Alegeri Prezidentiale 2014 Campania Electorala In Mediul Online a Reprezentantelor Sexului Feminin
Alegeri prezidențiale 2014 – Campania electorală în mediul online a reprezentantelor sexului feminin
Cuprins
A. Partea teoretică – Politica și Reprezentantele sexului feminin
Introducere
Capitolul I – Esența și caracteristicile politicii
I.1. – Înțelegerea conceptului de „politică
I.2. – Ce se obține
I.3. – Cine obține
I.4. – Cum se obține?
Capitolul II – Ipostaze politice feministe
II.1. – Ce este feminismul și cum se manifestă
II.2. – Influența patriarhatului și a sexismului asupra femeilor
II.3. – Forme ale feminismului
II.4. – Reprezentarea femeilor în politica românească
II.4.1 – Sondaj de opinie realizat de INSCOP – „Percepția cu privire la un
Președinte femeie” – septembrie 2014
B. Partea practică – Analiza campaniilor electorale pentru alegerea președintelui României,
desfășurate pe cele două pagini de Facebook, precum și pe cele două pagini
de site web a celor două candidate, Udrea Elena și Macovei Monica
Metodologia lucrării
Capitolul III – Analiza de conținut a campaniilor electorale în mediul online (Facebook,
romaniafrumoasa.ro, macoveipresedinte.ro) a candidatelor, Elena Udrea și Monica
Macovei
III.1. – Contextul socio-politic
III.2. – Profilul candidatelor prezentat pe cele patru site-uri web
III.2.1. – „De ce merit votul tău?” vs. „De ce votez Monica Macovei
III.2.2. – Facebook: Despre Monica Macovei vs. Despre Elena Udrea
III.3. – Programele politice ale candidatelor Monica Macovei & Elena Udrea prezentate
în mediul online
III.3.1. – „Zece porunci pentru politicieni o Sută de principii și proiecte pentru
România” – Monica Macovei
III.3.2. – „Promisiunea mea pentru români” – Elena Udrea
III.4. – Agenda campaniei prezidențiale a celor două contracandidate prezentată în
mediul online
III.5. – Materialele de campanie folosite în mediul online de către Monica Macovei și
Elena Udrea
Capitolul IV – Analiza utilizării și organizării instrumentelor online
IV.1. – Reguli esențiale în web design
IV.2. – Organizarea website-urilor romaniafrumoasa.ro și macoveipresedinte.ro
IV.3. – Utilizarea website-urilor de socializare, Facebook
Concluzii
Bibliografie
Anexa 1
Tabel 1 – Grilă de analiză
Tabel 2 – Grilă de analiză
Anexa 2 – Imagini
PARTEA TEORETICĂ
„Când o femeie intră în politică, femeia se schimbă;
când multe femei întră în politică, se schimbă politica.”
– Michelle Bachelet –
(președinte a Statului Chile)
Introducere
România anului 2014 a completat filele democrației prin desfășurarea a două operațiuni electorale, alegerile europarlamentare, respectiv alegerile prezidențiale. În ceea ce privește ultimul caz, la nivelul României putem vorbi de o situație nouă în istoria politică a țării. Dintre cei 14 oameni politici care și-au depus candidatura pentru alegerile prezidențiale, doi candidați care s-au înscris în această cursă reprezintă sexul feminin. Iată că după o pauză de 14 ani de la prima candidatură a unei femei pentru funcția de președinte a țării, fiind vorba despre Graziela Bârlă, vorbim despre o situație nouă, și anume, două candidate la această funcție, Monica Macovei și Elena Udrea. Nu ambele candidate fac parte dintr-un partid care să le și susțină de-a lungul campaniei electorale, ci doar una dintre ele, Elena Udrea care a candidat din partea Partidului Mișcarea Populară. Monica Macovei candidând ca independent. Trebuie să remarcăm absența pe o perioadă îndelungată a femeilor de la candidarea în vederea alegerilor organizate pentru funcția de președinte a României. Viața politică reprezintă un spațiu dinamic, caracterizat de rivalitate politică în goana după câștigarea puterii, iar faptul că anul 2014 a fost un an electoral, a constituit prilejul celor două candidate de a se întrece în competiția pentru președinția țării.
În linii mari, fundamentarea teoretică a lucrării presupune conceptele de politică și feminism. Atunci când ne referim la politică Harold Lasswell ne indică patru poli principali de acțiune: „cine, ce obține, când și cum” (Adrian Miroiu, 2006, p.14 apud Lasswell, 1950). Pornind de la această definiție, vom operaționaliza conceptele încercând să oferim răspunsurile aferente definiției. Așadar, primul aspect pe care trebuie să-l avem în vedere este „cine obține”. În activitatea politică, pronumele relativ „cine” presupune, partidul politic, liderul politic ori un candidat independent. Al doilea element al definiției lui Lasswell se referă la „ce obține” partidul politic ori liderul politic. Astfel, în acest caz putem să răspundem printr-un singur cuvânt: putere. Chiar dacă vorbim de partidul politic sau liderul politic care dorește să obțină pentru prima dată un mandat sau să-și reînnoiască mandatul, scopul este de a guverna, de a conduce fie la nivel local, fie la nivel național, reprezentând astfel exercitarea puterii. Plasarea în timp a întâmplărilor politice prin intermediul adverbului „când” se referă la frecvența organizării alegerilor, în cazul de față este vorba despre alegerile prezidențiale, care conform Constituției se organizează o dată la 5 ani. Ultimul aspect al definiției are în vedere modalitatea prin care partidul politic sau liderul politic câștigă puterea. Astfel adverbul „cum” ne îndreaptă atenția către campania electorală care are scopul de a persuada electoratul pentru obținerea încrederii și implicit a votului. În campania electorală partidele politice și oamenii politici sunt mult mai activi, își expun programele de guvernare și interacționează cu electoratul pentru a-l convinge să realizeze schimbul politic.
În completarea primului aspect din definiția lui Lasswell, și anume „cine obține”, trebuie să facem următoarea remarcă: deoarece lucrarea de față vizează comportamentul și acțiunile politice ale celor doi candidați de sex feminin este necesar să facem referire și la câteva elemente esențiale cu privire la conceptul de feminism. Așadar, fenomenul reprezintă lupta feministelor pentru a câștiga drepturi sociale și politice și pentru a se afirma în societate (Miroiu, 2004). Totodată, principalul scop al acțiunilor politice feministe de abolire patriarhatului, definit ca „autoritate masculină” (Grunberg, p.91, 1997). Anterior am scos în evidență gradul redus al femeilor de a-și depune candidatura pentru alegerile prezidențiale. Cauza care stă la baza acestui fenomen este reprezentat de stereotipurile de gen. Astfel, femeile sunt considerate mai aproape de natură datorită capacității de a dărui viață și în același timp iraționale, pe când bărbații sunt ființe pur raționale, capabili de a lua decizii și de a conduce (Miroiu, 2004). Mai mult, politica fiind considerată încă de la începuturi o activitate „specific masculină”, femeile au fost marginalizate și considerate inferioare (Nemtanu, Gherasim, 2013, p. 218, [Online], la adresa http://www.ceeol.com/aspx/authordetails.aspx?authorid=8843f6c0-dc6e-4faa-a9d4-49bf24a2b7f3).
În cele din urmă vom proceda la interpretarea unui sondaj de opinie realizat recent, în luna martie a acestui an de către Indicele Național al Serviciilor și Consumului Populației (abreviat INSCOP), având ca subiect „Percepția cu privire la un Președinte femeie” realizat înaintea campaniei prezidențiale, în septembrie 2014.
Din perspectiva cercetării, lucrarea de față vizează comportamentul celor doi candidați de sex feminin, Elena Udrea și Monica Macovei, în campania electorală pentru președinția țării desfășurată în mediul online. Mai precis vom studia cum au utilizat candidatele instrumentele online pentru a câștiga capital electoral și totodată ce produs electoral au oferit alegătorilor. Partea de cercetare are în vedere analiza campaniei electorale din mediu online, și anume a paginilor site-ului web de socializare Facebook ale candidatelor, precum și a site-urilor web , www.romaniafrumoasa.ro, respectiv, www.macoveipresedinte.ro. Metoda de cercetare pe care o vom folosi este analiza de conținut a celor patru site-uri web, identificând și prezentând în antiteză felul programelor politice și a temelor abordate, tipul activităților și evenimentelor desfășurate în campania electorală precum și a instrumentelor și materialelor de campanie folosite în mediul online. Totodată, se vor analiza și ideologiile partidelor din care provin, profilul celor două candidate, culorile folosite în campania electorală, precum și personalitățile care susțin candidații.
Mai mult, cele patru site-uri web și din perspectiva utilizării și organizării acestora, folosind instrumentul de cercetare grila de analiză. Astfel, în analiza paginilor web ale celor două candidate, www.romaniafrumoasa.ro, respectiv, www.macoveipresedinte.ro, vom studia existența componentelor informării (date de contact, programul politic, profilul candidatului, proiectele realizate, agenda candidatului, presa); componentelor accesibilității (lizibilitate, optimizarea SEO, navigare); componenta consultării (posibilitatea de a trimite/propune sugestii, de a adresa întrebări, adresa de email ); precum și a componentelor participării active (forumuri de discuție). În ceea ce privește analiza paginilor oficiale de Facebook vom urmări existența următoarelor aspecte: elementele notorietății (frecvența postărilor, numărul de „like-uri” la pagina de socializare, cele mai multe „like-uri”, cele mai multe „share-uri”); activitatea acestorape pagina de socializare (numărul de postări pe durata campaniei); organizarea informațiilor (păstrarea structurii standard, adoptarea unei structuri personalizate); materiale folosite (număr de spoturi audio – video, număr afișe electorale, număr postări negative).
CAPITOLUL I
Esența și caracteristicile politicii
Prezentul capitol urmărește prin prezentarea unor aspecte generale transpuse sub forma unor definiții, familiarizarea cu concepte precum politică și putere politică. Fiind vorba în principal de „cine” obține și „cum” obține, vom avea în vedere atât elemente despre partidele politice, cât și despre campaniile electorale.
I.1. – Înțelegerea conceptului de „politică”
Pentru a exemplifica necesitatea existenței statului și implicit a politicii vom face referire la Teoria lui Thomas Hobbes despre formarea statului. Această teorie reflectă esența politicii într-o comunitate. Așadar, prin lucrarea sa, „Leviathan” el identifică o „stare naturală” care este lipsită de autoritate, legi și implicit de dreptate ( Radu, Iuga, Frunză, 2013, p.29). Cei care se află în această stare își doresc să dețină cât mai multă putere, iar principalele motive pentru apariția unei situații conflictuale fiind în opinia lui Hobbes, „concurența, neîncrederea și gloria” (ibidem, p.30). Indivizii atacați pot să se apere, aceștia pot chiar să atace la rândul lor pentru a împiedica eventualii atacatori care acționează pe neașteptate. Consecința acestor fapte este apariția unei „stări de război”, numit de Hobbes „un război al tuturor împotriva tuturor” care se referă la faptul că viața fiecărui individ este în pericol în lupta pentru putere (ibidem, p.30). Datorită rațiunii, indivizii pot ieși din această stare. Tot în acest sens, și dorința de pace, frica de moarte, nesiguranța, constituie un imbold pentru a acționa împotriva stării de război. Astfel, aceștia încheie un contract social care presupune stabilirea unei instanțe, și anume statul care să pună bazele asigurării dreptății prin stabilirea de legi. Principalul obiect al acestui contract social constă în faptul că puterea de a acționa împotriva dușmanilor și dreptul de a trăi al indivizilor sunt acum reglementate de către Leviathan, adică de către stat. Oamenii realizează cât de important este ca ei să conviețuiască într-o comunitate deoarece doar în acest fel se pot bucura de securitate și de resursele necesare unui trai decent. Responsabilitățile pe care le are statul sunt asigurarea drepturilor cetățenilor, a siguranței acestora, funcționării normale a statului, precum și asigurarea stabilității sociale. Prin urmare, cetățenii vor face parte dintr-o comunitate guvernată de o putere comună care va adopta legi care să hotărască ce este bine sau rău, se vor stabili drepturi și obligații.
Thomas Hobbes consideră că statul a apărut din necesitatea ocrotirii vieții indivizilor. Teoria lui Hobbes reprezintă un exemplu care ne arată cum anume a luat ființă statul și de ce, mai mult această teorie se referă la manifestarea puterii, la activitatea politică pe care statul o desfășoară pentru a satisface interesele, nevoile societății și pentru a stabili ordinea în respectiva comunitate, totul desfășurându-se pe baza „voinței contractuale” având doi actori: „guvernanții și guvernații” (A. Carpinschi, C. Bocancea, 1998, p.62).
Această abordare presupune un prim pas pentru înțelegerea conceptului de politică și deschide orizontul către diferite abordări care explică mai detaliat noțiunea. În acest sens, facem referire la o primă definiție gândită de Harold Lasswell (1950) și pusă la dispoziție în cartea scrisă de Adrian Miroiu, sunând astfel: „Politica privește „cine, ce obține, când și cum” (Adrian Miroiu, 2006, p.14 apud Lasswell: 1950). Definiția face referire clară la repartizarea resurselor sociale, indicând prin pronumele relativ „cine” chiar și persoana căruia îi revin aceste resurse, totodată acțiunea este plasată în timp cu ajutorul adverbului specific.
O altă definiție a politicii este cea a lui Miller care are în vedere luarea de decizii ce privesc viața socială și care mai apoi să fie îndeplinite de întreaga comunitate: „Politica poate fi definită, pe scurt, ca fiind procesul prin care un grup de oameni cu opinii și interese inițial divergente ajung la decizii colective socotite îndeobște ca fiind obligatorii pentru respectivul grup și impuse ca o linie de conduită comună” (ibidem, p.15 apud Miller: 2000). Totodată, mai putem identifica faptul că politica se poate manifesta atât la nivel central, cât și local, chiar și la nivelul grupurilor mici de indivizi, precum o asociație de locatari. Mai mult, la fel ca și teoria oferită de Thomas Hobbes și definiția lui Miller impune reguli care să ghideze acțiunile indivizilor.
Având ca fundament definiția dată de Miller, Carpinschi și Bocancea admit și ei la rândul lor că politica este o „activitate sui generis”, având trei principii de bază conturate după definiția lui Miller. Primul principiu are în vedere „diversitatea opiniilor”, indivizii exprimându-și propriile convingeri, credințe și orientări. Cel de-al doilea principiu face referire la „procesul decizional”, proces ce presupune „negocieri” și „compromisuri” pentru luarea unei anumite decizii favorabile. Ultimul principiu constă în „decizia luată să se impună grupului ca obligatorie” (A. Carpinschi, C. Bocancea, 1998, p.55).
Totodată, cei doi autori ai tratatului susțin că politica este o „acțiune socială” care a luat naștere o dată cu dezvoltarea societății și manifestarea nevoilor și „necesităților sociale” (ibidem, pp.54-55). Politica reprezintă o moștenire care trebuie să contribuie la realizarea binelui comun, ne-a înconjurat și ne înconjoară mereu și pretutindeni, ea face parte din viața fiecărui individ. Există însă și opinii negative care condamnă politica deoarece, în acest sens activitatea politică nu mai urmărește binele comun, ci doar interesul propriu, interes care se materializează în bani sau poziție socială, obținându-le prin diferite mijloace necinstite: „o activitate murdară și degradantă, un spațiu […] al vorbăriei fără rost și al manifestării ambițiilor nemăsurate și nestăpânite ale ariviștilor” (ibidem, p.55 apud Jean Baudouin, 1996, p.2).
Mai mult, din perspectiva lui Domenico Fisichella, teoria lui Hobbes ne indică o interdependență între „politică, prietenie și dușmănie”, astfel din acest punct de vedere, politica îndeplinește două funcții: „integrează și asociază” precum și „exclude” (Domenico Fisichella, 2007, p.48). Așadar, conform acestei concepții, anumiți indivizi aparțin și se identifică cu un grup, un partid, o comunitate și împărtășesc aceleași convingeri și orientări. Indivizii care nu au aceleași convingeri, opinii, orientări și credințe, sunt considerați „străini” deoarece sunt diferiți, și sunt excluși, dar incluși în categoria „dușmanilor”.
De asemenea, în accepțiunea scriitorului Domenico Fisichella, politica corespunde întocmai cu conflictul, astfel atunci când există opinii contradictorii între grupuri de indivizi, urmate de negociere chiar și prin constrângere se înfăptuiește politica. În sens contrar, dacă toți indivizii ar împărtăși aceleași opinii, politica nu va mai avea nicio valoare, ea nu se va mai realiza. Relația dintre politică și conflict poate fi caracterizată prin existența adversității, dușmăniei, precum și coaliției și înțelegerii, luând astfel forma unei relații „binare” așa cum precizează Herbert Marcuse (ibidem, p.51). Totodată, pentru a putea vorbi de un conflict, mai întâi indivizii ce aparțin diferitelor grupuri trebuie să fie solidari între ei, după cum este evidențiat și de relația „solidaritate – politică – conflict” oferită de autor (ibidem, p.57). Conflictul este important în activitatea politică deoarece existența acestuia trebuie să conducă la identificarea și implementarea soluțiilor, accentul fiind pus pe modalitatea de a trata problemele existente.
Nu în ultimul rând, vom oferi o definiție pentru conceptul de politică și prin prisma puterii, și anume: „Exercitarea puterii, prin rațiune și limbaj, pentru a atinge în cadrul unui grup de oameni un anumit rezultat” (Adrian Miroiu, 2006, p.14 apud. Arneil: 1999, p.2). Definiția înglobează existența unui scop care urmează să fie atins, autorul lăsând loc de interpretare, iar prin discursul politic apelează la tehnici de persuasiune.
I.2. – Ce se obține?
Datorită faptului că politica este definită și din punctul de vedere al puterii, în cele ce urmează vom aloca câteva rânduri pentru acest concept. Astfel, în Tratatul despre știința politicului se vorbește despre faptul că puterea apare în relațiile între indivizi, în toate împrejurările caracterizate de domenii precum economia, cultura, religia etc., nu doar în cel politic. Mai mult, acest tip de relații între indivizi trebuie să aibă un caracter de dominare și de influențare. Conform abordării behavioriste puterea se manifestă atunci când datorită influenței, un individ în mod intenționat, stimulează un alt individ pentru ca acesta din urmă să facă ceea ce dorește primul individ, acțiune pe care nu ar fi desfășurat-o fără intervenția primului (A. Carpinschi, C. Bocancea, 1998).
Din perspectiva lucrării lui Thomas Hobbes, „Leviathanul”, puterea este percepută ca fiind o trăsătură „naturală” a individului, datorită însușirilor acestuia: „facultăți ale corpului sau ale spiritului, cum ar fi forța, frumusețea, prudența, artele, elocința, libertatea, noblețea” (ibidem, p.272). Totodată, Hobbes consideră că datorită însușirilor enumerate, individul dezvoltă diferite modalități de a obține mai multă putere prin așa numitele „puteri instrumentale” (ibidem, p.272) ajungând astfel la ceea ce el consideră mai multă putere: reputație și bogăție. În fine, principala idee a lui Hobbes este că pentru ca un individ să câștige „un bine”, el apelează la diferite instrumente și metode, numite în continuare „putere”.
Puterea în politică are la bază un raport de dominare-supunere construit tot în jurul influenței și uneori al constrângerii. O definiție a puterii politice este oferită de Jean Claude Lugan care scoate în evidență existența unui scop și subliniază folosirea mijloacelor coercitive: „capacitatea de a-i obliga pe actorii unui sistem social dat să-și îndeplinească obligațiile pe care le impun obiectivele colective, mobilizând resursele societății în vederea atingerii obiectivelor propuse” (ibidem p.273 apud Jean Claude Lugan,1983, p.60). O altă definiție dată de Talcott Parsons are în vedere aspecte comune cu explicația anterioară, fiind vorba despre mobilizarea resurselor pentru atingerea scopurilor și obiectivelor comunității. Mai mult, abordarea marxistă susține că puterea politică vizează mai degrabă interese individuale, interese particulare și nu binele comun (ibidem). Spre exemplu, un anumit partid politic își expune și totodată infiltrează doleanțele partidului comunității, transformându-le în doleanțele societății.
Domenico Fisichella, atribuie puterii două semnificații, dintre care una se referă la cadrul instituțional, iar cealaltă la caracterul relațional. Caracterul instituțional al puterii reiese din faptul că guvernanții dețin puterea și o exercită, puterea devenind „un proces și un sistem” datorită „interacțiunii dintre structuri și funcții” (Domenico Fisichela, 2007, p.64). În ceea ce privește constrângerea, guvernanții pot să apeleze la această măsură pentru a păstra „ordinea civilă și pacea internă” (ibidem, p.64).
În politică, puterea este transpusă prin conceptul de autoritate, deoarece doar astfel partidul care deține puterea, altfel spus guvernanții, pot să se impună, să de-a naștere legilor, regulilor și să exercite drepturile. Prin urmare, dacă ne referim la relația dominare-supunere, supunerea este considerată rezultatul manifestării autorității (A. Carpinschi, C. Bocancea, 1998). Autoritatea, în opinia lui Fisichella, presupune două componente esențiale. Prima componentă se referă la consens, mai precis, la capacitatea părților de a se înțelege, fără a se împotrivi. „Valorile” reprezintă cea de-a doua componentă a autorității și constă în „influența unora asupra altora” (Domenico Fisichella, 2007, p.65). Concluzionând cele susținute de Fisichella, putem spune că autoritatea este de fapt „puterea care obligă fără să constrângă”, mai mult autoritatea reprezintă puterea legitimă (Nazare, 2006, p.97 apud Gh. Teodorescu, [Online], la adresa http://www.sferapoliticii.ro/sfera/pdf/Sfera_123-124.pdf?q=partide#page=98). Așadar, pentru a vorbi de autoritatea existentă într-un stat, trebuie să facem referire la legitimitate, deoarece aceasta din urmă explică de ce anumite persoane dețin puterea și totodată le îndreptățește pentru a deține puterea. Datorită legitimității, puterea, guvernanții, instituțiile sunt acceptate și consacrate de către cetățenii respectivului stat. De altfel, coerciția folosită de organele statului este la rândul ei acceptată de cetățeni doar dacă o astfel de măsură este legitimă. Mai mult, Fisichella susține că, manifestarea legitimității prin apelarea la consens „facilitează controlul social”, precum și „face mai puțin oportună recurgerea la constrângere” asigurând totodată continuitatea puterii (Domenico Fisichella, 2007, p.69).
