Comunismul In Banat

CUPRINS

pagina

Introducere…………………………………………………………………1

Planul politic-propagandistic 1944…………………………………………3

Planul social-economic 1944………………………………………………..12

Planul politic-propagandistic 1945…………………………………………16

Planul social-economic 1945……………………………………………….32

Planul politic-propagandistic1946………………………………………….49

Planul social-economic 1946……………………………………………….65

Concluzii…………………………………………………………………….93

Bibliografie………………………………………………………………….95

Anexe

Cuprins

=== Bibiliografie ===

Bibiliografie

I.Izvoare :

1.Fonduri arhivistice :

Arhiva istorică Națională, filiala județului Timiș; fonduri:

Comitetul Județean B.P.D. Timiș – Torontal (1946 – 1948 );

Comitetul Județean al PCR Timiș – Torontal (1944 – 1947 );

Comitetul Județean PCR Severin (1944 – 1948) ;

Comitetul Regional PCR Banat (1946 – 1947);

Comitetul Județean Frontul Plugarilor Timiș – Torontal (1944 – 1950);

Comitetul Județean Frontul Plugarilor Severin (1945 – 1950) ;

Comitetul Județean Frontul Unic Muncitoresc Banat (1945 – 1946);

Inspectoratul Regional de Poliție Timișoara (1940 – 1948);

Prefectura Județului Timiș – Torontal (1946 – 1948);

Prefectura Județului Severin (1944 – 1948).

2.Presă :

Banatul, Timișoara – 1946.

Făclia Banatului, Timișoara – 1946.

Luptătorul Bănățean, Timișoara – 1944.

─ 1945

─ 1946

Viața Bănățeană, Timișoara – 1946.

II. BIBLIOGRAFIE GENERALǍ

Achim, Ionel, Banatul în Evul Mediu, Editura Albatros, București, 2000.

Agrigoroaiei, Ion, România interbelică, vol. I, Editura Universității „Al. I. Cuza, Iași, 2001.

Alexandrescu, Ion, Economia României în primii ani postbelici (1945 – 1947), Editura Meronia, București, 2000.

Alexe, Vladimir, România secretă, Editura Elit, București, 2004.

Anisescu, Cristina, Arhivele Securității, Editura Nemira, București, 2004.

Antonescu, Ion, Un A.B.C. al anticomunismului românesc, Editura Saeculum, București, 1998.

Antoniu, Bogdan, Istoria lumii în texte : de la început până în zilele noastre, Editura Institutului European, Iași, 2005.

Arhip, Ioan, Din cronica unui veac: 1850 – 1950, Editura Eurocart, Iași, 2000.

Axenciuc, Victor, Evoluția Economică a României: 1859 – 1947, Editura Expert, București, 2000.

Baciu, Nicolae, Agonia României, 1944 – 1948. Dosare secrete acuză, Editura Dacia, Cluj – Napoca,1990.

Bărbulescu, Mihai, Deletant, Dennis, Hitchins, Keith, Papacostea, Șerban, Istoria României, Editura Enciclopedică, București, 1998.

Bejenaru, Liviu Marius, Membrii C.C. al P.C.R., Editura Enciclopedică, București, 2004.

Buzatu, Gheorghe, Chirițoiu, Mircea, Agresiunea comunismului în România. Documente din arhivele secrete: 1944 – 1989 , vol. I, Editura Paideia, București, 1998.

Buzatu Gheorghe, Scurtu, Ioan, Istoria românilor în secolul XX, 1918 – 1948, Editura Paideia, București, 1999.

Calafeteanu, Ion, Politică și exil, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005.

Conciatu, Ioan, Probleme economice bănățene, Editura Curierul Banatului, Timișoara, 1947.

Constantinesc, N. N., Studii de istoria economiei și istoria gândirii economice, vol. I, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981.

Constantiniu, Florin, PCR, Pătrășcanu și Transilvania, Editura Enciclopedică, București, 2001.

Crețan, Remus, Etnie, confesiune și comportament electoral în Banat, Editura Universității de vest, Timișoara, 1999.

Crișan, Gheorghe, Agresiunea comunistă în România, Editura Meridiane, București, 1997.

Curteanu, Maria, Sectorul de stat în România, 1944 – 1947, Editura Academiei Române, București, 1974.

Deletant, Dennis, România sub regimul comunist, Editura Fundația Academică Civică ( Biblioteca Sighet ). București, 1997.

Fătu, Mihai, Alianțe politice ale Partidului Comunist Român (1944 – 1947), Editura Dacia, Cluj – Napoca, 1979.

Fătu, Mihai, Un vot decisiv, Editura Institutului de Studii Istorice, București, 1972.

Fischer – Galați , Stephen, România în secolul XX, Editura Institutului European, Iași, 1998.

Focșeneanu, Eleodor, Istoria constituțională a României : 1859 – 1991, Editura Humanitas, București, 1992.

Franck, Nicoleta, O înfrângere în victorie. Cum a devenit România, din Regat, Republică Populară (1944 – 1947), Editura Humanitas, București, 1992.

Frunză, Victor, Istoria stalinismului în România, Editura Humanitas, București, 1990.

Giurescu, Dinu C., Uzurpatorii. România: 6martie 1945 – 7 ianuarie 1946, Editura Vremea XXI, București, 2004.

Hațegan, Ioan, Cronologia județului Timiș, Editura Marineasa, Timișoara, 2004.

Ionescu, Ghiță, Comunismul în România, Oxford University Press, London, 1964

Ioniță, Gheorghe, Istoria românilor de la 23 august 1944 până în prezent, Editura Universității din București, București, 2001.

Iorga, Nicolae, Observații și probleme bănățene, Editura Monitorului Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1940.

Judt, Tony, Europa Iluziilor, Editura Polirom, Iași, 2000

King, Robert R., History of the Romanian comunist Party, Oxford University Press, New York, 1997.

Lache, Ștefan, Țuțui, Gheorghe, România și Conferința de pace de la Paris din 1946, Editura Dacia, Cluj – Napoca,1978

Marcou, Lilly, Sub Stalin și Dej. Jurnalul unui om de stânga, Editura Antet, Oradea, 1998

Marian, William, Mișcarea antifascistă, Editura Universității din Timișoara, Timișoara, 1997.

Milcoveanu, Șerban, Partidul Comunist și Mișcarea legionară în epoca fierbinte (iulie 1945 – iulie 1948), Editura Crater, București, 1996.

Mocanu, Marin Radu, Cenzura comunistă, Editura Albatros, București, 2001.

Murgescu, Bogdan, Istoria României în texte, Editura Corint, București, 2001.

Mușat, Mircea, Unitate, continuitate și ascensiune în mișcarea muncitorească din România, 1821 – 1948, Editura Politică, București, 1971.

Neagu, Cosma, Dominația comunistă, 1944 – 1989,Editura Bravo – Press, București, 1996.

Olteanu, Constantin, 1947. Un an de transformări revoluționare în România, Editura Politică, București, 1972.

Onișoru, Gheorghe, Alianțe și confruntări între partidele politice din România (1944 – 1947), Fundația Academia Civică, București 1996.

Pascu, Ștefan, Timișoara: Pagini din trecut și de azi, Editura Academiei, Timișoara, 1969.

Păiușan, Cristina, Retegan, Mihai, Regimul comunist din România, o cronologie politică (1945 – 1989), Editura Tritonic, București 2002.

Popescu, Lucian, Timișoara interbelică, Editura Cartea Universitară, București, 2004.

Rădulescu – Zoner, Șerban, Instaurarea totalitarismului comunist în România, Editura Cavallioti, București, 2002

Rusan, Romulus, Anul 1946. Scrisori și alte texte, Fundația Academia Civică (Analalele Sighet 4), București, 2002.

Scurtu, Ioan, Din viața politică a României, Editura Științificăși Enciclopedică, București, 1983.

Sitariu, Mihaela, Oaza de libertate, Editura Polirom, Iași, 2004.

Sitariu, Mihaela, Rezistența anticomunistă, Editura Sophia, București, 1998.

Soulet, Jean – Francois, Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre, Editura Polirom, Iași, 1998.

Topliceanu, Traian, Românii și minoritarii, Editura Comunitatea de Avere, Caransebeș, 1947.

Țuțui, Gheorghe, Petric, Aron, Frontul Unic Muncitoresc în România, Editura Politică, București, 1971.

Ureche, Valeriu, Administrația județului Timiș, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2003.

Zaharia, Gheorghe, România în anii revoluției democrat – populare, Editura Politică, București, 1971.

III. BIBLIOGRAFIE SPECIALǍ

Bunescu, Traian, Politica de alianțe a PCR în alegerile parlamentare din noiembrie 1946 în Banat, în Studii de Istoria Banatului (în continuare SIB), Timișoara, XXI, 1986, pp. 243 – 262 .

Bunta, Petru, În frunte cu Partidul Comunist Român, pentru Republica Populară, pentru trecerea la etapa socialistă a revoluției populare, în Acta Musei Napocensis (în continuare ADM), Cluj – Napoca, XIV, 1977, pp. 621 – 642.

Kakucs, Lajos, Participarea tineretului din Timișoara la reconstrucția țării între 1944 – 1948, în Tibiscus, Timișoara, 5, 1979 pp. 417 – 422.

Lache, Ștefan, Partidul Comunist Român – organizatorul și conducătorul luptei maselor populare pentru transformări democratice și trecerea la revoluția socialistă, în Analele Banatului ( în continuare asupra AnB), serie nouă, Timișoara, I, 1981, pp. 259 – 263.

Luncan, Ioan, Participarea maselor populare din Banat sub conducerea PCR la lupta pentru consolidarea puterii revoluționar – democrate și trecerea la socialism în 1947, în SIB Timișoara, VIII, 1982, pp. 192 – 205.

Macavei, Alina, Considerații asupra activității organizației județene Severin a Partidului Social – Democrat: 1944 – 1948, în SIB, Timișoara, XXII – XXIV – XXV, 1999 – 2001, pp. 269 – 275.

Munteanu, Ioan, Preocupări de modernizare și îndrumare a economiei agrare din Banat în perioada interbelică, în SIB, Timișoara, IX, 1983, pp. 147 – 156.

Narai, Eusebiu – Marcel, Aspecte politice din județul Caraș (1944 – 1947), în Ziridava, Arad, XXi, 1998, pp. 317 – 321.

Păiușan, Radu, Colaborarea dintre organizațiile bănățene ale PCR și PNL – Gheorghe Tătărescu în cadrul guvernului dr. Petru Groza, între 6 martie 1945 – 19 noiembrie 1946, în SIB, Timișoara, XIV, 1998, pp. 239 – 260.

Rămnențeanu, Vasile, Activitatea organizației județene a Timiș – Torontal a PCR în perioada 1944 – 1946, în AnB, serie nouă, Timișoara, III, 1994, p. 434.

Rămnențeanu, Vasile, Activitatea organizațiilor de stânga ale minorităților naționale din județul Timiș – Torontal: 1944 – 1946, în Banatica, Reșița, 13 (II), 1995, pp. 419 – 426.

Rămnențeanu, Vasile, Aspecte ale aplicării Convenției de Armistițiu din 12 septembrie 1944 în județul Timiș – Torontal, în SIB, Timișoara, XVII – XVIII, 1996, pp. 46 – 47.

Rămnențeanu, Vasile, Aspecte ale vieții economice și politice din județul Severin în perioada 1944 – 1946, în AnB, serie nouă, Timișoara, V, 1997, pp. 429 – 442.

Rămnențeanu, Vasile, Starea de spirit a populației din județul Timiș – Torontal în perioada 1945 – 1948, în Tibiscum, Caransebeș, VIII, 1993, pp. 233 – 237.

Ruja, Gheorghe, Lupta comuniștilor din Banat pentru victoria BPD în alegerile parlamentare din 1946, în Acta Musei Porolissensis ( în continuare AMP), Oradea, 1, 1977, pp. 267 – 271.

Rusnac, Mircea, Aspecte ale vieții politice din Banat în perioada 1944 – 1948, în Tibiscum, Caransebeș, XI, 2003, pp. 393 – 406.

Rusnac, Mircea, Confruntări politice și electorale în județele bănățene în anul 1946, în Banatica, Reșița, 14, 1996, pp. 395 – 413.

=== CAPITOLUL I Viata politica din Banat ===

Capitolul I

Viața politică în România după actul de la 23august 1944

I. 1 Însemnătatea actului de la 23 august 1944 în istoria României

Ciudat și controversat destin a avut în răstimpul acestor aproape cinci decenii și jumătate actul de la 23 august 1944! Considerat a fi, când măreața noastră sărbătoare națională, când prologul rusificării României, când fapt energic, de voință al întregului popor, când ziua unei odioase lovituri de palat, actul de la 23 august își așteaptă o analiză riguroasă, documentată, și mai cu seamă, nepărtinitoare, care să-i definească locul și să-i descifreze semnificațiile profunde și complexe în istoria neamului, ca și în viața politică internațională.

„Cert este, însă, un singur lucru: indiferent de caracterul partizanal al interpretărilor, și omenește vorbind, limitat și subiectiv al documentului memorialistic, el rămâne un eveniment de importanță deosebită. Tocmai de aceea, din șirul lung de posibile definiții pe care le-a primit și le va primi actul de la 23 august, putem reține cu certitudine această formulare a istoricului englez John Erickson: „23 august 1944 s-a dovedit a fi una dintre zilele decisive ale întregului război.”

„O primă problemă este legată de motivele intrării, participării, dar și ale ieșirii României din alianța de război cu Germania fascistă. Unul dintre motive este faptul că Antonescu a angajat armata și țara însăși în conflagrație nutrind încrederea nestrămutată că, după câștigarea războiului de către germani, România, ca aliat, își va recăpăta teritoriile străbune răpite de prin Dictatul de la Viena, și respectiv, prin ultimatumul lui Stalin. Așa se explică de ce la început a existat un larg și cuprinzător caracter de masă, de entuziastă și sinceră susținere populară, care, însă, pe parcursul războiului, dar în mod inexorabil după victoriile URSS și ale aliaților, când victoria germană părea tot mai îndepărtată și mai incertă, această stare de spirit colectivă a început să se diminueze, ajungând la sentimente diametral opuse, de disperare, refuz de a lupta, mergând până la împotrivire fățișă.”1

Acesta este primul avertisment al istoriei: poporul îmbrățișează cu entuziasm și spirit de dăruire o cauză, este dispus să meargă până la sacrificiul suprem, dar cu o condiție decisivă- să i se ofere o motivație clară luptei sale, să i se spună cinstit prețul pe care trebuie să-l plătească, dar și scadenta fermă a acțiunii. În nici un caz el nu va accepta la nesfârșit demagogia, minciuna, promisiunea neonorată. O cauză, oricât de generoasă ar fi ea inițial, dacă nu este acoperită de rezultate, sfârșește prin a fi urâtă și trădată chiar de cei mai înfocați susținători.

Un alt avertisment al istoriei îl avem dat de modul în care partide politice, scoase de Carol al II-lea prin lovitura de palat în afara vieții politice, dar menținute și de regimul Antonescu în aceeași situație, au reușit să catalizeze protestul societății civile, al maselor nemulțumite. Deci: adevărul, dreptatea socială, cauza națională nu pot fi înfrânte și nu mor; mai mult, ele pot și trebuie să învie din propria cenușe.

„Actul de la 23 august 1944, nu a fost rezultatul unei conspirații, a unei lovituri de culise, el a exprimat și a beneficiat de sprijinul forțelor celor mai largi și reprezentative ale populației, concretizat într-o alianță politică- Blocul Național Democrat- care a reunit pe baza platformei de luptă antifasciste energiilor progresiste ale țării.”2

Actul de la 23 august 1944 a fost, prin complexitatea și profunzimea implicațiilor sale, o foarte sugestivă ilustrare a raporturilor reale dintre politica internă și politica externă într-un stat național și suveran. Cu titlu de exemplu, deși România era teoretic, aliată, deci egală cu Germania, în realitate, autoritățile Wermachtului, dar în primul rând, ambasadorul Killinger, dar și trupele germane, se comportau față de autoritățile românești și față de societatea civilă ca niște adevărate autorități și forțe de ocupație. Aceasta a și făcut ca, pe fondul ororilor războiului, a pierderilor de vieți omenești, sacrificiile și privațiunile de tot felul să se acumuleze crescând și să ia forma unei revolte antihitleriste de masă, cu un tot mai pronunțat caracter politic. Nu este mai puțin adevărat că, în pofida tuturor asigurărilor date încă din 2 aprilie de către V.M. Molotov, (și anume că guvernul sovietic nu urmărește scopuri de dobândire a vreunor părți a teritoriului românesc, sau schimbarea regimului social din România și că intrarea armatelor sovietice pe teritoriul României este dictată exclusiv de necesitățile și de continuarea rezistenței de către armatele adversarului) în aprilie 1945, cu prilejul unei discuții cu o delegație iugoslavă condusă de Iosif Broz Stalin Tito, I.V.Stalin avea să declare fără echivoc: „Acest război nu este ca acela din trecut. Oricine ocupă un teritoriu, impune și propriul său sistem social”, ceea ce nu face decât să întărească, fără nici o putință de tăgadă, istoricul pumn în masă trântit de A.I. Vasinski direct în fața regelui Mihai I, atunci când acesta încerca să se apere, citând în mod iluzoriu declarația privind Europa eliberată, adoptată la Conferința de la Yalta din 4-11 februarie 1945: „Yalta sunt eu!”.

„23 august nu poate fi considerat un act de trădare a românilor față de germani. Înțelegerile dintre Hitler și Antonescu nu au fost respectate întocmai în primul rând de partea germană, care se angajase să acorde armatei române sprijinul logistic necesar, armament în primul rând, fără de care nu se mai putea continua lupta. Acest sprijin militar german a fost tot timpul sub nivelul promis, inclusiv la Stalingrad, și mai ales după Stalingrad. În plus, la Stalingrad, în operațiunea de salvare a trupelor încercuite de ruși, românii s-au văzut discriminați și defavorizați într-un fel care a zdruncinat spiritul camaraderiei de arme dintre germani și români. Dar românii au trecut peste aceste incidente și au luptat mai departe cu devotământ, dând cel mai consistent sacrificiu de vieți omenești, în comparație cu celelalte state europene angajate în război alături de Germania.”3

Lovitura de stat de la 23 august 1944 nu a fost decât un act disperat. În acele împrejurări, comunicatul dat în seara acelei zile, prin care se anunța trecerea României de partea Națiunilor Unite, a fost pur și simplu ignorat de sovietici. Armata română a fost tratată ca inamic, continuând ofensiva de cucerire a țării. Starea de confuzie creată, degringolada în care se intrase evidențiază clar neputința mareșalului Antonescu, depășit total de împrejurări. Faptul că se pregătea în seara zilei de 23 august să se întoarcă de pe front, nu i-ar fi asigurat decât, poate, un sfârșit tragic, care să încununeze o carieră militară de excepție.

După 23 august 1944 a început calvarul armatei române. În condițiile în care armistițiul româno-sovietic a fost semnat abia peste trei săptămâni (la 13 septembrie), în toată această perioadă marile unități care se acoperiseră de glorie în cei trei ani de lupte grele au fost în mod dezonorant dezarmate de noii aliați, sovieticii.

În concluzie, România a fost tratată ca un stat învins. Consecințele s-au văzut la Conferința de Pace de la Paris și ulterior, când în țară s-a instalat guvernul comunist. Totuși, lovitura de stat de la 23 august 1944 a încurcat planurile rușilor. Aceștia erau pregătiți ca, o dată cu intrarea în București (planificată pe 26 august) să instaleze guvernul comunist condus de Ana Pauker.Astfel, agonia a mai durat trei ani, până ce regele Mihai, artizanul loviturii de stat de la 23 august, a fost alungat din țară.

Insurecția din 23 august 1944 a însemnat, pentru cei care au pregătit-o și înfăptuit-o, pentru întreg poporul român, un act al voinței naționale. Declanșat într-un context internațional prielnic, actul istoric de la 23 august 1944 a exprimat voința României de a reintra în drepturile sale suverane depline, de afirmare a independenței naționale și de reintegrare națională. Documentele de bază ale insurecției, precum Proclamația regală și Declarația guvernului din noaptea de 23- 24 august 1944, au făcut cunoscute țării și lumii întregi aceste obiective, stabilite cu maximum de realism politic, în funcție de promisiunile date de Aliați în cadrul negocierilor secrete anterioare și, de asemenea, de principiile cuprinse în Charta Atlanticului, în declarațiile marilor conferințe interaliate ale liderilor aliați și reprezentanților lor (în Moscova-1943, Teheran-1943). Răsturnarea dictaturii antonesciene a coincis, automat, cu încetarea stării de beligeranță a României de partea Axei fasciste, fapt făcut cunoscut imediat prin Proclamația regală, iar din cursul nopții de 23-24 august 1944, cu înrolarea de facto a țării noastre în tabăra Națiunilor Unite, situație consacrată și de jure la 24 august 1944, prin declarația oficială de război a guvernului C. Sănătescu.

Situația internațională a României după 23 august 1944, cea la care a sperat și acea care a rezultat, a depins decisiv de acordurile secrete încheiate între marii parteneri ai Națiunilor Unite. Numeroase documente provenind din arhivele române și străine au evidențiat deteriorarea continuă a statutului internațional al țării imediat după 23 august 1944.

I. 2 O perspectivă a vieții politice din Banat în anul 1944

Actul de la 23 august 1944 a fost unul deosebit de complex, datorită evenimentelor ulterioare care au făcut posibilă venirea la putere a comuniștilor și a aliaților lor.

Ieșirea României din războiul dus alături de Germania și înlocuirea guvernului Antonescu, cu un guvern de coaliție a adus în guvern și pe comuniști, în așa numitul Front Național Democrat.

Ruperea legăturilor cu Germania hitleristă și trecerea de partea foștilor aliați din perioada interbelică : Marea Britanie, Franța și SUA, precum și a colosului comunist de la răsărit cu care nu avusese relații prea strânse înainte de război. În aceste condiții și sub presiunea Armatei Roșii care a început de la 23 august să ocupe principalele obiective strategice ale țării, în România și-au făcut apariția și agenții instruiți la Moscova și care aveau ca sarcină să-i aducă pe comuniști la putere.

În aceste condiții politice, în noul guvern format după 23 august condus de generalul Sănătescu au intrat și reprezentanții PCR, care au făcut posibilă ieșirea în față a muncitorilor, ce au început să se organizeze în sindicate pentru a-și cere drepturile ce li se cuvin.

Totodată atât în București cât și în țară s-au intensificat acțiunile de formare a filialelor locale ale Partidului Comunist din România și a aliaților săi, Frontul Plugarilor, Uniunea Patrioților, Tineretul Progresist etc. Înființarea filialelor locale ale Partidului Comunist din România (Pcd.R.)au dus și la apariția oficioaselor locale ale comuniștilor.

În Banat s-a înființat filiala locală comunistă, și din 8 septembrie 1944 a apărut primul număr al oficiosului comunist „Luptătorul Bănățean”. Ca și director responsabil a fost numit I. G. Cimpoieru.

În primul număr al oficiosului a fost publicată cuvântarea lui Gheorghiu Dej și apelul de a se înființa Gărzile Naționale în Banat, care să sprijine Armata Română în apărarea teritoriului național și pentru dezrobirea Ardealului.

La aceea dată PCDR. , avea județul Timiș-Torontal 38 de membri organizați în 14 celule de fabrică, 3 celule la sate și șase celule de organizații. Organizația cuprindea și 300 de uteciști.

În Banat au mai fost lansate apelul Comitetului bănățean al Uniunii Patriților Români, la 9 septembrie, iar la 10 septembrie apelul Blocului Democrat din Banat semnat de: Sever Bocu (PNȚ), Dimitrie Nistor (PNL), Mihai Constantinescu (PCR) și Moise Cocoș (PSD).

Având spatele asigurat prin prezența Armatei Roșii în țară, partidul comunist a preluat inițiativa formării unei coaliții în fruntea căreia să se afle pentru a prelua puterea.

Astfel a fost constituit la 12 octombrie 1944, Frontul Național Democrat, care constituia viitorul program de guvernare.Făcând încă parte din coaliția de guvernare a Blocului Național Democrat, comuniștii au trimis platforma programului Frontului Național Democrat, spre dezbatere și „colegilor de guvernare național țărăniști și liberali”. Cele două partide au refuzat categoric să intre în Front.

Refuzul celor două partide să intre în noua coaliție, a dus la concluzia că menținerea Blocului Național Democrat și rămânerea celor două partide burgheze în acest organism devenise anacronică

Astfel, la 14 octombrie Consiliul Național al Frontului Național Democrat a adoptat hotărârea că Lucrețiu Pătrășcanu și Constantin Titel Petrescu să aducă la cunoștința președintelui Partidului Național Țărănesc, Iuliu Maniu și al președintelui Partidului Național Liberal, Constantin I. C. Brătianu dorința de desființare a B.N.D. ce devenise o stavilă în calea dezvoltării poporului român4

În aceste condiții comuniștii își vor îndrepta lovitura principală politică împotriva conducerii acestor partide, pentru demascarea și izolarea lor, pe de o parte, și pentru atragerea maselor, îndeosebi a țărănimii în alianță și sub conducerea clasei muncitoare.5

Pe plan local în Banat, oficiosul comunist „Luptătorul Bănățean” a început campania de demascare a foștilor „colaboraționiști”. Sânt astfel nominalizați: Aurel Cosma, Liviu Șelejan, Plautius Andronescu, C. Miu-Lerca, Ioan Tenchea, Virgil Birou, Zeno Vancea, M. Gropișanu, Sabin Drăgoi, Romul Ladea și alții.6

Ca o consecință a creării Frontului Național Democrat, și a refuzului PNȚ-ului și a PNL-ului de a se alătura PCdR –ului și PSD-ului, la 16 octombrie reprezentanții PSD: Constantin T. Petrescu și PCR, Lucrețiu Pătrășcanu au părăsit guvernul Sănătescu, făcând cunoscut faptul că Frontul Național Democrat nu mai recunoaște acest guvern.

În aceste condiții generalul Sănătescu a fost nevoit să prezinte demisia guvernului, decizia pe care a aprobat-o și regele Mihai I.

A fost format un nou guvern condus tot de generalul Sănătescu, din care nu mai făceau parte PCdR și PSD.

În aceste condiții Consiliul Național Democrat a propus la 18 octombrie, o formulă guvernamentală în care din 13 portofolii ministeriale, 4 erau repartizate PNȚ și PNL, 2 PCR, 2 PSD unul pentru Sindicatele Unite și unul Uniunii Patriotice, iar două erau rezervate unor specialiști în materie (la Externe și la Război), iar președenția Consiliului de Miniștri era atribuită Frontului Plugarilor prin persoana lui Petru Groza.7

La 4 noiembrie s-a format cabinetul de coaliție condus de generalul Sănătescu, în cadrul căruia FND-ul deținea vicepresedenția Consiliului de Miniștri, 6 ministere și două subsecretariate de stat.8

Prin oficiosul de partid în Banat, a început o vastă propagandă comunistă, ce prezenta binefacerile social- economice de care se bucurau cetățenii din URSS spre deosebire de cei din țările central europene.

Pentru susținerea acestor binefaceri erau publicate interviuri cu soldați sovietici ce se aflau în țară, în care aceștia povesteau traiul din URSS.

Un exemplu în acest sens este numărul 6 al „Luptătorului Bănățean” în care era redat un interviu cu un soldat sovietic Serghei Mirușion din localitatea Novi Verdi, Siberia, ce relata modul de viață din colhoz. El susținea că toți muncesc organizat sub conducerea statului, iar pentru munca prestată primeau o zi de lucru în grâu iar cu câștigul pot să facă ce doresc. Totodată el susținea că în colhoz pământul se lucra cu tractoare și combine noi, acestea înlocuind și plugurile de mână cu cele mecanice.

Alte binefaceri ale sistemului sovietic erau: electricitate în toate satele și comunele din URSS, școlile primare și secundare obligatorii pentru toți copii, radiouri, cluburi și cinema în comune precum și grădinițe pentru copii și cămine pentru sugaci.9

Altă poveste propagandistică publicată în oficiosul PCdR din Banat a fost cea a Doinei Cimpoieș, care a plecat cu armata română pe frontul de est ca și soră medicală și s-a întors cu divizia „Tudor Vladimirescu” în țară, ca o femeie conștientă de puterile și de datoria sa de româncă. Ea susținea că la Stalingrad prizonierii de război au mâncat pâine albă, au avut paturi curate cu cearceafuri și perină. În privința tratamentului susținea că șefa lagărului le era ca o soră, iar la cea mai mică indispoziție li s-au dat medicamente și le-a fost trimisă mâncarea la pat. Aveau în lagăr chiar și teatru și cinema.10

Propaganda din toamna anului 1944 avea ca și scop atragerea țăranilor și a maselor de muncitori alături de comuniști prin prezentarea unei vieți cu adevărat democratice din URSS, lucru ce putea fi pus în practică și în România, dacă PCDR ajungea să preia puterea.

