Afisul – Mijloc DE Comunicare Vizuala

Comunicare

Afisul – Mijloc DE Comunicare Vizuala

Byadmin ianuarie 1, 2024

AFIȘUL – MIJLOC DE COMUNICARE VIZUALĂ

Cuprins:

Introducere

Capitolul I. Afișul

Ce este afișul?

Scurt istoric. Evoluția afișului.

Capitolul II. Rolul și impactul afișului în societate

2.1. Limbajul afișului

2.2.Influența afisului. Mass-Media

2.3. Efectul psihologic asupra societății

Capitolul III. Structura afișului

3.1. Calitățile unui afiș

3.2. Elementele grafice ale unui afiș

3.3. Principii în designul afișelor

3.4. Simbolistica colorilor

Capitolul IV. Dezvoltarea personală a temei propuse

4.1. Despre lucrările personale

Concluzii

Lista imaginilor

Bibliografie

Introducere

Această lucrare constă în conceprerea unei analize asupra afisului cultural (pentu Festival de Fotografie ), care presupune crearea unor imagini pe diferite genuri ale imaginii fotografice, și anume, expoziție de portret, fotografie de natura, fotografie urbană, fotografie experimentală și expoziție de fotografie fashion. S-a optat pentru realizarea lucrărilor sub formă de design graphic asistat de computer și s-a urmărit relaționarea cu arta fotografică, încercând să se pună în evidență importanța afișelor, atât în viața socială cotidiană, cât și pe plan international.

În partea teoretică se va face o analiză asupra conceptului unui proiect de design graphic, respectiv, de afiș care include alaturi de semne grafice si fonturi si fotografie. În acest sens se va analiza istoria afișului, rolul în spațiul actual, a ceea ce înseamnă mass-media și impactul asupra societății; cum ne influențează viața la nivel de individ, dar și la nivel de masă. Se va urmări istoria afișului modern, metode de lucru folosite de-a lungul anilor, în perioade diferite, în funcție de tematică și de publicul dorit. Practic, acestea sunt strategii și metode subtile de manipulare care urmăresc sa construiască asocieri pozitive sau negative în mintea potențialului public în legatură cu anumite aspecte sociale sau culturale.

Se va prezenta, de asemenea, și o scurtă analiză cromatică în cele cinci lucrări realizate. Culorile fiind alese intenționat, astfel, creându-se o legătură simbolistică cu fotografiile de fundal. Fiecare culoare are o semnificație proprie, ceea ce a ajutat la relaționarea cu imaginile de fundal. Se vor prezenta tehnicile folosite în procesul de realizare a lucrărilor propuse.

I.Afișul

„Design is thinking, made visual”

Saul Bass

În orice proces care implică comunicarea, atât vizuală, cât și verbală, existența unui limbaj comun este necesară. Acest capitol este unul de familiarizare cu termenul de afiș, termen des întâlit în sfera campaniilor publicitare, dar nu numai.

Zilnic suntem în contact vizual cu informații care conțin materiale de materiale publicitare, de propagandă care au ca scop construirea unor asocieri pozitive sau negative în privința anumitor subiecte, prin diverse strategii și metode de manipulare psihologica. Scopul este de a introduce anumite idei sau dorințe potențialului public și de a le oferi un imbold. Afisul, fie el comercial sau cultural, traditionalist sau nonconformist, afisul este mult mai prezent în viața noastră decât realizăm noi. Încă de la început, afisul sau posterul a fost creat ca un intrument al comunicării vizuale, scopul lui fiind vânzarea unui produs sau a unei idei. Dar în același timp, acesta poate fii privit dintr-o perspectivă artistică. Afisul s-a impus în ultimele decenii, ca o veritabilă formă de artă și s-a poziționat în zone de interes unde poate comunica direct trecatorilor, posibililor clienți un mesaj clar, direct și de impact mare.

Milton Glaser, unul dintre cei mai importanți designeri grafici din istoria artei, dar și o sursă importantă de inspirație pentru generațiile care i-au urmat, susține că : „Există o singură voce capabilă să exprime orice idee. Romantismul este înca necesar. Decorațiunile sunt necesare, iar simplitatea nu este superioară complexității.”

1.1. Ce este afișul?

Termenul de afiș sau ”poster” este de origine anglo-saxonă și reprezintă un gen artistic care poate fi încadrat în domeniul graficii aplicate. Acesta având ca scop promovarea diferitelor produse care pot fi o piesă de teatru, un film, o producție literară, un eveniment cultural, politic sau chiar științific. Tocmai pentru faptul că are ca țel transmiterea mesajelor publicitare acesta este expus în spații publice, de largă circulație, așadar, trebuie să asigure transmiterea foarte rapidă a informației; în acest caz imaginea trebuie să fie mult mai puternică decât mesajul. În general se manifestă la nivel plastic ( formă, culoare ), dar se poate raporta și la conținutul textual. ( Fig. 1.1)

Un afiș de succes trebuie cel puțin să atragă atenția, dacă nu chiar să șocheze, astfel forțându-te să îi citești mesajul. Fapt pentru care trebuie să fie, în primul rând, simplu în exprimare, conccis și direct; iar nu în ultimul rând, independent în forma de realizare ( grafică, fotografie sau chiar cele două combinate ). Datorită faptului că se adresează unui public larg, cu vârste, culturi și concepții diferite, acesta trebuie să conțină cel puțin un element comun fiecărei categorii potențială de privitori. În mod evident, un afiș trebuie să se axeze pe o idee centrală, să aivă o tematică de bază care să servească evenimentului a cărei imagini o promovează. În ciuda faptului că trebuie să conțină elemente puține și simple, acestea trebuie să fie de impact, să sugereze publicului esența manifestării pe care o popularizează. Dacă vorbim de un afiș cultural, acesta trebuie să beneficieze de elemente artistice, o paletă sau gamă de culori specială, tocmai pentru a te duce în sceptrul cultural al artei.

