Acelasi Altfel

AcelaȘi altfel

Cuprins

Introducere

Capitolul I

Istoric și Concepte

Influențele istorice

Film vs Digital

Limbajul Fotografiei

Teoriile artei și sistemul artistic

Capitolul II

Inspirația

2.1 Oleg Oprisco

2.2 Dora Kallmus

2.3 Germaine Krull

2.4 Emily Soto

Capitolul III

Analiza vizuală

3.1 Mesajul

3.2 Culoarea, Simbolistica

Capitolul IV

Proiect personal

Concluzie

Bibliografie

Introducere

„Every artist creates his own jurnal/diary, that transposes his physical state of mind and embodies a part of his soul , constantly influenced by specific moments in life”

(Fiecare artist își creează propiul jurnal, care transpune stare fizică a minții și care întruchipează o parte din sufletul acestuia , constant fiind influențat de momente specifice în viață)

(Dorothea Fleiss)

Trăim într-o eră digitalizată , într-o eră în care se cauta mereu o scurtatură pentru a ajunge la un anumit scop propus , nu numai în domeniul fotografiei ci și în multe alte domenii atât artistice cât și ștințifice, ceea ce este foarte rău , deoarece se pierde farmecul de a ajunge la rădăcinile procesului de a creea un lucru autentic și original.

Percepția realului și a imitației este total paradoxală în cazul fotografiei , deoarece cuvântul fotograf este cunoscut ca o asociere la o persoană care prin anumite mijloace atât moderne, cât și clasice dorește să reproducă sau să copieze realitatea, dar nu este chiar așa, deoarece un fotograf dorește și nu dorește în același timp să reproducă ceea ce observă căci intervine imaginația, spiritul de creație și contemplarea asupra lumii care ne înconjoară.

A durat aproximativ 900 de ani de la primul pas la al doilea , pentru a le putea îmbina în a creea procesul fotografic.

Un arab, Alhazen of Basra, a observa în secolul al X lea , anume că lumina care trece printr-o gaură de formă circulară de dimensiune mică aflată în perete , ar creea o imagine a șcenei exterioare pe un perete opus acesteia, el a folosit această tehnică pentru a observa eclipsele solare. Mulți altii cum ar fii Aristotel a observat acest fenomen , care mai târziu a fost folosit de către italieni sub numele de camera obscura ( cameră obscură). De aici se derivează cuvantul de cameră de fotografiat.

Defapt toate camerele de fotografiat sunt camere obscure în miniatură , doar că au în plus un obiectiv care permite ajustarea și permite diferite cantități de lumină să ajungă la materialul fotosensibil.

Capitolul I

1.1 Istoric Și Concepte

1.1. Influențele istorice

Putem spune că înca de pe vremea lui Aristotel s-a știut cum se poate pune realitatea într-o cutie sau într-o camera perfect izolată de lumină.Iar mai târziu alchimiștii și-au dat seama că lumine reactionează cu clorura de argint , aceasta înnegrind-o. Iar încă o mare contribuție a fost din partea lui John Herschel, care în 1819 a descris proprietățiile hiposulfitului de sodiu , care defapt este „fixatorul” materialelor fotosensibile ( hartie , film).

Un fizician pe nume Joseph Nicéphore Niépce , a folosit toate aceste proceduri pentru a creea și a fixa o imagine pe o placă metalică. Rezultatul a fost mai presus decât așteptările acestuia. Acesta după ce a murit invenția a fost continuată de către Jacques Mandé Daguerre.

Fig. 1 Prima experiență foto a lui Niepce

Data oficială a invenției fotografiei este 1839 , anume când Daguerre a prezentat invenția numită „daghereotip” care este o simplă îmbunătățire a descoperirii făcute de Niepce.

Una dintre primele expuneri cu invenția îmbunătățită a avut ca timp de expunere 8 ore când cerul era perfect senin , iar copierea se făcea prin presarea plăcii sau matriței pe un suport de hârtie , ca la orice tipărire. Dar această expunere lungă creea adeseori probleme , de exemplu străzile pariziene păreau complet goale chiar și la orele de vârf , dar tehnica și inovația vor avansa rapid creeând o noua meserie , meseria de fotograf.

Fig 2 „Femeia cu aparat de fotografiat”

fotografie artistică realizată în 1920 de Alfred Chaney Johnston

Trecerea timpului au ajutat la o dezvoltare enormă și o evoluție rapidă a fotografiei , una dintre marile realizări a fost reducerea timpului de expunere și mărirea sensibilitatea față de spectrul luminos a materialelor fotosensibile iar apoi a urmat reducerea dimensiunii aparatelor foto și reducerea prețului fiind mai accesibil și persoanelor non-profesioniste.

Fotografia color a fost planificată încă de la apariția fotografiei în sine , dar primele experimente fotografice colore nu au dat rezultate , dar prima fotografie cu culori permanente a fost realizată de catre fizicianul James Clerk Maxwell în 1861.

