Comunicarea în Cadrul Grupului

Comunicarea în cadrul grupului

METODE ȘI TEHNICI DE CUNOAȘTERE A GRUPURILOR

Metoda “Profilul psihosocial al grupului”

Oamenii traiesc organizați în grupuri deoarece sunt ființe sociale. Un grup social reprezintă un ansamblu de indivizi între care există relatii bine definite și în care fiecare individ are conștiinta apartenentei la grup.

Membrii unui grup au o anumită structură , funcționează după unele reguli prestabilite, au interese comune și urmăresc realizarea unor scopuri specifice, bine delimitate.

Metodele de investigatie a grupului sunt puține, iar acestea care exista sunt, cele mai multe dintre ele, adaptari ale metodelor folosite în studierea personalitatii individului. Psihologia de grup este diferită de suma psihologiilor fiecarui individ ce îi apartine, de aceea se simte nevoia unor modalități noi, specializate, proprii cunoasterii grupurilor.

Pedagogia este o muncă ce necesită o activitate de grup. În acest caz grupul are o dimensiune restransă (de la 2-3 persoane, la maxim 30 persoane), și este cunoscut in literatura de specialitate ca fiind un grup mic. Într-un astfel de grup oamenii simt nevoia unor atitudini de receptivitate și prietenie.

Pentru ca un grup școlar sa ajungă la atingerea scopurilor, este necesar ca organizatorul și conducatorul acestuia să aibă informații despre caracteristicile grupului, să cunoască deci psihologia sa.

„Intelectul nu realizează nimic prin sine însuși”, spunea Aristotel, iar psihologia modernă n-a făcut decât să confirme această lege. Inteligența este un lucru ciudat. Unii oameni despre care se crede ca ar fi inteligenți au rezultate groaznice la testele standardizate. Oamenii care salvează vieți nu sunt întotdeauna inteligenți și unii oameni autiști pot citi , aduna, sau scrie mai repede sau mai bine decat oamenii cu un coeficient de inteligență înalt. Realizând că sunt multe tipuri distincte de inteligență putem ințelege inteligența mult mai bine.

Caracterizarea omului ca reprezentând ființa inteligentă este valabilă în această formă generală, cât și în oricare din concretizările sale, tocmai în virtutea existenței mai multor tipuri de inteligență.

Profesionalizarea indivizilor în diferite domenii de activitate duce la formarea și dezvoltarea unor tipuri particulare de inteligență, care reprezintă fie aplicarea și amplificarea inteligenței generale, fie valorificarea inteligenței fluide, fie rezultatul învățării și educației într-un domeniu determinat de activitate.

Putem menționa, din acest punct de vedere, inteligența matematică , inteligența generală , inteligența tehnică.

Dintr-un punct de vedere asemănător, care evidențiază dimensiunile multiple ale inteligenței, unii autori vorbesc despre inteligența multiplă.

Astfel, Howard Gardner stabilește, în acest cadru conceptual, mai multe tipuri de inteligență despre care el a spus că pot fi diferențiate după un număr de observații. De exemplu, dacă cineva a suferit o rană pe creier, dar abilitatea sa a rămas intactă, atunci aceasta inseamnă ca acea abilitate este o formă de inteligență.

O altă observație apare atunci când o persoană este extrem de talentată într-un domeniu dar este oarecum medie în toate celelalte.

Cele inițial șapte tipuri de inteligență sunt : lingvistică, logico-matematică, spațială, muzicală, kinestezică, intrapersonală și interpersonală, carora le-a mai adăugat inteligența naturalistă.

Aceste tipuri de inteligență, împreună cu abilitățile si ocupațiile cel mai des intâlnite ale persoanelor respective au fost grupate în urmatorul tabel:

Comunicare reprezintă înștiințare, știre, veste, raport, relație, legătură. Cam acestea ar fi sinonimele care ne sunt oferite de către dicționarul explicativ pentru comunicare. Deși pare simplu înțelesul comunicării este mult mai complex și plin de substrat.

Comunicarea are o mulțime de înțelesuri, o mulțime de scopuri și cam tot atâtea metode de exprimare și manifestare. Nu există o definiție concretă a comunicării însă se poate spune cel puțin că, comunicarea înseamnă transmiterea intenționată a datelor, a informației.