Pentru ca un poster să fie de succes, trebuie să reprezinte un impact vizual deosebit,să nu fie trecut cu vederea, ci să atragă atenția; cu alte cuvinte, să fie incitant pentru privitor.( Fig. 1.2)

Indiferent de caraterul său, acesta trebuie să convingă publicul să îmbățișeze și să accepte ideea unui concept, a unui eveniment sau a unei cauze și să spună o poveste în cât mai puține cuvinte. Cu un conținut textual simplu și scurt, acesta trebuie să fie usor de reținut.

În procesul de realizare a unui afiș nu există procedee stricte; totuși, sunt anumiți factori de care se ține cont, însă acesta se va diferenția prin spontaneitate, originalitate și curajul de a rupe barierele conformității.

1.2. Scurt istoric. Evoluția afișului

Debutul evoluției afișului a fost în secolul al XIX- lea, în aceeasi perioadă cu dezvoltarea litografiei și a nevoii artiștilor de a inova și de a se afirma. Factorii care au contribuit la procesul de evoluție sunt de natură culturală, socială și politică. ( Fig. 1.3)

Însă, adevatarul început al posterului a fost la sfârșitul secolului XVIII, fiind lansat din dorința inițiatorul său, Alloys Senefelder, de a-și ilustra singur propriile piese de teatru. Datorită situației sale financiare nu prea favorabilă, acesta a fost nevoit să caute alte modalități de tipărire, având în vedere faptul că materialele tipografice de atunci erau scumpe. Astfel, Alloys Senefelder a înlocuit plumbul cu piatra, procesul numindu-se litografie.

Această metodă de tipar permite realizarea unui desen utilizând o placa sau pietra cu o suprafață netedă, îmbibată în substanță grasă. Introdusă într-o soluție acidă, piatra reține cerneala doar pe părțile îmbibate în substanță grasă, iar desenul apare prin aplicarea unei foi de hartie pe piatra respectivă.

Astfel, litografia reprezenta un atu pentru artist și conferindu-i mai multă libertate. Singurul inconvenient al primelor afișe create astfel, era lipsa culorii. Cel care pune bazele afișului artistic în culori și realizatorul primului afiș modern din istorie, este Jules Chéret, iar primul său poster fiind realizat pentru opera lui Offenbach, Orphée aux Enfers ( Orfeu în Infern), lucrare cu care crează noi orizonturi pentru comunicare și artă, aducandu-le la un punct comun. ( Fig. 1.4)

Fig. 1.5

La sfârșitul secolului XIX, și-a făcut apariția un nou gen artistic în sfera afișului, și anume, Art Nouveau, iar părintele noului stil artistic a fost francezul de origine cehă, Alphonse Mucha, cu prima lucrare inovatoare întocmită pentru actrița Sarah Bernhardt. Stilul Art Nouveau, recunoscut ca fiind un stil ultra-decorat, cu mari influențe medievale și bizantine, a decorat scenele pariziene pâna la primul război mondial. O altă figură reprezentativă care adopta stilul Art Nouveau este Henri de Toulouse-Lautrec, ale cărui teme de afiș grativează în jurul vieții în cadrul cabaretului. ( Fig 1.6)

După încheierea războiului, arta afișului a fost revoluționată de Leonetto Capiello în 1905 și de dezvoltarea publicității americane. Leonetto Capiell a încercat să aduca o nouă formă a afișului axându-se pe o singură imagine, ducând-o înspre comic sau chiar bizar și folosind culori puternice,contrastante, în indeea de a atrage imediat atenția privitorului. Tot el este cel care a susținut și, totodată, a aplicat ideea de a atribui un personaj anumitor mărci de produs, inițiind astfel publicitatea modernă.(Fig.1.7) Este cel care a introdus umorul și comicul în postere, spunând că: „ Afișul trebuie să fie un scandal vizual” , „ Ideea originală trebuie să fie sarea și piperul afisului. Ea îi dă viață, dându-i grai și făcându-l uneori memorabil. Ideea este oul lui Columb.”

Un afiș de succes trebuie să stimuleze imaginația, să te proiecteze într-o altă lume. Dar toate acestea nu pot fi realizate doar de artist, ci este nevoie și de colaborarea privitorilor. Un afiș devine artă doar în momentul în care trezește reacții sau emoții publicului, oferindu-le o așa numită „experiență estetică”.

Fig. 1.7

II. Rolul și impactul afișului în societate

2.1. Limbajul afișului

Afișul reușește să unească cel mai bine parțile grafice și artistice cu mijloacele de comunicare în masă. Afirmându-se abia la sfârșitul secolului XIX, fiind ajutat și de dezvoltarea fotografiei și de perfectionarea tehnicilor tipografice au contribuit la amploarea de care presa și revistele au avut parte. Peisajul citadin fiind împânzit de postere. Nașterea afișului modern exprimă elocvent impactul dintre imagine și text. ( fig. 2.1 – 2.2 )

Ca gen al graficii de reproducere, afișul se afirmă ca o urmare logică a dezvoltării artelor vizuale, îmbinând arta, știința și tehnica. Mijloacele de comunicare ale posterului sunt unele dintre cele mai reprezentative și implică probleme complexe, astfel, acesta trebuie să acționeze prompt și activ asupra privitorului, dar mai ales, sa fie înțeles. Cunoscutul grafician francez Raymond Savignac susține că afișul trebuie să fie un scandal vizual, că legea optică îi determină forma, iar lectura sa este instantanee. Acesta este un mesaj, un desen fără explicație, fiind supus necesității de expresie a artistului.

Fiind stradal, afișul trebuie să asigure transmiterea foarte rapidă a informației. Scopul afișelor este prezentarea unei informații cu ajutorul unor imagini în așa fel încât imaginea indusă trebuie să fie mult mai puternică decât mesajul direct. Afișul de succes trebuie să fie simplu în exprimare și în primul rând trebuie să atragă. Afișul trebuie să aibă un limbaj ușor ca să poată fi înțeles de toată lumea, de toate categoriile de privitori.