Fig. 3 Prima fotografie color realiziată de către James Clerk Maxwell

Fotografia tradițională a fost dificilă pentru și nu prea accesibilă pentru acei fotografi care lucrau departe de studio , care nu aveau acces la facilitățiile de procesare și imprimare.

În 1990 , compania Kodak a prezentat publicului primul aparat de fotografiat digital disponibil în comerț numit DSC 100. Avea un preț foarte ridicat care indica o utilizare numai a fotojurnaliștiilor și în aplicații profesionale, dar pe parcursul trecerii timpului și ramura digitalizată a fotografiei a devenit disponibilă la prețuri rezolabile în comerț.

În decurs de 10-15 ani , fotografia digitală a devenit din ce în ce mai accesibilă pentru cei pasionați, iar aparatele de fotografiat digitale au devenit ca un obiect de uz zilnic, prezent și în telefoanele moderne , acestea fiind depășite de predecesorul tradițional și de aplicarea tradițională.

Fig. 4 Eastman Kodak Company

1.2 Film vs Digital

În zilele de astăzi este un mare conflict între cei care mai practică fotografia clasică, tradițională și între cei care practică fotografia digitală. Unul dintre dezavantajele fotografiei tradiționale în zilele noastre este faptul că pentru a scoate un venit din această practică este cel mai probabil imposibilă , deoarece aproape nimeni nu mai este fașcinată de senzația camerei obscure , a mirosul fixatorului și de senzația magică când începe să apară negativul pe hartia/placa sensibilizată sau pe pelicula de film.

Putem spune că un dezavantaj în fotografia digitală este faptul că a facut să fim mai comozi , artistic și profesional vorbind. În loc de filme și suprafațe fotosensibile avem carduri , care ne permit să fotografiem sute sau chiar mii de fotografii , având puterea să le ștergem pe cele care nu ne plac , dar avem și setările balansului de alb automat , ISO automat de la 25 chiar până la 128000 , aceste toate sunt invenții geniale dar tot prin aceste invenții se pierde total farmecul limitării tehnice , ceea ce ne face să fim fotografi mai buni , prin faptul că avem mai mare grijă și dispunem de mai multă atenție când încadrăm fotografia , când setăm valorile pentru expunere și diafragmă ,deoarece un film ne permite 24/36 de poziții, în loc să tragem 1000 de cadre din care selectăm 5-10 și apoi le reajustăm în programe de prelucrare fotografică cum ar fii Lightroom sau Photoshop și în așa fel putem spune că ne limităm viziunea artistică și mai ales încrederea noastră de sine și încrederea în puterile noastre de a putea crea o fotografie corect expusă și artistică.

Vorbind de calitatea imaginii , la aparatele digitale se poate determina după numarul de pixeli care este corelată la rezoluția spațială. Cantitate pixelilor în senzorul camerei digitale este adeseaori numerotată în milioane rezultând denumirea de megapixeli. Senzorii digitali sunt deobicei aranjate într-o formă dreptunghiulară care de multe ori este afectat de formele de „moire” , ceea ce la fotografia pe film nu se regăsește deoarece fotonii se „lovesc” total aleatoriu pe suprafața fotosensibilă.

Rezoluția filmului depinde de suprafata pe care este dispusă pentru a înregistra imaginea cum ar fii 35mm , formatul mediu sau formatul mare (vezi Cap. II). Nu se poate estima exact rezoluția unei fotografii realizate pe un film de 35mm deoarece aceasta variază datorită factorilor de procesare dar și de fabricație a filmului. La început un film de iso 100 de 35mm a fost estimat să conțină aproximativ 20 de milioane de pixeli dar mai târziu s-a demostrat faptul ca acesta conține între 4 și 16 milioane de pixeli aceasta depinzând de optica folosită și depinzând de tipul filmului care a fost folosit.

Majoritatea aparatelor profesionale analogice folosesc filme de format mediu sau mare , datorat faptului de suprafața mult mai mare pe care se înregistrează imaginea , acestea pot înregistra imagini de rezoluții mult mai mari față de camerele digitale de top.

Un film de format mediu este estimat că poate înregistra o imagine pana la echivalentul a 400 megapixeli , dar filmele de format mediu care sunt echivalente a 9×13 cm sau 13×18 cm etc , pot ajunge la o valoare estimativă de 800 megapixeli. Cheia esențială în determinarea calității imaginii se datorează obiectivului care este montat pe aparat acesta având probabil rolul cel mai important în realizarea fotografiei.

Granulația reprezintă un factor semnificativ în fotografia pe film , aceasta este produsă de felul cum este fabricat fimul , granulația și sensibilitatea filmului sunt legate una de cealaltă , filmele cu mai mare sensibilitate de lumină fiind mai granulate transpunând aceste date în fotografia digitală apare zgomotul de imagine , cu cât setăm sensibilitatea imaginii la valori mai ridicate cu atât probabil va devnii imaginea mai zgomotoasă.

