Actualitate Si Perspectivs In Intelligence Ca Factor Esential In Indeplinirea Misiunilor In Teatrele DE Operatii

„ACTUALITATE ȘI PERSPECTIVĂ ÎN INTELLIGENCE CA FACTOR ESENȚIAL ÎN ÎNDEPLINIREA MISIUNILOR INTERNAȚIONALE ÎN TEATRELE DE OPERAȚII”

CUPRINS

Introducere

Capitolul I: Operațiile militare internaționale – delimitări conceptuale

Scurt istoric

Operațiile militare internaționale și mediul actual de securitate

Informația în domeniul militar

Abordarea informației în domeniul militar

Nivelurile informației militare

Operațiile informaționale în spațiul de luptă modern

Delimitări conceptuale

Tipologia și tehnicile operațiilor informaționale

Principiile și rolul operațiilor informaționale

Obiectivele generale al operațiilor informaționale

Capitolul II: Armata României în teatrele de operații, în cadrul alianțelor, coalițiilor și organizațiilor internaționale

2.1. Tradiție, continuitate și modernitate în intelligence-ul militar românesc

2.2. Riscuri și amenințări generatoare de vulnerabilități în cadrul misiunilor internaționale în teatrele de operații

2.3. Aspecte ale managementului specific acțiunilor de cercetare în teatrul de operații din Afganistan

2.3.1. Managementul riscului

2.3.2. Riscuri și modalități de evitare a acestora

2.3.3. Intelligence în teatrele de operații (HUMINT, SIGINT, IMINT, OSINT) ca răspuns integrat pentru contracararea factorilor de risc, amenințărilor militare și nonmilitare care pot afecta securitatea militarilor români

2.3.4. Conceptul HUMINT – categorie importantă în culegerea de informații

2.3.5. Documente care reglementează activitatea HUMINT în misiunile internaționale

Capitolul III: Studiu de caz: Elemente caracteristice ale teatrului de operații din Afganistan

3.1. Date generale, religioase și sociale

3.2. Elemente de situație locală din provincia Kandahar

3.3. Influența factorilor de zonă asupra acțiunilor de cercetare

3.4. Tipuri de misiuni specifice teatrului de operații din Afganistan

3.4.1. Misiunile tip VILLAGE TEAM (ECHIPA SATULUI)

3.4.2. Misiunile tip FOCUS MEDICAL

3.4.3. Misiunile de patrulare

3.4.4. Misiuni executate în cooperare cu militarii afgani

3.4.5. Misiunile tip VEHICLE CHECK POINT (Punct Control Vehicule

3.4.6. Pregătirea pentru îndeplinirea unei misiuni în teatrul de operații

Concluzii și propuneri

Bibliografie83

Listă cu abrevieri

ANEXE

INTRODUCERE

În orice activitate umană organizată ori proces de producție se generează două cerințe fundamentale și de ordin conflictual: diviziunea muncii cu sarcini ce vor trebui derulate și coordonarea acestora în a realiza o serie de procese și activități.

Omul se naște, trăiește, se formează și muncește în organizații concrete. Evoluția societății a generat continuu noi organizații, astfel că astăzi societatea constituie o reuniune de organizații.

Evoluția și dezvoltarea societății umane, a noilor teorii științifice și a tehnologiei informației au dus la modificări importante și transformări controlate și adaptative asupra domeniului intelligence, mai ales asupra proceselor și sistemelor de intelligence. Aceste evoluții au determinat și determină în continuare reașezări obligatorii în procesele de exploatare a informațiilor din surse deschise și închise, astfel încât creșterea volumelor informaționale din surse deschise, dar, mai ales creșterea ponderii acestora în procesele de intelligence, până la procente neverosimile de acum câțiva ani, au determinat centrele de cunoaștere statale ori corporatiste, care au anticipat valențele utilizării cunoașterii ca pe un avantaj competitiv, să întreprindă măsuri extinse și eficiente cu scopul reconceptualizării modului de abordare a activităților de intelligence, prin prisma a noi modele sistemice.

Abordarea temei este determinată de transformările produse în concepția de întrebuințare a informațiilor pentru rezolvarea situațiilor conflictuale, de depășire a situațiilor de provizorat, incertitudine și de nesiguranță.

Structurarea lucrării a avut în vedere realizarea unui demers logic, coerent și unitar, în măsură să evidențieze atât elementele care au dus la cunoașterea operațiilor militare internaționale, cât și rolul serviciilor de intelligence în teatrele de operații și modul în care acestea și-au pus amprenta asupra îndeplinirii cu success a misiunilor. Partea practică a prezentei lucrări se constituie într-un studiu de caz în care sunt prezentate și analizate elementele caracteristice ale teatrului de operații din Afganistan.

În primul capitol am reliefat principalele conexiuni care există între operațiile militare internaționale și mediul actual de securitate. De asemenea am abordat conceptual de informație din punct de vedere militar și am analizat importanța operațiilor informaționale pentru spațiul de luptă modern.

În ultimii ani aplicarea metodelor moderne de management al informației și cunoașterii și abordarea dezvoltării prin utilizarea sistemelor deschise au devenit factori determinanți ai competitivității oricărei entități organizaționale.

În capitolul II, accentul este pus pe rolul Armatei României în teatrele de operații, în cadrul alianțelor, coalițiilor și organizațiilor internaționale. În acest capitol am prezentat riscurile și amenințările generatoare de vulnerabilități în cadrul misiunilor internaționale, în teatrele de operații, precum și aspecte ale managementului specific acțiunilor de cercetare în teatrul de operații din Afganistan. Totodată, am abordat importanța serviciilor de intelligence în teatrele de operații ca răspuns integrat pentru contracararea factorilor de risc, amenințărilor militare și nonmilitare care pot afecta securitatea militarilor români, și mai ales conceptual HUMINT și documentele care reglementează activitatea HUMINT în misiunile multinaționale.

Obiectivul esențial al serviciilor de intelligence este furnizarea la timp și într-un format accesibil a informațiilor solicitate de decidenți.

Sentimentul că informațiile ar avea ceva tainic, generează ideea că acestea reprezintă obiectul de activitate numai al serviciilor speciale. Însă la noi, ca și oriunde în lume, nu poate fi imaginată funcționarea economiei, a sănătății, a învățământului, a culturii, sistemului militar ori a oricărui alt sector socio-economic fără informații.

Cel de-al treilea capitol l-am realizat sub forma unui studiu de caz în care am analizat elementele caracteristice ale teatrului de operații din Afganistan. Pentru aceasta am analizat datele religioase și sociale din Afganistan, elementele de situație locală din provincial Kandahar și tipurile de misiuni specifice subunităților de cercetare în teatrul de operații din Afganistan: misiunile tip Village Team, Focus Medical, Vehicle Check Point, misiunile de patrulare, misiunile executate în cooperare cu militarii afgani și modul de pregătire pentru îndeplinirea unei misiuni în teatrul de operații.

Analizând informațiile vom constata că ele sunt dominante în toate activitățile economice și sociale. În ceea ce privește aspectele curente ale vieții cotidiene, ca și în munca științifică ori în alte tipuri speciale de activități, fiecare om comunică, voluntar ori involuntar, transmite semnificații, dintre care multe se structurează în unități autonome, numite informații.

În același timp putem afirma că, una dintre nevoile umane fundamentale este aceea de certitudine. Desigur, fiecare dintre noi știm că nevoia de informare este preliminară luării unei decizii.

Pentru comandantul unei operațiuni, provocarea nu este doar să-i furnizeze informații top down, ci să conceapă un sistem funcțional care să asigure personalul implicat în culegerea și prelucrarea informațiilor și să furnizeze celor implicați în comanda operațiunii, informațiile disponibile decidenților feed back-ul despre desfășurarea operațiunilor, de tip bottom up.

Informația, colectată și procesată conform normelor permise, este necesară oricărui stat care are nevoie de instituții stabile, bine structurate și legitime din punct de vedere democratic.

CAPITOLUL I:

OPERAȚII MILITARE INTERNAȚIONALE – DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Scurt istoric

În diverse perioade istorice, militarii români au participat la campanii și lupte în afara teritoriului propriu, cel mai adesea în cadrul unor coaliții de forțe, ca expresii ale unor angajamente explicite sau implicite. „Iată, de exemplu, în cursul evului mediu, Mircea cel Bătrân și Mihai Viteazul au organizat mari expediții în interiorul Imperiului Otoman, Radu cel Frumos a ajuns cu Oștile sale în Cecenia de astăzi, Gheorghe Duca, Șerban Cantacuzino și Mihail Apafi au luat parte, în cadrul armatei otomane, la cel de-al doilea asediu al Vienei (1683) etc.”

„Și în epoca modernă, parte din acțiunile militare ale României s-au purtat dincolo de hotarele țării, chiar dacă obiectivele asumate au fost de ordin național. În anii 1877-1878 și 1913, armata a luptat în sudul Dunării, în 1919 pe teritoriul Ungariei, în perioada 1941-1945, mai întâi în spațiul sovietic, în adâncimea acestuia, pătrunderile cele mai estice fiind Caucazul, Stepa Calmucă și Cotul Donului, iar mai apoi, în Campania din vest, pe teritoriile Ungariei, Slovaciei, Cehiei și Austriei”.

După invazia trupelor Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia (1968), a fost elaborată, Doctrina luptei întregului popor pentru apărarea patriei, eșafodajul legislativ fiind asigurat de Legea 14/1972.

După marile schimbări din decembrie 1989, România s-a găsit într-o ,,zonă gri” de securitate regională, iar opțiunea fermă pentru NATO, s-a impus curând ca expresie deopotrivă, a unei orientări tradiționale în domeniul securității, și examenului lucid al evoluției internaționale.

Urmare a unei asemenea decizii majore, reforma apărării s-a desfășurat în strânsă legătură cu Alianța Nord-Atlantică, elementul central fiind interoperabilitatea, adică asumarea capacității de a evolua militar eficient în operații conduse sau desfășurate împreună cu aliații.

Reforma a dobândit noi valențe odată cu aderarea României, în ianuarie 1994, la Parteneriatul pentru Pace, instrument prin intermediul căruia s-a pregătit integrarea în NATO, obiectiv finalizat la începutul lunii aprilie 2004.

Potrivit conceptului strategic NATO, forțele Armatei României, ca stat membru cu drepturi depline, participă la operațiile prevăzute la articolul 5 din Tratatul Alianței Nord-Atlantice. Paleta acestora este foarte largă și include:

misiuni în sprijinul păcii;

misiuni umanitare;

misiuni de poliție militară;

misiuni de luptă împotriva terorismului internațional;

misiuni de apărare colectivă, ce decurg din statutul României de stat membru al Alianței Nord-Atlantice etc.

După 2001, odată ce reforma apărării a făcut pași substanțiali și a început organizarea unor unități militare adecvate, participarea la misiuni în afara teritoriului național a căpătat dimensiuni sporite, atât prin nivelul de angajare, cât și a tipului de operații în măsură să le desfășoare. În acest context, Armata României a contribuit cu forțe la operațiunile de menținere a păcii și combaterea terorismului din Irak și Afganistan, în Balcani, în Bosnia-Herțegovina sub comanda UE sau în misiunea EUMM (Georgia) din octombrie 2008 etc.

Până în primăvara anului 2012, țara noastră a participat cu mai mult de 30 000 de militari (rotații însumate) la aceste operații, cu o gamă variată de forțe: batalioane de infanterie și geniu, forțe speciale, aeriene, navale, spital de campanie, poliție militară, capacități de transport, observatori militari, ofițeri de stat major etc. Prin misiunile îndeplinite sau în curs de desfășurare, România și-a onorat obligațiile asumate atât ca membră a NATO și a UE, cât și a comunității internaționale în general.

1.2. Operațiile militare internaționale și mediul actual de securitate

Menținerea conflictelor clasice, militare cu preponderență în anumite zone și a ambițiilor regionale ale unor state, emergența unor noi vectori în Asia sau Orientul Mijlociu se suprapun peste transferarea în plan non-statal a relațiilor internaționale pe coordonatele dezvoltării organizațiilor transnaționale, a grupărilor teroriste, extremiste cuuarie 1994, la Parteneriatul pentru Pace, instrument prin intermediul căruia s-a pregătit integrarea în NATO, obiectiv finalizat la începutul lunii aprilie 2004.

Potrivit conceptului strategic NATO, forțele Armatei României, ca stat membru cu drepturi depline, participă la operațiile prevăzute la articolul 5 din Tratatul Alianței Nord-Atlantice. Paleta acestora este foarte largă și include:

misiuni în sprijinul păcii;

misiuni umanitare;

misiuni de poliție militară;

misiuni de luptă împotriva terorismului internațional;

misiuni de apărare colectivă, ce decurg din statutul României de stat membru al Alianței Nord-Atlantice etc.

După 2001, odată ce reforma apărării a făcut pași substanțiali și a început organizarea unor unități militare adecvate, participarea la misiuni în afara teritoriului național a căpătat dimensiuni sporite, atât prin nivelul de angajare, cât și a tipului de operații în măsură să le desfășoare. În acest context, Armata României a contribuit cu forțe la operațiunile de menținere a păcii și combaterea terorismului din Irak și Afganistan, în Balcani, în Bosnia-Herțegovina sub comanda UE sau în misiunea EUMM (Georgia) din octombrie 2008 etc.

Până în primăvara anului 2012, țara noastră a participat cu mai mult de 30 000 de militari (rotații însumate) la aceste operații, cu o gamă variată de forțe: batalioane de infanterie și geniu, forțe speciale, aeriene, navale, spital de campanie, poliție militară, capacități de transport, observatori militari, ofițeri de stat major etc. Prin misiunile îndeplinite sau în curs de desfășurare, România și-a onorat obligațiile asumate atât ca membră a NATO și a UE, cât și a comunității internaționale în general.

1.2. Operațiile militare internaționale și mediul actual de securitate

Menținerea conflictelor clasice, militare cu preponderență în anumite zone și a ambițiilor regionale ale unor state, emergența unor noi vectori în Asia sau Orientul Mijlociu se suprapun peste transferarea în plan non-statal a relațiilor internaționale pe coordonatele dezvoltării organizațiilor transnaționale, a grupărilor teroriste, extremiste cu veleități globale ori chiar a actorilor individuali. În această direcție, relațiile dintre state și actorii non-statali au devenit o coordonată importantă a descifrării dinamicii securității atât la nivel național, cât și internațional.

Evoluția vieții sociale în toate domeniile de activitate este dominată și influențată de crizele și conflictele mondiale.

Efectele crizelor și conflictelor se regăsesc preponderent în disensiuni, umilință, conflicte armate, diminuarea rolului statului, dezvoltarea ideologiilor. Cauzele sunt mai puțin clare fiind atribuite inversării raporturilor de forțe, complexității, interdependențelor, la toate nivelurile și în timp.

O societate fără conflict, este prin definiție o societate utopică. Potențialul agresiv și violent ce caracterizează individul și grupurile sociale actuale este imposibil de ignorat.

Dintr-o percepție imagologică, apreciez că majoritatea liderilor politici ai statelor se declară partizani ai păcii, dar fiecare înțelege pacea, ca și războiul în felul său. ,,De regulă, agresiunile s-au declanșat prin surprindere și prevenire, respectiv pregătirea acestor ce presupun obținerea cât mai multor date care să-i permită decidentului care inițiază acțiunea să impună interesul statului pe care îl conduce în relațiile cu alte state. Toți știm că între state există o competiție acerbă în domeniul economic, însă nu cred că toți oamenii realizează adâncimea și mai ales, interdependențele existente între economie și putere, inclusiv cea militară.”

Lumea în general, se găsește într-un proces complex de trecere de la un mod constituit pe un echilibru de forțe, la un mod ce va fi fundamentat probabil și de dorit pe principii democratice de respectare a drepturilor omului, culturii și civilizației în general.

Mediul de securitate actual este structurat în principal pe existența polilor de putere, fiind deosebit de influențabil, ceea ce denotă în general un management eficient și echilibrat.

Așa cum menționam anterior, mediul de securitate este unul dinamic și flexibil ce permite diverse modificări, reorganizări și chiar construcții bazate pe posibile efecte, tendințe, interese și schimbări în cadrul polilor de putere.

Referitor la existența polarității „…în prezent se manifestă două curente de opinie referitoare la puterea unui stat: primul, potrivit căruia puterea economică a trecut pe primul plan, puterea militară pierzându-și din importanță, iar al doilea care susține că puterea militară este singurul și adevîratul determinant al puterii unui stat.” În astfel de condiții, se concretizează o singură certitudine, lumea viitorului va fi una condiționată de existența unor poli de putere complex definiți: superputere mondială, mari puteri globale, mari puteri regionale, organisme internaționale, entități civilizaționale, surse și resurse, alianțe economice, culturale și militare, lume interlopă.

Mediul de securitate și mediul de conflict ce caracterizează începutul secolului al XXI-lea precum și rezultatul studiilor care abordează evoluțiile posibile ale acestor medii pe termen scurt, mediu și lung impun dezvoltarea acelor tipuri de forțe și capabilități care pot fi adaptate rapid la schimbările actuale și mai ales viitoare din mediile respective. Pornind de aici, statele membre NATO sunt preocupate de transformarea instrumentului de putere militară iar obiectivul principal îl constituie crearea de capabilități care să ofere factorilor de decizie politico-militari alternative de acțiune adecvate noilor tipuri de riscuri și amenințări atât la adresa securității naționale a statelor cât și a securității internaționale. Deși tendința generală a mediului de securitate pare să fie spre integrare regională și apoi mondială, continuă să existe și chiar să se amplifice fenomenul de fragmentare statală. Pe de altă parte, curentului de realizare a unui sistem internațional de securitate, i se opune tendința de independență a unor comunități etnice și religioase și unele organizații internaționale neguvernamentale, dornice să aibă un cuvânt (rol) mai important în gestionarea unor domenii de activitate umană, inclusiv cel de securitate. Aceste tendințe sunt generate de comportamentul oamenilor, care au interese, aspirații și ideologii diferite.

În multe situații, în loc să dialogheze pentru a se cunoaște mai bine și a elimina divergențele dintre ei prin negociere, oamenii și comunitățile aleg să se confrunte, inclusiv prin folosirea armelor.

În condițiile actuale, când ,,numărul actorilor nonclasici care și-au impus propriile reguli în așa-zise spații private a crescut vertiginos” și când ,,tendințele de erodare a statului-națiune sunt tot mai accentuate, promovate de indivizi și companii transnaționale,” conflictele ar putea să se înmulțească.

În esență, forța – percepută până nu demult ca fiind aproape întotdeauna distructivă – va fi folosită cu mai multă moderație, cu mai multă grijă, pentru a nu mai produce distrugeri neintenționate și nenecesare, respectiv pentru a nu mai fi cauza atâtor pierderi umane colaterale. După statisticile ONU, în conflictele care au avut loc în peste 30 de țări, începând cu anul 1989, au murit peste patru milioane de oameni, rata pierderilor fiind de 10 civili la un militar.

Deși se estimează că fizionomia conflictelor se va modifica dramatic totuși, nu putem să excludem tipurile clasice de conflicte și războaie – stat contra stat și forță armată contra forță armată, deoarece acestea continuă să existe iar războaiele din Irak, Afganistan și Caucaz (Georgia contra Osetia de Sud, sprijinită de Federația Rusă) sunt exemple cât se poate de convingătoare și de recente.

Desigur, au existat diferențe de abordare a conflictelor sub influența mediilor de confruntare, care au fost diferite. Acțiunile militare sunt influențate de o multitudine de factori, ale căror efecte sunt de multe ori, decisive. Având în vedere că multe dintre datele care trebuie procesate pentru a finaliza analiza sunt variabile sau estimate, evaluarea mediului de confruntare trebuie să fie permanentă, pentru a reduce cât mai mult riscul apariției surprinderii.

Cei mai importanți factori care alcătuiesc mediul de confruntare sunt:

adversarul, spațiul de confruntare, clima și situația meteohidrologică, timpul, capabilitățile proprii, aliații, vecinii, neutrii, constrângerile și limitările.

Dintre acestea fără a le exclude pe celelalte, două apreciez că sunt foarte importante și anume adversarul și spațiul de confruntare.

Adversarul este factorul cel mai dinamic și cu influența cea mai mare asupra desfășurării și a rezultatului luptei armate. Cum s-a întâmplat până în prezent și cum, probabil va fi și în viitor, adversarul va depune toate eforturile, militare și nonmilitare, legale și subversive pentru a obține victoria.

Una dintre preocupările permanente ale oricărui adversar și ale oricărui comandant militar constă în cunoașterea cât mai bine a oponentului înainte de începerea ostilităților și pe timpul acestora. Date precum: structura organizatorică – pe niveluri ierarhice și tipuri de entități militare, dispunerea forțelor în teatrul de operații, capacitatea de luptă totală și pe categorii de forțe, nivelul sprijinului logistic, moralul forțelor luptătoare și nivelul susținerii acțiunilor militare de către populație, punctele tari și slabe, concepția de întrebuințare a forțelor etc. sunt utilizate pentru realizarea rapoartelor de forțe cantitative și calitative. Pe baza datelor cunoscute despre adversar se pot face scenarii de acțiune și se realizează planificarea viitoarelor operații și a luptelor.

Monitorizarea permanentă a adversarului este una dintre condițiile reducerii probabilității de a fi surprinși sau induși în eroare de acțiunile acestuia. Această monitorizare, consider că nu poate fi executată decât de structuri cu personal dedicat, tehnică și echipamente specializate.

În scopul culegerii, prelucrării și evaluării intențiilor adversarului se utilizează entități structurale, mijloace și metode diverse:

culegerea informațiilor de către persoane special instruite – spioni, cercetași în dispozitivul adversarului etc. , constituiți în structuri de tip HUMINT (Human Intelligence);

cercetarea spectrului electronic pentru detectarea emisiilor aparaturii electronice non-comunicații, folosită de adversar pentru: supravegherea spațiului aerian (radare terestre, aeriene și navale; etc.); conducerea și dirijarea aeronavelor și a rachetelor pe traiectorie; conducerea forțelor (elaborare și transmitere de ordine, etc.); cercetarea, protecția și contraacțiunea electronică etc., prin ELINT (Electronic Intelligence) – structuri dotate corespunzător și specializate în aceste tipuri de activități;

cercetarea semnalelor electronice de orice categorie: comunicații, transmisii date etc., prin SIGINT (Signal Intelligence) – structuri dotate corespunzător și specializate în aceste tipuri de activități.

Știind care este importanța informației pentru ducerea acțiunilor militare, adversarul va căuta să își ascundă acțiunile prin înșelare și mascare, respectiv să distrugă sau să blocheze funcționarea mijloacelor noastre de culegere și procesare a datelor.

Mascarea se poate realiza atât prin mijloace pasive (adăpostirea în spații special construite să reziste loviturilor cu diferite mijloace de luptă, respectiv spații protejate împotriva detectării cu mijloace de cercetare de toate tipurile), cât și prin mijloace active (simularea electronică a pozițiilor false a unor mijloace de luptă, a unor structuri de conducere, a unor mijloace electronice de cercetare și contraacțiune electronică etc.; machete la scară reală a unor obiective și tipuri de tehnică militară etc.).