Orice afiș trebuie să aibă o idee centrală care să descrie evenimentul a cărei imagine o promovează. În ultimii douăzeci de ani afișul a reușit să renunțe la ″luptă″ și să se întoarcă la misiunea sa inițială, cea de susținere a campaniilor publicitare și a evenimentelor sociale, artistice și educative. Așa cum spunea Jean-Baptiste Barrière, un mare violonist și compozitor francez : „ Dimensiunea artistică a simulării constă în a crea lumi care trimit fără încetare la realitate și o prelungesc, instaurând o dialectică între memorie și creație, între real și virtual.”5Deși el vorbea despre muzică, teoria sa se poate aplica și în sfera afișului. Este de datoria artistului de a crea un poster de un așa efect, încât să aivă puterea de a te propulsmisiunea sa inițială, cea de susținere a campaniilor publicitare și a evenimentelor sociale, artistice și educative. Așa cum spunea Jean-Baptiste Barrière, un mare violonist și compozitor francez : „ Dimensiunea artistică a simulării constă în a crea lumi care trimit fără încetare la realitate și o prelungesc, instaurând o dialectică între memorie și creație, între real și virtual.”5Deși el vorbea despre muzică, teoria sa se poate aplica și în sfera afișului. Este de datoria artistului de a crea un poster de un așa efect, încât să aivă puterea de a te propulsa într-o altă lume pentru câteva secunde în care l-ai privit.

2.2. Influența afisului. Mass Media

Afișele ajută la stabilirea unei legături între imaginea produsului,cauzei sau evenimentului caruia îi este dedicat și semnificația acestuia în contextul social al publicului sau chiar în contextul și mai larg al culturii din care acesta provine. Posterul este una din multiplele legături între public și spatiul cultural. Oferă modele și ajută la recunoașterea diferitor situații, fie ele de natură socială, culturală sau politică, oferindu-i astfel senzația apartenenței de grup și al siguranței sociale.

Odată cu dezvoltarea studiilor în domeniul comunicării de masă, pe lângă problemele legate de eficiența comunicării, cercetătorii au început să îsi pună problema efectelor pe care procesul comunicării le are asupra societății. Se încearcă printre altele găsirea unor motivații pentru consumul media, cât și pentru modificările care pot surveni (ale opiniei sau ale atitudinii) datorită consumului media.Mass media sunt mijloace de comunicare în masă care vizează transmiterea informației prin diferite canale. Cele mai des folosite sunt presa scrisa, afișul, televizorul, radioul, internetul. Din perspectiva noastră mass media au obligația de a ne informa cu privire la evenimentele importante care au loc la nivel național și la nivel internațional. Din păcate, mass media se folosește de opinia publică pentru a-și atinge anumite obiective. Acestea pot fi obiective ale strategiei de marketing, de relații publice.

Potrivit lui G. Tellis și Tim Ambler, publicitatea modelează preferințele consumatorilor și persuadează oamenii să cumpere ceea ce nu ar fi cumpărat. Publicitatea oferă informații care îl ajută pe consumator în procesul decizional. Chiar dacă publicitatea nu are un efect imediat, eficiența se obține prin repetiție și pe termen lung.

Să mai spunem că publicitatea este de fapt o formă de comunicare nonpersonală, de informare pentru care se plătește adesea și care are un caracter persuasiv în ceea ce privește produsele promovate. 6

Fig. 2.5

2.3. Efectul psihologic asupra societății

Consumul mediatic este un act de utilizare în funcție de așteptările și foloasele presupuse, este un act de selecție, satisfacția publicului venind tocmai din proiecția acestor cerințe. Cercetătorii au înțeles că un singur mesaj nu se adresează tuturor și că pentru a avea un efect persuasiv trebuie adoptată o strategie diferită, astfel încât mesajele să fie create în funcție de diversele categorii de interese și nevoi.Dar, pe lânga aceste variabile de ordin psihologic, apar și variabile de ordin social, în sensul că trebuie avute în vedere și diferențierile sociale: barbați si femei, tineri si bătrâni, locuitori în mediul rural și locuitori în mediul urban, originea etnică, afilierea religioasă, orientare politică, venit financiar, educație etc.Studiile comparative ale reacțiilor diferitelor tipuri de oameni față de mass-media au arătat că membrii publicului din cadrul unor categorii sociale distincte aveau tendința să selecteze mesaje diferite din mass-media, să interpreteze același mesaj în moduri diferite de cele ale altor categorii sociale, să rețină mesajele selectiv și să acționeze diferit, ca rezultat al faptului că fuseseră expuși influenței mass-media.7” Nevoile care sunt satisfăcute de mass-media pot fi de natura cognitivă (dobândirea de informații, cunoaștere, opinii), afectivă (dobândirea de experiențe emoționale), socio-integrativă (întărirea încrederii în sine și a statusului) și de scădere a tensiunii (posibilitatea evadării din grijile cotidiene).”8

Concepția precedentă că publicul este pasiv s-a transformat ulterior în aceea că membrii publicului sunt chiar activi atunci când sunt selectează (voluntar sau involuntar) mesajul transmis.

Fig. 2.7

III. Structura afișului

3.1. Calitățile unui afiș

Forma și substanța mesajului sunt distincte dar cosubstantiale, și tocmai indisolubitatea lor (manifestarea codului formal în interiorul mesajului) este cea care crează semnificația. Un set de coduri extralingvistice și extra-iconice, specifice analizei și interpretării mesajului plastic al afișului – codurile cromatice, codurile tipografice – impactul vizual este fondat pe rupturi grafice la nivelul enunțului prin izolare parțială, schimbarea caracterelor tipografice, modificarea dimensiunii caracterelor de la îngrosat la subțire, sublinieri, cadru-codurile fotografice ( încadrarea, selectivitatea planurilor, focalizarea pe produs, detaliul, ascunderea detaliului, dimensiuni de raport sau volum) și cele morfologice ( compoziționale). 9

Simplitatea

În momentul în care publicul privește un afiș trebuie să înteleagă exact mesajul transmis. Un afiș bun nu este doar unul care transmite informații, ci unul care spune ceva chiar înainte de a fi citit, care nu necesită un efort pentru a fi descifrat. Un poster supraîncarcat cu detalii sau ornamente implică un nivel ridicat de haos, iar informația principală se pierde cu ușurință.