Pentru expuneri lungi aparatele digitale își aplică un filtru pentru a preveni zgomotul de imagine , acest lucru nu este regăsit și la film , deoarece aceasta nu este afectată de expunere.

1.3 Limbajul fotografiei

Fotografia se diferențiază printr-un limbaj , care într-o anumită masură o diferențiează de celelalte tipuri de artă.

Una dintre aceste elemente ale limbajului fotografiei este Autenticitatea care probabil este cea mai importantă caracteristică a acesteia deoarece reprezinta o dovada incontestabilă a unui fapt, a unui eveniment înregistrat de instrumentul fotografic care fiind aparatul.

Viteza de înregistrare rapidă este o altă caracteristică importantă a limbajului fotografic care îi confera unei fotografii un imens avantaj față de alte mijloace de exprimare. Fotografia este unica metodă de înregistrare a unui eveniment rapid pe care ochiul uman nu poate să îl perceapă în mod clar , sau condițile de lucru fac din viteză un factor esențial

Fotografia are un grad ridicat de accesibilitate referitor la materiale , unelte , instrumente , costuri și manipulare și de răspândire în presă, reviste sau expoziții.

Universalitatea mesajului transmis, constituie faptul că fotografia poate fii înțeleasă de oricine de pe pământ.

Este singurl mijloc de înregistrare a realității în formele cele mai exacte și adevărate , fotografia contribuie la dezvoltarea orizontului pe tărâmurile cunoașterii pătrunzând prin toate domeniile științei și a tehnicii.

Aparatura folosită nu influențează în întregime rezultatele obținute ci doar ajută la atingerea țelurilor propuse pe căi mai ușoare, cel mai mult contând ochiul din spatele vizorului instrumentului fotografic.

Cu toată importanța pe care o reprezintă aparatura folosită , fotograful nu a devenit sclavul tehnicii fotografice, ci a rămas un element primordial al aceste acțiuni. Datorită talentului și clarviziunea a unor mari artiști, fotografia a devenit o adevărată cronică a vieții.

Unul dintre genurile cele mai populare ale fotografiei este Portretul. Cuvântul portret are atribuite două sensuri etimologice “protraho”(lat. A da lumină , a dezvălui) și “pourtraire” (fr. A desena linie cu linie) aceste sunt sensuri care dezvăluie cele două aspecte importante ale portretului.

Este vorba în primul rând de evindețierea trăsăturilor caracteristice ale unei figuri, iar, în al doilea rând , fidelitatea reproducerii chipului uman.

1.4Teoriile artei și sistemul artistic

Pe baza artei s-au scris mai multe teorii ,rtret are atribuite două sensuri etimologice “protraho”(lat. A da lumină , a dezvălui) și “pourtraire” (fr. A desena linie cu linie) aceste sunt sensuri care dezvăluie cele două aspecte importante ale portretului.

Este vorba în primul rând de evindețierea trăsăturilor caracteristice ale unei figuri, iar, în al doilea rând , fidelitatea reproducerii chipului uman.

1.4Teoriile artei și sistemul artistic

Pe baza artei s-au scris mai multe teorii , cum ar fii “Teoria artei ca expresie” , “Teoria artei ca formă”, “Teoria artei ca limbaj” , “Teoria artei ca societate” . Toate aceste teorii au fost contemplate și bine definite și interpretate de marii filozofi ai lumii , cum ar fii George Dickie , Robert Stecker , Frederick Nitze și multi alții , aceștia dezvoltând teorii proprii și concepții bine elaborate și explicate în cărțile lor.

Teoria artei ca expresie

În dezvoltarea aceste teorii a artei , un nume foarte cunoscu și-a pus amprenta asupra acestei teorii și acest nume fiind Jean-Jaques Rousseau, el a respins în totalitate tradiția de artă clasică sau neoclasică , susținând că arta este o revărsare de emoții și pasiune , și nu doar o imitație fidelă a lumii empirice.

Astfel teoria expresiei este legată de Romantism, iar doctrinele filosofice ce stau la bază sunt Schopenhauer și Nietzsche, aceștia au dezvoltat teorii și concepții ce își au originea în teoria cunoașterii formulată de Kant.

Kant pune pe balanță lumea empirică ceea pentru el înseamnă obiectul cunoașterii ștințifiice, iar lumea monumentală ceea ce pentru el înseamnă lumea ce se găsește dincolo de cunoaștere și de lumea simțurilor, lumea pe care nu o putem controla și despre care nu putem cunoaște nimic.

Prin lume empirică putem întelege o lume care este creeată de om, pe baza experienței, iar lumea monumentală este lumea care nu este afectată de mintea umană.