Înșelarea se poate realiza printr-o gamă extrem de variată de forme și mijloace. Cea mai eficace este simularea unor activități reale precum deplasări de trupe și tehnică militară pentru a induce în eroare asupra direcției (zonei) de concentrare a efortului, respectiv a direcției de declanșare a atacului (ofensivei); trafic radio și de date fals; lucrări de amenajare genistică a unor zone fără interes operațional major etc.

O altă metodă de înșelare care a dat rezultate spectaculoase în conflictele trecute a fost dezinformarea, plecând de la principiul că ,,…o mulțime poate fi mințită mai ușor decât un individ sau un grup de indivizi … dozând adevărul.” În timpul ultimei conflagrații mondiale, aliații au simulat pierderea mai multor documente oficiale, cu ocazia prăbușirii unui avion. Documentele respective conțineau planurile de debarcare într-o altă zonă decât Normandia, unde era planificată în realitate. Documentele au ajuns la naziști, care au luat măsuri de întărire a zonei din ,,planurile capturate”, slăbind apărarea în zona plajei Omaha, unde au avut loc debarcarea și deschiderea celui de-al doilea front, la 6 iunie 1944.

Spațiul de confruntare. Mijloacele tehnice din ce în ce mai performante, realizate în ultima vreme și încorporate în sistemele de armă, de comandă-control, de sprijin în luptă și de sprijin logistic, au reușit să reducă dependența acțiunilor militare de spațiul de confruntare, concomitent cu extinderea acestuia. În mod tradițional, spațiul de confruntare este constituit din: suprafața terestră, atmosfera, cosmosul, oceanul planetar și spațiul virtual.

1.3 Informația în domeniul militar

1.3.1. Abordarea definiției informației în domeniul militar

În domeniul militar, atât informațiile cât și datele, sunt definite corespunzător finalității proceselor care le utilizează. În plus, definirea acestora trebuie să corespundă unui grad de înțelegere comun, mediu, astfel încât fiecare utilizator să poată fi capabil să le distingă și să le folosească.

Astfel, datele sunt definite ca:

reprezentări, fapte, concepte sau instrucțiuni, prezentate într-o manieră formalizată care poate fi utilizată pentru comunicare, procesare sau interpretare, prin intermediul unor mijloace automate sau de către om;

orice reprezentări cum ar fi caracterele scrise sau orice altă formă analoagă, cărora înțelesul îi este sau îi poate fi atașat;

elemente de cunoaștere asupra unui eveniment, acțiune, stare sau mediu care oferă posesorului posibilitatea eliminării unui segment de necunoaștere fără a da posibilitatea unei înțelegeri de ansamblu, integrale și corecte despre eveniment, stare, acțiune sau mediu finite în timp.

Informația este definită ca:

fapte, date sau instrucțiuni din orice mediu și de orice formă/reprezentare;

înțelesul pe care omul îl atașează datelor, prin intermediul unor convenții cunoscute, folosite în reprezentări;

în sistemele informaționale, orice stocare, comunicare sau primire a cunoștințelor, cum ar fi faptele, datele, opiniile, prezentate în formă numerică, grafică sau narativă, fie ele orale sau păstrate într-un alt mediu;

în cadrul proceselor informaționale, datele neprocesate sau orice descriere care poate fi folosită în producerea de informații.

Atât datele cât și informațiile sunt abordate în domeniul militar, cu precădere din perspectiva structurilor de cercetare, fiind însoțite și de alte noțiuni complementare. Cu toate acestea, informația nu reprezintă atributul exclusiv al unui singur compartiment specializat în culegerea de informații, funcții informaționale, inclusiv de colectare și procesare, revenind fiecărui compartiment. Scopul final al unor astfel de sisteme este producerea și diseminarea informațiilor utile comenzii și controlului.

Serviciile civile de informații definesc și utilizează informația politică, cea diplomatică, economică etc. dar în subsidiar și pe cea militară, în timp ce serviciile militare de informații definesc și utilizează preponderent informația militară. Modificarea sistemelor referențiale dintre cele două tipuri de servicii, produce definiții utile diferite. În cazul serviciilor militare de informații, există de asemenea diferențe semnificative între informația utilizată de serviciile militare secrete propriu-zise și structurile de cercetare, care studiază în principal informația de război, adică informația tactică și cea operativă.

1.3.2 Nivelurile informației militare

Datorită imensității volumului informațional global, fiecare domeniu al științei sau practicii încearcă să-și delimiteze cât mai clar cu putință frontierele spațiului informațional de interes, ce poate fi denumit și spațiul informațional vital. Se poate considera că în timpul unei confruntări militare, pe lângă informațiile de interes național, politice, sociale, economice și de altă natură, comandamentele de mari unități trebuie să dispună de o cantitate însemnată de informații cu specific exclusiv de ordin militar. Acestea pot fi clasificate în funcție de nivelurile luptei armate, strategice, operative și tactice. (Figura nr. 1)

Informația operativă, necesară în procesul de planificare, pregătire și conducere ale unei singure operații sau ale unei operații complexe, este rezultatul ciclului informațional derulat de comandamentele marilor unități operative, care utilizează în acest scop informațiile primite de la eșalonul superior, subordonați și cele obținute prin mijloace proprii. Ea este indispensabilă pentru planificarea operațiilor iar pentru a o obține este necesar să se dispună de o organizare extinsă la întreaga arie de interes pentru a o culege, prelucra, evalua și a o trimite comandamentului și subordonaților săi.

Informația tactică reprezintă cel mai dinamic domeniu al informației militare, raportat atât la timp, spațiu dar și cantitate. În aria de desfășurare a unei acțiuni militare de nivel tactic, unde ritmul de derulare al evenimentelor este foarte mare, informațiile ce pot influența într-un mod anume deznodământul acestora se succed cu mare repeziciune și solicită astfel și timpi de răspuns foarte mici.

Este dificil a face o departajare corectă și clară a destinației unei informații, ori a informațiilor referitoare la un anume domeniu, în informația operativă și informația tactică. Acest aspect este cu atât mai dificil cu cât, ierarhizarea unor acțiuni militare se face uneori pe baza exclusivă a cantității de forțe și mijloace angajate.

Spre deosebire de informația tactică, cea operativă este rezultatul culegerii, identificării, localizării și analizării factorilor vulnerabili ai inamicului, în particular al centrului său de gravitație strategic și operativ. Între altele, informația operativă poate fi folosită pentru a proteja propriul centru de gravitație, a împiedica interceptarea de date privind propriile planuri, a dezamorsa tentativele de inducere în eroare ale părții adverse.

Figura nr.1- Nivelurile informațiilor militare

Ea trebuie de asemenea, să furnizeze indicații adecvate asupra oricărui act ostil din partea unui potențial adversar, comparând diferențele calitative și cantitative, în decursul timpului, ale forțelor inamice, fapt de o mare importanță de vreme ce dă posibilitatea comandantului operativ să planifice, să pregătească și să actualizeze o importantă operațiune sau o campanie.

Comparativ cu informația tactică, cea operativă este mai nesigură și se pretează mai bine falsificării de către adversar. De aceea, este mult mai riscant din partea comandantului operativ de a avea încredere în informațiile operative, decât ar fi pentru un comandant tactic să le folosească pe cele procurate în mod direct, de la unitățile sale militare.

Diferită față de informația tactică, cea operativă privește întreaga suprafață, cu spațiul pe care îl presupune, a unui teatru de operații. În mod special, prin aceasta se încearcă culegerea de date privind aspectele legate de cadrul fizic, oceanografic și climatic al teatrului. Informațiile necesare pentru marile operații sau campanii trebuie, în consecință, să furnizeze în scopuri operative date privind mediul fizic pentru întregul teatru, dar în mod special în aria unde este prevăzut să se desfășoare operația.

Elemente de o importanță capitală, deci demne de achiziționat, sunt cele privind ordinele operative ale adversarului în teatrul de operație. De altfel, spre deosebire de informația tactică, care aduce detalii despre factorii concreți, cea operativă tinde să se focalizeze asupra altor factori, precum moralul, disciplina, doctrina operativă, gradul de instruire, manevra pe spații mari, efectul loviturilor în adâncime, resurse etc.

Din cauza consistenței forțelor implicate în obținerea ei, informația operativă este mai solicitantă decât cea de care se servește comandantul tactic. Informația operativă poate fi eficace atunci când comandamentele, statele lor majore și ofițerii numiți în servicii speciale sunt conștienți de importanța ei.

Pentru comandamentul operativ, este foarte important să dispună de informații precise, credibile și mai ales în timp util. Cei care o prezintă trebuie să lupte împotriva ideilor preconcepute ale utilizatorilor ei, idei care nu de puține ori l-au făcut pe comandant și pe colaboratorii săi apropiați să nu țină cont de experiențele precedente sau să ignore informații prețioase. Alte cauze de eroare pot rezulta din politizarea serviciilor informative, evaluările ambigue din cauza încăpățânării birocratice de a înfrunta riscuri sau scepticismului destinatarilor în ceea ce privește semnalele alarmante conținute de unele informații. Trebuie să fie lăsat loc mereu pentru interpretări diferite ale oricărei informații primite, fie ea secretă sau publică.

În mod ideal, informația operativă trebuie să privească un anumit teatru de operații din perspectiva comandantului operativ inamic, să ,,detecteze" posibilele acțiuni care se anunță și să o prevadă pe cea care, cel mai probabil, va fi întreprinsă.

Noile tehnologii ar putea reduce unele dintre actualele necunoscute; nu este totuși ușor să se înțeleagă cum se poate rezolva în mod satisfăcător problema ,,ceții războiului" și a obstacolelor cauzate de elementele nemăsurabile sau necuantificabile. Acesta este factorul care, în cele din urmă, hotărăște victoria sau înfrângerea într-un război.

1.4. Operațiile informaționale în spațiul de luptă modern

Operațiile informaționale reprezintă aplicarea teoriei războiului informațional la o situație conflictuală concretă și o modalitate de rezolvare a conflictului apărut sau provocat în mediul informațional. Cu alte cuvinte, operațiile informaționale sunt acele acțiuni bazate pe utilizarea integrată a capabilităților formelor de manifestare ale războiului informațional pentru atingerea unui scop.

1.4.1 Delimitări conceptuale

Doctrina operațiilor informaționale definește că acestea reprezintă ,,totalitatea acelor acțiuni sincronizate și coordonate în vederea obținerii efectelor dorite asupra voinței, înțelegerii și capacităților adversarului, adversarului potențial sau a altor părți aprobate de Autoritatea Națională de Comandă, în sprijinul îndeplinirii obiectivelor comandantului, prin afectarea informațiilor și proceselor bazate pe informație ale acestora precum și prin valorificarea și protecția propriilor informații și sisteme bazate pe informații.

NATO și-a revizuit concepția privind operațiile informaționale stabilind că, în prezent, ele reprezintă ,,…acțiunile coordonate de creare a efectelor dorite asupra voinței, înțelegerii și capabilităților adversarului, a potențialului acestuia și a altor componente aprobate ale acestuia, acțiuni prin care se sprijină realizarea obiectivelor Alianței prin afectarea informațiilor adversarului, a proceselor sale bazate pe informații și a sistemelor proprii care exploatează și protejează informațiile.

Obiectivul prioritar al operațiilor informaționale îl constituie afectarea eficienței activității decizionale determinată de voința (motivația, intenția, atitudinea, credința, valoarea etc.), înțelegerea situației și capabilitatea de a acționa.

Documentul de linie al Departamentului Apărării SUA, directiva DoD 3600.l/oct. 2001, simplifică această definiție stabilind că operația informațională este „o acțiune menită să influențeze, afecteze sau neutralizeze informațiile, sistemele informaționale și cele de luare a deciziei.” În cadrul Armatei Române documentul de bază care reglementează problematica operațiilor informaționale este Doctrina operațiilor informaționale elaborată sub egida SMG în anul 2006. Acest document, relativ nou intrat în vigoare, păstrează direcțiile stabilite de către celelalte doctrine ale NATO (AJP 3.10) și SUA.

1.4.2. Tipologia și tehnicile operațiilor informaționale

Alegerea tipului și modului de utilizare a operațiilor informaționale depinde de propriile capabilități de execuție a acestora și de obiectivele planificate a se realiza.

Realizarea unei stări de superioritate informațională, deziderat major într-o acțiune militară, implică și determină direct deținerea unei puteri informaționale și o tehnologie specifică, concomitent cu transformarea capabilităților de manevră, de lovire, logistice, de protecție și a cunoștințelor în întregul spectru al dominației informaționale. Superioritatea informațională creează condiții favorabile executării oricărei forme operaționale și amplifică efectele tuturor elementelor caracteristice puterii de luptă. Conceptul cel mai vehiculat și poate și cel mai realist în acest moment este cel de superioritate informațională, care poate fi definit ca fiind „…capacitatea de a derula toate procesele ciclului informațional într-un interval de timp mai mic decât al adversarului cu un grad de securitate mai mare.” (Figura nr. 2)

Obținerea și menținerea superiorității informaționale se realizează prin trei direcții interdependente și anume:

management informațional;

informare, supraveghere și recunoaștere a apartenenței;

operații informaționale.

Dintre acestea, operațiile informaționale folosesc tehnici ofensive ca înșelătoria, blocarea electronică, muniție și tehnologie de dezinformare, stricare, manipulare, provocare de pagube sau chiar distrugere a sistemelor informaționale ale adversarului, concomitent cu protecția sistemelor proprii și aliate împotriva acțiunilor similare ale adversarului.

Obiectivele operațiilor informaționale vizează, de regulă, influențarea factorilor de decizie la nivel național, coruperea funcționării sistemelor automate de control ale manipulării informaționale destinate asigurării sprijinului acțiunii militare (finanțe, transporturilor, poștă, alimentare cu energie electrică etc.).

De regulă, în domeniul militar, operațiile informaționale sunt asimilate războiului de comandă și control (C2). Comandanții, prin statele sale majore, sincronizează elementele C2 cu ale altor capabilități specifice războiului informațional și cu alte capabilități acționale ale forțelor active sau de sprijin, în vederea neutralizării capabilităților informaționale ale inamicului sau prin distrugerea elementelor (forțelor și mijloacelor) care generează sau manipulează informații.

Se poate afirma că operațiile informaționale desfășurate în timp de pace dețin, de regulă, un pronunțat caracter secret. Conținutul acestuia în principal constă în desfășurarea acțiunilor informative (cercetare, spionaj etc) și a acțiunilor de influențare politico-psihologică a adversarului potențial, precum și a măsurilor și acțiunilor de protecție și asigurare a sistemului informațional propriu.

O dată cu începerea acțiunilor militare propriu zise, forțele și mijloacele specializate vor îndeplini în principal, următoarele misiuni:

executarea unor acțiuni intense asupra resurselor informaționale a grupărilor de forțe ale inamicului concomitent cu preîntâmpinarea slăbirii posibilităților de luptă ale forțelor proprii și folosirea eficientă a armamentului și tehnicii de luptă, ca urmare a utilizării de către inamic a unor procedee de luptă similare;

executarea sistematică a măsurilor de reducere a stabilității moral-psihologice a forțelor inamicului și anihilarea sau neutralizarea informațiilor care pot influența starea moral-psihologică a forțelor proprii;

organizarea și executarea activităților permanente de cercetare și asigurare a măsurilor eficiente de mascare a acțiunilor celor mai importante desfășurate de către forțelor proprii pe timpul pregătirii și ducerii operațiilor militare.

De regulă operațiile informaționale își concentrează efortul prin efortul următoarelor elemente componente:

de bază: războiul electronic, operații în rețele informatice, atacul rețelelor informatice, apărarea rețelelor informatice, exploatarea rețelelor informatice, operații psihologice (PSYOPs), operații de securitate (OPSEC) și dezinformarea militară.

de sprijin: distrugerea fizică, asigurarea informațională, securitatea fizică, contrainformațiile, contradezinformarea, contrapropaganda.

1.4.3. Principiile și rolul operațiilor informaționale

Principiile fundamentale ale operațiilor informaționale (INFOOPs) sunt:

Stabilirea direcțiilor de acțiune și implicarea personală. Comandantul, personal, se va implica în conducerea INFOOPs (analiza misiunii și formularea intenției, definirea efectelor dorite a se obține), în controlul activităților specifice elaborării deciziei și menținerea relațiilor de comandă-raport.

Coordonarea nemijlocită și secvențială. Toate INFOOPs necesită pe timpul panificării și execuției o strânsă coordonare, sincronizare și rezolvare a conflictelor de interese, specifice situației concrete, în scopul de a nu compromite, nega sau diminua efectul scontat, propriu sau al partenerului.

Acuratețea informării și a informațiilor. Reprezintă un atribut al sprijinului de informații. Constă în informarea corectă și furnizarea de informații relevante despre potențialul inamic, alte particularități ale inamicului și despre mediul specific zonei de operații.

Centralizarea planificării și descentralizarea execuției. Se aplică tuturor nivelurilor de comandă prin menținerea unei coordonării strânse.

„Targeting”. Identificarea obiectivelor critice, actualizarea bazelor de date și întocmirea Joint Target List (JTL) cu țintele selectate.

Dezvoltarea imediată și pregătirea timpului. Planificarea INFOOPs trebuie începută extrem de rapid datorită necesarului de resurse de timp pentru planificarea și execuția întregii operații.

Monitorizare și corectarea pe baza efectelor. Succesul INFOOPs depinde de monitorizarea permanentă și corectarea acțiunilor în funcție de efectele pe termen lung prin inter-relaționarea activităților în funcție de obiectivele planificate.

Operațiile informaționale au diferite roluri în funcție de nivelul la care sunt executate. Astfel, la nivel strategic INFOOPs executate de forțele armate folosite în scopuri care depășesc nivelul politic sunt executate în mod sincronizat, în sprijinul INFO-Strategiei, pentru:

identificarea și definirea cadrului tematic al Info-Strategiei;

recunoașterea oricăror limite politice și legale utilizate în INFOOPs adaptate la particularitățile politice ale zonei și la alte puncte sensibile;

coordonarea ROE cu modul de aplicare a INFOOPs;

modernizarea și informarea Cmd.Str. în conformitate cu scopurile și obiectivele INFO-Strategiei, factori de bază în planificarea INFOOPs;

asigurarea coordonării în atingerea obiectivelor strategice prin unele INFOOPs cum ar fi operațiile informatice asupra sistemelor, grupurilor și indivizilor cu importanță strategică inamici.

La nivel operativ, forțele armate sunt folosite pentru atingerea obiectivelor strategice și executarea campaniilor pentru o zonă de operații. Ele sunt responsabile pentru:

identificarea INFOOPs de nivel operativ necesare atingerii obiectivelor strategice;

stabilirea priorităților pentru atingerea obiectivelor operative INFOOPs;

identificarea direcțiilor de alocare a forțelor și a resurselor necesare a fi subordonate executării INFOOPs în cadrul zonei operative;

asigurarea consultanței specializate comenzii forțelor „Joint” pentru elaborare OPLAN în funcție de INFOOPs planificate;

furnizarea liniilor directoare pentru nivelurile tactice de comandă în vederea stabilirii lor în crearea efectelor dezirabile desprinse din OPLAN;

implementarea măsurilor Sistemului NATO de Răspuns la Crize (NATO Crisis Response System – NCRS) ca cerințe acționale.

La nivel tactic, structurile militare tactice sunt formate în grupări destinate execuției, reprezentând factorul cheie în atingerea obiectivelor planificate.

Coordonarea activităților INFOOPs reprezintă un element de asigurare a succesului întregii campanii.Acestea impun limitele planificării acțiunii întregului sistem pentru obținerea obiectivelor planificate.

1.4.4. Obiectivele generale ale operațiilor informaționale

Din punct de vedere al analizei operațiilor informaționale distingem următoarele amenințări care se constituie în obiective de neutralizat. (Figura nr. 3)

În acest sens, amenințările informaționale sunt grupate astfel:

De nivelul întâi: Indivizi sau grupuri mici de amatori care folosesc instrumente specifice hackerismului și tehnici nesofisticate, fără un sprijin semnificativ.

De nivelul al doilea: Indivizi sau grupuri mici care beneficiază de sprijin economic al entităților etnice, ale grupurilor infracționale sau oricare alt grup transnațional care utilizează instrumente de hackerism și măsuri sofisticate. La acest nivel adversarul poate include acțiunii executate de organizații teroriste.

De nivelul al treilea: Indivizi sau grupuri mici care sunt sponsorizate la nivel statal, de organizații militare sau civile, și dețin resurse semnificative sau instrumente sofisticate. Aceste activități includ: spionajul, colecțiile de date, identificare și recunoașterea obiectivelor, furtul de date etc.

De nivelul al patrulea: ofensivă informațională susținută de state în special de tipul atacurilor rețelelor, utilizând instrumente sofisticate și tehnici de coordonare a tuturor acțiunilor de atac, inclusiv militare.

Figura nr. 3- Amenințări asociate operațiilor informaționale

Realitatea ne relevă că operațiile informaționale nu pot fi executate decât ca acțiuni de tip „Joint”, pentru aceasta fiecare serviciu, compartiment etc. contribuind la integrarea și sincronizarea lor.

În prezent, modelul dominant al acțiunilor bazate pe rețele sunt considerate cele mai eficiente capabilități în controlul și procesarea informației. Astfel, cu ajutorul sateliților au putut fi lansate și controlate pe traiect sute de rachete de croazieră astfel încât loviturile fiind executat doar asupra obiectivelor planificate, adesea clădirile învecinate nesuferind nici o pagubă materială. În acest sens au fost prezentate imagini pe diverse canale mass-media în care o clădire lovită, pe dinafară părea neatinsă iar prin interior nu se mai putea identifica nimic.

Rețelele de informații globale au apărut și au fost determinate de dezvoltarea și extinderea rețelei Internet care a schimbat și a revizuit conceptul de comunitate.

Operațiile bazate pe informații (Intelligence based warfare – IBW) reprezintă o altă formă acțională a războiului informațional care diferă de C2W prin însăși conceptul de interceptare și prelucrare a informației. În IBW rolul factorului uman este foarte mult diminuat. Decizia în IBW este automatizată, realizată prin încadrarea informațiilor în algoritmi prestabiliți. Principalii furnizori de informații sunt senzorii dispuși pe platforme satelitare, aeriene, terestre și navale. (Figura nr. 4)

Într-o confruntare directă a unor sisteme de armă timpul de reacție este esențial pentru îndeplinirea obiectivului pentru care a post destinat sistemul. De aceea sunt sistemele automatizate de tip expert sunt tot mai agreate pentru a fi introduse în armele moderne.

Elementele ce pot fi angajate într-o acțiune specifică IBW sunt:

sisteme de senzori și de supraveghere;

sateliți de observare și de comunicații;

senzori specializați în cadrul sistemelor de război electronic și SIGINT;

senzori HUMINT;

sisteme moderne de comunicații;

rețele tactice interoperabile;

calculatoare și alte produse informatice incluse în sisteme automatizate de arme;

produse informaționale pentru managementul bazelor de date.