Acuratețea informației

Cum am mai menționat, un afiș trebuie să spună o poveste în cât mai puține cuvinte, adică, trebuie sa aivă un mesaj atrăgător, scurt și concis, care sa fie usor de reținut și plăcut din punct de vedere estetic. Spre exemplu, un afiș prin simpla corectitudine compozitională nu este neaparat un afis reusit, daca este lipsit de substanță și nu are un mesaj clar, bine conturat. Posterele nu sunt create doar să atragă atenția sau să șocheze, ci menirea lor este și de a genera anumite reacții cu privire la tema propagată.

Actualitatea

Tendințele în arta grafică, în general, și în crearea afișelor, în particular, urmează linia generală a schimbărilor în tehnologie sau celelalte arte. Spre exemplu, un poster cu influențe renascentiste n-ar avea un impact major pozitiv într-o eră a minimalismului, dimpotrivă, ar putea părea învechit și de prost gust. La fel cum un tablou minimalist ar fi nepotrivit pentru perioada Renașterii. Însă dacă adaptăm o idee arhaică contextului social și cultural actual, s-ar putea ca rezultatul să fie unul favorabil (cum este, de exemplu, redarea minimalistă a motivelor folclorice atât de practicată în ultima perioadă).

Caracterul persuasiv și naturalețea

Este important ca un afiș să transmită o idee fără a se abuza de text, culori și forme. Caracterul persuasiv al unui afiș este dat de îmbinarea celor două componente, cea textuală și cea grafică: un afiș cu un text bun, dar cu o grafică îndoielnică sau un afiș cu o grafică de excepție, dar cu un text mediocru, are șanse mici de a își atinge obiectivele.

Caracterul persuasiv este în strânsă legătură cu naturalețea unui mesaj. Dacă afișul este bazat pe elemente forțate, nefirești, sunt șanse mici ca mesajul să fie bine primit de public. Iar naturalețea poate privi atât elemente care țin de vizual (linii, forme, culori), de text sau de modul și contextul în care publicul ia contact cu afișul respectiv. Țineți cont așadar și de locul în care afișul va fi distribuit, timpul de expunere a acestuia, direcția de citire etc.

3.2. Elementele grafice ale unui afiș

„ Alături de formele geometrice, universul sintezei a fost foarte repede interesat de formele moi,forme organice…” 10 La nivelul creației, argumentarea iconică se sprijină pe datele materiale ale imaginii, care se împart în: elementele de natură geometrică, cromatică, textura și combinațiile topografice create din aceste elemente.”11

Linia

„O linie este un punct care a ieșit la plimbare.” Paul Klee

Linia este unul din elementele fundamentale ale graficii. Poziția și orientarea liniilor au o simbolistică aparte, astfel: linia orizontală denotă relaxare, pasivitate, solidaritate, pace și calm, îndemnând spre meditație; cea în diagonală denotă mișcare și este resimțita ca o poziție care nu poate dura, ca o miscare care duce fie spre linistea orizontalei, fie spre stabilitatea verticalei, sugerând un dezechilibru; iar cea verticală, putere, crestere și evoluție, chiar fragilitate.

În funcție de felul liniilor (curbe, drepte, zigzag, orizontale, verticale), ele sunt folosite pentru a exprima diverse stări, pentru a direcționa privitorul către centrul de interes al afișului sau pentru a pune în evidență diverse suprafețe. Liniile pot accentua un anumit contrast, anumite forme sau idei.

Liniile curbe simbolizează feminitatea, eleganța și bucuria. Dar, pot avea și semnificații negative, viclenia, instabilitatea sau incertitudinea. În funcție de grosimea liniilor ne putem da seama de delicatețe, rafinament, fragilitate sau inconștiență (acestea fiind redate de liniile subțiri) sau de duritate, vigoare, brutalitate și violență ( redate de liniile groase).

Forma

Orice afiș, cu sau fără elemente prea multe, implică existența unei forme. Afișul, în sine, este o formă. Această formă înseamnă mărime, cu sau fără semnificații, grosime, uneori volum și este una dintre componentele fundamentale în design. Dacă simplificăm situația, o formă este o grupare de linii care dau naștere unei suprafețe, cu scopul de a evidenția un concept și este folosită pentru a defini legături între diverse idei. Indiferent de felul acesteia (geometrică, organică, abstractă, pozitivă, negativă), o formă spune o poveste, accentuează o idee, organizează și susține informația. ( Fig. 3.4)

Spațiul

Spațiul reprezintă distanța dintre elementele care compun un afiș, făcând legătura între ele și are rolul de a oferi echilibru compozițional.(Fig. 3.5)

Prin intermediul spațiului, textul estemult mai lizibil, formele sunt scoase în evidență și mult mai bine focalizate. În același timp, spațiul, în combinație cu liniile, direcționează privitorul, oferă eleganță afișului și separă ideile atunci când este cazul. Dacă vreți să vedeți câteva exemple de utilizări creative ale spațiului negativ.

Culoarea

Atunci când se elaborează un afiș, este foarte bine să se țină cont de cel puțin noțiunile fundamentale legate de teoria culorilor și semnificația acestora.

S-ar putea ca excesul de culoare sau anumite combinații să inducă privitorul în eroare sau să nu susțină mesajul comunicat de afiș, așa că nu este indicat să le folosiți după ureche sau după gust, ci ca un element cu o anumită funcție și semnificație pentru compoziție. Este un element important de atractivitate al afișelor și mai ales,contrastul coloristic cu elementele din jur. Întrucât universul publicitar contemporan este marcat de opolicromie agresivă, utilizarea monocromiei sau a unei culori dominante poate dovedi distincție.

Textul

Procesul de elaborare a mesajului care însoțește un afiș înseamnă nu doar alegerea unei teme și a unei semnificații, dar și alegerea unui font, a mărimii acestuia, dispunerea și integrarea lui în compoziție. Relația text – imagine contribuie enorm la construcția mesajului. Absența textului poate crea confuzii legate de utilitatea textului în elaborarea mesajului.