Anterior am afirmat că puterea este definită și din perspectiva relațională. Revenind la aspectul general al puterii, observăm că relațiile sociale care se desfășoară între indivizi sau între diferite grupuri au la baza lor, verbul „a depinde”. Atunci când indivizii depind unii de ceilalți se manifestă puterea. Așadar, dacă un subiect depinde de un alt subiect, putem spune că cel din urmă deține puterea asupra primului. În ceea ce privește calitatea relațională a puterii, aceasta are în vedere „toate raporturile umane” ce au ca temei „dependența” (A. Carpinschi, C. Bocancea, 1998, p.284). Totodată, deoarece puterea este considerată și o relație socială, presupune „tranzacția, competiția, supravegherea și tatonarea reciprocă” a indivizilor din societate (ibidem, p.285).
În finalul acestei secțiuni, vom reaminti de dobândirea intereselor individuale, urmare a exercitării puterii, prin prisma afirmației lui Bertrand de Jouvenel: puterea reprezintă o „conducere existând prin sine și pentru sine” (ibidem p.292, apud Bertrand de Jouvenel, 1972, p.171). Prin urmare, A. Carpinschi și C. Bocancea, consideră ca puterea politică este „ o cauză a nașterii marilor unități politice” având ca fundament respectiva afirmație, bazată la rândul ei pe istoria formării unităților politice care ne-a demonstrat că încă de la începuturi s-a dorit mai degrabă a se câștiga mai mult teren și a conduce comunitățile.
Însă, trebuie să menționăm faptul că într-o democrație, puterea este „limitată”, manifestându-se prin intermediul persuasiunii. Puterea este absolută atunci când lipsește autoritatea. Pentru manifestarea legitimă a puterii, guvernanții trebuie să urmărească satisfacerea nevoilor și intereselor cetățenilor, și să asigure binele comun (Nazare, 2006, [Online], la adresa http://www.sferapoliticii.ro/sfera/pdf/Sfera_123-124.pdf?q=partide#page=98). O dată la patru sau la cinci ani, într-un stat democratic, puterea este în mâinile cetățenilor exprimându-se prin vot. Prin vot, cetățenii oferă puterea legitimă guvernanților aleși de a guverna, de a exercita puterea.
Întregul set de definiții și explicații la adresa conceptului, conduc, în esență la individualizarea puterii prin aspectele: existența a doi actori, dominanții și supușii, precum și a coerciției și a încrederii cetățenilor (supușilor) în actul guvernării. Iar în ceea ce privește dominanții și supușii, primii formează minoritatea, iar cei din urmă formează majoritatea.
I.3. – Cine obține?
Activitatea politică vizează desfășurarea unor programe politice care sunt specifice partidului aflat la putere. Deseori în relațiile dintre partidele politice apar conflicte generate de deciziile care trebuie luate pentru a asigura calitatea vieții cetățenilor și pentru a îmbunătăți, teoretic vorbind, condițiile de viață. Pentru a-și menține, cuceri sau manifesta puterea, partidele politice trebuie să cunoască și să înțeleagă foarte bine nevoile sociale. Politica este înțeleasă de către cetățeni prin prisma activităților și conflictelor dintre partidele politice. Existența partidelor politice într-un stat reprezintă existența unui raport dintre guvernanți și guvernați, acest raport oferă caracterul democratic al statului. Important de menționat este că fiecare partid are o ideologie și reprezintă un anumit grup social. Sprijinul popular constituie un mare punct de interes pentru fiecare partid politic, iar în acest sens partidul va susține interesele grupurilor sociale pentru a se bucura de suportul acestora. Așadar, fiecare partid în interacțiunea cu membrii și cu electoratul dezvoltă diferite practici de comunicare. În opinia Cameliei Beciu, comunicarea de partid constă în „ideologie, simboluri și interesele partidului”, prin urmare, comunicarea este „identitară” (Camelia Beciu, 2002, p.31).
Una dintre definițiile partidelor politice, se regăsește la art. 1 din Legea nr. 14/ 2003 privind partidele politice. În acest caz, partidele politice sunt privite ca „asociații cu caracter politic ale cetățenilor români cu drept de vot, care participă, în mod liber, la formarea și exercitarea voinței lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituție. Ele sunt persoane juridice de drept public”. O altă definiție care consideră partidul politic ca fiind o asociație de cetățeni este cea dată de sociologul Dimitrie Gusti: „partidul este o asociație liberă de cetățeni, uniți, în mod permanent, în interese și idei comune, de caracter general, asociație ce urmărește în plină lumină publică, a ajunge la puterea de a guverna, pentru realizarea unui ideal etic social” (Dumitru Bordeiu, 2005, p.61 apud Dimitrie Gusti, Partidul Politic. Sociologia unui sistem al partidului politic, p.11). Observăm de altfel că, ambele definiții ilustrează cooperarea și organizarea cetățenilor din aceste asociații pentru a lua decizii și a desfășura activități care sunt necesare în procesul de guvernare astfel încât să satisfacă nevoile societății, astfel încât puterea lor să se bucure de continuitate. Aceste partide politice funcționează în baza unor legi și regulamente bine definite.
De asemenea, nu în ultimul rând, sociologul german Max Weber, atribuie partidelor politice caracteristica de asociație, oferind totodată și un caracter voluntar al asocierii: „o asociație de oameni liberi, voluntar constituită, necesară societății cu un anumit program, cu obiectivele ideale sau materiale” (Radj Cărbune, 2013, p.208, apud Măgureanu, 1997, p.243, [Online], la adresa http://system.lm-ns.org/index.php/proc/article/viewFile/1186/1058).
Partidul politic este privit și din perspectiva unui grup de persoane, astfel, acesta este definit ca fiind „o grupare relativ organizată și stabilă care exprimă sintetic și reprezintă interesele unui anumit grup social, căutând să le apere și să le promoveze împotriva altora și luptând pentru cucerirea sau menținerea dominației politice” (Dumitru Bordeiu, 2005, p.62 apud Trăsnea, Kallos, Mică enciclopedie de politologie, 1977). Mai mult, și în opinia politologului italian, Sartori, partidul politic ia forma unui grup: „orice grup politic ce se prezintă în alegeri și promovează candidați în funcții publice prin intermediul alegerilor” (Sergiu Gherghina, 2011, p.24). Prin această definiție, Sartori evidențiază clar dorința de a ajunge la guvernarea statului, dorința de a deține puterea cu ajutorul unui candidat ideal. Chiar dacă partidul politic este definit ca un grup de persoane și nu o asociație, elementele esențiale în definirea partidului politic sunt aceleași, mai precis lupta pentru câștigarea puterii și pentru menținerea acesteia, precum și îndeplinirea intereselor comunității.
Totodată, nu trebuie neglijată definirea partidelor politice ca fiind organizații ce urmăresc un atingerea unui scop. La fel ca și celelalte definiții care se concentrează în jurul unei asociații sau unui grup, și aceasta din urmă, ce privește partidul ca organizație, levitează în jurul unui singur punct, și anume puterea legitimă. În acest sens, Djanda afirmă că „partidul este o organizație ce are drept scop ocuparea funcțiilor guvernamentale cu reprezentanții săi recunoscuți (oficiali)” (Radj Cărbune, 2013, p.209, apud K. Djanda, 1997, [Online], la adresa http://system.lm-ns.org/index.php/proc/article/viewFile/1186/1058).
Din punct de vedere sociologic partidul politic este explicat prin intermediul următoarelor trăsături specifice: „durată, organizare, voința liber consimțită și votul cetățenilor” (Buti, Radu, 2012, p.4, apud Joseph LaPalombara, Myron Weiner, 1974, [Online], la adresa http://www.sferapoliticii.ro/sfera/pdf/Sfera_169-Rev1.pdf#page=5). Analiza fiecărei trăsături în parte presupune în primul caz ca partidul să se bucure de continuitate, indiferent de situația liderilor, partidul trebuie să fie bine închegat și să fie extins din punct de vedere teritorial. Mai mult, partidul politic împreună cu membrii partidului trebuie să câștige încrederea electoratului, concretizându-se în cât mai multe voturi pentru a exercita puterea fie la nivel local, fie la nivel central.
În ceea ce privește organizarea partidelor politice, sociologul francez, Maurice Duverger, propune o organizare propriu-zisă pe verticală și pe orizontală. Această organizare are la bază unități instituționale care pot diferi în funcție de fiecare partid în parte. Așadar, la nivelul organizării pe verticală, cea mai importantă poziție o ocupă „adunarea generală”, însă tot aici mai putem avea în vedere și „congrese, comitete naționale, consilii, birouri” etc., iar nivel orizontal există „comitete locale, secții, celule” etc. care sunt înființate pe baza unor principii în funcție de fiecare partid ” (Dumitru Bordeiu, 2005, p.67).
Activitatea partidelor politice presupune trei metode proprii domeniului din care fac parte prin care acestea reușesc să-și atingă scopul: doctrina politică, programul politic și acțiunea politică. Astfel, dacă doctrina politică reprezintă „un sistem închegat de idei, […], principii, concepții […] cu privire la organizarea și funcționarea societății, la puterea politică, la rolul instituțiilor, la raporturile între guvernanți și guvernați […] care interpretează […] realitatea politică și recomandă o modalitate de acțiune în funcție de anumite opțiuni ideologice și scopuri” atunci din această definire putem deduce rolul doctrinei la patru funcții principale: justificare, argumentare, proiectare, mobilizare (ibidem, p.70 apud Vasile Nazare, 2002, p.118). Programul politic este esențial pentru partide în lupta pentru obținerea și manifestarea puterii și este formulat în funcție de ideologia fiecărui partid. Programul politic, denumit uneori și programul de guvernare este construit pentru o perioadă imediată sau de câțiva ani și vizează probleme politice, sociale, economice specifice ideologiei partidului, mai precis se referă la problemele și nevoile comunității reprezentate de respectivul partid, însă partidul le prezintă ca fiind nevoile și necesitățile tuturor cetățenilor (Dumitru Bordeiu, 2005). Programul politic cuprinde „promisiunile” făcute grupului social, obiectivele principale ale partidului, soluțiile propuse și acțiunile acestuia. De asemenea mai poate conține și aspectele generale, identitare ale partidului. Acțiunea politică are în vedere totalitatea activităților partidului desfășurate încă de la înregistrarea din punct de vedere legală a acestuia și până la participarea la campaniile electorale. Putem aminti câteva astfel de acțiuni: realizarea unei strategii a partidului, organizarea structurilor atât la nivel central, cât și local, realizarea doctrinei, a ideologiei, a programului de activitate politică, precum și desfășurarea activității ca partid de opoziție pentru a influența guvernul (ibidem). Prin urmare, acțiunea politică este considerată a fi „reprezentativă” (Camelia Beciu, 2002, p.15). Toate cele trei metode prezentate sunt folosite de partidele politice pentru a se bucura de cât mai mult sprijin și suport din partea cetățenilor, care ulterior se transformă în votul care le deschide drumul către guvernare. Dar, pentru a observa percepția cetățenilor față de atitudinile și acțiunile partidului, acesta din urmă are două posibilități de cercetare. Prima, constă în realizarea sondajelor de opinie pe eșantioane reprezentative, iar a doua posibilitate constă în rezultatul alegerilor locale, parlamentare, prezidențiale (Dumitru Bordeiu, 2005).
Teoria politică oferă diferite clasificări partidelor politice care au în vedere, spre exemplu ideologia, comportamentul politic. În cele ce urmează vom face referire la clasificarea partidelor din perspectiva puterii, ordinii sociale și politice. Astfel, referitor la putere, există partide de guvernământ ce presupun „suficientă reprezentare parlamentară pentru a realiza […] funcționarea guvernului” (Radj Cărbune, 2013, p.209, apud Ionescu Gh., 1992, p.230, [Online], la adresa http://system.lm-ns.org/index.php/proc/article/viewFile/1186/1058). În această categorie se află și partidele care nu intră în componența guvernului, fiind numite partide de opoziție. Considerată drept „cea mai simplă clasificare a partidelor politice”, aceasta este realizată din punct de vedere al ordinii sociale și politice (ibidem, p.209). Vorbim aici despre partide de dreapta și partide de stânga. Partidele de dreapta au ca fundament libertatea și naționalismul ca principale valori în jurul cărora își construiesc statutul și programul politic. Partidele de stânga sunt întemeiate pe principii sociale, precum „solidaritate, egalitate, drepturile omului” (Dumitru Bordeiu, 2005, p. 101 apud Gh. Teodorescu, 2000, p.146). Cele două tipuri de partide se pot deosebi și prin atitudinea și acțiunea față de ordinea socială, astfel că, dacă partidele de dreapta doresc „păstrarea și administrarea ordinii existente”, ținta partidelor de stânga este „contestarea ordinii existente și solicitarea schimbării sociale” (ibidem, pp.100-101).
În ceea ce privește politicianul și liderul politic, observăm următoarele precizări ale scriitorilor: noțiunea de politician implică două denotații, prima referindu-se la „persoana care deține un rol important în viața politică”, însă cea de-a doua afirmație este depreciativă la adresa noțiunii: „politician este acela care se implică în treburile publice din orgoliu și interes personal” (Carpinschi, Bocancea, 1998, p.59). Prima semnificație a noțiunii de politician ne împinge gândirea spre ceva mult mai specific, cum ar fi liderul politic, deoarece ne este subliniată o caracteristică importantă a politicianului, și anume „deține un rol important”. Astfel, liderul politic este definit de Bordeiu ca „acel individ […] în măsură să personifice valorile sau idealurile unor grupuri, să traducă ideologia unui partid în acțiuni concrete, să mobilizeze oamenii pentru participări de o angajare specială” (Dumitru Bordeiu, 2005, p. 81). Așadar, reiese clar din această definiție faptul că liderul politic are atribuții importante în acțiunile desfășurate pentru obținerea suportului cetățenilor și mai apoi a puterii legitime.
I.4. – Cum se obține?
În statele democratice partidele care doresc să rămână la guvernare sau partidele care vor să ajungă la guvernare sunt alese de către popor prin exercitarea dreptului de vot. Alegerile sunt organizate la diferite perioade de timp, în funcție de tipul alegerilor, cu respectarea normelor și prevederilor în vigoare, considerate de scriitori „sensul existenței partidelor politice” (Radj Cărbune, 2013, p.210, apud Midrigan, 2005, p.121-122, [Online], la adresa http://system.lm-ns.org/index.php/proc/article/viewFile/1186/1058). Referitor la tipul alegerilor, Codul Electoral specifică că acestea pot fi locale, parlamentare, prezidențiale, europene, anticipate și parțiale. Potrivit Constituției, votul este universal, egal, direct, liber exprimat și secret, reprezentând unul dintre principiile fundamentale ale democrației. Putem spune, în acest sens, că puterea este a poporului, iar prin exercitarea votului, poporul înmânează puterea aleșilor, viitori guvernanți. Această participare cetățenească presupune manifestarea unui interes public cu ajutorul votului majorității prin care își exprimă o anumită decizie și atitudine. Mai mult, caracterul democratic al acestei acțiuni îi conferă această posibilitate.
Înainte de desfășurarea alegerilor propriu-zise, se derulează campania electorală cu 30 de zile înainte de data alegerilor, conform art. 35 din legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României. Principalul scop al acestei activități electorale este menținerea/conservarea propriului electorat, precum și consolidarea părerilor și credințelor acestuia, dar mai ales, pentru a-i convinge pe nehotărâți astfel încât aceștia să-și modifice opțiunile anterioare. Conform Codului electoral, campania electorală reprezintă „perioadă în care candidații și competitorii electorali desfășoară activități de propagandă cu scopul de a-i determina pe alegători să își exprime voturile în favoarea lor” (Codul electoral, [Online], la adresa http://arhiva.apd.ro/files/Propunere_legislativa_APD_Codul_electoral.pdf). Însă, trebuie menționat că anterior derulării campaniei electorale, partidele politice realizează sondaje care oglindesc preferințele politice și doleanțele electoratului (Rus, 2006). Astfel, în urma aplicării acestor sondaje, partidele politice pot să determine care este cel mai potrivit candidat, poziția actuală a partidului față de celelalte partide competitive, exprimată în procente, pot să-și construiască o strategie de campanie care să urmeze anumiți pași, în funcție de percepția cetățenilor față de respectivul candidat, știind pe ce planuri să acționeze și totodată pot să observe tendințele alegătorilor.
Comunicarea politică reprezintă un act social, prin intermediul căruia actorii politici, mass-media și cetățenii interacționează. Iar, o comunicare este politică dacă este influențată de anumite împrejurări și mai ales dacă prin aceasta se urmărește atingerea unui scop bine determinat. Mai mult, din perspectiva Cameliei Beciu, comunicarea politică presupune anumite caracteristici specifice, și anume: „rețea de interacțiuni”, „dimensiune reprezentativă” (la baza temelor se află simboluri și valori), „ritualizare”, „practică democratică”, vizibilitate prin mass-media (Beciu, 2002, pp.16-17). Totodată comunicarea politică este cea care conturează opinia publică. O componentă a comunicării politice este comunicarea electorală care prinde contur în campania electorală (Grigorași, Frunză, 2011, p. 176). Așadar, pentru a obține votul majorității, partidele politice folosesc comunicarea ca principal mecanism de convingere a electoratului. Candidații care și-au depus candidatura se află într-o reală competiție pentru câștigarea încrederii electoratului nehotărât și totodată menținerea încrederii electoratului propriu.
Echipa de campanie a partidului politic pune în aplicare strategia pentru câștigarea alegerilor, strategie ce necesită să fie în anumite cazuri flexibilă. Totodată, strategia de campanie, presupune stabilirea grupului țintă, dezvoltarea unui slogan specific, alegerea temelor politice pe care candidatul se va axa în campanie, precum și stabilirea modalităților de comunicare și acțiune (Cocean, 2009). Foarte important este ca echipa de campanie să aibă în vedere contextul socio-politic în care se desfășoară alegerile (Rus, 2006). Instrumentele și metodele folosite în strategia de campanie electorală presupun elemente din domeniul marketing-ului datorită existenței unei relații de schimb. Această relație de schimb presupune în democrația reprezentativă ca cetățenii să-și aleagă reprezentanții prin exercitarea dreptului de vot, iar la rândul lor, reprezentanții care să pună în aplicare promisiunile realizate în timpul campaniei, precum și să satisfacă nevoile și doleanțele acestora. Potrivit lui Kotler condițiile pe care trebuie să le îndeplinească această relație sunt următoarele: „să existe cel puțin două părți; fiecare parte să aibă ceva de valoare pentru cealaltă parte; fiecare parte să fie capabilă să comunice și să pună la dispoziție produsul; fiecare parte să aibă libertatea de a accepta sau refuza o ofertă; fiecare parte să considere că este potrivit sau de dorit să trateze cu cealaltă parte” (Cocean, 2009, p.27 apud Kotler, 1997, apud Hall, 2006). Prin mecanismele marketing-ului politic echipa de campanie creează o imagine a partidului politic și a candidatului și totodată promovează acea imagine, adresându-se unui grup țintă bine identificat. Astfel, conform lui Călin Rus, promovarea imaginii candidatului în campania electorală parcurge trei pași: „prezentarea obiectivă și neutră a candidatului, diferențierea specifică de ceilalți candidați”, precum și „sedimentarea și întărirea convingerii formate în faza a doua prin oferirea de argumente” (Rus, 2006, pp.38-39).
Instrumentele folosite în campania electorală pentru a câștiga capital electoral sunt clasificate după cum urmează: „relații publice, vânzare personală, publicitate, marketing direct, promovarea vânzărilor” (Cocean, 2009, p.115 apud Kotler, 1997). Așadar, comunicarea electorală se referă prin relații publice, la participarea și organizarea de către partidul politic și candidat, a conferințelor și comunicatelor de presă, interviurilor, talk-show-urilor, discursurilor cu înclinații afectiv emoționale și existența site-urilor web. Mijloacele prin care candidatul realizează vânzarea personală sunt următoarele: mitinguri, dezbaterile electorale televizate, discuții online pe site-urile de socializare, precum și utilizarea testimonialelor. Publicitatea candidatului se realizează prin afișe electorale, bannere, spoturi audio – video și publicitate pe internet. Scrisorile electorale prin poștă sau prin e-mail și apelurile telefonice constituie instrumentele publicității directe. În ceea ce privește imaginea candidatului, se folosesc diferite materiale publicitare, precum: pixuri, calendare, brelocuri, tricouri, șepci etc. (ibidem). Alte elemente utilizate în strategia pentru crearea unei imagini favorabile candidatului pot fi organizarea de vizite în diferite instituții, zone industriale sau orașe; participarea la diferite evenimente educaționale, sportive sau cu caracter istoric, precum și participarea la spectacole etc. (Rus, 2006).
Privită dintr-o altă perspectivă, nu doar cea de a câștiga încrederea electoratului și votul acestuia, campania electorală are rolul de a „crește gradul de implicare al cetățenilor în viața publică”, de a-i stimula și înclina spre conștientizarea importanței acestei activități democratice pentru stat (Toader, Grigorași, Frunză, 2011, p. 176).
Datorită dezvoltărilor tehnologice din ultimii ani, desfășurarea campaniei electorale s-a extins și în mediul online. Așadar, campania electorală în mediul online reprezintă un segment de desfacere mult mai cuprinzător față de campania electorală clasică, prin intermediul mass-mediei deoarece informațiile sunt „transmise continuu și multi-direcționat” (Iancu, Stan, 2010, [Online] http://ekphrasis.accentpublisher.ro/files/articles_content/320/2%20RTSC%2010.pdf). Totodată, comunicarea politică prin social media este dirijată de internauți și permite acestora să-și exprime părerea despre candidați și programul politic propus de aceștia, acest mediu. În campania electorală tradițională, practicile candidaților și a jurnaliștilor presupune exercitarea unei influențe asupra mesajului transmis electoratul (Pașcan, 2014, [Online], la adresa http://www.upm.ro/ldmd/LDMD-02/LDMD%2002%20-%20Communication.pdf#page=52). Mai mult, campania tradițională întâmpină limitări legislative care în mediul online nu există, spre exemplu legislația audiovizualului. În ceea ce privește interacțiunea cu electoratul, campania prin social media oferă oportunități mai largi cuprinzând mai multe categorii de public prin utilizarea forumurilor de discuții și aplicarea chestionarelor online. Utilizarea în campania electorală a ambelor mijloace de comunicare politică, tradițională și prin new media, partidele politice și candidații vor putea cuprinde mai multe grupuri de electori și se vor putea adresa corespunzător profilului acestora.