Frumosul este unul din fenomenele cele mai bine cunoscute din intreaga umanitate, el neavând nevoie pentru a fii explicate de nici o teorie metafizică, chimică și filozofică.

Percepția noastră estetică este mult mai vastă și mult mai mare, care este mult mai dezvoltată decât percepția noastră senzorială.

“Experiența estetică – experiența contemplației – este o stare de spirit diferită de indiferența judecății noastre teoretice și de sobrietatea judecății noastre morale.Ea este plină de cele mai vii energii ale pasiunii, dar masiunea însăși este transformată, în acest caz atât în natură , cât și în semnificația ei” (pag 206 , Eseu despre om).

În această teorie emoția devine un factor foarte important pe care nu a avut-o până atunci, ea joacă un rol foarte important deoarece este cheia de la ușa cunoașterii supreme, care doar prin eliberare totală a cunoașterii lumii empirice se poate ajunge.

Arta ca expresie se referă în general la existența omului, deoarece este bazată pe emoție, pe care oricine o poate experimenta.

„Arta este o activitate umană ce consistă în aceea că un om, prin intermediul unor semne externe, transmite celorlalți sentimente pe care le-a trăit, iar ceilalți sunt afectați de aceste sentimente și le trăiesc la rândul lor” (Lev Tolstoi)

Teoria artei ca formă

Acestă teorie se referă la faptul că arta are de-a face cu froma perceptibilă , ea s-a dezvoltat deodată cu teoria artei ca expresie , dar ea susținând faptul ca arta este înțeleasă ca fiind formă decât conținut reprezentativ , acestă teorie s-a dezvoltat în perioada modernismului și avînd ca principala sursă de inspirație pictura.

Această concepție asupra artei își are originea în opera lui Kant, care credea că frumusețea operelor de artă și a fenomenelor naturale constă în abilitatea acestora de a stimula jocul liber al facultă-ților cognitive în virtutea formei lor pure – spațiale și temporale – fără medierea conceptelor

Opera lui Cézanne a fost un punct important pentru Clive Bell – volumul Art, 1914 – și pentru Roger Fry – volumul Vision and Design 1920 – , pentru a-și putea dezvolta propriile teorii legate de formalism, putem observa în picura lui Cézanne toate tipurile de forme , de stiluri , portrete , peisaje și natură moartă , ce evidențiează foarte mult trăsăturile lumii ce ne înconjoară văzute din ochiul artistului , iar opera acestuia a fost unul dintre prinii pași în a întelege arta abstractă.

Formalismul nu dorește doar să ne explice ce este arta ci este o teorie filozofică care ne învață cum să apreciem și cum să înțelegem o opera de artă.

Cea mai cunoscută definiție formalistă a artei este cea a lui Clive Bell (1881 – 1964)

Teoria artei ca limbaj

Din pricina deformării artei de catre artiștii ai secolului XX , teoria concepției a artei ca fromă , expresie și imitație au devenit considerate inadecvate pentru a exprima adevaratul înteles și formalitate a artei , de aceea există un al patrulea concept al interpretării artei și acela fiind conceptul limbajului și semnului.

Pentru a putea întelege arta conceptual de limbaj și semn este foarte important pentru că acesta afectează felul în care vedem și întelegem arta , ajungem la o interpretare mai ușoară și corectă iar inventarea scrierii alfabetice , mai exact de la dreapta la stânga ne oferă o înțelegere mai exactă a artei , față de o imagine în oglindă a scrierii care ar produce o distorsiune a imaginii și al aranjamentelor compoziționale ale operei de artă.

Această teorie este foarte importantă mai ales atunci când încercăm să explicam natura artei , mai ales a artei sau a picturii abstracte , care necesită o cunoaștere vastă despre artist , despre mediul în care acesta lucrează și sentimentele implicate în creerea picturii.

Pictura abstractă nu mai este o copie a realității ci o percepție personala și intimă asupra modului de a viziona lumea ce ne înconjoară.

Creația unui artist relevă partea frumoasă a sufletului său. Nu contează sensul ei și reacțiile pe care le stârnește , deoarece fiecare percepe frumosul , arta altfel. Faptul că unii artiști decid să denatureze darul pe care l-au primit , cu asta ei trebuie să trăiască. Fundamentul creației este de nedescris .Când un artist iși prezintă lucrările cuiva face o afirmație despre el , arată lumii că are o parte bună care este sau nu exteriorizată , care îl reprezintă , lumea vede în lucrările artistului frumusețea din el. Creațiile trebui să evidenșieze omul și esențiala lui calitate de a exprima faptic strălucirea care-i luminează calea. Eu cred că artistul și omul trebuie sa fie unul și același.

Sistemul artistic

După părerea mea , pentru a ajunge foarte recunoscut pe piața artei , mai ales pe piața artei moderne trebuie să ai foarte multe cunoștințe și aici mă refer la personae. Totul depinde de faptul că , cât de umil și milog ești față de alții care au funcții mai înalte pe această piața , cum ar fii , șefii de galerii sau directorii de muzeu sau agenți comerciali de artă.