Majoritatea autorilor ignora sau nu accentueaza, faptul că imaginea și textul au un punct comun, și anume produsul ( evenimentul, cauza căruia îi este destinat). După ce are loc percepția și interpretarea afișului într-un context independent de text, privitorul demarează un set de așteptări. Textul face ca legătura dintre afiș și tematică. Trebuie să folosească un limbaj conversational, să fie concis, să conțină cât mai puține semne de punctuație și să evite metaforele în exces. Textul se divide în mai multe blocuri tematice distincte între ele, dar avand coerență interioară, blocuri tematice ce pot fi introduse prin subtitluri ce sintetizează continutul. Elementele distincte de informație pot fi puse în evidență prin folosirea semnelor grafice de introducere. Amploarea textului informativ depinde si de timpul pecare îl au la dispozitie receptorii mesajului, dar si de specificul produsului. De pilda, se considera catextul poate lipsi atunci cand produsul promovat este bine cunoscut publicul consumator. 18

Textura

Textura se referă atât la suprafața propriu-zisă a unui afiș care poate fi simțită tactil de către oameni, cât și la modul de redare a acesteia prin intermediul fonturilor sau a efectelor și tehnicilor grafice folosite, care pun la încercare imaginația publicului. Așadar, textura unui afiș poate fi simțită sau doar văzută; în ambele cazuri, ea sugerează ideea de volum sau de profunzime.Textura ca proprietate a suprafeței, textura a provocat maniere de lucru diferite de-a lungulistoriei artei dar și în practica fotografică. O imagine difuză (efect de blur) împrumută efectele senzoriale ale luminii difuze. Ideea de vechi este exprimată prin rarefierea punctelor și accentuarea contrastelor pe când senzația de nou va fi provocatăprin finețeadetaliilor texturale. 19

Dimensiunea elementelor

Se întâmplă să interacționăm cu un afiș de la o distanță considerabilă, astfel că nu putem analiza la o primă vedere prea mult, dar sesizăm forme și blocuri de text de diverse mărimi. Așa cum este normal, formele și textele mari sunt mult mai vizibile decât cele mijlocii sau mici, însă nu exagerați cu maximizarea acestora doar de dragul de a ieși în evidență. Vom vedea în continuare că fiecare afiș are unul sau mai multe centre de interes, atent alese și plasate, astfel încât privitorul să nu fie indus în eroare sau „atacat” vizual.

Fig. 3.9

3.3. Principii în designul afișelor

Centrul de interes

Centrul de interes este acea zonă din afiș care atrage privirea înainte ca acesta să fie parcurs în detaliu. Nu este obligatoriu să îl întâlnim în centrul fizic al afișului, acesta poate să ocupe orice poziție pe imagine; crearea unei zone de interes depinde mult de elementele din jurul acesteia, fie că vorbim de forme, linii, spații sau culori.

În același timp, un afiș poate avea mai multe centre de interes unite printr-o linie imaginară: un element simbolic semnificativ și un text atrăgător sunt exemple de centre de interes în cadrul aceluiași afiș, atât timp cât există o legătură între acestea, iar celelalte componente ale afișului oferă continuitate și echilibru. Un centru de interes poate fi sugerat prin linii, forme, umbre, contraste, nu neapărat prin expunerea concretă a acestuia.

Echilibrul

Când vorbim despre echilibru, vorbim despre simetrie, proprietatea unui ansamblu spațial de a fi alcătuit din elemente reciproc corespondente și de a prezenta, pe această bază, anumite regularități; ochiul uman percepe cu ușurință aceste particularități, motiv pentru care designerii folosesc simetria pentru ușurarea experienței unui privitor cu o imagine.

Echilibrul se referă la greutatea vizuală a unei imagini; dacă ne referim strict la simetrie, aceasta nu se aplică unui singur obiect sau doar în cazul formelor regulare, uniforme.

Totodată, echilibrul poate fi atins prin intermediul culorilor și al semnificațiilor acestora, al utilizării spațiului, mărimilor, contrastelor, formelor, liniilor etc.În timp ce elementele vizuale sunt procesate mult mai rapid, textul le completeazăpentru o mai bună înțelegere a mesajului transmis. Menținerea unui echilibru perfect între conținutul scris și cel vizual presupune înțelegerea proiectului și alegerea celor mai bune metode de livrare a conținutului ținând cont de așteptările publicului. 21

Contrastul

Contrastul presupune alăturarea a două elemente antitetice: fie că vorbim despre linii, forme, umbre, culori, spații, texturi și combinațiile dintre ele, folosirea contrastului are scopul de a scoate în evidență o anumită idee. Orice element care intră în alcătuirea unui afiș poate fi manipulat în vederea obținerii contrastului.

Ceea ce atrage la acest principiu este ușurința cu care orice element se poate opune altui element și impactul pe care această relație îl are: culori calde – culori reci, culori complementare, mărimi mari – mărimi mici, forme organice – forme geometrice, texturi fine – texturi aspre, linii lungi – linii scurte, umbre – lumini.

Dinamismul

Dinamismul se află în strânsă legătură cu modul în care este „citit” un afiș și cu complexitatea acestuia; se referă la modul în care sunt combinate elementele unei lucrări ,cu scopul de a ghida privitorul înspre ideea principală. Majoritatea designerilor apelează la linii pentru a crea dinamism în cadrul unui afiș, însă oricare alt element grafic poate fi folosit în acest scop.

3.4. Simbolistica colorilor

Impactul vizual poate fi realizat printr-o utilizare judicioasa a culorilor. Sunt un element important de atractivitate al afișelor și mai ales,contrastul coloristic cu elementele din jur.Peste 80% din informațiile vizuale sunt legate de culoare. Prea multă culoare poate irita, prea puțină culoare poate duce la plictiseală.O cercetare extinsă întreprinsă în Columbia Britanică a relevat că culorile influențează comporamentul nostru datorită faptului că suntem permanent înconjurați de culori și că sutem învățați să asociem fiecare culoare cu anumite valori, caracteristici și sentimente.