Cantitatea și calitatea senzorilor reprezintă un factor esențial pentru asigurarea potențialului de luptă. Structurile de senzori destinați identificării și supravegherii situației operative sunt cele care în general, contribuie la cunoașterea spațiului luptei începând cu culegerea datelor. Senzorii sunt instrumente (mijloace) folosite într-o rețea dinamică tot mai completă și pot fi distribuiți oriunde în cadrul spațiului de luptă.

Senzorii, în funcție de platforma de dispunere pot fi:

cosmici (sateliții);

aerieni (senzorii de pe avioane, avioane fără pilot, elicoptere, baloane, alte dispozitive de cercetare);

navali (senzorii de pe nave de cercetare și supraveghere, de pe navele de luptă, de pe insulele oceanice etc.);

tereștri (senzorii de pe mijloacele de cercetare terestră, de pe platformele de luptă, de la forțele speciale, precum și cei amplasați în rețele strategice permanente etc.);

pentru spațiul virtual (senzorii plasați în rețeaua Internet, senzorii de supraveghere a rețelelor proprii);

HUMINT (factori umani de tipul agentului de informații, cercetătorului, colaboraționistului intern etc.).

Figura nr. 4- Principalii furnizori de informații

Componentele informaționale ale IBW sunt de tipul:

HUMINT (Human Intelligence) – resursele umane constituie principala formă de sprijin informațional;

IMINT (Image Intelligence) – fotografii, imagini prin infraroșu, laser, radar pe film, dispaly, alte reprezentări;

SIGINT (Signal Intelligence) – resursele informaționale sunt semnalele electromagnetice, acustice, nucleare, alte tipuri de radiații;

MASINT (Measurement and Signature Intelligence) – resursa informațională o reprezintă domeniul tehnic al semnalelor;

OSINT (Open-Source Intelligence) – informații din surse deschise: mass-media, Internet etc.

Unele funcții ale informațiilor/cercetării pot fi: pregătirea spațiului de luptă, definirea caracteristicilor de mediu și fizice, evaluarea amenințării și stabilirea cursurilor de acțiune, evaluarea situației (acțiunea curentă și modificări), identificarea și localizarea vulnerabilităților inamicului, evaluarea distrugerilor luptei (proprii și ale inamicului), managementul informațiilor prin luptă, prevenirea eforturilor de informare a inamicului.

În prezent se constată o atracție către informațiile tehnice. Dacă în perioada Războiului rece 80% din informații erau procurate prin componenta HUMINT, lecțiile învățate ale conflictelor militare contemporane ne prezintă că informațiile spațiului de luptă sunt furnizate numai de către senzori tehnici.

CAPITOLUL II:

ARMATA ROMÂNIEI ÎN TEATRELE DE OPERAȚII, ÎN CADRUL ALIANȚELOR, COALIȚIILOR ȘI ORGANIZAȚIILOR INTERNAȚIONALE

Politica pragmatică și reforma în domeniul militar, participarea la operațiunile și misiunile NATO a permis statului român să câștige și să mențină statutul de actor credibil și furnizor de securitate în sistemul internațional.

Un alt element de ordin strategic îl constituie faptul că aplicarea standardelor operaționale NATO, într-o primă etapă, numai în unitățile participante la aceste misiuni, a permis identificarea căilor și modalităților eficiente de implementare a acestora la nivelul întregii armate, asigurându-se astfel eșalonat „vocabularul“ militar și operațional comun, necesar eficientizării relațiilor funcționale în cadrul structurilor militare multinaționale.

Capabilitățile și deprinderile personalului militar român, dobândite cu prilejul participării la misiunile NATO, a constituit baza creșterii nivelului de profesionalism necesar planificării și desfășurării acțiunilor militare într-un cadru multinațional, în condiții diferite de ordin geopolitic, de relief și climă, de tradiție și civilizație.

Cooptarea Armatei României în cadrul acțiunilor din Afganistan a reprezentat o recunoaștere atât a poziției României față de flagelul terorismului contemporan, cât și o confirmare a încrederii pe care Alianța o are în probitatea și profesionalismul militarilor români.

Dacă la început participarea românească s-a rezumat la misiuni conduse de ONU, cu rambursarea ulterioară a cheltuielilor, în prezent România face, alături de eforturile umane și materiale și eforturi financiare considerabile pentru susținerea implicării sale în misiunile NATO.

2.1.Tradiție, continuitate și modernitate în intelligence-ul militar românesc

Ca profesie, intelligence-ul există de milenii. Ca disciplină academică, de numai câteva decenii. Discrepanța aceasta enormă rezidă mai ales în caracterul ezoteric al domeniului. Ultimii ani au relevat o tendință bidirecțională interesantă. Pe de o parte, este vorba despre un interes crescând al politicului și al societății, în general, pentru realitățile acestei lumi a secretelor, determinat, nu în ultimul rând, de nevoia de a cunoaște și controla mai bine fenomenul. Pe de altă parte, se observă și o deschidere mai mare a organizațiilor de intelligence, profund interesate de o relație obiectivă, transparentă cu beneficiarii produselor sale, dar și cu opinia publică în ansamblul ei.

Indiferent de motive, această evoluție dinspre și înspre serviciile de intelligence creează un flux de cunoaștere, dar și un aparat metodologic critic atât de necesare eforturilor intelectuale de a studia empiric, dar și teoretic, intelligence-ul. Nici România nu a rămas datoare la acest capitol. Studierea intelligence-ului își face loc atât între disciplinele din diverse centre, cu atât mai mult cu cât domeniul este de o reală importanță pentru zona de business, cât și în dezbaterile mediatice, din ce în ce mai consistente, pe această temă.

Un moment important în istoria acestui domeniu îl constituie data de 12 noiembrie 1859, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin Înaltul ordin de zi nr. 83, a înființat Statul Major General al armatei, în componența căruia a apărut ca element de structură Secția a II-a, primul serviciu de informații al armatei române, condus de sublocotenentul Gheorghe Slăniceanu, ajutat de sublocotenentul Ștefan Fălcoianu. Documentele atestă că în cadrul preocupărilor pentru înzestrare și mai buna organizare militară, la 17 martie 1877 a luat ființă depozitul general de război, în cadrul căruia s-a constituit secția a II-a cu misiuni de informare și cercetare, iar la 14 august același an, Secția a II-a a fost inclusă în organica Marelui Cartier General, o parte din efectivele secției fiind trimise să lucreze direct cu trupele operative. La 29 noiembrie 1882, prin Înalt Decret Regal, cu nr. 2945, Statul Major General a devenit organul permanent de conducere a armatei, având în compunere trei secții: Secția I (personal, mobilizare, operații), Secția a II-a (informații) și Secția a III-a (comunicații și transporturi). Structura informativă a Ministerului Apărării Naționale este atestată atât în lucrările memorialistice cât și în documentele de arhivăale lui Eugen Cristescu care ne oferă următoarele detalii în legătură cu Serviciul de Informații al Armatei Române: „Marele Stat Major, prin Secțiunea a II-a, activa și el în domeniul informativ. Pe lângă statele-majore ale marilor unități militare funcționa câte un birou II, care făcea contrainformații în armată și contraspionaj în teritoriu Prin ofițeri special pregătiți și agenți de frontieră se infiltrau în țările vecine elemente informative pentru adunarea materialului ce-i era necesar, în special în Ardeal, unde aceștia aveau legături cu patrioții români din acea provincie.

La Școala de Război se predau cursuri speciale pentru pregătirea ofițerilor în acest domeniu. Afirmațiile lui Eugen Cristescu sunt confirmate de documentele de arhivă existente.

Imediat după înființarea Serviciului Supravegherii Știrilor, la propunerea șefului de Stat Major General al Armatei, general de divizie Vasile Zottu – și cu aprobarea președintelui Consiliului de Miniștri și ministru de Război, Ion I.C.Brătianu, au intrat în vigoare „Instrucțiunile relative la controlul corespondenței private din zona armatei de operațiuni și de etape spre interiorul țării.” Conform acestor instrucțiuni, corespondența privată a militarilor, indiferent de grad, trebuia făcută doar pe cărți poștale militare. O astfel de corespondență era supusă cenzurii militare, de către comandanții de companie, escadron, baterie, serviciu sau formațiuni de etape, pe propria lor răspundere și era transportată în saci speciali. Instrucțiunile interziceau militarilor să scrie prin corespondența privată date despre „…chestiuni în legătură cu armata, ca mișcări de trupe, localități ocupate, aprecieri de situație etc.” De asemenea, nu se putea întrebuința corespondența cifrată și nici cernelurile speciale ori simpatice. Orice încălcare a acestor prevederi avea ca rezultat „…punerea în urmărire a trimițătorului și a destinatarului.” Corespondența ce nu putea fi trimisă mai departe, la destinatar, trebuia distrusă prin ardere, iar în cazuri suspecte urma să fie trimisă Serviciului de Siguranță spre anchetare.

De la cristalizarea primelor structuri instituționalizate și până în prezent, în funcție și de etapele istorice parcurse de societatea românească, s-au succedat mai multe generații de ofițeri de informații, fiecare cu experiența, realizările și limitele ei în arta informațiilor, adică în inteligența și imaginația creatoare dovedite în conceperea structurilor, în îmbinarea metodelor, mijloacelor și procedeelor pentru obținerea și valorificarea informațiilor necesare sistemului național de apărare și securitate.

În ceea ce putem numi postmodernism, conceptul de securitate devine fundamental, pornind de la nivelul unui manager, ca sumă de responsabilități pe un domeniu și teminând cu nivelul decizional cel mai de sus. Așa se explică de ce, în ultimii ani, structurile de intelligence sunt tot mai preocupate de organizarea și funcționarea la parametri de performanță acele departamente de analiză, sinteză, evaluare și prospectare a ceea ce însemană vulnerabilități, disfuncții, riscuri, pericole și agresiuni în domeniul securității.

Analizată prin prisma garantării integrității și securității statului, dar și a ancorării la NATO în 2002, România s-a dovedit un partener de încredere pentru alianță, fiind implicată atât în teatrele de operații, cât și în transformarea capabilităților, pentru adaptarea la conceptele Smart Defense și Connected Forces Initiative, pentru îndeplinirea misiunilor în condițiile unui câmp de luptă modern, cu amenințări asimetrice.

Participarea militarilor români în diferite teatre de operații a însemnat enorm la capitolul calitate și profesionalism, atât prin transferul de know-how, cât mai ales prin schimbarea mentalității, ca urmare a confruntării cu situații ce reclamă exercitarea profesiei în condiții reale. Realitatea acestui scut constă în suma capabilităților pe care statele aliate le pun în comun pentru asigurarea dezideratelor de securitate din Conceptul Strategic al NATO: apărarea colectivă, gestionarea situațiilor de criză și securitatea prin cooperare.

2.2. Riscuri și amenințări generatoare de vulnerabilități în cadrul misiunilor internaționale, în teatrele de operații

Studiile care abordează aspectul transformării relevă faptul de necontestat, că viitorul aparține forțelor care sunt mai mici, mai rapide, mai numeroase și care acționează integrate într-o rețea. Totuși, nu numai mărimea, numărul sau viteza sunt elementele de bază care au valoare, ci valoarea derivă și din caracteristicile care sunt armonizate cu un alt element fundamental – informația. Astfel, valoarea este dată și de capacitatea unei structuri de a accesa și a contribui la fondul de informații comune, pe care acțiunea în rețea îl asigură, precum și de capacitatea de a acționa pe baza informațiilor respective.

Grupările teroriste tind să lovească tot mai mult asupra statelor care susțin coaliția și implicit, asupra celor care participă efectiv cu trupe la destabilizarea sau anihilarea lor. Prezența trupelor în astfel de misiuni implică o serie de riscuri și amenințări la adresa securității naționale, implicit la adresa forțelor coaliției și nu în ultimul rând, a populației locale din zona desfășurării acțiunilor militare.

Apreciez necesară a efectua o definire a riscurilor și amenințărilor existente în principalele teatre de operații (Irak și Afganistan) pentru o mai bună înțelegere fenomenului în sine.

Riscul- atitudine față de un pericol sau de o amenințare. El se asumă, se impune, se asociază, conștient, responsabil sau, dimpotrivă, în mod aleator, colateral, intempestiv. Nu există reguli pentru aprecierea riscului, așa cum nu există nici pentru alegerea unei soluții bune; aprecierea riscului este o chestiune de inteligență, dar și de cunoaștere și de experiență. Identificarea pericolelor, amenințărilor și riscurilor, ca și a provocărilor, sfidărilor și tensiunilor, rămâne o chestiune cu un grad înalt de subiectivitate dar și de cunoaștere a realității nemijlocite. Riscurile asociate misiunii implică evaluarea tipului și modului de îndeplinire a acesteia. Identificarea riscurilor asociate insurgenților se referă la situațiile și acțiunile care pot pune în pericol desfășurarea operațiilor și îndeplinirea misiunii.

O serie de factori de risc  apar ca urmare a unor erori rezultate din: evaluarea avantajelor potențiale oferite insurgenților de teren și starea vremii, inexactități în evaluarea capacității acestora, aprecierea capacității de colectare a informațiilor și a vulnerabilităților asociate capacităților, imprevizibilitatea  modului de acțiune.

Pe timpul desfășurării operațiilor multinaționale, riscurile se pot manifesta, indiferent de acțiunile insurgenților, atât în zonele unde există contact direct cu aceștia, cât și în zonele din afara spațiului controlat, unde acțiunile desfășurate sunt limitate sau inexistente.

2.3 Aspecte ale managementului specific acțiunilor de cercetare în teatrul de operații din Afganistan

2.3.1.Managementul riscului

Nesiguranța asociată oricărui rezultat definește riscul. Nesiguranța se poate referi la probabilitatea de apariție a unui eveniment sau la influența, la efectul unui eveniment în cazul în care acesta se produce. Riscul apare atunci când:

un eveniment se produce sigur, dar rezultatul acestuia e nesigur;

efectul unui eveniment este cunoscut, dar apariția evenimentului este nesigură;

atât evenimentul cât și efectul acestuia sunt incerte.

Realizarea obiectivelor unei misiuni presupune cunoașterea și asumarea unor riscuri multiple. Riscul pe timpul planificării, organizării și desfășurării unei misiuni se referă la probabilitatea de a nu se respecta obiectivele stabilite în termeni de:

performanță – nerealizarea standardelor stabilite pentru misiune;

program – nerespectarea termenelor stabilite pe etape de misiune;

resurse – resursele alocate au fost insuficiente, comparativ cu obiectivele stabilite misiunii și elementele participante.

Identificarea riscului este elementul de bază pentru managementul specific planificării, organizării și desfășurării misiunilor de cercetare în teatrul de operații. Aceasta presupune evaluarea pericolelor potențiale, efectelor și probabilităților de apariție ale acestora pentru a decide care dintre riscuri trebuie prevenite. Totodată, se elimină riscurile neconcordante, adică acele elemente de risc cu probabilități reduse de apariție sau cu un efect nesemnificativ. Identificarea riscurilor trebuie realizată în mod regulat. Aceasta trebuie să ia în considerare atât riscurile interne (riscuri pe care echipa managerială le poate controla sau influența), cât și cele externe (nu se află sub controlul echipei manageriale).

Riscul poate fi identificat folosind diferite metode:

întocmirea unor liste de control care cuprind surse potențiale de risc, cum ar fi: condiții de mediu, rezultatele așteptate, personalul, modificări ale obiectivelor etc.;

analiza bazei de date existente, pentru identificarea problemelor care au apărut în misiuni similare celei curente;

utilizarea experienței comandanților de subunități prin participarea acestora la procesul de planificare și organizare a misiunii. De multe ori comandanții subunităților sunt conștienți de riscuri și probleme pe care ofițerii de stat major nu le sesizează. O comunicare eficientă subunitate-stat major este una dintre cele mai bune surse de identificare și diminuare a riscurilor. În acest sens, pentru eficientizarea managementului riscului este indicat ca înainte de plecarea unei patrule în misiune să se întocmească un plan în 9 puncte care să conțină:

Identificarea pericolelor – prin analiza situației, terenului, timpului, stării vremii și a misiunilor anterioare. Include: instrucțiuni pentru executarea misiunii/acțiunii, recunoaștere, experiența comandanților și trupelor, siguranța trupelor, pericolele care pot cauza răni sau distrugeri de proprietate.

Evaluarea riscurilor – determinarea gradului de risc al fiecărui pericol care nu poate fi controlat.

Dezvoltarea de controale – găsirea unor metode de control pentru fiecare pericol pentru reducerea gradului de risc al acestuia.

Determinarea riscului rămas – pentru fiecare pericol, se determină gradul de risc rămas după aplicarea procedurilor de control al acestuia.

Determinarea gradului de risc al misiuniii/acțiunii – se folosesc procedurile din SOP. Dacă în SOP nu specifică proceduri pentru determinarea în ansamblu a riscului misiunii, se va lua în calcul pericolul cu cea mai mare rată a riscului rămas.

Decizia în privința riscului – se decide dacă se acceptă sau nu nivelul sau riscul rezidual pentru misiune.

Implementarea măsurilor de control – se decide cum va fi implementat fiecare element de control și cum va fi comunicat personalului pentru punerea lor în practică.

Supervizarea – se arată cum se va monitoriza fiecare element de control pentru a verifica implementarea lui corectă (instrucțiuni scrise/verbale).

Evaluarea – după îndeplinirea misiunii se determină eficacitatea fiecărei proceduri de control de a reduce riscul pericolului vizat.

2.3.2. Riscuri și modalități de evitare a acestora

Riscuri generale

O categorie de riscuri generale o reprezintă aceea a riscurilor de mediu. Acestea sunt generate mai ales de climă și relief, fiind identificate următoarele:

riscuri provocate de vânt, nisip și praf:

modalități de manifestare – uscarea pielii expuse, crăparea acesteia și apariția unor răni superficiale, cu posibilități de infectare rapidă, apariția unor iritări ale pleoapelor;

prevenire – protejarea mâinilor cu mănuși și a feței cu materiale textil, preferabil bumbac și folosirea de creme hidratante pentru față și mâini, folosirea ochelarilor de protecție;

la armament, în special la mitralierele de pe TAB, au apărut uneori gripări ale mecanismelor- evitarea are loc printr-o curățare adecvată a armamentului după fiecare misiune;

la tehnică a fost raportată apariția unor defecțiuni în special la motoare și transmisie, defecțiuni ce pot genera în timp gripări ale sistemelor și apariția unor uzuri premature- evitarea acestora se poate face printr-o întreținere continuă a tehnicii și printr-o planificare corespunzătoare a misiunilor, care vor ține seama, pe cât posibil, de prognoza meteo, mai ales în sezonul cald (martie-octombrie).

riscuri provocate de temperaturile ridicate:

la personal au fost raportate afecțiuni acute datorate deshidratării organismului și scăderii cantității de sare;

crampele cauzate de căldură se manifestă prin apariția bruscă a diareii și a stării de vomă. Acordarea primului ajutor presupune dispunerea bolnavului la umbră, scoaterea echipamentului de protecție (vestă antiglonț, cască), hidratarea rapidă și ulterioară la fiecare 15 minute;

epuizarea din cauza căldurii se manifestă prin neputința de a înghiți, transpirație abundentă, frisoane, amețeli, greață, respirație grea. Acordarea primului ajutor necesită dispunerea bolnavului în poziția culcat pe spate cu picioarele ridicate la 25-35 gr față de sol pentru redirecționarea fluxului sanguin, hidratare masivă;

insolația se manifestă prin lipsa transpirației, piele uscată, dureri de cap, febră. Până la asigurarea asistenței medicale specializate, se dispune bolnavul la umbră, se hidratează și se ventilează;

pentru evitarea oricăror acestor afecțiuni acute, la temperaturi de peste 40 gr C se recomandă evitarea expunerii la soare și hidratarea cu cel puțin 5-6 litri apă/24 ore;

la tehnica auto au fost raportate supraîncălziri ale motoarelor. Pe timpul îndeplinirii misiunilor la temperaturi foarte ridicate este recomandabilă planificarea unui număr ridicat de halte mici,evitându-se astfel funcționarea motoarelor pe o durată mare de timp.

riscuri provocate de temperaturi scăzute:

degerăturile apar de regulă pe timpul expunerii, de obicei cu dezvelirea părții expuse la îngheț, la temperaturi sub 0 gr C o perioada mai îndelungată;

simptome – piele ca de ceară, de culoare alba/cenușie și amorțită, țeapănă, aspectul variind funcție de gradul de vătămare (0 = moderat: roșeală, umflături, bășici și dureri; 1 = acut: învinețiri, bășici pline cu sânge, dispariția timpurie a durerii);

modalități de prevenire: păstrarea curățeniei lenjeriei intime și a ciorapilor, portul permanent al mănușilor, evitarea expunerii la umezeală prelungită, schimbarea ciorapilor și eventual a încălțămintei de două ori pe zi/misiune.

riscuri provocate de altitudine:

boala montană apare de regulă la altitudini mai mari de 1700 m, o ascensiune rapidă putând genera probleme dificile de adaptare datorate cantității insuficiente de oxigen din aer;

planificarea unor misiuni la altitudini mai mari de 1700 m necesită consultarea personalului medical și utilizarea unor tratamente adecvate de prevenire.

riscuri provocate de plante, insecte și animale specifice zonei de operații:- fiind zonă aridă, sudul aflându-se sub influențele climei subtropicale din zone deșertice, sunt identificate o serie de plante, insecte și animale cu potențial periculos pentru sănătatea personalului. Exemple: șerpi veninoși din familiile viperei și cobrei, scorpioni, păianjeni, insecte și miriapode veninoase. Există o gamă variată de plante care pot provoca boli ale pielii și otrăvirea organismului prin atingere sau consum.

Riscuri epidemiologice

Datorită climei, reliefului arid, vegetației sărăcăcioase, sistemului de asistență medicală și socială foarte precar și a existenței limitate a surselor de apă potabilă la nivel național, în Afganistan există riscuri majore de îmbolnăvire și de transmitere a bolilor pe diferite căi. Militarii Coaliției, prin natura unor misiuni specifice (VILLAGE TEAM, FOCUS MEDICAL, etc.) intră în contact cu populația locală, fapt care poate genera preluarea unor boli sau germeni generatori de boli. Situația economică dificilă a permis menținerea condițiilor necesare existenței unor boli transmise de diferite tipuri de vectori (insecte, păsări, animale), de apă sau de hrană, astfel:

Hepatita A:

Guvernul afgan apreciază o scădere a numărului de îmbolnăviri (599 îmbolnăviri/100.000 locuitori în 1997, 543 îmbolnăviri/100.000 locuitori în 2003);

evaluarea riscului: se apreciază că un număr important de indivizi (ajungând până la 2-10%/lună) se pot îmbolnăvi consumând hrană locală și apă din surse deschise;

cazurile tipice necesită o perioadă de convalescență de peste 7 zile;

boală contagioasă care se transmite între indivizi, în condiții de sanitare și de igienă precare;

perioada de incubație:15-50 zile;

perioada de risc: până la un an;

răspândire: în teatrul de operații și țările învecinate.