Nu este un anumit factor pentru care unii artiști contemporan este mai apreciat față de altul , criticii de artă se orientează mai mult în ce galerii sunt expuse lucrariile artiștilor și nu de mesajul , sau de talentul foarte pur prin care a fost realizată așa zisa operă de artă.

Piața de artă este constituită din instituții cum ar fii galerii comerciale de artă , târguri de artă , case de licitații sau agenți cum ar fii galeriști , colecționari , art dealer.

Sistemul artistic este influențat foarte mult de instituțiile publice sau de stat, care pot da artei o valoare artistică care fiind alcătuită din valoare culturală si valoare economică iar valoarea operei de artă este determinată de participarea a toți agențiilor din cadrul sistemului artistic , iar selecțiile lucrărilor de catre galeriști sau colecționari sunt bazate pe experiența personală și profesională a acestora , fiind și influențați de factorii externi , și această selecție fiind una subiectivă.

Talentul fiind ceva fictiv , important fiind poziționarea artistului în scara socială și politică , care la urma lor decid dacâ opera de artă a artistului are valoare sau nu.

Teoria artei ca societate

Orice teorie a artei trebuie sa fie capabilă să explice prin orice mijloc ce este artă , și să fie capabilă sa răspunde oricărei intrebări legate de aceast.

În legătura teoriei Arta ca expresie aici funcția , rolul artei este de a prezenta realitatea , dar realitatea nu poate fi reprodusă lafel de bine cum o poate reproduce modul și simțul rational al omului , arta în această teorie este asociată foarte mult cu romantismul , explicând că artistul are nevoie de implicarea emoțiilor pentru a ajunge la nivelul de gândire superior pentru a-și putea creea capodopera.

In teoria Artei ca formă , după învățăturile marelui filozof german Immanuel Kant , arta este autonomă , nu mai depinde de starea de raționament , depășește pragul cunoașterii mediocre , trecând la lumea monumentală unde omul nu mai are cunoaștere ca în lumea empirică unde este totul bazat pe experiență personală.

In teoria Artei ca Limbaj , ni se spune că scrisul este un termen foarte important în a întelege arta , mai ales arta abstractă , pictura abstractă , deoarece este foarte strâns legată de semiotică , ceea ce se ocupă cu semnele și simbolurile în scrieri.

Capitolul II Inspirația

Sursa de inspirație poate fi oricine sau orice , tocmai pentru că fiecare e diferit și complicat în sinele său, mânat de gânduri și idei deosebite.Alte izvoare de inspirație pentru mine personal sunt , viața de zi cu zi, în toate aspectele ei negative și pozitive, natura peisagistică, cărțile, muzica, filmele și mai ales experiențele de viața personale și ale altor persoane.Atenția pe care fotograful trebuie să o acorde fiecăruia dintre elementele și detaliile din jurul său poate fi în orice moment un stimul și un subiect de inpirație pentru opera sa.

Prin intermediul fotografiei încerc să mă descopăr pe mine , să îmi exteriorizez trăirile și fricile. Este un proces multilateral în care participă mai multe elemente cum ar fii , eu însămi , modelul și privitorul lucrării însă cred că nivelul rezultatului și al înțelegerii depinde mult de cultura și nivelul de inteligență al participanților. E nevoie și este foarte important să îi educăm pe cei din jurul nostru , deoarece cu cât va fii mai instruit cel ce privește fotografia , cu atât artistul poate spera la un nivel superior de întelegere a lucrării sale și la o mai profundă percepere a mesajului transmis.

1.2 Oleg Oprisco

Oleg Oprisco este un fotograf talentat din Ucraina , care creează imagini surrealiste briliante cu personaje feminine în eleganțe naturale în stări și atmosfere visătoare și fantastice. Atuu acestui fotograf este, că imaginile pe care le creează , sunt creeate toate traditional ,a adică pe film. Toate elementele prezente în fotografii au fost montate în șcenă fără intervenții de manipulare digitală.

Motivul de ce l-am ales pe acest fotograf să facă parte din lista mea de inspirație este felul lui de a creea fotografie , având un mod mai ne-ortodox.

Fig.5 Oleg Oprisco Fig. 6 Oleg Oprisco

Fig.7 Oleg Oprisco Fig.8 Oleg Oprisco

2.2 Dora Kallmus

Dora Kallmus sau Madame d’Ora este un fotograf contemporan din Austria , principalele ei subiecte de fotografiere au fost fashion-ul și portretul.

Inspirația adusă din partea ei și influența lucrărilor sale asupra stilului meu , se regăsește în fotografiile personale de tip portret , fie cu mâini sau doar figura . Majortitatea dintre fotografiile sale sunt personaje surprinse în ipostaze înțepenite , neavând o acțiune anume. Mai regăsim în fotografiile sale și personaje acrobatice , care prin modelare corporală reusesc să ilustreze unele forme partial simetrice sau rotative.