Astfel voi face o scurtă analiză asupra culorilor și a efecului psihologic asupra oamenilor, ghidându-mă după cartea Teoria Culorii de Johannes Itten și după Contribuții la Teori Culorii de J.W. Goethe, urmată de mici sugestii în utilizarea lor.

Galben

„ Ochii se bucură, inima crește, sufletul se înseninează; o căldură nemijlocită pare să adie spre noi” J.W. Goethe

Galbenul este cea mai apropiată de lumină. Acesta, în puritatea lui maximă, poartă cu sine natura a ceea ce este luminos, lasând impresia de seninătate voioasă, usor amețitoare; este plăcut ca mediu ambiant. Dacă acestă culoare, în puritatea ei, este placută și îmbucurătoare, iar când este în puritate maximă, are ceva voios și nobil, atunci când se murdărește ( fiind foarte sensibilă) are un efect deloc plăcut. 23

Dacă se folosește galben deschis în design, trebuie avut grijă să nu se transforme în alb. De obicei, e nevoie de o culoare închisă pentru a o evidenția. Se combină foarte bine cu albastru sau gri. Pentru a evoca focul, încercați-o în combinație cu roșu. Deseori se folosește pentru a face reclamă la produsele pentru copii. Pentru o impresie sănătoasă, de vară, încercați combinația cu portocaliu.

Roșu

„ Demnitatea bătrâneții și drăgălășenia se pot îmbrăca într-o singură culoare.” J.W. Goethe

Este o culoare irezistibil de radiantă și foarte greu de eclipsat. Este foarte sensibilă când tinde să ducă spre galben. 24

Efectul acestei culori este la fel de unic ca și natura sa. Lasă impresia de seriozitate și demnitate, dar și de grație, eleganță și farmec. Primele ( seriozitatea și demnitatea) le procură în starea sa densă și întunecată, iar pe cele din urmă ( grația, eleganța și farmecul), în stare luminoasă. Roșul este cea mai temperamentală culoare. Se corelează cu pasiunea, focul, viteza, concurența. Se combină foarte bine cu portocaliu, maro și galben. În design și artă, roșul se folosește ca și culoare de accent, atunci când dorim să scoatem ceva în evidență și să lăsăm o impresie puternică.

Din punct de vedere tehnic, roșul scoate textul și imaginile în prim-plan și tinde să le mute, făcând obiectele să arate mai mari și mai apropiate. Combinația de albastru și roșu puternic în design nu este recomandată, deoarece o astfel de asociere este foarte obositoare pentru ochi.

Albastru

Albastrul pur nu conține nici o urmă de galben sau roșu. Dacă roșul este activ, albastrul va fi tot timpul pasiv, din punctul de vedere al spațiului material. Însă din punct de vedere spiritual (imaterial), albastrul va fi tot timpul activ, iar rosul pasiv. În cultura chineză, albastrul simbolizează imortalitatea. Când acesta este întunecos, duce înspre superstiție, frică, durere, pierzanie. 25Acestă culoare are un efect ciudat pentru ochi, aproape inexplicabil. În calitatea ei de culoare, reprezintă o energie; când se afla pe latura negativă și când atinge puritatea maximă, constituie un fel de nimic fermecător. Când e contemplată, are ceva contradictoriu de excitație și calm.26

`Albastrul este culoarea preferată a mai mult de jumătate din populația planetei. Este asociată cu cerul și marea. Reflectă pace, armonie, încredere și siguranță. Semnificațiile culorii albastre sunt: creativitate, inteligență, inspirație, artă, avansare, siguranță, tehnologie, libertate, infinit, consolare, stabilitate. O impresie puternică poate fi creată prin combinația de albastru, roșu și galben. Este culoarea cel mai frecvent folosită în designul de afaceri. Trebuie ținut cont de faptul că utilizarea exagerată a culorii albastre dă senzația de frig.

Verde

„ Ochiul nostru află în ea o satisfacție reală.” J.W. Goethe

Din combinarea galbenului cu albastrul, pe care le considerăm cele dintâi și cele mai simple culori, se naste culoarea verde. Când ambele culori-mamă sunt în perfect echilibru în amestec, așa încât nici una sa nu poată fi observată înaintea celeilalte, ochiul și sufletul se recrează pe acest amestec, ca pe ceva simplu.27

În artă și design este foarte plăcut, dar nu trebuie exagerat și utilizar pe suprafețe foarte mari. Este foarte tare și lasă o impresie puternică. Desori se folosește în combinație cu tonuri de albastru închis. Verdele se folosește în design pentru a induce siguranță, deoarece este corelat cu natura.Verdele închis, de obicei, este asociat cu banii, cu lumea financiară, cu băncile și cu succesul financiar.

Portocaliu

„ O mică licărire de roșu dă imediat galbenunui un alt prestigiu.” J.W. Goethe

Portocaliul este o culoare caldă, care emană entuziasm și vibrații. Combină energia de la culoarea roșie și fericirea de la culoarea galbenă. Semnificația portocaliului este și cea de mare noroc, securitate, putere, bogăția spiritului, determinare, independență, lumina Soarelui, echilibru, euforie, obiective, ambiție, carieră, succes, vânzări, acțiune. Menține vigilența și puterea de concentrare, iar ca iluzie optică, creează impresia de reducere a spațiului. Se combină foarte bine cu gri și verde și aceste combinații se folosesc des drept culori de bază ale identității corporative. Nu trebuie să se folosească în combinație cu albast

Viloet

„ O lumină de acest gen, aruncată peste un peisaj, sugerează teroarea de la sfârsitul lumii.” J.W. Goethe

Este destul de greu să determinăm cu precizie această culoare, nici prea albastă nici prea roșie. Multe persoane nu disting nuanțele de viloet. O culoare a misterului, impresionantă și uneori apăsătoare și grea, atunci când este reprezentată pe suprafețe mari poate fi destul de înspăimântătoare, în special nuanțele de purpuriu. Haos, moarte și exaltare în violet; solitudine și dedicație in albastrul-violet; iubire divină și dominație spirituală în rosul-violet, acestea sunt câteva din semnificațiile expresive ale nuantelor de violet.28

În artă și design, violetul este o culoare foarte populară. Se folosește împreună cu alte culori pastel, și anume cu tonuri reci de albastru, verde, chiar și gri. Violetul combină stabilitatea culorii albastre și energia celei roșii.