Ce se înțelege prin comunicare:

o provocare constantă pentru psihologia socială;

o activitate;

satisfacerea nevoile personale;

legătura între oameni, etc.

Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. Este mai mult decât o legătură verbala intre cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii trăiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa dețină in comun aceste lucruri.

Pentru a forma o comunitate sau o societate , ei trebuie să aibă în comun scopuri , convingeri aspirații, cunoștințe – o înțelegere comună – "același spirit" cum spun sociologii. Comunicarea este cea care asigura dispoziții emoționale și intelectuale asemănătoare, moduri similare de a răspunde la așteptări și cerințe.

Lucrarea “Cunoasterea si activitatea grupurilor scolare”, elaborata de Mielu Zlate si Camelia Zlate oferă și ea o serie de metode și tehnici de cercetare a grupurilor sociale, produse in psihologia de specialitate sau imprumutate si adaptate de la stiintele invecinate.

Printre aceste metode se numară:

Tehnica sociometrică,

Autobiografia grupurilor,

Observatia sistemica a grupurilor pe baza categoriilor informationale,

Determinarea personalitatii interpersonale,

Profilul psihologic al grupurilor;

Există multe situatii în viața socială în care este foarte utilă aplicarea metodelor de cunoastere a grupurilor, ca de exemplu:

Inceperea activitatii cu un grup necesită detinerea unor informatii despre el. Intr-o astfel de situatie, daca un profesor cere detalii elevilor referitoare la performantele sau la aspiratiile lor, el va obtine caracteristici psihoindividuale, nu unele psihosociale. De aceea este foarte necesara utilizarea metodelor “autobiografiei” si “profilului psihologic” al grupului.

Aprecierea gradului de participare al fiecarui elev individual sau a intregului grup la activitatea de seminar necesita utilizarea metodei “ observatiei sistemice pe baza categoriilor interactionale” elaborate de Bales.

Astfel se poate aprecia continutul si calitatea celor discutate, numarul participantilor la discutii si felul in care s-au implicat ei in rezolvarea problemelor ridicate.

Aprecierea eficientei grupului in functie de relatiile dintre membrii acestuia, de atmosfera creata in grup , se poate face utilizand “tehnica sociometrica”. Aceasta metoda analizeaza relatiile afectiv-simpatice, deci relatiile de simpatie sau antipatie manifestate de membrii grupului.

În situatiile de selectie sau promovare a oamenilor si in cele de formare sau reconstituire a grupurilor sociale, este necesara luarea in considerare a criteriilor de ordin psihologic si psihosocial , a trasaturilor de personalitate, relatiilor din cadrul grupurilor si atmosfera de grup. Stabilirea tipului de “personalitate interpersonala” al grupului poate fi de mare folos in atingerea acestor obiective.

Rolul aplicarii metodelor de cunoastere a grupurilor sociale este acela de a-l ajuta pe cercetatorul, organizatorul sau conducatorul unui astfel de grup de a culege cat mai multe informatii referitoare la grupul in cauza, de a intelege functionarea sa si a comportamentelor de grup. Daca acesta reuseste sa atinga scopurile prezentate, va fi capabil sa anticipeze cu usurinta evolutia viitoare a grupului.

Comunicarea se realizează pe trei niveluri:

1. Logic

2. Para verbal

3. Non verbal

Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezintă doar 7% din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel para verbal (ton, volum, viteza de rostire…) si 55% la nivelul non verbal (expresia faciala, poziția, mișcarea, îmbrăcămintea etc.).

Dacă intre aceste niveluri nu sunt contradicții, comunicarea poate fi eficace.

Daca insa intre niveluri exista contradicții, mesajul transmis nu va avea efectul scontat.

Tipuri de comunicare:

Comunicarea intra personală. Este comunicarea în și către sine.

Comunicarea inter personală. Este comunicarea între oameni.

Comunicarea de grup. Este comunicarea între membrii grupurilor si comunicarea dintre oamenii din grupuri cu alți oamenii.

Comunicarea de masa. Este comunicarea primită de sau folosita de un număr mare de oameni.

Scopul comunicării:

· sa informam pe alții.

· sa atenționam pe alții.

· sa explicam ceva.

· sa distram.

· sa descriem.

· sa convingem, etc.