Fig.9 Dora Kallmus Fig.10 Dora Kallmus

2.3 Germaine Krull

Germaine Krull este acel artist care mă inspiră datorită seriei sale de non portrete, modul lui de a surprinde extremitățiile umane, desfășurând diferite acțiuni complexe sau mai puțin complexe, totuși imaginile având o poveste interpretabilă în spatele lor.

Fig.11 Germaine Krull Fig.12 Germaine Krull

Fig.13 Germaine Krull Fig.14 Germaine Krull

2.4 Emily Soto

Când vine vorba de fotografie fashion îmbinat cu arome fantastice și cu spirit de basm, cu siguranță Emily Soto reușește să capteze atenția privitoriilor. Culorile folosite,expresivitatea modelelor, decorațiunea simplă și felul de a le surprinde sunt unice pe toata piața de fotografie fashion.

Fig.15 Emily Soto Fig.16 Emily Soto

Fig.16 Emily Soto Fig.17 Emily Soto

Capitolul III Analiza lucrării

3.1 Mesajul

Abordând o tema suprarealistă , conceptuală sau de fine-art , mesajele transmise prin fotografie pot varia datorită stărilor diferite și complexitatea interioară a acestora. Prin fotografia surrealistă se pot exprima cel mai bine friciile, bucuriile și complexitățiile interioare ale artistului, totodata și viziunea creativă asupra fotografiei.

Adeseori mesajul transmis redă și o anume poveste a fotografiei , cheia pentru a deschide mesajul se regăsește în lucrarea respectiva , sub forma de simboluri , care de cele mai multe ori reflectă starea globală a minții artistului. Fotografiile care conțin mesaje sau idei, care artistul dorește să le transmită privitoriilor, se numește fotografie conceptuală , ea fiind o subcategorie a fotografiei suprarealiste/surrealiste.

Arta conceptuală în Istoria Artei Universale este o mișcare împotriva formalismului prin diferite manifestări artistice care la baza lucrăriilor se află ideea transmisă sau procesul prin care s-a realizat lucrarea respectivă uneori fiind neterminată dând libertate privitorului să interpreteze după bunul plac imaginea/lucrarea.

Unele fotografii pot fii lipsite de mesaj ,acestea intră în categoria de fotografie suprarealistă sau fine-art , aceste fotografii vorbesc despre personaje aflate în lumi fantastice , având o acțiune care îi pune la limitele echilibrului sau doar stând și fiind însoțite de un obiect care este esențial conpoziției , iar în cazul fotografiilor fine-art , personajele sunt înconjutare de contraste cromatice ,rezultând un sentiment de armonie sau haos datorită culorilor și a contrastelor.

Frica , scâparea , limite paralele , speranța , tristețea , extazul și misterul sunt unele dintre mesajele transmise în fotografiile personale , adeseori însoțite de unele simboluri repetitive în mai multe lucrări , predomintant fiind contrastul clar-obscur și contrasul caloric.

3.2 Culoarea

Culoarea joacă un rol important în fotografiile suprarealiste , deoarece ajută la determinarea mesajului sau a stării fotografiei , ajută la întelegerea sentimentului trăit de către personaj în lucrarea respectivă. Culorile sunt prezente în lucrari pe diferite contraste , depinzând de tematica și simbolistica lucrarii , contrastele prezente fiind clar-obscurul , contrastul caloric și contrastul cantitativ.

Contrastul clar-obscur este reprezentat și caraterizat prin lumini și umbre puternice , care conturează accentuat personajul prezent și acțiunile acestuia , punându-l într-o situatie dramatică , acest contrast se regăsește la mulți artiști ai Istoriei Artelor Universale de exemplu Caravaggio sau Rembradt.

Contrastul caloric este evidențiat prin temperatura culorilor care sunt în combinație , la o asociere dintre o culoare caldă și una rece rezultă un contrast cald-rece sau caloric. Acest tip de contrast este utilizat în proporții mari cand se dorește o armonie cromatică în fotografie , deoarece acest tip de contrast este cel mai bine observat de către ochiul uman.

Simbolistica

Fotografiile surreale adeseaori conțin simboluri evidente sau mai puțin evidente, pentru a putea transmite mesajul sau mesajele privitorului.Simbolurile sunt cunoscute într-o varietate de moduri și regăsite în cinematografie , pictură și în poezie.

Simbolurile au un rol deosebit în a deșcifra obiectele de zi cu zi și oferă o posibilitate de a interpreta în mai multe moduri obiectele și acțiunile reprezentate în lucrare.