Așadar, prin campania electorală alegătorii se familiarizează și află informații despre partidele politice sau candidați, precum și despre obiectivele cuprinse în programele politice. Partidele politice sunt mult mai vizibile ca de obicei, acțiunile și activitățile fiind mult mai intense, la nivelul superlativ. Totodată, acestea explică și argumentează în campania electorală măsurile necesare, ajutându-i pe alegători să înțeleagă atitudinile lor. Însă, nu trebuie să uităm că principalul scop al campaniei electorale este persuadarea pentru câștigarea încrederii electoratului și implicit acordarea votului.
CAPITOLUL II
Ipostaze politice feministe
Capitolul se axează pe expunerea unor aspecte generale și istorice ale feminismului care folosesc la înțelegerea acestui curent politic. Câștigarea drepturilor civile și politice ce privesc egalitatea de șanse și tratament reprezintă avântul conceperii teoriilor politice feministe și dezvoltării mișcării feministe. Se vor prezenta cele două concepte, patriarhatul și sexsismul, împotriva cărora feminismul acționează și prezintă amenințări la adresa acestuia. Mai departe, se vor înfățișa cele șase forme ale feminismului (liberal, socialist, radical, marxist, ecofeminism, comunitarian). Considerat drept o mișcare politică, vom avea în vedere și aspecte legate de femeile în politică.
II.1. – Ce este feminismul și cum se manifestă?
Coexistența femeilor și a bărbaților pe Pământ reprezintă sensul continuității vieții. La începuturile umanității, femeile și bărbații conviețuiau în triburi primitive pentru a-și găsi adăpost și hrană. Totodată, această coabitare a permis apariția și dezvoltarea unor sentimente de cooperare și compasiune, a ingeniozității și a dorinței de cunoaștere. Odată cu trecerea timpului, relația între femei și bărbați a evoluat treptat ajungând la ceea ce astăzi numim civilizații. Însă, această evoluție nu a fost neapărat favorabilă femeilor deoarece a lăsat loc anumitor obstacole, precum stereotipurile de gen, sexismul și patriarhatul care au îngreunat dezvoltarea din punct de vedere social a femeii. Așadar, diversele problemele cu care au început să se confrunte femeile au fost aspre față de acestea și s-au conturat tocmai datorită tuturor acțiunilor, practicilor și atitudinilor manifestate de acestea. Astfel de probleme vizau menirea femeii, capacitatea acestora de a dărui viață, avortul, violența domestică, personalitatea emoțională, persoane sensibile și grijulii, organizarea și administrarea gospodăriei, discriminarea, hărțuirea sexuală, subordonarea și prostituția. Aceste aspecte enumerate se adresează doar femeilor și reprezintă imboldul formării teoriilor politice feministe deoarece „gândirea politică a fost aproape exclusiv masculină” și nu a putut sau nu a vrut să cunoască și chestiunile care priveau strict femeile și nu doar cele „general – umane” (Miroiu, 2004, p.44).
„Reacția defensivă și ofensivă” a femeilor, numită astfel de Mihaela Miroiu o apărătoare a sexului frumos, este feminismul (ibidem, p.27). Feminismul, așadar, reprezintă acțiunea politică a femeilor împotriva patriarhatului și sexismului și totodată un simbol al luptei pentru respect. Această mișcare politică a femeilor urmărește drepturile acestora și relațiile de gen, egalitatea de gen, egalitatea de șanse și tratament. Feminismul este privit și ca o „doctrină teoretică și de acțiune” ce are ca scop „afirmarea femeii în societate, prin ameliorarea și extinderea rolului și drepturilor sale” (Tufan, 2011, [Online], la adresa http://www.utgjiu.ro/revista/lit/pdf/2011-03/9_ELEONORA_MIRABELA_TUFAN.pdf). Totodată, conceptul de feminism apare definit de către academicianul Dima, ca fiind o „ideologie a unui subgrup social de susținere a necesității promovării unor trăsături specifice ale cercetărilor și creațiilor care aparțin femeilor” (Dima, ”Ideologia feministă și epistemologia contemporană”, [Online], la adresa http://heinonline.org/HOL/LandingPage?handle=hein.journals/cogito2&div=7&id=&page=). Nu în ultimul rând, feminismul este privit ca „un moment în dezvoltarea conștiinței omului în spiritul apartenenței sale la umanitate” (Popoveniuc, 2006, p.36, [Online], la adresa http://www.fig.usv.ro/socio-umane/arhiva/2006.pdf#page=29). Toate aceste explicații oferite conceptului relevă clar numeroase elemente comune ce fac referire la principalul scop al feminismului, și anume, lupta pentru obținerea drepturilor atât civile cât și politice, ce revin femeilor.
Considerațiile anterioare referitoare la feminism, se pot rezuma prin următoarele trei idei importante ale acestui curent politic:
”Femeile sunt sistematic aservite în grade diferite în toate tipurile de cultură și civilizație, în mod universal, pentru că sunt femei;
Relațiile de gen nu sunt naturale și imuabile, ci sunt construite de culturi patriarhale și nedreptățesc femeile;
Este necesară o angajare politică pentru eradicarea nedreptății de gen;” (Miroiu, p.31, 2004).
Lupta pentru câștigarea drepturilor femeilor a fost începută de Mary Wollstonecraft, considerată cea dintâi teoreticiană a feminismului din perioada iluminismului, care își propune reconstrucția societății, reacționând împotriva „universalizării drepturilor și cetățeniei la bărbați” pentru a realiza „democratizarea de gen” (ibidem, p.38). Totodată, efortul femeilor de a-și impune doleanțele reprezintă o mișcare politică, prin urmare „feminismul însuși e un act politic” (Petrescu, 2006, p.107 apud Chaperon, 1998, p.210, http://www.sferapoliticii.ro/sfera/pdf/Sfera_123-124.pdf?q=partide#page=106). Mai mult, Miroiu prezintă alte câteva idei principale surprinse în cartea primei feministe „A vindication of the Rights of Woman” scrisă în 1792: „ femeile trebuie să devină cetățeni raționali, cu responsabilități familiale și civice, prin urmare, educația trebuie să devină o veritabilă coeducție, aceeași pentru ambele sexe; educația trebuie axată pe libertate, demnitate personală, independență economică; femeile trebuie să poată îmbrățișa profesii de orice tip și să poată fi reprezentate politic” (Miroiu, 2004, p.57).
Parcursul istoric al feminismului a presupus trei etape. În ceea ce privește prima etapă istorică desfășurată aproximativ între anii 1790 și 1950, observăm că dificultățile întâmpinate de femei în viața de zi cu zi sunt subliniate cu ajutorul scrierilor de către diferiți autori, precum:, Mary Wollstonecraft, amintită anterior și John Stuart Mill. Aspectele negative scoase în evidență de autori în ceea ce privește relația de gen se concretizează în sclavie, subordonare, discriminare. Răspunsul față de aceste dezavantaje, nu a încetat să apară, astfel drepturile civile și politice ale femeilor au fost stabilite prin legi care aveau ca obiect egalitatea de gen. Principalele realizări ale feminismului pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale femeilor au fost: „accesul la educația superioară, accesul la unele profesii de la care erau excluse, treptat, obținerea dreptului la vot” (ibidem, p.60).
Ce-a de-a doua etapă a demersurilor feministe este caracterizată de lucrarea „ Al doilea sex” redactată de Simone de Beauvoir în 1949. Scriitoarea surprinde în această carte consecințele primei etape istorice a evoluției feminismului. Așadar, chiar dacă legea prevede egalitatea în drepturi dintre femei și bărbați, aceasta nu se manifestă și în realitate, în viața cotidiană. O altă atitudine definitorie a acestei perioade pentru feminism este sintagma „ Ceea ce este personal este politic” propusă de feministele americane. Odată cu această sintagmă, apar și concepte noi de cercetare, cum sunt patriarhatul, sfera publică și sfera privată. În ceea ce privește spațiul privat, înțelesul acestui termen este de „zona închisă, personalizată”, fiind specific femeilor, deoarece indică totodată un „spațiu al sentimentelor, intimității, grijii” (ibidem, pp.70-71). Dacă avem în vedere celălalt concept, și anume, public, acesta vizează „comunitatea, binele comun, ceea ce este deschis, vizibil, accesibil celorlalți” și se identifică cu persoanele de sex masculin datorită trăsăturilor acestora: „spațiu al rațiunii și raționalității, al dreptății, al neutralității, aranjamentelor obiective […] și imparțialității” (ibidem, pp.70-71). Patriarhatul, alături de conceptele public, privat se află într-o relație de interdependență, deoarece după cum afirmă Miroiu, subordonarea femeilor devine mult mai evidentă dacă atât femeile cât și bărbații continuă să se identifice cu domeniul privat în primul caz, respectiv public, în cel de-al doilea caz. Mai mult, femeile sunt marginalizate „din punct de vedere cultural, economic și politic”, deoarece în percepția bărbaților „rolul reproductiv” al acestora le apropie de natură, considerându-le iraționale (ibidem, p.64). Contribuțiile semnificative ale acestei perioade se concretizează în drepturi ce privesc familia, măsuri împotriva violenței domestice, violului, hărțuirii sexuale, etc. discutate în stat ca fiind probleme politice, probleme publice.
Începutul anului 1990 reprezintă cea de-a treia perioadă a evoluției feminismului. Abordarea feminismului în această ultimă etapă se realizează la nivel global și vizează principalele deosebiri între femei atât de ordin social cât și politic. Anterior acestei etape istorice solidaritatea între femei avea un caracter rezervat, însă acum devine solidă. De altfel, un alt aspect important ce caracterizează această perioadă este că feminismul trebuie să facă parte în continuare domeniului politic și să aibă contribuții semnificative. Feminismul celei de-a treia etape se orientează spre sprijinirea femeii în autoafirmare, spre adoptarea unei atitudini puternice și spre neutralizarea patriarhatului „în favoarea parteneriatului de gen” (ibidem, p.80). Totodată, există diferite organizații ce au ca scop promovarea drepturilor femeilor, precum și egalitatea de șanse.
Fiecare dintre etapele istorice ale feminismului au adus contribuții substanțiale pentru valorificarea sexului feminin în sfera publică sau politică. Aceste contribuții pot fi sintetizate în principalele mișcări sociale și politice ale femeilor care se referă la: modificare și elaborarea de legi (referitoare la dreptul de vot, la proprietate, la egalitatea de șanse ), transformări atât sociale cât și politice (accesul femeilor în funcții din sistemul public și în politică, remunerare nediscriminatorie), înființarea unor instituții și organizații pentru femei, cu scopul de a le oferi sprijin în problemele cu care se confruntă (Miroiu, 2004).
Feminismul românesc a început să prindă contur încă din anul 1815. Cele mai remarcabile feministe din istoria românească au fost: Alexandrina Cantacuzino, Calypso Botez, Elena Meissner, Maria Buțureanu, Maria Rosetti (prima ziaristă din România) și nu în ultimul rând Ana Ipătescu. Acțiunile politice ale feministelor din România vizează problemele și necesitățile femeilor întâlnite în toate domeniile, și anume politic, economic, cultural, social și familial. Astfel, dreptul de vot al femeilor a fost obținut în anul 1929, pentru alegerile locale, iar feminista Alexandrina Cantacuzino pune bazele unui proiect politic și înființează în 1929 Gruparea Femeilor Române, reprezentând primul partid politic ce are ca obiect necesitățile femeilor (Petrescu, 2006, p.106, [Online], la adresa http://www.sferapoliticii.ro/sfera/pdf/Sfera_123-124.pdf?q=partide#page=106). Evoluția feminismului românesc a fost puternică în perioada primei etape istorice a fenomenului. Însă, instaurarea comunismului a avut o influență negativă asupra femeilor românce, favorizându-se patriarhatul de stat și totodată capacitatea reproductivă a femeilor a fost controlată de stat. Mai mult, deoarece orice altă orientare politică era interzisă, acțiunile feministelor au stagnat, iar organizațiile de femei existente erau la rândul lor controlate de către statul comunist. Feminismul începe din nou să prindă viață după anul 1990, adică după căderea regimului comunist. (Miroiu, 2004).
II.2. – Influența patriarhatului și a sexismului asupra femeilor
De ce patriarhatul și sexismul reprezintă amenințări la adresa femeilor astfel încât acestea să pornească pe drumul realizării politicilor feministe?
O simplă comparație între cele două sexe opuse, scoate în evidență faptul că femeile sunt dătătoare de viață, considerându-se la acea vreme că prin această capacitate se identifică cu natura și totodată înmoaie latura sentimentală a femeilor. Aceste caracteristici contribuie la evidențierea unui caracter slab al sexului feminin, instaurându-se astfel, supremația sexului masculin. Practic, aceste precizări constituie baza apariției fenomenului de sexism. Adepta feminismului, Mihaela Miroiu, vorbește despre sexism ca fiind o ideologie „dominantă în privința genului” fiind în relație de interdependență cu patriarhatul (Miroiu, p.29, 2004).
Manifestarea sexismului presupune adoptarea unor atitudini aspre față de femei, de sexul feminin, denumite prejudecăți sau „misoginisme” (ibidem, p.28). Astfel, comportamentul și modul de acțiune, precum și limbajul utilizat de bărbați atât în viața cotidiană cât și în diferite domenii precum, politică, religie, cultură, față de femei se concretizează în: „disprețuire, desconsiderare, inferiorizare”, ură și „ostilitate” (Grunberg, p.94, 1997). Într-un sens mai larg, putem afirma că sexismul se referă la „discriminarea” femeilor pe plan social, politic, economic (Miroiu, p.28, 2004).
Precedent, am afirmat faptul că fenomenul sexism se află în strânsă legătură cu cel de patriarhat, mai precis, primul influențându-l pe cel de-al doilea. Așadar, Miroiu lămurește această relație dintre concepte prin afirmația: „patriarhatul are surse constante de renaștere și dezvoltare, atâta timp, cât sexismul rămâne ideologia dominantă în privința genului” (ibidem, p.29). Așadar, patriarhatul este explicat prin conceptul de „autoritate masculină” (Grunberg, p.91, 1997). Manifestarea autorității masculine vizează în mod direct acțiunea bărbaților asupra femeilor. Totodată, acțiunea acestora afectează și influențează persoanele de sex feminin în toate domeniile, religie, cultură, economie, politică și viață cotidiană. Această dominație a bărbaților asupra femeilor are ca fundament momente și întâmplări istorice care se referă exclusiv la masculinitate. Reflecțiile teoriei feministe se referă la faptul că umanitatea este „dominată de bărbați și […] bărbații dezvoltă regulile sociale” ( Popoveniuc, 2006, p.31, [Online], la adresa http://www.fig.usv.ro/socio-umane/arhiva/2006.pdf#page=29). Astfel, în acest caz, avem în vedere un prim exemplu ce provine din religie, și anume Creatorul lumii ce are „chip bărbătesc”, iar un al doilea exemplu constă în totalitatea valorilor, legilor, scrierilor politice, scrierilor religioase și literare, precum și alte astfel de lucrări, ce se dovedesc a fi doar „creații bărbătești” (Grunberg, 1997, p.93).
Un alt exemplu remarcabil constă în deciziile istorice și bătăliile istorice esențiale pentru dezvoltarea societății, acțiuni la care participarea a fost din partea bărbaților. Mai mult, „monopolul masculin” în ceea ce privește istoria și domeniul politic a condus la crearea de „teorii ale genului”, teorii create de teoreticieni de sex masculin ce vizează și femeile și care stabilesc limitele sferei publice și cele ale sferei private, mai precis cine aparține politicului și cine aparține gospodăriei și ce fel de atribuții i se cuvin ( Miroiu, p.38, 2004). Acest fenomen al monopolului este descris și de alți teoreticieni care la rândul lor vorbesc despre „absența corpului femeilor din discursul istoric”, însă aceștia solicită totodată acordarea unui spațiu important în istorie și femeilor (Petrescu, 2006, p.104 apud De Giorgio, 1998, p.166, [Online], la adresa http://www.sferapoliticii.ro/sfera/pdf/Sfera_123-124.pdf?q=partide#page=106).
II.3. – Forme ale feminismului
Pe parcursul istoriei feminismul s-a întruchipat în diverse forme. Putem afirma faptul că toate aceste forme ale feminismului au avut ca scop dezvoltarea politicilor esențiale necesităților femeilor. Fiind un fenomen caracterizat de varietate a adus contribuții semnificative politicilor deja existente sau celor în formare, regândindu-le, îmbunătățindu-le și propunând noi politici. Totodată, toate înfățișările conceptului s-au adaptat la schimbările istorice pentru a putea cuprinde în gândirea și mișcarea feministă nevoile și interesele acestora. În cele ce urmează vom prezenta principalele idei ale acestor forme:
A). Feminismul liberal.
Valorile esențiale ce caracterizează ideologia liberalismului se referă la autoafirmarea și independența individuală. Liberalismul pune accentul pe rațiunea individului, pe drepturile omului, pe egalitatea în fața legii. Feminismul liberal are la bază principiile liberalismului adaptate la problemele cu care se confruntă femeile. Astfel, în acest caz, liberalismul vizează autonomia femeilor, egalitatea în drepturi, atât civile cât și politice, pentru femei și bărbați, precum și egalitatea de șanse în educație, pe piața muncii și în sfera publică. Deoarece feminismul liberal are în vedere susținerea și încurajarea construirii unor relații de gen bazate pe parteneriat, scopul acestuia este de a suprima cele două fenomene negative sexului feminin, sexismul și patriarhatul (Miroiu, 2004).
B). Feminismul socialist.
Politicile sistemului socialist se bazează în special pe egalitatea socială, dar și economică. De altfel, orientarea socialistă pune accentul pe prosperitate și producție, totodată promovând „solidaritatea socială”, dar fiind împotriva individualismului (Miroiu, p.131, 2004). În ceea ce privește feminismul socialist, atingerea obiectivelor mai sus menționate reprezintă perpetuarea patriarhatului urmată de „exploatarea femeii” în ceea ce privește munca (Grunberg, p.77, 1997). Chiar dacă femeile au reușit să pătrundă pe piața muncii, acestea se confruntă în continuare cu problemele de inferioritate față de bărbați, în materie de venit și funcția ocupată. Mai mult, supunerea femeilor reprezintă consecința exploatării economice, iar din punctul de vedere al socialismului, prin economie se înțelege și activitatea gospodărească. Se consideră că evoluția socialismului urmărește să înființeze „o societate fără gen” (ibidem, p.77).
C). Feminismul marxist.
Orientările feminismului marxist sunt cu privire la chestiunile legate de gen, de sex. Pentru feminiștii marxiști reprezintă un interes ridicat ca femeile să poată să-și exprima identitatea sexuală. Un alt aspect important este accentul pus pe clasele sociale. Astfel, consecința materialismului asupra femeilor este că munca este „cea care le formează un tip de conștiință” (Miroiu, p.139, 2004 apud Tong, 1989, p.40). Totodată, feminiștii marxiști au militat pentru ca munca gospodărească realizată de femei să fie acceptată ca „muncă plătită” deoarece munca domestică prestată de femei „contribuie […] la reproducerea capitalismului și patriarhatului” (ibidem, p.140, p.144). Ceea ce mai caracterizează feminismul marxist este „teoria alienării” (ibidem). Ipotezele ce reies din această teorie subliniază faptul că individul se află într-o „stare de nonsens” cauzată de fenomenul proletariatului (ibidem). Unii teoreticieni consideră că persoanele de sex feminin au fost cele mai afectate de această stare de alienare. Femeile erau considerate mai aproape de natură datorită capacității de a da viață, însă dacă facem referire la concepțiile marxiste, observăm că „natura umană este […] produsul influențelor unui mediu social-istoric concret” (ibidem, p.138).
D). Feminismul radical.
Această reformă curajoasă prinde contur și devine mai evidentă în comparație cu cele anterioare. Dacă până acum atitudinea feminismului a fost una de înțelegere cu indivizii masculini, căutând să obțină egalitatea în diverse domenii prin legi și norme, concepția feminismului radical sugerează că tocmai acea atitudine de înțelegere și de acord din partea femeilor contribuie la perpetuarea patriarhatului. În percepția feministelor radicale „inferioritatea este construită de către bărbați” în toate domeniile, „politică, religie, cultură, economie” (Miroiu, 2004, p.154). Feministele radicale consideră că bărbații își urmăresc propriul interes și că nu pot colabora datorită faptului că patriarhatul și sexismul sunt foarte bine fixate în psihicul indivizilor masculini obiectivul lor fiind de a elimina „divizarea pe sexe” (Grunberg, 1997, p.78). Totodată, feministele radicale acționează împotriva patriarhatului, înființează centre care au scopul de a ajuta femeile neîndreptățite, agresate, abuzate și împărtășesc în mod public experiențele lor negative, iar în toate acțiunile lor ele refuză colaborarea cu sexul opus.
La rândul său, feminismul radical presupune două forme: cel „libertarian” caracterizat printr-o îmbinare de trăsături atât feminine cât și masculine, și cel „cultural”, cu trăsături specifice caracterului feminin (Miroiu, 2004, p.153).
E). Ecofeminismul.
Considerate fiind mai aproape de natură, s-a realizat astfel o legătură între femei și ecologie, legătură care mai apoi a evoluat în conceptul ecofeminism. Acestea au fost etichetate cu lipsa raționalității tocmai pentru că femeile, spre deosebire de bărbați, împărtășeau anumite experiențe comune („graviditate, naștere, hrănirea din trup”) cu animalele care sunt cu adevărat lipsite de raționalitate (Grunberg, 1997, p.79). Așadar, în percepția acestei abordări „oamenii sunt natură” (ibidem). Totodată, adepții ecofemismului susțin că patriarhatul este cauza principală a suprapopulației datorită limitării dreptului de decizie a femeilor. Preocupările ecofeminismului sunt cu privire la crearea de politici orientate spre protejarea mediul înconjurător, spre protejarea femeilor, spre problemele suprapopulației.
F). Feminismul comunitarian.
Feminismul comunitarian nu admite orientarea liberală referitoare la independența indivizilor, ci se axează pe apartenența la o colectivitate și pe binele comun. Astfel, adepții feminismului comunitarian sunt de părere că individul acționează „dintr-o anumită înclinație față de un bine public” (Miroiu, 2004, p.179). Mai mult, preocupările acestora aspiră pentru acceptarea activităților de îngrijire domestică ca politici publice, nu doar identificate ca aspecte ce țin de latura privată. Teoreticienii orientării feminismului comunitarian susțin că politica nu trebuie rezumată la conceptul de putere, ci mai degrabă privită „ca un dialog” care să abordeze din punct de vedere etic problemele comunității (ibidem, p.180).