Pe lângă organizațiile locale ale PCdR. , Frontului Plugarilor și PSD, în Banat în toamna lui 1944 au început să fie constituite și organe locale ale Uniunii Patrioților.

Astfel s-au constituit comitete locale la: Bocșa Română, Checea, Anina și Jimbolia.11

Pe plan local în Banat, propaganda comunistă încuraja preluarea puterii de către comuniști și aliații lor în comune.

Erau prezentate cazurile unde s-a reușit acest lucru în oficiosul partidului aducându-se laude deosebite vajnicilor luptători pentru adevărata democrație.

În „Luptătorul Bănățean”, era prezentat exemplul vrednic al comitetului de sat din comuna Cenei, care a preluat conducerea comunei și a rezolvat apoi o serie de probleme ca:

confiscarea unui tractor părăsit de la un fost hitlerist;

ordinul ca toți cei ce aveau vite pentru muncile agricole aveau obligația de a-i ajuta pe cei ce nu aveau pentru a lucra pământul;

obținerea de la grăniceri a 3-5 căruțe zilnic, pentru a duce la moară grâul pentru măcinat;

s-au luat porci și vaci de la proprietari hitleriști plecați și s-au dat la săraci care nu aveau;

au confiscat 2 case unde hitleriști își aveau sediile;

au hotărât să ajute pe văduvele de război și pe soțiile soldaților ce luptau pe frontul antihitlerist cu toate posibilitățile ce le aveau la dispoziție;

țăranii au strâns lucrurile furate de hitleriști și apoi abandonate și le împart acelor țărani care au avut nevoie de ele.12

Altă modalitate de a face cunoscute ideile comuniste, era prin intermediul muncitorimii, care s-a întrunit la Timișoara într-o adunare care a hotărât să traducă pe înțelesul tuturor platforma program Frontului Național Democrat propusă de Comitetul Central al PCDR.

Muncitorimea voia neîntârziat:

Să fie mobilizate toate puterile poporului și toate resursele materiale și politice ale țării pentru ajutorul trupelor sovietice și române în lupta contra Germaniei hitleriste.

Curățirea fabricilor și a instituțiilor de stat și industriei de bandiții hitleriști și de rămășițele legionare.

Guvern al F.N.D. care să cuprindă toate forțele democratice ale poporului și în care să fie reprezentate Sindicatele Unite Muncitorești.

Condițiile de muncă și viață pentru clasa muncitoare. Salariile să fie în raport cu scumpetea. Libertatea deplină de organizare și demilitarizare a fabricilor și uzinelor. Desființarea carcerelor și a bătăilor din uzine. Stârpirea spiritului fascist și antidemocratic din toate instituțiile publice.

La muncă egală, salarii egale pentru tineret și femei.

Curățirea armatei de elementele fasciste. Soldă suficientă pentru soldați.

Înfăptuirea unei largi reforme agrare prin exproprierea marilor proprietari de la 50 ha în sus și împroprietărirea cu acest pământ a țăranilor fără pământ sau pământ puțin. Cei ce vor lupta pe frontul anti hitlerist să fie angajați la împroprietărire.13

Sub impulsul propagandei comuniste au început să aibă loc adunări de reprezentanți locali ai PCd.R., Frontul Plugarilor, Uniunea Patrioților și alți aliați ai lor, în satele bănățene, prilej cu care se discuta proiectul de platformă al F.N.D. și se alegeau comitetele de partid ce aveau ca scop preluarea puterii politice pe plan local.

Totodată se încuraja prin propagandă intensificarea epurărilor acelora ce erau considerați a fi hitleriști s-au că au colaborat s-au i-au ajutat pe aceștia când au trecut prin comuna lor.

Un exemplu elocvent în acest sens, este în comuna Tormac, unde o delegație a Frontului Național Democrat, compusă din 5 persoane de la Inspectoraul de Jandarmi Timișoara, s-a deplasat și a luat măsuri împotriva : cetățenei Furok Ana, considerată a fi hitleristă pentru că a dus mâncare hoardelor nemțești ce erau la marginea satului și a complotat complotat la ruperea afișelor F.N.D.; Pataki Lajos, iredentist maghiar căruia îi pare rău de apusul lui Horty; Duică Alexandru, legionar asupra căruia s-a găsit material doveditor14.

În cursul lunii noiembrie a avut loc și vizita la Timișoara, a Ministrului Muncii, Jothar Rădăceanu, prilej cu care a avut loc o întrunire a organizației locale Frontului Unit Muncitoresc.15

Urmând încurajările venite pe plan propagandistic în luna decembrie 1944, au avut loc în mai multe comune bănățene adunări locale ale Frontului Plugarilor în cadrul cărora s-au ales comitete comunale care să preia conducerea comunelor în Marcina, Periam, Beregsăul Mare, Gătaia, Ghilad.16

În comuna Checia Română, Frontul Plugarilor a ales consiliul comunal în cadrul unei ședințe în care s-au mai discutat și ca acest consiliu să vândă o parte din recolta hitleriștilor pentru a se cumpăra haine și încălțăminte celor săraci.

S-au mai hotărât și alte măsuri ca:

– aducerea de tractoare de la pustă pentru a suplini caii luați la război;

– înscrierea celor ce nu au cai să se facă o împărțire egală;

– repararea uneltelor stricate;

– fixarea prețului unic la arat;

– inventarierea bunurilor celor fugiți;

– cerealele celor fugiți se vor aduce în sat pentru a nu se fura de acolo.17

Peste tot unde comitetele comuniste și plugare au preluat puterea în toamna anului 1944, primele măsuri au fost cu caracter socio-economic prin care se dorea îmbunătățirea condițiilor, de a lucra pământul pentru a se asigura hrana populației.

În paralel cu satele, în Timișoara organizația locală a F.N.D. a hotărât înființarea primei cooperative a populației „Victoria” , ce avea ca și scop de a îndestula consumatori membri, cooperativa urma să fie condusă numai de reprezentanții maselor sindicale și urmă să servească numai intereselor membrilor și populației.18

În plan politic agenți de propagandă ai F.N.D. organizau manifestații și mitinguri prin care cereau îndeplinirea punctelor din platforma program a F.N.D.

O astfel de manifestație a avut loc la Deta sub coordonarea Frontului Plugarilor, cu acest prilej, s-a constituit la 16 decembrie, Comitetul F.N.D. din Deta.19

Au existat însă în toamna anului 1944 și comune unde agenții de propagandă ai F.N.D., nu au reușit să-și îndeplinească misiunea de a forma comitete locale și adunări populare.

Un astfel de caz s-a petrecut în comuna Ticvaniul Mic unde membrii Frontului Plugarilor, au fost împiedicați de membri ai partidelor istorice, în intenția lor de a se organiza în comună.20

În condițiile în care războiul nu era terminat, iar pe plan intern „partidele istorice” încă mai aveau un cuvânt greu de spus, organizațiile locale constituite ale PCd.R., Frontul Plugarilor, Uniunea Patrioților și celelalte organizații procomuniste, era un succes destul de important pe terenul politic.

Comuniștii sperau că prin dezvoltarea cu organizații locale în toate comunele Frontul Plugarilor va reuși să atragă pe alegătorii PNT-ului, și că asigurându-și votul acestora plus al muncitorimii vor putea prelua puterea.

În lunile octombrie, noiembrie și decembrie în foarte multe comune din Banat, au fost înlocuiți primarii din timpu regimului Antonescu, sub presiunea exercitată de comuniști și aliații lor.

Astfel de cazuri s-au petrecut în comunele: Beregsăul Mic, la 9 noiembrie; Berini, la 19 octombrie; Beșenova Nouă, la 31 octombrie; Birda, la 31 octombrie; Bobda, la 4 octombrie; Comloșu Mare, la 25 octombrie; Dejon,la 2 decembrie; Fibiș,la 19 octombrie; Jebel, la 19 octombrie; Jamul Mare, la 21 noiembrie; Orțișoara, la 4 decembrie; Racovița, la 14 octombrie; Șoșdea, la 19 octombrie; Toager, la 31 octombrie; Utvin la 19 octombrie.

Înlăturarea de la conducerea țării a guvernului condus de mareșalul Ion Antonescu, și formarea guvernului generalului Sănătescu, din partidele Blocului Național Democrat, din care făceau parte și comuniștii, a creat condițiile necesare pentru ca aceștia din urmă să poată acționa pentru a putea prelua puterea.21

Astfel, comuniștii au început o puternică acțiune la sate și orașe pentru a atrage cât mai mulți oameni de partea lor.

Pentru a fi siguri de atingerea obiectivului dorit de a prelua puterea, ei au constituit împreună cu PSD-ul, Frontului Plugarilor și ceilalți aliați ai lor, Frontul Național Democrat (FND), în cadrul căreia comuniștii aveau rolul principal, iar pentru a da credibilitate acțiunii lor au creat și platforma FND, ce atingea principalele probleme ce trebuiau rezolvate în toamna anului 1944.

Treptat pe parcursul toamnei anului 1944, relațiile comuniștilor cu partidele „istorice”, PNL și PNȚ s-au răcit, la finalul anului comuniștii au început prin presa de partid o campanie de defăimare a celor două partide.

I. 3 O perspectivă social-economică în Banat în anul 1944

După august 1944, în România s-a propagat modelul organizării sindicale a muncitorilor din fabrici, uzine și celelalte domenii economice al țării.22

Și în Banat acest model al organizării sindicale a prins un teren prielnic în condițiile grele din fabrici după trecerea frontului, și a creșterii inflației și a speculei tot mai mult.

Astfel la Prima Fabrică Bănățeană de Mănuși, muncitorii organizați în comitetul de fabrică au reușit să obțină de la conducere următoarele revendicări:

Recunoaștere Comitetului de Fabrică ca singurul mijlocitor între muncitori și direcțiune.

Majorarea imediată a salariilor în conformitate cu decizia Ministerului Economiei Naționale, începând cu 1 octombrie 1944, cerând ca majorarea definitivă să se facă după stabilirea definitivă a salariilor sindicatului Pielarilor.

Majorarea salariilor muncitorilor calificați după 1 octombrie 1944.

Ridicarea și normalizarea salariilor funcționarilor

Aprovizionarea cu cizme de piele și șorțuri pentru tăbăcari și lucrători de la butoaie și mașini.

Alcătuirea unui comitet mixt din delegații direcțiunii și a muncitori lor pentru soluționarea problemelor ivite.

Aprovizionarea salariaților cu lemne de foc.

Redarea drepturilor angajaților concediați în baza legii rasiale.

Aprovizionare bucătăriei și a cantinei cu cele necesare.

Reintegrarea cusătoarelor în personalul care lucrează.

48 de ore de lucru săptămânal.

Eliberarea produselor fabricii pe cost de producție salariaților

Comitetul de fabrică nu se va amesteca în conducerea tehnică a întreprinderii.

Înființarea unui comisii mixte de disciplină pentru sancțiunile de indisciplină ale salariaților.

Comitetul de fabrica va luat măsuri în cazurile de indisciplină și sabotaj.

Tratament medical pentru toți soldații

Îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru ucenici, dânduli-se o educație morala, culturală și tehnica în spiritul democratic.

Totodata se luau următoarele măsuri pentru ucenici:

– scutirea de la munci care le pot dăuna sănătății.

– scutirea ucenicilor de la corvezi.

– suprimarea bătăilor și înjurăturilor.

– instruirea lor temeinică în toate ramurile meseriei

18. Angajarea unu medic curant sa facă vizite săptămânale în fabrică, medic ales de comitetul de fabrică.

19. Revizuirea mașinilor.

20. Dreptul de inițiativă pentru comitetul de fabrică.

21. Realizarea armoniei perfecte între muncitori și conducere și asigurarea unei producții ridicate atât cantitativ cât și calitativ.

22. Sorțuri și halaturi pentur secția de pantofărie.

23. Jumătate porție de mâncare caldă pentru ucenici de la cantină în mod gratuit

24. Instalarea de către direcțiune în apropierea fabricii a unui leagăn pentru sugaci.

La fabrica „Hammer și Ney” din Timișoara, comitetul sindicatelor uni a obținut un rezultat notabil, și anume semnarea contractului colectiv de muncă. În contract erau prevăzute și salarii noi bazate pe prețurile de la piață pentru fiecare secție în parte.

Astfel lucrători muncitori primeau 100 lei/oră, femei necalificate 120 lei/oră, bărbați necalificați 140 lei/oră, lucrătorii și lucrătoarele la secția de bobinat 120/lei oră, la secția răsucit 125 lei/oră, la secția urzit 140 lei/oră, la curățit 140 lei/oră, la secția năvădit 140 lei/oră, la secția țesătorie 160 lei/oră, plus premiu de 15%.

Secțiile desenatori, confecții precum și salariile fixe ale tehnicienilor și funcționarii administrativi au fost majorate cu 75- 150%.

Liceeni urmau să primească în primul an 2000 lei pe săptămână, în anul doi 2500 lei pe săptămână, iar în anul trei 3000 de lei pe săptămână.

Se mai acordau bonusuri pentru orele suplimentare, astfel la orele lucrate peste 48 de ore se primea un spor de 25%, pentru lucrul noaptea 50%, iar pentru cel de duminica și sărbători legale un plus de 100%.

Totodată întreprinderea era obligată sa dea un concediu de odihnă fiecărui an conform legilor în vigoare.

În primăria Municipiului Timișoara, ajutorul de primar fiind un simpatizant al comuniștilor, Manciu, a solicitat funcționarilor să se alăture țărănimii si muncitorimii, în formarea unui sindicat, care să ceară salarii mai mari.

Au fost construite sindicate muncitorești la Uzinele Comunale Timișoara, precum și la funcționarii de la asigurări și bănci.

Curentul „nou” democratic s-a făcut simțit și în rândul studenților din Timișoara

Astfel la adunarea generală, organizațiile studențești din Timișoara au precizat următoarele revendicări:

Plătirea taxei de înscriere în rate urmând a se cere micșorarea ei, iar studenții săraci să aștepte decretul lege

Profesorii să pregătească editarea de cursuri până la 1 martie 1946

Însărcinarea unui profesor care să înzestreze biblioteca cu cărți necesare tehnice, iar biblioteca să se deschidă de la 8-12 și de la 15-19

Asistență socială conștiincioasă.

Blocarea studenților să înceapă cu studenții

Evenimentele care au urmat după 23 august au purtat amprenta noului mod de gândire venit dinspre Moscova.23

Astfel, în Timișoara la majoritatea fabricilor muncitori organizați în comitete de fabrică și sindicate, au cerut îmbunătățirea condițiilor de muncă și salarizare.

=== CAPITOLUL II Viata politica din Banat ===

Capitolul II

Viața politică și social-economică în Banat în anul 1945

II. 1 Viața politică din Banat în anul 1944

Din punct de vedere politic anul 1945, pentru comuniști și aliații lor era momentul de cotitură în privința preluării puterii și înlăturării adversarilor liberali și țărăniști din guvern.

Pentru a prelua puterea comuniștii se bazau pe ajutorul indirect al Armatei Roșii și a comuniștilor români, școliți la Moscova în perioada interbelică, dar și în timpul războiului.

Fiind conștienți că în fruntea guvernului trebuie să fie o persoană cunoscută atât pe plan intern cât și internațional, cât mai ales să fie bine văzută la Moscova, s0a hotărât susținerea în postul de premier a președintelui Frontului Plugarilor, Doctorul Petru Groza.

Pentru PCd.R., Frontul Plugarilor era aliatul principal la sate pentru a prelua puterea.

În cursul lunilor ianuarie și februarie 1945, au avut loc, în întreaga țară adunări de plasa și congrese județene ale Frontului Plugarilor. Frontul Plugarilor și-a concentrat întreaga sa atenție în direcția întăririi sale organizatorice.24

Astfel la 1 ianuarie 1945 Frontul Plugarilor dispunea de organizații în peste 320 de sate și comune din Banat.25

Frontul Plugarilor alături de partidul comunist, s-a implicat foarte mult în reforma agrară pregătită deja de cabinetul Rădescu, dorind înfăptuirea acesteia pe cale „revoluționară”. Spre exemplu în numai 3 săptămâni împărțirea moșiilor a devenit un fenomen general cuprinzând întreaga țară.

Propaganda comunistă insista asupra începerii unei vaste acțiuni de epurare a celor considerați contra regimului și erau văzuți ca sabotori ai regimului de democrație populară.

Astfel la 15 ianuarie s-a constituit comisia pentru purificarea corpului didactic în Banat.26

Punând în față realizările deosebite ale muncitorilor de la CFR, care depuneau eforturi deosebite pentru a menține în funcțiune mijloacele de transport pe calea ferată

spre front, comuniștii sperau că îi pot convinge și pe țărani să lucreze pământul pentru ca astfel să fie asigurată pâinea necesară celor ce luptă pe front dar și familiilor lor din țară.

Plugarii erau îndemnați să scrie la redacția ziarului și să relateze orice evenimente negative sau pozitive cu care se confruntă.27

Pentru a discredita membri partidelor ce erau în opoziție cu PCdR – ul și aliații săi, erau prezentate diferite articole în ziarul de partid ce scoteau în evidență fărădelegile comise de aceștia.

Titlurile articolelor erau pe măsură : „Fascistul patron Conciatu își bate joc de sindicate și de muncitori” ; „Muncitorii ceferiști cer arestarea fasciștilor din fruntea comunei Lovrin” etc.

Alte titluri ca: „Plugarii național – țărăniști din Breștea aderă la platforma „FND”, avea ca și scop să deruteze pe țărani ca să se înscrie în Frontul Plugarilor.

Membrii Frontului Plugarilor au preluat inițiativa acțiunilor sociale, astfel se ocupa de colecte pentru răniți și ajutorarea celor nevoiași.

În comuna Ghilad, organizația locală a Frontului Plugarilor a făcut o colectă constând din : 200 kg prăjituri,160 de bucăți de pui fripți, 30 kg de cârnați, 37kg de slănină afumată, 350 pachete de tutun, toate aceste cumpărate din banii colectați, și au fost distribuite răniților de la spitalul Notre Damme.28

Presiunile pentru realizarea unui guvern al F.N.D s-au intensificat în februarie 1945, astfel au început să aibă loc manifestații de susținere a unui astfel de guvern.

La Timișoara la 12 februarie 1945, 35000 de locuitori au fost mobilizați de comuniști, pentru a manifesta și a cere un guvern F.N.D. Cu această ocazie s-au strigat lozinci ca :”Vrem guvern F.N.D.!” , „Jos sabotorii armistițiului!”, „Jos sabotorii, speculanții și jefuitorii poporului!”, „Moarte asasinilor poporului!”.

Tot în aceeași notă a avut loc la 16 februarie o mare manifestație ce solicita guvern F.N.D. la Lugoj, Anina, Resița și în alte localități din Banat.

În concordanță cu mitingurile din stradă, presa comunistă publica manifeste adresate populației:

„Frați țărani. Soarta voastră este în mâinile voastre. Strângeți-vă rândurile, adunați-vă puterile, înfăptuiți imediat reforma agrară. Totodată cu muncitorii de la orașe, cu ostașii de pe front și din cazărmi, cu învățători, preoți, ofițeri și cărturarii democrați luptați pentru un guvern al F.N.D.29

Alte manifeste erau adresate soldaților pe front:

„Ostași!

Învățați din gravele greșeli ale trecutului, și nu vă mai lăsați ademeniți în aventuri potrivnice intereselor țării.

Jos sângerosul călău Rădescu!

Trăiască lupta poporului român pentru libertate și democrație.

Trăiască armata română democratică luptătoare contra fascismului.

Trăiască guvernul F.N.D.”30

Propaganda comunistă referitoare la împărțirea moșiilor peste 50 ha a provocat incidente violente la sate, care au atras atenția guvernului.

Astfel, în ședința Consiliului de miniștri din februarie 1946,premierul Rădescu făcea apel la doctorul Petru Groza să intervină ca „să înceteze agitațiile la sate” și-l ruga să dea cuvântul de ordine ca să „se aștepte momentul potrivit pentru a se trece la efectuarea reformei agrare”.31

În 23 februarie 1945, Comitetul Regional al Frontului Plugarilor, sugera țăranilor bănățeni faptul că „numai un guvern al F.N.D. le va consfinți prin lege, pe vecie împroprietărirea făcută sub conducerea comitetelor sătești. De astfel, în comunele bănățene, Comitetele Sătești ajutate de mii de locuitori trecuseră deja la împărțirea pământurilor.32

Propaganda comunistă și-a văzut la începutul lui martie 1945 scopul pe jumatate îndeplinit, prin formarea guvernului F.N.D.

Asociind meritele „deosebite” ale organizației Frontului Plugarilor, PCR la impus pe Petru Groza la conducerea guvernului.

Acest guvern instalat la „recomandarea” ministrului de externe sovietic A. Vâsinski și la susținerea Armatei Roșii ce ocupase țara.

Alături de Petru Groza, Frontul Plugarilor mai avea în guvern de la 6 martie pe: Mihail Radea la Departamentul Artelor, Romulus Zărani la Departamentul Agriculturii și Domeniilor, Constantin Agiu – subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii și Domeniilor.

Numirea guvernului Groza a încurajat acțiunile organizațiilor locale de a trece la împărțirea marilor moșii, așa cum a fost cazul cu moșia Mocioni.33

De astfel Petru Groza declara după numirea sa în funcție, referitor la reforma agrară, care era obiectivul principal al guvernului: „Încă din toamna anului trecut, am cerut urgent reforma agrară, pentru ca în primăvară să se poată începe din timp lucrările. S-au opus tocmai aceia care susțin că de 25 de ani fac „țărănism”. Acum reforma agrară va fi înfăptuită în câteva zile”.34

Venirea la conducerea statului de largă concentrare democratică, aducea și o modificare a statutului armatei, astfel soldații nu mai urmau să stea după terminarea perioadei de instrucție ci să devină un factor productiv de mare importanță.

Se menționa că soldații nu vor mai lucra pe moșiile boierilor, unde erau hrăniți cu mămăligă stricată sau fasole apoasă, în noua epocă care va începe soldații nu vor mai fii robii boierilor, deoarece vor avea propriul pământ.35

În 19 martie Apărarea Patriotică din Timișoara, a organizat în piața Unirii un miting în cadrul căruia a fost anunțat că a început campania „Totul pentru Front, Totul pentru Victorie!”.36

Urmând acest slogan, Frontul Plugarilor a lansat la 1 aprilie 1945 un apel plugarilor în care le cerea să muncească din răsputeri pentru a avea ce mânca în anul următor, și să nu se lase amăgiți de dușmanii lor. Pentru plugari aceasta era marea bătălie pe care o duceau în spatele frontului, iar de câștigarea ei depindea ce mâncau în anul următor. Cel mai bun patriot era considerat acela care însămânța mai mult. Partidul își exprima crezul că membrii Frontului Plugarilor vor sta în fruntea acestei campanii.

Totodată le era amintit plugarilor că datorită luptei hotărâte duse de F.N.D., în frunte cu partidul comunist reforma agrară a devenit o lege.

Astfel grosul poporului a fost ascultat și în consecință plugarii trebuia să treacă imediat la muncă.

Erau îndemnați să înceapă însămânțarea locurilor virane și a grădinilor familiare cu zarzavaturi și legume pentru a combate specula și lipsurile.

Propaganda comunistă a încercat să creeze o solidaritate între muncitorii din fabrici, elevi și studenți cu plugari.

Astfel, sub lozinca „Nici un petic de pământ să nu rămână neînsămânțat”, au avut loc mai multe acțiuni ale studenților și elevilor din Timișoara în comunele învecinate pentru a ajuta plugarii la munca câmpului.

La acestea se adaugă acțiunile muncitorilor în număr foarte mare, care au mers cu scule necesare țăranilor, și le-au reparat pe cele stricate.

La apelul lansat de PCdR pentru ajutorarea plugarilor, muncitorii de la fabrica „Boszok” au hotărât să confecționeze în timpul liber 10 grape ce urmau să fie duse la sate pentru a-i ajuta pe plugari în munca lor.

Totodată muncitorii de la „ Boszok”, au obținut un lot de 30 de jughere pentru a-l cultiva, recolta urmând să fie împărțită între muncitori.

Echipe formate din comuniști și muncitori de la : I.E.T. , I.T.A., C.F.R. și Industria fierului, s-au deplasat în comuna Săcălaz unde au reparat într-o singură zi : 11 tractoare și 4 pluguri și au mai ascuțit câteva zeci de fiare de plug.37

Aceste vizite aveau un dublu scop : unul de a-i ajuta pe țărani în munca lor, și celălalt de a-i convinge pe cei nehotărâți să se alăture comuniștilor și aliaților lor.

Astfel la 1 aprilie 1945, la cinematograful Capitol din Timișoara, a avut loc o adunare populară organizată de secția locală a PSD la care au participat și miniștrii: Mihai Radea și Lothar Rădăceanu.

O victorie importantă pentru F.N.D. în Banat, a fost numirea la 19 aprilie a lui Traian Novac la primăria Timișoarei, acesta fiind reprezentantul PSD – ului. Această numire deschidea calea preluării puterii de către F.N.D. asupra județului Timiș și apoi asupra Banatului.

Organizația Timiș a PCdR, s-a dovedit a fi foarte activă, lansând numeroase chemări la adunări ale muncitorilor și funcționarilor din județ. O astfel de adunare era prevăzută pentru 26 aprilie, la sala Apollo, unde erau invitați să participe muncitori și funcționari din fabricile: Ilsa, Dermata, Boszok, I.E.I.T., I.T.A.S.,Săpun, Florida și altele.

Principalele puncte de discuție erau:

sprijinirea guvernului de largă concentrație democratică;

zdrobirea fascismului;

terminarea urgentă a însămânțărilor;

pregătirea sărbătoririi zilei de 1 Mai.38

După intense pregătiri ale muncitori, secretarul Comitetului Județean al PCdR, Ioan Pârâu, a chemat printr-o circulară populația Timișoarei să sărbătorească primul „1 mai liber”.39

Pe plan politic în luna mai, trebuiau să se constituie consiliile locale ale F.N.D., în cadrul cărora trebuiau să intre: 2 comuniști, 2 social – democrați, 1 sindicalist și câte un membru al Frontului Plugarilor, Uniunii Patrioților, Uniunii Populare Maghiare și al Organizației Antifasciste Slave.40

Tot în acest cadru s-a înscris și vizita efectuată de primul ministru Petru Groza, la Timișoara din 10 iunie, în cadrul căreia a avut loc o consfătuire cu reprezentanții grupărilor politice guvernamentale și ale autorităților locale. Cu acest prilej a fost numit ca și ajutor de primar al Timișoarei, Nicolae Grivu. Aliatul PCdR. – ului la sate, Frontul Plugarilor s-a declarat de la început drept „organizație a țărănimii, însă la Congresul General al partidului din 24 – 27 iunie 1945, s-a stabilit că puteau fi primiți ca membri și „intelectualii cinstiți legați de viața satelor” , precizându – se că în Comitetele de conducere ale organizației intelectualii nu puteau fi aleși într-o proporție mai mare de o treime din numărul membrilor comitetului. Comitetul a acordat o atenție deosebită problemelor legate de definitivarea lucrărilor reformei agrare.

În programul partidului o atenție deosebită s-a acordat problemelor privind ridicarea economică și culturală a țărănimii.

Luându-se în considerare situația grea în care se aflau unele gospodării țărănești se prevedea sprijinirea proprietății țărănești printr-o serie de mijloace:

Înființarea stațiunilor de mașini agricole;

Acordarea de împrumuturi ieftine și la timp;

Instituirea unui sistem științific de îndrumare a agriculturii prin înzestrarea ei cu vite de rasă, prin măsuri practice de prelucrare și valorificare a produselor agricole.

Cea mai mare parte din program se ocupa de unele probleme cu caracter general precum: dezvoltarea industriei și comerțului, așezarea unor impozite progresiste, crearea unei rețele de instituții sanitare gratuite la sate și la orașe, democratizarea învățământului public.41

Pe de altă parte Partidul Comunist, pentru a – și semnificativ numărul membrilor recurgea la încadrări masive în partid.