Vorbind de lucrarea personală , doresc să evidențiez anumite simboluri repetitive regăsite în lucrări, spre exemplu cum ar fii umbrela. Umbrela în lucrările personale contribuie la amplificarea simțului de siguranța sau apărare, acesta fiind chiar și rolul acestui obiect în viața de zi cu zi, pare a fii un obiect simplu și lipsit de semnificație, dar pus într-un cadru aparte dă dovadă de un element foarte important.

Un alt simbol des folosit este cearceaful, cearceaful ca orice alt așternut de pat ne împinge gândirea spre visare, deoarece asociem acest așternut acest obiect din material textil cu patul căruia îi suntem fidel noapte de noapte.Cearceaful poate fii interpretat în mai multe moduri, unul dintre moduri fiind visarea, trecerea de la realitate la tărâmuri fantastice, un alt mod în care poate fii interpretat cearceaful este acela de constrângere, sufocare, care poate fii granița de luptă dintre elementele negative și pozitive din operă, acesta oferind un dinamism aparte și o expresivitate plastică.

Capitolul IV Proiect Personal

Între Univers și viața noastră există o legătură indiscutabilă și ireversibilă. Atomii din care suntem creați sunt parte a spațiului cosmic și mai mult de atât , sunt legați de apariția Universului. O spun oamenii de știință și acest fapt trebuie tratat cu mult respect.

Frumusețea e în ochii privitorului. Frumusețea e ceva universal , sunt două afirmații care față de cele de mai sus , sunt imposibil de demonstrat.Dar nici nu este nevoie de un astfel de demers. Fiindcă frumusețea e orice între același răsărit de fiecare zi și un zâmbet pe care îl primești pe stradă de la o persoană pe care nu ai să o mai vezi a doua oara. E orice între nuanta unică a fiecărei dimineți și același zambet inconfundabil al persoanei dragi , dar care te face să zambești de fiecare dată.

Frumusețea e în fiecare dintre noi și e la fel de certă ca atomii din care suntem formați. Marea și fașcinanta diferență e ca frumusețea nu necesită explicații și raționamente. O simțim , vedem și atât.

Frumusețea e împărtă și dăruită , frumusețea nu-i niciodată numai a noastră. Decât atunci când iubim și suntem iubiți. Iubirea e o frumusețe care merge către infinit.

O definiție proprie a artei ar fii că arta este exprimarea uneia dintre cele mai profunde expresii ,momente și trăiri sufletești și gânduri , vise ale omului.

Arta se poate exprima prin mai multe feluri , depinzând de starea spiritual , de natura artistului în sine și mai ales de perioada în care acesta trăiește.

Arta este un termen foarte greu de definit dar și de evaluat de aceea s-au creeat și exprimat mai multe teorii ale artei pentru a simplifica modul de cunoaștere si evaluare , din pricina că artistul își alege stilul , își dezvolta propriul paranetru de lucru și un concept propriu jucând după regulile sale , ofeind publicului , criticilor libertatea de judecare și interpretare dupa propriul plac atât din punct de vedere estetic cât și filozofic , conceptual.

Arta are mai multe definiții , artă în propriul sens al cuvântului ar fii că arta este totul ce ne înconjoară , este felul cum percepem lucrurile , estetic si fizic , arta este orice obiect care ne dă o senzație estetică , un gând plăcut , un miros de neuitat sau inspirație în ceea ce facem.

După părerea mea arta este rezultatul viziunii și a creativității cuiva , a unei personae care este capabilă să transmită senzații estetice sub diferite forme pe diferite suprafețe realizate cu diferite stiluri și ustensile după bunul plac. Definiția artei se află în ochii privitorului , este foarte interpretabilă și vastă , necesită o cunoaștere în detaliu a stilului aplicat pentru a putea înțelege imaginea transpusă de artist pe suprafața de prezentare.

Fiecare artist iși creează propriul jurnal în care îsi transpune starea fizică de spirit și își întruchipează o parte din suflet , constant fiind influențat de momente specifice din viața sa.

Un artist adevărat mereu caută inspirație , mereu schițează următoarea capodoperă , calculează parametrii și contemplează la metodele cele mai plauzibile și conveniente pentru a realiza ce si-a propus.Părerea mea este că arta nu poate fi descrisă prin cuvinte și că este foarte subiectivă de la om la om , senzațiile si excitările estetice diferă la fiecare persoană.

Intrebarea “Ce este arta?” a fost intrebată de o mie de ori pâna acuma , ne învârtim asupra acestei întrebari de ani în sir , unii spun că arta trebuie sa fie ceva placut ochiului , trebuie să ne transmită o emoție și ca ea trebuie să fie facută de om , dar nu poate fi artă ceva natural?