Malaria:

au fost semnalate cazuri pe văile cursurilor importante de apă, mai ales în perioada sezonului cald (iunie-septembrie), când plouă foarte mult în sudul țării care urmare a influențelor musonice;

evaluarea riscului: un număr redus de indivizi (până la 1% /lună) expuși înțepăturilor țânțarului anofel se îmbolnăvesc de malarie;

stările febrile tipice necesită 1-7 zile de îngrijiri medicale;

riscul transmiterii este considerat ridicat în sudul țării Malaria, fiind rareori raportat datorită lipsei mijloacelor specifice de diagnosticare;

perioada de incubație: 7-30 zile;

perioada de risc: iunie-septembrie;

răspândire: preponderent în zona de sud, însă au fost raportate cazuri și în alte zone unde există grupări mari de refugiați.

Febră tifoidă:

evaluare riscului: un număr redus de indivizi (până la 1% /lună) se pot îmbolnăvi consumând hrană locală și apă din surse deschise;

stările febrile tipice necesită 1-7 zile de îngrijiri medicale;

se răspândește rapid prin folosirea unor surse de apă infectate și ca urmare a neigienizării apei;

perioada de incubație: 3-30 zile;

perioada de risc: până la un an;

răspândire: teatrul de operații și țările învecinate.

Leishmaniasis:

evaluarea riscului: un număr redus de indivizi (până la 1% /lună) se pot îmbolnăvi prin expunerea la înțepătura muștei de nisip;

indiferent dacă declanșează sau nu infecții cutanate, necesită evacuarea definitivă din teatru;

musca de nisip este răspândită în zona sudică, în climatul arid și atacă în roiuri zburând deasupra solului;

perioada de incubație: 7-180 zile;

perioada de risc: mai-noiembrie;

răspândire: în zone deschise și în zone rurale, unde există mult praf și nisip.

Riscuri specifice

Aceste riscuri specifice pot fi clasificate în două mari categorii:

riscuri ce apar pe timpul executării deplasării, indiferent dacă se execută dinspre sau spre obiectiv, având în vedere faptul că personalul se deplasează în zona de operație pe timpul oricui tip de misiune;

riscuri ce apar pe timpul acțiunii la obiectiv sau în staționare, indiferent dacă este o misiune tip punct control tehnic, care presupune un anumit tip de contafct cu populația locală, sau o misiune tip village team, care necesită un comportament destins al militarilor, însă nu lipsit de vigilență.

Riscuri pe timpul deplasării. Se evidențiază două categorii de riscuri care apar pe timpul deplasării trupelor, și anume riscurile asumate și cele accidentale. Din categoria riscurilor asumate pot face parte următoarele:

executarea de atacuri directe asupra patrulei:

intrarea în ambuscade;

atacarea patrulei aflate în deplasare de trăgători izolați, lunetiști;

executarea de atacuri directe scurte de pe vehicule, de regulă motociclete (drive-by attacks).

executarea de atacuri indirecte asupra patrulei:

atacarea cu folosirea dispozitivelor explozive improvizate declanșate prin diferite mijloace:comandate prin fir, comandate prin radio, cu folosirea unor receptoare-emițătoare radio sau telefoane mobile, detonatoare mecanice, detonatoare chimice;

atacarea cu folosirea rachetelor reactive;

tragere executată cu mijloace improvizate;

tragere executată cu folosirea unor guri de foc originale sau adaptate/improvizate ;

atacarea prin trageri executate cu aruncătoarele de bombe calibru 60-82 mm aruncătoare de bombe improvizate;

instalarea de noi câmpuri de mine antipersonal sau antitanc pe carosabil sau foarte aproape de acesta.

Riscurile accidentale reprezintă o altă categorie de riscuri ce pot apărea pe timpul deplasării. Dintre acestea se pot identifica următoarele:

părăsirea involuntară a carosabilului și intrarea într-un câmp de mine nemarcat;

declanșarea involuntară a unor mine aduse de aluviuni pe carosabil;

apariția unor afecțiuni acute la militari ca urmare a deplasării pe distanțe lungi, în condiții extreme de temperatură;

avarierea tehnicii ca urmare a ruperii sau cedării carosabilului datorită fie acțiunilor de luptă anterioare, fie datorită erodării solului și producerii de alunecări de teren;

răniri și accidente ale militarilor datorate scăderii capacității de concentrare și atenției pe timpul misiunilor de lungă durată;

cedarea unor sisteme sau subansamble ale tehnicii ca urmare a temperaturilor ridicate sau prafului.

Riscurile care pot apărea pe timpul staționării trupelor pot fi riscuri asumate frecvent, riscuri asumate cu posibilități reduse de apariție sau riscuri accidentale. Riscurile asumate frecvent pot fi reprezentate de: atacuri directe executate cu armament ușor de infanterie, de elemente formate din 3-15 teroriști sau de atacuri directe executate de trăgători izolați, lunetiști.

Riscurile asumate cu posibilități reduse de apariție sunt identificate prin:

atacuri indirecte executate cu orice mijloace (dispozitive explozive improvizate, rachete inițiate cu mijloace improvizate, aruncătoare de bombe, etc.), declanșate și pentru pedepsirea localnicilor care colaborează cu forțele Coaliției;

atacuri indirecte executate prin otrăvirea unor produse alimentare ce urmează să fie consumate la întâlniri cu liderii locali;

îmbolnăviri cauzate de consumarea unor produse oferite de localnici pe timpul participării la întâlniri cu liderii locali.

Riscurile accidentale sunt riscuri imprevizibile și se pot manifesta prin îmbolnăviri cauzate de contactul cu localnici purtători de vectori ai diferitelor boli sau prin inițierea exploziei unor dispozitive explozive improvizate ca urmare a unor defecțiuni de montare/fixare a declanșatorului.

O analiză atentă a riscurilor poate genera o serie de măsuri de contracarare sau evitare a efectelor, aceasta realizându-se prin eforturile comune ale statului major și comandanților de subunități ce urmează să execute misiunea. Astfel, se pot evidenția următoarele:

evitarea ambuscadelor se poate face prin folosirea unor căi diferite de acces spre obiectiv și la înapoierea spre bază, cu folosirea unor viteze de deplasare diferite pe anumite porțiuni de drum;

acțiunile trăgătorilor izolați nu pot fi evitate, însă se contracarează, atât pe timpul deplasării cât și în staționare, prin:

expunerea unui număr cât mai redus de militari pe timpul deplasării sau staționării;

purtarea permanentă, indiferent de condițiile de temperatură, a mijloacelor individuale de protecție.

atacurile directe scurte de pe vehicule se evită prin ocolirea intersecțiilor din localități unde se cunoaște că există un trafic intens și se contracarează prin observarea permanentă și circulară a traficului, putându-se astfel identifica la timp intențiile unor eventuali atacatori;

atacurile indirecte nu pot fi evitate deoarece nu se poate stabili un algoritm de acțiune înainte de declanșare, în situația în care nu există informații despre producerea acestora;

declanșarea minelor îngropate la teren se evită prin menținerea vehiculelor numai pe carosabil, inclusiv pe timpul staționării, chiar dacă acest fapt duce la ștrangulări ale traficului în zonă;

declanșarea minelor transportate de aluviuni pe carosabil se evită prin planificarea corectă a misiunilor și organizarea acestora în funcție de informațiile cunoscute (existența de tronsoane de drum care au mai fost anterior acoperite/blocate de aluviuni, existența de câmpuri de mine pe porțiuni de teren predispus alunecării spre drumurile din apropiere, etc.)

hidratarea și hrănirea corectă a militarilor pe timpul executării misiunilor;

planificarea etapelor de deplasare în funcție de experiența personalului și capacitatea acestora de a face față solicitărilor estimate sau apărute;

planificarea haltelor mici pe timpul deplasării în relație directă cu temperaturile prognozate;

planificarea misiunilor funcție de starea vremii, evitând-se organizarea de misiuni în perioade când se prevede declanșarea furtunilor de nisip sau praf;

structurarea dispozitivului de siguranță pe timpul staționărilor astfel încât să asigure capacitate maximă de flexibilitate și ripostă în cazul unui atac direct;

acceptarea consumului de alimente la întâlnirile cu liderii locali numai după o cunoaștere foarte bună a acestora și a relațiilor lor cu populația locală;

evitarea contactului prea apropiat cu populația locală, localnicii dispunând de un sistem imunitar diferit la virușii zonei;

consumarea apei de băut numai din recipiente îmbuteliate și provenind din norma zilnică asigurată;

menținerea strictă a igienei individuale și colective, cu folosirea zilnică a dezinfectanților pentru distrugerea virușilor, bacteriilor, etc.

menținerea uniformei în stare curată, cu întreținerea acesteia cât mai des posibil;

scuturarea zilnică a așternuturilor de pat pentru îndepărtarea insectelor periculoase (scorpioni, tarantule, etc.);

evitarea expunerii la soare timp îndelungat și utilizarea permanentă a ochelarilor de protecție sau a ochelarilor de soare.

2.3.3. Intelligence în teatrele de operații (HUMINT, SIGINT, IMINT, OSINT) ca răspuns integrat pentru contracararea factorilor de risc, amenințărilor militare și nonmilitare care pot afecta securitatea militarilor români

Componenta informativ-operativă nu reprezintă o activitate ascunsă, ea aflându-se într-o certă și permanentă legătură cu factorii de risc pe timp de pace, cu amenințările și pericolele în situații de criză și la război. O bună activitate informativ-operativă începe cu comandanți buni, cerebrali, călăuziți de înalte trăsături morale și de caracter, care știu să identifice în mod clar nevoile și interesele legate de informații, care dispun de calitatea de “a produce cunoaștere”, reducând în acest fel incertitudinea pe toată verticala decizională.

Forțele speciale asigură segmentul pentru protecția forței, în primul rând. Plecând de la misiunile care sunt definite de NATO, pentru forțele speciale și anume acțiuni directe, cercetare specială, asistență militară și contraterorism, aceste misiuni, înțelegem faptul că acestea pot juca un rol extrem de important în toată gama de operații militare, știu să eficientizeze și să lucreze foarte bine cu acoperirea aeriană, mă refer în special la Close Air Support.

Forțele speciale române acționează în Afganistan, alături de trupele americane, în misiuni despre care puțină lume știe, dar care contribuie foarte mult la imaginea pe plan extern și militar.

Niciun fel de structură luptătoare din Armata Română sau din orice altă armată modernă din lume nu poate să-și execute misiunea fără o cunoaștere prealabilă a inamicului, a teritoriului și fără să dispună de informații reale din teren, care sigur, pot să conducă la luarea unei decizii corecte pentru folosirea cât mai eficientă a forțelor la dispoziție.

Misiunile pe care le execută structurile de Intelligence în Afganistan, sunt dezvoltate pe trei paliere, și anume:

Human Intelligence (HUMINT), adică culegerea informațiilor, inclusiv din spatele frontului din surse umane, de la localnici;

Imagery Intelligence (IMINT), culegerea de poze și de filme, de la înălțime, cu ajutorul dronelor, avioane de cercetare fără pilot și cu baloane cu aer cald;

Signals Intelligence (SIGINT), cercetare a spațiului radio, cu specialiști în limba arabă sau probabil dialectele dari și pashtu folosite în Afganistan.

Ceea ce este important, că nu numai că se culeg aceste informații, pe trei paliere, importante, principale, dar ele sunt și analizate tot de specialiști și sunt transmise la eșaloanele superioare NATO din Afganistan, sau în colaborare cu Forțele speciale române, este vorba de luptătorii din Forțele pentru Operații Speciale care se folosesc de aceste informații pentru a evita anumite incidente, anumite pericole sau pentru a identifica și angaja lupta directă cu talibanii.

Încă din cele mai vechi timpuri, luptătorii, dar mai ales conducătorii lor de căpetenie, au căutat modalități de realizare a superiorității față de adversar sau, dimpotrivă, căi și metode de a evita sau compensa superioritatea acestuia pentru a obține avantaje chiar și într-o situație de inferioritate, a exploata în avantajul propriu asimetria, chiar dacă aceasta le era defavorabilă.

„Victoria poate fi creată“ – spunea Sun Tzî, cu o jumătate de mileniu î.e.n., în lucrarea „Arta războiului”. Pentru aceasta, însă, nu e de-ajuns numărul sau forța. „Întreaga artă a războiului se bazează pe înșelătorie. De aceea, dacă ești capabil, simulează incapacitatea; dacă ești activ, simulează pasivitatea. Dacă ești aproape, fă să se creadă că ești departe și dacă ești departe, fă să se creadă că ești aproape. Momește inamicul pentru a-l prinde în capcană; simulează neorânduiala și lovește-l; evită-l acolo unde este puternic. Fă să i se pară că ești în situație de inferioritate și încurajează-l la înfumurare. Nu-l slăbi nici o clipă, hărțuiește-l. Atacă-l când și acolo unde nu este pregătit; acționează când el nu se așteaptă la așa ceva”.

Un bun ofițer sau analist de informații trebuie să fie perceptiv în privința oamenilor, capabil să lucreze bine cu ei, mai ales în împrejurări dificile, să aibă capacitatea de a deosebi minciuna de adevăr, eroarea de realitate, să discearnă între închipuire și ceea ce este real, între obiectivism și subiectivism, esențialul de ceea ce nu este esențial, să posede spirit iscoditor, să aibă o doză semnificativă de ingeniozitate, să acorde atenție deosebită detaliilor, să aibă un spirit de observație dezvoltat, să fie capabil să-și exprime cu claritate ideile, să aibă răbdare, să știe când să tacă, să se poarte ca un desăvârșit anonim.

Trebuie să știe să încheie ușor și rapid o discuție, să evite impasurile în momente critice. Să fie cult, inteligent și competent profesional, serios și integru moral, plăcut, agreabil, convingător, ,,fascinant”. Să evite să comită „gafe” pe frontul culturii generale, confuzii grave de natură să stârnească ironia. Prin propria-i atitudine să nu stârnească repulsie, invidie, dispreț sau ostilitate și să-i ia pe oameni așa cum sunt.

HUMINT-ul rămâne și în post-modernism una dintre piesele de rezistență ale intelligence-ului, raportat direct la eficiență. Asta ține înainte de toate nu numai de tradiția acumulată, adică de experințe performante, eventual eșecuri, ci de mult mai mulți factori, printre care: cultura profesională, capacitatea de adaptare la context, înlăturarea oricăror fundamentalisme, ușurința de comunicare cu interlocutorul, abilitatea de repliere, logica argumentării pentru convingerea interlocutorului, disponibilitatea și abilitatea acestuia de a relaționa în sensul dorit, dar mai ales de capacitatea acestuia de a înțelege utilitatea demersului și a cerințelor.

Astfel s-a impus necesitatea înființării unor structuri specializate de intellingence care să fie destinate să acționeze în timp de pace, în situații de criză și la război, cu metode și mijloace de informații specifice, pe teritoriul național, în zona proximă de securitate militară sau în zona de interes strategic în scopul obținerii de informații militare.

Aceste batalioane sunt structuri complexe ,,cu grad ridicat al capacității de acțiune“, suple, în măsură să acționeze rapid, pe componente independente, prin structuri multisurse, cu metode și mijloace de informații specifice, în scopul procurării de informații militare de interes strategic necesare formulării strategiei,planurilor și operațiilor militare la nivel național și monitorizării spațiului de interes prin structurile HUMINT, IMINT, EW și SIGINT.

Batalionul HUMINT este organizat pe grupuri HUMINT și grupuri CI/HUMINT. Acestea sunt subunități specializate, destinate pentru executarea unor misiuni cu grad ridicat de complexitate, în toate zonele de acțiune. La ordin, pot executa, în afara misiunilor de culegere de informații și misiuni de diversiune sau de protecție prin luptă a forțelor proprii.

2.3.4 Conceptul HUMINT – categorie importantă în culegerea de informații

HUMINT este una dintre cele trei mari categorii de culegere de informații, alături de SIGINT și IMINT. Fiecare dintre acestea se pot completa, acordându-și sprijin reciproc,aducând valoare adăugată întregii activități de procesare integrată a surselor. HUMINT furnizează o capacitate de colectare unică pentru comandantul forței,dar capacitățile sale sunt diferite,în funcție de tipul conflictului.

Forțele armate române participă în Afganistan cu detașamente speciale de informații militare care execută cu succes misiunile ordonate, demonstrând și că ,,…din punct de vedere al pregătirii profesionale, a procedurilor de lucru, documentelor și dotările specifice pentru acest tip de misiuni,aceste grupuri sunt pe deplin compatibile cu structurile similare ale armatelor moderne.”

De la început forțele speciale românești s-au confruntat cu principalele misiuni importante în Afganistan, și anume neutralizarea rețelelor teroriste, descoperirea ascunzătorile de muniție, de armament, dispozitive improvizate (acestea au cauzat în Afganistan, din păcate, peste 3.500 de decese din partea coaliției, din partea Forțelor NATO și au fost o misiune importantă).

Activitatea HUMINT este un proces planificat și direcționat cu atenție, având potențialul de a contribui la întreaga gamă a cerințelor de informații (IRs) în cadrul planului de culegere a informațiilor (Collection Plan). HUMINT pe de o parte include informațiile operaționale cu accentul pe culegerea de informații orientată pe Cerința Prioritară de Informații a Comandantului (PIRs) iar pe de altă parte, sprijină funcția de contrainformații. Oricum, marea valoare a HUMINT constă în abilitatea conferită de accesul direct la prezentarea intențiilor țintei, permițând intruirea corespunzătoare a aaltor mijloace de culegere a informațiilor.

Spre deosebire de capacitățile de culegere de informații IMINT și SIGINT de tip pasiv, informația HUMINT despre inamic ori țintă, este de tip active fiind culeasă prin intermediul unei interfețe umane presupunând astfel contactul personal între operator și sursă ( cel care culege, respective cel care furnizeză informația).

HUMINT nu poate fi analizat întotdeauna ca răspuns la cerințe pe termen scurt. Este o activitate de informații ce se desfășoară pe plan extern și este concentrată spre penetrarea arhitecturii inamicului de luare a a deciziilor (procesul decizional) pentru obținerea de informații privind în principal capabilitățile, vulnerabilitățile, dispunerea, planurile și intențiile inamicului.

HUMINT și CI sunt activități din cadrul unui sistem complex de personal, structuri specifice și echipamente. Când sunt coordonate și sincronizate în mod corespunzător, subunitățile pot oferi comandanților eșaloanelor superioare și subordonaților acestora o imagine clară a adversarului și a câmpului de luptă. Capabilitățile HUMINT ale unei grupări de forțe multinaționale de nivel brigadă le depășesc pe cele ale unui batalion de informații militare al unei divizii. Ca urmare, structura unei astel de grupări de forțe va include și un element de tip S2 pentru sincronizarea și controlul tehnic al subunităților HUMINT din zona de responsabiliate informativă.

Personalul 2X(CJ 2X, J2X,G2X,S2X) este responsabil de managementul misiunilor și sarcinilor pentru toate subunitățile HUMINT și CI din zona de responsabiltate informativă, coordonând și sincronizând activitățile acestora.

Funcționarea mecanismului HUMINT presupune existența următoarelor verigi:

Subunități de execuție:

HIC- operator HUMINT ( Human Intelligence Collector);

Grupul /echipa HUMINT / THT ( Tactical Humint Team) sau ( field Humint Team).

Elemente de coordonare și conducere a subunităților HUMINT:

Echipa de management – coordonare a operațiunilor HUMINT- OMT (Operational Management Team);

Celula de operații HUMINT- HOC ( Humint Operations Cell);

Compartimentul 2X,din cadrul compartimentului informații.

O sursă sau un contact HUMINT poate fi orice persoană de la care se obține o informație sau care stă la originea informației. Sursa sau contactul posedă informația, de obicei auzită sau văzută, din experiența proprie sau dintr-o altă sursă secundară. Definiția unei surse poate să difere de la doctrină la doctrină și de la nație la nație. Exemple de surse și contacte sunt:

agenți recrutați sub controlul unor operatori pregătiți în acest sens și care pot fi însărcinați să culeagă anumite informații. În general sursele de acest tip cunosc organizația sau cel puțin țara pentru care lucrează;

informatorii sau contactele, care oferă, de regulă voluntar informațiile din obligație morală sau pentru o formă sau alta de renumerație;

oficiali,oameni de legătură neoficiali din unități propri sau a unor țări prietene;

oficiali, oameni de legătură neoficiali ai unor agenții sau organizații civile;

posturi de observare, ascultare;

elemente de cercetare și cercetare în dispozitiv;

personal din unitățile de manevră (incusiv aviație);

personal din unitățile de sprijin și sprijin de luptă ( șoferi, etc.);

exploatarea fotografiilor, documentelor, a produselor multimedia capturate de la inamic;

prizonieri de război, deținuți, refugiați și alte personae dislocate în zona de acțiune.

Există o multitudine de subunități/entități HUMINT și CI însărcinate cu culegerea de informații. Deși intră în posesia produselor muncii acestor tipuri de colectori, comandanții formațiunilor tactice intră des în contact direct cu personalul care culege informații HUMINT la nivel strategic.

În operațiile de menținere/stabilitate (contingency operations) personalul 2X poate fi pus în situația de a coordona activitatea următoarelor subunități de culegere de informații:

grupuri /echipe din formațiunile aliate sau ale coaliției;

echipeTSCM(Technical Surveillance Control Measures– Măsuri/contramăsuri de control/depistare a supravegherii tehnice);

echipe TECHINT(Technical Intelligence – Informații obținute cu ajutorul tehnicii de ascultare/înregistrare);

echipe de evaluare/interogare/debriefing;

grupuri/echipe HUMINT și CI ale altor servicii din cadrul forțelor armate;

grupuri/echipe HUMINT și CI de nivel operativ și strategic;

echipe DSH(Defence Humint Service – Serviciul Humint al Apărării în armata SUA);

personalul din serviciile naționale de HUMINT(pot fi din mai multe țări);

echipe de sprijin ale țării gazdă ;

celula de exploatare a documentelor.

Operațiunile CI completează întregul efort HUMINT în legătură cu activitatea de protecție a forțelor proprii, în special problemele referitoare la culegerea de informații despre amenințările corespunzătoare spionajului, sabotajului, activitățile subersive și terorismului.

În cadrul celei mai generale definiri date, HUMINT poate fi un produs de rutină, emanat dintr-o largă varietate a altor activități desfășurate de Gruparea de Forțe. Aceste activități pot include și alți actori la toate nivelurile: Forțe de Operații Speciale (SOF), cooperarea civil – militară (CIMIC), ofițeri de legătură de la unități sau comandamente, birourile de relații publice (PIOs), consilieri politici (POLANDs), subunități de cercetare, patrule mobile și de Poliție Militară (MP). Se impune a fi accentuată importanța unirii acestui efort HUMINT în cadrul planului general de culegere a informațiilor militare.

În primul rând, este responsabilitatea 2X să se asigure că astfel de informații sunt prompt obținute și pe deplin exploatate. La fiecare nivel cerințele de informații (IRs) trebuie clar înțelese în cadrul Grupării de Forțe, cu proceduri simple și rapide de raportare,completate de mecanisme adecvate de informare înaunte și după misisune.

Activitățile Grupării de Forțe pot fi sprijinite și de operațiunile HUMINT naționale atât din interiorul cât și din afara ariei de responsabiliatet proprii. Aceste operațiuni pot implica echipe HUMINT naționale delcarate sau nu, cu o arie de responsabiltate ce poate coincide cu AOR a forțelor utilizate de propria țară. Deși principalul obiectiv al agențiilor va fi naționale va fi concentrate pe cerințele de nivel strategic, acestea vor obține și informații cu valoare absolut tactică.