Astfel la 1 iulie, a avut loc într-un cadru festiv în grădina cinematografului „Capitol” din Timișoara, încadrarea contingentului Ana Pauker în rândul membrilor PCdR.

În cuvântările ținute cu această ocazie s-a vorbit despre sarcinile partidului de ajutorare a țărănimii de strângere a recoltei și la lucrările agricole de toamnă, la mărirea producției în fabrici, arătându – se că tovarășii ceferiști din Timișoara au înțeles să mărească producția în așa fel încât au realizat 40%, în proporție cu întreaga țară. A fost lansat apoi apelul la luptă al muncitorimii împotriva elementelor care caută să dezbine unitatea clasei muncitoare și cheamă totodată muncitorimea la întărirea și strângerea Frontului Unic Muncitoresc, care a luat ființă prin unirea partidelor muncitorești.

Secretarul organizatoric al comuniștilor din județul Timiș – Torontal Ion Stanciu a expus sarcinile principale ale partidului, cum ar fi alianța țărănimii cu muncitorimea, centrele de mașini agricole pe care guvernul le-a proiectat și într-o bună măsură le-a și realizat despre necesitatea măririi producției, importanța mare a cooperației, precum și organizarea Comitetelor Frontului Unic Muncitoresc în fiecare fabrică.42Urmând exemplul Timișoarei și la Lugoj a avut loc încadrarea contingentului „Ana Pauker” în PCdR.

În discursurile ținute s-au elogiat importanța contingentelor înarmate „Ana Pauker” pe teatrul de război, precum și importanța cooperativelor pentru comune.

Elena Bariciuc elogiat tăria de caracter de care au dat dovadă femeile în timpul războiului, precum și lupta lor pentru o Românie, în care fiecare om, fiecare femeie, fiecare copil să fie sătul și să fie îmbrăcat și încălțat și să se bucure de cultură și viață.

Ujhelyi a elogiat pe luptătorii din ilegalitate, și a cerut îndeplinirea de către comuniști a sarcinilor de luptă contra șovinismului.43

La 2 iulie la Timișoara, s-a ținut prima ședință (adunare) a Frontului Unic Muncitoresc, organizația de tineret.

Pentru prima dată tinerii din Uniunea Tineretului Comunist au luat parte într-o ședință comună pentru a discuta problemele lor.

Urmând exemplul celorlalte partide, Tineretul Progresist din județul Timiș – Torontal a început să-și constituie noi secții în comune. Astfel la Liebling s-a constituit secția locală sub conducerea, învățătorului din comuna Gudera Ludovic.

Cei 51 de membri ai secției și-au luat angajamentul de a colabora la secția culturală prin piese de teatru, cărți, poezii și altele.44

La 7 iulie în reședința plasei Deta, a fost inaugurat sediul comitetului de plasă al PCdR. Au luat parte la această festivitate autoritățile locale în frunte cu preotul plasei, reprezentanții organizațiilor democratice din localitate și întreg efectivul partidului. Tineretul a luat la sate inițiativa înființării de comitete culturale cu program să joace piese de teatru și să recite poezii.

Pe această linie s-a înscris și organizația de tineret a satului Ohaba – Forgaci care a ținut o serbare pentru mărirea fondului său, din banii strânși au cumpărat ziare pentru a face ca fiecare tânăr să fie informat de ce se petrece în jurul său. A fost înființat și un comitet cultural și o fanfară, iar în organizație au intrat 60 de tineri și 14 fete.45

La 15 iulie la Timișoara, s-a deschis Comitetul Județean al Apărării Patriotice din județul Timiș – Torontal. Ca și președinte al organizației a fost numit avocatul Titus Ionescu, iar ca ajutori dr. Ștefan Vulpe și Ghizela Korolos. La 17 iulie profesorul Valeriu Novacu a fost instalat în funcția de prefect al județului Timiș – Torontal.

Înscriindu-se în nota obișnuită a propagandei comuniste, tineretul progresist din Timișoara a organizat un spectacol cinematografic în aer liber, cu acces gratuit pentru masele largi ale populației. Scopul declarat al spectacolului era ridicarea din punct de vedere cultural al populației.

Dintre filmele proiectate au fost: „Răzbunătorii Poporului” ce a prezentat episoade din viața eroilor patrioți.46

Tot la timișoara a avut loc și prima Conferință liberă a Regionalei Apărării Patriotice din Banat, ținută în ziua de 22 iulie. Au participat peste 200 de delagați din județele : Arad, Timiș – Torontal, Caraș și Severin.

A fost ales cu acest prilej următorul prezidiu: prefectul dr. V. Novacu, subprefectul Marose, PSS episcopul Vasile Lăzărescu, dl. Cornel Covar, prefectul Șerban Brățianu, prof. Ileana Pop, lt. Col. Aurel Popovici din Divizia Tudor Vladimirescu, prof. Nicolae Arghir, secretarul organizației Regionalei Banat, inspectorul general sanitar dr. N. Buteanu, prof. Ioan Georgescu de la Facultatea de Medicină Ana Bergman, A. Filip, Floare Oțelaru, Cristina Adler, F. Ionescu.

Dintre realizările organizației după 23 august, au fost menținate: 16 cantine în care mănâncă zilnic aproximativ 1100 persoane, 25 camine, care adăpostesc 1200 de copii, 7 ateliere înființate pentru a veni în ajutorul văduvelor, orfanilor și invalizilor, un sanatoriu la Timișoara, un dispensar în care au fost tratați 4279 bolnavi și s-au efectuat 413 operații, 2 ceainării la Timișoara și Arad în colaborare cu Crucea Roșie, 3 ambulanțe medicale care au tratat un număr de 1600 de bolnavi, o lăptărie orfani la Lugoj, 6 biblioteci cu 7.500 cărți, un atelier de croitorie unde învață văduvele de război, 2 cursuri pentru învățători la cămine de zi 2 grădini populare și un curs de prim ajutor.47

În comuna Satchinez a avut loc o adunare a femeilor din localitate, la care a participat și un grup de femei din Timișoara.

La adunare femeile au hotărât să deschidă la Satchinez un cămin de zi pentru copii femeilor muncitoare, pentru a nu mai fi lăsați în părăsire în timpul cât sunt la lucru.48

La Timișoara în iulie 1945 s-a constitui Comitetul Județean al Tineretului Progresist Plugăresc , format din: dr. Valeriu Novacu, prefectul județului ca și președinte de onoare; Lucaci Florea, președinte activ; Dușan Momirov și Bojkov Alex, ca și vicepreședinți, Moise Victor ca secretar și Mina Roșu ca și casier.49

În județul Caraș la Oravița a avut loc în august 1945, primul Congres al Organizației Frontului Plugarilor din Județ.

Cu acest prilej a fost ales comitetul de conducere și președintele Organizației Județene, au fost prezenți cu acest prilej la Oravița : Președintele Consiliului de Miniștri și președintele Frontului Plugarilor, dr. Petru Groza; Ministrul Agriculturii și vicepreședintele Frontului Plugarilor Romulus Zărani; Președintele Gheorghe Apostol; Generalul Maior Potsivailov; Colonelul Metiliov și căpitanul Gheorghiță; Miron Belea, secretarul general al Frontului Plugăresc, dar și fruntașii organizației și ai autorităților locale în frunte cu prefectul județului Caraș.50

Evenimentele politice din vara lui 1945 au continuat cu prima Conferință liberă a Regionalei din Banat a CFR, desfășurată între 14 – 15 august.

Din partea Comitetului Central, a fost prezent la Timișoara, ministrul de interne Teohari Georgescu, ce a arătat importanța pe care o acordă Comitetul Central al PCdR conferinței, el a precizat că rezultatele sunt așteptate cu interes la București.

În ordinea de zi a Conferinței pe lângă raportul Regionalei Banat și discuții cu privire la refacerea țării era propusă și alegerea delegațiilor pentru conferința pe țară a PCdR de la București.

Înainte de conferința de la Timișoara, la Anina organizația locală a PCdR a convocat o adunare, la care au luat un număr considerabil de muncitori.

S-a discutat cu această ocazie despre angajamentele societății UDR Reșița pentru refacerea țării. Viața grea minerilor, nelegiuirile făcute de guvernele dinainte de 23 august 1944.

UDR Reșița, conform cu profilul său industrial trebuia să aibă un rol de frunte în opera de refacere a țării, ce trebuia să înceapă acum că războiul era terminat.

Totodată greutățile cu care se confruntau minerii și muncitorii erau puse pe seama deciziilor greșite de guvernele anterioare celui format în martie. S-a discutat și problema găsirii vinovaților, care au produs această situație și tragerea lor la răspundere de către autoritățile judecătorești democrate.

Referitor la Conferința Regionalei Banat a PCR, lucrările au fost deschise de acordurile „Imnului Muncii” cântat de corul de la fabrica Hammer și Ney.

În prezidiul de onoare al PCR, au fost aleși: Drăgan Ilie, Mogyoroși Alexandru, Porijia Andrei (CFR Arad), Bugariu Mihai (UDR Reșița) , Kajtor Maria (I.T.A. Arad), Stana (comuna Sepreuș), Budescu Ștefan (Reg. Timișoara).

Au participat la conferință și reprezentanți ai : PSD, PNL – Tătărescu, Frontul Plugarilor ai muncitorimii și țărănimii din Banat.

Au fost prezentate telegramele de adeziune din partea muncitorilor, anagajații Primăriei Municipiului Timișoara, Organizația locală a Partidului Comunist din Anina, secția III-a a Partidului Comunist din Timișoara, Întrepinderea I.T.A.S., Muncitorilor de la Uzinele Bozsol, Helicon etc.

A fost apoi prezentat raportul regionalei Banat privind ridicarea producției.

Au fost făcute planuri și angajamente de muncă, astfel tovarășul Ghilea din Arad, propunea pentru îmbunătățirea producției agricole măsuri potrivite care constau în : otrăvuri contra șoarecilor, strângerea grabnică a recoltei pentru a o feri de rozătoare și alte pericole, standardizarea stupilor, mărirea și îmbunătățirea culturilor de orz, precum și formare unei comisii speciale formată din ingineri hidraulici, agronomi și cultivatori pentru răspândirea noilor cuceriri ale științei.

Budura de la Caransebeș, arată posibilitatea măririi producției de cărbuni din minele de lignit ce există la Armeniș și Rusca.

Radu Petru de la I.E.T. Timișoara, a prezentat angajamentul și planul I.E.T. – ului ca în 3 luni va executa o linie de tramvai de 3 km, în cartierele muncitorești periferice, va asigura curentul electric necesar industriilor, și va repune în funcție uzina electrică din Peciul Nou, și a uzinei noi de la Sânmihaiul Român și Sânmartin.

Totodată în colaborare cu CFR, IET – ul își propunea realizare unei mari stații de energie hidro – electrică pe valea Bistrei și a Râului Rece care să asigure electrificarea întregului Banat.

Vesa, din plasa Giulvăz a propus un control mai riguros la morile țărănești care să nu facă specul cu uiumul, planificare cultivării pământurilor părăsite și nelucrate.

Stanciu din Comitetul Județean Timiș – torontal a prezentat angajamentele din toate fabricile cu peste 50 de muncitori unde urmau să se înființeze comitete de producție.

C.F.R. Timișoara se angaja să ridice producția cu 30%, iar Industriile textile ce au obținut bumbac sovietic cu 100%, iar celelalte industrii cu 30-60%.

S-a propus ca în septembrie și octombrie o parte din bumbacul afectat țăranilor să se dea industriilor, iar către țărani să se completeze pe urmă, iar bumbacul sovietic să se amestece în prelucrare cu cânepă și in indigen. Totodată fabricile metalurgice trebuiau să dea ajutor CFR pentru livrarea de piese și mașini, industria de piele trebuia să intensifice colectarea și prelucrarea gogoașelor, industria de prelucrare a lemnului trebuia să primească mijloacele necesare pentru a intensifica schimbul cu străinătatea.

În agricultură s-a propus ca șvabi să primească pământ în arendă, fiind obligați a-l lucra, și concentrați în sate unde vor fi obligați la munca câmpului, primind cele necesare traiului lor, iar pământul de la șvabi confiscat să fie dat ostașilor întorși de pe front; ca cei din armată să fie împrumutați țăranilor pentru a-i folosi la muncile câmpului, iar băncile să acorde un credit larg de însămânțare.

Se cerea autorităților să reglementeze circulația pe canalul Bega, iar guvernele român și cel iugoslav să ajungă la o înțelegere în acest sens.

Se mai cerea și asigurarea transportului terestru al alimentelor pentru economate, prin folosirea obligatorie a autocamioanelor 3 zile pe săptămână.

Bosch de la Lugoj, propunea elaborarea unui plan de exploatare a minelor de la : Rusca Montană, Pleșu și Vârciorova.

S-a făcut și propunerea ca la casa de Asigurări Sociale să se înceapă epurarea angajaților, iar apoi Casa de Asigurări să fie pusă în serviciul populației.

Târnăveanu de la CFR Timișoara a prezentat angajamentele ceferiștilor pe o perioadă de 3 luni : reconstruirea atelierelor, a turnătoriei de 850 mp, a școlii de ucenici de 560 mp, a halei de reparat locomotive de 1.800 mp, a fierăriei de arcuri de 60 mp, a secției II lăcătușărie – strungărie de 340 mp, a construirii a încă unui coral pentru locomotive de 25 m lungime.

Raica Anton din Anina a deschis problema asigurării unei alimentații bue pentru mineri și punerea în funcțiune a unu tren săptămânal care să lege minele de satele vecine muncitorești.

Inghin de la Fabrica de Tutun din Timișoara a prezentat planurile și angajamentele pentru reclădirea fabricilor și a instalațiilor a 2 mașini noi pentru introducerea de noi metode de lucru mai productive.

Arghir de la Recaș a cerut internarea nemților ce sabotează reforma agrară în lagăre și îndepărtare din administrație a reacționarilor.

Bugariu de la UDR Reșița a subliniat importanța vitală a Uzinelor pentru refacerea țării.51

Din punct de vedere propagandistic Conferința avea o mare însemnătate deoarece prin obligațiile luate, membrii de partid urmau să preia inițiativa producției și totodată conducerea respectivelor fabrici și întreprinderi.

Un eveniment important pentru minoritățile conlocuitoare din Banat, a fost vizita făcută la Timișoara de delegatul Comitetului Democratic Evreiesc, care a pus bazele Comitetului Democratic Evreiesc din Regiunea Banat.

În cadrul Comitetului de Inițiativă a fost trasat programul de acțiune, acesta prevedea : repunerea în drepturi egale pe populația evreiască cu cea română, sprijinirea de către stat a celor loviți de barbaria hitleristă și legionaro – antonesciană, punerea în drepturi a celor ce au prestat muncă obligatorie în timpul dictaturii legionaro – antonesciene, sprijinirea dezvoltării culturale a poporului evreu; democratizare tuturor instituțiilor evreiești de cultură și sprijinirea de către stat a școlilor, spitalelor, orfelinatelor și a azilelor de bătrâni și instituțiilor de asistență a obștii evreiești.

Comitetul Democratic Evreiesc se dorea a fi un mediator, un organ de colaborare între guvern și evrei. Totodată el va căuta să mobilizeze forțele evreilor pe o platformă democratică adevărată, și va reprezenta interesele juste ale întregii evreimi.52

Organizarea populației evreiești din Banat se baza pe aceeași linie cu populațiile slave și maghiare, care erau deja organizate.

La 31 august avea loc la Timișoara prima consfătuire a Frontului Unic Muncitoresc (F.U.M.), au fost prezenți delegați ai organizațiilor social – democrate și comuniste din fabrici.

Participanții și – au luat angajamentul de a lupta cu hotărâre pentru a întări F.U.M., pentru o temeinică colaborare în toate probleme economice și politice pentru sprijinirea din toate puterile a guvernului de largă concentrare democratică condus de dr. Petru Groza în măreața sa operă de reclădire și democratizare a țării, în jurul căreia vor construi un zid de granit. Vor lupta pentru a demasca și a nimic pe toți ci care vor încerca să zdrobească unitatea clasei muncitoare.

Au avut loc adunări populare în organizația Frontului Plugarilor, organizațiile locale din comunele : Topolovățu Mare, Uliuc, Sinorsig și Ferendia cu scopul de a lămuri pe țărani să susțină guvernul Groza și să devină membri de partid.

Astfel d eadunări la sate organizate de F.N.D., pentru a lămuri pe țărani să susțină guvernul Groza și să devină membri de partid, au început să fie din ce în ce mai dese în comunele și satele bănățene.

Urmând exemplul înregimentării „contingentului 23 August” de la Timișoara și Lugoj, și la Sânicolaul Mare a avut loc un eveniment similar în luna septembrie.

Au fost lansate cu această ocazie apeluri de înscriere în partid și de susținere a guvernului Groza.

Pe acceași linie a adunărilor s-a înscris și adunarea organizată de F.N.D. și reprezentanții PSD și PNL – Tătărescu, în cadrul căreia s-au dezbătut problemele cu care se confrunta țara. Și aici populația și-a luat angajamentul de a susține guvernul Groza.

Pe plan național, din punct de vedere politic, un eveniment important la constituit Conferința Națională a PCdR desfășurată în octombrie 1945.

Pe lângă rolul principal din domeniul politic, pe care PCdR trebuia să-l aibă, s-a hotărât același lucru și în domeniul economic.

Pentru a îmbunătăți situația economică din țară, comuniștii au considerat că mărirea producției, va aduce cu sine creșterea veniturilor statului, iar industriașii și comercianții își vor mări veniturile datorită creșterii volumului afacerilor, iar masele consumatoare aveau la dispoziție cantități tot mai mari de mărfuri.

Pentru a realiza aceste obiective era nevoie de mobilizare tuturor factorilor care au un rol în economia țării.

Alte măsuri ce trebuiau luat în domeniul economic pentru ridicarea țării, hotărâte de membrii PCdR erau:

restabilirea parcului rulant (locomotive) prin ridicarea producției în uzinele particulare;

ridicarea țării prin electrificare ca urmare a construirii de hidrocentrale care vor permite apoi să fie electrificate căile ferate și să se extindă rețele de curent electric la orașe și sate;

dezvoltarea industriei miniere prin mărirea producției;

dezvoltare și mărirea producției la industriile : petrolieră, a materialelor de construcții și textilă;

În domeniul agricol comuniștii considerau ca prioritate, în creșterea țării următoarele probleme:

desăvârșirea reformei agrare;

înființarea și organizarea centrelor de închirieri a mașinilor agricole și crearea unui sistem central de exploatare și îndrumare către stat;

mărirea producției prin îmbunătățirea mijloacelor de producție.

Comuniștii vedeau în comerțul exterior o componentă esențială în sistemul de reglementare a economiei naționale.

În procesul de refacere a țării, creditul bancar constituia prima sursă de alimentare a nevoilor. Toate instituțiile de credit trebuiau să participe la finanțarea planurilor pe baza dispozițiilor proprii și a mobilizării economiei individuale.

Spre a se evita speculare capitalurilor existente în scopuri neproductive, atât operațiunile bancare ale instituțiilor de credit cât și investițiile cu caracter industrial, urmau să fie puse sub controlul statului.

În opinia comuniștilor, sarcinile pentru refacerea țării, sintetizate erau următoarele:

Utilizare capitalurilor maxime a uzinelor de fier de la Hunedoara și a minelor de cărbuni din Valea Jiului, precum și a uzinelor Reșița și Titan – Nădrag – Călan;

Grăbirea industriei de război la producția de pace precum și creșterea producției individuale;

Refacerea și dezvoltarea sistemului de transport pe apă, aer și pământ;

Electrificare țării și construirea centralelor hidroelectrice și termoelectrice;

Desăvârșirea reformei agrare, organizarea și dezvoltarea stațiunilor de tractoare și mașini agricole ce vor forma baza pentru mărirea productibilității și rentabilității agriculturii, industrializării producției agricole și buna lor verificare;

Dezvoltare cooperativelor la orașe și sate și asigurarea aprovizionării normale a populației;

Reorganizarea sistemului de credit prin introducerea controlului statului asupra operațiunilor bancare în vederea asigurării mijloacelor financiare necesare marilor lucrări de investiție;

Reforma financiară care să facă repartizarea sarcinilor și un echilibru bugetar.

Din punct de vedere politic, pentru comuniști și aliații lor politici anul 1945 a însemnat preluarea parțială a puterii politice la nivel național, aceasta din cauza faptului că nu se putea forma încă un guvern exclusiv procomunist, deoarece partidele istorice încă mai aveau un cuvânt de spus.

Cu toate acestea la sate propaganda comunistă prindea mai greu din cauza faptului că țăranii cu toate că o duceau greu, nu erau pe deplin convinși că sistemul colhozului sovietic este cea mai bună cale pentru ei.

În scopul atragerii masei mari a populației de parte lor, cei ce formau Frontul Național Democrat au prezentat un proiect platformă ce avea principalele obiective îmbunătățirea condițiilor din agricultură prin împroprietărire, și ridicarea industriei prin dezvoltarea ramurilor industriei grele

Totodată până la terminarea războiului principalele acțiuni ale comuniștilor au vizat susținerea efortului economic, pentru a se livra cele necesare frontului.

II. 2 Situația social-economică în Banat în anul 1945

În plan economic începutul anului 1945, însemna continuarea eforturilor de susținere a războiului pentru înfrângerea hitleriștilor. Autoritățile centrale făceau nenumărate apeluri la muncitori și țărani să continue munca și chiar să mărească producția.

În plan social condițiile de viață erau foarte grele, populația confruntându- se cu o speculă foarte puternică dar și cu lipsa celor necesare traiului.

Pentru a mai rezolva o parte din problemele populației, la 15 ianuarie 1945, s-a deschis la Timișoara prima prăvălie „Victoria” cu 10.000 de membrii ce aproviziona populația cu textile. Potrivit celor care au înființat-o aceasta era doar o verigă dintr-un organism de luptă pe teren economic al maselor populare și vor forma arma pporului de luptă pentru democratizarea vieții economice.

Ca și celelalte cooperative populare deschise sub egida F.N.D. –ului, și aceasta, urma ca prin colaborarea comitetelor de fabrică se va reuși obținerea de la fabricanți și producători a cotelor necesare eliminând astfel comerțul la negru.

În condițiile în care mărfurile nu stăteau la dispoziția cooperativelor, urma să se stabilească de către comitetul de conducere a cooperației ce cantități va putea cumpăra într-o lună fiecare membru.

Pentru mărfurile de prima necesitate, urmau să fie stabilite rații, în așa fel încât fiecare să obțină ceva.53

Propaganda comunistă, punea orice realizare pe seama F.N.D.- ului ce nu doar vorbea ci realiza practic.

În domeniul agricol situația în satele bănățene nu era una foarte bună. Spre exemplu în comuna Sârbova din 1700 lanțuri de pământ s-au însămânțat numai 150, în comuna Macedonia situația era mai bună. Organizația țărănească a Frontului Plugarilor și-a mărit considerabil numărul de membri, iar din 3200 de lanțuri de pământ s-au însămânțat în medie cam 50%.

La Recaș din 700 de lanțuri de pământ s-au însămânțat numai 100, iar 11 tractoare și 100 de cai erau pregătiți pentru campania de primăvară.

În comuna Ghilad din 16.000 de lanțuri de pământ s-au însămânțat numai 1600 lanțuri, aici însă s-au naționalizat bunurile rămase de la nemți precum și moara ce a trecut în patrimoniul comunei. În comuna Jădani din 5.200 lanțuri s-au însămânțat numai 200, iar în comuna Giroc situația însămânțărilor era la fel de proastă.

Dintre cauzele acestei situații fără precedent erau în varianta autorităților: sabotajul direct al fasciștilor, al reacționarilor, neglijența Ministerului Agriculturii.

În presa comunistă se propaga ideea că guvernul F.N.D. va aduce din URSS grâu pentru însămânțările de primăvară în special în Banat unde s-a suferit cel mai mult în urma hoardelor nemțești.54

În martie 1945 a venit la conducerea țării guvernul F.N.D. condus de președintele Frontului Plugarilor dr. Petru Groza, care se declara ca susținător al reformei agrare.

Petru Groza declara că va aplica cea mai profundă reformă agrară de până atunci.

Comuniștii și aliații lor prin organizațiile din teritoriu încurajau pe țărani să preia inițiativa de a împărți pământurile ce lise cuvin de drept.

Au apărut din această cauză nenumărate conflicte la sate din cauza brutalității cu care operau țăranii.

Astfel peste tot s-au format comitete sătești locale de împroprietărire. În aceste comitete intru acei țărani care nu aveau pământ sau cei care aveau până la 5 ha.

În baza creării acestor comitete de întreprindere stătea articolul 9 din legea înfăptuirii reformei agrare.

Și în Banat, în conformitate cu articolul 9, primarii de comune au pe toți țăranii cu pământ puțin sau fără pământ, pentru a fi alese comitetele de împroprietărire.

S-au făcut convocări pentru alegerea comitetelor în comune după cum urmează :

– la 1 aprilie în comunele: Chișoda,Utvin, Giroc etc.

la 2 aprilie în comunele Bergsăul Mare.

la 3 aprilie în comunele Cerneteaz,Covaci, Dumbrăvița,etc

la 4 aprilie în comunele Ghiroda Nouăetc.

Pe tot cuprinsul lunilor următoare au avut loc convocări pentru formarea comitetelor locale de împroprietărire.

După constituirea comitetelor, s-au discutat tabelele ce au fost alcătuite cu persoanele care nu aveau pământ, sau aveau dar puțin, la întocmirea tabelelor s-a ținut cont de ostașii de pe front, invalizii de război și văduvele celor căzuți.

Împroprietăririle urmau a se face cu pământ confiscat de la criminalii de război, șvabii fugiți cu armatele hitleriste, și moșierii cu peste de 50 de ha.

Nici într-un loc țăranii nu s-au atins de pământurile bisericești. O parte din pământurile confiscate au fost destinate pentru instituțiile cu caracter public: școală, cooperativă etc.

Concomitent cu împroprietărirea s-au fixat și prețurile pentru pământurile date, astfel era fixat la o sumă egală cu valoarea recoltei pe un an. plata urmând să se facă în 10 rate anuale către stat.55

Un exemplu elocvent despre cum s-au făcut împroprietăririle este cel din Viile Giarmata, unde comitetul sătesc în frunte cu preotul satului a împărțit pământurile șvabilor plecați și a celor ce au sabotat munca câmpului. S-au împărțit astfel 638 de lanțuri la 63 de țărani.

Fiecare a primit atât cât putea să muncească. Au mai rămas de împărțit 11.000 de ha din care 8000 ha teren arabil.

O gravă problemă cu care se confruntau cei din Giarmata era că nu erau destui oameni care să muncească pământul, astfel s-a făcut apel al oamenii din alte părți să vină să lucreze pământul.

Comitetul sătesc a ridicat cai și tot inventarul agricol de la criminalii de război și de la sabotori.

În comuna Grabaț s-au repartizat între 16 și 50 de iughere. Pământ aici era destul, deoarece doar cele 80 de familii de sași ce s-au retras cu armata germană dețineau între 5 și 100 de iughere după + inventarul agricol ce s-a preluat.

Totodată s-a stabilit că pentru țăranii din alte părți li se puneau la dispoziție între 13 și 20 de iughere după puterea de muncă și numărul membrilor de familie.

În comuna Iecea Mare erau chemați țăranii fără pământ din alte părți, deoarece de aici au plecat 4 familii, și nu a mai rămas nimeni să muncească pământul, circa 200 de iughere.

O problemă cu care se confruntau țăranii de aici era lipsa brațelor de muncă si a animalelor de tracțiune.

În comuna Foeni, unde era situată una din moșiile Mocioni la10 martie s-a trecut la împărțirea acesteia.

Reprezentanții F.N.D. au confiscat moșia pe motiv că proprietarul are moșii și în alte părți și că conacul principal nu e în comună.

Cele 488 de iughere ale moșiei s-au împărțit la 38 de ostași câte 3 iughere, la 10 ostași câte 2 iughere, la 9 ostași câte 2 1/2 iughere la 9 ostași câte 1 ½ iughere și la 20 ostași câte 1 iugher.

S-au mai dat la 2 invalizi de război câte 3 iughere, la 58 de locuitori li s-a dat câte 3 jughere.

Inventarul agricol existent pe moșie care a trecut în proprietatea comunei pentru munca câmpului la plugari.