Bibliografie

1. ECO , Umberto , Istoria urâtului , Editura Enciclopedia Rao, București ,2007

2. MIZOEFF , Nicholas , An introduction to visual culture , Editura Rourledge , London 1999

3.Începuturile fotografiei, 4 decembrie 2006, Prof. Ionel Zanescu, Jurnalul Național

4.Uitată și găsită: PRIMA FOTOGRAFIE DIN ISTORIE!, 15 februarie 2013, Roxana Roseti, Evenimentul zilei

5. O fotografie spune mai mult decat o mie de cuvinte, 31 ianuarie 2007, Revista Magazin

6. http://blogdefotografie.ro/fotografia-pe-film-din-perspectiva-unui-fotoinvitat/

7. Mark Galer and Les Horvat (2005). Digital Imaging. Elsevier. ISBN 0-240-51971-X.

8. Issac Amadror (2009). "3". The Theory of the Moiré Phenomenon. Springer London. ISBN 978-1-84882-180-4.

9. ACHIȚEI, Gheorghe , Artă și speranță, Editura Albatros , București 1970

10. CRISTIANE, Paul , Digital Art, Editura Thames & Hudson world of art , London, 2008

11.FELEKI , Karoly , Bazele fotografiei argentice, Editura Mega , Cluj-Napoca , 2009

-Ernest Cassirer, Eseu despre om. O introducere în filozofia culturii umane, Ed.Humanitas, București, 1994: cap. -"Arta"

-George Dickie, Introduction to Aesthetics. An Analytic Approach, Oxford University Press, 1997

-H.-G. Gadamer, "Art and Imitation", în The Relevance of the Beautiful and Other Essays, Cambridge University Press, Cambridge, 1991

-Gordon Graham, Philosophy of The Arts. An Introduction to Aesthetics, Routledge, 2005

-Dabney Townsend, Introducere în estetică, Ed. All, București,1997

-Jerrold Levinson, “Philosophical Aesthetics. An Overview”, in Jerrold Levinson (ed.), The Oxford Handbook of Aesthetics, Oxford University Press, 2003,2005

-Robert Stecker, “Definition of Art” in Jerrold Levinson (ed.), The Oxford Handbook of Aesthetics, Oxford University Press, 2003,2005

-George Dickie, Introduction to Aesthetics. An Analytic Approach, Oxford University Press, 1997

-Raymonde Moulin, Artiste, l’institution et le marché, Ed. Flammarion, Paris, 1992

– http://www.hartagroup.ro/files/despre-arta-si-felurile-in-care-privim-lumea.pdf

Bibliografie

1. ECO , Umberto , Istoria urâtului , Editura Enciclopedia Rao, București ,2007

2. MIZOEFF , Nicholas , An introduction to visual culture , Editura Rourledge , London 1999

3.Începuturile fotografiei, 4 decembrie 2006, Prof. Ionel Zanescu, Jurnalul Național

4.Uitată și găsită: PRIMA FOTOGRAFIE DIN ISTORIE!, 15 februarie 2013, Roxana Roseti, Evenimentul zilei

5. O fotografie spune mai mult decat o mie de cuvinte, 31 ianuarie 2007, Revista Magazin

6. http://blogdefotografie.ro/fotografia-pe-film-din-perspectiva-unui-fotoinvitat/

7. Mark Galer and Les Horvat (2005). Digital Imaging. Elsevier. ISBN 0-240-51971-X.

8. Issac Amadror (2009). "3". The Theory of the Moiré Phenomenon. Springer London. ISBN 978-1-84882-180-4.

9. ACHIȚEI, Gheorghe , Artă și speranță, Editura Albatros , București 1970

10. CRISTIANE, Paul , Digital Art, Editura Thames & Hudson world of art , London, 2008

11.FELEKI , Karoly , Bazele fotografiei argentice, Editura Mega , Cluj-Napoca , 2009

-Ernest Cassirer, Eseu despre om. O introducere în filozofia culturii umane, Ed.Humanitas, București, 1994: cap. -"Arta"

-George Dickie, Introduction to Aesthetics. An Analytic Approach, Oxford University Press, 1997

-H.-G. Gadamer, "Art and Imitation", în The Relevance of the Beautiful and Other Essays, Cambridge University Press, Cambridge, 1991

-Gordon Graham, Philosophy of The Arts. An Introduction to Aesthetics, Routledge, 2005

-Dabney Townsend, Introducere în estetică, Ed. All, București,1997

-Jerrold Levinson, “Philosophical Aesthetics. An Overview”, in Jerrold Levinson (ed.), The Oxford Handbook of Aesthetics, Oxford University Press, 2003,2005

-Robert Stecker, “Definition of Art” in Jerrold Levinson (ed.), The Oxford Handbook of Aesthetics, Oxford University Press, 2003,2005

-George Dickie, Introduction to Aesthetics. An Analytic Approach, Oxford University Press, 1997

-Raymonde Moulin, Artiste, l’institution et le marché, Ed. Flammarion, Paris, 1992

– http://www.hartagroup.ro/files/despre-arta-si-felurile-in-care-privim-lumea.pdf