II.4. – Reprezentarea femeilor în politica românească
Apariția și dezvoltarea fenomenului de feminism reprezintă în sine o activitate politică concepută de către femei, pentru femei. Pe lângă această mișcare feministă, femeile doresc să contribuie activ la luarea deciziilor importante, la viața publică. Femeile nu pledează doar pentru egalitatea de gen, ci și pentru egalitatea de șanse și tratament pentru a se putea afirma și în domeniul politic. Însă, dominația sexismului și patriarhatului de-a lungul anilor au deschis calea formării stereotipurilor de gen. Mai mult, stereotipurile de gen au apărut datorită concepțiilor personale pe care bărbații le împărtășeau față de femei. Așadar, intelectualul Walter Lippmann este cel care a creat conceptul de stereotip, explicându-l ca o „opinie subiectivă despre evenimente, oameni, lucruri” și […] asociază caracteristici negative cu un anumit grup de oameni” (Crasnojon, 2012, p. 132, [Online], la adresa http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/24.-p.132-135.pdf).
În cazul de față, avem în vedere noțiunea „stereotip de gen” care se referă la „viziunile sociale generale față de comportamentul oamenilor, sexul, exteriorul lor” (ibidem). O altă definiție acordată stereotipurilor de gen este următoarea: „sisteme organizate de credințe și opinii consensuale în legătură cu caracteristicile femeilor și bărbaților, precum și despre calitățile presupuse ale masculinității și feminității” (Băluță, 2015, p. 112 apud Dragomir, Miroiu, 2002 p. 340 , [Online], la adresa http://www.sferapoliticii.ro/sfera/183/pdf/183.10.Baluta.pdf). Ambele definiții evidențiază faptul că opiniile și convingerile arată „cum sunt […] și cum ar trebui să fie” femeile și bărbații (Băluță, 2015, p. 112 apud Dragomir, Miroiu, 2002 p. 340 , [Online], la adresa http://www.sferapoliticii.ro/sfera/183/pdf/183.10.Baluta.pdf). Stereotipurile de gen la adresa femeii s-au conturat odată cu atribuirea acestora a caracterului de iraționalitate datorită capacității de a dărui viață. În același timp, această capacitate le apropie pe femei de natură, de animale și devin astfel persoane emoționale care au responsabilitatea de a îngriji fătul. Diferența dintre sexe este subliniată încă de la începuturile omenirii și de faptul că doar bărbații participau la bătăliile istorice și la luarea deciziilor importante. În ceea ce privește sexul masculin, bărbații sunt considerați ființe puternice, raționale, independente; mai mult politica este văzută ca fiind o activitate „specific masculină” (Nemtanu, Gherasim, 2013, p. 218, [Online], la adresa http://www.ceeol.com/aspx/authordetails.aspx?authorid=8843f6c0-dc6e-4faa-a9d4-49bf24a2b7f3). Totodată, chiar și definiția politicii evidențiază faptul că acest concept presupune „exercitarea puterii”, puterea fiind acea trăsătură ce îl caracterizează pe bărbat (Adrian Miroiu, 2006, p.14 apud. Arneil: 1999, p.2). Din punct de vedere al feminismului puterea este înțeleasă prin fenomenul patriarhatului, astfel în relația socială femeile sunt subordonate bărbaților (Miroiu, 2004).
Stereotipurile de gen au creat astfel o barieră pentru femeile dornice de a se afirma în politică, datorită trăsăturilor caracteristice conferite acestora, trăsături ce mai degrabă pot fi considerate niște etichete atribuite sexului feminin: incompetente, emotive, dependente, sensibile. Însă, evoluția istorică ne spune faptul că femeile au dreptul de a participa la viața publică și implicit la viața politică. Mai mult, diferiți teoreticieni susțin că „prezența femeilor în politică este necesară” (Băluță, Dragolea, 2007, p.17 apud Virginia Sapiro, 1998). Femeile sunt încurajate în această direcție tocmai pentru că împărtășesc anumite practici comune. Aceste probleme sunt cunoscute mai în detaliu de către femei, fiind privite și analizate din punctul lor de vedere și nu doar al bărbaților care nu posedă toate cunoștințele necesare. Astfel, pot fi elaborate politici pozitive pentru persoanele de sex feminin.
Identificarea prezenței unor interese comune constituie motivul reprezentării politice a femeilor ca grup diferit (Băluță, Dragolea 2007). Conform dicționarului explicativ, înțelegem prin „a reprezenta”, „a acționa în numele unei colectivități în temeiul împuternicirii primite de la aceasta sau de la lege”( Dex online, reprezenta (vb.), [Online], la adresa http://dexonline.ro/definitie/reprezenta). Pe lângă această definire uzuală, cercetătoarea conceptului de reprezentare, Ptikin, precizează că noțiunea presupune să oferi un rost și o orientare a acțiunilor astfel încât să fie cunoscute: „să faci prezent într-un sens ceva care nu este prezent literal sau în realitate” (Băluță, 2015, p. 107, apud Hanna Fenichel Pitkin, 1967, [Online], la adresa, http://www.sferapoliticii.ro/sfera/183/pdf/183.10.Baluta.pdf). Așadar, reprezentarea politică a femeilor are în vedere expunerea problemelor acestora, precum și dezbaterea lor de către grupuri de femei în vederea implementării. În ceea ce privește interesele politice de gen, acestea sunt definite ca „preferințe exprimate de femei sau bărbați care le afectează sau sunt importante pentru proiectele lor de viață” (Băluță, 2014, [Online], la adresa http://www.sferapoliticii.ro/sfera/178/art10-Baluta.php#footnote-417739-10). Denumite și „interese strategice de gen” de către Maxime Molyneaux, interesele femeilor au în vedere problemele referitoare la diviziunea muncii, subordonare, dependență financiară, muncă domestică, sexualitate, naștere (Băluță, Dragolea, 2007, p.136). Spre exemplu, după cum am mai amintit, manifestarea patriarhatului în sfera privată sau altfel spus absența parteneriatului, contribuie masiv la lipsa femeilor din domeniul politic.
În cele ce urmează vom prezenta situația reprezentării femeilor în politică și la nivel practic nu doar teoretic, la nivelul Parlamentului României după perioada comunistă și până în prezent. Astfel, situația reprezentării femeii în Parlament arată în felul următor (Băluță, 2014, [Online], la adresa http://www.sferapoliticii.ro/sfera/178/art10-Baluta.php#footnote-417739-10):
în anul 1990 mandatele obținute de reprezentantele sexului feminin în Camera Deputaților erau în proporție de 5,5% (22 de femei) din totalul de 397 de mandate, iar în Senat erau de 0,8% (1 femeie), din totalul de 119 mandate. Dacă realizăm o comparație cu locurile ocupate de reprezentanții sexului masculin, că acestea erau în proporție de 94,5% (375 bărbați) în primul caz, iar în al doilea, 99,2% (118 bărbați), înregistrându-se o diferență importantă între reprezentanții celor două sexe.
În urma alegerilor legislative din anul 1992 a rezultat următoarea configurație a Parlamentului național: din totalul de 339 de mandate pentru Camera Deputaților, au fost atribuite femeilor mandate în proporție de 4% (13 femei), iar restul de 96% (326 bărbați), bărbaților; în cazul Senatului femeile erau reprezentate în proporție de 2% (3 femei), iar bărbații, în proporție de 98% (140 bărbați), dintr-un total de 143 de mandate.
În urma anului electoral 1996, a rezultat un Parlament compus din, 340 de deputați și 143 de senatori. În primul caz, numărul femeilor ce ocupau funcția de deputat era de 25 (7%), iar cel al bărbaților de 315 (93%). În cel de-al doilea caz, femeile cu funcția de senator erau în număr de 2 (1%), iar bărbații cu această funcție erau în număr de 141 (99%).
În anul 2000, Parlamentul României era compus din 345 de membri ai Camerei Deputaților și 140 de membri ai Senatului. Reprezentantele sexului feminin care făceau parte din Camera Deputaților erau în proporție de 11% (38 femei), iar reprezentanții sexului masculin, în proporție de 89% (307). În privința Senatului, 8,5% (12 femei) erau reprezentantele femeilor, iar 91,5 % (128) reprezentanții bărbaților.
Alegerile legislative din anul 2004 au dat următoarea înfățișare Parlamentului: 332 de deputați și 137 de senatori ai României aleși de cetățeni. Din totalul numărului de deputați, 37 erau femei, adică 11,1%, iar 295 erau bărbați, adică 88,9%. În cazul Senatului, situația a fost următoarea: 13 reprezentante ale sexului feminin, adică 9,5% și 124 de reprezentanți ai sexului masculin, adică 90,5%.
În anul 2008 Parlamentul României era compus din 334 membri ai Camerei Deputaților, din care 38 erau femei (11,38%), iar 296 erau bărbați (88,62%), precum și din 137 membri ai Senatului, din care 8 erau femei (5,84%), iar 129 erau bărbați (94,16%).
În urma alegerilor parlamentare din 2012 a rezultat un Parlament compus din 412 de deputați și 176 de senatori. Din numărul total al deputaților, 53 sunt reprezentantele sexului feminin (12,86%), iar 359 reprezentanții sexului masculin, (87,14%). Din numărul total al senatorilor, 14 sunt femei (8%), iar 162 sunt bărbați (92%).
Datele prezentate nu fac altceva decât să scoată în evidență slaba reprezentare a femeilor la nivelul Parlamentului național de-a lungul anilor. Mai mult, diferențele dintre numărul membrilor de sex feminin și cei de sex masculin ai ambelor camere sunt foarte mari. Trebuie să menționăm că de la un an la altul, procentele ce indică reprezentarea femeilor în Parlament înregistrează ușoare creșteri, mai evidente fiind în cazul Camerei Deputaților.
Conform studiului realizat de Autoritatea Electorală Permanentă în anul 2013, la nivel European, România se situează doar pe locul 27 din cele 32 de țări europene în ceea ce privește ponderea femeilor în parlamentul național cu un procent de 11,5% (Evoluția reprezentării femeilor în Parlamentul României, 2013, [Online], la adresa http://www.roaep.ro/ro/section.php?id=27&l2=58). Mai mult, la nivel global, statisticile Uniunii Interparlamentare (IPU) în februarie 2015 plasează România pe locul 95 în ceea ce privește reprezentarea politică a femeilor. Astfel, potrivit ultimelor cercetări realizate de către această Uniune, în prezent Camera Deputaților este compusă din 401 membri din care 55 sunt reprezentantele sexului feminin, adică 13,7%, iar Senatul cuprinde 168 de membri din care 13 sunt reprezentantele sexului feminin adică în proporție de 7,7% (Women in national parliaments, 2015, [Online], la adresa http://www.ipu.org/wmn-e/classif.htm). Feministele românce care au cercetat situația la nivelul țării privind slaba reprezentare a femeilor în politică, precizează următoarele cauze principale ale acestui fenomen: manifestarea patriarhatului modern, și anume femeile din România sunt tot mai dependente din punct de vedere financiar de bărbați, manifestarea și promovarea în continuare a stereotipurilor („bărbatul capul familiei”, „frumoasă și proastă”), femeile nu au timp pentru implicarea în viața politică din cauza muncii domestice. Mai mult, cu toate că există o lege ce reglementează egalitatea de șanse între femei și bărbați, proiectul de lege privind introducerea cotei obligatorii de reprezentare politică a femeilor în Parlamentul României a fost respins. Totodată, chiar dacă există numeroase organizații la nivel local și național, nu există o formațiune politică care să militeze pentru femeile din România (Borza, Grunberg, Văcărescu, 2006, [Online], la adresa http://www.cncd.org.ro/new/files/file/AnA_Cartea%20Neagra_a_Egalitatii_de_Sanse_intre_Barbati_si_Fem.pdf).
În ceea ce privește alegerile prezidențiale în România, primul candidat reprezentant al sexului feminin care și-a depus candidatura pentru funcția de președinte al țării a fost abia în anul 2000 (Graziela Bârlă, [Online], la adresa http://ro.wikipedia.org/wiki/Graziela_B%C3%A2rl%C4%83). Această candidatură fiind depusă ca independent. După o pauză îndelungată de 14 ani, la alegerile prezidențiale din anul 2014 s-au înregistrat două candidaturi din partea femeilor. De asemenea, o candidatură a fost din partea unui candidat independent, iar cealaltă candidatură a fost susținută de un partid politic.
II.4.1 – Sondaj INSCOP septembrie 2014
Cu 2 luni înainte de desfășurarea alegerilor prezidențiale din anul 2014, Indicele Național al Serviciilor și Consumului Populației (abreviat INSCOP) a realizat un sondaj de opinie pentru a studia percepția cetățenilor față de un eventual președinte al țării de sex feminin. În ceea ce privește metodologia, sondajul s-a desfășurat pe durata a 6 zile pe un eșantion reprezentativ de 1058 persoane de 18 ani și peste 18 ani. Chestionarele au fost aplicate în 76 de localități din 38 de județe, la domiciliul respondenților (Barometrul INSCOP, [Online], la adresa http://www.inscop.ro/wp-content/uploads/2014/09/INSCOP-Sept.2014.-Candidat-femeie.pdf).
Chestionarul aplicat indivizilor conține următoarele 3 întrebări:
1. „Dumneavoastră ce părere aveți despre posibilitatea ca o femeie să fie președintele României?”, cu variantele de răspuns: „contează mai puțin dacă președintele este bărbat sau femeie, nu cred ca o femeie e potrivită pentru funcția de președinte, o femeie ar fi mai potrivită pentru funcția de președinte, nu știu/nu răspund”.
2. „In opinia dvs, alegerea unei femei în funcția de președinte al României …?”, cu variantele de răspuns: „nu ar schimba nimic, ar schimba lucrurile în bine, ar schimba lucrurile în rău, nu știu/nu răspund”.
3. „Dumneavoastră ați vota o femeie pentru funcția de președinte al României?”, cu variantele de răspuns: „da, nu, nu știu/nu răspund” (Barometrul INSCOP, [Online], la adresa http://www.inscop.ro/wp-content/uploads/2014/09/INSCOP-Sept.2014.-Candidat-femeie.pdf).
În ceea ce privește răspunsurile oferite primei întrebări, constatăm că 38.1 % consideră pentru funcția de președinte al țării nu este potrivită pentru o persoană de sex feminin. Însă, majoritatea reprezentată de 42,9 % este de părere că nu contează dacă președintele țării este reprezentantul sexului masculin sau feminin. Ba mai mult, 11,9 % de respondenți consideră că o femeie este mai potrivită pentru cea mai înaltă funcție din stat. Restul de 7,1 % reprezintă indivizii care optează pentru varianta nu știu/nu răspund. Răspunsurile la cea de-a doua întrebare a chestionarului subliniază că 23,1 % dintre respondenți sunt de părere că lucrurile ar merge mai bine în România dacă s-ar alege o femei în funcția de președinte al României și 15,4 % consideră că lucrurile ar merge mai rău decât în prezent. Însă, cei care sunt de părere că nu se va înregistra nicio schimbare sunt în proporție de 39,9 %. Iar, 21,6 % de indivizii optează pentru varianta nu știu/nu răspund. Ultima întrebare marchează intenția de vot, astfel că 47,5 % ar vota o femeie pentru această funcție și mai puțini, 40,8 %, au fost ce care susțin că nu vor vota un individe de sex masculin pentru funcția de președinte al țării. Indivizii care optează pentru varianta nu știu/nu răspund sunt în proporție de 11,7 % (Barometrul INSCOP, [Online], la adresa http://www.inscop.ro/wp-content/uploads/2014/09/INSCOP-Sept.2014.-Candidat-femeie.pdf).
În urma acestei cercetări recente constatăm că manifestarea stereotipurilor în direcția negativă este redusă la nivelul național. Așadar, majoritatea cetățenilor chestionați nu consideră genul ca fiind unul din elementele definitorii pentru persoana ce deține funcția de președinte și totodată, nici responsabil pentru situația țării. Mai mult, și în cazul intenției de vot la alegerile prezidențiale, majoritatea a fost mai receptivă în cazul reprezentantelor de sex feminin. Totodată, putem afirma și faptul că această înclinație se datorează celor două abordări de conducere diferite, abordarea feminină și masculină, din dorința de a realiza o schimbare. Astfel, prima abordare este de la sine înțeles că este mai prietenoasă, mai responsabilă și mai echilibrată și nu agresivă, dură și conflictuală, cum este în cazul celei de-a doua. Trebuie însă să menționăm faptul că sunt destul de mulți indivizii care nu au oferit un răspuns concret. Totodată, este necesară realizarea unei evidențieri a răspunsurilor acordate la nivel urban și cele de la nivel rural, deoarece cei din urmă sunt de obicei mai conservatori, în timp ce indivizii din mediul urban acceptă schimbarea și sunt mai flexibili și adaptabili. Chiar și categoriile de vârste ar fi necesare de identificat, pentru a urmări trendul societății
PARTEA PRACTICĂ
Metodologia lucrării
Principalul obiectiv al lucrării este de a analiza desfășurarea campaniilor electorale pentru alegerea președintelui României a celor două candidate, Elena Udrea și Monica Macovei în mediul online. Se va avea în vedere activitatea desfășurată pe durata campaniei electorale de cele două contracandidate pe platformele online, și anume, paginile oficiale ale site-ului web de socializare Facebook aferente candidatelor, precum și site-urile web, romaniafrumoasa.ro, respectiv macoveipresedinte.ro, construite tocmai pentru campania prezidențială. După cum am amintit, comportamentul și activitatea lor va fi studiat pe durata a 30 de zile electorale. Așadar, conform calendarului pentru alegerile prezidențiale data începerii campaniei electorale a fost stabilită pentru 3 octombrie 2014, iar data încheierii campaniei, 1 noiembrie 2014 ora 07:00 (Hotărâre privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea Președintelui României în anul 2014, [Online], la adresa http://www.bec2014.ro/wp-content/uploads/2014/09/HG-521-calendar.pdf). Vom apela la analiza de conținut a celor patru site-uri web, pentru a prezenta în contrast și pentru a studia direcția aleasă de cei doi candidați reprezentanți ai sexului feminin, precum și planul de acțiune, subliniind atât asemănările cât și deosebirile identificate. Totodată, vom analiza site-urile web și din perspectiva utilizării acestora. Pentru aceasta vom folosi instrumentul grila de analiză, cu ajutorul căreia vom puncta existența sau absența anumitor aspecte. Astfel, grila de analiză pentru site-urile web www.romaniafrumoasa.ro, respectiv www.macoveipresedinte.ro, va avea în vedere aspectele informării, accesibilității, consultării, iar în ceea ce privește paginile oficiale de Facebook se vor urmări următoarele elemente: notorietatea, activitatea acestora pe pagina de socializare, organizarea informațiilor, materiale folosite. Mai precis vom studia cum au utilizat candidatele instrumentele online pentru a câștiga capital electoral și totodată ce produs electoral au oferit alegătorilor.
CAPITOLUL III
Analiza de conținut a campaniilor electorale în mediul online și imaginea candidatelor
………………………
III.1. – Contextul socio-politic
Anul 2014 este caracterizat de un eveniment important pentru viitorul României și anume, organizarea și desfășurarea alegerilor pentru președinția țării. În această competiție pentru câștigarea puterii și-au depus candidatura 14 candidați. După 14 ani, constatăm faptul că, din totalul numărului de candidați, doi sunt reprezentanții sexului feminin. Așadar, prima femeie care a candidat pentru președinția României a fost avocata Grațiela Bârlă în anul 2000. Mai mult, aceasta a candidat ca independent la alegerile din 26 noiembrie 2000, nefiind susținută de niciun partid politic, astfel reușind să obțină un procent de doar 0,55% din preferințele electoratului, adică 61.455 de voturi (Voinea, Delcea „Prima femeie care a candidat la președinția României: „Mi se spunea să mă întorc la cratiță”, 2014, [Online], la adresa http://adevarul.ro/news/politica/alegeri-prezidentiale-2014-gratiera-barla-femeie-candidat-presedintia-romaniei-mi-spunea-intorc-cratita-1_5426d0320d133766a87924f8/index.html ).
De atunci și până în anul 2014 s-a instalat un monopol masculin în ceea ce privește depunerea candidaturilor pentru alegerile prezidențiale. Însă, după această pauză îndelungată, vorbim despre o premieră în acest caz, și anume două reprezentante ale sexului feminin și-au depus candidatura pentru funcția de președinte al României. Astfel, începând cu data de 23 septembrie 2014, candidatele Udrea Elena Gabriela și Macovei Monica au putut să-și depună în scris candidatura pentru primul tur de scrutin din data de 2 noiembrie 2014 (Hotărâre privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea Președintelui României în anul 2014, [Online], la adresa http://www.bec2014.ro/wp-content/uploads/2014/09/HG-521-calendar.pdf). În ceea ce privește ordinea candidatelor pe buletinul de vot, rezultatul în urma tragerii la sorți de către președintele Biroului Electoral Central a fost următorul: Elena Udrea a ocupat poziția 6 pe buletinul de vot, iar Monica Macovei poziția 11 (Proces Verbal privind stabilirea ordinii pe buletinele de vot, [Online], la adresa http://www.bec2014.ro/wp-content/uploads/2014/09/PV-224C.pdf). În momentul candidaturii, Elena Udrea deținea un mandat de deputat în Parlamentul României, iar Monica Macovei era membru în Parlamentul European.
Cele două contracandidate au fost membre ale Partidului Democrat Liberal (abreviat PDL) până în anul 2014. De precizat, Udrea Elena s-a înscris în acest partid politic în anul 2006 (în Partidul Democrat), iar Monica Macovei s-a alăturat 3 ani mai târziu, în 2009 (Elena Udrea; Monica Macovei, [Online], la adresele http://ro.wikipedia.org/wiki/Elena_Udrea; http://ro.wikipedia.org/wiki/Monica_Macovei). Conform art. 4, al. (1) din Statutul PDL orientarea partidul politic este de centru-dreapta (Statut PDL, [Online], la adresa http://www.pdl.org.ro/statut). Cu alte cuvinte, ambele contracandidate sunt ghidate de aceeași doctrină politică, și anume, libertatea și naționalismul.
Însă, pentru ca ambele reprezentante ale sexului feminin să poată candida pentru funcția de președinte al țării, au fost necesare câteva mutări politice. Astfel, în acest sens, prima mutare a fost din partea Elenei Udrea care a demisionat din Partidul Democrat Liberal și s-a înscris în Partidul Mișcarea Populară (abreviat PMP), un partid cu aceeași orientare politică ca cel dintâi menționat. La începutul lunii iunie devine președintele tânărului Partid Mișcarea Populară, fondat abia la începutul lunii ianuarie a aceluiași an (Elena Udrea, [Online], la adresa http://ro.wikipedia.org/wiki/Elena_Udrea). Partidul a devenit formațiune politică prin transformarea Fundației Mișcarea Populară (Partidul Mișcarea Populară, [Online], la adresa http://pmponline.ro/cum-ne-am-format/). Elena Udrea devine candidatul desemnat de către partid pentru a intra în competiția alegerilor prezidențiale, inițial fiind vorba de un alt candidat. Cea de-a doua mutare a fost a Monicăi Macovei, așadar la începutul lui septembrie 2014, aceasta își dă demisia din Partidul Democrat Liberal după neînțelegerile cu membrii partidului legate de desemnarea unui candidat propriu al PDL și nu din partea Alianței Creștin Liberale, alianță proaspăt rezultată din partidele PDL și PNL (Partidul Național Liberal). Prin urmare, aceasta își depune în scris candidatura la alegerile prezidențiale ca independent (Monica Macovei, [Online], la adresa http://ro.wikipedia.org/wiki/Monica_Macovei).