Pentru a descrie numeroasele înțelesuri ale comunicarii pe care o folosim si o traim zilnic, folosim urmatorii trei termeni:

Forma comunicarii

Este un mod al comunicarii asa cum sunt vorbirea, scrierea sau desenul.

Aceste forme sunt distincte si separate una de alta asa de mult, încât au sistemul lor propriu pentru transmiterea mesajelor. Astfel, când semnele sunt facute pe foaia de hârtie potrivit anumitor reguli (cum sunt cele ale gramaticii si ortografiei), atunci noi cream cuvinte si "forma" scrierii.

b. Mediul comunicarii

Este un mijloc al comunicarii care combina mai multe forme.

Un mediu adesea poate implica utilizarea tehnologiei asa ca acesta este dincolo de controlul nostru. Spre exemplu, o carte este un mediu care foloseste forme ale comunicarii precum sunt cuvintele, imaginile si desenele.

c. Media

Sunt acele mijloace de comunicare în masa care s-au constituit într-un grup propriu.

Exemple binecunoscute sunt radioul, televiziunea, cinematograful, ziarele si revistele. Toate acestea sunt distincte si prin modul prin care pot include un numar de forme de comunicare. Spre exemplu, televiziunea ofera cuvinte, imagini si muzica. Adesea termenul mass-media identifica acele mijloace ale comunicarii bazate pe tehnologie care fac o punte între cel care comunica si cel care recepteaza.

Limbajul este codul cu care este transmisă informația, reprezintă unealta comunicării.

În prima categorie intră limbajul. Limbajul reprezintă codul comunicării, este liantul între cel ce transmite informația , emițător , și cel ce primește informația, receptor. Limbajul determină forma comunicării. El este de trei feluri:

Limbaj verbal.

Limbaj non verbal.

Limbaj scris.

Judecata, sinele și societatea nu sunt structuri discrete, ci procese de interactiune personală și interpersonala. Interactiunea simbolică subliniază importanta limbajului, ca mecanism fundamental in devenirea sinelui si judecatii.

Personalitatea este ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei persoane și o distinge ca individualitate; felul propriu de a fi al cuiva.

Comunicarea are o foarte mare influență asupra personalității deoarece in ziua de azi individul se definește in funcție de ceilalți iar comportamentul reprezintă o construcție a persoanei in interacțiunea cu ceilalți. Interacțiune atrage concomitent comunicare.

In felul acesta, definirea unei situații nu este niciodată strict individuala, deși apare astfel; in același timp, nici individul nu este doar o oglinda a celorlalți, ci introduce note personale in orice evaluare si răspuns. Cu cat se comunica mai mult cu atât cresc șansele de a se crea personalități puternice. Comunicarea este cheia individului spre societate și integrarea în aceasta.

Lipsa comunicării atrage o îndepărtare iminenta fața de grup, echipa, societate, etc.

Daca luam în discuție termenul de grup observam căci, chiar societatea din care facem parte este un grup. Grupul înseamnă reguli, reputație, țel, munca în echipă, etc . Sensuri determinate de interacțiune deci de comunicare. Atâta timp cât există o bună comunicare există și un randament maxim, însă dacă aceasta lipsește se poate ajunge la disensiuni sau, chiar mai rău.

Funcționarea unui grup mai mare se bazează pe rețeaua care conectează diferite parți ale sale si-i asigura coerenta. Nuanța pe care o introduce Blumer ar pumunicare. Atâta timp cât există o bună comunicare există și un randament maxim, însă dacă aceasta lipsește se poate ajunge la disensiuni sau, chiar mai rău.

Funcționarea unui grup mai mare se bazează pe rețeaua care conectează diferite parți ale sale si-i asigura coerenta. Nuanța pe care o introduce Blumer ar putea chiar surprinde: "O rețea sau o instituție nu funcționează in mod automat datorita unei dinamici interioare sau unui sistem de cerințe: ea funcționează pentru ca persoanele aflate in diferite puncte fac ceva, iar ceea ce fac este rezultatul modului cum definesc situația in care sunt chemate sa acționeze"

Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care noi ne naștem. Noi învățăm să comunicăm. De aceea trebuie sa studiem ce învățăm ca să putem folosi cunoștințele noastre mai eficient.