O altă mare moșie expropriată a fost cea a național – țărănistului Ștefan Cicio – Pop din comuna Chelmac, plasa Lipova.

Ștefan Cicio – Pop era considerat de membrii F.N.D. – ului, ca fiind unul dintre stâlpii reacțiunii. Au fost expropriate 200 de iughere, care au fost împărțite la 300 de locuitori.

Exproprierea aceste moșii era dată ca exemplu de tărie a țăranilor care fac reforma agrară.

Dacă în satele și comunele bănățene se desfășura cu intensitate reforma agrară, în orașe în special în Timișoara, în fabricile mai mari muncitorimea se lupta să obțină o serie de drepturi.

Astfel, la Guban în cursul lunii martie muncitorii au primit halate, cei ce lucrau ziua șorturi, totodată fabrica se obliga să se îngrijească de aprovizionarea angajaților cu cele necesare:

lemne de foc ,petrol etc.

În „Mecher” , muncitorii au cerut și primit : făină, chibrituri, cremă de ghete și 3 kg de untură. La „Wnatum” au obținut o majorare de 40% la salariu.55

La apelul lansat de guvernul F.N.D., adresat țăranilor și muncitorilor de a mări producția li s-a răspuns pe măsură.

Dorind să se afle în fața acestei acțiuni partidul comunist a indicat organizațiilor Uniunii Tineretului Comunist ca în această acțiune să facă front comun cu toate organizațiile progresiste ale tineretului din județul Timiș – Torontal (Organizația Tineretului socialist, Organizația Tineretului din Frontul Plugarilor, Organizația Frontului antihitlerist Slav al tineretului, Organizația Tineretului Maghiar)pentru susținerea armatei pe frontul antihitlerist.56

Lucrând zi și noapte pentru executarea înainte de termen a comenzilor pentru front, tinerii timișeni au îngrijit în același timp răniții din spitale, s-au efectuat mii de ore de muncă patriotică, au participat la campania de însămânțări din primăvara anului 1945.

În cadrul campaniei de mărire a producției s-a evidențiat UTC de la fabrica Kandia, care a sporit producția cu 40%, fabrica Macher cu 50%, Fabrica de Lanțuri cu 50%, Dermata cu 100%, atelierele Seseman cu 80%, Uzinele Bozsok cu 50%, Fabrica de mănuși cu 100%, atelierele CFR cu 40-60%.57

Tinerii muncitori de la cinci dintre întreprinderile amintite au executat, în perioada martie – aprilie 1945, peste 25.000 de ora de muncă peste program pentru executarea comenzilor pentru front.

În spitale, elevii și elevele uiteciste au efectuat 1263 ore d emuncă, îngrijind soldații români și sovietici răniți, în perioada 1 martie – 1 aprilie 1945.

Peste 300 de tineri au participat în comunele Dumbrăvița și Chișoda pentru a ajuta familiile văduvelor, orfanilor și invalizilor de război la campania agricolă din primăvara anului 1945. Același lucru l-au făcut și 56 de uteciști de la Atelierele CFR Timișoara, care au lucrat o săptămână în comuna Periam, ajutând văduvele, orfanii și invalizii de război la munca câmpului.

Tineretul a participat activ și la campania agricolă din primăvară, astfel celula de partid de la organizația UTC a mobilizat 1811 tineri muncitori, elevi și studenți care au cules într-o săptămână 200 de iughere de pământ, au lucrat ca tractoriști cu schimbul arând și însămânțând 440 de iughere.

Profesorii și studenții anului II și III ai Facultății de Agronomie au executat în comuna Șandra, în zilele 11 – 13 aprilie culesul porumbului, de pe 71 d eiughere și transportul porumbului de pe 14 iughere, și a 15.000 kg de grâu la gară pentru nevoile frontului.

Tot în primăvara anului 1945 se înființează primele brigăzi „Gheorghe Gheroghiu Dej” și „Vasile Roaită” ale tinerilor ceferiști timișoreni, care vor participa intens și la muncile agricole.

Ajutorul celor peste 12.000 muncitori, dintre care majoritatea erau tineri din Timișoara, a făcut posibilă însămânțare a 314.565 ha de pământ realizat de țărănimea bănățeană în cinstea zilei de1 Mai 1945.

Pentru a încuraja soldații de pe front autoritățile au decis să le întocmească acestora actele de proprietate asupra pământurilor. După terminarea acestora, generalul C. Vasiliu – Vâscanu , ce deținea funcția de Ministru al Apărării Naționale să împartă personal pe front actele.

Pănă la 15 aprilie s-au însămânțat 64% din planul de însămânțări, iar 16 din cele 26 de mari moșii au fost expropriate și împărțite.

Pentru a-i ajuta pe țărani la munca câmpului, echipe muncitori voluntari de la uzinele Ferdinand și Topleț, au muncit zi și noapte la reparat tractoare și unelte. Tot în acest scop s-au trimis în Timiș 16 tractoare și alte 40 urmau să fie reparate și trimise.

În primăvara și vara anului 1945, nu au fost expropriate doar pământurile marilor proprietari ci și bunurile și utilajale de care dispuneau proprietarii lor.

Când se efectua o astfel de expropriere se întocmea un raport în care erau inventariate bunurile, astfel spre exemplu cum a fost întocmit raportul de expropriere de la Teodor Kleeman din comuna Săceni.

Alt exemplu de expropriere a fost ce a lui Iosif Brück din comuna Săceni:58

O intensificare a activității s-a produs și la Sindicatul Sanitar, unde s-au format echipe care au avut ca și sarcină să cutreiere satele bănățene: Cerneteaz, Dumbrăvița și Buziaș, pentru a acorda asistență medicală și medicamentele necesare. Bolnavii mai grav au fost îndrumați la Spitalul Apărării Patriotice.

Peste tot au fost înființate consilii sanitare comunale. Medicii comuniști din Sindicatul Sanitar, au făcut apel la toți medicii de bună credință să ajute această muncă nobilă de ridicare a stării sanitare a păturilor țărănești.59

Pentru a recompensa pe cei ce se remarcau în întrecerile muncitorești, autoritățile F.N.D. – iste, au instituit decorația „Eroi muncii”.

O astfel de decorație a fost primită de către 14 țărani, din județul Arad, festivitatea a avut loc la Arad.

La acest eveniment au participat circa 3000 de plugari, în frunte cu 21 de călăreți cu cai împodobiți cu covoare și flori, 4 boi înjugați la un plug reprezentând munca țăranilor pe ogoare. În mijlocul coloanei țărănești se găseau 2 tractoare cu anexele lor cea ce face faimă agriculturii de pe acele meleaguri.

După masă publicul s-a distrat la teatre și în parcuri, unde organizațiile Frontului Plugarilor de la Sâmbăteni, a făcut cinste țăranilor, cântând cântece și jocuri țărănești.

Cei 14 țărani au depus o muncă neobosită în cele 14 plăși de unde erau, pentru a nu rămâne nici o palmă de pământ neînsămânțat și pentru ridicarea nivelului producției.

Pe lângă efortul depus pentru ajutorarea frontului, și a țăranilor muncitori au reușit cu mare efort să realizeze și îndeplinească alte angajamente cum ar fi înființarea unor cantine și cămine de zi pentru copii până la 1 Mai 1945.

O astfel de realizare au reușit și muncitorii de la fabrica Maco în colaborare cu Apărarea Patriotică , au înființat căminul unde copii muncitorilor vor primi o educație bună de la personalul anume specializat la cursurile organizate de Apărarea Patriotică.

Realizarea cantinei lua o povară de pe umerii femeilor ce ajungând acasă de la lucru vor putea să citească un ziar, o carte pentru a se instrui. Până acum femeile s-au dovedit a fi atât de vrednice ca și bărbații dovada cea mai elocventă e femeia sovietică.

Pe lângă activitățile de muncă desfășurate, muncitorii din fabricile timișorene, se dedicau și activităților cu caracter cultural, cum ar fi spre exemplu muncitorii de la fabrica „Florida” care au înființat un cor de femei ce ține 2 zile pe săptămână repetiții și au deschis și o bibliotecă înzestrată cu cărți foarte frumoase în limba română, maghiară și germană cu subiecte muncitorești pentru educarea tovarășilor în spirit democratic și muncitorești

Cu ocazia concursurilor de 1 Mai, corul vorbitor al fabricii a câștigat locul I. Pentru a ajuta acțiunea culturală a muncitorilor directorul fabricii a donat suma de 150.000 lei.

În domeniul agriculturii, Banatul s-a confruntat cu o gravă problemă care era cea a lipsei brațelor de muncă ce a dus la situația de a rămâne pământ nelucrat atât în campania din toamna lui 1944 cât și în primăvara lui 1945.

Problema a fost cauzată în mare parte de plecarea nemților în trupele SS sau cu armatele germane în retragere.

S – a pus astfel problema atragerii de coloniști în comunele unde era amre nevoie de brațe de muncă, cum erau comunele: Lovrin, Liebling, Biled, Șandra, Săcălaz.60

Coloniști în aceste comune au venit din județele : Alba, Severin, Satu – Mare. Ei au primit pământ și casele nemților plecați. La Șemlacul – Mare au venit 10 familii din Dolj ce au fost bine primite acolo unde 3.000 de lanțuri pământ aștepta să fie lucrat.

La 3 mai 1945 au fost promulgate un pachet de legi referitoare la reglementarea salariilor și înființarea economatelor dar și la:

reglementarea regimului prețurilor și a circulației mărfurilor;

reducerea în circulație a mărfurilor;

reprimarea speculei și a sabotajului economic;

înființarea organelor de control cetățenesc.

După publicarea acestor legi care încurajau economatele și cooperativele, au început acțiunile de lămurire a cât mai multor muncitori și țărani să se înscrie în acestea.

Era astfel publicat în ziarul partidului un articol referitor la rolul cooperativei „ Victoria” , care era acela de a lupta împotriva reacțiunii.

Era evidențiat faptul că cooperativa avea rafturile pline de marfă, cu tot ce avea nevoie un om în materie de textile, împărțite just fiecăruia la un preț acceptabil. Totodată angajații întreprinderii în număr de 35 se recrutau din rândurile elementelor democratice, iar din accesul mare al cumpărătorilor se vede cât de populară este „Victoria”.

Dacă la început cooperativa a lucrat cu mărfuri dosite, ridicate de Comitetele Sătești, de la 1 martie au început să efectueze cumpărături de la fabrici. Până în luna mai 1945 erau înscriși 15.000 membri, dar zilnic se servesc doar 400 de persoane. Conform noii legislații economice 50% din produsele din fabrici trebuiau dirijate spre cooperative și economate.

Un mare avantaj pentru agricultură a fost începerea la 3 mai 1945 a funcționării Centrelor de închiriat mașini agricole în județul Timiș – Torontal . Au fost proiectate 43 de centre dintre care 14 au trecut de la faza de proiect la realitate.

Fiecare din cele 14 centre a fost înzestrat cu câte 30 – 45 de tractoare și mașini agricole anexe, rechiziționate de la proprietari contra plată, din venitul realizat în urma închirierii la țărani. Aratul și grăpatul unui iugher de pământ costa 5.000 lei, din această sumă se scădeau salariile, combustibilul, iar restul se dădea la proprietar.

La fiecare centru exista : un inginer agronom, mecanici pentru atelierul de reparații, un șef de echipă și tractoriști necesari. În fiecare comună sediu de centru de mașini s-au înființat cantine, dormitoare și după putință băi pentru personal.

Astfel de centre s-au înființat la: Becicherecul Mic, Cenad, Carani, Deta, Gataia, Gottlob, Iecea Mare, Lenauheim, Săcălaz, Șandra, Sânicolaul Mare, Satchinez, Tomnatic, Variaș.61

În ceea ce privește împroprietărirea în județul Timiș – Torontal până la sfârșitul lunii mai 1945, se efectuase împroprietărirea în măsură foarte mică. Din cele 3 plase ale județului numai în 3 s-a făcut pe jumătate reforma agrară. În alte7 plase s-au expropriat mai puțin decât jumătate din pământurile disponibile, iar în alte 3 plase nu s-a făcut reforma agrară deloc și țăranii au rămas fără pământ.

În plasa Periam din 17 comune, reforma agrară s-a aplicat doar într-una singură.62

Pe lângă cele 14 centre de închiriat mașini agricole, la 7 iunie s-a deschis și la Teremia Mare un astfel de centru

Acest centru avea în dotare tractoare și 6 mașini de treierat și două de secerat. Au fost apoi înființate aici și un atelier de tâmplărie, școală de tractoriști cu 12 elevi și era aproape gata și cantina.

În plasa Recaș s-a înfăptuit reforma agrară, au fost împroprietăriți ostașii de pe front, văduvele, invalizii și orfanii de război, precum și țăranii fără pământ. Suprafața totală cu vii și păduri, care s-a expropriat era de 14.900 iughere. Din această suprafață 12.680 de iughere era teren arabil, 1574 fânețe și 806 vie. Au fost rechiziționați 369 de cai si 32 de boi. Au fost astfel împroprietăriți 2226 de țărani.

Cei ce nu a avut pământ au primit o suprafață de 5 iughere. Au fost expropriate 18 tractoare, 14 batoze, 8 locomobile, 3 selectoare, 4 secerătoare, 19 vânturătoare și 6 tăvălugi.

În urma acestor rechiziționări în plasă a fost organizat un centru de închiriat mașini agricole, s-au luat măsuri pentru a se înființa încă două centre în comunele Paniova și Chizătău.

Lista țăranilor îndreptățiți să primească pământ cuprindea 2225 persoane, ce au primit 11.130 iughere pământ arabil și fânețe pentru împădurit. Satul „Mihai Viteazul” a primit 682 de iughere, Sindicatele 40 iughere, pentru pomicultură s-au dat 20 iughere, la silvicultură 40 iughere, iar 900 iughere rămâneau în rezerva statului pentru a se face eventuale completări acolo unde este nevoie.

Autoritățile F.N.D. – iste acordau o mare importanță reformei agrare, astfel nu de puține ori prefectul Dr. Novacu Valeriu a fost prezent în diferite comune la împărțirea loturilor de pământ așa cum a fost și în cazul comunei Giroc.

În ceea ce privește mărirea producției în fabrici și ateliere, la atelierele CFR Timișoara conducerea a hotărât că acest lucru se poate realiza prin:

împărțirea oamenilor în mai multe ture, acolo unde sunt puține mașini, folosind astfel mașinile tot timpul;

organizarea temeinică a lucrătorilor și a muncii astfel încât factorul „timp” să fie folosit la maximum;

aprovizionarea cât mai bună cu materiale.

În privința stârpirii speculei, salariații ceferiști opiniau că poate fi stârpită numai prin mărirea producției consolidând cooperativele prin înființarea economatelor și aplicarea riguroasă a legilor economice a guvernului.

În ceea ce privește mărirea producției în atelierele și fabricile din Banat, acest lucru s-a văzut foarte bine cu ocazia prezentării raportului de 1 Mai, ziua oamenilor muncii.

Conform acestui raport fabricile din Timișoara au ridicat producția astfel : Ilsa cu 30%, Fodepa cu 20%, Seda cu 40%, Șirte cu 20%, Dermachrom cu 100%, Progres cu 30%, Hammer și Ney cu 14%, Atlanta cu 34%, Filt cu 100%, Lanțuri cu 35%, Prima Industrie Textilă cu 100%, Teba cu 40%, In și Cânepă cu 20%, Star cu 40%, Prima banat cu 100%, Texta cu 100%, Industria Textilă Banat cu 25%, Maco cu 32%, Roca 20%, Fabrica de Mănuși 10%, Prima Fabrică Textilă 40%.

În județul Caraș minele de la Anina, diferite secții de la UDR Reșița și Fabrica de Poduri au ridicat producția până la 100%

În domeniul agriculturii în județul Timiș – Torontal erau 30 de centre agricole cu 400 de tractoare, în județul Caraș, 2 centre ce aveau 20 de tractoare, iar în județul Severin erau 4 centre cu 20 de tractoare.

În ceea ce privește aplicare reformei agrare în județele Caraș și Severin aceasta era aproape desăvârșită, pe când în județul Timiș nu era o situație reală a pământului, acest lucru era pus pe seama sabotorilor șvabi ce au pornit o adevărată campanie contra coloniștilor împroprietăriți.

În domeniul economic, pentru combaterea speculei s-au întreprins 1500 de acțiuni împotriva speculanților, au fost pornite 120 de procese de sabotaj, s-au descoperit și confiscat mărfuri în valoare de peste 4 milioane de lei.

În județul Timiș – Torontal s-au înființat 26 de cooperative, în Caraș 29, iar în Severin 2, acestea au rolul de a raționaliza distribuirea alimentelor.

Cooperativa „Victoria” din Timișoara avea 16.00 de membri și peste 300 milioane capital cu 7 prăvălii, acesta constituie centrul în jurul cărei se dezvoltă cooperativele sătești noi, iar cele vechi sunt reactivate.

În domeniul agriculturii, pentru însămânțările de toamnă Camera de agricultură spre a venii în ajutorul nevoiașilor și a celor colonizați în județ a blocat 520 vagoane cu grâu , iar din partea Ministerului Agriculturii se vor primi alte 300 vagoane de grâu.

În aceste sens primăriile comunale vor trebui să întocmească liste cu toți nevoiașii pentru ca acești să poată primi pentru însămânțare în raport cu suprafața agricolă pe care o posedă. Grâul urma să fie tratat cu substanțe chimice pentru a nu fi întrebuințat în alte scopuri.

Totodată Oficiul Economic Județean a întocmit o fișă de consum bazată pe stocul existent. Astfel în județul Timiș – Torontal dispune de 44.500 cai talie mare și 4.500 cai talie mică, 11 boi de jug, 55.001 vaci lapte, 1400 tauri de prăsilă, 60.200 porci, 70.696 scroafe și vieri, 162.000 oi, 18.186 berbeci de prăsilă, 1.105.476 păsări, 71.349 iepuri de casă. La acestea se adaugă la orașe și industrii 16.656 cai și 500 boi.

Nutrețul necesar pentru animale constituie în Banat o problemă. Astfel caii necesită la recoltă nouă 372 vagoane orz, 365 ovăz, 35 porumb și 330 mei.

La celelalte erau necesare : la boii de jug 154 vagoane cereale, vaci 11.000, la tauri 43, porci și scroafe 3333, oi 195, berbeci 27, păsări 663, iepuri 107, la caii de la orașe 165, boi 6.

În total era necesar 1330 și jumătate vagoane de orz, 2481 ovăz, 4893 de porumb, 330 mei, rezultând un necesar de 9035 vagoane de cereale.

În județ s-au produs 3218 vagoane orz, un excedent de 1315 vagoane, la ovăz s-au produs 1729 vagoane un deficit de 2481 vagoane, la porumb s-au produs 8445 vagoane, un deficit deoarece cantitatea ajungea doar pentru hrana oamenilor.

Oficiul Județean și Camera Agricolă au dat dispoziții comunelor și plugarilor sfaturi practice în vederea folosirii prielnice a cerealelor și a întocmit nutrețuri deficitar cu alte plantații existente.

În privința furajelor erau necesare 68.768 de vagoane iar recolta era de doar 66.104 vagoane. Pentru acoperirea deficitului Oficiul Economic Județean a dat dispoziții pentru strângerea ghindei, jirului și frunzelor.

În comunele unde nu existau centre de închirieri mașini agricole, țăranii se confruntau cu prețuri mari pe care le solicitau proprietarii de tractoare, pentru a le lucra pământul.

Pentru rezolvarea acestor probleme țăranii se adresau cu plângeri prefectului pentru a se lua măsuri contra celor considerați vinovați de acest lucru.

Altă problemă gravă cu care se confrunta populația în perioada post război era cea a aprovizionării ilegale cu marfă a magazinelor și restaurantelor.

Un astfel de caz a fost și la Buziaș, unde controlul prefectului a descoperit că măcelarii J. Kontar și Jivu aprovizionau zilnic cazinoul central al băilor și restaurantul de lângă baie cu sute de kg de carne. Carnea nevândută a fost confiscată iar proprietarul cazinoului și al restaurantului au fost internați în lagăr.63

Un alt caz s-a petrecut la Sânandrei unde moara din localitate a fost sigilată de autorități, însă cu ocazia vizitei întreprinse de controlul prefectului s-a constat că moara a continuat să macine, iar sigiliul a fost rupt. Autoritățile locale primarul, notarul și șeful de post au răspuns că nu cunosc cine este autorul acestui sabotaj.

O gravă problemă în aprovizionarea populației continuau sa o constituie economatele.

Cu toate că la 3 mai s-a publicat legea înființării economatelor, acestea și la 1 an și 4 luni după constituiau o problemă cu aprovizionarea ca în primele zile după aplicarea legii.

Una dintre cauze era că patronii pentru a slăbii unitatea muncitorilor, au oferit avansuri individuale pentru ca aceștia să se aprovizioneze pe cont propriu.

A avut loc o ședință a Comisiei Locale a Sindicatelor în cadrul căreia delegații pentru a găsi cauzele stării proaste a economatelor au constatat că patronii reprezentați Uniunii Generale a Industriașilor Români, ce sunt datori să creeze și să aprovizioneze economatele pentru muncitori au sabotat și continuă acest lucru, nefăcând nimic după 4 luni pentru a aproviziona economatele la solicitarea guvernului.

În același timp în fabrici patroni au oferit avansuri muncitorilor pentru ase aproviziona singuri.

Pentru a rezolva aceste probleme s-a cerut guvernului să înființeze Tribunale ale Poporului, pentru a judeca speculanții și sabotorii, iar întreprinderile dovedite a fi sabotoare să fie trecute imediat sub controlul statului.

Comitetul Confederației Generale a Muncii a hotărât pentru ajutorarea muncitorilor și funcționarilor din cauza situației economice următoarele:

Ajutorul de iarnă se va acorda tuturor salariaților, un salariu cu toate accesoriile la salariați cu luna și 208 ore cu toate accesoriile.

Muncitorii și funcționarii ce au un salariu mai mic de 60.000 lei lunar împreună cu alocația de scumpete și ajutorul de copii urmează să fie completat până la suma de 60.000, iar ajutorul de iarnă nu poate fi mai mic de 60.000 lei. La această sumă patronul urmează să mai adauge 19.000 lei pentru ca și aceasta să primească 60.000 lei. Salariații care nu aveau un salariu fix și erau plătiți cu remiză primeau 60.000, ajutor de iarnă. Ajutorul de iarnă nu putea depăși suma de 200.000 lei.

Ucenicii urmau să primească ca ajutor de iarna, 208 ore fără a se mai ține seama de plafonul minim de 60.000 lei.

În domeniul agricol Comisia Județeană a emis pentru Comitetele Comunale de Reformă Agrară, Comitetele de Plasă, autorității comunale, și jandarmi următoarele:

Toate Comitetele de Reformă Agrară vor stabili un termen de 5 zile pentru lotul definitiv al îndreptățiților și coloniștilor. Restul de teren neatribuit formând rezerva de stat.

Animalele de tracțiune inventarul agricol se va ridica astfel:

se ridică din comuna respectiva caii și inventarul mort proporțional cu suprafața de teren ce este atribuit coloniștilor

animalele de rentă și de producție nu se vor ridica, custodia lor revenind proprietarului

ridicarea de animale și inventar se face cu proces verbal în 4 exemplare unul la cel expropriat, la custode, la primărie și la Comitetul de Plasă

Inventarierea a tot ce se expropriază se face odată pentru totdeauna. Tabelul se va întocmi acolo unde nu e întocmit în cel mai scurt timp fără a se face perturbații în comună. Tot ce vor cumpăra expropriații după întocmirea tabelului le aparține de drept și nu mai poate fi expropriat.

Expropriații nu au voie să ascundă sau să înstrăineze sau distruge nimic din ceea ce e expropriabil, în consecință vor fi socotiți sabotori și pedepsiți ca atare.

După aplicare procedurii de reformă agrară terenul rămas disponibil ce nu a fost distribuit coloniștilor și celor nedreptățiți va fi muncit de șvabi ce au obligați să suporte taxe și impozite precum și o arendă mică echivalentă cu 2 impozite către stat după fiecare iugher, asigurând celor ce muncesc rezerve de stat că vor ridica recolta.

Toate Comitetele Locale de Reformă Agrară ce au luat contrariul dispozițiilor ordinului vor intra în termen de 24 de ore de la primirea ordinelor.

Toți cei care au primit inventar viu și mort în exploatare sunt obligați să-și muncească terenul primit sub contract sub sancțiunea de a pierde dreptul de întrebuințare, colonizare și aplicarea celor mai severe măsuri.

Comitetele de Reformă Agrară nu vor fi formate din coloniști și numai din băștinași îndreptățiți. Acolo unde nu sunt băștinași îndreptățiți reforma agrară se va aplica de Comitetul de Reformă Agrară a comunei la indicațiile președintelui de plasă.

În plan economic anul 1945,se evidențiază prin înfăptuirea reformei agrare, a creării primelor centre de mașini agricole în Banat, dar și prin măsurile luate de autorități contra speculanților

O măsură importantă în domeniul asigurării alimentelor necesare populației „a fost înființarea economatelor și a cooperativelor sătești, care vindeau produse la prețuri acceptabile pentru muncitori și familiile lor.

Totodată au început și acțiunile de expropriere a bunurilor și proprietăților de interes comun.

În planul producției industriale s-au constat unele creșteri a producției la foarte multe fabrici din Timișoara și celelalte orașe industriale din Banat.

=== CAPITOLUL III Viata politica din Banat ===

Capitolul III

Viața politică și social economică în Banat în anul 1946

III. 1 Viața politică în Banat în anul 1946

Comitete de acțiune ale PCR dar și ale aliaților lor : Frontul Plugarilor și Uniunea Patrioților organizau adunări și ședințe cu scopul de a atrage de partea lor muncitori, țărani și alte categorii sociale.

La Lugoj adunarea comercianților înscriși în Uniunea Patrioților au hotărât înființarea Uniunii Sindicatului Comercianților (U.S.I.C.).

În Timișoara, la sediul Organizației Tineretului Progresist, au organizat Centrul Cultural Interșcolar, la care au participat tineri școlari și studenți aflați în cursul vacanței la Timișoara.

Totodată în cele mai multe dintre fabricile și întreprinderile din Timișoara și Banat, muncitorimea a impus controlori ai calității dintre membri de partid comuniști. Un astfel de caz a fost prin numirea de către Oficiul Bumbacului, Inului și Cânepei în toate întreprinderile care prelucrau bumbacul importat din URSS câte un controlor din rândul muncitorilor.

S – au stabilit și condițiile pe care trebuiau să le îndeplinească muncitorii pentru a fi aleși în comitetul de întreprindere:

1. Să fi fost înscriși în sindicat cu cotizația la curent;

2. Să fi luat parte la lupta antifascistă înainte și în timpului războiului;

3. Cei ce au depus o muncă susținută pentru ridicarea producției în timpul războiului antihitlerist;

4. Cei ce au stat în fruntea luptei pentru ridicarea producției;

5. Cei ce au depus o muncă justă și hotărâtă pentru întărirea mișcării sindicale;

6. Acei care au depus cea mai frumoasă și prețioasă muncă culturală;

7. Cei ce nu s-au lăsat influențați de dușmani și au știut să înfrunte în mod curajos toate greutățile ivite în lupta sindicală;

Înainte de alegeri propunerile de candidați erau puse în discuția adunării astfel ca orice angajat să–și poată spune părerea despre candidat.

Totodată au avut loc adunări și ale Frontului Unic Muncitoresc din Timișoara, în cursul discursurilor ținute cu acest prilej s-au evidențiat în principal mutarea accentului pe rolul muncitorilor în colaborarea partidelor muncitorești.

Astfel în noua organizare muncitorii aveau 3 roluri principale :

administrativ să colaboreze și să de curs Comitetelor de fabrică sindicale, să vegheze și să aleagă aceste comitete. Să medieze neînțelegerile dintre PSD și PC, ca să conlucreze în înțelegere și tovărășie;

organizatoric să recruteze noi membri pentru partidul politic, și să-i inițieze în lupta de clasă;

politic, fiind exponenții partidului în fabrici, aveau rolul de a ține la curent cu toate evenimentele politice pe ceilalți membri;

Altă hotărâre luată de Comitetul Județean al F.U.M.- ului este curățirea partidelor muncitorești de : foști conducători fasciști și de foști militanți fasciști, care au o atitudine reacționară, precum și de trădători și agenți ai siguranței fasciste.

Pentru aducerea la îndeplinire a celor de mai sus s-a hotărât alegerea unei comisii compuse din 4 membri social democrați și 4 comuniști care să revizuiască și să reorganizeze FUM pe întreprinderi și instituții.