Compartimentul 2X trebuie să optimizeze sprijinul ce poate fi realizat între multitudinea de agenții naționale de culegere de informații. Aceste agenții pot completa, însă nu pot înlocui activitatea HUMINT în domeniul militar. Pentru durata operațiunilor desfășurate de NATO, agențiile trebuie încurajate să acorde o mare prioritate misiunilor NATO.

În AOIR (Area of Intelligence Responsibility – zona de responsabilitate informativă) acționează o multitudine de subunități HUMINT și CI. Unele sunt specializate doar pe CI, unele doar pe HUMINT iar unele posedă o combinație de capabilități HUMINT și CI. Majoritatea formațiunilor tactice combină operatori HUMINT și CI în echipe integrate, cum ar fi echipele TAC HUMINT.

Toții componenții unui grup HUMINT trebuie să fie buni conducători auto, buni trăgători cu armamentul individual, disciplinați și loiali, dar trebuie să posede și abilități speciale de comunicare, cunoștințe de psihologie individuală și socială și în general coeficienți ai inteligenței raționale și emoționale peste medie. Pregătirea profesională specifică este indispensabilă. Fiecare stat care participă cu subunități HUMINT în cadrul Grupării de Forțe, poate avea o organizare proprie, ușor diferită ca număr de operatori și funcțiuni, dar se lucrează după reguli și documente standardizate sub directa îndrumare și coordonare a structurii 2X.

2.3.5 Documente care reglementează activitatea HUMINT în misiuni multinaționale

Documentul de bază în ierarhizarea documentelor NATO privitoare la activitatea de informații, contrainformații și securitate este AJP 2.0 – Doctrina de informații, contrainformații și securitate – proiect. Ea înlocuiește AintP-1(A)- “NATO Intelligence Doctrine și AIntP-2- “NATO Security Doctrine”. Responsabilitatea pentru eleborarea acestei doctrine a fost împărțită între Germania, pentru partea de contrainformații și securitate și Marea Britanie, pentru partea de informații.

Această doctrină, împreună cu AJP 2.1. și 2.2. va constitui baza pentru pregătirea în domeniul activității de informații, contrainformații și securitate, atât în cadrul pregătirii, cât și în cazul procedurilor operaționale ce se vor dezvolta ulterior.

Această doctrină va contribui la realizarea interoperabilității între participanții la acțiuni comune, asigurând o bază comună pentru identificarea nevoilor operaționale și proiectarea și procurarea, unor sisteme, structuri și echipamente tehnice compatibile necesare în activitatea de conducere a culegerii de informații, containformații și securitate.

Al doilea eșalon al ierarhiei doctrinelor, cele înrudite cu AJP 2.0, ca documente asociate sunt AJP 2.1 – Proceduri ale activității de informații militare (Joint Intelligence Procedures) și AJP 2.2 – Proceduri ale activității de contrainformații și securitate ( Joint CI and Security Procedures).

Operațiile speciale sunt activități desfășurate de structuri militare cu pregătire specifică adecvată și structuri informative care au drept scop influențarea situației politice, economice, diplomatice, militare sau de altă natură. Acestea permit executarea comenzii într-un cadru mai suplu, polivalent, mai larg decât în cadrul misiunilor militare clasice. Ele sunt duse independent sau în completarea altor acțiuni, de care diferă adesea prin amploarea, durata, precizia și adaptarea lor la un mediu variat. Ele sunt conduse de o manieră disimulată sau discretă.

Ele nu sunt un substitut al folosirii forțelor convenționale ci un element complementar, pentru atingerea unor obiective care în alte condiții nu ar fi posibile, oferind un răspuns militar adaptabil în situații ori crize ce necesită folosirea unei forțe specializate în îndeplinirea acestor game de misiuni.

În funcție de subordonare și de metoda de planificare adoptată, operațiile speciale pot fi: adaptate-operații duse în cadrul mai amplu al unei operații convenționale; autonome – operații separate de acțiunea de ansamblu, dar coordonate la nivel strategic. Și forțele speciale ale României participă la desfășurarea unor operații multinaționale, independent sau în sprijinul altor componente. Ele beneficiază de o pregătire unică, specifică, ce le asigură o legătură rapidă cu celelalte unități multinaționale și au avantajul posedării unor calități de limbaj, cultură și experiență în lucrul și antrenamentul cu militarii altor țări.

Folosirea forțelor în operațiile speciale presupune respectarea unor reguli. Alegerea unor obiective de mare valoare și importanță strategică pentru desfășurarea operațiilor militare. Ele își concentrează forța de luptă indirect, cu subtilitate, la momentul și locul decisiv. Nu trebuie fragmentat efortul acestor forțe în favoarea unor obiective irelevante strategic și poate atractive operațional. Lor trebuie să li se stabilească sarcini care să ducă direct la îndeplinirea obiectivelor strategice și operaționale ce pot avea scop politic, militar ori psihologic.

Obiectivele operațiilor speciale pot fi elaborate pe timp de pace, în situație de criză sau război pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor strategice, operative ori tactice în cadrul operației întrunite multinaționale, astfel:obiectivele strategice sunt orientate pentru îndeplinirea scopurilor coaliției. Autoritățile naționale și ale coaliției stabilesc aceste obiective, precum și mijloacele pentru realizarea lor. Obiectivele operative sunt stabilite de comandantul forței sau comandanții componentelor acesteia, pe baza planurilor de operații. Obiectivele tactice direcționează întrebuințarea forțelor speciale în acțiuni de luptă individuale.

Comandantul forței întrunite multinaționale ar putea stabili obiectivele tactice și zonele de acțiune în contextul unei operații mai largi și complexe. În conținutul obiectivelor operațiilor speciale trebuie cuprinse și cele de intimidare și descurajare a adversarului. Demonstrațiile regulate, prin mijloace specifice, privind pregătirea și capacitățile acestor forțe contribuie la descurajare și asigură mijloace subtile, aproape invizibile de extindere a influenței forței întrunite multinaționale. Deși forțele speciale folosesc deseori metode și echipamente sofisticate și neconvenționale, planurile și procedurile care prevăd folosirea lor trebuie să fie simple și directe pentru a facilita înțelegerea, a permite suportarea stresului mediului operațiilor și să fie ușor adaptabile la schimbările situației.

În cadrul operațiunilor multinaționale întrunite, forțele speciale pot executa 3 tipuri de misiuni: cercetare specială, acțiuni directe, asistență militară.

Dintre acestea, cercetarea specială suplimentează mijloacele de colectare a informațiilor din arie, prin obținerea de informații la timp, clare, specifice despre obiective de importanță strategică ori operațională. Ea poate suplimenta alte metode de informare acolo unde există dificultăți legate de vreme, teren, acțiunea forțelor ostile și insuficiența sistemelor.

Misiunile tipice sunt: luarea legăturii cu mișcarea de rezistență pentru a evalua potențialul acesteia;depistarea țintelor sistemelor de comandă și control inamice, concentrările de trupe, armamentul special, liniile de comunicație și alte obiective militare importante pentru comandantul forței și componentele acesteia;acțiuni de cercetare înaintată, prin elemente ale forței întrunite multinaționale;culegerea și raportarea informațiilor critice despre deplasarea forțelor inamice în / ori din zona principală de operații sau cele adiacente acesteia;localizarea și supravegherea punctelor / mijloacelor critice ori sensibile din terenul inaccesibil sau care aparține unei grupări ostile, prin mijloacele cercetării meteo, geografice și hidrografice, pentru sprijinirea operațiilor terestre, aeriene ori navale.

Sursele de informații sunt reprezentate de persoane, forțe specializate, instituții, documente,echipamente și senzori tehnici care procură date și informații și sunt grupate în concordanță cu una din următoarele componente: umană- HUMINT, în care sunt angajate resursele umane; imagistică- IMINT, reprezentată de fotografii și imagini obținute prin mijloacele tehnice; spectrul electromagnetic – SIGINT, prin care se supraveghează legăturile adversarului cu ajutorul mijloacelor de comunicații – COMINT și al semnalelor electromagnetice – ELINT; tehnică – MASINT, care oferă date privind aparatura și mijloacele tehnice folosite de către inamic în acțiunile militare; deschisă – OSINT,care pune la dispoziție date din mass-media și de pe internet.

Necesitatea asigurării informative a acțiunilor militare într-un război este tot mai evidentă ca urmare a creșterii deosebite a importanței resursei informaționale într-o confruntare deschisă. Serviciile de informații militare sunt angajate tot mai strâns pe timpul derulării stării de tensiune și de criză, stare ce poate genera conflictul armat.

Eficiența managementului informației în conducerea acțiunilor militare întrunite este asigurată de ciclul informațional, un model conceptual privind modul de conducere a activităților și acțiunilor de informații, prin care datele sunt transformate în informații și sunt puse la dispoziția factorilor de decizie și a beneficiarilor. De regulă, ciclul informațional presupune executarea, într-o succesiune logică, a următoarelor faze: (Anexa nr. 1).

planificarea și direcționarea- constau în stabilirea legăturilor între toate structurile de informații, identificarea nevoilor de informații,stabilirea priorităților și a direcțiilor de acțiune,precizarea misiunilor de cercetare pentru acțiunile militare întrunite în curs de desfășurare și cele viitoare;

culegerea datelor și a informațiilor- presupune o concepție unitară în implicarea tuturor surselor de informații ce acționează în spațiul terestru, aerian și naval în scopul satisfacerii nevoilor de informații stabilite;

prelucrarea datelor și a informațiilor- vizează procesarea și direcționarea, analiza și elaborarea informațiilor; reprezintă procesul mental, colectiv și imparțial ce stabilește semnificația datelor și a informațiilor și se finalizează printr-un produs de informații (prezentări orale, documente scrise sau în format electronic, hărți sau scheme);

difuzarea informațiilor- informațiile sunt transmise beneficiarilor pe verticală (ascendentă – de regulă, informații finite către factorii de decizie, descendentă ñ către structurile de execuție) sau pe orizontală (între compartimentele de la același nivel),folosindu-se informarea, rapoarte nformative sau alte proceduri de stat-major (hărți, casete video, filme sau imagini digitale);

valorificarea informațiilor- are loc pe timpul fundamentării deciziei, planificării și conducerii acțiunilor militare întrunite de către comandanți, în cadrul comandamentului și, în special, în structurile de informa]ii/cercetare pentru planificarea și conducerea acțiunilor de cercetare;

evaluarea și feedback-ul- se stabilește eficiența ciclului informațional, pe faze și în întregul său conținut, pentru găsirea unor soluții față de nevoile de informații stabilite inițial sau actualizate în raport cu desfășurarea acțiunilor militare întrunite.

În cadrul etapei de inițiere a planificării, structura de informații/cercetare va identifica: misiunile de informații/cercetare ordonate (scop, obiective și finalitate), nevoile și prioritățile de informații ale comandantului și comandamentului operațional,limitele acțiunilor de cercetare (temporale, spațiale, acționale), interdicțiile acționale în anumite raioane (zone), aspecte privind coordonarea compartimentelor subordonate și/sau a activităților specifice planificării.

Pe baza acestora se determină misiunile de informații/cercetare care se vor materializa în ,,Planul de culegere a informațiilor” care fac obiectul orientării personalului structurii de informații/cercetare.

Pe timpul analizei misiunii, structura de informații/cercetare trebuie să acorde atenție următoarelor aspecte mai importante: cunoașterea evoluției de ansamblu a situației inamicului până la primirea misiunii, concepția probabilă de acțiune și forțele de care dispune inamicul, identificarea/determinarea punctelor tari și vulnerabile ale inamicului, stabilirea misiunilor de informații/cercetare (repartizate și implicite), executarea analizei inițiale privind structura forțelor și a mijloacelor de informații/cercetare necesare, repartizarea și detalierea misiunilor de informații/cercetare pentru structurile subordonate, detalierea „Planului de culegere a informațiilor”, restricțiile pe timpul desfășurării acțiunilor de informații/cercetare.

De regulă, la nivelul structurii de informații, pentru luarea deciziei de către comandant, se elaborează trei cursuri de acțiune probabile ale inamicului: „cel mai probabil”,”cel mai periculos” și un alt curs.

În fapt, activitățile desfășurate de structura de cercetare/informații pe timpul planificării și conducerii acțiunilor militare întrunite reprezintă algoritmul managementului informației prin care se asigură și pregătirea informativă a spațiului de confruntare (problematică ce ocupă un loc important în Doctrina sprijinului de informații a NATO și SUA).

CAPITOLUL III:

ELEMENTE CARACTERISTICE ALE TEATRULUI DE OPERAȚII DIN AFGANISTAN

3.1. Date generale, religioase și sociale

Repere Geografice

Afganistanul se află dispus în regiunea central-sudică a continentului asiatic, dispunând de o suprafață totală de 647.500 km2.

Caracteristici:

Coordonate geografice: 33.00 N ; 65.00 E.

Lungimea granițelor: 5.529 Km2.

Țări vecine și lungimea granițelor cu acestea: China-76 Km, Iran-936 Km, Pakistan-2.430 Km, Tadjikistan-1.206 Km, Turkmenistan-744 Km, Uzbekistan-137 Km.

Figura nr. 5: Localizarea Afganistanului pe hartă

Relieful

Afganistanul este o țară predominant muntoasă, aproximativ ¾ fiind acoperit de podișuri, câmpii în nord și sud-vest. Zonele joase sunt reprezentate de câteva văi în nord și regiuni deșertice în sud și sud-vest.

Principalul lanț muntos din Afganistan este Hindu Kush (Ucigașul hindușilor), care se află la extremitatea vestică a munților Himalaia. Acesta are o lungime de aproximativ 1.000 Km și se întinde din podișul Pamir (în nord), până la granița cu Iranul în vest. Înălțimea aproximativă a lanțului muntos este de 4.270 m dar există și vârfuri cu înălțimi de până la 7.620 m, cel mai înalt vârf este Tirich Mir (7.690 m).

Munții sunt străbătuți de trecători naturale care ușurează comunicarea între diferite zone ale țării precum și cu țările vecine. În Hindu Kush singura trecătoare cu o înălțime mai mică de 3.050 m este trecătoarea Shebar (3.000 m) și leagă capitala țării, Kabul, de partea nordică.

Clima

Iernile severe și lungi, precum și verile fierbinți sunt caracteristice Afganistanului. Clima este influențată mai mult de altitudine decât de latitudine. Din luna decembrie până în martie mase de aer rece vin din nordul continentului aducând vreme foarte rece și zăpadă în zona muntoasă, zone întinse devenind impracticabile. Din iunie până în septembrie clima este caldă și uscată. În perioada sezonului cald regimul precipitațiilor este redus în regiunile cu altitudini joase.

Zona de S-V este cea mai aridă, cu vânturi puternice, care pot produc adesea furtuni de nisip sau praf. În zona de sud-vest a deșertului, temperatura diferă de la zi la noapte foarte mult. Zona montană apare ca o "insulă umedă" înconjurată de sectoare cu ariditate accentuată în sud-vest.

În Afganistan clima variază în funcție de altitudine și poziție. În Kabul de exemplu (1.795 m), iernile sunt geroase și verile plăcute. În Jalalabad, localitate situată în vestul țării la granița cu Pakistanul (550 m), clima este subtropicală, iar în Kandahar, în sud, clima este caldă tot timpul anului. Ziua temperaturile pot varia, în general, între 00C până la aproximativ +380C (la prânz), iar vara, în văile din nord pot ajunge la 490 C.

Doar zona Kabulului are o climă acceptabilă, cu temperaturi medii anuale cuprinse între –50 și 250C, temperatura medie a lunii ianuarie este de -1,30C si cea a lunii iulie 24,40C. (Figura nr. 6)

Cantitatea aproximativă de apă care cade anual este de 300 mm, iar majoritatea ploilor au loc în perioada octombrie și aprilie (Figura nr. 7). În regiunile aride și pe podișuri au loc frecvente furtuni de nisip.

Figura nr. 6: Tabel cu temperaturiile medii în zona Kabul

Figura nr. 7: Tabel cu cantitatea medie de precipitații la nivel național

Vegetația

Majoritatea florei din Afganistan este în mare parte ierboasă. Mai puțin de 1% din suprafața totală este acoperită de păduri. Suprafețe mai extinse se găsesc în munții din partea central-estică și cuprind specii de migdal, fag, fistic, pini, ienuperi, cedri de Himalaya.

Ca urmare a folosirii lemnului pentru foc și gătit s-a grăbit procesul de despădurire, producând astfel o extindere continuă a zonelor aride-deșertice.

Fauna

Animalele sălbatice sunt cele tipice zonei vecine Munților Himalaya: gazele, mufloni, leoparzi, hiene, ibex, ursul brun, leopardul, iepuri și, uneori, tigrul siberian. Un pericol deosebit îl reprezintă șerpii veninoși din familiile elapide (cobra) și viperidae (vipera). Animalele sălbatice au fost și sunt vânate pentru hrană. Încă nu s-au putut stabili efectele războiului asupra diversității biosferei. Ultimele liste au arătat că mai există cel puțin 100 de specii de mamifere incluzând cele pe cale de dispariție cum ar fi: Leopardul alb, Gazela cu gușă, Căprioara bactriană. Au fost înregistrate aproximativ 380 de specii de păsări.

Hidrografia

În Afganistan există 4 râuri mai importante :

râul Amu Darya (cunoscut în vechime sub numele de Oxus, cu 1250km pe teritoriul Afganistanului) care formează granița cu Tadjikistan, Uzbekistan și Turkmenistan;

râul Kabul se varsă în râul Indus și traversează capitala țării;

râul Helmand în sud, cel mai lung râu al țării;

râul Harirud în vestul țării.

Cu excepția râului Kabul toate celelalte se varsă în lacuri și mlaștini. Toate râurile au un regim de scurgere variabil, cu frecvente inundații primăvara.

Populația

Limbi vorbite: paștuna-35% (folosește alfabetul cu caractere arabe), dari (persană afgană)-50%, limbi turce (în primul rând uzbekă și turkmenă)-11%, alte 30 de limbi cu arie restrânsă (în primul rând balochi și pashai)-4%, există multe zone bilingve.

Populația este concentrată pe văile principalelor râuri, în depresiunile din zona central-estică și la poalele nordice ale regiunilor montane.

Grupări etnice: Pashtunii reprezintă etnia cea mai importantă – 38% – și sunt împărțiți în 7 grupuri importante (majoritatea pashtunilor trăiesc în est și sud). Alte grupuri etnice importante sunt formate din tadjici – 25%, (majoritatea trăiesc în nord), hazari-19%, (majoritatea trăiesc în zona centrală), alte grupări etnice minore (aimak, turkmeni, baloch și alții)-12%, uzbeci-6% (majoritatea trăiesc în zona nordic centrală).

Pashtunii sunt o categorie de populație mândră și războinică care a populat cu secole în urmă teritoriile Afganistanului și Pakistanului.

Pe teritoriul acestor două țări există circa 60 de triburi diferite ale populației pashtune, iar loialitatea față de tribul de care aparțin joacă un rol fundamental în cultura local-tribală pashtună, astfel încât aceștia se consideră în primul rând pashtuni, în al doilea rând musulmani și abia în al treilea rând afgani sau pakistanezi.

Populația pashtună se constituie într-un trib deosebit de distinct, considerat de majoritatea cercetătorilor ca fiind cel mai vechi trib cunoscut de istorie, legat printr-un limbaj comun și de milenii de căsătorii și sânge.

Datorită dispunerii sale geografice, Kandahar și locuitorii săi au trăit aproape permanent în războaie cu numeroși invadatori dar mai ales, a rivalităților dintre triburi și subtriburi.

Populația pashtună este concentrată în anticul oraș Kandahar (Afganistan) și în orașul Quetta (Pakistan). Ritualul tragerilor cu pușca la nașterea unui copil de sex bărbătesc datează de circa 200 de ani, când pashtunii au jefuit soldații britanici morți, furându-le armele.

Pashtunii recunosc o singură lege – "Pashtu Wali" sau "Codul de Viata" care cuprinde:

Melmastia – ospitalitatea și protejarea oricărui oaspete;

Nanawati – dreptul urmăritului de a-și căuta refugiu și acceptarea cu bună credință a ofertei sale de pace;

Badal – dreptul dușmăniei ancestrale sau al răzbunării;

Tureh – curajul;

Sabat – fermitatea;

Imamdari – cinstea;

Isteqamat – perseverența;

Ghayrat – apărarea proprietății și a onoarei;

Mamus – apărarea femeii.

Pashtunii moderni sunt la fel de diverși ca și orice alt popor. Unii trăiesc în colibe de pământ, alții trăiesc în blocuri în orașe. Unii conduc căruțe trase de măgari, iar alții autoturisme Honda sau Nissan. Pashtunii culți își cunosc bine istoria și interesele principale în relațiile politice.

Tadjicii sunt în marea lor majoritate musulmani sunniți. Ei locuiesc cu deosebire în nord-estul și vestul Afganistanului iar o mică parte în capitala țării, Kabul. Deoarece constituie marea majoritate a elitei educate afgane, fiind și o etnie bogată, ocupă în spectrul politic afgan pozițiile dominante în ministerele guvernamentale, serviciile publice și comerț.

Tadjicii sunt o populație sedentară numărând aproximativ 3,5 milioane de locuitori, care moștenesc concepțiile de viață ale locuitorilor din Tadjikistan, țară situată la nordul graniței cu Afganistan.

Această etnie este dispusă în principal în provincia Herat, la granița cu Iranul, provincia Parwan și în jurul Kabulului. Deoarece tadjicii s-au așezat în orașe, ei au înlocuit organizarea tribală cu orientarea spre comunitatea orășenească și un puternic sentiment de loialitate față de acesta. Alte grupuri tadjice trăiesc în munții din nord-estul Afganistanului, în sate de fermieri, ocupându-se cu creșterea animalelor.

Uzbecii sunt răspândiți la nord de munții Hindu Kush, într-un număr important (cca. 1,6 milioane) și sunt descendenți din turcii din Asia Centrală care au invadat cu secole în urmă Afganistanul din nord. Aceștia reprezintă cel mai populat grup de origine turcă din această țară care se disting prin trăsăturile fizice, având o față largă și aplatizată, de tip mongoloid și cu un ten mai alb decât populația pashtună.

Hazari, aproximativ 1,1 milioane locuitori, trăiesc în munții din centrul Afganistanului, în condiții vitrege, cunoscuți ca o rasă mongoloidă care vorbesc în majoritate limba persană. Hazarii au fost forțați să se stabilească în zona muntoasă, uscată și săracă din centrul Afganistanului (munții Hazarajat), unde ei trăiesc astăzi separați în nouă districte regionale. Sunt stabili crescători de animale, dar o mare parte au migrat către orașele importante cu deosebire în Kabul.

Există de asemenea alte câteva grupuri etnice mici răspândite pe întreg teritoriul țării cum ar fi nuristanii, care locuiesc în munții situați la nord-est de Kabul de-a lungul graniței cu Pakistan.