Imaginea politică a Elenei Udrea s-a conturat încă din anul 2004 când s-a înscris în Partidul Național Liberal, devenind mai apoi consilier general în Consiliu General al Municipiului București. Acesta a devenit un personaj politic cu notorietate datorită evoluției dinamice pe plan politic. Astfel, acesta obține două mandate consecutive ca deputat în Parlamentul României, începând cu anul 2008. Tot în acel an a fost numită în funcția de Ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului, iar datorită investițiilor în turism și creării unui brand de turism național a devenit și mai cunoscută, încheind mandatul în 2012 (Elena Udrea, [Online], la adresa http://ro.wikipedia.org/wiki/Elena_Udrea). În ceea ce privește contracandidata, Monica Macovei, aceasta se bucură de notorietate încă din anul 2004 când a devenit membră în Guvernul României, fiind Ministrul Justiției până în anul 2007. Mai mult în mandatul său a devenit cunoscută datorită reformei justiției și luptei anticorupție. Iar, în anul 2009 a devenit europarlamentar în grupul Partidul Popular European (Monica Macovei, [Online], la adresa http://ro.wikipedia.org/wiki/Monica_Macovei). Necesită realizată precizarea cu privire la diferența de vârstă dintre cele două contracandidate, care este de 14 ani. Cu toate acestea, Elena Udrea reprezentând personajul „june” a debutat în viața politică mai devreme față de contracandidata sa.
Totodată, trebuie menționat faptul că ambele candidate au deținut funcția de ministru în cele două mandate ale președintelui României, Traian Băsescu, președinte dat de Partidul Democrat Liberal. Totuși, imaginea politică a acestora pentru societatea civilă a început să se erodeze ușor, una din principalele cauze fiind măsurile de austeritate luate în situația unei crize economice și politice de guvernul Partidul Democrat Liberal aflat la acea perioadă la putere. Așadar, acțiunile luate de partidul portocaliu care i-au nemulțumit pe cetățeni s-au reflectat în opinii negative și asupra imaginii celor două candidate, având aceleași culori politice, fiind afectat și gradul de încredere în partid. Mai mult, candidatura acestora vine după un mandat de 10 ani al unui președinte care a ajuns în funcție fiind susținut chiar de Partidul Democrat Liberal. Președinte care și-a manifestat susținerea și promovarea față de ambele femei politice, dar cu o amprentă mult mai evidentă și accentuată față de candidata la prezidențiale, Elena Udrea.
III.2. – Profilul candidatelor prezentat pe cele patru site-uri web
Atât Partidul Democrat Liberal cât și Partidul Mișcarea Populară sunt partide de centru-dreapta conform statului fiecărui partid. Aceste statute fiind prezentate pe site-urile web ale celor două partide. Astfel, doctrina după care își ghidează activitatea și programele politice se referă la valori liberale, la naționalism, la capitalism, precum și la conservatorism (Bordeiu, 2005). Curentele ideologice de dreapta au ca și prioritate apărarea țării, păstrarea ordinii sociale, existența unei piețe libere, promovarea reformelor pentru formarea unui stat modern, eficient și competitiv. Însă, în concepția sociologului Maurice Duverger despre clasificarea partidelor, nu se poate vorbi despre existența „centrului” în politică (Bordeiu, 2005, apud George Voicu, Pluripartidismul. O teorie a democrației, 1998). Totodată, ambele partide sunt populare, ceea înseamnă că „aparțin unui comportament supranațional, european” (Vaida, 2005, [Online], la adresa http://www.sferapoliticii.ro/sfera/118/art2-vaida.html). Acestea fiind menționate, putem afirma faptul că activitățile și programele politice în campania electorală a celor două candidate au fost clar ghidate atât de promovarea valorilor populare cât și a celor de dreapta.
Cunoscând ideologia și doctrina acestora este necesar să prezentăm și profilul candidatelor, Elena Udrea și Monica Macovei, pentru ca alegătorii din mediul online să facă cunoștință cu posibilul viitor președinte al țării. Fiecare dintre candidate, împreună cu echipa de campanie stabilesc tipul abordării, modul de a se prezenta și cantitatea de informații pentru alegătorii activi pe Facebook și pe celelalte două pagini web ale acestora, astfel încât să câștige cât mai mult capital electoral ori încredere. Așadar, pe site-urile web ale acestora, www.romaniafrumoasa.ro și www.macoveipresedinte.ro cele două candidate și-au înființat câte o rubrică specifică pentru a se prezenta, și anume, în ceea ce privește site-ul web Elenei Udrea, rubrica este denumită „De ce merit votul tău?” (Figura 1, 2), iar în cazul Monicăi Macovei, „De ce votez Monica Macovei?” (Figura 3,4,5,6). Scopul acestor interogații este de a împărtăși informații esențiale alegătorilor și totodată reprezintă o modalitate de a interacționa cu electoratul din mediul online. Referitor la site-ul web de socializare Facebook, cele două candidate au avut la dispoziție un sistem standard pentru a se prezenta alegătorilor din mediul online, sub denumirea „Despre” (Figura 7, 8). Mai mult, prin această tehnică electorală de realizare a portretului de candida se încearcă o apropiere cât mai mare de criteriile impuse de literatura de specialitate: „Calitățile alesului ideal transpun în practică așteptările opiniei publice – astfel, acesta trebuie să dea dovadă de onestitate, eficacitate, apropiere de oameni și de problemele lor” (Cocean, 2009, p.100 apud Bongrand, „Le marketing politique”, 1993). Pe lângă aceste trăsături de personalitate, se cer și câteva trăsături referitoare la capacitatea de conducere a candidatului: „dorința de a înfrunta problemele, asumarea responsabilității, capacitatea de a controla o situație de criză, precum și capacitatea de a face față unei opoziții ce poate fi identificată și personificată” (ibidem, p.101 apud Edelman, M.-„Politica și utilizarea simbolurilor”, 1999).
III.2.1. – „De ce merit votul tău?” vs. „De ce votez Monica Macovei?”
În ceea ce o privește pe Elena Udrea, în conținutul interogației „De ce merit votul tău?” identificăm verbul „merit” folosit cu scopul de a se justifica pentru primi cât mai multe voturi din partea electoratului. Sub această întrebare, candidata din partea Partidului Mișcarea Populară se adresează exclusiv femeilor printr-un mesaj expunând problemele cu care acestea se confruntă în viața de familie și pe plan profesional, prezentându-se drept ca fiind singura șansă de a reforma situația politică și socială a femeilor și nu numai: „Multe dintre voi vă grăbiți de la muncă spre casă pentru a avea grijă de copii […]”, „ […] trebuie să luptăm pentru a schimba mentalitatea bărbaților, dar și a multora dintre noi” (fig.2). Totodată, aceasta își face cunoscute realizările din timpul mandatului de ministru pentru a da dovadă de competență și profesionalism pentru cea mai importantă funcție în stat: „Dovadă stau cele peste 6000 de proiecte implementate cu succes […] care au garantat peste 100.000 de locuri de muncă” (fig.2). Datorită calităților reprezentantelor sexului feminin pe care l-a identificat, candidata a realizat profilul viitorului președinte al țării: „Femeile sunt mai intuitive, privesc cu câțiva pași înainte, examinează cu atenție fiecare opțiune și sunt capabile să ia cele mai potrivite decizii cu bunăvoință, creativitate și grijă pentru ceilalți” (imaginea fig.2). Mesajul este construit din expresii uzuale și familiale, tocmai pentru a fi cât mai ușor percepute de toate categoriile de alegători și în speciale de alegătorii de sex feminin: „Am nevoie de timp pentru a merge la coafor […]” (fig.1). Mai mult aceasta instigă la participarea la vot a femeilor prin următoarele afirmații: „o femeie Președinte!”, „Dacă Udrea a putut putem și noi!”, „Eu am curaj!”, „dacă mă veți ajuta să pot, va putea, de fapt, fiecare dintre voi!” (fig.2). Candidata își manifestă compasiunea față de celelalte femei: „[…] luăm decizia de a renunța la visele noastre. Și eu am trecut printr-o alegere […]”, „Ca și voi am suportat umilințe […]” (fig.1). Scrisoarea postată pe pagina web www.romaniafrumoasa.ro subliniază faptul că Elena Udrea, candidata la prezidențiale, alege să se prezinte ca o războinică, care poate să-i învingă din punct de vedere profesional pe bărbați, raportându-se mereu la problemele cu care se confruntă în viața de zi cu zi toate femeile.
Grupul țintă ales de Elena Udrea rubrica „De ce merit votul tău?” de pe site-ul web al campaniei electorale, www.romaniafrumoasa.ro se referă strict la femeile din mediul online, însă având în vedere magnitudinea și importanța acestor alegeri, nu este suficientă o adresare ce cuprinde doar un anumit grup de indivizi. Cu atât mai mult cu cât aceasta campanie s-a desfășurat și în mediul online, unde din ce în ce au acces tot mai mulți alegători, este necesar ca mesajul electoral construit să aibă în vedere nevoile mai multor grupuri de indivizi.
La fel ca și în cazul candidatei anterior menționată, și pe site-ul web al Monicăi Macovei a fost alocat un spațiu special de prezentare a candidatei numit în continuare „De ce votez Monica Macovei?”. Monica Macovei își prezintă profilul de candidat pentru alegerile prezidențiale sub forma unor scurte fraze, în număr de 20 „de motive”, care după o simplă verificare au rezultat de fapt 19 motive. Acest mic aspect poate să afecteze negativ credibilitatea candidatei. Totuși spre deosebire de contracandidata sa, aceasta reușește să cuprindă un public mai larg, nu doar pe cel a reprezentantelor sexului feminin. Așadar, mesajul acesteia pe pagina web se adresează unui grup țintă clar stabilit din mediul online: grupului care susține protejarea Roșiei Montane, părinților, mamelor, vârstnicilor, elevilor/studenților, persoanelor fără un loc de muncă: „singurul politician român care s-a declarat deschis împotriva proiectului cu cianuri de la Roșia Montană”, „[…] pentru că este mamă și gândește cu grijă viitorul comunității”, „[…] este vocea celor fără voce, a celor umiliți de politicieni care trimit copii la școală fără manuale”, „[…] 3 priorități ferme […]: sănătate, educație și locuri de muncă” (fig.3,5). Și Monica Macovei, la fel ca și contracandidata sa se consideră o luptătoare și totodată, apelează la amintirea realizărilor pentru a sublinia pregătirea și competența acesteia: „[…] singurul eurodeputat româ care a impus o directivă europeană”, „[…] a creat DNA-instituția ca a început să curețe România de corupție și ANI (Agenția Națională pentru Integritate)” (fig.3).
Totodată, se remarcă o atitudine combativă, noi vs. ei: „Eu votez Monica Macovei pentru că nu e ca ei” (fig.4) (Crețu, ʽNoua limbă de lemn a discursului politicʼ, 2010). În mesajul său, candidata Monica Macovei își împărtășește calitățile care în opinia ei trebuie să îmbrace persoana care va ocupa funcția de președinte al țării: „[…] vom avea un președinte curajos, competent, cinstit și bun”, „[…] nu minte și nu fură”, „[…] gândește cu grijă viitorul comunității”.
III.2.2. – Facebook: Despre Monica Macovei vs. Despre Elena Udrea
Deoarece site-ul web de socializare Facebook are o grilă și o structură standard de completare și prezentare a informațiilor, cele două candidate au fost puțin mai limitate în ceea ce privește spațiul destinat descrierii decât în cazul celorlalte site-uri web realizare strict pentru campania electorală. Realizând o comparație între cele două candidate, putem constata că prezentarea acestora pe facebook este realizată din două puncte de vedere diferite. Astfel, în cazul Monicăi Macovei s-a preferat o abordare mai formală, mai serioasă, punându-se accent pe activitatea profesională. Pe când, în cazul Elenei Udrea s-a considerat mai oportună o abordare mai relaxată, mai familială, mai prietenoasă, concentrându-se asupra aspectelor legate de viața personală.
Așadar, Monica Macovei prezintă funcția pe care o deține, cea de europarlamentar în Parlamentul European, precum și grupul din care face parte, Partidul Popular European. Totodată pe această pagină web a site-ului de socializare, ea promovează și se promovează apelând la respectarea legii, întocmind astfel un profil propriu pentru persoana ce va fi ales președinte al țării: „Legea trebuie să fie egală pentru toți. Am spus răului-rău, m-am luptat cu el fără frică.” (fig.8). Mesajul acesteia prin care oferă încredere electoratului din mediul online și inspiră curaj are scopul de a mobiliza și de a uni alegătorii: „Nu mă las și nu vă las!” (fig.8). După cum am afirmat anterior, prezentarea candidatei gravitează în jurul pregătirii universitare și profesionale. Astfel, aceasta face cunoscute universitățile și specializările absolvite: „Protecția drepturilor omului la nivel internațional și european, Universitatea Abo/Turku (1995) și Universitatea Birmingham, Institutul de drept european (1994); Master în drept constituțional comparat, Universitatea Central Europeană și Universitatea Statului New York (1993); Licența în drept, București (1982).” (imagine 2). În ceea ce privește activitatea profesională, aceasta se bucură de o vastă experiență profesională, ocupând de-a lungul anilor funcții importante, precum: procuror, expert în Consiliul Europei, avocat, expert juridic (Misiunea OSCE), expert reforma justiției și combaterea corupției în țările candidate la UE, consilier anticorupție al Primului Ministru al Macedoniei, Ministru al Justiției, europarlamentar. (imaginea 2). Totodată, a colaborat cu diverse instituții, precum a obținut și numeroase premii, spre exemplu: „Femeia Europeană a Anului, Parlamentul European (2008); Comunicatorul Anului, Forum International Communications (2006) (imaginea 3).
Spre deosebire de contracandidata în campania electorală pentru alegerile prezidențiale Monica Macovei, Elena Udrea decide să oferă informații despre data nașterii, orașul natal, vârsta și chiar și zodia (fig.7). Tot acest set ce cuprinde informații personale sunt prezentate cu scopul de a crea impresia unui om obișnuit, la fel ca toți ceilalți, încercând să stabilească o legătură de prietenie, o legătură familială indirectă cu electoratul din mediul online. Profilul pe care acest candidat îl creează viitorului președinte al țării poate fi identificat prin prisma prezentării calităților Elenei Udrea: „ […] sunt disciplinată și perseverentă. Sunt foarte loială […]” (imag 2). Candidata Elena Udrea se caracterizează prin intermediul unui citat în latină a filosofului Marcus Cicero „Omnia mea mecum porto”, ce semnifică „Tot ceea ce am duc cu mine” (fig.7) (Expresie latină, [Online], la adresa http://ro.wikipedia.org/wiki/Omnia_mea_mecum_porto). Referitor la activitatea profesională, aceasta alege să prezinte doar mandatul de Ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului. Însă, preferă să ofere o viziune sobră calității și vieții de om politic: „[…] momentele dificile din carieră […]”, „[…] acuzații nefondate care îmi sunt aduse uneori […]”, „Viața unui ministru nu este nici pe departe simplă și lipsită de griji” (imag 2).
În ceea ce privește cazul Elenei Udrea este necesar să facem raportarea și la prezentarea candidatului realizată pe site-ul web www.romaniafumoasa.ro la secțiunea, „De ce merit votul tău?” deoarece au fost constatate câteva deosebiri cu privire la grupul țintă. Așadar, descrierea candidatului realizată pe site-ul web de socializare Facebook vizează tot electoratul din mediul online, indiferent de sex, clasă socială, etnie, însă în conținutul rubricii specifice „De ce merit votul tău?” această descriere a candidatului este un mesaj care de fapt se adresează numai reprezentantelor de sex feminin: „Dragi prietene” (fig.1).
III.3. – Programele politice ale candidatelor Monica Macovei & Elena Udrea prezentate în mediul online
Programul politic al celor două candidate pentru funcția de președinte al României este conceput întocmai după ideologia ce le ghidează activitatea de om politic, și anume ideologia de dreapta. Iar acest program politic va fi pus în aplicare dacă una dintre cele două candidate va fi aleasă în funcția de președinte al țării. Însă, când vorbim despre programele politice, ne gândim automat la promisiunile pe care la fac liderii politici în campania electorală, promisiuni care nu întotdeauna se bucură de certitudinea implementării după preluarea mandatului câștigat. Totodată, programul politic este considerat ca fiind un „produs politic” ce presupune împărtășirea obiectivelor sociale, politice și economice stabilite de fiecare candidat în parte, astfel încât să convingă electoratul și să câștige cât mai multă încredere din partea acestuia pe durata campaniei electorale (Cocean, p.80, 2009). Pentru ca cetățenii să se familiarizeze cu oferta politică a candidatelor și pentru a avea mai ușor acces la aceasta, candidatele au realizat un document cu programul lor politic și l-au plasat pe cele două site-uri web aferente, www.romaniafrumoasa.ro și www.macoveipreședinte.ro, putând fi chiar descărcat de către alegătorii doritori. Cunoscând faptul că ambele candidate au fost membre la un moment dat în același partid, și anume Partidul Democrat Liberal, prin urmare activitatea și principiile politice ale amândurora gravitând în jurul ideologiei de dreapta, este interesant să studiem ofertele lor politice construite pentru această campanie electorală și să identificăm eventualele asemănări și deosebiri.
III.3.1. – „Zece porunci pentru politicieni o Sută de principii și proiecte pentru România” – Monica Macovei
Programul politic realizat de Monicăi Macovei împreună cu echipa sa de campanie a fost gândit, în ceea ce privește structura acestuia, din perspectivă religioasă. Acest aspect reiese chiar din titlul dat acestui proiect, care este conceput după cele 10 porunci Dumnezeiești ce se regăsesc în Biblie (Exodul 20:1-17): „Zece porunci pentru politicieni”. Candidata apelează la sacru pentru a sensibiliza electoratul, pentru a fi privită ca om curat și bun, iar astfel să poată să influențeze câți mai mulți alegători să-și îndrepte intenția de vot către aceasta. Totodată, aceste porunci realizate pentru parlamentari denotă manifestarea unei autorități care este bine-venită în acest caz, cunoscându-se faptul că gradul de încredere al cetățenilor români într-o instituție a statului, precum Parlamentul este foarte scăzut.
În începutul „Decalogului politic”, candidata Monica Macovei se adresează printr-o scrisoare deschisă alegătorilor. Această scrisoare din introducerea programului politic este concentrată asupra problemei reprezentată de fenomenul corupției. Totodată, candidata se face remarcată, își împărtășește implicarea și încearcă să se apropie cât mai mult de români prin folosirea verbelor la persoana I: „m-am săturat”, mă lupt”, „am pornit reforma”, „am scris un cod etic”, „îți ofer”, „îți cer” (Crețu, ʽNoua limbă de lemn a discursului politicʼ, 2010, p. 30, p.32). Mai mult, aceste verbe folosite cu scopul de a se afirma iau forma unor clișee deoarece sunt utilizate în mod repetat. Clișeele identificate nu sunt doar cele amintite, ci în conținutul acestei scrisori mai apar astfel de repetări excesive: „corupție”, „constituție”, „președinte”. Și în acest caz este prezentă opoziția noi vs. ei: „ca și tine m-am săturat de această situație”, „pentru tine, nu pentru politicieni”. Aceste elemente presupun o tehnică clară numită „limba de lemn” prin care candidatul o folosește cu scopul de a influența opiniile electoratului.
Decalogul politic, considerat și un plan strategic conține și viziunea candidatei la alegerile prezidențiale pentru România. Așadar, viziunea gândită de echipa de campanie împreună cu Monica Macovei face referire la aspecte legate de educație, sănătate, ecologie, infrastructură, economie, corupție, apărare națională, precum și de Uniunea Europeană. La fel ca și scrisoarea deschisă, și viziunea este construită din clișee, precum: „o țară”, „acest ideal”. Spre exemplu, sintagma „o țară” este folosită de 11 ori, iar sintagma „acest ideal” este utilizat de 3 ori, ambele tot cu scopul de a manipula electoratul. Mai mult, atitudinea combativă noi vs. ei este din nou prezentă, fiind mult mai evidentă: „ei au în spate afaceri și obligații nevăzute. Eu te am doar pe tine”, îi putem învinge”, „și tu ești altfel decât ei”, „suntem mai buni decât ei”. În același timp se face referire la două principii importante, „binele și răul” precum și la balanța dintre ele (ibidem, p. 29). Principiile sugerează o doctrină religioasă, și anume „maniheismul” care se regăsește în acest discurs prin sintagmele: „și tu ești altfel decât ei”, „suntem mai buni decât ei” (ibidem p. 29). Apar verbe tari ce implică o anumită presiune și atrag atenția cetățenilor asupra unui fenomen cu intenția de a modifica comportamentul alegătorilor. Așadar, verbele de acest gen sunt verbele la modul imperativ: „Vino alături de mine”, „haide să întoarcem definitiv foaia României”.
După cum am afirmat anterior, programul politic al Monicăi Macovei este realizat după cele 10 porunci prezente în Biblie, însă în acest caz, poruncile se adresează exclusiv politicianului:
„1. Să nu ai alt stăpân decât cetățeanul;
2. Să nu trădezi interesul național;
3. Să nu ataci instituțiile statului;
4. Să nu furi și să nu risipești banul public;
5. Să nu minți, să nu plagiezi, să nu calomniezi, să nu mituiești;
6 . Să-ți înmulțești banii și creația;
7. Să-ți educi copiii;
8. Să-ți respecți părinții și să-ți ajuți semenii;
9. Să cultivi solul și să protejezi natura;
10. Să-ți respecți identitatea, valorile și trecutul ca să ai un viitor.” (imaginea 14)
Fiecare din aceste „porunci„ conține la rândul ei principii și proiecte specifice propuse de candidatul Monica Macovei pentru România care vizează toate domeniile: „reforma clasei politice, politică externă și de securitate, statul de drept și justiția, reforma administrativă, reforma morală, libertate economică, educație și cercetare, solidaritate socială și sănătate, mediu, energie, agricultură, memorie, identitate, patrimoniu”. În cazul acestei candidate putem vorbi despre identificarea mitului personajului salvator, ți în același timp despre influențe populiste, deoarece candidata Monica Macovei oferă o alternativă și o soluție clară și are o poziție antisistem, pozând în postura de eroină care va elimina corupția (Chiru, 2010).