IV. Dezvoltarea personală a temei propuse

4.1. Despre lucrările personale

Această lucrare constă în conceprerea unei analize asupra afisului cultural (pentu Festival de Fotografie ), care presupune crearea unor imagini pe diferite genuri ale imaginii fotografice, și anume, expoziție de portret, fotografie de natura, fotografie urbană, fotografie experimentală și expoziție de fotografie fashion. S-a optat pentru realizarea lucrărilor sub formă de design graphic asistat de computer și s-a urmărit relaționarea cu arta fotografică.

Se va face o analiză individuală asupra fiecărei lucrări ținându-se cont de toate criteriile prezentate mai sus.

Expoziție de portret

Am opat pentru o imagine care reprezintă portretul unei măști de carnaval din Veneția, predominantă fiind culoarea roșie. Culoarea, fiind o culoare care reprezintă pasiunea, este în perfectă armonie cu feminitatea transpusă în mască. Deși, de obicei, în design se folosește ca și culoare de accent, aici s-a folosit ca si culoare predominantă, tocmai în ideea de a pune în evidență feminitatea și eleganța acestui portret. După cum am mai spus, este o culoare care exprimă putere și demnitate, acestea fiind redate – în cazul de față – de diferitele nuanțe de culoare. Din punct de vedere artisctic și simbolistic masca reprezentând faptul că noi, oamenii, nu suntem capabili să ne arătăm așa cum suntem cu adevărat și faptul că suntem doar niște actori pe o scenă dominată de vise, în care singurul public suntem doar noi însine. De asemenea, sugerează și faptul că zilnic ne punem diferite măști doar pentru a ne integra în societate. Observăm că centrul de interes este, bineînțeles, expresia feței care sugerează o oarecare aroganță ( colțul gurii puțin ridicat, într-un semi-zâmbet și înclinația capului).

Din punct de vedere tehnic, textul este simplu, concis și transmite clar informația dorita. S-au folosit fonturi simple, dar dure, care să atragă atenția; fontrurile sunt de diferite dimensiuni în funcție de importanța informației.

Expoziție de fotografie de natură

În cazul de față nu s-a folosit o fotografie clară de natură tocmai pentru a evita clisee. Petru a ajunge la rezultatul dorit s-a folosit fotografia experimentală. S-au selectat patru fotografii care, ulterior, au fost suprapuse în programul Photoshop, astfel ajungându-se la imagina finală.

Având în vedere faptul că imaginea are multe nuanțe și tonuri, trebuia luat in considerare faptul ca textul să nu se confunde cu fundalul; așadar, pentru tilul afișului s-a folosit o banda de culoare roșie, tocmai pentru a evita acest lucru și pentru a evidenția informația propagată.

De asemenea, dat fiind faptul că s-au folosit fonturi dure ( care captează atenția) exista riscul ca imaginea să dispară din centrul de interes și să se piardă (atenția fiind îndreptată asupra textului), s-a folosit o transparenta care diminuează intensitata albului (culoare selectată inițial pentru fonturi), astfel creindu-se un echilibru între imagine și text.

Expoziție de fotografie urbană

O imagine clasică, alb-negru, realizată în fața Teatrului Național Cluj-Napoca după încheierea unei piese de teatru. Alegerea de fotografie alb-negru a fost facută pentru a evidenția ideea de siluetele, de umbre, reprezentând populația foarte ocupată a orașului; populație care este tot timpul pe fugă, care aleargă în stânga și în dreapta ca nebunii, fără a se opri o secundă să tragă aer în piept și să se bucure de viață. Reprezintă persoanele care trec prin viață ca niște umbre, fără a o trăi. În imagine găsim și elemente arhitecturale reprezentative.

Fiind o imagine alb-negru, ca titlu s-a folosit un font puternic de culoare roșie pentru a evidenția tematica expozitiei și pentru a aduce o pată de culoare afișului. Restul textului este simplu, direct în informație și cu un font simplu, dar lizibil.

Expoziție de fotografie fashion

O fotografie puțin mai neconvențională datorită faptului că, din punctul meu de vedere, nu este o imagine clasică care să reprezinte moda. În general, fotografiile fashion includ automat ținute foarte elegante care promovează tendințele în modă pentru anumite perioade ale anului, pentru diferite evenimente sau ocazii. În schimb, în imagine observăm o ținută mai nonconformistă realizată din niște bucăți mari de hârtie. Se păstrează ideea și linia de rochie, dar materialul este complet altceva față de ceea ce întâlim în general.

De asemenea se păstrează și poziția modelului în fața camerei. O poziție elegantă, dar în același timp nonșalantă, plină de încredere care exprimă putere și stăpânire de sine. Ne transmite clar faptul că este vorba de o temă fashion, legată de modă.

Expoziție de fotografie experimentală

Fotografia experimentală presupune utilizarea mai multor tehnici de lucru pentru a ajunge la rezultatul dorit. Este un alt mod de a transpune în fotografie ceea ce doreste artistul. Tehnica de fotografie experimentală poate fi definită ca orice metodă de a prelucra o fotografie originală; utilizează toate resursele sau caracteristicile posibile ale unei camere pentru a descoperi pe limitele și pentru a perfectiona stilul artistului în cauză. Acesta include fotografia abstractă; atât forme extreme și brute, cât și forme curbe, dinamice; un rezultat nebunesc și nonconformist, reprezentând o perspectivă a artisului.

Din punctul meu de vedere, fotografia experimentală nu poate fi mărginită de seunsul unei definiții, nu poate fi definită clar. Asta pentu că, după părerea mea, fotografia experimentală este ceva ce îți conferă libertate; libertatea de a transpune scene sau acțiuni în sentimente, emoții în orice sens. Artistul care dorește să realizele experimentarea fotografică, din perspectiva mea, se va juca cu toate posibilitătile oferite de fotografie ( digitală sau fotografie pe film), distorsionând frumusețea unui cadru, pentru a expune ceva mai profund, mai emoțional. Iar acest lucru nu se îmtâmplă prin a arăta frumusețea printr-un proces obișnuit, chiar tradițional; importanța estetică nu are prea mare relevanță în czul de față , ci modul de a transpune și de transmite ideea, sentimentele.