Grupurile chahar aimaqs reprezintă o jumătate de milion din populația afgană. Originea acestora este necunoscută, locuiesc la vest de Hazarajat într-o regiune cuprinsă între Mazar-i-Sharif, Herat și triunghiul Bamiyan.

Grupurile de păstori nomazi baluchis sau kuchi, care migrează anual pe teritoriul Pashtunistanului (regiune foarte întinsă locuită de pashtuni, care se întinde pe teritoriile Iranului, Afganistanului și Pakistanului), mai ales de ambele părți ale graniței afgano-pakistaneze, pot fi găsiți adesea mai ales în sudul țării, în provinciile în Helmand, Kandahar, Nimruz și Farah.

Zonele urbane cele mai importante:- Figura nr. 8

Kabul (capitala țării): – Figura nr. 9

Alte denumiri: Kabol;

Populația: 3.289.000 locuitori  (2012);

Altitudine: 1.791 m;

Ridicat pe locul unor așezări datând din mileniul 2 î.Hr., Kabul cunoaște prima epocă de înflorire în timpul lui Babur Zahir Ed-Din (1483-1530), care face din oraș reședința imperiului marilor moguli. Capitală a Afganistanului și a provinciei Kabul, este cel mai mare centru economic și cultural al țării. A fost și este foarte important și datorită așezării strategice în apropierea trecătorii Khyber și a produselor existente în această zonă: textile, conserve, chimice și din lemn.

Veche așezare, Kabul a ajuns în culmea gloriei în 1504, când, sub cuceritorul Babur a devenit capitala Imperiului Mogul. Orașul s-a dezvoltat ca centru industrial de-abia după 1940. Începând cu 1979 a fost ocupat timp de 10 ani de trupele Uniunii Sovietice. În ianuarie 1994 în Kabul au izbucnit lupte între forțele loiale președintelui Afganistanului, Burhanuddin Rabbani și cele loiale primului ministru, Gulbuddin Hekmatyar.

Figura nr. 8: Dispunerea celor mai importante aglomerări urbane din Afganistan

Figura nr 9: Imagini din capitala Afganistanului, Kabul

Kandahar:

Alte denumiri: CANDAHAR;

Populația: 491.500 locuitori (2012);

Altitudine: 1.006 m;

Religia

În Afganistan repartiția pe religii a populației este următoarea: islamism – 98%, din care musulmani sunniți – 84%, musulmani șiiți-15%, alte religii – 1%.

Religia islamică este religia marii majorități a afganilor. Cu toate acestea, credința nu a fost destul de puternică pentru a-i uni. Islamul a jucat un rol foarte important în societate și în războiul mujahedinilor împotriva regimului comunist. Se poate aprecia că poporul afgan este o națiune profund religioasă.

Pentru musulmanii afgani ziua de vineri este o zi sacră și vizitele la relicve sunt desfășurate joia sau în noaptea de joi spre vineri.

Jihad în traducere liberă înseamnă efort, luptă. Jihad-ul este în primul rând o noțiune teologică islamică. Sub denumirea de “Marele Jihad”, musulmanul înțelege lupta pe care el trebuie să o ducă cu sine însuși împotriva a ceea ce-l abate de la supunerea față de Allah.

Pashtunii sunt meticuloși în desfășurarea rugăciunilor zilnice și respectarea postului în perioada Ramadanului. Fiecare localitate pashtună are o moschee în care un Mullah sau Imam (preot) desfășoară serviciul religios zilnic și împărtășește învățăturile islamice copiilor.

Aspecte militare

Armata Națională Afgană (ANA) este constituită din aproximativ 8000 militari. Instruirea și modernizarea ANA se realizează cu eforturi internaționale ale Coaliției. România a participat cu un contingent important de instructori. Procesul de constituire a noii armate afgane se desfășoară gradual, structurile paramilitare și milițiile locale continuând să funcționeze pe facțiuni, în mare parte de-a lungul liniilor de demarcație a etniilor la nivel național. Pentru sistemul militar, la nivelul anului 2003, au fost cheltuite 61 milioane $, ceea ce a reprezentat 1% din bugetul anual.

Din punct de vedere militar un pericol deosebit atât pentru forțele Coaliției cât și pentru populația civilă este reprezentat de multitudinea de câmpuri de mine existente în toate provinciile din Afganistan. Acestea au fost instalate mai ales în perioada ocupației sovietice, însă și pe timpul regimului comunist și a regimului taliban. Conform unor statistici ale ONU la declanșarea operației ENDURING FREEDOM se pare că existau peste 10 milioane mine antitanc și antipersonal instalate. Urmare a acțiunilor de deminare executate de diferite organisme internaționale, declanșării accidentale pe timpul desfășurării operației sau acționării în necunoștință de cauză de către populația civilă, la mijlocul anului 2004, se estima existența în câmpuri marcate și nemarcate a unui număr de 5-8 milioane mine antitanc și antiinfanterie. (Figura nr. 10)

Figura nr. 10: Situația câmpurilor de mine identificate la începutul anului 2004, conform statisticilor ONU

Traficul de droguri

Traficul de droguri reprezintă pericolul cel mai important la adresa economiei naționale și regionale. Afganistanul rămâne în continuare unul dintre cei mai mari producători și exportatori de droguri procesate din întreaga lume. Se estimează că peste 70-80% din drogurile de pe străzile marilor orașe europene își au originea în această țară. Conform estimărilor ONU, la nivelul anului 2002, 90% din suprafețele cultivate cu mac în Afganistan se află în 5 provincii, printre care și provincia Kandahar.

Mare parte din culturile de mac sunt plătite în avans de traficanții de droguri, majoritatea fiind intermediari ai grupărilor teroriste talibane și AL-QAEDA. S-a estimat că la nivelul anului 2003 au fost obținute din droguri procesate (heroină albă și heroină brută) peste 2,5 miliarde de dolari, bani care au susținut pe de o parte eforturile grupărilor teroriste, iar pe de altă parte au fost reinvestiți în culturile de mac pentru anii următori.

3.2. Elemente de situație locală din provincia Kandahar

Provincia Kandahar reprezintă principala unitate administrativ-teritorială în care își îndeplinesc misiunile efectivele forțelor române dislocate în Afganistan. Zona prezintă o serie de particularități specifice, având un impact major asupra planificării, organizării și desfășurării acțiunilor de luptă în general, și a acțiunilor specifice cercetării, în special.

Relieful (Figura nr. 11)

Zona studiată se află situată în NE deșertului Margow, caracterizat prin platouri înalte și deșerturi nisipoase, sol nefertil, exceptând zonele situate de-a lungul albiilor râurilor și are aspect de podiș la altitudinea de cca. 1250m., cu movile și ridicături de teren naturale, fără vegetație. Altitudinea medie este de 1070 m. În apropierea bazei aeriene Kandahar, locul de dislocare al efectivelor proprii, se observă în planul apropiat un lanț deluros, cu dealuri izolate sau legate între ele, cu înălțimi cuprinse intre 60 – 120m, față de nivelul solului.

Figura nr. 11: Poziționarea și relieful provinciei Kandahar

Terenul zonei este format din pământ tare, clisos, acoperit cu foarte multe pietre de diferite mărimi, având pante între 100 – 250 , povârnișuri și unele zone cu teren foarte frământat. Terenul este împânzit de șanțuri, care pot fi de irigații cu lățimi între 30 – 50cm. și adâncimi de 30 – 60cm.

Pe timp ploios, unele zone devin greu-impracticabile pentru autovehiculele fără tracțiune integrală.

De asemenea, la începutul și sfârșitul sezonului cald, influențele sporadice ale musonului aduc precipitații bogate care generează cursuri de apă intermitente, denumite Ditch pe hărțile în proiecție MERCATOR.

Clima

Vântul de obicei suflă de la vest la est, cu viteze ce depășesc frecvent 7m/s, ridicând nori de praf sau nisip care reduc foarte mult vizibilitatea.

Caracteristic pentru temperaturile în această zonă este diferența mare între zi și noapte mai ales in perioada aprilie – octombrie. În lunile decembrie, ianuarie, februarie se înregistrează frecvent: ziua 15-200C, noaptea 0-50C. Începând cu sfârșitul sezonului rece, se semnalează frecvent o creștere a temperaturilor în lunile martie, aprilie, mai, iunie, cu maximele termice de aprox. 35-450C, ziua, în luna iunie.

Populația

Organizarea populației este identică cu restul Afganistanului, aceasta fiind de tip tribal, șeful tribului/satului fiind bărbatul ales de sfatul bătrânilor.

Principalele ocupații: pentru bărbați – conducători auto, păstoritul, agricultura, fabricarea cărămizilor pentru construcții (Figura nr. 12), comerțul cu produse confecționate în casă (covoare, carpete, ibrice pentru ceai, săbii, cuțite).

Figura nr. 12: Fabrică de cărămizi din Provincia Kandahar

O mare parte din bărbați se ocupă cu traficul de hașiș în interiorul țării sau spre Pakistan. Au fost create rețele de distribuție susținute financiar de cercuri din afara țării sau de către oameni influenți din interior.

Cultura viței de vie (Figura nr. 13) se practica pentru obținerea strugurilor care se pun la uscat si se obțin stafide de foarte buna calitate. Stafidele sunt pentru consumul propriu sau pentru export (în Pakistan).

Figura nr. 13: Zonă cultivată cu viță de vie, cu uscător de struguri

folosit pentru producerea stafidelor

Limba vorbită (particularități): în zona studiată se vorbește pashtuna. La anumite școli din mediul rural (Exemplu: școala din satul Mandi Sar) se predă limba engleză ca limbă străină.

Relații familiale

Conform tradiției musulmane, un bărbat poate avea 4 soții. Fiecare soție se cumpără (peste 2000 $), iar nivelul de pregătire trebuie să fie același pentru toate soțiile. Când sunt întrebați câți copii au, se răspunde cu cifra corespunzătoare băieților, copiii de sex feminin nu se iau în calcul.

Femeia are foarte puține drepturi. Când vorbesc despre femei, bărbații nu le pomenesc numele. Fetele nemăritate își acoperă fața. De asemenea, la școală nu învață decât băieții.

Nivelul de trai

Este foarte scăzut pentru majoritatea locuitorilor acestei zone. Singurul sat unde este electricitate este satul Mandi Sar. Nivelul mediu al câștigului lunar mediu pentru o familie din mediul rural în provincia Kandahar este de 15-30$ (comparativ, un miel de 9-12 kg poate fi cumpărat cu aprox. 100$).

Comunicații rutiere

În provincie este o singură cale de comunicație rutieră modernizată, acoperită parțial cu covor asfaltic, tip șosea interprovincială, cu 2 benzi pe fiecare sens de circulație, care este denumită uzual highway 4 – Hwy 4. Această șosea face parte din rețeaua rutieră principală din Afganistan și face legătura între partea de nord a țării și partea de sud, de asemenea între partea de vest și cea de sud, spre Pakistan, prin Kandahar, pe trei direcții principale astfel:

Kabul – Qalat – Kandahar – Spin Boldak – Pakistan (Quetta);

Turkmenistan – Heart – Kandahar – Spin Boldak – Pakistan (Quetta);

Iran – Herat – Kandaha – Spin Boldak – Pakistan (Quetta).

Lățimea unei benzi este de aprox. 2,5 m. Lățimea șoselei asfaltate este de aprox. 5-5,5 m. Șoseaua are încă 2 benzi laterale neasfaltate, care se pot folosi la nevoie. Lățimea unei benzi laterale este de aprox.2m. și are suport din pământ tare, pietros.

Figura nr. 14: TABC în patrulare pe Highway 4

3.3. Influența factorilor de zonă asupra acțiunilor de cercetare

Forme de relief și detalii de planimetrie

Terenul este descoperit, însă frământat în mare parte, dispunând astfel de posibilități de realizare a ambuscadelor asupra coloanelor militare aflate în deplasare.

Înălțimile ce mărginesc căile de comunicație rutieră permit deschiderea mascată a focului de către lunetiști instruiți sau executarea de atacuri indirecte cu folosirea aruncătoarelor de bombe cal. 60-82 mm. Relieful accidentat limitează foarte mult capacitatea de manevră a forțelor proprii și îngreuiază sau chiar interzice în anumite zone trecerea la urmărirea terestră a atacatorilor.

Terenul deluros favorizează instalarea posturilor de observare atât proprii cât și ale agresorului și creează condițiile necesare pentru executarea observării pe distanțe mari.

Multe localități au fost distruse de ocupația sovietică, conflictele locale din ultimii ani și acțiunile Coaliției, după declanșarea ofensivei din 2001. Multitudinea de ruine asigură:

o mascare eficientă a trăgătorilor izolați;

amplasarea cu șanse ridicate de reușită a dispozitivelor explozive improvizate;

executarea focului prin surprindere asupra blindatelor cu armament antitanc.

Condițiile climatice

Trei factori foarte importanți exercită o influență foarte mare asupra acțiunilor militare în sudul Afganistanului:

Precipitațiile:

limitează temporar libertatea de mișcare și creează dificultăți pentru respectarea etapelor ordonate pentru îndeplinirea misiunilor; de exemplu, inundațiile de scurtă durată obligă în cele mai multe situații nerespectarea itinerariilor de patrulare ordonate;

noile cursuri de apă care au apărut temporar dislocă și transportă mari cantități de aluviuni, blocând astfel căi de comunicații frecvent folosite de forțele proprii. De asemenea, au fost raportate adesea, transportarea în același timp cu aluviuni a unor mari cantități de mine antipersonal îngropate la teren cu ani în urmă și depozitarea acestora în apropierea sau pe comunicații frecvent circulate, generând astfel un pericol deosebit de mare atât pentru forțele proprii cât ți pentru populația locală.

Vântul – de regulă în anotimpul cald generează furtuni de praf sau nisip, cu un impact direct asupra:

îndeplinirii misiunilor datorită limitării vizibilității; lipsa vizibilității poate determina părăsirea carosabilului și inițierea exploziei minelor existente în număr foarte mare în tot teritoriul Afganistanului;

gripării motoarelor sau a transmisiei autovehiculelor datorită prafului și nisipului foarte fin.

Temperatura – deosebit de ridicată pe timpul verii, creează mari probleme:

funcționării tehnicii auto, fiind raportate frecvent dificultăți în funcționarea motoarelor datorită supraîncălzirii acestora;

stării de sănătate a personalului, existând pericolul apariției unor afecțiuni acute severe – deshidratare rapidă, insolație, arsuri ale pielii expuse.

Alte pericole:

Câmpurile de mine (Figura nr. 15) prezintă un pericol foarte important pentru forțele Coaliției deoarece:

nu există o bază de date la nivel local, regional sau național sau elemente de cartografierea câmpurile de mine;

minele au fost amplasate haotic, fără respectarea unor reguli, în zone intens circulate;

foarte multe mine se află instalate în apropierea căilor de comunicații, fiind deosebit de riscantă părăsirea părții carosabile a drumului;

așa cum s-a menționat anterior, există în continuare situații în care aluviunile deplasate pe timpul ploilor de cursuri de apă temporare transportă și mine, depozitându-le sub mâl, pe căile rutiere de comunicații, depistarea acestora fiind foarte dificilă pentru patrulele proprii.

Figura nr.15: Distribuția câmpurilor de mine identificate la începutul anului 2004 în zona localității și aeroportului Kandahar

Traficul de droguri din regiune – provincia Kandahar și provinciile învecinate sunt cunoscute ca zone producătoare de opiu în cantități foarte importante, fapt ce se repercutează direct asupra îndeplinirii misiunilor forțelor Coaliției deoarece:

prezența forțelor Coaliției în regiune limitează și uneori împiedică desfășurarea traficului transfrontalier spre/dinspre Pakistan și Iran;

există în continuare pericolul ca patrule proprii să fie prinse accidental în schimburi de focuri executate de grupări de traficanți rivale.

3.4. Tipuri de misiuni specifice subunităților de cercetare în teatrul de operații din Afganistan

Subunitățile de cercetare participă cu forțe și mijloace la toate misiunile planificate de partenerii de Coaliție și executate independent de contingentul românesc sau în comun cu partea americană, obținerea datelor și informațiilor necesare protecției forțelor proprii asigurându-se neîncetat, pe toată durata dislocării în teatrul de operații. Totodată, toate elementele ce participă la misiuni au obligația de a culege și raporta date și informații statului major, chiar dacă în multe situații acestea par fără importanță și/sau inutile. Indiferent de tipul de misiune, subunitățile de cercetare îndeplinesc următoarele obiective operaționale:

culegerea de date și informații direct de la sursele locale, în condiții de siguranță;

cunoașterea caracteristicilor de comportament ale populației locale;

acumularea experienței privind obținerea/verificarea informațiilor pe timpul contactului cu populația locală;

lucrul în comun cu partenerii de Coaliție și cunoașterea modului de aplicare a tehnicilor și procedurilor folosite pentru obținerea de date și informații;

actualizarea bazei de date necesare pentru completarea studiilor de situație locală de zonă și localitate;

stabilirea de relații de colaborare cu populația locală și câștigarea încrederii acesteia;

popularizarea participării României în cadrul operațiilor Coaliției.

Misiunile tip VILLAGE TEAM (ECHIPA SATULUI)

Cine organizează misiunea: compartimentul S5 (PSYOP/CA)-CIVIL MILITARY OPERATIONS CIVIL AFFAIRS al grupării de forțe americane;

Forțe participante: 2-3 ofițeri sau subofițeri încadrați la compartimentul S5 care au rolul de a purta discuții și a distribui ajutoare, 1-2 interpreți afgani, 1 pluton de cercetare sau de infanterie care asigură securitatea zonei;

Cu cine se cooperează:

Din partea grupării de forțe americane – cu S2 pentru culegerea de informații și cu S3 pentru asigurarea securității activității;

Din partea batalionului românesc de infanterie – cu ofițerul CIMIC și se solicită forțe pentru asigurarea securității misiunii.

Frecvența de desfășurare: aceste misiuni se organizează și se anunță la perioade neregulate de timp, astfel încât să se păstreze secretul desfășurării activităților. De regulă, se desfășoară 2-3 misiuni pe săptămână.

Locul de desfășurare: în zonele de operații ale grupării de forțe americane în sprijinul căreia se acționează și pe parcursul desfășurării marșurilor cu convoaie de asalt terestru.

Durata: 2-4 ore pentru discuții și activități de protocol în relația cu populația locală.

Lista cerințelor operaționale:

demonstrarea legitimității și legalității acțiunilor militare desfășurate de forțele Coaliției;

convingerea populației locale să suspende acordarea ajutorului/sprijinului de orice fel elementelor ostile Coaliției;

culegerea de date și informații despre situația locală;

crearea unei imagini pozitive a forțelor Coaliției și a organizațiilor non-guvernamentale (NGO) în rândul populației locale;

crearea cadrului necesar pentru realizarea unei cooperări eficiente a liderilor locali cu forțele militare ale Coaliției;

identificarea situației epidemiologice și stabilirea nevoilor de sprijin medical;

distribuirea de ajutoare populației locale (produse alimentare, rechizite, haine, etc.).- Figura nr. 16

Figura nr. 16: Distribuire de ajutoare umanitare pe timpul desfășurării misiunii Village Team

Concentrarea efortului: se axează pe atragerea liderilor locali (șeful satului sau șeful tribului) de partea forțelor Coaliției, liderii locali având o mare influență asupra comunităților pe care le conduc. (Figura nr. 17)

Specificul misiunii: se discută numai cu liderul local (nu cu înlocuitori sau rude ale acestuia). Ofițerul care conduce misiunea adresează liderului local seturi de întrebări pregătite din timp. De asemenea, se respectă:

proprietatea privată;

regulile de conviețuire socială;

obiceiurile și regulile impuse de religia musulmană;

se acordă respectul cuvenit bătrânilor satului.

Rezultatele misiunii – se concretizează în:

rapoartele întocmite către șefii S5 și S2;

stabilirea unui plan de culegere a informațiilor în funcție de importanța și caracteristicile situației locale;

planul de măsuri privind aplicarea în practică a promisiunilor făcute liderilor locali (construirea de școli, moschei, asigurarea asistenței medicale, surse permanente de apă potabilă, etc.).

Figura nr. 17: Discuții cu liderii satului și liderii tribului

Misiunile tip FOCUS MEDICAL

Cine organizează misiunea: compartimentul S2, compania medicală și compartimentul CA (Civil Affairs) al grupării de forțe americane.

Cu cine se cooperează:

Din partea grupării de forțe americane: cu politia militară, pentru asigurarea securității misiunii și cu S2 pentru culegerea de informații;

Din partea batalionului românesc de infanterie: cu personalul medical al batalionului, care urmează să participe la misiune și cu S3 pentru asigurarea securității misiunii.

Forțe participante:

specializate pentru misiunea de bază: 1-3 medici de medicină generală, 1-2 asistenți;

specializate pentru inter-relaționarea cu populația locală: 1-2 interpreți afgani, 1-2 militari de la compartimentul CA;

specializate pentru asigurarea securității misiunii și culegerea de date și informații: 1 pluton de poliție militară, 1 pluton de cercetare sau 1 grup de cercetare din cadrul detașamentului românesc.

Frecvența de desfășurare: 1-3 misiuni pe lună, la intervale neregulate de timp.

Locul de desfășurare: în zonele de operații ale grupării de forțe americane în componența căreia se acționează și pe parcursul desfășurării marșurilor cu convoaie de asalt terestru. În cadrul fiecărui convoi se distribuie cel puțin o autosanitară cu personal specializat și dotările necesare.

Durata la obiectiv : 2-3 ore în care se acordă consultații.

Lista cerințelor operaționale:

asigurarea de asistență medicală și umanitară populației locale, în domeniile identificate pe timpul misiunilor tip Village Team;

culegerea de date și informații despre situația locală;

crearea unei imagini pozitive a forțelor Coaliției în rândul populației locale;

stabilirea cadrului necesar pentru realizarea unei cooperări eficiente a liderilor locali cu forțele militare ale Coaliției.

Concentrarea efortului: selecția surselor credibile din rândul populației locale.

Specificul și desfășurarea misiunii:

reprezentantul CA discută cu liderul local (în lipsa acestuia, sunt excluse contactele cu înlocuitori sau rude ale acestuia) și solicitarea permisiunii pentru a intra in localitate sau la dispensar;

cadrele medicale acordă consultații, fac tratamente și recomandări pentru îmbunătățirea situației epidemiologice din localitate;

pe timpul desfășurării consultațiilor, ofițerul care conduce misiunea adresează liderului local seturi de întrebări pregătite din timp despre situația locală, referitoare la: efectivele de bărbați ai satului/tribului, istoricul satului/tribului și a participării membrilor săi la diverse acțiuni de luptă, începând cu perioada ocupației sovietice, persoanele cheie din zonă, vizitatori/călători suspecți care au tranzitat zona în ultima perioadă, acțiuni de recrutare și propagandă desfășurate recent de forțe ostile Coaliției, etc.

Rezultatele misiunii – se concretizează în:

rapoarte înaintate șefilor S2 și S5;

stabilirea unui plan de culegere a informațiilor în funcție de importanța și caracteristicile stabilite la data respectivă privind situația locală;

planul de măsuri necesare pentru aplicarea în practică a promisiunilor făcute liderilor locali privind asigurarea cu medicamente, truse sanitare, aparatură medicală, construirea de dispensare, etc.