III.3.2. – „Promisiunea mea pentru români” – Elena Udrea
Programul politic este alcătuit din mai multe promisiuni pe care candidatul le face față de electorat în campania electorală. Prin urmare, titlul programului politic al candidatului la alegerile prezidențiale, Elena Udrea este chiar „Promisiunea mea pentru români”, reflectând întocmai angajamentul acesteia față de cetățenii țării. Din punct de vedere structural, programul prezidenția este organizat în nouă puncte, sub forma: introducere, cuprins și încheiere.
În introducerea programului prezidențial, candidata Elena Udrea a adresat un „Cuvânt înainte” alegătorilor realizat atât în jurul adjectivului „frumoasă” atribuit României, cât și în jurul reformei. Elementele „limbii de lemn” le regăsim și în acest caz. Așadar, expresiile care sunt repetare excesiv în conținutul acestei părți sunt: „ România frumoasă”, întâlnită de 12 ori și „reforma”, folosită de 4 ori. După cum am mai afirmat clișeele au rolul de a manipula și influența cetățenii pentru a atrage cât mai mult capital electoral. Candidata Elena Udrea folosește doar un singur verb la modul imperativ pentru a stimula alegătorii, fiind vorba despre verbul „trebuie”. Însă, și verbele prezente la modul conjunctiv: „să îndrăznim”, „să o facem”, „să începem”, „să clădim” sunt utilizate tot cu formă de imperative. Totodată, verbele la persoana I plural sunt folosite cu scopul de a oferi unitate și de a manifesta solidaritate: „putem construi”, „dăm dovadă”, „vom reuși” și „avem nevoie”. Nu în ultimul rând, am identificat și în această introducere opoziția noi vs. ei, ce are rolul de a sublinia aspectele negative ale puterii reprezentată de ideologia de stânga la acea vreme, precum și de a scoate în evidență încercările pozitive ale opoziției reprezentată de ideologia de dreapta: „greșelilor guvernului Ponta”, „guvern incompetent”, „inițiată de Guvernul Boc”.
Programul prezidențial al Elenei Udrea pornește odată cu precizarea anumitor „Principii și valori generale” după care această candidată își construiește proiectele și activitățile politice. Așadar, dintre principiile și valorile menționate în acest program politic, amintim: „drepturile omului”, „libertatea”, creștinism, „responsabilitate personală”, „drepturi egale” și „oportunități egale” indiferent de sexul individului, „supremația legii”, „egalitate în fața legii”, independența justiției”, „solidaritate”, „coeziune socială”, „democrație pluralistă” și „capitalismul popular”. Totodată, candidata Elena Udrea conferă un spațiu în programul său politic pentru a descrie „Starea societății românești”. Astfel, în această secvență, omul politic vorbește despre criza economică care a lovit România în timpul guvernării Partidului Democrat Liberal din care făcea parte, fiind ministru. Se precizează faptul că datorită guvernării portocalii s-a reușit ieșirea din respectiva criză. Mai mult, candidata la alegerile prezidențiale, Elena Udrea manifestă o atitudine pozitivă față de acțiunile fostului președintelui pe durata celor două mandate onorate: „s-a reușit în ultimii 10 ani reformarea fundamentală a justiției”. Elena Udrea își construiește programul prezidențial pe baza politicilor propuse în cele două mandate ale fostului președinte, care o și susține pe durata campaniei electorale. Așadar, aceasta își exprimă dorința de a urma deciziile politice ale președintelui susținător: „continuitatea politicilor pentru România din ultimii 10 ani”. Trebuie însă menționat faptul că această atitudine pozitivă manifestată de Elena Udrea este adoptată în mod indirect, deoarece candidata nu precizează numele fostului președinte, ci doar durata celor două mandate, cu scopul de a se delimita de acesta. În această descriere a societății românești, Elena Udrea atacă acțiunile și deciziile contracandidatul de stânga, care la acel moment era parte a guvernării: „cea mai mare amenințare la adresa României este concentrarea puterii în mâinile PSD”, „Tăierea investițiilor, incapacitatea de a gestiona cadrul pentru atragerea fondurilor europene”, parteneriat strategic cu SUA, apartenența la NATO și Uniunea Europeană, rămasă în declarațiile guvernării de stânga, este alterată fundamental”.
În programul prezidențial al candidatei Elena Udrea sunt cuprinse două teme politice pe care s-a pus accentul, alocându-se câte un capitol pentru fiecare, și care se referă la statul de drept și independența justiției, precum și la politica externă, de securitate și apărare. Așadar, în ceea ce privește primul proiect politic, candidata propune: „apărarea independenței justiției în fața atacurilor politicului”, „supremația legii și respectarea principiului separației puterilor”, „continuarea luptei împotriva corupției”, „respectarea Constituției României”. Referitor la cea de-a doua temă, Elena Udrea nu oferă niște proiecte clare, ci mai degrabă prezintă politica externă, de securitate și de apărare din perspectivă istorică, expunând avantajele și dezavantajele țării.
Promisiunea Elenei Udrea pentru români vizează totodată și zece teme strategice pentru societate propuse de această candidată:
1. „Finanțarea legitimă, transparentă și competitivă a activității politice;
2. Trebuie create mecanisme pentru a obține partide mai apropiate de cetățeni și mai europene;
3. Crearea mecanismului de atragere a resursei umane de calitate pentru funcția publică;
4. Crearea respectului pentru profesionalism, pentru muncă și modele de construcție pas cu pas a carierelor profesionale;
5. Recompunerea coeziunii societale;
6. Formarea elitelor și capacitatea de a le menține în țară;
7. Nevoia de Mare Strategie;
8. Supremația legii;
9. Reconstrucția culturii și a respectului față de muncă și cel ce muncește;
10. Calitatea de contribuabil și plata impozitelor ca responsabilitate de cetățean.”
Candidata Elena Udrea alege să plaseze viziunea sa asupra României spre finalul programului politic, mai mult, în percepția acesteia, această viziune conține de fapt soluțiile propuse de candidata la alegerile prezidențiale pentru problemele țării: „Schimbarea Constituției; Regionalizarea – ca decentralizare, nu federalizare; Depolitizarea, debirocratizarea instituțiilor, reprofesionalizarea lor; Reforma Învățământului; Reforma Sănătății; Sistemul de pensii, demografie, piața muncii; Reglarea competiției reale, accesul corect la oportunități și la resurse; Dezvoltarea liberei inițiative, atragerea de investiții, competitivitate; echilibrul între disciplina bugetară și promovarea creșterii durabile; Întărirea societății civile și consultarea acesteia.
Elena Udrea încheie programul politic prin realizarea profilului de candidat. Astfel, din punctul său de vedere viitorul președinte al țării trebuie să îndeplinească următoarele trăsături: „președinte activ și implicat”, „puternic și implicat”, „serios, muncitor, loial”, „trebuie asigurată o competiție egală între femei și bărbați”.
Prin această promisiune, candidata alege să se adreseze alegătorilor în mare parte la persoana a treia a, realizând mai degrabă o narațiune. Astfel, aceasta nu reușește să stabilească o legătură cu electoratul, deoarece „persoana a treia este, de fapt „forma non-personală a flexiunii verbale””(Crețu, ʽNoua limbă de lemn a discursului politicʼ, 2010, p. 32 apud Benveniste 2000: 239–244).
Ca și o concluzie la cele două programe politice ale contracandidatelor, din punct de vedere structural, programul Monicăi Macovei urmărește un fir logic, însă în cazul Elenei Udrea, informațiile prezentate sunt mai puțin organizate, astfel programul său politic este mai greu de înțeles de către alegători. O altă deosebire identificată se referă la modul de adresare al celor două candidate. Așadar, dacă în cazul Monicăi Macovei putem vorbi despre stabilirea unei legături cu electoratul prin folosirea verbelor la persoana I, în ceea ce o privește pe Elena Udrea, această legătură nu s-a putut realiza tocmai din cauza lipsei acestor verbe la persoana I. În ceea ce privește proiectele politice propuse, candidata Monica Macovei se axează mai mult pe tema corupției, iar contracandidata sa, Elena Udrea pune accentul pe independența justiției și probleme legate de gen. Totodată, am constatat faptul că în cazul Elenei Udrea este vorba despre o abordare feministă datorită temelor sociale identificate, iar la polul opus, în cazul Monicăi Macovei, constatăm o abordare masculinizată. Un element de asemănare este reprezentat de mesajul din încheierea introducerii programului politic, care în ambele cazuri instigă la unitate, la participarea la vot a cetățenilor prin folosirea adverbului: „împreună”. Dar, totuși necesită realizată încă o precizare. Așadar, masajul Monicăi Macovei exprimă o speranță: „Împreună putem reuși”, iar mesajul Elenei Udrea sugerează o certitudine, un fapt ce se va realiza: „Împreună vom reuși”.
III.4. – Agenda campaniei prezidențiale a celor două contracandidate prezentată în mediul online
La baza desfășurării campaniei electorale trebuie să existe o agendă a candidatului foarte bine realizată, stabilind zilele în care se vor derula anumite activități, precum și precizând intervalului de timp (Rus, 2006). Așadar, agenda unui candidat la alegerile electorale cuprinde acțiuni specifice acestuia pe care le-a stabilit împreună cu echipa de campanie în vederea atragerii de capital electoral. Totodată, acțiunile electorale sunt considerate și instrumente prin care candidatul își creează propria imagine pentru a se diferenția de contracandidați și pentru a fi percepuți pozitiv de către alegători astfel încât nehotărâții să-și modifice opiniile inițiale, iar simpatizanții să-și întărească convingerile pentru candidatul respectiv (Rus, 2006).
În cele ce urmează, vom prezenta agenda celor două contracandidate, Elena Udrea și Monica Macovei, pentru a identifica acțiunile întreprinse de acestea pe durata campaniei prezidențiale, dar și tipul acestor acțiuni.
1. Agenda Elenei Udrea din campania prezidențială cuprinde multe activități diversificate desfășurate în diferite orașe, dar și comune ale țării din regiunile: Transilvania, Oltenia, Banat, Muntenia și Moldova. Strategia de campanie a Elenei Udrea în ceea ce privește acțiunile derulate de aceasta, vizează următoarele tipuri de activități: vizite la fabrici, vizite în orașe, întâlniri cu cetățenii, susținerea de conferințe de presă și interviuri, participare la slujbe religioase, comemorări, participare la târguri și evenimente tradiționale, festivaluri, plimbări și chiar frecventarea localurilor de divertisment. În toate aceste activități, candidata Elena Udrea este însoțită atât de membrii actualului partid, al cărui președinte este, Partidul Mișcarea Populară, cât și de membrii marcanți din vechiul său partid „de suflet”, Partidul Democrat Liberal.
Așadar, candidata alege să viziteze doar două mari companii, Uzina Dacia de la Mioveni și Fabrica de Confecții Errea din Curtea de Argeș. Elena Udrea a ales strategic vizitarea acestor două fabrici, în primul rând pentru că „Dacia” este un brand românesc consacrat, iar în al doilea rând pentru că fabrica Errea este specializată pe echipamente sportive, iar în cadrul acesteia majoritatea angajaților sunt reprezentantele sexului feminin. Imaginea creată candidatei la alegerile prezidențiale datorită acestor vizite realizate este că viitorul președinte este un om activ, care acordă importanță producțiilor autohtone și care susține politicile cu privire la egalitatea de șanse și tratament între femei și bărbați.
Județele și orașele alese pentru a se întâlni cu membrii de partid, cu simpatizanții candidatei, dar și cu ceilalți cetățeni sunt următoarele: Timișoara, Sibiu, Vâlcea, Cluj Napoca, Huedin, Galați, Slatina, Brăila, Prahova, Drobeta Turnu Severin. În urma întâlnirilor directe pe culoarele localităților cu alegătorii, candidata susține conferințe de presă în care își prezintă oferta electorală pentru România și pentru respectiva localitate. Totodată, aceste conferințe de presă se desfășoară periodic la sediul principal al Partidului Mișcarea Populară, dar în acest caz se dezbat teme politice, teme prin care se atacă contracandidații. De asemenea, prin conferințele de presă se deschide în fața alegătorilor, oferindu-le informațiile solicitate.
În această campanie Elena Udrea organizează exclusiv un eveniment dedicat promovării și valorificării brandurilor țării, denumit „Confecționăm românește”. Alte astfel de evenimente tradiționale care promovează produsele românești la care a participat sunt „Târgul de la Fechetău” organizat în comuna Negreni din județul Cluj, Târgul „Agricultura” organizat la Brăila, „Toamna Severineană” organizat la Drobeta-Turnu Severin. Totodată, candidata își exprimă susținerea pentru copii care sunt de fapt viitorul țării, prin participarea la Festivalul de Arte Marțiale. Mai mult, candidata alege să participe chiar și la slujba religioasă organizată pentru sărbătorirea Cuvioasei Parascheva pentru a împărtăși faptul că este un om credincios. Pentru a fi mereu prezentă în spațiul public pe durata campaniei, candidata participă și la evenimentul de comemorare a soldaților căzuți la datorie pentru a elibera orașul Cluj Napoca de sub ocupație nazistă, iar plimbările prin locurile publice, precum și frecventarea localurilor scoate în evidența dorința de afirmare a candidatei Elena Udrea.
Alături de conferințele de presă, evenimentele și vizitele realizate și care sunt distribuite în mediul online, în cea mai mare parte pe site-ul web de socializare Facebook, se regăsesc atât anunțuri cu privire la participarea în emisiunile TV, cât și fragmente video cu acestea, dar și cu interviurile acordate ziarelor online. De asemenea, ora aleasă pentru participarea la emisiuni a fost în intervalul 17:00 – 22:00, tocmai pentru a se bucura de o audiență cât mai mare, însă interviurile acordate ziarelor online s-au realizat începând cu orele dimineții, în intervalul 11:00 – 14:00, deoarece acestea pot fi urmărite de alegători oricând pe site-ul web al acestor ziare.
2. Agenda Monicăi Macovei din campania electorală vizează șapte regiuni a țării în care candidata a ales să desfășoare acțiunile electorale. Așadar, aceste regiuni sunt: Banat, Crișana, Transilvania, Muntenia, Oltenia, Dobrogea și Moldova. Felul activităților desfășurate de această candidată i-au forma unor evenimente culturale, întâlniri cu cetățenii, vizite în orașe și comune, conferințe de presă, comunicate de presă, vizite la fabrici.
Strategia campaniei prezidențiale a Monicăi Macovei, prevede multe întâlniri directe cu cetățenii și vizite în cât mai multe orașe și comune ale țării, precum: Comuna Peștera, Medgidia, Brașov, Timișoara, Cluj-Napoca, Zalău, Dej, Gherla, Câmpia Turzii, Turda, Galați, Borșa, Piatra Neamț, Bacău, Brăila, Ploiești, Craiova. Astfel, pentru a asculta doleanțele cetățenilor, dar și pentru a-și expune oferta electorală, candidata preferă să construiască un mediu cât mai prietenos și mai apropiat de viața de zi cu zi a fiecărui cetățean întâlnindu-se cu aceștia în stații de metrou, în parc, în campusuri universitare și în localuri de divertisment. Datorită acestor acțiuni, imaginea creată candidatei este de om simplu, de cetățean cu aceleași nevoi ca restul cetățenilor, fiind astfel percepută în mod pozitiv de către alegători. De asemenea, candidata Monica Macovei susține în localitățile vizitate și conferințe de presă în care își prezintă oficial programul electoral și răspunde întrebărilor.
Evenimentele la care aceasta alege să participe sunt cele culturale tocmai pentru a arăta că viitorul președinte este serios, inteligent și preocupat de educație. Așadar, astfel de evenimente sunt următoarele: Târgul de carte „Bookfest” organizat la Cluj Napoca, vernisajul expoziției de portrete Conversații la „pătrat” – Latura 4 organizat la București, vizită la casa memorială Anton Pann, Târgul de cultură urbană „Soul & Shape” organizat la București și Târgul „V for verde” organizat tot la București. Cele două fabrici pe care Macovei alege să le viziteze sunt: fabrica Oltchim de la Râmnicu Vâlcea, precum și Fabrica de confecții Cozamin din Galați.
Mai mult, candidata Monica Macovei creează o activitate originală, denumită ”Spune Președintelui” desfășurată pe durata a șase zile. Această activitate presupune stabilirea unui traseu astfel încât candidata împreună cu voluntarii care o susțin să străbată cât mai multe orașe ale țării, colectând cu ajutorul „caravanei oamenilor” doleanțele și nemulțumirile cetățenilor cu scopul de a le analiza și găsi soluții de rezolvare.
Alături de aceste acțiuni electorale care sunt distribuite în mediul online, atât pe site-ul web www.macoveipresedinte.ro cât și pe site-ul web de socializare Facebook, se găsește o secțiune specifică candidatei intitulată „Întrebări fără menajamente, răspunsuri directe” fiind realizate patru episoade, dar și anunțuri cu privire la participarea în emisiunile TV, fragmente video cu acestea, precum și cu interviurile acordate ziarelor online. De asemenea, ora aleasă pentru participarea la emisiuni a fost în intervalul 15:00 – 23:00, pentru a se bucura de o audiență cât mai mare, însă interviurile acordate ziarelor online s-au realizat în intervalul 11:00 – 14:00, deoarece acestea pot fi urmărite de alegători oricând pe site-ul web al acestor ziare.
Diferențele identificate dintre cele două contracandidate în ceea ce privește agenda electorală sunt cu privire la tipul evenimentelor la care acestea au participat. Astfel, în ceea ce privește mișcarea electorală a Elenei Udrea, acesta alege să participe doar la târguri tradiționale și la evenimente sportive, deoarece coincid cu profilul de fost Ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului. Însă, contracandidata sa alege mai degrabă doar acele evenimente culturale. Tot în acest context am constatat faptul că Elena Udrea apelează și la evenimentele religioase, acțiune care nu a făcut parte din strategia de campanie a Monicăi Macovei. Mai mult, chiar dacă Monica Macovei a fost un candidat independent care nu a dispus de aceleași resurse financiare ca și Elena Udrea care a avut în spate un partid, a vizitat mai multe orașe, reușind să acopere 7 regiuni geografice ale țării nu doar 5 ca în cazul Elenei Udrea. Ca asemănări, am constatat că ambele candidate au reușit să creeze câte un eveniment original, specific acestora, iar acțiunea pe care s-a pus cel mai mult accentul a fost în cazul amândurora întâlnirile directe cu cetățenii din orașele vizitate.
III.5. – Materialele de campanie folosite în mediul online de către Monica Macovei și Elena Udrea
Rolul materialelor de campanie este de a crea o imagine favorabilă candidatului la alegerile electorale și totodată de a promova imaginea acestuia astfel încât să-și mențină actualii simpatizanți, precum și să-i atragă pe alegătorii nehotărâți. De asemenea, cu ajutorul instrumentelor de campanie candidații își creează o imagine personalizată prin care se diferențiază de contracandidați.
Instrumentele prin care se creează imaginea celor două candidate folosite în campania prezidențială din mediul online sunt: sloganul, afișele, spoturi audio-video și susținători. În ceea ce privește afișul electoral, Codul electoral oferă definiția acestui concept pentru a specifica ce reprezintă un afiș în contextul alegerilor electorale: „apeluri, declarații, fotografii și alte materiale sub formă tipărită, utilizate de concurenții electorali în scop de propagandă electorală” (Codul electoral, [Online], la adresa http://arhiva.apd.ro/files/Propunere_legislativa_APD_Codul_electoral.pdf).
Sloganurile fundamentale create pentru campania prezidențială a celor două contracandidate arată în felul următor:
Elena Udrea – Bună pentru România!, România frumoasă!
Monica Macovei – Macovei, mai bună decât ei!
În cazul Elenei Udrea există pe lângă sloganul principal și patru sloganuri secundare, la care s-a păstrat adjectivul „bună”: „Bună pentru Educație”, „Bună pentru Modernizare”, „Bună pentru sănătate”, „Bună pentru investiții”.
Dar ce înseamnă de fapt cuvântul slogan? Fiind de origine galică, sloganul reprezenta strigătul de luptă a vechilor scoțieni, iar începând cu secolul XIX este preluat de domeniul politic (Nistea „Sloganuri și înțelesuri: o analiză gramaticală, semantică și stilistică” [Online], la adresa http://journaldatabase.info/download/pdf/slogans_meanings_grammatical_semantic). Sloganul este conceput pentru a avea o influență puternică asupra alegătorilor, astfel încât candidatul să se bucure din ce în ce de mai multă notorietate. Pentru ca un slogan să fie de succes acesta trebuie să îndeplinească câteva condiții: „să fie simplu, clar, inteligibil și să fie reprezentativ, atât pentru un actor politic, cât și pentru o anumită conjunctură politică” (Rus, p. 42, 2006). Totodată, sloganul trebuie realizat pornind de la „o idee nouă și creativă”, trebuie să fie pozitiv și credibil astfel încât să rămână întipărit în mintea alegătorilor (ibidem). La rândul ei, creativitatea constă în „concepte, cuvinte, imagini și mijlocul sau vehiculul utilizat pentru a le prezenta.” (Nistea „Sloganuri și înțelesuri:o analiză gramaticală, semantică și stilistică” [Online], la adresa http://journaldatabase../download/pdf/slogans_meanings_grammatical_semantic.apud J. T Russel, W. R. Lane, Manual de publicitate. Cele mai moderne tehnici,teorii, și metode din domeniul publicității, București: Editura Teora, 2003, p. 609).
Revenind la cele două sloganuri ale candidatelor, constatăm că atât în cazul Elenei Udrea, cât și în cazul Monicăi Macovei, s-a folosit adjectivul „bună” în construcția acestor sloganuri. De asemenea, adjectivul „bună” este utilizat în crearea celor două sloganuri deoarece are calitate polisemantică. Așadar, conform dicționarului explicativ, sensurile acestui cuvânt sunt următoarele: „bun la inimă” (milostiv), „binevoitor”, „agreabil”, „bun-simț” (decență), „una bună” (întâmplare deosebită), „bună treabă” (frumos), „apetisant” (despre mâncare), „bun pentru” (valabil pentru), „bun de gură” (limbut), „bun de mână” (îndemânatic, abil), „nou”(despre îmbrăcăminte), „veritabil, autentic”, „a o lua de bună” (a lua ceva în serios), „talent, priceput”, „folositor, util, potrivit”, „bună-credință” („convingere a unei persoane că acționează în temeiul unui drept și conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate”), „apropiat, devotat” (despre prieteni)., „viață bună” (liniștit, fără griji) (Explicarea cuvântului „bună” [Online], la adresa http://dexonline.ro/definitie/bun%C4%83). În ambele cazuri, ne este dovedit faptul că folosirea unui slogan ce conține un singur cuvânt cheie poate să cuprindă toate calitățile și trăsăturile necesare pentru funcția cu cel mai înalt rang din stat. Mai mult, sloganul Monicăi conține chiar și un grad de comparație, cel de superioritate, „mai bună decât ei”.