În privința alegerii comitetului de întreprindere, F.U.M. hotărăște respectarea circularei Consiliului General Muncitoresc din 21 decembrie 1945, F.U.M. va veghea în special să nu fie strivită autonomia sindicală hotărăște retragerea listelor separate de PSD și ale PCR.

S-a hotărât în privința înființării comitetului F.U.M. în toate fabricile și instituțiile chiar și atunci când există numai un singur comunist sau social – democrat pentru a veni în contact cu masele muncitoare și pentru a explica ce însemnătate are F.U.M. este necesară o colaborare mai strânsă cu Comitetul de Fabrică.

Intensificare acțiunilor politice nu se înregistrau doar la nivelul fabricilor ci și la comune și la sate.

Astfel în plasa Caransebeș, organizațiile de partid au crescut în cursul lunii decembrie 1945 cu 18%, prin înființarea de noi celule de partid în comunele din plasă.

Din inițiativa organizației de partid din Caransebeș, cu concursul organizațiilor de partid din F.N.D. s-au luat măsuri pentru a se aproviziona orașul cu porumb. Din aceeași inițiativă s-au făcut reparații la depoul din Caransebeș, iar la 2 locomotive vor face aprovizionarea cu lemne a orașului.

Tot în acest scop și Organizația locală a Tineretului Progresist din Reșița, au organizat o ieșire la muncă în pădure, unde s-au format echipe de câte 4 oameni, care au adunat lemne ce urmau să fie repartizate muncitorilor și familiilor de funcționari de la U.D.R.

Au avut loc intensificări ale acțiunilor Frontului Plugarilor în satele și comunele din Banat, prin numeroasele adunări și ședințe cu caracter propagandistic pentru a atrage noi membri în partid.64

Au avut loc numeroase ședințe și adunări de la PCR la Timișoara, ocazii cu care se distribuiau și carnetele de partid, cu aceste ocazii erau prezente și personalități din vârful ierarhiei PCR ca : Al. Maghioroș

În multe sate bănățene pentru a acapara puterea de partea lor, organizațiile de plugari au atras de partea lor pe intelectuali.

La majoritatea adunărilor ale Frontului Plugarilor se milita pentru unirea plugarilor cu muncitori pentru ca împreună să făurească o Românie democratică și înfloritoare.65

Tinerii membri de partid plugarii de largă muncă și activitatea propagandistică, desfășurau și o intensă activitate culturală.

Un exemplu elocvent organizația tineretului plugăresc din Giroc, aceștia au înființat un cor bisericesc.

Au dat șezători în comunele și satele vecine : Sânmihaiul Român și Pădureni, iar cu veniturile realizate au ridicat un gard în jurul cimitirului eroilor. Din venit s-a hotărât donarea a 30% în folosul Bisericii și al Casei Culturale.

Tinerii s-au obligat a depune o bogată activitate culturală pentru a ridica nivelul cultural al comunei lor. Totodată s-au angajat ca din fondul lor să reclădească școala distrusă în timpul războiului.

O intensificare a luptei politice, a avut loc și în rândul femeilor din Banat, astfel la 27 ianuarie în sala Prefecturii Județene a avut loc ședința de constituire a Federației Naționale Femeilor.

Ca prime obiective Federația se angaja la pregătirea zilei de 8 Martie: Ziua Internațională a Femeii și patronarea căminelor de zi ale orașului.

Comitetul de inițiativă era compus din următoarele : Mia Marian, Elena Turpan, Maria Savin, Rosalia Lenhardt și Elena Stoica din partea PNL – Tătărăscu, învățătoarea Hortensi Givu din partea PCR, Estera Moghioroș din partea PNȚ au aderat la F.N.D. ,Camelia Siderciuc și Brândușa Belu din partea UFAR, Elena Dr. Novacu, Livia Costinschi, Lucia ing. Proșteanu, Elena Berta și Ana Groza din partea Apărării Patriotice, Maria col. Dumitrescu, Lola Berkővi, Ana Hotnar și Florica Arghir din partea Sindicatelor Unite, Maria Nekoniceky, Melonca Momirov și Vucosova Jurma.

La Timișoara echipele de lămurire ale Sindicatului Textil din localitate au început o activitate intensă prin fabrici pentru a da instrucțiunile necesare muncitorilor referitor la punerea în practică a noilor contracte colective de muncă.

Noile contracte explicau modul cum se vor face angajările noilor muncitori. Se arăta că voi fi privilegiați foști salariați ai întreprinderilor respective, care s-au întors din serviciul militar precum și văduvele foștilor salariați ai respectivelor întreprinderi.

Atât angajarea cât și încadrarea muncitorilor urma să se facă numai cu avizul Comitetului de Întreprindere.

Salarizarea muncitorilor manuali urma să se facă calculând drept salariu de bază, maximum de salariu prevăzut în decizi ministerială din 5 decembrie 1944.

Astfel la acest salariu se adăuga alocația de scumpete de 15.000 lei lunar

Muncitori încadrați în :

grupa „A” de salarizare cu media de până acum cuprinsă între190 – 200 lei/oră urmau să primească 250 lei/oră + alocația de scumpete;

cei din grupa „B” au media între 200 – 215 lei/oră urmau să primească 275 lei/oră plus alocația de scumpete;

cei din grupa „C” cu media avută între 222 – 232 lei/oră vor primi 300 lei/oră plus alocația;

cei din grupa „D” au media între 285 – 295 lei/oră vor primi 330 lei/oră plus alocația.

Șefii de echipe, meseriașii, sudorii, strungarii, electricienii, lăcătușii, fierarii, tâmplarii, curelarii, tinichigii, zidarii, fochiștii și mecanicii urmau să primească mai mult decât lucrătorii calificați în uzinele textile.

La aceasta se mai adăuga indemnizația de scumpete, apoi prima de stimulare (10%), + prima de frecvență, la cei ce voi lipsi de la lucru și nu vor întârzia 15%, la salariul de bază.

S-a hotărât și acordarea ajutorului de chirie la angajați în fabrică : necăsătoriți primeau 12% din salariul de bază, căsătoriți 17%, căsătoriții cu 2 copii 20%, + sporuri de vechime : de la 1 – 5 ani, 2 % pe an, de la 6 – 10 ani 11%/an, de la 10 – 30 1% pe perioada de 1 an vechime pentru trecut, iar pentru viitor sporul de vechime va crește cu 2% în fiecare an până la maximum 30 ani.

Urmau să mai primească 10% primă de muncă cei ce lucrau în următoarele condiții: meseriași calificați, curățători de filaturi, lucrători din spălătorii, boiongerii și imprimerii, carbonizatorii, botcerei, corde și laups, ancolajul, imprimeriile și apretura din țesăturile de mătase.

În privința orelor suplimentare s – a hotărât plata primelor 2 ore cu un spor de 50% iar a celorlalte cu 100%.

Iar zilele de Duminică și Sărbători se vor plăti cu 100%, iar orele suplimentare cu 50% respectiv 100%, iar lucrul de noapte cu un spor de 30%.

Totodată urmau să mai fie acordate ajutoare pentru iarnă constând în salariul pe 1 lună, Ajutor de Crăciun și Paști ½ din salariu, ajutor pentru naștere 1 salariu pe lună, femeilor salariate și ½ soțiilor care nu sunt salariate, ajutor de înmormântare salariul pe 3 luni, ajutor de boală în primele 3 luni un salariu întreg, iar de la 6 luni la 1 an salariul de bază.

Concediul de odihnă se acorda în funcție de vechime astfel: de la 1 – 3 ani 10 zile, de la 3 – 5 – 14 zile, de la 5 – 10 – 21 zile, cei peste 10 ani vor crește anual cu 1 zi, astfel încât să nu treacă 30 de zile.

Întreprinderile cu peste 50 de angajați urmau să aibă cantină iar cele ce nu aveau erau obligate să plătească costul unei mese la altă cantină a unei fabrici, întreprinderile urmând să suporte cel puțin 50% din costul unei mese.

Întreprinderile trebuiau să asigure anual : 1 pereche de bocanci, tuturor angajaților sau contravaloarea lor, apoi salopete și halate, iar cei ce lucrează în condiții grele ½ litri lapte zilnic.

Salariații căsătoriți cu copii urmau să primească 5000 kg lemne anual, iar cei fără de copii 3000 kg anual, iar necăsătoriții 2500 kg/anual.

Întreprinderile trebuiau să înființeze și cămine de zi pentru copii salariaților.

În privința ucenicilor ei urmau să primească : 1 costum home de stofă, 1 pereche de bocanci, 2 cămăși, 2 perechi indispensabili, 1 prosop, 2 perechi ciorapi, hrană și locuință în cămine.

Cei ce urmau să fie primiți în cămine beneficiau de compensații.

Ucenicii urmau să fie plătiți în anul II cu 15% din salariul unui muncitor industrial.

Foarte dese erau adunările organizate la sate de Frontul Plugarilor prilej cu care se discutau diverse probleme ale comunității respective : situația aplicării reformei agrare, ajutorarea celor întorși de pe front erau lipsiți de mijloace de lucru, ajutorarea celor nevoiași.

Organizațiile locale ale frontului se împărțeau pe sectoare pentru a cuprinde cât mai bine munca.

Organizațiile locale decideau și în platforma noilor veniți în comune care rămân și pleacă, un astfel de caz a fost la Teremia Mare unde în casele părăsite de nemți au venit plutonieri epurați, pensionari și alte categorii ce nu erau pe placul autorităților plugărești și în consecință au fost alungați.

Pe lângă Frontul Plugarilor și PCdR, au organizat adunări populare și F.N.D. – ul , în cadrul cărora vorbitorii arătau realizările guvernului și importanța F.N.D., precum și accentuarea efortului colectiv la lupta antifascistă.66

S – a arătat cu această ocazie și importanța reformei agrare, a mecanizării agriculturii, precum și necesitatea mișcării cooperatiste a țărănimii.

Comitetul Central al Frontului Plugarilor a dat o circulară în care se arată că nici un moșier cu peste 50 ha de pământ să nu rămână neexpropriat.

Frontul Plugarilor deținea în multe comune bănățene controlul asupra primăriei și a consiliului local. Astfel ei puteau înlocui pe oricine era considerat în opoziție cu ei.

La Becicherecul Mic, comitetul local de reformă agrară a fost înlocuit de Frontul Plugarilor din localitate, motivul a fost inactivitatea din cauza căreia lucrările de reformă au stagnat.

O altă etapă importantă în preluarea controlului de către comuniști și asociații lor a fost alegerile de la departamentul CFR, unde au reușit să – și infiltreze mulți membri de partid în comitetele de fabrică.

La Timișoara au avut loc alegeri în depoul de locomotive CFR, la Serviciul Telecomunicație CFR, unde comuniștii au câștigat majoritatea locurilor în comitetul de conducere.

Politica comunistă de alfabetizare a populației a început să fie pusă în practică tot mai mult, astfel în plasa Recaș învățători din mai multe comune au înființat pe lângă școala din sat cursuri serale și cercuri culturale interșcolare care dau ocazia țăranilor să – și îmbogățească cunoștințele în timpul liber.

În comuna Bobșa a avut loc o adunare a membrilor Frontului Plugarilor pentru a alege un nou comitet local. Cu această ocazie s-au pus bazele „Cooperativei Frontului Plugarilor Bobșana”.

În Biled organizația locală a partidului comunist a organizat o adunare cu scopul de a lămuri populația în special coloniștii asupra programului partidului comunist.

În cuvântările ținute s–a făcut istoricul PC – ului din România, precum și al PC Bolșevic din Rusia Țaristă, arătând sprijinul pe care poporul sovietici condus de partidul comunist îl dau după război tuturor popoarelor mici pentru ridicarea lor.

S–a pus apoi accentul pe colaborarea dintre toate forțele democratice pe temeiul unității clasei muncitoare și a alianței dintre muncitori și țărani.

Au avut loc în cursul lui martie 1946 o serie de adunări organizate de Frontul Plugarilor, FND și alți aliați ai comuniștilor în mai multe comune și sate bănățene, prilej cu care s-au prezentat realizările importante ale guvernului Groza la un an de la guvernare.

Cu prilejul unei astfel de adunări la Macedonia, țărani din localitate s-au plâns că au cerut Casei Pădurilor aprobarea a 150 metri sterni de lemne și 40 de grămezi de crăci, ei au plătit și fasonat lemnele, dar nimeni de la Casa Pădurilor nu s-a deplasat acolo pentru a face recepție, ei cereau o anchetă pentru lămurirea acestei chestiuni, deoarece ei aveau nevoie de lemne de foc..

O mare adunare a F.U.M. la care au participat toți muncitorii ceferiști membri

ai celor două muncitorești și cei fără partid.

După discursuri care proslăveau importanța acțiunii F.U.M. în lupta democratică a muncitorilor pentru drepturile lor s-a solicitat în cuvântările ținute, ca muncitorii să fie vigilenți pentru a evita infiltrarea organelor reacțiunii în rândurile muncitorilor la viitoarele alegeri.

S- a exprimat dorința unității muncitorimii ceferiste ce se strânge conștient în F.U.M. și păzește cu vigilență unitatea acestui bloc, contra tuturor încercărilor reacționare de a provoca slăbiciuni în frontul luptătorilor conștienți ai intereselor clasei muncitoare din România.

Alegeri de comitet au avut loc și la atelierele principale ale CFR din Timișoara, după intonarea „Internaționalei”, s-a făcut bilanțul activității pe un an a muncitorilor arătându – se contribuția uriașă a muncitorilor CFR –iști la opera de refacere a țării, arătând că cu aceasta s-a ridicat și spiritul de luptă unită întregii muncitorimii.

A fost criticat vechiul comite pentru slaba activitate culturală a întregii muncitorimi.

Noul comitet avea rolul de a lupta cu ajutorul tuturor pentru înlăturarea greutăților economice și contra celor care provoacă aceste greutăți.

La 16 martie a avut loc Conferința Județeană a Tineretului Progresist, au prezentat cu această ocazie rapoarte reprezentanții fabricilor : Galvani, E. K. Thomas, Hammer și Ney, CFR, Atlanta, Dura, Dermata, Bozsok, Kandia, Lanțuri, Ilsa, I.E.T., Romitex, Gea Kroyer, Helicon, Slahutka, Süsmann, Fodepa, care arată realizările și lipsa cluburilor din fabrica lor. Apoi trimișii plășilor și ai satelor, școlilor, universităților și a sectoarelor prezintă rodnică de aproape un an a Tineretului Progresist.

Au fost remarcate realizările clubului CFR, care a organizat o brigadă de reconstrucție fabricii Filt și avea o echipă culturală pentru sate, a clubului Dura ce avea o bibliotecă cu peste 2000 de cărți, a IET – ului ce avea o echipă culturală și sportivă Clubului Tineretului din Fratelia ce a organizat o echipă sportivă, culturală și o bogată bibliotecă, apoi a clubului Mehala care a dat mai multe serbări culturale la sate.

S – a discutat apoi despre unitatea tineretului, ca fiind una din condițiile de bază ale succesului mișcării tineretului din România.

În vederea aceste unități s-a format comitetul de colaborare între toate organizațiile democratice de tineret: Clubul Tineretului Progresist, UTS, PNL Tătărăscu, aderat la FND. S-au strâns cu această ocazie legăturile cu tineretul slav și maghiar și s-au adâncit legăturile cu tineretul muncitoresc plugăresc și studios.

După citirea rezoluției Conferinței, tineri entuziasmați, s-au întrecut prin angajamentele luat un club pe celălalt.

Astfel delegația Tineretului Progresist Timiș a formulat o moțiune ce reflecta hotărârile lor:

– „Nu vom îngădui reîntoarcerea vremurilor grele din trecut;

Noi mergem înainte pe drumul păstrării și lărgirii tot mai mult a înfăptuirilor democratice;

Suntem hotărâți a lupta și a munci pentru acestea;

Noi mergem alături de forțele democratice, alături de guvernul Groza;

Înainte pentru viitorul nostru!

Trăiască unitatea întregului tineret!

Trăiască unitatea tuturor forțelor democratice!”

Treptat cu primirea de drepturi politice, femeile au început să – și facă auzite doleanțele, astfel al fabrica „Mecher” unde femeile formau majoritate muncitorilor au hotărât înființarea unui cămin pentru acei copii ai căror mame lucrând ziua nu aveau timp să se îngrijească de ei.

La 19 martie a avut loc la sala „Lyra” din Timișoara o adunare a delegațiilor comitetelor de fabrică și sindicate cu scopul de a da ultimele lămuriri cu privire la alegerile sindicate care au început.

Au început să fie organizate întreceri patriotice la care luau parte diferite ateliere din țară.

La o astfel de întrecere au participat: depoul Lugoj, Roșiorii de Vede, Titu, Constanța și Roman. Din procesul verbal încheiat, depoul din Lugoj a obținut următoarele realizări: a construit un atelier de lăcătușărie și un magazin de inventar de 16 m lungime, s-a introdus electricitatea în birouri, depou, atelier și să realizat o economie de 1.112.280 lei. S – au zugrăvit birouri, depoul, atelierul, cada de pompă, s-a organizat munca pe resorturi și în ateliere la fel. Personalul depoului a realizat la în februarie 1946, 46.381 ore gratuit ceea ce face 177.644 lei.

La alegerile sindicale de la fabricile : Dura, Galvani, Prima Banat, Texta, Hammer și Ney, Lanțuri, Merchor și Kandia s-au desfășurat în bune condiții iar elementele reacțiunii au suferit înfrângeri peste tot.

La Timișoara la 20 martie s-a deschis săptămâna Tineretului Mondial. Din cuvântările ținute de reprezentanții tineri ai partidelor: PNL Tătărăscu, NȚ – FND, TPR și UTS a reieșit dorința acestora de a înlătura elementele fasciste reacționare din toate domeniile vieții, social, economice și politice și îndeplinirea menirii tinerilor de a prelua puterea și a transforma țara și viața locuitorilor întru-una mai bună, mai fericită fără deosebiri de clasă social, naționalitate și religie.67

Totodată tineretul din : fabrici, uzine, ogoare, de pe băncile școlii și universități era chemat la mare luptă pentru consolidarea democrației.

În tiparul propagandistic comunist, se încadrau și ajutoarele date de soldații Armatei Roșii la plugarii din comunele bănățene.

Așa a fost și vizita soldaților Armatei Roșii în comuna Freidorf împreună cu 50 de cai, 20 de căruțe și 10 camioane veniți să ajute la lucrările de însămânțare, cu acesta ocazie ei au răspândit ideile și modul de viață sovietic.

Ajutorul dat de soldați a făcut să fie arate în 3 zile – 150 de iughere de pământ, aproape un sfert din suprafața totală programată pentru lucrările de primăvară.

Pentru amplificarea propagandei la sate în plasa Chizătău, avut loc o consfătuire a președinților, secretarilor și primarilor din plasă, prilej cu care s – a stabilit un plan de muncă care va fi executa de echipe de plugari. Planul se referea la deplasarea țăranilor duminică în comune cu scopul lămuririi țăranilor despre situația politică

Totodată Frontul Plugarilor a dat un manifest către țărani în care erau prezentate erorile războiului și implicațiile ce le-au avu asupra țării, dar era evidențiat în mod deosebit rolul salvator al Uniunii Sovietice care a trimis peste 50.000 de vagoane de grâu și porumb, ceea ce conform Convenției de Armistițiu trebuiau date afară din țară, cereale ce au fost confiscate ca bunuri inamice.

Se menționa că față de popoarele prietene ale Uniunii Sovietic, România ar trebui să aibă o recunoștință veșnică, iar aceasta ar fi arătată prin folosirea cu chibzuință a cerealelor primite, în așa fel încât iarna următoare să nu mai fie loviți de foamete.

Plugarii erau chemați să lucreze pământul, arătându- se ajutorul dat de Armata Roșie la lucrările de primăvară dar și de Ministerul Agriculturii ce sprijină cum mulți bani pe plugari.

O astfel de propagandă erau și anchetele făcute în comunele cu mulți coloniști, unde se încheiase atât aplicarea reformei agrare dar și campania de primăvară.

Au avut loc astfel în această perioadă nenumărate vizite ale unor echipe de muncitori din diferite fabrici timișorene în comunele și satele învecinate cu scopul de a le dona sau repara unelte agricole, dar și de a-i informa pe țărani despre situația politică din țară.

La 3 aprilie în prezența tuturor delegațiilor din diferite sindicate s-a desfășurat alegerea și constituirea Noii Comisii Locale a Sindicatelor Unite, în care au fost aleși cei mai merituoși muncitori manuali și intelectuali care au dus o muncă efectivă pentru interesele muncitorilor și sprijinirea clasei muncitoare.

Sărbătorirea zilei de 1 mai caz ziua a muncitorilor, a făcut ca în toate fabricile și uzinele să fie un concurs pentru mărirea producției și realizările planurilor întocmite în acest sens.

În fruntea acestei întreceri stăteau Atelierele CFR care și-au luat angajamentele cele mai grele ; au hotărât ca în timpul liber să :

repare o locomotivă pe care să o ofere vajnicului luptător ceferist Ghe. Gheroghiu Dej’

să repare 10 vagoane de marfă, reparație generală;

să reconstruiască 2 vagoane de marfă;

să capitoneze 2 vagoane clasa I și II;

să repare 2 vagoane clasa III, necapitonate.

Alte angajament erau ca echipa de meșteri, șefi de ateliere, șefi de echipe și membrii comitetelor de fabrică să înceapă curățirea curții de moloz.

Acțiunile de propagandă ale muncitorilor din fabricile timișorene au continuat în comunele : Chizătău, Sânmihaiul Român, Stamora Română, Liebling, Cărpiniș, Periam și Lovrin, unde muncitorii au reparat uneltele defecte ale țăranilor, dar au și împărțit cărți broșuri și ziare ce elogiau pe comuniști.

Apărarea Patriotică a luat inițiativa să asigure lemne de foc pentru invalizii și văduvele de război. În acest scop au făcut vizite în pădure, unde lucrau deținuți, iar în urma lămurii acestora despre scopul lor umanitar, aceștia au hotărât să mărească producția la maximum, iar o parte din ei după ce se vor elibera au declarat că vor lucra o săptămână în plus.

La 1 mai s-a sărbători ziua muncii prilej cu care s-a făcut bilanțul realizărilor de la 1 mai 1945 până la 1 mai 1946.

Cu această ocazie au fost donate guvernului numeroase cadouri de la CFR, o locomotivă cu vagoane de marfă și călătorii complet refăcute, mobilier de la fabricile de profil, lemne de la ocoalele silvice, vagoane de cărbuni de la minele din Anina.

Au început în fabrici așa numitele excluderi ale celor bănuiți a fi maniști, ei erau acuzați de participare la manifestațiile antimuncitorești și antidemocratice.

La sate a început acțiunea Frontului Plugarilor pentru realizarea de cămine de zi la sate, pentru ca și femeile de aici să poată munci în liniște și să poată profita de timpul liber ca să se ocupe de problemele sociale, iar copilul să se bucure de îngrijire și supraveghere.

La Peciul Nou a avut loc o adunare a Frontului Plugarilor, în discursuri s-a evidențiat demascarea crimelor comise de reprezentanții partidelor istorice, totodată cu această ocazie plugarii localnici au cerut să li se mărească cota de porumb de la 10 kg pe lună de familie, coloniștii au cerut președintelui de cooperativă ca și ei să-și poată da adeziunile la cooperativă, laptele să nu mai fie plătit cu 400 lei/litru de către lăptărie, iar comitetul lăptăriei să fie înlocuit.

Văduvele de război au cerut pedepsirea tuturor nemților care au sabotat legile prin faptul că au intrat în pământurile semănate de ele cu mari greutăți cu porumb, iar șvabii l-au arat din nou și au semănat culturile lor sabotând astfel economia națională.68

S-a discutat și problema constituirii comitetelor de femei de la sate pentru ca astfel aceste să – și facă cunoscute doleanțele : înființarea de cămine de zi în care copilul să primească o educație mai bună în timp ce ele lucrează ogorul.

La Lugoj a avut loc adunarea Comitetului Județean al Frontului Plugarilor, la care au participat toți delegații plaselor din județ.

Au fost discutate cu acest prilej problemele de ordin organizatoric precum și problemele populației din satele din județ.

La 27 mai la Timișoara a avut loc consfătuirea activului de bază al Regionalei Banat a PCR, în cadrul acesteia s-au discutat problemele legate de eliminarea sabotorilor din fabrici.

S – a dat exemplu la fabrica Ilsa unde după eliminarea sabotorilor maniști producția a crescut cu 50% la țesătorie, 70% la tricotaj. La fabrica de chibrituri cu 50%.

S – au discutat apoi problemele legate de însămânțare și creșterea cu 20-22% a producției la CFR prin efortul depus de comuniști.

Totodată era evocat rolul comuniștilor în creșterea economică în Banat precum și rolul important pe care vor trebui să-l aibă la viitoarele alegeri.69

În urma unei sesizări venite de la filiala Uniunii Femeilor Democrate din România din Timișoara, cu privire la mizeria ce domnea la Centrul de Ocrotire a Copiilor, o comisie a femeilor a mers la fața locului unde au constatat că copii erau înghesuiați în 4 saloane, fără izolarea celor bolnavi de restul, iar restul de clădire era ocupat de personal.

Copii au fost găsiți murdari, nespălați deoarece baia nu funcționa, hrana era insuficientă, dimineața primeau un ceai, la amiază nu primeau nimic, la prânz : mâncare de cartofi, fasole sau arpacaș iar seara la fel.

Pâine primeau odată pe săptămână, iar restul mămăligă cu toate că Centrul și spitalul de copii dispunea de câteva sute de kg de făină.

Aceste instituții dispuneau de12 iughere de pământ și mai multe grădini din care însă nu au primit zarzavat, lapte nu primeau decât sugacii.

S-a constat totodată că la 79 de copii erau 33 de angajați, s-au găsit și mai multe nereguli birocratice.

În urma inspecției, au hotărât că trebuie luate o serie de măsuri pentru a se rezolva această problemă gravă.

La 16 iunie, a avut loc în Piața Unirii din Timișoara, o mare adunare plugărească la care au fost prezenți : Mihail Radea, ministrul Cultelor și Artelor; Stanciu Stoian, vicepreședintele adjunct al Frontului Plugarilor, Miron Belea, secretarul general al Frontului Plugarilor; Romulus Zărani, ministrul Agriculturii; prefectul județului Valeriu Novacu; generalii Băldescu și Gavrilescu.

În comuna Belinț, a fost ucis comunistul Gheroghe Fronțescu, acest lucru a dat posibilitatea comuniștilor și plugarilor să dea vina pe agenții maniști că sunt provocatorii urii dintre popoare, provocatori de agresiuni sângeroase și crime.

Au fost acuzați pentru că sunt agenți maniști : preotul Mesaroș din localitatea că a înjurat în modul cel mai josnic și a asmuțit împotriva muncitorilor pe criminali; avocatul Târziu că a răspândit și a aplicat învățăturile legionare, acesta era și vicepreședintele penelist și unul dintre principalii provocatori ai agresiunii de la Belinț; avocatul Iancu Bondu era acuzat de agresiune contra muncitorilor; Dănescu Ioan, secretarul organizației tineretului manist din Lugoj era acuzat că la 2 iunie a bătut și a incitat contra muncitorilor; inginerul Vernichescu, fruntaș legionar din 1936, și unul dintre principalii colaboratori ai regimului Antonescu, era acuzat ca fiind vinovat de dezastrul economic al țării deoarece fusese însărcinat de generalul Antonescu cu colectarea și transportul semințelor oleaginoase din Germania.

La Timișoara la 18 iunie a avut loc la Palatul Culturii o adunare plenară a tuturor comitetelor de fabrică și de Front Unic Muncitoresc din întreprinderile locale.

Delegații Comitetului Județean al F.U.M. au arătat necesitatea și importanța lămuririi Platformei Program a F.N.D. precum și sarcinile care trebuie luat de fiecare membru al unuia dintre cele 2 partide muncitorești în vederea câștigării bătăliei alegerilor.

Președintele Comisiei Locale a Sindicatelor Unite, Nicolae Ionescu, a arătat delegaților muncitorimii sarcinile care trebuie luate pentru ziua de 23 august, precum și ajutorarea poporului spaniol în lupta conta călăului Franco, de către muncitorime.