Orice comunicare implica creație si schimb de înțelesuri. Aceste înțelesuri sunt reprezentate prin "semne" si "coduri". Se pare ca oamenii au o adevărată nevoie sa "citească" înțelesul tuturor acțiunilor umane. Observarea si înțelegerea acestui proces poate sa ne facă sa fim mai conștienți referitor la ce se întâmpla când comunicam.

Este o altă lectură a comunicării si semnificației sale legata de data

aceasta de procese sociale de adâncime, cum ar fi conservarea identității si coeziunii, exercitarea funcției vitale de integrare sociala, de menținere si consolidare a unui humus psihologic comun. In nici una dintre ipostazele sale majore, societatea (comunitatea umana) nu poate exista fără comunicare: nici in cea de dobândire a unei experiențe comune (care presupune dialog), nici in cea de transmitere a zestrei culturale, nici in construirea acordului asupra unor probleme si dezlegări.

PROFILUL PSIHOSOCIAL AL GRUPULUI

Este o metodă de reprezentare grafica a rezultatelor unor masuratori facute prin utilizarea diferitelor probe, fie pe un individ in parte, fie pe un esantion de subiecti.

Cu ajutorul unor teste sau a altor modalitati, se determina nivelul de dezvoltate al diferirelor capacitati psihice globale ale individului si a elementelor componente ale acestora, ca de exemplu:

Gândirea – rapiditatea, ritmul, flexibilitatea, creativitatea,

Atenția – stabilitatea, concentrarea, volumul, distributia, mobilitatea,

Memoria – rapiditatea intiparirii, trainicia pastrarii, exactitatea, promptitudinea si completitudinea reactualizarii datelor memorate,

Alte capacitati precum: imaginatia, afectivitatea, aptitudinile, motricitatea, temperamentul, caracterul.

Fiecare caracteristică are în final o anumită valore. Daca se asează toate aceste valori pe verticală, iar apoi sunt unite printr-o linie, se obtine o figură asemănătoare siluetei umane. Din acest motiv metoda este numita “profil psihologic”.

Aceasta metoda are menirea de a vizualiză performantele obtinute de un individ, sau a unui grup la o serie de probe, avand si posibilitatea compararii rezultatelor obtinute de o persoana in diferite perioade de timp, sau a rezultatelor obtinute de diferiti indivizi la acelasi moment.

Se pot remarca doua puncte in profilul unui individ:

a) Puncte slabe – care necesita interventii educative, remedieri sau ameliorari.

Puncte forte – elementele de sprijin în vederea desfasurarii unor comportamente eficiente.

Pentru ca aceste trasături ale indivizilor să fie convertibile la trasături psihice ale unui grup, trebuie să se țina cont de câteva aspecte ale grupului:

Stabilirea unor particularitati ale grupului care urmeaza sa fie masurate iar apoi vizualizate sub forma profilului. Alegerea acestor particularitati se face in functie de scopul urmarit (daca se doreste aflarea multor informatii, se vor utiliza majoritatea proprietatilor grupurilor mici; daca se doreste caracterizarea grupului dupa proprietatile esentiale, se face apel doar la o parte a lor).

Cele mai utilizate proprietati sunt:

Consensul (existenta atitudinilor asemanatoare in grup),

Conformismul ( respectarea normelor de grup),

Autoorganizarea (capacitatea grupului de a se organiza singur),

Coeziunea (unitatea grupului),

Eficienta (indeplinirea obiectivelor),

Autonomia (independenta),

Controlul (grupul ca mijloc de control a actiunii membrilor sai),

Stratificarea (ierarhizarea statutelor),

Permeabilitatea (acceptarea altor membri),

Flexibilitatea (de manifestare a comportamentelor variate),

Omogenitatea (similaritate psihologica si sociala a membrilor),

Tonul hedonic (placerea apartenentei la grup),

Intimitatea (apropierea psihologica intre oameni),

Forta (taria grupului),

Participarea (actionarea pentru grup),

Stabilitatea (persistenta in timp a grupului).

Alcatuirea unui chestionar care sa se adreseze grupului si care sa contina proprietatile anterioare, dar transformate in intrebari. Se recomanda ca aceste intrebari sa fie clare, concise, sa contina cuvinte uzuale, pe intelesul tuturor, astfel incat sa permita elaborarea unor raspunsuri care sa concorde cu realitatea. Cea mai des intalnita formulare a intrebarilor este: “In ce masura…?