Elementele de ordin vizual sunt foarte importante într-o campanie electorală, astfel afișul poate fi considerat cel mai complex și de impact instrument electoral de persuadare a alegătorilor. Un simplu afiș poate să conțină sloganul, sigla, numele candidatului, funcția pentru care candidează și imaginea candidatului în diferite ipostaze, elemente esențiale ce trebuie promovate în campanie pentru a crea o imagine care să-l avantajeze pe candidat.
După cum am amintit, pe afișul electoral apare sloganul candidatului care trebuie să fie lizibil. În acest sens, trebuie acordată atenție la alegerea culorii și dimensiunii literelor, precum și la contrastul rezultat din culoarea fondului și a literelor. Pentru afișele electorale ale candidatei Elena Udrea s-au ales litere negre pe un fond alb, iar pentru afișele electorale ale Monicăi Macovei s-au ales litere albe pe un fond colorat, mai închis, respectiv litere roșii, albastre și negre pe un fond deschis (alb, bej), (imag Udrea: 104, 109, 111, 117; imag Macovei: cc320, c321, c152, postermm).
„Compoziția internă” a afișului electoral reprezentată prin bust și cuvinte trebuie „organizată sub forma literei Z”, deoarece în momentul citirii, alegătorul pornește din partea stânga sus, urmând apoi dreapta sus, iar pe diagonală ajunge în partea stângă jos, urmată de partea dreaptă jos (Cmeciu, Strategia Persuasivă a Grafologiei în Discursul Politic, [Online], http://www.roslir.goldenideashome.com/archiv/2006_2/14%20%20Roslir%202%202006.pdf apud Joly, 2004: 120). Afișul electoral al Monicăi Macovei respectă cerința de organizare a acestuia, astfel în partea din stânga sus este menționată funcția și numele candidatei, pe diagonală se întâlnește bustul acesteia, apoi în partea inferioară putând fi citit sloganul (imag postermm). În ceea ce o privește pe Elena Udrea, aranjarea afișului sub forma literei Z este nu este respectată în totalitate. Prin urmare, bustul și sloganul sunt poziționate paralel, pe o linie orizontală, în stânga fiind bustul, iar în dreapta fiind poziționate sloganul și funcția pentru care se candidează (imag poster). De asemenea, ambele candidate se folosesc de dimensiuni impunătoare ale unor cuvinte atent alese pentru a se adresa alegătorilor și pentru a le transmite masajul electoral. Cuvintele accentuate în afișele electorale sunt: „Udrea”, „România” în cazul Elenei Udrea, iar în cazul contracandidatei, „Președintele”, „Macovei” (imag poster, imag postermm). Vasile Dâncu subliniază faptul că datorită „interacțiunii între imagine și text” se creează „sensul”, considerat un „proces generativ” de către semioticianul M. Floch (Dâncu, p.120,129; 2009). Astfel, rolul imaginii este de a reda, înfățișa o intenție a candidatului pentru a influența electoratul. Afișului electoral este receptat de către alegători în funcție de nevoile și necesitățile acestora, dar și ca urmare adoptării unei atitudini de împotrivire exprimată față de un anumit candidat (ibidem, p.123).
Pe lângă afișele electorale, ambele candidate au distribuit în mediul online, numeroase imagini interactive, poze surprinse alături de copii, de oameni vârstnici, de studenți, de muncitori precum și alături de grupurile sociale cu o situație financiară precară, pe stradă sau la diferite evenimente. Gestionarea imaginii în acest fel are scopul de a transmite și de a arăta faptul că politicianul este apropiat de oameni. Însă, astfel de imagini, în special cele alături de copii sunt orientate către latura emoțională a electoratului și mai departe ajungându-se la manipulare, dacă se face abuz de dimensiunea emoțională. La ambele candidate am constatat faptul că aceste imagini imortalizează acțiuni și ipostaze dinamice și totodată obișnuite, astfel încât candidatele să se identifice cât mai mult cu toate categoriile de alegători. Atitudinea adoptată de acestea fiind una foarte degajată. Deoarece în toate afișele electorale și alte poze ale Elenei Udrea, am sesizat că s-a acordat o foarte mare importanță și atenție aspectului fizic, ținutelor vestimentare, precum și machiajului, trebuie să subliniem faptul că tiparul politic al candidatei este frumusețea.
Sigla partidului și implicit a candidatei Elena Udrea este sub forma unui măr de culoare verde și albastru (imag sigla), iar cea a contracandidatei Monica Macovei este sub forma literei M, fiind astfel conceput încât poate fi observat și semnul exclamării „!” (imag c87). Alegerea acestor simboluri politice le diferențiază pe candidate și totodată le personalizează imaginea politică. Mai mult, aceste simboluri nu au un singur sens, ci reprezintă „regiunea dublului sens”, primul sens fiind imboldul descoperii altor semnificații (Dâncu, p.26 apud P. Ricoeur, Despre interpretare. Eseu asupra lui Freud, București, 1998, p.15). Simbolul electoral al Monicăi Macovei, indică litera numelui și a prenumelui, precum și semnul exclamării pentru a atenționa electoratul că ea reprezintă candidatul ideal ce trebuie ales pentru funcția de președinte al țării. Mai mult, litera M întoarsă coincide cu numărul poziției pe buletinul de vot al candidatei care este 11. Candidata încearcă să creeze cât mai multe legături între simbolul electoral și alte elemente. În acest sens, sigla acesteia corespunde și cu semnul identificat la pisici, „pisici cu M în frunte” (imag 19). În ceea ce privește sigla folosită de candidata Elena Udrea, și anume mărul, constatăm că aceasta are numeroase semnificații, pornind de la întrebuințarea lui în domeniul religiei. Astfel, conform Bibliei, diavolul în chip de șarpe a ademenit-o pe Eva să muște din măr – fructul interzis – care la rândul ei l-a convins pe Adam să guste mărul. Așadar, creștinismul vorbește despre măr ca fiind un simbol al păcatului deoarece prin acțiunile lor au fost alungați din Grădina Edenului. Dacă în Vechiul Testament, mărul simboliza căderea omului în păcat, în Noul Testament, mărul reprezintă mântuirea. Mărul este întâlnit de altfel și în diferite epopei și legende din mitologia greacă. Mărul este simbolul frumuseții datorită mărului de aur care a fost dăruit celei mai frumoase femei din lume, „Helen of Sparta” (Apple symbolism, [Online], la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/Apple_(symbolism)). Mai mult, războiul troian a pornit tocmai de la neînțelegerile cauzate oferirea mărului de aur unei anumite zeițe. În urma acestei întâmplări s-a adoptat expresia, „mărul discordiei” (Tojan War, [Online], la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/Trojan_War).
Pentru a exprima diferite stări, cele două contracandidate au pus în sigla politică și în afișele electorale pete de culoare. Culorile folosite pot fi sau nu în concordanță cu sigla partidului sau candidatului independent. Chiar dacă sigla Partidului Mișcarea Populară a cărui membru este Elena Udrea, este formată din culorile verde și albastru, aceasta optează pentru culorile alb și negru în afișele electorale. Din perspectiva masonică, albul „corespunde victoriei”, „negrul, regatului”, iar în ceea ce privește culoarea albastră, aceasta reprezintă „frumusețea, cerul, fundamentul” (Andronic, „Comunicarea cromatică din perspectivă semiotică”, p.99, [Online], la adresa http://www.roslir.goldenideashome.com/archiv/2006_2/16%20%20Roslir%202%202006.pdf). Din punct de vedere psihologic, albastru este considerat a fi o culoare rece care încarcă negativ o anume situație, fiind astfel mai degrabă un „ajutor” pentru situațiile tensionate, de împotrivire, însă totodată albastrul reprezintă și culoarea ideii. Tot din acest punct de vedere, culoarea verde semnifică „natura și creșterea” (ibidem, p.100). Totodată, în dicționarul explicativ culoare verde este definită la modul figurat, referindu-se la persoane și simbolizând omul „îndrăzneț și curajos”, iar la modul general semnifică „proaspăt, solid și crud” (Explicarea cuvântului „verde”, [Online], la adresa http://dexonline.ro/definitie/verde). În domeniul politic, verdele reprezintă de altfel partidele ecologiste. Cosmologia ne arată că între anumite culori există o legătură cu privire la semnificația acestora. De pildă, din acest punct de vedere, verdele și albastrul, împreună reprezintă apa, albul semnifică aerul, iar negrul pământul (Andronic, „Comunicarea cromatică din perspectivă semiotică” [Online], la adresa http://www.roslir.goldenideashome.com/archiv/2006_2/16%20%20Roslir%202%202006.pdf). De asemenea, culoarea neagră, respectiv culoarea albă sunt culori opuse ce semnifică „dualismul intrinsec al ființei umane” (ibidem, p.95). Aceste două culori mai definesc și timpul, astfel dacă culoarea albă reprezintă lumina, negrul înseamnă întuneric, prin urmare cea dintâi semnifică forța, iar cea din urmă slăbiciunea (ibidem).
Culorile din afișele electorale ale Monicăi Macovei sun albastrul și roșul. Explicațiile oferite pentru culoarea albastră în cazul contracandidatei, Elena Udrea, rămân valabile și în acest caz. Interpretarea masonică a culorilor subliniază că roșul simbolizează „inteligența, gloria și rigoarea” (ibidem, p.99). Cercetătorii psihologi consideră că roșul face parte din categoria culorilor calde, acest fapt reprezentând un avantaj în situațiile de adaptare (ibidem, p.100). tot din acest punct de vedere, roșul este considerat a fi „culoarea pasiunii și a sentimentului” (ibidem, p.101). Dicționarul explicativ, sugerează că roșul este atribuit ca fiind culoarea sângelui , dar și a regimului comunist (Explicarea cuvântului „roșu” [Online], la adresa http://dexonline.ro/definitie/ro%C8%99u). Din perspectiva cosmologiei, prin culoarea roșu este descris focul. Relația dintre culorile roșu și albastru „simbolizează opoziția între cald și rece, între cer și pământ, între benefic si malefic (Andronic, „Comunicarea cromatică din perspectivă semiotică” [Online], la adresa http://www.roslir.goldenideashome.com/archiv/2006_2/16%20%20Roslir%202%202006.pdf).
Tot la acest subcapitol referitor la materialele și instrumentele folosite în campania prezidențială, identificăm și spoturile audio – video, prezente pe paginile oficiale de facebook la ambele candidate. Spoturile audio – video realizate de echipa de campanie a Elenei Udrea se axează în principal pe realizările acesteia din perioada în care era membru al guvernului. Ca exemple, amintim următoarele teme principale ale acestor spoturi: reabilitarea de școli și spitale, proiecte pentru modernizarea României, construirea de locuințe pentru tineri, finanțarea lucrărilor de apă și canal, precum și crearea locurilor de muncă. În construcția acestor spoturi, se apelează la diferite persoane care fac cunoscute realizările candidatei, exprimând totodată aprecieri și mulțumiri față de acestea. Așadar, imaginea și vocea Elenei Udrea nu este prezentă în aceste spoturi, promovarea electorală realizându-se prin intermediul oamenilor obișnuiți tocmai pentru a fi foarte convingătoare. De asemenea, candidata a realizat un astfel de spot pentru a-i ataca pe doi dintre contracandidații săi, reprezentanți ai sexului masculin și nu pe contracandidata Monica Macovei. Există clipuri mai puțin formale și mai prietenoase care oferă detalii din „culisele” campaniei prezidențiale. Pe lângă aceste spoturi de promovare și de atac politic, Elena Udrea a realizat și un clip oficial al campaniei electorale care poartă numele sloganului acesteia. Spre deosebire de celelalte spoturi, la realizarea acestuia au participat persoane de diferite vârste, astfel încât să se adreseze tuturor categoriilor, precum și candidata. Mai mult, datorită polisemiei cuvântului „bună” prezent în sloganul electoral, Elena Udrea îl utilizează în spot doar ca formă de salut. Este considerat ca fiind principalul spot prin care se realizează publicitatea politică, deoarece conține toate elementele de identificare a candidatei, precum și de diferențiere față de ceilalți candidați pentru a se impregna în mentalul colectiv.
În cazul candidatei Monica Macovei, nu regăsim un singur clip principal al campaniei electorale, însă spoturile audio – video sunt prezente atât pe pagina de facebook, cât și pe site-ul web macoveipresedinte.ro. Candidata a realizat mai multe spoturi prin care să se promoveze și să-și creeze o imagine favorabilă electoratului, astfel tema abordată de aceasta în majoritatea spoturilor este corupția, fiind specializată în reforma justiției. Aceste spoturi sunt dinamice, construite cu ajutorul tehnicilor grafice. Mai mult, candidata atacă guvernarea de la acel moment, acuzând-o de corupție, iar pe principalul contracandidat de stânga îl atacă și pe subiecte economice. Totodată, aceasta apelează la diferite personalități naționale și internaționale (din domeniul televiziunii, muzicii, scrierilor literare, etc.) în realizarea spoturilor audio – video, care mărturisesc intenția lor de vot îndreptată către Monica Macovei și stimulează alegătorii pentru a acționa la fel. Monica Macovei apelează la dimensiunea afectiv-emoțională în realizarea spoturilor de publicitate electorală. În acest sens, există două astfel de spoturi, care chiar denumirea lor ne indică latura emoțională: „vorbește cu mama ta”, „în turul 1 se votează cu inima”. De asemenea, și candidata Monica Macovei a realizat aceste spoturi apelând la diverși indivizi, de diferite vârste pentru a atinge cât mai mult electorat. Există de altfel și spoturi în care este prezentă și candidata la alegerile prezidențiale, comunicând astfel cu electoratul și susținând că ea este „printre oameni și pentru oameni”.
Ambele candidate au câte o secțiune pe o secțiune pe site-urile www.romaniafrumoasa.ro și www.macoveipresedinte.ro dedicată susținătorilor, dar sunt întâlnite postări cu aceștia și pe facebook. Astfel, în cazul Elenei Udrea avem de-a face cu 4 susținători principali din viața politică, care au deținut sau dețin în continuare funcții importante în stat: fostul președinte al României; fostul Prim ministru al României, actual primar de municipiu; membru al Partidului Mișcarea Populară, și nu în ultimul rând Președintele Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat. În cazul Monicăi Macovei, există 17 susținători principali, mai mulți decât în cazul contracandidatei. Spre deosebire de susținătorii Elenei Udrea, aceștia nu provin doar din domeniul politic, ci sunt actori, cântăreți, jurnaliști, poeți, prozatori, profesori. Mai mult, aceasta este susținută de politicieni internaționali.
CAPITOLUL IV
Analiza utilizării instrumentelor online
Cuprinsul acestui capitol este destinat să ne înfățișeze structura paginilor web și a paginilor de socializare web ale celor două candidate. Așadar, dacă în capitolul precedent am vorbit despre conținutul campaniei electorale prezentate în mediul online, acum vom studia elementele care ne indică așezarea informațiilor în paginile web precum: accesibilitatea, informarea, notorietatea, consultarea.
IV.1. – Reguli esențiale în web design
Deoarece o dată cu trecerea timpului omenirea a evoluat cu pași repezi în toate segmentele importante, precum cel politic, cultural, economic, social și nu în ultimul rând tehnologic, constatăm că în ceea ce privește lucrarea de față, domeniul politic se îmbină perfect cu cel tehnologic. Astfel, după cum am mai amintit, în zilele noastre este absolut necesar ca liderii politici și partidele politice să comunice cu cetățenii/electoratul prin intermediul instrumentelor online. Iar, o campanie electorală oferă un mare prilej candidaților de a intensifica interacțiunile în spațiul online. Grație accesibilității ridicate, new media oferă o oportunitate de transmitere a informațiilor, precum și de interacțiune virtuală la nivel global, acoperind în acest fel diverse grupuri sociale. Datorită new mediei, oamenii politici și partidele politice sunt mult mai vizibili publicului numeros din mediul online, iar opinia publică la rândul ei poate să răspândească informația, deschidă diferite discuții și dezbateri pe teme de interes public, să expună diferite puncte de vedere chiar și cele contradictorii. Unul dintre punctele forte ale ste-ului web este că este vizibil mereu, 24 de ori pe zi, 7 zile din șapte. New media realizează de altfel conexiuni la scară largă, atât între oameni și informație, cât și între oameni și oameni. Pentru a sublinia amploarea acestui fenomen vom expune numărul utilizatorilor site-ului web de socializare Facebook în România. Așadar, conform Facebrands.ro și Facebrands PRO, „serviciile de monitorizare și analiză a activității, performanței și rezultatelor pe Facebook în România au înregistrat cifra de 8.000.000 utilizatori români de Facebook la jumătatea lunii martie a anului 2015, o creștere de 5% față de începutul anului” (Facebrands, 8 milioane: conturi de utilizatori de Facebook in Romania, [Online], la adresa http://www.facebrands.ro/blog/2015/03/8-milioane-conturi-utilizatori-facebook-romania/). Fără îndoială mediul online este un mod eficient de a „comunica interactiv” ( Pătruț, „Website-ul partidului – instrument de comunicare politică”, [Online], la adresa http://www.sferapoliticii.ro/sfera/169/art14-Patrut.php).
Pentru a-și crea o imagine favorabilă, pe lângă conținutul expus în site-urile web, candidații trebuie să acorde importanță și la organizarea acestora pe site-urile web. Așadar, felul în care sunt structurate informațiile în paginile web trebuie să atragă cât mai mulți vizitatori, să convingă și stimuleze electoratul. În acest sens, există câteva reguli esențiale ce trebuie respectate în alcătuirea și aranjarea site-urilor web. În primul rând, trebuie să se asigure prezența site-ului web pe prima pagină a motorului de căutare. În termeni specifici, se numește strategia SEO – Search Engine Optimization (Cucoș, „Despre optimizare SEO”, [Online], la adresa http://www.website-ieftin.ro/servicii-oferite/6-optimizare-seo.html). În al doilea rând, conținutul paginilor web trebuie să urmărească un fir logic, să fie ușor de studiat și de citit. Astfel, este necesar să existe diverse secțiuni ori categorii în care să se prezinte un anumit tip de informație, atent selecționată. Este recomandabil să nu se abuzeze de prea multe categorii sau secțiuni. Totodată, este important să existe o legătură între aceste secțiuni în ceea ce privește designul și culorile alese, astfel încât pagina web să fie omogenă. În al treilea rând, este foarte important să se asigure vizitatorului/utilizatorului paginii web un sistem de navigare simplu, lejer și ușor de identificat, astfel încât aceștia să reușească să găsească într-un timp scurt informațiile dorite, să le stârnească interesul, nu să îi complice. Mai mult, pagina web nu trebuie să fie foarte încărcată de informație, precum nici să conțină imagini de dimensiuni mari deoarece doar în acest fel se poate asigura o viteză optimă de încărcare a website-ului (Cucoș, „Despre Design Web”, [Online], la adresa http://www.website-ieftin.ro/servicii-oferite/4-web-design/pagina-2.html).
În cele ce urmează vom analiza website-urile celor două candidate, după cum urmează: în primă fază vom face referire la site-urile web, www.romaniafrumoasa.ro și www.macoveipresedinte.ro, iar ulterior la paginile de socializare, Facebook, pentru a observa în ce măsură s-au respectat regulile menționate.
IV.2. – Organizarea website-urilor www.romaniafrumoasa.ro și www.macoveipresedinte.ro
Ambele candidate au debutat în campania prezidențială în mediul online, cu câte un website specific pentru a se promova cât mai eficient. Însă pentru a atinge acest obiectiv, candidatele au fost nevoite să-și structureze produsul electoral astfel încât să fie cât mai captivant.
S-a procedat la analiza celor două pagini web cu ajutorul unei grile de analiză, care a avut ca scop studierea a trei criterii esențiale: accesibilitate (lizibilitate, optimizarea SEO, navigare), informare (date de contact, programul politic, profilul candidatului, proiectele realizate, agenda candidatului, presa) și consultare (adresa de email), (Tabel 1 – Grilă de analiză).
Din punct de vedere al accesibilității am urmărit cu întâietate optimizarea SEO – Search Engine Optimization. Astfel, în urma introducerii în cel mai cunoscut motor de căutare, Google, a numelui candidatei Monica Macovei, acesta ne-a generat website-ul macoveipresedinte.ro pe prima pagina, însă la jumătatea listei. Doar în cazul căutării cuvintelor cheie „Macovei președinte”, website-ul a fost generat pe prima pagină și primul în listă. În cazul Elenei Udrea, website-ul a fost generat pe prima pagina, la începutul listei, la introducerea cuvintelor „Udrea președinte” în motorul de căutare Google. Navigarea pe site-ul web este mai ușoară în cazul Elenei Udrea deoarece există puține secțiuni și subsecțiuni care nu sunt foarte încărcate de text și nu necesită o parcurgere îndelungată pe verticală pentru a citi informația. Referitor la dimensiunea caracterelor folosite, în ambele site-uri, textul este lizibil, caracterele fiind obișnuite, iar ideile principale sunt scoase în evidență datorită accentuării acestora, utilizându-se culoarea negru și roșu. În continuare, website-ul Elenei Udrea este caracterizat de simplitate, deoarece nu este încărcat cu mult text, ci conține mai degrabă numeroase imagini având dimensiuni mici și medii. Website-ul Monicăi Macovei presupune un echilibru între informația scrisă și imaginile interactive. Iar, textul cuprins pe site-ul web al Monicăi Macovei este sub forma unor paragrafe scurte. Trebuie să menționăm faptul că site-ul Monicăi Macovei este mult mai diversificat și complex. De asemenea, este mult mai interactiv față de cel al contracandidatei Elena Udrea. Conține materiale de campanie ce pot fi descărcate și chiar benzi desenate realizate împreună cu pisica acesteia ce au tendințe ironice și amuzant, și mai mult crearea unui joc dinamic în care vizitatorul trebuie să oprească corupții.