La 21 iulie la Timișoara s-a deschis Conferința Tineretului Sindicalist din Banat și Oltenia, la care au luat parte și delegați din toate orașele acestor regiuni, care avea menirea de a pregăti tineretul din sud – vestul țării pentru primul congres liber al tineretului care se va ține în august la Brașov, care va pune bazele Federației Democratice a Tineretului.

A fost ales cu această ocazie un juriu de onoare al Comitetului Executiv al Confederației Generale a Muncii în frunte cu Gheorghe Apostol, ministru Ghe. Gheroghiu Dej, Lothar Rădăceanu, Teohari Georgescu, Ștefan Voitea și Ana Pauker.

Au fost citite apoi rapoartele delegațiilor de la Sindicatele Metalo – Chimice de la Reșița, unde s-a arătat că în cele 32 de secții ale UDR – ului s-au înființat resoarte de tineret.

Apo a fost citit raportul Comisiei Locale din Valea Jiului care a expus condițiile muncii tineretului minier, ce a depus pe lângă acestea și o intensă activitate culturală.

Pe lângă răspândirea secțiilor de partid procomuniste la sate au început să se dezvolte și secțiile feminine însă autoritățile de multe ori au încercat să împiedice acest lucru.

Așa s-a întâmplat la Valcani unde femeile au fost împiedicate, de către primarul din localitate, atunci ele au cerut ajutorul bărbaților din Frontul Plugarilor.

La începutul lunii august au început, în urma unei ședințe a tuturor comitetelor de fabrică, culturale și de Front Unic, pregătirile pentru ziua de 23 august.70

Pe lângă propaganda activă ce o desfășura în Banat, Apărarea Patriotică a organizat și acțiuni umanitare cum a fost excursia a 25 de copii orfani din Timișoara, ce au fost duși la Băile Herculane, începând din 1 iulie.

În luna august era programată o nouă excursie, cu un număr de 25 de orfani din Lugoj, iar în septembrie urmau să fie duși copii din Severin.

În organizarea excursiilor, organizatorii s-au confruntat cu mari probleme financiare, dar au reușit să le rezolve.

Dacă femeile au organizat excursii pentru copii, femeile din Apărarea Patriotică s-au întrunit la Timișoara pentru a discuta problemele ce trebuiau rezolvate.

Printre realizările lor se numărau : școli de analfabeți, creșe și leagăne pentru copii, colonii de vară, lupta activă contra speculei în piețele timișene.

În cadrul discuțiilor s-a propus înscrierea femeilor din Federație în programul : „Fiecare copil să-și aibă porția lui de lapte, care să ducă la posibilitatea cumpărării laptelui la un preț accesibil și pentru cea mai săracă mamă, a laptelui necesar copilului ei.”

La Timișoara s-a deschis sub îndrumarea Federație Democrate a Femeilor din România, filiala locală, prima școală de îndrumătoare a femeilor. Femeile înscrise au fost împărțite în grupuri ce urmează să frecventeze școala în serii succesive.

Printre femeile înscrise s-au remarcat reprezentantele tuturor planurilor sociale existente.

Federația a organizat școala pentru 100 de femei la care se predau cele mai principale teze necesare la munca de îndrumare.

Tot la Timișoara a avut loc deschiderea Casei Blocului Partidelor Democrate, ce avea ca principal rol, de a strânge la un loc pe oamenii care fac parte din celel 6 partide și 2 organizații ce constituie Blocul Partidelor Democrate.

La 10 august s-a inaugurat sediul oficial al BPD, în prezența tuturor partidelor și organizațiilor.

Cu ocazia zilei de 23 august, fabricile timișorene au făcut cadouri conform obiceiului guvernului Groza : fabrica Boszok a donat o masă cu 4 scaune; fabrica de Lanțuri a donat: 25 de sape, 25 de hârlețe, 25 de topoare, 25 de diferite lanțuri; Industria Fierului a donat : un valț pentru măcinat porumbul; Dura a donat lămpi, scrumiere și alte obiecte în cele 4 vagoane efectuate de atelierul CFR pentru rapidul ce va fi trimis guvernului.

„Alegerile parlamentare din România au fost convocate pe 19 noiembrie 1946, acestea reprezentând primele alegeri parlamentare postbelice. Aceste alegeri au marcat un pas decisiv spre destabilizarea monarhiei constituționale române și instaurarea regimului comunist în țară șa sfârșitul anului următor.”71

Alegerile din noiembrie 1946 au fost precedate de o susținută campanie electorală a Blocului Partidelor Democrate – coaliție în care se afla și Partidul Comunist, care a necesitat cheltuirea a miliarde de lei din bugetul statului, în timp ce propaganda electorală a Opoziției a fost limitată, anihilată și obstrucționată de autorități.

„Blocul Partidelor Democrate, alianța electorală care forma guvernul de stânga al prim-ministrului dr. Petru Groza, era formată din Partidul Comunist Român, Partidul Social-Democrat, Frontul Plugarilor (formațiunea politică a prim-ministrului), Partidul Național Liberal-Tătărescu, facțiunea țărănistă a lui Anton Alexandrescu și Uniunea Patrioților.”72

Istoricii sunt de acord în general că BPD a condus o campanie electororală caracterizată prin folosirea tacticilor de intimidare și a abuzurilor electorale împotriva partidelor istorice – PNL, PNȚ și PSD.

„După încetarea numărării voturilor, în condițiile prefigurării unei victorii categorice a Opoziției, la sugestia sovieticilor, guvernanții recurg la forță, alungând din centrele de votare pe reprezentanții Opoziției. Se întocmsc cu totul alte liste cu rezultatele votării, iar buletinele de vot au fost arse în întreaga țară, imediat după numărarea lor. Potrivit comunicatului oficial din 22 noiembrie 1946, rezultatul definitiv al alegerilor a fost următorul: din totalul de 414 mandate, Blocul Partidelor Democrate a obținut 347, Partidul Național Țărănesc 33, Uniunea Populară Maghiară 29, PNL 3, Partidul Țărănesc Democrat 2.”73

Guvernele american și englez au considerat rezultatul alegerilor complet fals și au acuzat guvernul român de implicare frauduloasă în alegeri, în total dezacord cu promisiunile făcute anterior.

Cu toate protestele, alegerile au fost validate și, la 1 decembrie 1946 s-a deschis, la București, prima Sesiune a primului Parlament postbelic. De o anulare a alegerilor nu putea fi vorba, în condițiile controlului complet executat de Soviete în România.

Banatul era considerat un fief important al P.N.Ț.- Maniu. În luna octombrie 1946 șvabii lugojenii omiși de pe listele electorales-au înscris în P.N.Ț – Maniu, inclusiv președintele comisiei locale de reformă agrară.

„P.N.Ț.- Maniu a răspândit – în mai multe localități din Banat manifeste cuprinzând fotografiile liderilor partidului (Iuliu Maniu și Ion Mihalache) și Cele 10 porunci ale cetățeanului român.”74

Imediat după închiderea secțiilor de votare, o parte din membrii de marcă din P.N.Ț – Maniu din Banat au vizitat case din mediul rural, făcând un recensământ al locuitorilor care nu au votat și nu au primit cărți de alegător. Tabelul întocmit în urma acestor vizite a fost prezentat ambasadei americane din București, cu scopul de a demonstra nevalabilitatea alegerilor din noiembrie 1946. Cei care s-au numărat printre promotorii acestei îndrăznețe acțiuni care riscau să fie acuzați de uneltire contra ordinei sociale, în conformitate cu art. 327 din Codul Penal.

De altfel, anul 1946 a fost marcat de numeroase demisii din P.N.Ț., unii fruntași ai organizației înscriindu-se în formațiunile politice din B.P.D. Se poate aprecia că intențiile comuniștilor de lichida influența național – țărăniștilor din zonă erau pe cale de a se realiza și datorită numeroaselor dezărtări din această formațiune politică.

„La începutul anului 1947, cele mai puternice organizații naționale-țărăniste din Banat erau situate regiunile Teregova, Caransebeș, Orșova, etc, datorită simțului foarte puternic al proprietății de care dădeau dovadă locuitorii și a simpatiei declarate față de forțele politice tradiționale ale țării.”75

Din punct de vedere propagandistic anul 1946 s-a caracterizat printr-o intensificare a acțiunii agenților de propagandă comuniști, plugari și a celorlalte organizații procomuniste, la sate și orașe.

S – au înființat numeroase sedii locale de partid în satele bănățene ale acestor partide. S – au înlocuit în majoritatea comunelor primarii și consilierii cu membri și simpatizanți ai comuniștilor.

III. 2 Planul social-economic în Banat în 1946

Noul an a început în comunele și satele bănățene, cu o intensificare a măsurilor luat de preluare a puterii de către comuniști și aliații lor.

Pe plan social au fost luate unele măsuri cu caracter edilitar cum ar fi stabilirea locurilor pentru edificiile publice.

Astfel în comuna Liebling, primarul și notarul au stabilit edificiile părăsite care urmează să fie întrebuințate pentru edificiile publice și le – au verificat pe teren. O comisie formată de primărie a stabilit care casă corespunde pentru dispensar medical, baie publică, casă culturală, cooperativă, grajdurile comunale, sediul partidelor politice, sediul Tineretului Progresist și centrul de Închiriere de Mașini Agricole.

O altă problemă gravă de ordin social cu care se confrunta populația la începutul anului 1946, din Timișoara era aceea a locuințelor. Principala cauză agravării acesteia era războiul, care a distrus multe locuințe și a făcut imposibilă construirea altora noi. Astfel s-a ajuns ca 7-8 persoane să locuiască în cămăruțe insalubre.

În condițiile grele de după război, rezolvarea acestei probleme în cel mai scurt timp era imposibilă.

Pentru dezvoltarea economică a orașelor Lugoj și Caransebeș, autoritățile administrative din județele Timiș și Severin au însărcinat câțiva tehnicieni care să facă Timișul și Bega navigabile.

Planul tehnicienilor era ca Lugojul și Caransebeșul să devină porturi Timișul și Bega urmau să fie unificate prin lucrări de îndiguire.

După război aprovizionare în satele bănățene se făcea prin intermediul cooperativelor. Acestea dispuneau de o varietate mare de articole de la alimente până la încălțăminte și îmbrăcăminte.

Un exemplu în acest sens ari fi cooperativa din Ghilad care deși avea doar 3 luni de funcționare, era aprovizionată cu 290 de feluri de articole printre care : bocanci, petrol, chibrituri, lucruri de care duceau lipsă țăranii.

Totodată cooperativa avea 640 membri, iar unii dintre ei au strâns până la 12 acțiuni.

Pe lângă aprovizionarea sătenilor cooperativa a scos un calendar de perete în care își arată realizările, dar și viața culturală a satului.

Pentru apărarea și asigurarea producției agricole în vestul țării, au fost luate unele măsuri de către Ministerul Agriculturii și Domeniilor.

În acest scop s-a alocat Serviciului Regional de Îmbunătățiri Funciare din Timișoara un fond de 45.000.000 lei ce va servi la :

refacerea liniilor telefonice distruse înainte de război, precum și întreținerea celor existente în regiunea sindicatelor hidraulice, în lungime de circa 250 km.

procurarea materialelor și a uneltelor de apărare contra inundațiilor (piloți, piatră, ciment, fier, etc.);

curățirea canalelor din albia majoră a râurilor de plantații, gheață, zăpadă, nămol în lungime de 180 km;

repararea digurilor în porțiuni degradate, întreținerea tuturor digurilor în lungime de peste 500 km;

repararea stațiunilor de pompare a apei precum și a stăvilarelor ce le deservesc;

procurarea de carburanți necesari funcționării stațiunilor de pompare, plata personalului etc.

În domeniul economic, pentru a experimenta noi culturi și a verifica importanța irigațiilor în agricultură, Comisia Irigațiilor a hotărât să se înființeze câmpuri experimentele de hidroculturi în diferite părți ale țării.

În județul Timiș – Torontal , Serviciul Regional de Îmbunătățiri Funciare a obținut o suprafață de 50 de ha, lângă canalul Bega, la 50 de km d timișoara, în dreptul comunei Răuți.

În domeniul industriei la începutul lui 1946 s-a realizat o mărire a producției la Industria de Piele Bănățeană ca urmare a unei invenții care înlocuia materiile chimice greu de procurat.76

În industria grafică noul an a debutat cu semnarea contractului colectiv de muncă cu patronii.

Conform acestui contract salarizarea ucenicilor se făcea astfel: Anul I 1.900 lei/săptămână. Anul II 5.900 lei/săptămână. Anul III 6.900 lei. Anul IV 8.400 lei/săptămână.

Pentru fete în anul I 4.400 lei, anul II 5.400 lei, anul III 6400 lei. Se adaugă la aceasta apoi 20% din prima de frecvență și 25% alocație de întreținere. Alocația de masă era stabilită la 300 lei/zi.

Noul contract de muncă urma să se aplice de la 16 noiembrie 1945.

În comunele bănățene unde au fost în preponderență sași și au existat cooperative, dar care nu mai funcționau din cauză că majoritatea sașilor părăsiseră Banatul, s-a luat hotărârea ca acestea să fie reorganizate prin înscrierea plugarilor în număr cât mai mare în cooperativele existente în satele lor apoi să se convoace adunarea generală.77

Altă problemă gravă după război era cea a sabotajului în aprovizionarea economatelor.

Un astfel de caz s-a constat și la Economatul Industrial din Timișoara, unde o comisie locală care a cercetat problema ca urmare a reclamațiilor primite de la muncitori.

Concluzia Comisiei a fost că conducerea economatului nu s-a ocupat îndeajuns cu aprovizionarea cu : cartofi, făină, ulei, fasole și grăsime, alimente necesare muncitorilor.

Totodată conducerea economatului nu s-a îngrijit de mijloacele de transport pentru a aduce din sate alimentele ieftine.

S – a concluzionat sabotarea a 13.327 muncitori.

O altă problemă ce a declanșat vii discuții a fost cea a suprafețelor rămase în urma reformei agrare.

La Obod în județul Timiș – Torontal, organizația locală a „Frontului Plugarilor” a organizat o adunare în cadrul căreia s-a discutat despre suprafețele rămase în urma reformei agrare.

S-a hotărât suplimentarea cotei de pământ primite la soldații ce au venit de pe frontul antihitlerist, precum și acordarea de pământ acelor săteni ce nu se ocupă de agricultură dar care trăiesc în Obad, cum ar fi de exemplu : muncitorii CFR, meseriașii tâmplari, fierari etc.

Realizări importante în industrie au avut loc la atelierele CFR din Timișoara, unde muncitorii au să crească producția cu 33% la vagoanele de călători și cu 20% la vagoanele de marfă.

Paralel au fost refăcute din ruină și 70% din ateliere.

Muncitorii de la CFR, și-au luat și angajamentul ca pe lângă cele realizate să ridice până în aprilie 1946 producția cu 20%.

Negocierea contractelor de muncă între sindicate și patroni a cunoscut un mare avânt în 1946, astfel că și Sindicatul Alimentar a avut o ședință la „Fabrica de Bere” în care s-a dezbătut contractul colectiv și s-a semnat de către direcțiune.

În plasa Recaș, s-a început construirea unei centrale electrice însă din cauza lipsei de fonduri lucrarea nu s-a putut termina.

Pentru continuarea lucrărilor guvernul Groza a donat societății de electrificare suma de 15.000.000 lei, iar Armata Roșie a donat un motor dinamo cu care uzina a putut funcționa.

Funcționarea uzinei electrice a făcut posibilă iluminarea a 14 comune din plasa Recaș.

În privința aprovizionării cu carne, în ultimele luni ale anului 1945 și în primele luni ale lui 1946, s-a constatat acest lucru era aproape imposibil în Timișoara. Principala cauză, era faptul că profitorii își comandau cantități nelimitate de la bursa neagră cu prețul de speculă.

Pentru lichidarea acestui fenomen, autoritățile au fost chemate să i-a măsuri urgente.

În plasa Buziaș, la începutul anului 1946, s-a raportat încheierea lucrărilor de reformă agrară, aceasta datorită eforturilor deosebite depuse de comitetul de Reformă Agrară, condusă de Ioan Ursulescu.

Lipsa materiilor prime necesare producției pentru unele industrii, care – și procurau materiile din străinătate au făcut ca producția să scadă.

Un astfel de caz a fost și la Timișoara cu fabrica „Dura” care producea : baterii, felinare și candelabre, având o capacitate zilnică de 28.000 baterii.

Pe plan social muncitorii de la Dura împreună cu cei de la Filt au construit un leagăn de copii, au făcut și numeroase vizite la țăranii din comunele apropiate Timișoarei, la care le – au reparat diferite unelte și mașini agricole.

Aprovizionare populației cu alimente și cele necesare traiului era o problemă destul de gravă cu care se confrunta Timișoara după război.

Sistemul aprovizionării era cel al economatelor, prin intermediul fabricilor care asigurau aprovizionarea muncitorilor și a familiilor acestora.

Astfel, reprezentanții muncitorilor de la cele 14 fabrici afiliate economatului nr. 11, au avut o ședință în biroul comitetului de fabrică „Standard” unde au discutat cu patronii și administratorii economatului despre felul în care acest economat îi va aproviziona pe cei 1733 membrii cu alimente.

Au cerut aprovizionarea economatului la cota prescrisă de lege. Au cerut completarea cantității de cartofi distribuiți la 70 kg pentru angajați și 50 de kg pentru membrii lor de familie. Patronii au promis acest lucru în termen de 10 zile cartofii să fie livrați la prețul de 300 lei/kg.

În privința restului de alimente s-a făcut un compromis între reprezentanții muncitorilor și patroni. Astfel s-a fixat cantitatea de 20 kg de ceapă de fiecare membru al economatului cu 600 lei/kg, distribuită până la 10 martie. Fasole 5 kg persoană până la 10-25 martie.

În privință untului de care duceau lipsă muncitorii, s-a hotărât livrarea pentru martie și aprilie 5 kg de untură sau 6 kg de untdelemn la 4.800 lei/kg.

Problemele privind aprovizionarea cu cele ncesare traiului nu erau doar la populație ci și la animale.

Astfel, proprietarii de vite din Timișoara se confruntau cu o astfel de problemă, iar ca și singură rezolvare aceștia au vazut-o într-o scrisoare deschisă trimisă prefectului care să intervină la fabrica de bere pentru a li se mări cota de borhot necesară hrănirii vitelor.

În localitatea Pădureni, exista o herghelie a statului de care se ocupau 100 de familii ce lucrau 500 de iughere de teren și îngrijeau 500 de cai, cu un salariu cuprins între 33.000 și 60.000 lei

Confruntându-se și ei cu problema locuințelor insalubre și a traiului insuficient, dar nefiind încă organizați în sindicat au format o consfătuire unde s-a hotărât ca o delegație din mijlocul lor să solicite organelor în drept să lise aprobe folosirea de către fiecare muncitor agricol de la herghelie a unei case și a unu lot mic de pământ din comuna Șag.

Cererile lor se întemeiau pe faptul că puteau lucra și pământul și se puteau ocupa și de herghelie, iar locuințele în care stăteau erau insalubre și murdare.

Autoritățile pentru a controla circulația mărfurilor și a produselor neînregistrate economic și fiscal au impus obligativitatea firmelor să înregistreze rapoartele.

Se preconiza de către autorități că aceste măsuri au ca scop să asigure o stabilitate economică.78

Confruntându-se cu probleme acute privind aprovizionarea Sindicatului Sanitar din Timișoara, a luat exemplul celorlalte sindicate din oraș, care au înființat cooperative care să rezolve aceste probleme.

Astfel în adunarea generală a Sindicatului ținută la Palatul Culturii din Timișoara la 20 februarie 1946, a înființat cooperativa „Sănătatea” care avea ca și rol:

să procure articole alimentare, îmbrăcăminte, încălțăminte, combustibil;

să verifice colectarea și prelucrarea plantelor medicinale, ateliere de vată și pansamente, instrumente medicale, laborator de filaje și tabletare de medicamente și specialități. Procurarea și desfacerea articolelor medico-tehnice, dentare, chirurgicale etc.

Răspândirea culturii profesionale, editări de reviste etc.

Cu acest prilej a fost ales comitetul administrativ compus din: dr. Petre David, dr. Iosif Pod, farmacist șef Traian Precupoș, dr. Abramovici Isac, dr. Augustin Maior, dr. Ștefan Fischof, I. Iova, Tr. Țăpârdea, Mihai Rossz.

În satele bănățene unde Frontul Plugarilor avea o mare influență, plugarii se asociau și puneau bazele de cooperative sătești.

Un astfel de exemplu este și comuna Cioacova, unde un grup de 800 de plugari au pus bazele cooperativei „Victoria”, care în doar 6luni de funcționare a realizat un câștig de 4 milioane de lei.

Comitetul de conducere îl avea în frunte pe Al. Zaharia și contabilul șef Cornel Fiat.

După aplicarea Reformei Agrare în satele bănățene au mai rămas loturi de pământ care nu au fost distribuite țăranilor.

Pentru a-i lămuri pe țărani în această chestiune, mai mulți membri ai Comisiei Județene de Reformă Agrară, mergeau în sate și comune unde organizau adunări sătești pentru rezolvarea acestei probleme.

Războiul a promovat dezvoltarea banditismului la scară largă în țară, pentru stârpirea acestui fenomen autoritățile de după 1944 au trecut la aplicarea unei măsuri de către un detașament special al poliției numit „Brigada Fulger”.

Aceasta brigadă a fost și la Timișoara, iar printr-o intensă activitate de doar câteva zile a adus o contribuție serioasă în munca Chesturii Poliției din Timișoara la stârpirea banditismului.

Totodată a fost organizată o „Brigadă Fulger” după modelul celei din București și pe lângă Chestura Poliției.

Condițiile în care unii muncitori lucrau după război erau deosebit de grele, aceasta și din cauza situației postbelice din țară, dar și din nepăsarea patronilor ce nu doreau să lise acorde drepturile ce lise cuveneau muncitorilor.

Un astfel de caz era și la Comitetul de avere din Caransebeș, care avea 60 de muncitori ce lucrau aproximativ 16 ore pe zi la întreținerea liniilor ferate industriale și la transportare lemnelor din păduri. Condițiile de trai ale acstor muncitori erau precare, astfel ei nu aveau baie, sală de mese și aveau un salariu de mizerie.

Pe de altă parte ei nu aveau nici un drept acordat de Confederația Generală a Muncii.

Pentru a-și face cunoscute doleanțele, muncitorii de la comunitatea de avere din Caransebeș, împreună cu cei de la fabrica „Mundus” de la Balta Sărată, au hotărât sa ducă o luptă dârză pentru a impune direcțiunii drepturile lor.

În Timișoara în rândul muncitorilor domnea o stare totală de nemulțumire cauzată de funcționare cu totul insuficientă a economatelor din care făceau parte.

Deși acestea trebuiau să alimenteze masele salariaților cu articole de primă necesitate, atribuție fixată printr-o lege specială, o parte a patronilor a reușit să saboteze prin diverse manevre funcționarea lor.

Planul de aprovizionare a Primăriei prevedea repartizarea sumei de 300 milioane lei în așa fel încât până la jumătatea sumei să se cumpere articole de îmbrăcăminte, iar de cealaltă jumătate alimente. Articolele de îmbrăcăminte urmau a se achiziționa după un plan dinainte stabilit, luându-se în considerare condițiile necesare juste ale fiecărei categorii de salariați.

În ceea ce privește agricultura, în toamna anului 1945, planul agricol a fost executat în proporție de 95% cu toate greutățile ivite.

După terminarea campaniei de toamnă autoritățile de resort, în frunte cu prefectura județului și cu Camera de Agricultură au început pregătirile pentru realizarea planului de primăvară.

Planul prevedea : însămânțarea totală a unei suprafețe de 294.928 ha, pământ după cum urmează orz de primăvară 20.000 ha, ovăz 27.000 ha, porumb 144.450 ha, floarea-soarelui 10.000 ha, cânepă 3.000 ha, in 500 ha, fasole 1200 ha, mazăre 3.000 ha, zarzavaturi 5050 ha, cartofi 7.000 ha, sfeclă de zahăr 4.600 ha, tutun 5735 ha, orez 250 ha, lucernă 400 ha, trifoi 12.000 ha, borceag 7.500 ha. Restul suprafețelor până la 294.928 ha, va fi semănat cu diverse plante furajere textile, ce se cultivă pe suprafețe mici.

Totodată s-au făcut intervențiile necesare la Ministerul Agriculturii pentru repartizare la timp a semințelor necesare planului de primăvară.

Județul Timiș – Torontal dispunea de 987 tractoare, dintre care 578 tractoare urmau să fie puse la dispoziția țăranilor de către centrele de mașini agricole.

În afară de tractoare, județul mai dispunea de 17535 perechi de cai, 4.031 perechi de boi.

Campania de primăvară urma să fie efectuată de 211.000 lucrători agricoli.

Eforturile pentru a remedia ororile războiului erau deosebite, astfel s-au petrecut lucrurile și la atelierele CFR Timișoara, unde muncitorii au reușit să refacă aproape în întregime o bună parte din atelierele distruse, dar concomitent au reușit și să ridice producția în așa fel încât să întreacă producția atelierelor CFR din țară.

Ca și recompensă pentru eforturile depuse Direcțiunea Generală a CFR, a distribuit muncitorilor care s-au evidențiat pentru refacerea atelierelor și mărirea producției, premii în cadrul unei ceremonii ce a avut loc în 9 martie, în sala Festivă a Atelierelor CFR.

Dăruirea muncitorilor de la Atelierele CFR din Timișoara era un bun exemplu de urmat pentru toți muncitorii indiferent de ramura industrială în care își desfășurau activitatea.

În primăvara anului 1946 s-au luat unele măsuri de control a tranzacționării cerealelor, de către oficiul Economic Județean din Timiș – Torontal.79

Astfel oficiul a raționalizat și blocat următoarele cereale : grâu, secară, orz, orzoaică, ovăz, orez, porumb, mei, mazăre, fasole, linte, semințe oleaginoase de orice fel, soia, semințe furajere de orice fel de la proprietari, arendași și dijmași.

Conform dispozițiilor Oficiului Economic, nimeni nu avea voie să scoată și să transporte la destinație cereale fără fișa de transport eliberată de mandatarul colector „Uniunea Cooperativelor”, prevăzută cu viza Oficiului Economic Județean sau cu permis de transport eliberat direct de Oficiul Economic Județean.

Totodată era interzisă vânzarea în târg liber și la preț liber pe orice piață a articolelor menționate, cei ce erau prinși că transportă clandestin sau denaturează produsele agricole, urmau să fie dați în judecată pentru crimă de sabotaj economic în conformitate cu Legea 351 din 1945 pentru reprimarea speculei și a sabotajului economic, iar cerealele urmau să fie confiscate.

Curentul social de a lua atitudine la problemele cu care se confrunta societatea românească postbelică a atins și studențimea de la Politehnica timișoreană.

Astfel la 26 martie s-a ținut o adunare generală a studenților pentru a lua atitudine în problemele cu care se confruntau studenții, cauzate de nepăsarea de care dădea dovadă administrația.

Administrația era acuzată ca:

a luat o diurnă de jumătate de milion de lei pentru deplasare la București fără a acționa în folosul studenților;

din cele 40 de milioane aprobate de minister în urma cererii studenților, a cumpărat pături de urzică, lăsând studenții să sufere de frig în cămin;

a primit 2 vagoane de grâu, acordate de guvern studenților, pe care administrația le-a împărțit funcționarilor săi, căutând să compromită sindicatul susținând că au făcut aceasta în numele Sindicatului Funcționarilor;

bugetul școlii nu a fost întocmit la timp, astfel încât Voitea, la inspecția pe care a făcut-o instituției nu și-a putut da seama de nevoile scolii, iar ca urmare ministerul a întocmit bugetul din oficiu;

a împiedicat buna funcționare a dispensarului medical al școlii reținând o cere în biroul său pe motiv că nu a fost această chestiune;

a neglijat aprovizionarea cantinei și căminului, permițând fostului administrator să plece în concediu în perioada de aprovizionare;

este contestată pregătirea insuficientă a administratorului general al Politehnicii, Ionescu ce nu avea studii superioare

Vădește rea voință în toate acțiunile necesare pentru îmbunătățirea traiului studenților.

Administratorul general s-a exprimat în fața delegației studenților și a rectorului că „ acum vine vara și studenții mai pot mânca și urzici!”

Cu toate insistențele delegației studenților ce a mers la rector nu s-a putut obține nimic din revendicări.