Este foarte necesară stabilirea unitatilor de masură a proprietatilor respective. Cea mai utilizată este scara de atitudini de tip Lickert (cu cinci intervale), care da posibilitatea evaluarii gradului in care o anumita proprietate caracterizeaza grupul. Valorile scarii se pot interpreta astfel:

un punct – caracteristică apare intr-o masura foarte mică,

doua puncte – caracteristica e prezenta in mica masura,

trei puncte – caracteristica exista intr-o oarecare masura,

patru puncte – caracteristica e prezenta in mare masura,

cinci puncte – caracteristica apare intr-o masura foarte mare .

În realizarea profilului psihologic de grup este necesara urmarea etapelor:

a) Pregatirea grupului in vederealicarii chestionarului, care poate fi:

– o pregatire de continut – in care se explica termenii dificili.

– o pregatire tehnica (organizatorica) – in care se repartizeaza foile de raspuns fiecarui individ chestionat si instruirea grupului subiectilor de a raspunde la fiecare intrebare, notand in dreptul fiecareia numarul de puncte acprdat.

b) Aplicarea chestionarului – poate fi lucru individual sau dictarea fiecarei intrebari de catre cercetator si notarea raspunsului de catre subiecti.

c) Construirea profilului psihosocial al grupului – pe verticala sunt notate proprietatile, iar pe orizontala cele cinci unitati. In dreptul fiecarei proprietati se trec mediile rezultate de la toti membrii grupului. Unind punctele, vom obtine profilul psihosocial al grupului.

Realizarea acestui profil poate oferi informatii despre grup, precum:

– indica orientarea generala (pozitiva su negativa) a proprietatilor grupului social. Daca proprietatile sunt prezente in mare si foarte mare masura, grupul este bine organizat si structurat; daca proprietatile apar intr-o mica sau foarte mica masura, grupul este dezorganizat si conflictual.

– arata masura si gradul in care fiecare proprietate este dezvoltata in grup, indicand ce caracteristica trebuie imbunatatita.

– arata cauzele probabile ale unei situatii de grup si unele efecte ce s-ar putea obtine.

Profilul psihosocial al grupului este modalitatea prin care se poate realiza o buna cunoastere a grupului, a caracteristicilor lui generale si particulare. Cu ajutorul lui se pot lua decizii de ameliorare a unor probleme aparute intre membrii grupului, rezolvarea acestora ducand la o crestere a eficientei si o mai usoara atingere a obiectivelor comune. Este inlesnită de asemenea și anticiparea functionalitatii viitoare a grupului.

Reflecții si maxime:

"Pana de scris este mai puternică de cât sabia"

Shakespeare

"E în zadar sa vorbesti celui care nu vrea sa te asculte."

M. Eminescu

"Cuvântul este sunet si culoare, e mesagerul gândului uman."

T. Vianu

"Cât de puternice sunt cuvintele drepte. "

Biblia

"Cuvintele sunt cele mai puternice droguri folosite de omenire."

Rudyard Kipling

"Ca sa pregatesti o buna cuvântare spontana îti trebuie mai mult de trei saptamâni. "

Mark Twain

"Scrierea la persoana a treia deseori ne permite sa ne ascundem în spatele organizatiei. "

H. Schwartz

"Precizarea întelesului termenilor este cea dintâi precautie care se ia în orice discutie."

P. P. Negulescu

"O cuvântare fara scop specificat este ca o calatorie fara destinatie."

Ralph C. Emedley

Bibliografie:

ANDREI COSMOVICI

Psihologie generala

(Editura Polirom –Iasi 1996)

M. ZLATE, C. ZLATE

“Cunoasterea si activitatea grupurilor scolare”

( Editura Politica – Bucuresti 1982 )

FRANCOIS PAROT

“Dictionar de psihologie”

( Editura Humanitas – Bucuresti 1999 )

IONESCU C .POPESCU

„Elemente de psihologie si epistemologie genetica„

(Editura stintiifica si enciclopedica-Bucuresti 1981 )

DUMITRU CRISTEA

“Tratat de psihohlogie sociala”

( Editura ProTransilvania-Bucuresti 2000 )