Misiunile de patrulare

Cine organizează misiunea: compartimentul S3 al grupării de forțe americane.

Cu cine se cooperează:

Din partea grupării de forțe americane: cu S3 pentru asigurarea securității misiunii și cu S2 pentru identificarea nevoilor de informații.

Din partea batalionului românesc de infanterie: cu S3 pentru solicitarea de forțe necesare acoperirii zonei de operații ordonate.

Modul de desfășurare: patrulare de-a lungul principalelor căi de comunicații, conform matricii angajării forțelor pe misiuni.

Frecvența de desfășurare: zilnic, câte 2-3 misiuni de patrulare, pe trasee diferite, din care o misiune pe timp de noapte.

Locul de desfășurare: în zona de operații repartizată detașamentului românesc.

Forțe participante:

elemente ale unui pluton infanterie îmbarcat pe 2-3 TAB-uri, fiecare cu câte 9 militari și un interpret afgan;

grupă sau un grup de cercetare îmbarcat pe 1 TABC sau 1 autovehicul HUMVEE

Lista cerințelor operaționale:

preîntâmpină eventualele atacuri teroriste asupra aerodromului Kandahar – KAF și a forțelor Coaliției;

asigură securitatea rutelor destinate pentru patrulare în scopul menținerii libertății de mișcare de-a lungul itinerariilor stabilite; participă la identificarea și nimicirea elementelor Al-Qaeda și talibane care amenință forțele Coaliției și infrastructura economică din zona de responsabilitate a batalionului românesc;

culege informații despre: teren, accesibilitatea căilor de comunicație, obstacole naturale sau artificiale existente/apărute în zonă, existența câmpurilor de mine sau apariția altora, caracteristicile localităților existente de-a lungul itinerarului de patrulare, activități desfășurate de populația locală, condițiile de vizibilitate, atitudinea populației civile față de patrulele românești, intensitatea traficului pe drumurile din zonă, repere și puncte de orientare pe timp de zi și de noapte, descoperirea locurilor favorabile pentru executarea ambuscadelor și identificarea unor eventuale trasee de evitare a acestora, existenta peșterilor/grotelor artificiale sau naturale care pot fi folosite ca baze de elementele ostile Coaliției.

Specificul misiunii:

misiune de intimidare și descurajare a acțiunii forțelor ostile Coaliției;

protejarea forțelor și a echipamentelor Coaliției.

Rezultatele misiunii: se concretizează în rapoarte întocmite de șefii patrulelor către șeful S2, în care se evidențiază constatările rezultate în urma patrulării. Șeful S2 analizează conținutul rapoartelor și întocmește estimări și evaluări privind evoluția situației locale specifice zonei de patrulare. Despre rezultatul misiunilor de patrulare se informează în scris șeful S2 al grupării de forțe americane.

Misiuni executate în cooperare cu militarii afgani

Cine organizează misiunea: compartimentul S3 al grupării de forțe americane.

Modul de desfășurare: Militarii români execută misiuni în comun cu militarii din forțele afgane pentru asigurarea securității KAF. Aceste misiuni se execută în postul de observare denumit North Tower care este cuprins în sistemul de asigurare a securității bazei KAF (Figura nr. 18). Postul de observare este dispus la aprox. 1 km nord de baza KAF, fiind relativ izolat de celelalte posturi de pază. Pe timpul desfășurării misiunii se obțin date și informații prin:

observarea terenului cu folosirea aparaturii specifice de observare;

investigarea militarilor afgani împreună cu care se îndeplinește misiunea.

Figura nr. 18: Postul de observare exterior NORTH TOWER

Forțe participante: Misiunile de observare se execută permanent cu două elemente militare:

un grup de cercetare format din 4-5 cercetași români;

un grup format din 4-5 militari afgani.

Militarii afgani sunt subordonați șefului securității aeroportului Kandahar.

Durata desfășurării: Misiunile în postul de observare North Tower se desfășoară neîntrerupt, pe patru schimburi a câte 6 ore, cu armamentul, muniția și echipamentul individual de protecție.

Lista cerințelor operaționale:

prin observare: supravegherea căilor de acces spre KAF de pe latura de nord a bazei, identificarea oricăror încercări de infiltrare în bază a elementelor ostile;

prin investigare: determinarea atitudinii militarilor afgani și a populației locale față de forțele Coaliției, cunoașterea datelor privind specificul luptelor de gherilă specifice în Afganistan, cunoașterea elementelor importante privind realizarea ambuscadelor de către forțele ostile, date despre puncte obligatorii de trecere și posibilități de varientare a acestora, date privind existența peșterilor/grotelor și gradul de practicabilitate a acestora, date privind modalități de trecere ilegale a frontierei, în special spre Pakistan, tehnici și procedee de luptă folosite de militarii afgani pe timpul ocupației sovietice, particularități de comportament, particularități de limba vorbită, semne și semnale uzuale.

Specificul misiunii: cooperarea neîntreruptă cu militarii afgani pentru atingerea scopurilor propuse. S-a constatat că militarii afgani sunt foarte bine informați despre tot ce se întâmplă în provincia Kandahar, dar și în celelalte regiuni din țară sau din apropierea granițelor (în special cu Pakistan). De remarcat că la acest post de observare nu sunt folosiți militari americani.

Rezultatele misiunii: se concretizează într-un raport scris care se întocmește săptămânal de către șeful turei de pază și se înaintează șefului de stat major al batalionului românesc.

Misiunile tip VEHICLE CHECK POINT (Punct Control Vehicule)

Cine organizează misiunea: compartimentul S3 al grupării de forțe americane emite FRAGO, pe baza acestuia S3 al batalionului de infanterie stabilește tehnica și forțele participante și emite FRAGO pentru comandantul patrulei.

Forțe participante:

1 pluton infanterie întărit cu 2 grupuri de cercetare;

1 – 2 interpreți afgani;

1 femeie militar pentru controlul corporal al femeilor pasageri din vehiculele controlate.

Cu cine se cooperează: în anumite situații, cu structurile americane de poliție militară.

Frecvența de desfășurare: se organizează la perioade neregulate de timp pentru păstrarea secretului acțiunii.

Locul de desfășurare: în aria de responsabilitate a batalionului de infanterie, de regulă pe comunicațiile principale, în 1- 4 locații diferite (în cadrul aceleiași misiuni) în apropierea punctelor obligate de trecere și zonelor cu risc ridicat.

Durata: în funcție de numărul de locații (durata totală a misiunii) maxim 8 h, aproximativ 1,5 la 2 h pentru fiecare locație.

Lista cerințelor operaționale:

asigurarea securității rutelor destinate pentru patrulare și a libertății de mișcare pe acestea;

crearea unei imagini pozitive a populației locale în Forțele Coaliției și întărirea moralului acesteia;

identificarea traficului de arme, muniții, materiale explozive, droguri;

identificarea mașinilor capcană care circulă, staționează în apropierea bazei Forțelor Coaliției;

culegerea de date și informații despre situația locală;

preîntâmpinarea evenimentelor atacuri teroriste îndreptate împotriva bazelor sau Forțelor Coaliției.

Concentrarea efortului: verificarea/controlul autovehiculelor și percheziția persoanelor.

Specificul misiunii: misiune de intimidare și descurajare a acțiunilor forțelor ostile Coaliției.

Rezultatul misiunii: se concretizează în raportul comandantului patrulei (întocmit de comun acord cu comandanții grupurilor de cercetare), se înaintează ierarhic până la șeful S2 al grupării de forțe americane și se ordonă noi măsuri pentru asigurarea libertății de mișcare pe căile rutiere, atât pentru forțele Coaliției cât și pentru populația civilă.

Pregătirea pentru îndeplinirea unei misiuni în teatrul de operații

Pregătirea misiunii, indiferent de tipul acesteia, presupune desfășurarea unor activități de pregătire-instruire a personalului participant, urmărindu-se concentrarea efortului pe două direcții:

perfecționarea deprinderilor și cunoștințelor militarilor participanți la misiune pentru a identifica în timp oportun amenințări sau pericole direcționate spre propria subunitate;

evitarea și eventual înlăturarea oricăror cauze externe ce ar putea influența negativ îndeplinirea misiunii.

De regulă, pregătirea unei misiuni se declanșează cu 24 ore înainte de trecerea la execuție, această durată de timp fiind considerată suficientă pentru pregătirea comandanților, personalului, tehnicii, armamentului și aparaturii.

Pregătirea comandantului misiunii cuprinde o serie de activități care sunt reglementate în regulamentele și instrucțiunile militare în vigoare:

cunoașterea și însușirea misiunii;

precizarea misiunii pe etape;

însușirea/revederea procedurilor de acțiune pe timpul îndeplinirii misiunii;

însușirea/ regulilor de angajare, funcție de amenințările cunoscute și riscurile probabile din zona de acțiune;

întocmirea documentelor de conducere a misiunii;

conducerea pregătirii teoretice și practice a subordonaților.

După desfășurarea activităților de pregătire proprie a misiunii, comandantul subunității trece la etapa următoare, executând pregătirea comandanților subordonați nemijlocit și a celorlalți militari, astfel:

darea misiunii pe etape și verificarea însușirii acesteia;

precizarea misiunilor și locului în dispozitiv pentru fiecare element participant în parte;

organizarea circulară a sectoarelor de foc (de bază și complementare) și a sectoarelor de observare pe timpul deplasării și staționării;

însușirea/revederea procedurilor și regulilor de angajare;

organizarea generală și specială a subunității conform situației în care vor acționa;

precizarea ținutei și a echipamentului comun pentru toți militarii, indicând și măsurile de mascare și de identificare ce trebuie luate pe toată durata misiunii;

precizarea armamentului și a consumului de muniție pe etapele misiunii;

indicarea lanțului de comandă (comunică poziția sa în cadrul dispozitivului de misiune);

planificarea timpului pe etape;

modul de cooperare cu subunitatea de intervenție;

modul de raportare și solicitare a sprijinului echipei de intervenție (QUICK REACTION FORCE – QRF) și a echipei de evacuare medicale (MEDICAL EVACUATION – MEDEVAC);

anunțarea datelor de bază privind desfășurarea antrenamentului practic cu toți participanții la misiune.

Alte date privind modificarea dispozitivului de luptă și ordinea deplasării se comunică ulterior, corelate cu ultimele date primite de la S3 și S2 privind:

probabilitatea întâlnirii cu inamicul;

evoluția vremii și scăderea/creșterea vizibilității;

modificarea timpului alocat pentru îndeplinirea misiunii.

Antrenamentul practic cu participanții la misiune presupune desfășurarea instruirii pe două module astfel:

Pregătirea individuală a militarilor din subunitate, care include:

verificarea cunoașterii procedeelor de cercetare și observare și a modului de raportare;

verificarea cunoașterii regulilor de angajare;

verificarea modului de cunoaștere și însușire a misiunii.

Pregătirea colectivă a subunității în vederea adoptării modului de reacție cel mai potrivit, funcție de situația apărută se execută pe baza unor algoritmi de ripostă stabiliți funcție de scenarii cunoscute. O parte din acești algoritmi de ripostă se repetă înainte de plecarea la fiecare misiune (Exemple: intrarea în ambuscadă, foc izolat sau atac de mică intensitate), altă parte se repetă numai dacă există indicii și amenințări clare privind probabilitatea ridicată a apariției evenimentului în cauză (Exemplu: luarea de prizonieri, descoperirea unui câmp de mine nemarcat).

Antrenamentul practic cu subunitatea participantă la misiune poate urma unul sau toate cursurile de acțiune recomandate, conform algoritmilor de ripostă stabiliți prin procedurile de operare standard (SOP);

Exemple:

cursul (modul) de acțiune recomandat împotriva unui atac puternic executat de inamic (ambuscadă);

cursul (modul) de acțiune recomandat împotriva unui atac „de mică intensitate” executat de inamic – prin trăgători izolați, lunetiști, etc.;

cursul ( modul ) de acțiune recomandat în caz de incident cu mine;

cursul ( modul ) de acțiune recomandat privind capturarea, dezarmarea și transportul prizonierilor de război.

Aplicarea oricărui curs de acțiune (Anexa nr. 2) presupune, conform algoritmilor de ripostă stabiliți, menținerea unei legături radio permanente atât între vehiculele participante la misiune, cât și între patrulă și eșalonul superior. Raportarea necesității de aplicare a cursurilor de acțiune recomandate necesită raportarea situației către statul major, cu folosirea modalităților de raportare prestabilite privind situația vehiculelor avariate, solicitarea MEDEVAC, etc. (Anexa nr. 3).

Cursurile de acțiune recomandate incluse inițial în SOP cuprind o serie de acțiuni generale destinate protecției forțelor proprii, însă este important ca acestea să fie completate și îmbunătățite periodic, evoluția tacticilor grupărilor teroriste ducând la o uzură morală a acestora.

Antrenamentele vor urmări o cumulare de situații ce pot apare pe timpul îndeplinirii misiunii, urmărindu-se instruirea subunităților pentru cel mai dezavantajos curs posibil de acțiune. În acest fel, personalul și tehnica vor fi în măsură să evalueze situațiile apărute pe timpul îndeplinirii misiunii cu scenariile pe baza cărora s-a executat pregătirea.

Indiferent de tipul de misiune ce urmează să fie executat, pe timpul pregătirii se vor avea în vedere:

respectarea normelor și procedurilor pe timpul deplasării spre obiectiv;

menținerea legăturii radio conform ordinului de acțiune;

aprecierea situațiilor nou apărute și a impactului acestora asupra siguranței personalului și tehnicii și a etapelor de îndeplinire a misiunii;

executarea unor ședințe de tragere complexe, adecvate tipului de misiune ce urmează a se executa;

antrenarea personalului pentru folosirea eficientă a formularelor de raportare a diferitelor situații;

crearea unor scenarii care să solicite comandantul de patrulă să ia decizii privind:

reacția patrulei aflată sub focul grupărilor teroriste;

acoperirea cu foc și evacuarea răniților proprii;

regruparea într-o zonă sigură;

acordarea primului ajutor, solicitarea MEDEVAC și asigurarea siguranței zonei.

Desfășurarea instruirii în teritoriul național

Responsabilitatea generală pentru pregătirea tuturor subunităților de cercetare nominalizate să participe la misiuni în teatrul din Afganistan revine comandantului unității de cercetare. Pregătirea militară în vederea participării la misiune se va executa pe baza unor programe aprobate de șefii eșaloanelor superioare, elaborate pe baza standardelor și procedurilor de operare, completate cu lecțiile învățate din participările anterioare, cu accent deosebit pe necesitatea menținerii ordinii și disciplinei militare pe toată perioada participării la misiune și repatrierii.

Pregătirea și evaluarea se organizează, de regulă, în unitatea de cercetare care contribuie cu cele mai mari efective la constituirea structurii specifice ordonate pentru misiune și are o bază tehnico-materială de instrucție corespunzătoare sau adaptabilă scopului și specificului misiunii ordonate.

Programul de pregătire se întocmește de comandantul structurii care răspunde de întreaga misiune și se aprobă de către șeful categoriei de forțe ale armatei.

La cererea părții americane este posibil ca, pe durata perioadei de pregătire pentru misiune, să se desfășoare activități comune cu echipe de specialiști străini în scopul de a orienta, particulariza sau sprijini activitatea comandanților subunităților de cercetare ce urmează să participe la misiune.

Evaluarea pregătirii misiunii și instruirii subunităților de cercetare cuprinde autoevaluarea acesteia și verificarea sa de către eșaloanele superioare. Autoevaluarea se desfășoară pe toată perioada pregătirii misiunii și instruirii și constituie baza verificării și aprecierii eșaloanelor superioare.

Verificările au scopul de a testa și cuantifica periodic nivelul operaționalizării atins în baza cărora se stabilesc apoi măsurile și soluțiile pentru timpul rămas la dispoziție.

Fiecare etapă de autoevaluare și verificări se finalizează cu rapoarte înaintate ierarhic eșaloanelor superioare, prin care se comunică în sinteză:

indicatorii și nivelul parametrilor;

problemele ivite pe parcurs;

restanțele, cu descrierea cauzelor și soluțiilor de remediere;

solicitări a căror rezolvare este de competența eșaloanelor superioare.

Instruirea efectivelor ce urmează să încadreze subunitatea de cercetare se planifică, organizează și execută urmându-se principiul instruirii modulare, cu o orientare preponderent practică. Pe timpul instruirii se au în vedere atât perfecționarea deprinderilor de luptători ale cercetașilor cât și stabilirea nivelului, la nivel individual și de grup, a capacității de îndeplinire a unei misiuni în câmpul tactic.

Din experiența acumulată, s-a putut constata că instruirea poate fi planificată pe două module, obținându-se o eficiență sporită a ridicării nivelului de pregătire și realizării închegării reale a subunității pentru îndeplinirea misiunilor specific, și anume:

Modulul I –perioada instruirii individuale și colective

Acest modul reprezintă elementul de bază în instruirea subunităților de cercetare înainte de dislocarea în teatrul de operații. În această perioadă se vor îmbina elemente ce corespund instruirii individuale cu elemente ale instruirii colective, programul pe baza căruia se desfășoară instruirea urmărind atât formarea și perfecționarea unor deprinderi individuale necesare îndeplinirii misiunilor în câmpul tactic, cât și realizarea coeziunii și închegarea subunităților de cercetare.

Pentru eficientizarea planificării și organizării instruirii în acest modul este necesară utilizarea personalului cu experiență în teatru, eliminându-se șabloanele și tendințele de instruire generală, conform principiului învechit „toți trebuie să știe de toate”.

Conținutul disciplinelor necesită o actualizare și corelare permanentă, căutându-se acele căi de îmbunătățire a procesului instructiv care să realizeze legătura între câmpul tactic simulat și câmpul tactic real. În acest sens, se poate urmări de exemplu ca după înapoierea fiecărui contingent din misiune, să se utilizeze lecțiile învățate pentru a se modifica procedurile standard de acțiune în diferite situații, deoarece se evidențiază continuu tendința înnoitoare a procedurilor tactice aplicate de grupările teroriste în Afganistan. Orice nou procedeu apărut în tactica grupărilor teroriste necesită apariția unei contramăsuri imediate aplicate în teatru și o completare sau modificare a conținutului disciplinelor de instruire utilizate în pregătirea subunităților pe timpul modulului I și nu numai.

Pe timpul planificării și organizării acestui modul se au în vedere următoarele principii:

instruirea trebuie proiectată de asemenea manieră încât să asigure atât antrenarea militarilor care au mai participat la astfel de misiuni, dar și formarea și perfecționarea militarilor care participă pentru prima dată la o misiune într-un teatru de operații;

pregătirea va avea un caracter preponderent practic, iar exercițiile și ședințele practice se vor organiza și desfășura pe baza unor scenarii care să creeze participanților o imagine cât mai apropiată de realitatea teatrului de operații, recomandându-se folosirea unor materiale informative (monografii, hărți, rapoarte, etc.) din zona de responsabilitate în care urmează să se îndeplinească misiuni specifice cercetării;

finalizarea acestui modul va coincide și cu verificarea capacității individuale și colective a cercetașilor de a răspunde cerințelor participării la misiuni în teatrul de operații.

Durata optimă a acestui modul poate fi apreciată la 6 săptămâni, perioadă în care cercetașii au posibilitatea să se antreneze și să-și perfecționeze calitățile de luptători, concomitent cu desfășurarea unor activități ce au ca scop principal realizarea contactului cu mediul câmpului de luptă din zona de operații. Din experiența acumulată s-a constatat că pentru obținerea unei eficiențe ridicate a instruirii durata zilnică a pregătirii nu se recomandă să depășească 6-8 ore, planificarea activităților zilnice urmărind o creștere graduală a efortului fizic și intelectual.

Structurarea programului de instruire se va face de asemenea manieră încât să îndeplinească cerințele necesare de flexibilitate și eficiență, făcându-se o corelare atentă între obiectivele propuse a fi atinse și resursele financiare și materiale la dispoziție. Se recomandă următoarele categorii de discipline:

Pregătire militară generală – vizează o serie de discipline care formează, perfecționează și antrenează militarii pentru a fi în măsură să cunoască și să aplice corect normele de comportament stabilite pentru toți militarii Coaliției, acordându-se o atenție deosebită însușirii regulilor de angajare și să cunoască elementele de bază referitoare la identificarea amenințărilor la adresa personalului, existente în zona de responsabilitate. De asemenea istruiește militarii pentru a putea recunoaște indiciile ce relevă apariția unor stări conflictuale ce pot degenera în acte de violență îndreptate împotriva personalului propriu și pentru a cunoaște și a aplica măsurile preventive de securitate aplicabile în zonele de conflict. Personalul trebuie să fie instruit pentru a acorda primul ajutor în situația apariției rănirilor, cu asigurarea simultană a locului până la subunității de intervenție destinate evacuării răniților și trebuie să-și însușească la un nivel ridicat cunoștințele și să-și formeze deprinderile de comportare în medii ostile. În cazul apariției atacurilor teroriste executate împotriva subunității de cercetare sau a elementelor aflate sub pază, personalul trebuie să știe să acționeze coherent, fără panică și să-și formeze și perfecționeze deprinderile de analiză a simptomelor comportamentale ale interlocutorilor, pe timpul desfășurării activităților de monitorizare a zonei de responsabilitate.

Pentru realizarea acestor deziderate se planifică un procent de până la 50% din durata de timp afectată pregătirii, avându-se în vedere următoarele discipline: instrucția tragerii specifică, pregătirea fizică specific, traiul în condiții de izolare, topografie militară, comunicații, instrucție genistică, limbi străine, pregătire legislativă și politico-militară, pregătirea psihică pentru luptă.

La instrucția tragerii se vor executa numai ședințe specifice, structurate și organizate de statul major al unității de cercetare care organizează pregătirea, folosindu-se experiența acumulată de contingentele anterioare în teatru; la întocmirea acestora se va avea în vederea executarea tragerilor în diferite situații tactice, simulându-se situațiile cele mai dificile în care se poate afla subunitatea de cercetare sau cercetașul (surprinderea pe timpul deplasării cu autovehiculul, surprinderea pe timpul debarcării/îmbarcării, etc.).

La pregătirea fizică specifică se va urmări creșterea gradului de rezistență, element vital pe timpul îndeplinirii misiunilor într-un mediu cu temperaturi foarte ridicate. Topografia militară se va axa pe două obiective: executarea deplasărilor cu autovehiculul în teren necunoscut, atât în localități cât și în afara acestora, ziua și noaptea și folosirea hărții și aparaturii specifice pentru orientarea în teren, identificarea și localizarea anumitor obiective.

Învățarea și perfecționarea limbilor străine va fi direcționată către cunoașterea unor cuvinte, expresii uzuale ale limbii locale din teatrul de operații, pentru a ușura contactul cu populația locală, chiar dacă pe timpul fiecărei misiuni, subunitățile participante vor fi însoțite de cel puțin un translator și perfecționarea cunoașterii limbii engleze, punându-se accent pe terminologia militară și acronimele specifice teatrului de operații din Afganistan.