O altă măsura luată de Oficiul Economic Județean a interzis consumarea cărnii de bovine și ovine mature. Se permitea consumare cărnii de miel și de pasăre. Carnea de miel se vindea de 2 ori pe săptămână numai contra bonului de cartelă fixându-se o rație de 125 gr. de persoană. Pentru a primi carne toți cetățenii se vor înscrie la măcelar, cerând să li se aplice ștampila firmei măcelarului respectiv pe cartela de alimente.

Măcelarii vor întocmi niște liste despre persoanele înscrise pe care le vor înainta Oficiului Economic Județean.

Aceste măsuri au fost luate pentru a se desființa cozile la măcelării cât și favorurile și să fie asigurată rata de carne a fiecărui cetățean.

Schimbările petrecute la nivelul conducerii sindicatelor au avut la unele întreprinderi rezultate foarte bune.

Astfel la fabrica Ilsa, după demisia fostului comitet, cel nou a reușit să obțină în domeniul aprovizionării muncitorilor rezultate foarte frumoase.

Cu ocazia sărbătorilor de Paști, muncitorii au obținut afară de cele 104 ore prevăzute în contractul colectiv, 3 kg făină albă și ½ kg de untură, care s-a distribuit gratuit la fiecare muncitor în parte.

În economat s-au pus în vânzare articole pentru fiecare persoană : 4 m pânză, stofă, tricotaje, ½ kg orez, ¼ kg macaroane, 1 kg sare, 4 pachete vanilie, 5 kg făină integrală, 1 săpun toaletă, 6 cutii de chibrituri, un masar de ață, ½ kg de slănină, 1 kg untdelemn.

Copii muncitorilor în număr de 100 au primit câte o jucărie, bomboane și suma de 10.000 lei.

La începutul lui aprilie 1946, a avut loc vizita la Timișoara a Secretarului Generalului al Comisiei Interministeriale de Însămânțări, Levente Mihai.

Scopul vizitei a fost acela de a discuta problema arăturilor de primăvară.

Totalul semănăturilor de primăvară era de 80.236 ha, iar a arăturilor făcute de 127.722 ha.

Prefectul Valeriu Novacu a ridicat problema coloniștilor care nu au bani să plătească tractoarele , ca o rezolvare a situației dl. Levente a aprobat utilizarea pe credit a tractoarelor pe seama coloniștilor lipsiți de mijloace până la 1 1noiembrie 1946 și distribuirea de semințe pe credit în proporție de 50%.

În ceea ce privește reforma agrară s-a constatat că în 9 plăși din județ aceste lucrări s-au terminat integral, rămânând încă 4 plăși în care se lucrează.

Schimbările politice ce au avut loc după 23 august 1946, când noua conjunctură politică a făcut posibilă intrarea în guvern a comuniștilor români, aceștia au adus în centrul atenției și ziua de 1 Mai, ce era sărbătoarea muncitorilor.

Astfel, ziua de 1 mai era considerată ca punctul de plecare și terminare a unui an de muncă în întreprinderi.

La 1 mai 1946, s-a făcut bilanțul sarcinilor îndeplinite de muncitorime de la precedentul 1 mai .

Cele mai importante realizări de perioade 1 mai 1945 – 1 mai 1946 au fost la atelierele CFR, cu toate că atelierele au fost distruse, prin strădania muncitorilor acestea au fost ridicate odată cu producția. Au fost reclădite în proporție de 80%.

La atelierele reclădite au fost reparate în total în cursul anului 256 locomotive, 2627 vagoane clase și 12.053 vagoane marfă.

Pe lângă acestea în afara programului muncitorii au realizat repararea generală a unei locomotive, 4 vagoane clase, 12 vagoane marfă, făcute cadou de 1 mai lui Gheorghe Gheorghiu Dej.

Muncitori din Industria Textilă au obținut următoarele rezultate : la filatură au crescut producția cu 180%, față de aprilie 1945, iar cei de la țesătorie cu 28%, cei de la tricotaj cu 22%.

Muncitorii de la C.A.M. au mărit producția de țigarete cu 104%, tutun cu 161%, față de aprilie 1945.

Cei de la Metalurgie cu toată lipsa de materii prime au ridicat producția cu 16%.

Cei din Industria Grafică au ridicat producția cu 15%, lemnarii cu 10% iar salariații comunali cu 27%.

Uzinele UDR din Reșița au avut următoarele Rezultate:

Oțelăria Siemens Martin a avut o producție în 1945 de 5.500 tone, iar în aprilie 1946 de 11.000 tone.

Producția de fontă din aprilie 1945 a fost de 3.000 tone iar în aprilie 1946 de 4.200 tone.

La Lugoj la fabrica „Muschang”, s-a înregistrat o creștere a producției cu 64%.

Țesătoria a ridicat producția cu 130%, CFR Întreținere cu 120%.

La CFR Caransebeș, producția a crescut cu 50%.

La carierele de marmură de la Rușchița, producția a crescut cu 110%.

Cu toate că aceste date conțineau un procent important de propagandă comunistă, ele în cea mai mare parte erau în conformitate cu realitatea, aceasta deoarece eforuturile depuse de muncitori pentru refacerea economică și creșterea producției erau foarte mari.

În Banat o problemă de o importanță extraordinară era lipsa unui spital și a unui personal specializat în îngrijirea copiilor.

Condițiile grele din aceea perioadă precum și lipsa unui spital, a făcut ca mortalitatea infantilă să fie la un grad ridicat.

Ca și locație pentru spital, profesorul universitar dr. Paul Corcan, a găsit că cel mai bine îndeplinește condițiile un palat aparținând Grupului Etnic German, de pe strada Paulescu.

Clădirea spitalului urma să aibă 200 de paturi și toate secțiile medicale. Amenajarea clădirii cu paturi și cele necesare urma să se desfășoare foarte repede prin donații făcute de fabricile ce produceau aceste produse.

Pe plan social autoritățile din Banat se confruntau cu reale probleme cauzate de coloniștii aduși în satele părăsite de sași, unii în loc să lucreze pământul își ocupau timpul cu alte îndeletniciri ,cum ar fi: crime, agitație contra statului, beții și alte abuzuri.

Pentru domolirea spiritelor autoritățile au decis evacuare turbulenților din mai multe comune.

Astfel au fost evacuați: Militaru Petru, Militaru Ilie, Duchin Ioan, Băcolă Simion, Savu Meici, Horja Avram din comuna Cărpiniș, Ocolișan Traian din comuna Lenauheim, Giurgiu Alexandru din Liebling, Silaghi Florin din comuna Martifeld, Radu Ioan, Drăghici Petru și Năstăsie Dumitru din comuna Jamu – Mare, Neagu Ioan, Cristea Ionif și Iancu Gheorghe din comuna Iecea Mare, Rotari Mihcui și Oraș Ioan din comuna Giarmata.

Aceste persoane evacuate erau doar câteva dintr-o listă mult mai mare pe care autoritățile trebuiau să o rezolve pentru a nu scăpa situația de sub control.

De rezolvarea în cele mai buna condiții a arăturilor de primăvară și a problemelor cu care se confruntau țăranii, depindea în mare parte și rezolvare problemei aprovizionării populației cu cereale și alimente pentru iarnă.

În acest scop de la Direcția de Agricultură a județului Timiș – Torontal aveau loc săptămânal ședințe în cadrul cărora se discutau problemele legate de muncile agricole.

În cadrul unei ședințe ținute la 6 mai, Direcția Județeană a dispus ca cele 19 tractoare al centrului din Săcălaz să are în sat cele 100 de iughere ale coloniștilor și cele 200 ale băștinașilor săraci numai contra costului carburanților.

Totodată s-au luat măsuri pentru a se termina la timp arăturile la Șandra, Periam unde pământul nelucrat a fost dat celor din Variaș, la Biled s-a dat terenul rezervă la stat, la Bulgăruș țăranii urmau să lucreze pământul din hotarul comunei Sânpetru.

La Ceglevici, arau 8 tractoare, la Iecea Mare problema dintre țărani a fost rezolvată prin asocierea lor în lucru.

La Comloșu Mare s-au angajat plugari de la Grabaț să lucreze pământul, la Voiteni pământul era lucrat de Facultatea de Agronomie.

La 10 mai 1946, unitățile cooperatiste din județul Timiș – Torontal au înaintat Institutului Național al Cooperației (INCOP) rapoartele despre activitatea depusă în 1945.

Astfel rapoartele menționau că în afara aprovizionării proprii cooperativele au primit de la INCOP și organele sale județene în cursul anului 1945:

circa 1.500 de unelte agricole în valaore de circa 50.000.000 lei

diverse articole țărănești în valorea de circa 25.000.000

textilă, stofă, articole casnice 325.000.000

Total 400.000.000

În privința aprovizionării populației civile rapoartele cooperației arătau următoarele date :

lână, în valoarea de circa 60.000.000 lei

animale circa 110.000 kg 185.000.000 lei

cereale și legume 1.000.000 kg 615.000.000 lei

Total 860.000.000 lei

În contul armistițiului rapoartele prezentau următoarele date :

animale 170.000 kg în valoare de circa 310.000.000 lei

unt și smântână circa 800.000 kg 1.020.000.000 lei

cereale circa 900.000 kg 600.000.000 lei

Total 1.920.000.000 lei

cereale exportate circa 18.600.000 kg în valoare de circa 5.670.000 lei.

Din aceste date rezultă că cooperativele din județul Timiș – Torontal și-au făcut datoria și față de Convenția de Armistițiu.

Totodată unitățile sătești au primit de la Victoria mărfuri în valoare de circa 250.000.00 lei și s-au aprovizionat direct din fabrici.

Pentru anul 1946 datorită măsurilor luate de guvernul Groza, INCOP era în măsură să împiedice speculare țăranilor.

Astfel cooperativa în afara produselor monopolizate urma să primească spre distribuire la țară din toate produsele industriale de importanță : textile, feroase, sticlărie etc.

În privința aprovizionării muncitorilor cu articole necesare, foarte important era că la 15 mai cooperativa „Victoria” își deschidea secția de articole de menaj, unde se găseau la raionul porțelanuri: farfurii de porțelan și de faianță, servicii de ceai și cafea la raionul de sticlărie : pahare; la raionul de menaj: mașini de gătit, tocat, râșnițe.

Se menționa faptul că fiecare membru al cooperației va găsi în prăvălie articole de care are nevoie la preț mai ieftin decât în altă prăvălie.

În privința cumpărăturilor se menționa că doar 200 de persoane puteau cumpăra pe zi articole, la 15 mai numerele cuprinse între 1și 200.80

În 22 mai 1946, Direcția agricolă Județeană Timiș – Torontal a făcut publică situația campaniei de însămânțări din primăvară.

Cu puțin timp înainte de încheierea lucrărilor se constată că 94% din planul județului a fost însămânțat.

Județul a avut un plan de 295.928 ha de îndeplinit din care s-au arat 277.088 ha.

Situația pe culturi și hectare se prezenta astfel : grâu de primăvară 450 ha, sorg 138 ha, orz 19.199 ha, ovăz 44.452 ha, mei 206 ha, porumb 149.693 ha, fasole 708 ha, mazăre 847 ha, linte 271 ha, floarea soarelui 11.396 ha, cânepă 2100 ha, lucernă 3133 ha, trifoi 7751 ha, borceag 6019 ha, dughie 2933 ha, porumb nutreț 659 ha, alte plante furajere 1053 ha, cartofi 6431 ha, sfeclă nutreț 2654 ha, grădini de zarzavat 3245 ha, ceapă 700 ha, alte legume 1811 ha, mac 101 ha, usturoi 218 ha, dovleci 349 ha, pepeni 1345 ha, cauciuc 13 ha, tutun 1690 ha, varză 96 ha, plante aromate 34 ha, tupin 9 ha, bumbac 5 ha,

În privința suprafețelor neînsămânțate, ele se găseau în comunele : Săcălaz, Valcani, Moravița, Liebling, Șemlacu Mare, Jamu Mare, Timișoara Mehala și Dolaț, în aceste comune mai erau 18.840 ha de teren neînsămânțat.

Ca și măsura autoritățile din domeniu au concentrat în aceste comune toate tractoarele și utilajele disponibile pentru ca în acele 2 săptămâni cât mai erau din campanie, lucrările să fie terminate și aici.

Condițiile grele în privința aprovizionări Timișoarei făcea posibilă și creșterea fenomenului de speculă, cu care autoritățile se confruntau în permanență.

Un astfel de caz era și cel al brutarului Ősterreicher, ce folosea pe 3 catățeani Ioan Crăciun, Ilie Curec și Petre Salohuba pentru a vinde pâine la preț de speculă în bodegile din fața Gării Domnița Elena.

Organele de ordine i-au prins pe cei 3 la 21 mai , fiind deferiți organelor judecătorești. În privința brutarului, acesta a încercat mituirea organelor dar nu a reușit, dar totuși a obținut o adeverință medicală din care reieșea că era bolnav, astfel a reușit să fie liber.

Acest caz era doar unul din multele cazuri de rețele de speculanți ce împânzeau Timișoara în aceea perioadă.

Problema aprovizionării economatelor, era un ce era foarte des discutată de organele în drept. Astfel a avut loc o ședință între Comisia Economică a Sindicatelor și a Economatului Industrial, ocazie cu care s-au luat măsuri referitoare la aprovizionarea muncitorilor din economatele dependente de Economatul Central.

Reprezentanții patronilor și-au luat sarcina de a pune la dispoziția salariaților prin economate următoarele alimente :

cartofi pentru fiecare angajat, câte 10 kg pe lună, la prețul de 394 lei kg, iar pentru fiecare membru de familie câte 7 kg lunar;

ceapă pentru gospodării câte 5 kg lunar , la prețul de 700 lei kg;

fasole câte 5 kg cu prețul de 737 lei kg.

În privința aprovizionării cu lemne pe anul 1946 – 1947 acesta se face de fiecare întreprindere în parte urmând ca conducerea economatului să pună în vederea conducerii de întreprindere membri ai economatului industrial, printr-o circulară pentru a se putea lua măsuri din vreme în vederea. aprovizionării cu lemne.

Pe lângă greutățile de ordin economic cu care se confrunta Banatul după război, s-au înregistrat și unele progrese tehnice cum a fost de exemplu lărgirea rețelei electrice în Banat.

I.E.T. – ul avea planificată electrificarea tuturor comunelor din jurul Timișoarei, pentru început s-a reușit elctrificare în comunele Urseni și Peciul Nou, urmau apoi Ghiroda Nouă, Ghiroda Veche, Moșnița, Dumbrăvița, Giroc și Chișoda.

O altă metodă socială și economică pe care autoritățile și muncitorii o vedeau viabilă în lupta contra speculei era înființare pe lângă fiecare întreprindere a comitetelor de producție.

Cu toate că aveau o vădită tentă comunistă, aceste comitete aveau rolul de a controla produsele să nu ajungă pe piața neagră, acest lucru ducând la normalizarea vieții economice.

Aceste unde aceste comitete funcționau, produsele au ajuns la economate și cooperative la prețuri legale, lăsând astfel speculanții fără marfă.

Astfel de comitete erau în Timișoara la : fabrica de încălțăminte Dermata, fabrica Teba, Texta, Rominex, Ilsa etc.

Nereguli grave se înregistrau în comunele bănățene și în privința aplicării reformei agrare.

Astfel în comuna Giarmata, în urma unui denunț s-au deplasat în localitate o comisie formată din suprefectul dr. Pelea, căpitanul Cociora de la Legiunea de jandarmi și profesorul Ștefan Socheriade de la PCR și Moga de la PSD.

Comisia a constat nereguli comise de autoritățile comunale ce s-au făcut vinovate de afaceri de zeci de milioane în dauna statului numai prin exceptarea viilor de la reforma agrară.

Implicați în aceste chestiuni erau : primarul Becicherețian, subprimarul Ardalea, președintele comitetului local de reformă agrară împotriva cărora s-au luat măsuri. Totodată urma să fie cercetat de legiune și șeful postului de jandarmi din comuna Giarmata.

Foarte important pe plan social după război, era lupta muncitorilor pentru primirea drepturilor ce li se cuveneau de drept.

În acest scop au avut loc o serie de adunări ale muncitorilor cu Asociația Fabricanților, pentru a discuta despre drepturile lor.

O astfel de întâlnire a comisiei mixte locale a muncitorilor cu asociația fabricanților de la fabrica „Romintex”, în cadrul căreia s-a verificat acordul, primele de producție, precum și întregul contract colectiv.

După discuții între reprezentanții asociației fabricanților și muncitorilor cu direcțiunea fabricii s-au obținut următoarele:

Acordul și prima de frecvență să fie calculată la salariul de bază plus toate accesoriile inclusiv prima de frecvență. Orele suplimentare se vor calcula la fel ca și acordul și prima de producție plus 50% sau 100% conform articololui 25 din contractul colectiv.

Acolo unde nu se poate aplica acordul din diferite motive tehnice, acordul se va calcula în următorul mod:

secțiile care în întregime nu vor lucra în acord vor primi media de producție a secțiilor pe care le deservesc;

lucrătorii auxiliar din secții vor primi numai media acordului

secțiile care din diferite motive nu dau lucrători vor primi media acordului.

Acordul se va adăuga la salariul de bază iar prima de producție din articolul 52 din contractul colectiv se a calcula la rezultatele astfel obținute.

Funcționarii tehnici vor primi pe lângă salariul prevăzut în contractul colectiv, acordul și prima de producție a secțiilor pe care le deservesc. Funcționarii administrativi vor primi 80% din media acordului fără prime de producție.

Pentru țesăturile de bumbac s-a fixat randamentul minim de 45% de unde se va începe acordul pentru articole standard.

O comisie va ratifica încadrările unde au fost greșit făcute.

Cei scoși din producție vor primi salariul, acordul și prima d eproducție ca cei care lucrează în secția de unde a plecat.

Se vor face eforturi pentru a se da masa echipelor de noapte, iar dacă nu se va putea realiza, se vor da bani în contul mesei.

Toți muncitorii care lucrează în aer viciat sau temperaturi ridicate vor primi ½ litri de lapte și coeficientul 10% pentru muncă grea.

Contribuția Direcțiunii de cantină va fi de 80% din costul mesei iar fabrica unde contribuția Direcțiunii e mai mare, acesta rămâne în vigoare ca drept câștigat.

Fabricanții își iau dreptul masa la cantină și aprovizionarea economatelor

Prevederile procesului verbal se aplică de la 1 iunie 1946 până la o hotărâre a Confederației Generale a Muncii asupra datei definitive.

Acolo unde Comisia Tehnică nu poate aplica procesul verbal, cazul va fi soluționat de o comisie specială formată din delegații comisiei local și asociației fabricanților.

Drepturile primite în urma negocierilor dintre cele 2 părți, era un pas foarte important pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de trai ale muncitorilor.81

O măsură foarte importantă luată în plan economic a fost cea în care țăranii și economatele puteau primi piele, talpă și opinci în schimbul pieilor brute.

Totodată Comitetul Electoral al B.P.D. Timiș, a hotărât să se respecte dispoziția ca țăranii să-și poată transporta și desface liberi produsele lor, s-a intervenit pentru acest lucru la forurile în drept pentru a se realiza cât mai repede în județul Timiș.

Existau în Timișoara și în județul Timiș unele fabrici unde conducerea refuza să respecte contractul colectiv de muncă, cum era de exemplu la fabrica forestieră din Biled.

Grave probleme de aprovizionare cu materii prime erau la multe fabrici din Banat. UN caz era cel de la fabrica de unelte agricole de la Bocșa Română, unde mașinile rugineau din cauza faptului că în ultimele luni nu s-a primit nici o alocație de fier.

Ca principală vinovată pentru acest lucru era considerată direcțiunea UDR din Reșița, care erau bănuiți de sabotaj.

După verificare contractelor colective între conducere și muncitori, au urmat tratative între UGIR și Confederația Generală a Muncii, în urma cărora s-a stabilit ca personalul necesar bunei funcționări a economatelor va fi angajat de întreprindere, organele sindicale neputând fi angajate nici în conducerea și nici în colectarea sau distribuirea produselor din economate.

Rolul organelor sindicale urma să fie acela de a supraveghea respectarea dispozițiilor legale, cât și a prevederilor stipulate în procesul verbal încheiat între cele 2 organizații.

S-a stabilit că economatele vor trebui să fi aprovizionate cu articole de strictă

necesitate : alimente, îmbrăcăminte și încălțăminte,

articole alimentare: grăsimi, carne,. cartofi, fasole, varză, mazăre, ceapă, făină, mălai, orez, arpacaș, brânză, magiun, porumb, zahăr,

articole de îmbrăcăminte : pânză pentru albituri, ciorapi, pânză pentru ingherie, ață, încălțăminte.

articole necesare gospodăriei : lemne, săpun, sare, petrol.

S-a hotărât că în toate localitățile se vor alcătui comisii formate din reprezentanții comisiilor locale sindicale sau ai sindicatelor împreună cu reprezentanții patronilor în număr egal precum și reprezentanți ai oficiilor economice județene.

Aceste comisii urmau să stabilească felul articolelor luând ca bază cele de mai sus și a cantităților care vor constitui obligația patronală de aprovizionare a economatelor.

La fixarea acestor obligații să se țină seama de articolele raționalizate de rațiile oficiale, care nu vor putea fi depășite.

La articolele neraționalizate se va ține seama de eventualele restricții în vigoare precum și de posibilitățile de aprovizionare ale regiunii, cât și de situația economică generală a țării.

Articolele raționalizate se puteau vinde salariaților astfel: cele raționalizate la prețuri oficiale curente; articolele raționalizate degrevate se vor vinde la prețuri oficiale degrevate, iar articolele neraționalizate libere de comerț, se vor vinde la preț de cumpărare de la transportatori și cheltuielile de colectare, nefiind cuprinse în prețul de vânzare al produselor la economate.

Pe lângă orașe, în Banat au fost înființate cooperative și în marile comune din Banat, unde în fruntea consiliilor de administrație erau numite elemente cinstite și loiale regimului.

O astfel de cooperativă s-a înființat și în comuna Recaș, numită „Recășana”, în cadrul căreia s-au distribuit gratuit, echitabil și progresist mărfuri la acționari la prețuri oficiale.

Pe lângă cooperativă s-a înființat o măcelărie cu scopul de a se micșora prețul cărnii până la atunci egal cu cel de pe piețele orașelor.

Astfel prețul cărnii de bovine mari a scăzut de la 10.000 lei/kg la 8.000 lei/kg, la vițel de la 14.00 lei/kg la 11.000 lei/kg, în acest fel s-a consolidat în rândul populației prestigiul mișcării cooperatiste și s-a realizat numai în 3 săptămâni d ela înființarea măcelăriei un venit de 2.000.000 lei.

Cu toate aceste realizări cooperativei îi lipsește capitalul în proporțiile cerute de cursul zilei.

Soluția cea mai bună de a trece de acest impas era ca Federala Banatului, să-i dea marfă pe creditare și scutire în parte sau total de impozit pe cel puțin 3 ani până când evoluează mai bine „Recășeanca” și va stabili toate loturile economice din comună.

În domeniul silvic, autoritățile locale din județul Timiș au stabilit un plan economic pe anul 1946 – 1947 de a exploata pădurile, punându – se astfel capăt exploatării neraționale.

S-a hotărât să se exploateze: 119.825 m sterni și 22.450 grămezi de crengi ca și lemne de foc; 3362 m cubi de trunchi de cherestea, 3553 m cub lemne pentru construcție și traverse, 912 m cubi lemne pentru mine și telefoane; 6374 m cubi de trunchi de lucru și de construcție.

Din aceste cantități 59.965 m sterni de lemne de foc și 6286 m cubi lemne de lucru și construcție, și 6832 grămezi crăci vor fi exploatate de pădurile statului iar restul din pădurile administrației de stat comunale, bisericești, iar restul din pădurile particulare.82

În privința siguranței locuitorilor Timișoarei și a ordinii publice pe străzile puțin luminate din cauza lipsei de becuri, dar și în parcuri unde aceste condiții favorizează fărădelegile, era nevoie de organe speciale pentru înăsprirea pazei pe timpul nopții și măturarea răufăcătorilor ce s-au strâns în oraș.

În acest sens Primăria Municipiului Timișoara a cerut Ministerului de Interne reînființarea poliției comunale care vine să umple golul lăsat de poliția de stat care avea un efectiv redus neputând face față tuturor chestiunilor de ordin local.

Primăria cerut Ministerului de Interne ca efectivul poliției comunale, pentru a face față tuturor nevoilor să fie compus din 1 comisar șef, 3 ajutori decomisar, 6 șefi de secție și 100 de gardieni publici.

Printre multele atribuțiuni ale Poliției Comunale, pe primul loc stă paza orașului.

În colaborare cu Poliția de Stat, Poliția Comunală trebuia să întreprindă o acțiune energică de curățire a orașului de oameni fără căpătâi, borfași, escroci, spărgători și tot soiul de răufăcători veniți din alte părți care au găsit un teren boat de activitate la Timișoara.

Totodată Poliția Comunală trebuia sa supravegheze circulația pe străzile Timișoarei. Tot în atribuțiile Poliției Comunale intra și controlul pieței alimentare, ce va fi aplicat riguros ducând astfel la rezultate în lupta cu pilari acaparatori care continuă să stârpească piața.

Necesarul de energie electrică industrie dar și pentru iluminarea cât mai multor comune, a făcut ca autoritățile române să reia planul inginerului Derigault șeful serviciului de Studii și Statistică al Uzinelor Reșița referitor la construirea unei hidrocentrale împreună cu Iugoslavia pe Dunăre la Porțile de Fier.

Inginerul Derigault, într-un raport despre consumul de energie din România susținea că toate centralele industriale din marile orașe din România au laolaltă 750.000 cai putere și produc 1 ½ miliarde de kilowalttere anual.

Centrala ce va fi construită la Porțile de Fier, susținea inginerul Derigault ar urma să aibă 1 milion de cai putere și ar da 6 ½ kilowalttere anual din care jumătate ar reveni Iugoslaviei.83

Totodată inginerul Derigault susținea că echivalentul acestei energii dacă ar fi produsă prin ardere a cărbunelui sau păcură ar trebui anual 700.00 tone păcură si 1.200.000 tone cărbune, aceasta ar însemna munca a 3.600 mineri.

Avantajos pe lângă producerea unei cantități mai mari de energie electrică mai ieftină ar fi și faptul că se va putea exporta mai multă păcură, iar acest lucru ar aduce un câștig de 40.000.000 franci elvețieni anual cu care România ar putea importa mai multe materiale și mărfuri care nu se găsesc în țară.

Alt avantaj ar fi că în urma construirii hidrocentralei, zona cataractelor Buziaș – Turnu Severin, prin ridicare apei cu diguri va fi posibilă în afară de exploatarea energiei și sporirea transportului fluvial, de la maximum 3 milioane la peste 10 tone milioane anual.

Acest lucru ar însemna un transport al mărfurilor pe apă mai ieftin și în consecința dezvoltarea industriei bănățene din centrele industriale: Reșița, Ferdinand, Nădrag, Călan, fapt ce le-ar permite deschiderea posibilităților pentru comerțul de tranzit.

Costul total al uriașei uzine era de aproximativ 70.000.000 zile de lucru adică munca prestată de 80.000 muncitori într-un timp de 3 ani.

Avantajul cel mia important pentru România era că dispunea de o uriașă mână de lucru precum și de faptul că majoritatea lucrărilor erau de terasament, betonare cariere etc, care nu necesitau personal instruit, iar pe de lată parte formarea de muncitori se făcea într-un ritm uimitor de rapid dacă școlile tehnice și industriale urmăreau să scoată meseriași specialiști nu postulanți de birou.

Se menționa faptul că această construcție a fost pusă de multe ori în discuție de tehnicienii români și iugoslavi, dar că condițiile soci-politice dintre cele două state vecine un au permis realizarea mărețului proiect, dar în noua conjunctură de la sfârșitul războiului aplicarea acestui plan se putea realiza cât mai repede posibil.84

Oficialitățile de stat din Banat, erau asaltate de foarte multe denunțuri privind sabotajul economic venite de la muncitori care îi reclamau pe patronii fabricilor și întreprinderilor.

Un astfel de caz era raporta de la minele de cărbuni de la Baia Nouă, de nude muncitorii reclamau pe proprietar că ține 180 de muncitori fără medic și dă porumb stricat minerilor.

Muncitorii reclamau faptul că minele dispuneau de 2 locomotive care transportau cărbunele de la mine la Dunăre pentru a fi încărcat pe șlepuri, dar stricându-se una din locomotive nu a mai fost reparată ci scoasă di circulație, iar după un timp a fost declarată stricată si cealaltă locomotivă, astfel încât a fost oprit apoi transportul cărbunelui pe Dunăre și mărindu- se cantitățile de cărbune extras la peste 600 de vagoane.