Informațiile sunt structurate pe diferite secțiuni. Astfel, pagina de început a website-ului Elenei Udrea cuprinde 5 secțiuni principale în plan orizontal, iar cea a Monicăi Macovei, 9 secțiuni tot în plan orizontal. În cadrul acestor secțiuni candidata Elena Udrea a inclus informații legate de proiectele realizate, motivele acordării votului, cine sunt susținătorii acesteia, un mesaj pentru femei precum și acțiuni din campanie. În cazul contracandidatei, secțiunile fac trimitere la informații despre candidata Monica Macovei, despre programul politic (2 secțiuni), presă, voluntariat, donații, susținători, motivele acordării votului, precum și poziția pe buletinul de vot. Spre deosebire de Monica Macovei, Elena Udrea alege să plaseze programul politic pe pagina de început, sub forma unui buton hyperlink. Elena Udrea apelează la această modalitate și în cazul unui singur articol de presă, deoarece nu are o secțiune atribuită acestui domeniu. O altă deosebire identificată este faptul că site-ul web al Monicăi Macovei, conține și datele de contat ale echipei de campanie din marile orașe pentru a oferi posibilitatea înscrierii ca voluntar pentru a susține candidata, dar și conturi bancare în care se pot realiza donații financiare. Totodată, ambele candidate au oferit posibilitatea descărcării programelor politice. Trebuie menționat de altfel, că ambele pagini web au hyperlink-uri prin care se realizează legătura directă cu paginile de socializare facebook.
IV.3. – Utilizarea website-urilor de socializare, Facebook
Desfășurarea campaniei electorale a început din punct de vedere legal pe data de 3 octombrie 2014, însă pe paginile web de socializare ale candidatelor, campania a început prin diverse postări încă din luna septembrie. Și în acest caz vom utiliza grila de analiza pentru a expune activitatea candidatelor, structura informațiilor, tipul materialelor folosite, precum și notorietatea acestora (Tabel 2 – Grilă de analiză).
Din perspectiva notorietății, ne vor referi aici la numărul de like-uri acordate de către electorat celor două pagini oficiale ale candidatelor. Astfel, la momentul campaniei prezidențiale pagina web de facebook a Monică Macovei înregistra 146.801 de like-uri, în timp ce a contracandidatei sale, 257.377 de like-uri primite din partea cetățenilor. Însă, trebuie specificat că un like nu înseamnă neapărat că într-adevăr persoana care a acordat acel like unui lider politic, în cazul nostru, îl apreciază pe respectivul politician. Această acțiunea, poate să se manifeste din dorința de a urmări doar activitatea liderului politic. Așadar, cu toate că Elena Udrea înregistrează mai multe like-uri în comparație cu Monica Macovei, nu putem spune cu literă de lege ca aceasta, ca lider politic este mai apreciată decât contracandidata sa.
Pe perioada campaniei prezidențiale, Monica Macovei s-a dovedit a fi foarte prezentă în mediul online și foarte activă, astfel în cele 30 de zile am identificat 286 de postări din partea acesteia și echipei de campanie. În contrast cu această prezență ridicată pe facebook este contracandidata Elena Udrea la care am constatat doar 153 de postări pe durata campaniei prezidențiale, cu 133 de postări mai puțin față de Monica Macovei, însumând aproape dublul postărilor Elenei Udrea. Din totalul postărilor, am scos în evidență numărul postărilor negative care s-au adresat exclusiv membrilor Partidului Social Democrat care sunt în funcții importante, precum și candidatului la prezidențiale din partea partidului. Așadar, în cazul Monicăi Macovei, am identificat 43 de postări negative din numărul total al postărilor, însemnând de altfel 15.03 %. Postările negative în cazul Elenei Udrea au fost în proporție de 11.84 %, adică 18 postări negative din totalul postărilor.
În ceea ce privește postarea cu cel mai mare număr de like-uri, amintim aici postarea făcută de Elena Udrea în ziua alegerilor prezidențiale prin intermediul căreia își exprimă mulțumirea față de cetățeni, alături de o imagine cu Elena Udrea și semnătura acesteia. Așadar această postare însumează 10.848 de like-uri, ținând cont că celelalte postări ale candidatei au în medie între 1.500-3.000 de like-uri. Postarea cu cele mai multe like-uri este și în cazul Monicăi Macovei o postare din ziua alegerilor prezidențiale, prin care prezintă un mesaj de încurajare din partea fiului ei alături de o imagine cu amândoi. Prin urmare, această postare a stâns 16.971 de like-uri, mai mult decât în cazul contracandidatei. Media de like-uri pentru postările acesteia este între 2.500 – 4.000 de like-uri.
Referitor la cele mai multe share-uri, pe pagina oficială de facebook a candidatei Elena Udrea, cele mai multe share-uiri le-a primit o postare audio-video negativă denumită „Votezi PONTHANNIS?”, prin care atacă doi contracandidați principali, reprezentanți ai sexului masculin. Aceasta, înregistrează 2.204 de share-uri, având în vedere că nici o altă postare a Elenei Udrea nu a primit mai mult de 800 de share-uri pe durata campaniei prezidențiale. În cazul candidatei Monica Macovei postarea care a înregistrat cele mai multe share-uri este la spotul audio – video denumit „Corupția e sărăcie!”, fiind astfel distribuit de 7.527 de ori. În acest caz este destul de clară diferența dintre cele două candidate și mai ales diferența dintre vizitatorii paginilor web de socializare, fiind într-un număr mult mai mare în cazul Monicăi Macovei. Astfel, putem constata că vizitatorii paginii facebook a Monicăi Macovei au fost mai mobilizați ți mai stimulați. Practic prin acțiunea de a distribui, vizitatorul site-ului dorește să facă atât cunoscută respectiva informație cât și să stimuleze pe cei nehotărâți sau neinteresați de a acționa la fel.
Spoturile audio – video postate de către Elena Udrea pe pagina de facebook în timplu campaniei electorale au fost în număr de 40, însemnând 26.31 % din totalul postărilor. În cazul Monicăi Macovei, s-au înregistrat pe pagina de facebook 68 de spoturi audio – video, adică 23.77 % din totalul postărilor. Observăm că dacă ne raportăm la numărul total al postărilor, în cazul Monicăi Macovei clipurile audio – video de promovare sunt mai puține.
Afișele electorale postate de către Elena Udrea în perioada campaniei sunt în număr de 32, adică 21.05 % din totalul postărilor, iar în ceea ce o privește pe contracandidata sa, Monica Macovei a postat 93 de afișe electorale, adică 32.51 % din totalul postărilor. Postările rămase fac obiectul mesajelor scrise adresate alegătorilor, programelor politice, precum și diferitelor evenimente.
Spre deosebire de Elena Udrea, Monica Macovei și de această dată a oferit un caracter dinamic și mai interactiv paginii web. Dacă structura clasică a distribuirii informațiilor pe facebook, și anume: „Cronologie, Despre, Fotografii, Aprecieri”, a fost respectată de către Elena Udrea, Monica Macovei și-a pus amprenta asupra acesteia oferindu-i o notă de personalizare prin care devine mult mai atractivă. Astfel, structura paginii de facebook a Monicăi Macovei arată în felul următor: „Cronologie, Despre, Cover Monica!, Eu și MM!, Monica îți răspunde!”. Accesând „Cover Monica!, Eu și MM!”, vizitatorul are posibilitatea de a-și crea un afiș grafic personalizat alături de candidata la alegeri.
Chiar dacă Elena Udrea are cele mai multe like-uri la pagina oficială, vizitatorii acestei pagini nu sunt constanți și la fel de mobilizați ca în cazul contracandidatei.
Am constatat de altfel că internetul joacă un rol important mai ales în campania electorală, deoarece candidații sunt foarte activi în mediul online, transmit informații scrise, audio-video atât pozitive cât și negative, astfel încât să-și contureze o imagine cât mai apreciată și mai favorabilă în fața electoratului. Și nu doar candidații sunt foarte activi în acest spațiu, ci mai ales cetățenii țării. Cetățenii țării sunt cei care i-au împins pe politicieni spre utilizarea mediului online datorită expansiunii acestui fenomen și înregistrării unui număr din ce în ce mai mare de utilizatori ai internetului. Totodată, deoarece spațiul online este mult mai cuprinzător, candidații se adresează prin intermediul lui și indivizilor neinteresați de politică, nehotărâți, reușind astfel să-i stimuleze mai mult prin instrumentele online, decât prin instrumentele clasice de mass media.
Concluzii
Bibliografie:
Cărți:
Adrian Miroiu, ”Fundamentele politicii, Preferințe și alegeri colective”, Vol I, Iași: Editura Poliron, 2006.
Anton Carpinschi și Cristian Bocancea, ”Știința Politicului: Tratat”, Iași: Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 1998.
Domenico Fisichella, ”Știința Politică: probleme, concepte, teorii”, Traducere din limba italiană și postfață de Victor Moraru, Iași: Editura Polirom, 2007.
Camelia Beciu, ”Comunicare Politică”, București: comunicare.ro, 2002.
Lect. Univ. Dr. Puiu Dumitru Bordeiu, ”Partide Politice și Grupuri de Presiune, Studiu Introductiv de Prof. Univ. Dr. Anton Carpinschi”, Constanța: Editura Fundației „ Andrei Șaguna”, 2005.
Sergiu Gherghina, ”Voturi și Politici – Dinamica partidelor românești în ultimele două decenii”, Iași: Institutul European, 2011.
Legea nr.14 din 2003 a partidelor politice, publicată în Monitorul Oficial nr.25 din 17 ianuarie 2003.
Liviu Radu, Alin Iuga, Sandu Frunză, ”Etică în administrația publică”, București: Editura Tritonic, 2013.
Mihaela Miroiu, ”Drumul către autonomie. Teorii politice feministe.”, Iași: Polirom, 2004.
Flaviu Călin Rus, ”PR Politic”, Iași: Institutul European, 2006.
Florența Toader, Cătălina Grigorași, Sofia Frunză, ”Politica User Friendly – Despre consultanți politici și facebook în România și Republica Moldova”, București: Editura Tritonic, 2011.
Radu Cocean, ”Rolul marketingului în facilitarea schimbului politic”, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2009.
Laura Grunberg, Mihaela Miroiu, ”Gen și Societate. Ghide de inițiere”, București: Editura Alternative, 1997.
Chiru M., „Partide și personalități populiste în Romania comunistă”, Iași: Editura Institutul European, 2010.
Crețu, C., ʽNoua limbă de lemn a discursului politicʼ, 2010, Philologica Jassyensia, An VI, Nr. 1 (11), p. 27–35.
Articole Online:
Nazare, Vasile, ”Legitimitate, popularitate și eficiență politică”, Sfera Politicii Nr: 123-124, București: Editată de Fundația Societatea Civilă, 2006, pp. 96-103, [Online], accesat la data de 10.03.2015, disponibil la adresa: http://www.sferapoliticii.ro/sfera/pdf/Sfera_123-124.pdf?q=partide#page=98.
Cărbune Radj, ”Aspecte teoretico-metodologice în analiza partidului politic și a campaniei electorale”, ARA Annual Congress Proceedings. Vol. 37, 2013, [Online], accesat la data de 13.03.2015, la adresa http://system.lm-ns.org/index.php/proc/article/viewFile/1186/1058.
Daniel Buti, Alexandru Radu, ”Partidul de anturaj-un model explicativ pentru partidismul românesc postcomunist”, 2012, Sfera Politicii, Volumul 20, Nr. 3(169), pp. 3-8, [Online], accesat la data de 12.03.2015, disponibil la adresa: http://www.sferapoliticii.ro/sfera/pdf/Sfera_169-Rev1.pdf#page=5.
Eleonora Mirabela Tufan, ”Feminismul în relațiille internaționale”, Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Litere și Științe Sociale, Nr.3/2011, [Online], accesat la data de 21.04.2015, la adresa http://www.utgjiu.ro/revista/lit/pdf/201103/9_ELEONORA_MIRABELA_TUFAN.pdf, .
Acad. prof. univ. dr. Teodor Dima, ”Ideologia feministă și epistemologia contemporană”, [Online], accesat la data de 21.04.2015, la adresa http://heinonline.org/HOL/LandingPage?handle=hein.journals/cogito2&div=7&id=&page=.
Alexandra Petrescu, „Feminismele din Europa de Est. Între memorie și uitare”, Sfera Politicii, Revistă de Științe Politice, Editată de Fundația Societatea Civilă, București, Nr. 123-124/2006, [Online], accesat la data de 21.04.2015, la adresa http://www.sferapoliticii.ro/sfera/pdf/Sfera_123-124.pdf?q=partide#page=106.
Lector univ. dr. Bogdan Popoveniuc „Considerații epistemologice asupra feminismului”, Analele Universității „Ștefan cel Mare” Suceava, Seria Filosofie și Discipline socio-umane, Suceava: Editura Universității din Suceava, 2006, [Online], accesat la data de 24.04.2015, la adresa http://www.fig.usv.ro/socio-umane/arhiva/2006.pdf#page=29.
Ina CRASNOJON-LABA, „Stereotipia de gen – o problemă psihosocială”, Studia Universitatis, Revista Științifică a Universității de Stat din Moldova, Seria Științe ale Educației, Nr.5(55), 2012, [Online], accesat la data de 28.04.2015, la adresa http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/24.-p.132-135.pdf.
Oana Băluță, „Gen, politică și mass-media: reprezentări stereotipizate. Cum tragem linia?”, Sfera Politicii nr. 1 (183) / 2015, [Online], accesat la data de 28.04.2015, la adresa http://www.sferapoliticii.ro/sfera/183/pdf/183.10.Baluta.pdf.
Oana Băluță, „Reprezentarea intereselor de gen: între ‘politica ideilor’ și ‘politica prezenței’”, Sfera Politicii, Nr. 2 (178), 2014, [Online], accesat la data de 28.04.2015, la adresa http://www.sferapoliticii.ro/sfera/178/art10-Baluta.php#footnote-417739-10.
Robert Nemtanu, Loredana Ruxandra Gherasim, Cornelia Măirean, „Diferențe de gen în formarea impresiilor despre oamenii politici.”, Psihologia socială nr.32, pp. 215-227, 2013, [Online], accesat la data de 28.04.2015, la adresa http://www.ceeol.com/aspx/authordetails.aspx?authorid=8843f6c0-dc6e-4faa-a9d4-49bf24a2b7f3.
Dex online, „reprezenta” (vb.), [Online], accesat la data de 30.04.2015, la adresa http://dexonline.ro/definitie/reprezenta.
Cote de gen în politică, Citat de Michelle Bachelet, [Online], accesat la data de 05.05.2015, la adresa http://cotedegen.wgz.ro/.
Autoritatea Electorală Permanentă, „Evoluția reprezentării femeilor în Parlamentul României, Material realizat de Direcția Studii, Documentare și Monitorizarea Procesului Electoral”, 2013, [Online], accesat la data de 05.05.2015, la adresa http://www.roaep.ro/ro/section.php?id=27&l2=58.
Inter-Parlamentary Union, Democracy Through partnership between men and women, „Women in national parliaments”, 2015, [Online], accesat la data de 05.05.2015, la adresa http://www.ipu.org/wmn-e/classif.htm.
Grațiela Bârlă, [Online], accesat la data de 05.05.2015, la adresa http://ro.wikipedia.org/wiki/Graziela_B%C3%A2rl%C4%83.
Gabriela Dinescu „Marele Maestru al lojei feminine explică cine și cum poate intra în masonerie”, 2014.10.05, [Online], accesat la data de 05.05.2015, la adresa http://www.puterea.ro/eveniment/marele-maestru-al-lojei-feminine-explica-cine-si-cum-poate-intra-in-masonerie-101244.html.
Mihai Voinea, Cristian Delcea, „Prima femeie care a candidat la președinția României: „Mi se spunea să mă întorc la cratiță””, 27 septembrie 2014, [Online], accesat la data de 05.05.2015, la adresa http://adevarul.ro/news/politica/alegeri-prezidentiale-2014-gratiera-barla-femeie-candidat-presedintia-romaniei-mi-spunea-intorc-cratita-1_5426d0320d133766a87924f8/index.html.
Ioana Borza, Laura Grunberg, Theodora Eliza Văcărescu, „Cartea neagră a egalității de șanse între femei și bărbați în România”, Publicație realizată de Societatea de Analize Feministe AnA cu sprijinul financiar al Ambasadei Regatului Țărilor de Jos , Editura AnA, București 2006, [Online], accesat la data de 06.05.2015, la adresa http://www.cncd.org.ro/new/files/file/AnA_Cartea%20Neagra_a_Egalitatii_de_Sanse_intre_Barbati_si_Fem.pdf.
Andreea Iancu, Cornelia Stan, „Social media în campaniile electorale – Influența asupra comportamentului politic”, Revista Transilvană de Științe ale Comunicării, 1(10)/2010, pp. 16-29, [Online], accesat la data de 06.05.2015, la adresa http://ekphrasis.accentpublisher.ro/files/articles_content/320/2%20RTSC%2010.pdf.
Iulian Boldea, Identities in metamorphosis.Literature, discoure and multicultural dialogue. Section: Communication, public relations, journalism, Marius Pașcan, ”The internet, the online media and the virtual social networks are rewritind the sciences of communication”, Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2014, [Online], accesat la data de 06.05.2015, la adresa http://www.upm.ro/ldmd/LDMD-02/LDMD%2002%20-%20Communication.pdf#page=52.
Despre Monica Macovei, [Online], accesat la data de 14.05.2015, la adresa http://ro.wikipedia.org/wiki/Monica_Macovei.
Despre Elena Udrea, [Online], accesat la data de 14.05.2015, la adresa http://ro.wikipedia.org/wiki/Elena_Udrea
Partidul Mișcarea Populară, „Cum ne-am format”, [Online], accesat la data de 14.05.2015, la adresa http://pmponline.ro/cum-ne-am-format/.
Ovidiu Vaida, „Bătălia pentru curentul popular”, Sfera Politicii, Nr. 118/ 2005, pp.04-13, [Online], accesat la data de 17.05.2015, la adresa http://www.sferapoliticii.ro/sfera/118/art2-vaida.html.
Expresie latină „Omnia mea mecum porto”, [Online], accesat la data de 19.05.2015, la adresa http://ro.wikipedia.org/wiki/Omnia_mea_mecum_porto.
Marinela Doina Nistea, „Sloganuri și înțelesuri – o analiză gramaticală, semantică și stilistică”, Studii de știință și cultură, Volumul VIII, Nr. 1, martie 2012, Universitatea Tehnică de Construcții București, [Online], accesat la data de 27.05.2015, la adresa http://journaldatabase.info/download/pdf/slogans_meanings_grammatical_semantic.
Explicarea cuvântului „bună”, [Online], accesat la data de 27.05.2015 la adresa http://dexonline.ro/definitie/bun%C4%83.
Camelia M. Cmeciu, „Strategia Persuasivă a Grafologiei în Discursul Politic”, [Online], accesat la data de 27.05.2015 la adresa http://www.roslir.goldenideashome.com/archiv/2006_2/14%20%20Roslir%202%202006.pdf.
Amalia Andronic, „Comunicarea cromatică din perspectivă semiotică” [Online], accesat la data de 27.05.2015, la adresa http://www.roslir.goldenideashome.com/archiv/2006_2/16%20%20Roslir%202%202006.pdf.
Explicarea cuvântului „verde”, [Online], accesat la data de 27.05.2015 la adresa http://dexonline.ro/definitie/verde.
Explicarea cuvântului „roșu”, [Online], accesat la data de 27.05.2015, la adresa http://dexonline.ro/definitie/ro%C8%99u.
Apple symbolism, [Online], accesat la data de 07.06.2015, la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/Apple_(symbolism).
Tojan War, [Online], accesat la data de 07.06.2015, la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/Trojan_War.
Barometrul INSCOP, „Percepția cu privire la un Președinte femeie”, septembrie 2014, [Online], accesat la data de 07.06.2015, la adresa http://www.inscop.ro/wp-content/uploads/2014/09/INSCOP-Sept.2014.-Candidat-femeie.pdf.
Monica Pătruț, „Website-ul partidului – instrument de comunicare politică”, Sfera Politicii, nr.3 (169), 2012, [Online], accesat la data de 07.06.2015, la adresa http://www.sferapoliticii.ro/sfera/169/art14-Patrut.php.
Facebrands, „8 milioane: conturi de utilizatori de Facebook in Romania”, [Online], accesat la data de 07.06.2015, la adresa http://www.facebrands.ro/blog/2015/03/8-milioane-conturi-utilizatori-facebook-romania.
Cucoș Sorin, „Despre optimizare SEO”, [Online], accesat la data de 08.06.2015, la adresa http://www.website-ieftin.ro/servicii-oferite/6-optimizare-seo.html.
Cucoș Sorin, „Despre Design Web”, [Online], accesat la data de 08.06.2015, la adresa http://www.website-ieftin.ro/servicii-oferite/4-web-design/pagina-2.html.
Eugen Zocsim – Google AdWords Certified, „10 reguli de bază pentru un website de calitate”, [Online], accesat la data de 08.06.2015, la adresa http://www.redbullet.ro/ro/blog/47-10-reguli-de-baza-pentru-un-website-de-calitate.html.
Legi online:
Codul Electoral, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, [Online], accesat la data de 19.03.2015, la adresa http://arhiva.apd.ro/files/Propunere_legislativa_APD_Codul_electoral.pdf.
Hotărâre privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea Președintelui României în anul 2014, publicată în MO, partea I, nr. 493/2.VII.2014, [Online], accesat la data de 08.05.2015, la adresa http://www.bec2014.ro/wp-content/uploads/2014/09/HG-521-calendar.pdf.
LEGE nr. 370/ 2004 pentru alegerea Președintelui României (Variantă actualizată până la data de 27 iunie 2014) Act de bază Legea nr. 370/2004, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 12 septembrie 2011, [Online], accesat la data de 08.05.2015, la adresa http://www.bec2014.ro/wp-content/uploads/2014/09/Lege-370-2004-actualizata-2014.pdf.
Proces-Verbal privind stabilirea ordinii pe buletinele de vot a candidaților formațiunilor politice și a candidaților independenți care participă la alegerile pentru Președintele României din anul 2014, încheiat astăzi, 30.09.2014, [Online], accesat la data de 14.05.2015, la adresa http://www.bec2014.ro/wp-content/uploads/2014/09/PV-224C.pdf.
Partidului Democrat Liberal, Statut, [Online], accesat la data de 14.05.2015, la adresa http://www.pdl.org.ro/statut.
Anexa 1
Tabel 1 – Grilă de analiză
Tabel 2 – Grilă de analiză
Anexa 2 – Imagini
Figură 1
Figură 3
Figură 5
Figură 7
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Alegeri Prezidentiale 2014 Campania Electorala In Mediul Online a Reprezentantelor Sexului Feminin (ID: 105979)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.