Concluzii

Lista imaginilor

Fig. 1.1 – Henryk Tomaszewski, 1993, http://www.graphicfront.ro/ro/stirea-gf/expozitii/carte/1/e111.html

Fig. 1.2 – Skakun Jerzy, Homo computerus, http://www.graphicfront.ro/ro/stirea-gf/expozitii/carte/1/e111.html

Fig. 1.3 – Théophile Steinlen, Tournée du Chat Noir de Rodolphe Salis (Tour of Rodolphe Salis' Chat Noir), 1896, https://en.wikipedia.org/wiki/File:Th%C3%A9ophile-Alexandre_Steinlen_-_Tourn%C3%A9e_du_Chat_Noir_de_Rodolphe_Salis_(Tour_of_Rodolphe_Salis%27_Chat_Noir)_-_Google_Art_Project.jpg

Fig. 1.4 – Offenbach, Orphée aux Enfers, http://ctrl-d.ro/wp-content/uploads/2014/05/Jules-Ch%C3%A9ret.jpg

Fig. 1.5 – Frații Beggarstaff (William Nicholson și James Pryde), Hamlet, https://leightonwolfe.wordpress.com/2012/10/01/1900s-early-modern-beggarstaffs-poster/

Fig. 1.6 – Henri de Toulouse-Lautrec,Bal Au Moulin Rouge, 1889, https://travsd.wordpress.com/2013/11/24/our-debt-to-toulouse-lautrec/

http://www.citrinitas.com/history_of_viscom/images/modernism/cassandre.html

Fig. 1.7 – Mauzan Achille, Bertozzi Parmigiano-Reggiano, 1930,http://www.internationalposter.com/poster-details.aspx?id=ITL02739

Fig. 2.1 – J. Howard Miller, We Can Do It!, 1942, https://en.wikipedia.org/wiki/File:We_Can_Do_It!.jpg

Fig. 2.2 – World War Two Collection, 1942

Fig. 2.3 – Warszawa, 1952, http://www.socialhistoryportal.org/museum/6744

Fig. 2.4 – John Heartfield, Adolf the Superman, http://robertlpeters.com/news/john-heartfield-helmut-herzfeld/

FIG. 2.5 – Roman Cieslewicz, VERTIGO Poster, http://moviecitynews.com/2012/08/roman-cieslewiczs-vertigo-poster/

Fig. 2.6 – Sir Eduardo Paolozzi, I was a Rich Man’s Plaything, 1947, http://www.tate.org.uk/art/artworks/paolozzi-i-was-a-rich-mans-plaything-t01462

Fig. 2.7 – James Montgomery Flagg, I want you for U.S. Army, 1917, http://razornylon.deviantart.com/art/1917-I-want-you-for-U-S-Army-197629755

Fig. 3.1 – Olaf Łyczba, Melancholia, http://thefilmexperience.net/blog/2012/2/7/curio-oscar-unsheets-part-ii.html

Fig. 3.2 – http://itcolossal.com/beautiful-typography-posters-inspiration/

Fig. 3.3 – Michal Krasnopolski, http://www.feeldesain.com/classic-movies-michal-krasnopolski.html

Fig. 3.4 – Lemel Yossi, Amnesty International, 1995 (Israel), http://www.theguardian.com/world/gallery/2011/apr/03/amnesty-international-posters-in-pictures#img-4

Fig. 3.5 – Patrik Svensson, Negative Space Illustration: The Housing Market, http://www.mymodernmet.com/profiles/blogs/negative-space-illustration-of-the-housing-market

Fig. 3.6 – http://www.underconsideration.com/brandnew/archives/belize.php#.VX22Afntmuk

Fig. 3.7 – http://www.ufunk.net/en/design/quotes-minimalist-posters/attachment/quotes-minimalist-posters-ryan-mcarthur-21/

Fig. 3.8 – Michiel Schuurmann, http://visionfield.blogspot.ro/2011_08_01_archive.html

Fig. 3.9 – Felix Pfäffl, Funk am See Festival, http://weandthecolor.com/graphic-poster-designs-by-felix-pfaffli-aka-feixen/24526

Fig. 3.10 – Matt Willey, Breathe Poster, http://www.mattwilley.co.uk/Breathe-Poster

Fig. 3.11 – BLT Communications, LLC, Nebraska, 2013, http://www.impawards.com/2013/nebraska.html

Fig. 3.12 – Johannes Itten, Farbkreis, 1961, https://en.wikipedia.org/wiki/Johannes_Itten

Fig. 3.13 – Chris Piascik, http://www.typographyserved.com/gallery/Selected-Lettering-v3/2817755

Fig. 3.14 – Django Unchained Tarentino Movie Poster Print, http://www.ropeofsilicon.com/movie/django-unchained/1-71/

Fig. 3.15 – Adri Bodor and Mark Szulyovszky, ”Think Invisible”, http://www.123inspiration.com/think-invisible-negative-space-posters-by-adri-bodor-and-mark-szulyovszky/

Fig. 3.16 – Stephen Frears, PHILOMENA, http://www.thehollywoodnews.com/2014/02/17/stunning-la-boca-posters-released-bafta-best-film-noms/baftaposterlbcafullsize574svimg5/

Fig. 3.17 – David O. Russell, AMERICAN HUSTLE, http://www.thehollywoodnews.com/2014/02/17/stunning-la-boca-posters-released-bafta-best-film-noms/baftaposterlbcafullsize574svimg2/

Fig. 3.18 – Steve McQueen, 12 YEARS A SLAVE, http://www.thehollywoodnews.com/2014/02/17/stunning-la-boca-posters-released-bafta-best-film-noms/baftaposterlbcafullsize574svimg1/