Pregătirea legislativă și politico-militară este disciplina de bază care urmărește cunoașterea de către cercetași a regulilor aplicabile în misiuni externe, pentru menținerea unui climat ridicat de ordine și disciplină militară și tratarea populației locale în conformitate cu normele specifice internaționale. La instrucție genistică se va urmări informarea cercetașilor privind diferitele tipuri de mine și dispozitive explozive utilizate în teatru de grupările teroriste, iar la comunicații militare cercetașii se vor perfecționa pe timpul desfășurării instruirii pentru exploatarea corectă a stațiilor radio și folosirea adecvată a codurilor specifice de comunicare stabilite la nivelul Coaliției și la nivelul grupării de forțe americane în folosul căreia se acționează. Pregătirea psihică pentru luptă se va executa prin ore alocate informării cercetașilor privind efectele stresului în câmpul de luptă, pregătirea completându-se prin executarea de activități practice pe timpul exercițiilor specifice în cadrul altor discipline.

Instrucția tactică specifică

Disciplina urmărește formarea, perfecționarea și antrenarea cercetașilor pentru a fi în măsură să acționeze eficient pe timpul îndeplinirii oricărui tip de misiune și să reacționeze adecvat, funcție de situația locală, proporțional cu tipul de agresiune întâlnit. O atenție deosebită se va acorda organizării exercițiilor tactice destinate antrenării cercetașilor pentru asigurarea acoperirii cu foc a subunității. Pentru îndeplinirea acestor obiective, se va avea in vedere acordarea unui procent de aproximativ 15% din totalul duratei instruirii.

Pregătirea de specialitate

Disciplinele de specialitate reprezintă elementele de bază în instruire pentru realizarea performanței pregătirii necesare pentru îndeplinirea misiunii de bază a subunităților de cercetare, respectiv culegerea datelor și informațiilor solicitate. Acestui grup de discipline i se poate acorda un procent de până la 25% din totalul duratei instruirii. Pentru aceasta, se au în vedere următoarele: pregătirea operativ-informativă și cunoașterea și exploatarea tehnicii specifice.

Pregătirea operativ-informativă se va desfășura prin ședințe teoretice și practice, cunoștințele dobândite și deprinderile formate exersându-se pe prin executarea unor exerciții care să simuleze diferite tipuri de misiuni ce pot fi îndeplinite în teatru; instruirea se direcționează pe atingerea unor obiective clare și bine definite, axându-se în mod special pe: cunoașterea aspectelor de situație locală din teatru și a amenințărilor existente îndreptate împotriva forțelor Coaliției, desfășurarea de activități teoretice și practice în scopul completării bazei de date existente prin culegerea de date și informații, cu folosirea unor procedee adecvate (observarea, investigația, fotografierea, filmarea) și realizarea unor produse de informații care pot fi exploatate de statul major al batalionului în folosul căruia se acționează.

La cunoașterea și exploatarea tehnicii specific se va urmări mai ales cunoașterea și exploatarea eficientă a sistemului de localizare terestră GPS; perfecționarea cercetașilor în folosirea acestuia se va avea în vedere pe toată durata perioadei de pregătire, la orice activitate practică ce presupune desfășurarea de activități de instruire în teren, indiferent de condițiile de climă, relief sau momentul zilei.

Modulul II – perioada instruirii în comun

Acest modul de pregătire presupune planificarea, organizarea și desfășurarea unor activități de instruire în comun, la care participă subunitățile de cercetare și subunitățile de infanterie ce urmează să participe împreună la îndeplinirea misiunilor specifice în teatru.

Este de preferat ca acest modul să se desfășoare pe timpul unei tabere, cu o durată scurtă (8-12 zile) și un număr mare de ore afectate zilnic instruirii (8-10 ore).

Tematica instruirii va cuprinde desfășurarea unor exerciții tactice complexe care vor include toate etapele de pregătire și desfășurare a unei misiuni, insistându-se pe crearea unor situații des schimbătoare care să solicite atât comandanții cât și luptătorii.

Pentru realizarea unei instruiri eficiente înainte de dislocarea în teatru este indicat ca organizarea întregii activități de instruire din acest modul să intre în sarcina batalionului de infanterie. În acest fel, va exista o implicare activă și majoră din partea statului major, personalul desfășurând activități de pregătire a misiunii conform procedurilor din teatru.

Avantaje ale instruirii în comun:

declanșarea procesului de închegare a subunităților mixte ce urmează să se disloce și să îndeplinească misiuni în comun;

realizarea unui schimb de experiență între cercetași și infanteriști privind procedurile de ripostă în situații neprevăzute;

stabilirea unor proceduri comune de rezolvare a momentelor tactice create pe timpul desfășurării exercițiilor tactice;

posibilitatea realizării și diseminării unui capitol de lecții învățate care să cuprindă greșeli apărute la instruire și care ar putea duce la evenimente deosebite pe timpul îndeplinirii misiunilor în teatru.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În urma studiului întreprins pentru realizarea prezentei lucrări am ajuns la o serie de concluzii. Studiul a fost organizat sistematic și gradual, plecând inițial de la delimitările conceptuale ale operațiilor militare internaționale și ajungând până la particularizarea importanței oerațiilor informaționale și intelligence-ului în îndeplinirea misiunilor în teatrele de operații, și mai exact, în teatrul de operații din Afganistan.

Îndeplinirea oricărui tip de misiune specifică cercetării în teatrul de operații din Afganistan presupune un efort deosebit din partea personalului, pe toată durata instruirii în teritoriul național și pe timpul pregătirii misiunilor, fiind necesară memorarea/reținerea unei mari cantități de date și informații destinate protecției personalului propriu și îndeplinirii misiunilor cu o expunere minimă a personalului și tehnicii.

Subunitățile de cercetare nominalizate pentru participarea la această operație au în vedere următoarele:

pe timpul pregătirii misiunii:

perfecționarea pregătirii conform specificului misiunii;

cunoașterea zonelor (teritoriului) în care urmează să acționeze;

cunoașterea evoluției factorilor de risc din zona de responsabilitate informativă din teatrul de acțiune din Afganistan;

cunoașterea potențialului militar și de altă natură ale adversarului;

însușirea lecțiilor învățate în urma participării la operație a contingentelor militare anterioare.

pe timpul executării misiunii:

participarea la identificarea și monitorizarea evoluției factorilor de risc;

identificarea, supravegherea, determinarea elementelor structurale, concepției acționale și apartenenței elementelor ostile din zonele de responsabilitate;

supravegherea unor obiective și raioane;

executarea cercetării pe itinerariile de deplasare și în raioanele de dispunere a contingentului național și a celorlalte forțe ale Coaliției;

participarea la acțiuni de căutare – salvare;

descoperirea structurilor organizatorice ale forțelor adverse (inclusiv ale celor informative) și a concepției de întrebuințare a acestora, caracteristicile tehnico-tactice ale sistemelor de armamente ale acestora, noile categorii de armament, tehnică militară și procedee de acțiune adoptate;

vulnerabilitățile forțelor proprii față de capacitățile sistemului informativ al adversarului;

capabilități și pregătiri de întrebuințare a NBC de către grupările teroriste cunoscute sau necunoscute;

activitățile elementelor sistemului logistic al forțelor ostile Coaliției;

descoperirea indiciilor de declanșare a acțiunilor neconvenționale;

alte misiuni specifice ordonate de către comandantul grupării de forțe ale Coaliției căreia structurile naționale de cercetare, prin batalionul românesc de infanterie, îi sunt subordonate, conform mandatului semnat.

Consider că realizarea acestor deziderate presupune aplicarea unor măsuri atât de la nivelul conducerii eșaloanelor superioare ce subordonează batalioanele de cercetare cât și la nivelul unităților bază care destină subunitățile pentru participarea la acest gen de misiuni.

În primul rând se impune realizarea unui sistem propriu de selecție a cercetașilor, care să poată identifica nu numai capacitățile acestora dar și limitele lor, funcție de cerințele diferitelor tipuri de misiuni la care ar putea participa. Întocmirea unei grile de selecție nu presupune neapărat inventarea unor noi principii ci doar o perfecționare a acestora, apreciind ca utile următoarele repere, pentru selecționarea ofițerilor și subofițerilor cercetași:

își exprimă dorința de a participa prin raport scris (în raportul-contract privind participarea la misiune se va menționa acceptul militarului, indiferent de grad și funcție față de condițiile de cazare, masă și retribuire, specifice teatrului de operații din Afganistan);

acceptă condițiile de participare la selecție, pregătire și misiune;

au cel puțin trei ani de când sunt încadrați pe funcții similare celor din statul de misiune;

au absolvit cel puțin un curs de pregătire de specialitate și au pregătirea profesională specificată în fișa postului pe care dorește să îl ocupe;

în ultimii 3 ani au fost apreciați cu calificativele “FOARTE BUN” și “BUN”;

nu au fost pedepsiți în ultimii 5 ani;

nu sunt în curs de urmărire penală sau implicați în procese;

nu au probleme personale / familiale care să necesite prezența / revenirea temporară sau definitivă în țară, înainte de terminarea perioadei de rotire;

nu sunt înregistrați cu interdicția părăsirii teritoriului României;

sunt apți medical grupa a IV-a pentru serviciul militar, concluzie consemnată în fișa ultimului control medical periodic;

au îndeplinit cu cel puțin calificativul „BUN” baremele specifice pentru personalul din unitățile de cercetare;

ofițerii cercetași cunosc limba engleză nivel minim 2222, conform STANAG 6001;

subofițerii cercetași cunosc limba engleză nivel minim 1111, conform STANAG 6001;

sunt declarați reușiți la testarea psihologică organizată în acest scop și nu se află în evidența unităților medicale de profil pentru afecțiuni psihice;

ofițerii sunt familiarizați în utilizarea procedurilor standard de operare pe calculator și capabili de a utiliza programele de bază (Word, Excel, Power Point);

subofițerii sunt familiarizați în utilizarea procedurilor standard de operare pe calculator și capabili de a utiliza un editor de text (Word, Wordpad)

au nivelul de disciplină certificat de comandantul/șeful care întocmește aprecierea de serviciu;

intervalul dintre două participări la misiuni să fie de minimum 1 an, timp necesar refacerii fizice și psihice, precum și reluării ciclului de pregătire;

posedă permis de conducere, cu vechime de cel puțin doi ani și cel puțin categoria B (sau categoria solicitată expres de fișa postului).

Îndeplinirea acestor criterii asigură încadrarea subunităților de cercetare ce urmează să se disloce în teatru cu personal calificat, în măsură să asigure o îndeplinire superioară a misiunilor primite.

Cunoașterea zonei de dislocare și a adversarului reprezintă elementul cel mai important în planificarea și ducerea luptei, în mod deosebit în acțiunile neconvenționale ce se desfășoară în cadrul războiului global împotriva terorismului.

Identificarea corectă și oportună a amenințărilor și intențiilor adversarului reprezintă misiunea de căpătâi a subunităților de cercetare.

Noul tip de război este centrat pe conceptul de informație, considerată ca principala sursă de putere. Deși, informația a avut rolul ei în toate conflictele, dar de pe o poziție auxiliară, în prezent, există tendința ca aceasta să ocupe un rol primordial, modelând doctrinele și modul de purtare a războiului.
Există trei aspecte ale războaielor informaționale de care trebuie să se țină seama:

a cunoaște;

a-l împiedica pe adversar să cunoască;

a-l determina pe inamic să dețină informații eronate.

Cunoașterea reprezintă puterea, putând fi folosită pentru a pedepsi, răsplăti, convinge ori transforma, este inepuizabilă și de ea depind toate celelalte forțe. Astăzi obținerea unei victorii nu ține de forța militară brută și de numărul ostașilor, dominante fiind elementele ce țin de inteligența umană.

Amenințările la adresa lumii contemporane sunt mai complexe decât oricând, marcate nu numai de impredictibilitate, dar și de amprenta diferențelor de cultură dintre entitățile care le generează și cele care trebuie să riposteze, de omnidirecționalitatea acestora, de efectele colaterale pe care le pot provoca și, nu în ultimul rând, de modalitatea în care diferitele state sau grupări le pot folosi în interese strategice mai mult sau mai puțin predictibile, cu efecte pe termen mediu sau lung. Trăsătura comună a acestor amenințări o constituie, fără îndoială, globalizarea lor, nu neapărat ca manifestare ci, în primul rând, din perspectiva efectelor. Chiar și atunci când amenințarea se manifestă local sau regional, efectele conflictului local sau regional pe care l-ar putea provoca sunt, de cele mai multe ori, globale.
La amenințările globale, riposta nu poate fi decât globală.
Amenințările și conflictele actuale vor aduce câștig de cauză doar celor care vor avea posibilitatea de a se adapta noilor realități, de a-și integra acțiunile în noile elemente ale spațiului informațional, fluid, înșelător și îndeosebi complex integrat.

Concluzia generală este aceea că serviciile de informații, intelligence-ul, reprezintă un factor esențial pentru îndeplinirea cu success a misiunilor în teatrele de operații. Fără a cunoaște mediul de desfășurarea a misiunii sau modul în care localnicii tolerează prezența trupelor în zona de operații, misiunea se poate transforma într-un eșec total. Din această cauză trebuie alocate mai multe resurse modernizării structurilor de intelligence și instruirii personalului în acest sens, pentru ca misiunile executate să fie finalizate cu success.

BIBLIOGRAFIE

Autori români:

Boaru, G., Date, informații, cunoștințe în sistemele C4I. Operațiuni asupra acestora în sisteme automatizate și neautomatizate, Curs U.N.Ap.

Jurca, A. C., Informațiile militare – prezent și viitor, Editura U.N.Ap., 2005.

Petrescu, C., Informațiile- a patra armă, București, Editura Militară, 1999.

Roșca, P., Informațiile militare – prezent și viitor,U.N.Ap., 2005.

Autori străini:

Armistead, L., Information Operations: Warfare and the Hard Reality of Soft Power, Ed. Brassey’s, Inc., Washington, DC, 2004.

Brooks, S., G., Producing Security: Multinational Corporations, Globalization, and the Changing Calculus of Conflict, Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 2005.

Kaplan, R., Imperiul sălbăticiei: America, o națiune în comă, Editura Antet, 2002.

Sapp, G., L., Handbook of moral development, Edited by Religious Education Press, Birmingham, Alabama, SUA, 1986.

Tzî, S., Arta războiului, Editura Militară, București, 1976.

Volkoff, V., Dezinformarea văzută din est, Editura Pro Editură și Tipografie, București, 2007.

Dicționare:

Department of Defense, Joint Publication 1-02, Dictionary of Military and Associated Terms, apr. 2001.

Periodice:

Asigurarea informațional-propagandistică a operațiilor și acțiunilor de luptă în conflictele militare, Rusia, Voennaia Mysl, nr. 1, ian.-febr.1996.

Cobuz, C., Perspective ale Securității și Apărării în Europa, sesiunea anuală de comunicări științifice cu participare internațională- 19-20 noiembrie 2009, București -Volumul 5, Editura Universității Naționale de Apărare „CAROL I”,București, 2009.

Frunzeti, T., Zodian, V., Lumea 2009, Enciclopedie Politică și Militară (studii strategice și de securitate), Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București 2009.

Grecu, F., Scurt, C., Considerații privind aplicarea operațiilor bazate pe efecte în cadrul operațiilor de stabilitate și sprijin, Revista Forțelor Terestre nr. 1/2009.

Maior, C., Argument pentru Revista Română de Studii de Intelligence, Revista Română de Studii de Intelligence 6 Nr. 1-2 / decembrie 2009.

Orzeață, M., Lumea în care trăim este dominată de conflictualitate (II), Revista Gândirea Militară Românească, nr.2-2012.

Pah, P, Considerații privind principalii factori de risc  la adresa forțelor coaliției și a populației locale din teatrele de acțiuni militare, Revista Forțelor Terestre, nr. 2-2009 .

Pigui, T., Războiul economic – simetrie, disimetrie, asimetrie, GMR, nr. 5/2004.12.10.

Revista ,,Strategic Security Intelligence’’, Iunie/2000, articolul Generally Accepted System Security Principles.

United Nations Environment Programme – UNEP, From Conflict to Peacebuilding – The Roleof Natural Resources and the Environment.

Legislație:

Afghanistan Handbook, Department of Defense, 2003.

AJP- 2, Allied Joint Doctrine Information Operations – Intelligence.

AJP 3.10, Allied Joint Doctrine Information Operations, 4th Study Draft, January 2006.

Doctrina pentru operații întrunite multinaționale, Ediția 2001.

Documentul de linie al Departamentului Apărării SUA, directiva DoD 3600.l/oct. 2001

Publicația Doctrinară a Infanteriei marine (M.C.D.P.2. Intelligence, Department of the Navy), Headquarter. United States, Marine Corps.Washington, D.C. 20380-1775 – 07.06.1997.

S.M.G./F.O.P.-3.15., Doctrina operațiilor informaționale, București, 2006.

STANAG 2003 – Patrol Reports.

STANAG 2511 – Intelligence Reports.

Tactici, tehnici și proceduri pentru sprijinul de informații în operațiile multinaționale, Comandamentul Atlantic al SUA, ediția 2000.

Infografie:

http://www.mae.ro/node/5826, România în teatrele de operațiuni NATO., accesat în data de 07.01.2015.

http://www.acmrr.ro/upload/vitraliino1.pdf, accesat în data de 10.01.2015.

http://www.ebihoreanul.ro/mobile/index.php?&categ_id=6&categ_name=Qmlob3JlYW51bCB0aXDEg3JpdA==&news_id=114196&action=display_news, accesat în data de 10.01.2015.

http://copi.mapn.ro/to/afganistan/index.php, accesat în data de 15.03.2015.

http: //www.afghan-web.com/aop/today.html, accesat în data de 07.03.2015.

http://www.mapn.ro/smg/gmr/index.html, accesat în data de 22.12.2014.

www.mapn.ro/diepa/ispaim/files/rim_1-2_2012.pdf, accesat în data de 22.12.2014.

http://www.afganistan.go.ro/, accesat în data de 15.03.2015.

http://www.its.bldrdoc.gov/fs-1037, accesat în data de 05.01.2015.

www.un.org, accesat în data de 05.01.2015.

http: //www.intellnet.org/today.html, accesat în data de 03.03.2015.

LISTĂ CU ABREVIERI

BIBLIOGRAFIE

Autori români:

Boaru, G., Date, informații, cunoștințe în sistemele C4I. Operațiuni asupra acestora în sisteme automatizate și neautomatizate, Curs U.N.Ap.

Jurca, A. C., Informațiile militare – prezent și viitor, Editura U.N.Ap., 2005.

Petrescu, C., Informațiile- a patra armă, București, Editura Militară, 1999.

Roșca, P., Informațiile militare – prezent și viitor,U.N.Ap., 2005.

Autori străini:

Armistead, L., Information Operations: Warfare and the Hard Reality of Soft Power, Ed. Brassey’s, Inc., Washington, DC, 2004.

Brooks, S., G., Producing Security: Multinational Corporations, Globalization, and the Changing Calculus of Conflict, Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 2005.

Kaplan, R., Imperiul sălbăticiei: America, o națiune în comă, Editura Antet, 2002.

Sapp, G., L., Handbook of moral development, Edited by Religious Education Press, Birmingham, Alabama, SUA, 1986.

Tzî, S., Arta războiului, Editura Militară, București, 1976.

Volkoff, V., Dezinformarea văzută din est, Editura Pro Editură și Tipografie, București, 2007.

Dicționare:

Department of Defense, Joint Publication 1-02, Dictionary of Military and Associated Terms, apr. 2001.

Periodice:

Asigurarea informațional-propagandistică a operațiilor și acțiunilor de luptă în conflictele militare, Rusia, Voennaia Mysl, nr. 1, ian.-febr.1996.

Cobuz, C., Perspective ale Securității și Apărării în Europa, sesiunea anuală de comunicări științifice cu participare internațională- 19-20 noiembrie 2009, București -Volumul 5, Editura Universității Naționale de Apărare „CAROL I”,București, 2009.

Frunzeti, T., Zodian, V., Lumea 2009, Enciclopedie Politică și Militară (studii strategice și de securitate), Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București 2009.

Grecu, F., Scurt, C., Considerații privind aplicarea operațiilor bazate pe efecte în cadrul operațiilor de stabilitate și sprijin, Revista Forțelor Terestre nr. 1/2009.

Maior, C., Argument pentru Revista Română de Studii de Intelligence, Revista Română de Studii de Intelligence 6 Nr. 1-2 / decembrie 2009.

Orzeață, M., Lumea în care trăim este dominată de conflictualitate (II), Revista Gândirea Militară Românească, nr.2-2012.

Pah, P, Considerații privind principalii factori de risc  la adresa forțelor coaliției și a populației locale din teatrele de acțiuni militare, Revista Forțelor Terestre, nr. 2-2009 .

Pigui, T., Războiul economic – simetrie, disimetrie, asimetrie, GMR, nr. 5/2004.12.10.

Revista ,,Strategic Security Intelligence’’, Iunie/2000, articolul Generally Accepted System Security Principles.

United Nations Environment Programme – UNEP, From Conflict to Peacebuilding – The Roleof Natural Resources and the Environment.

Legislație:

Afghanistan Handbook, Department of Defense, 2003.

AJP- 2, Allied Joint Doctrine Information Operations – Intelligence.

AJP 3.10, Allied Joint Doctrine Information Operations, 4th Study Draft, January 2006.

Doctrina pentru operații întrunite multinaționale, Ediția 2001.

Documentul de linie al Departamentului Apărării SUA, directiva DoD 3600.l/oct. 2001

Publicația Doctrinară a Infanteriei marine (M.C.D.P.2. Intelligence, Department of the Navy), Headquarter. United States, Marine Corps.Washington, D.C. 20380-1775 – 07.06.1997.

S.M.G./F.O.P.-3.15., Doctrina operațiilor informaționale, București, 2006.

STANAG 2003 – Patrol Reports.

STANAG 2511 – Intelligence Reports.

Tactici, tehnici și proceduri pentru sprijinul de informații în operațiile multinaționale, Comandamentul Atlantic al SUA, ediția 2000.

Infografie:

http://www.mae.ro/node/5826, România în teatrele de operațiuni NATO., accesat în data de 07.01.2015.

http://www.acmrr.ro/upload/vitraliino1.pdf, accesat în data de 10.01.2015.

http://www.ebihoreanul.ro/mobile/index.php?&categ_id=6&categ_name=Qmlob3JlYW51bCB0aXDEg3JpdA==&news_id=114196&action=display_news, accesat în data de 10.01.2015.

http://copi.mapn.ro/to/afganistan/index.php, accesat în data de 15.03.2015.

http: //www.afghan-web.com/aop/today.html, accesat în data de 07.03.2015.

http://www.mapn.ro/smg/gmr/index.html, accesat în data de 22.12.2014.

www.mapn.ro/diepa/ispaim/files/rim_1-2_2012.pdf, accesat în data de 22.12.2014.

http://www.afganistan.go.ro/, accesat în data de 15.03.2015.

http://www.its.bldrdoc.gov/fs-1037, accesat în data de 05.01.2015.

www.un.org, accesat în data de 05.01.2015.

http: //www.intellnet.org/today.html, accesat în data de 03.03.2015.