuie să existe dorință. Dorința de a face lucruri frumoase și întradevăr care vor aduce succese trebuie să fie una puternică. Oare ce poate fi mai frumos atunci cînd vezi că un copil că a primit o carte, pe care a așteptato de mult, da el probabil că ar putea să aibă una dar de care mai degrabă pur și simplu s-a săturat. Și atunci aparea a cea dorință de a avea o carte, primită în dar în schimbul unui zîmbet. De aceea scopul principal al campanii este unul foarte important și a fost acel de a aduna cîte mai multe cărții pentru copii din cele două case comunitare. Campania „O carte de tine citită-altor copii dăruită”, mi-a oferit mie lecții frumoase, importante și care pe viitor îmi vor fi de ajutor. Odată ce am participat la campanie, înseamnă că am adunat acelea lecții binevenite și utile. Am înțeles că o lecție de viață foarte prețioasă, are foarte mare legătură cu spiritualitatea și cu cine suntem noi, ca ființe umane superioare. Cînd spun superioare, mă refer anume la rațiune, adică la gîndire. Mai întîi de toate am avut experința pe care mi-a oferito cei trei ani de facultate, fără de care nu aș fi putut participa la campania „O carte de tine citită-altor copii dăruită”, ca mai apoi să mă folosesc de acelea cunoștințe pentru a face lucruri frumoase. În concluzie, lecția cea mai important este acea, ca niciodată nu trebuie să renuțăm la visele și speranțele noastre.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Campania de Presa (ID: 106104)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.