Pentru reglementarea problemelor privind aprovizionarea cu lemne a județului Timiș – Torontal , Oficiul Silvic a stabilit că județul are o cotă de păduri de 45.680 ha ce nu ajung pentru consumul de lemne de foc, iar necesarul trebuia adus din alte județe, lucru ce era foarte greu de făcut din cauza lipsei mijloacelor de transport.

O cauză gravă în urma tăierilor masive a pădurilor era perturbarea regimului apelor, ce producea adesea inundații din cauza lipsei pădurilor, astfel încât guvernul Groza a aprobat plantarea a 2.500.000 puieți anual de către autoritățile locale. În acest mod se preconiza împădurirea a 8.000 de ha.85

Rezolvarea problemei pădurilor avea astfel un rezultat foarte benefic pe termen lung atât pentru populație ce avea nevoie de lemne de foc cât și pentru industrie ce avea nevoie de cherestea.

Trecerea frontului prin Banat a avut numeroase pagube la fel ca și în întreaga țară, pentru refacerea distrugerilor însă era nevoie de muncă susținută și de ajutorul autorităților de stat.

Astfel drumul ce lega Timișoara de Buziaș era întrerupt de podul ruinat de peste râul Șurgan, acesta însă a fost refăcut cu ajutorul prefectului.

În agricultură, după terminarea campaniei de vară din 1946, Oficiul Economic Județean a făcut cunoscută situația agricolă în județul Timiș – Torontal.

Conform datelor Oficiului Județean s-au produs 15.422 vagoane de grâu, 179 vagoane de secară, 3218 vagoane orz, 1729 vagoane ovăz, 8445 vagoane porumb, 28 vagoane orez, 72 vagoane fasole, 74 vagoane, mazăre, 16 vagoane linte, 827 vagoane floarea soarelui, 148 vagoane cânepă, 3 vagoane in, 49 vagoane, lucernă, 82 vagoane trifoi, 527 vagoane borceag, 5286 vagoane cartofi, 7824 vagoane sfeclă de zahăr, 801 vagoane ceapă, 274 vagoane tutun, 640 vagoane varză și 19 vagoane rapiță.

Dacă se socotește consumul normal, rămâne un exedent de 6666 vagoane de grâu, 114 vagoane de secară, 1315 vagoane de orz, în schimb celelalte cereale erau deficitare.

Era prezentat totodată și planul de colectare a cerealelor, operațiune în care greul a fost dus de Federala Banatul, ce a stat în fruntea acțiunii. Astfel Federala și-a luat angajamentul de a colecta 646 vagoane de grâu, iar cele 100 de cooperative din județ și-au realizat planul.

Totodată Federala prin cooperativele din județ a plătit țăranilor din județ în cursul lunii august 1946 peste 6 miliarde de lei.

În condițiile în care seceta și problemele de după război erau destul de acute, în Banat recolta de cereale a fost foarte puțin afectată în comparație cu alte județe din țară.

După recoltarea grâului Primăria Timișoara și-a făcut planurile în privința cantității de grâu necesară pentru nevoile populației.

Era prevăzut pentru acest lucru o cantitate de 300 de vagoane de grâu, această cantitate se estima că va ajunge pentru a acoperi regimul cortelar până la 15 noiembrie, acest grâu asigura rația integrală zilnică a fiecărui cetățean.

Rezolvarea problemei alimentației era un foarte importantă pentru Primăria Timișoarei, în condițiile în care s-a solicitat un împrumut de 3.5 miliarde lei iar băncile nu au acordat creditul cerut de Timișoara.

În metalurgie, la uzinele Reșița situația s-a complicat în luna septembrie 1946, astfel furnalul înalt nu mai lucra, iar oțelăria lucra la o capacitate minimă atât din cauza magnezitului cât și din cauza lipsei fontei lichide care i-a fost furinizată de furnalul înalt încât pierderea producției oțelăriei în ultimele 16 zile din cauza lipsei fontei brute s-a ridicat după aprecierea tehnicienilor la aproximativ 1500 -200 tone de oțel.

Cauzele acestei probleme erau : problemele socio-politice pe care le traversa țara în raporturile cu vecinii, lipsa mijloacelor eficiente de transport, dar și a problemelor de sabotaj economic.

Vara anului 1946 fiind una foarte secetoasă a provocat mari pagube în agricultura din România, cea mai greu lovită regiune a fost Moldova. Pentru a putea rezolva problemele alimentației au fost donate din celelalte regiuni mia puțin afectate de secetă cereale.

Astfel plugarii din Chizătău au donat 5.400 kg grâu pentru locuitorii din Moldova, ia funcționarii Prefecturii Timiș – Torontal au donat guvernului pentru ajutorarea moldovenilor suma de 1.000.000 lei.

În august 1946 autoritățile din Timiș – Torontal au prezentat situația aplicării reformei agrare în județ.

Tot în această perioadă au avut loc alegerile parlamentare în România. Acestea au fost convocate pe 19 noiembrrie 1946. Rezultatele oficiale îi dădeau câștigători pe comuniștii români (P.C.R.) și pe aliații lor din Blocul Partidelor Democrate (BPD): Uniunea Populară Maghiară (UPM / MNSZ), facțiunea proguvernamentală țărănistă din jurul lui Dr. Niccolae Lupu și Comitetul Democrat Evreiesc. Aceste alegeri au marcat un pas decisiv spre destabilizarea monarhirei constituționale române și instaurarea regimului comunist în țară la sfârșitul anului următor.

Blocul Partidelor Democrate, alianța electorală care forma guvernul de stânga al prim-ministrului dr. Petru Groza, era formată din Partidul Comunist Român, Partidul Social-Democrat, Frontul Plugarilor (formațiunea politică a prim-ministrului), Partidul Național Liberal-Tătărescu, facțiunea țărănistă a lui Anton Alexandrescu și Uniunea Patrioților.

Istoricii sunt de acord în general că BPD a condus o campanie electorală caracterizată prin folosirea tacticilor de intimidare și a abuzurilor electorale împotriva partidelor istorice – PNL, PNȚ și PSD. Deși există unele discuții în contradictoriu asupra rezultatelor exacte ale alegerilor, se poate aprecia că BPD și aliații lui nu au câștigat mai mult de 48% din totalul voturilor. Există estimări care apreciază că PNȚ ar fi câștigat în mod real suficiente voturi ca să formeze singur guvernul său, în cel mai rău caz, în alianță cu alte partide anticomuniste. Rezultatele oficiale consfințeau însă victoria zdrobitoare a stângii – BPD, 348 de mandate (379 împreună cu aliații), PNȚ, 32 de mandate iar PNL doar 3.

Alegerile din România din 1946, convocate la scurtă vreme după terminarea celui de-al doilea război mondial, în condițiile prezenței trupelor sovietice în țară, au avut caracteristici asemănătoare cu procesele electorale din celelalte țări eliberate de Armata Roșie, care aveau să devină în scurtă vreme ceea ce se va numi mai târziu Blocul răsăritean.

În 1946, în agricultură s-a finalizat aplicarea reformei agrare în satele unde nu se încheiase în 1945, din diverse cauze.

În privința aprovizionării populației, s-a îmbunătățit rețeaua economatelor și a cooperativelor de stat, care distribuiau o gamă diversificată de mărfuri. Totodată s-au luat măsuri urgente de stârpire a speculei, din toate domeniile economice.

Ca urmare a semnării unui acord între sindicatele din industrie și patroni de a aproviziona corespunzător economatele fabricilor, și de a crea condiții bune de muncă și o creștere a salariilor.

Înființarea centrelor de mașini agricole a permis lucrarea unei mari suprafețe de pământ, care au permis strângerea unei recolte bune în comparație cu alte regiuni ale țării unde seceta a făcut ravagii.

În domeniul industriei s-au depus mari eforturi și pentru refacerea distrugerilor războiului, dar în același timp și pentru mărirea producției.

Introducere.

„Comunismul în Banat”, între 23 august 1944 și 31 decembrie 1946, reprezintǎ o etapǎ de importanțǎ deosebitǎ pentru procesul de instalare a sistemului comunist în țarǎ.

Totodatǎ „Comunismul în Banat”, reprezintǎ o componentǎ principalǎ a procesului general de comunizare a României, sub directa coordonare a agenților Moscovei și cu colaborarea necondiționatǎ a comuniștilor din România și simpatizanților acestuia.

În lucrarea de fațǎ am dorit sǎ realizez o sintezǎ a fazei de început a implementǎrii sistemului comunist în Banat, una din regiunile cele mai cosmopolite ale României.

Beneficiind timp de mai multe decenii unor influențe benefice și unor deprinderi de muncǎ ce erau mai avansate în comparație cu restul țǎrii, precum și faptul cǎ erau mai occidentalizați în mentalitatea și comportamentul lor, bǎnǎțenii au reușit sǎ pǎstreze un standard de viațǎ mai ridicat și un mod de trai specific, mai civilizat decât restul României.

Toate acestea le-au permis bǎnǎțenilor sǎ aibǎ un nivel mai ridicat de abnegație fațǎ de comunism.

Lucrarea de fațǎ este structuratǎ pe 3 capitole mari, fiecare dintre ele corespunzând celor 3 ani: 1944, 1945 și 1946, fiecare dintre aceste capitole având câte 2 planuri (capitole) în care am tratat situația din Banat din 2 puncte importante de vedere, este vorba de cel politico – propagandistic și cel social – economic .

Astfel, anul 1946, începe odatǎ cu actul de la 23 august și se terminǎ la 31 decembrie, în cele douǎ planuri am prezentat situația grea din domeniul socio – economic, cât și cea tulbure din planul politic.

Capitolul al doilea, corespunzǎtor anului 1945, prezintǎ în cele 2 planuri ale sale eforturile deosebite din prima parte a anului în domeniul socio – economic al populației pentru susținerea necesarului de rǎzboi, și apoi greutǎțile cu care se confruntau autoritǎțile și populația din cauza lipsurilor provocate de distrugerile rǎzboiului.

Planul propagandistic – politic , prezintǎ situația din Banat, dupǎ instalarea guvernului procumunist condus de Petru Groza și începerea procesului de acaparare a puterii la sate și orașe a comuniștilor și aliaților lor.

Partea a treia, prezintǎ în planul social – economic, realizǎrile timide ale țǎrii și Banatului în special, în privința refacerilor, dar și a mǎririi în unele ramuri industriale a producției.

În ceea ce privește mǎsurile sociale, se evidențiazǎ în mod deosebit mǎsurile privind aprovizionarea cu alimente și cele de combatere a efectelor secetei devastatoare ce a lovit țara.

În planul politic, s-a consolidat și mai mult puterea comunistǎ, având o majoritate zdrobitoare a primǎriilor și consiliilor locale conduse de aderenții și aliații lor.

În cele din urmǎ, aș dori sǎ mulțumesc domnului profesor doctor universitar RADU PǍIUȘAN, pentru ocazia oferitǎ de a cerceta aceastǎ perioadǎ tulbure a istoriei românești.

=== PLanul economic 1944 ===

I. 2 Perspectiva social-economică în Banat în anul 1944

După august 1944, în România s-a propagat modelul organizării sindicale a muncitorilor din fabrici, uzine și celelalte domenii economice al țării.

Și în Banat acest model al organizării sindicale a prins un teren prielnic în condițiile grele din fabrici după trecerea frontului, și a creșterii inflației și a speculei tot mai mult.

Astfel la Prima Fabrică Bănățeană de Mănuși, muncitorii organizați în comitetul de fabrică au reușit să obțină de la conducere următoarele revendicări:

Recunoaștere Comitetului de Fabrică ca singurul mijlocitor între muncitori și direcțiune.

Majorarea imediată a salariilor în conformitate cu decizia Ministerului Economiei Naționale, începând cu 1 octombrie 1944, cerând ca majorarea definitivă să se facă după stabilirea definitivă a salariilor sindicatului Pielarilor.

Majorarea salariilor muncitorilor calificați după 1 octombrie 1944.

Ridicarea și normalizarea salariilor funcționarilor

Aprovizionarea cu cizme de piele și șorțuri pentru tăbăcari și lucrători de la butoaie și mașini.

Alcătuirea unui comitet mixt din delegații direcțiunii și a muncitori lor pentru soluționarea problemelor ivite.

Aprovizionarea salariaților cu lemne de foc.

Redarea drepturilor angajaților concediați în baza legii rasiale.

Aprovizionare bucătăriei și a cantinei cu cele necesare.

Reintegrarea cusătoarelor în personalul care lucrează.

48 de ore de lucru săptămânal.

Eliberarea produselor fabricii pe cost de producție salariaților

Comitetul de fabrică nu se va amesteca în conducerea tehnică a întreprinderii.

Înființarea unui comisii mixte de disciplină pentru sancțiunile de indisciplină ale salariaților.

Comitetul de fabrica va luat măsuri în cazurile de indisciplină și sabotaj.

Tratament medical pentru toți soldații

Îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru ucenici, dânduli-se o educație morala, culturală și tehnica în spiritul democratic.

Totodata se luau următoarele măsuri pentru ucenici:

– scutirea de la munci care le pot dăuna sănătății.

– scutirea ucenicilor de la corvezi.

– suprimarea bătăilor și înjurăturilor.

– instruirea lor temeinică în toate ramurile meseriei

18. Angajarea unu medic curant sa facă vizite săptămânale în fabrică, medic ales de comitetul de fabrică.

19. Revizuirea mașinilor.

20. Dreptul de inițiativă pentru comitetul de fabrică.

21. Realizarea armoniei perfecte între muncitori și conducere și asigurarea unei producții ridicate atât cantitativ cât și calitativ.

22. Sorțuri și halaturi pentur secția de pantofărie.

23. Jumătate porție de mâncare caldă pentru ucenici de la cantină în mod gratuit

24. Instalarea de către direcțiune în apropierea fabricii a unui leagăn pentru sugaci.1

La fabrica „Hammer și Ney” din Timișoara, comitetul sindicatelor uni a obținut un rezultat notabil, și anume semnarea contractului colectiv de muncă. În contract erau prevăzute și salarii noi bazate pe prețurile de la piață pentru fiecare secție în parte.

Astfel lucrători muncitori primeau 100 lei/oră, femei necalificate 120 lei/oră, bărbați necalificați 140 lei/oră, lucrătorii și lucrătoarele la secția de bobinat 120/lei oră, la secția răsucit 125 lei/oră, la secția urzit 140 lei/oră, la curățit 140 lei/oră, la secția năvădit 140 lei/oră, la secția țesătorie 160 lei/oră, plus premiu de 15%.

Secțiile desenatori, confecții precum și salariile fixe ale tehnicienilor și funcționarii administrativi au fost majorate cu 75- 150%.

Liceeni urmau să primească în primul an 2000 lei pe săptămână, în anul doi 2500 lei pe săptămână, iar în anul trei 3000 de lei pe săptămână.

Se mai acordau bonusuri pentru orele suplimentare, astfel la orele lucrate peste 48 de ore se primea un spor de 25%, pentru lucrul noaptea 50%, iar pentru cel de duminica și sărbători legale un plus de 100%.

Totodată întreprinderea era obligată sa dea un concediu de odihnă fiecărui an conform legilor în vigoare.2

În primăria Municipiului Timișoara, ajutorul de primar fiind un simpatizant al comuniștilor, Manciu, a solicitat funcționarilor să se alăture țărănimii si muncitorimii, în formarea unui sindicat, care să ceară salarii mai mari.

Au fost construite sindicate muncitorești la Uzinele Comunale Timișoara, precum și la funcționarii de la asigurări și bănci.

Curentul „nou” democratic s-a făcut simțit și în rândul studenților din Timișoara

Astfel la adunarea generală, organizațiile studențești din Timișoara au precizat următoarele revendicări:

Plătirea taxei de înscriere în rate urmând a se cere micșorarea ei, iar studenții săraci să aștepte decretul lege

Profesorii să pregătească editarea de cursuri până la 1 martie 1946

Însărcinarea unui profesor care să înzestreze biblioteca cu cărți necesare tehnice, iar biblioteca să se deschidă de la 8-12 și de la 15-19

Asistență socială conștiincioasă.

Blocarea studenților să înceapă cu studenții

Evenimentele care au urmat după 23 august au purtat amprenta noului mod de gândire venit dinspre Moscova.

Astfel, în Timișoara la majoritatea fabricilor muncitori organizați în comitete de fabrică și sindicate, au cerut îmbunătățirea condițiilor de muncă și salarizare.

=== Planul politic1944 ===

Capitolul I

Viața politică în România după actul de la 23august 1944

I. 1 O perspectivă a vieții politice din Banat în anul 1944

Actul de la 23 august 1944 a fost unul deosebit de complex, datorită evenimentelor ulterioare care au făcut posibilă venirea la putere a comuniștilor și a aliaților lor.

Ieșirea României din războiul dus alături de Germania și înlocuirea guvernului Antonescu, cu un guvern de coaliție a adus în guvern și pe comuniști, în așa numitul Front Național Democrat.

Ruperea legăturilor cu Germania hitleristă și trecerea de partea foștilor aliați din perioada interbelică : Marea Britanie, Franța și SUA, precum și a colosului comunist de la răsărit cu care nu avusese relații prea strânse înainte de război. În aceste condiții și sub presiunea Armatei Roșii care a început de la 23 august să ocupe principalele obiective strategice ale țării, în România și-au făcut apariția și agenții instruiți la Moscova și care aveau ca sarcină să-i aducă pe comuniști la putere.

În aceste condiții politice, în noul guvern format după 23 august condus de generalul Sănătescu au intrat și reprezentanții PCR, care au făcut posibilă ieșirea în față a muncitorilor, ce au început să se organizeze în sindicate pentru a-și cere drepturile ce li se cuvin.

Totodată atât în București cât și în țară s-au intensificat acțiunile de formare a filialelor locale ale Partidului Comunist din România și a aliaților săi, Frontul Plugarilor, Uniunea Patrioților, Tineretul Progresist etc. Înființarea filialelor locale ale Partidului Comunist din România (Pcd.R.)au dus și la apariția oficioaselor locale ale comuniștilor.

În Banat s-a înființat filiala locală comunistă, și din 8 septembrie 1944 a apărut primul număr al oficiosului comunist „Luptătorul Bănățean”. Ca și director responsabil a fost numit I. G. Cimpoieru.

În primul număr al oficiosului a fost publicată cuvântarea lui Gheorghiu Dej și apelul de a se înființa Gărzile Naționale în Banat, care să sprijine Armata Română în apărarea teritoriului național și pentru dezrobirea Ardealului.

La aceea dată PCDR. , avea județul Timiș-Torontal 38 de membri organizați în 14 celule de fabrică, 3 celule la sate și șase celule de organizații. Organizația cuprindea și 300 de uteciști.

În Banat au mai fost lansate apelul Comitetului bănățean al Uniunii Patriților Români, la 9 septembrie, iar la 10 septembrie apelul Blocului Democrat din Banat semnat de: Sever Bocu (PNȚ), Dimitrie Nistor (PNL), Mihai Constantinescu (PCR) și Moise Cocoș (PSD).

Având spatele asigurat prin prezența Armatei Roșii în țară, partidul comunist a preluat inițiativa formării unei coaliții în fruntea căreia să se afle pentru a prelua puterea.

Astfel a fost constituit la 12 octombrie 1944, Frontul Național Democrat, care constituia viitorul program de guvernare.Făcând încă parte din coaliția de guvernare a Blocului Național Democrat, comuniștii au trimis platforma programului Frontului Național Democrat, spre dezbatere și „colegilor de guvernare național țărăniști și liberali”. Cele două partide au refuzat categoric să intre în Front.

Refuzul celor două partide să intre în noua coaliție, a dus la concluzia că menținerea Blocului Național Democrat și rămânerea celor două partide burgheze în acest organism devenise anacronică

Astfel, la 14 octombrie Consiliul Național al Frontului Național Democrat a adoptat hotărârea că Lucrețiu Pătrășcanu și Constantin Titel Petrescu să aducă la cunoștința președintelui Partidului Național Țărănesc, Iuliu Maniu și al președintelui Partidului Național Liberal, Constantin I. C. Brătianu dorința de desființare a B.N.D. ce devenise o stavilă în calea dezvoltării poporului român1

În aceste condiții comuniștii își vor îndrepta lovitura principală politică împotriva conducerii acestor partide, pentru demascarea și izolarea lor, pe de o parte, și pentru atragerea maselor, îndeosebi a țărănimii în alianță și sub conducerea clasei muncitoare.2

Pe plan local în Banat, oficiosul comunist „Luptătorul Bănățean” a început campania de demascare a foștilor „colaboraționiști”. Sânt astfel nominalizați: Aurel Cosma, Liviu Șelejan, Plautius Andronescu, C. Miu-Lerca, Ioan Tenchea, Virgil Birou, Zeno Vancea, M. Gropișanu, Sabin Drăgoi, Romul Ladea și alții.3

Ca o consecință a creării Frontului Național Democrat, și a refuzului PNȚ-ului și a PNL-ului de a se alătura PCdR –ului și PSD-ului, la 16 octombrie reprezentanții PSD: Constantin T. Petrescu și PCR, Lucrețiu Pătrășcanu au părăsit guvernul Sănătescu, făcând cunoscut faptul că Frontul Național Democrat nu mai recunoaște acest guvern.

În aceste condiții generalul Sănătescu a fost nevoit să prezinte demisia guvernului, decizia pe care a aprobat-o și regele Mihai I.

A fost format un nou guvern condus tot de generalul Sănătescu, din care nu mai făceau parte PCdR și PSD.

În aceste condiții Consiliul Național Democrat a propus la 18 octombrie, o formulă guvernamentală în care din 13 portofolii ministeriale, 4 erau repartizate PNȚ și PNL, 2 PCR, 2 PSD unul pentru Sindicatele Unite și unul Uniunii Patriotice, iar două erau rezervate unor specialiști în materie (la Externe și la Război), iar președenția Consiliului de Miniștri era atribuită Frontului Plugarilor prin persoana lui Petru Groza.4

La 4 noiembrie s-a format cabinetul de coaliție condus de generalul Sănătescu, în cadrul căruia FND-ul deținea vicepresedenția Consiliului de Miniștri, 6 ministere și două subsecretariate de stat.5

Prin oficiosul de partid în Banat, a început o vastă propagandă comunistă, ce prezenta binefacerile social- economice de care se bucurau cetățenii din URSS spre deosebire de cei din țările central europene.

Pentru susținerea acestor binefaceri erau publicate interviuri cu soldați sovietici ce se aflau în țară, în care aceștia povesteau traiul din URSS.

Un exemplu în acest sens este numărul 6 al „Luptătorului Bănățean” în care era redat un interviu cu un soldat sovietic Serghei Mirușion din localitatea Novi Verdi, Siberia, ce relata modul de viață din colhoz. El susținea că toți muncesc organizat sub conducerea statului, iar pentru munca prestată primeau o zi de lucru în grâu iar cu câștigul pot să facă ce doresc. Totodată el susținea că în colhoz pământul se lucra cu tractoare și combine noi, acestea înlocuind și plugurile de mână cu cele mecanice.

Alte binefaceri ale sistemului sovietic erau: electricitate în toate satele și comunele din URSS, școlile primare și secundare obligatorii pentru toți copii, radiouri, cluburi și cinema în comune precum și grădinițe pentru copii și cămine pentru sugaci.6

Altă poveste propagandistică publicată în oficiosul PCdR din Banat a fost cea a Doinei Cimpoieș, care a plecat cu armata română pe frontul de est ca și soră medicală și s-a întors cu divizia „Tudor Vladimirescu” în țară, ca o femeie conștientă de puterile și de datoria sa de româncă. Ea susținea că la Stalingrad prizonierii de război au mâncat pâine albă, au avut paturi curate cu cearceafuri și perină. În privința tratamentului susținea că șefa lagărului le era ca o soră, iar la cea mai mică indispoziție li s-au dat medicamente și le-a fost trimisă mâncarea la pat. Aveau în lagăr chiar și teatru și cinema.7

Propaganda din toamna anului 1944 avea ca și scop atragerea țăranilor și a maselor de muncitori alături de comuniști prin prezentarea unei vieți cu adevărat democratice din URSS, lucru ce putea fi pus în practică și în România, dacă PCDR ajungea să preia puterea.

Pe lângă organizațiile locale ale PCdR. , Frontului Plugarilor și PSD, în Banat în toamna lui 1944 au început să fie constituite și organe locale ale Uniunii Patrioților.

Astfel s-au constituit comitete locale la: Bocșa Română, Checea, Anina și Jimbolia.8

Pe plan local în Banat, propaganda comunistă încuraja preluarea puterii de către comuniști și aliații lor în comune.

Erau prezentate cazurile unde s-a reușit acest lucru în oficiosul partidului aducându-se laude deosebite vajnicilor luptători pentru adevărata democrație.

În „Luptătorul Bănățean”, era prezentat exemplul vrednic al comitetului de sat din comuna Cenei, care a preluat conducerea comunei și a rezolvat apoi o serie de probleme ca:

confiscarea unui tractor părăsit de la un fost hitlerist;

ordinul ca toți cei ce aveau vite pentru muncile agricole aveau obligația de a-i ajuta pe cei ce nu aveau pentru a lucra pământul;

obținerea de la grăniceri a 3-5 căruțe zilnic, pentru a duce la moară grâul pentru măcinat;

s-au luat porci și vaci de la proprietari hitleriști plecați și s-au dat la săraci care nu aveau;

au confiscat 2 case unde hitleriști își aveau sediile;

au hotărât să ajute pe văduvele de război și pe soțiile soldaților ce luptau pe frontul anti hitlerist cu toate posibilitățile ce le aveau la dispoziție;

țăranii au strâns lucrurile furate de hitleriști și apoi abandonate și le împart acelor țărani care au avut nevoie de ele.9

Altă modalitate de a face cunoscute ideile comuniste, era prin intermediul muncitorimii, care s-a întrunit la Timișoara într-o adunare care a hotărât să traducă pe înțelesul tuturor platforma program Frontului Național Democrat propusă de Comitetul Central al PCDR.

Muncitorimea voia neîntârziat:

Să fie mobilizate toate puterile poporului și toate resursele materiale și politice ale țării pentru ajutorul trupelor sovietice și române în lupta contra Germaniei hitleriste.

Curățirea fabricilor și a instituțiilor de stat și industriei de bandiții hitleriști și de rămășițele legionare.

Guvern al F.N.D. care să cuprindă toate forțele democratice ale poporului și în care să fie reprezentate Sindicatele Unite Muncitorești.

Condițiile de muncă și viață pentru clasa muncitoare. Salariile să fie în raport cu scumpetea. Libertatea deplină de organizare și demilitarizare a fabricilor și uzinelor. Desființarea carcerelor și a bătăilor din uzine. Stârpirea spiritului fascist și antidemocratic din toate instituțiile publice.

La muncă egală, salarii egale pentru tineret și femei.

Curățirea armatei de elementele fasciste. Soldă suficientă pentru soldați.

Înfăptuirea unei largi reforme agrare prin exproprierea marilor proprietari de la 50 ha în sus și împroprietărirea cu acest pământ a țăranilor fără pământ sau pământ puțin. Cei ce vor lupta pe frontul anti hitlerist să fie angajați la împroprietărire.10

Sub impulsul propagandei comuniste au început să aibă loc adunări de reprezentanți locali ai PCd.R., Frontul Plugarilor, Uniunea Patrioților și alți aliați ai lor, în satele bănățene, prilej cu care se discuta proiectul de platformă al F.N.D. și se alegeau comitetele de partid ce aveau ca scop preluarea puterii politice pe plan local.

Totodată se încuraja prin propagandă intensificarea epurărilor acelora ce erau considerați a fi hitleriști s-au că au colaborat s-au i-au ajutat pe aceștia când au trecut prin comuna lor.

Un exemplu elocvent în acest sens, este în comuna Tormac, unde o delegație a Frontului Național Democrat, compusă din 5 persoane de la Inspectoraul de Jandarmi Timișoara, s-a deplasat și a luat măsuri împotriva : cetățenei Furok Ana, considerată a fi hitleristă pentru că a dus mâncare hoardelor nemțești ce erau la marginea satului și pentru ruperea afișelor F.N.D.; Pataki Lajos, iredentist maghiar căruia îi pare rău de apusul lui Horty; Duică Alexandru, legionar asupra căruia s-a găsit material doveditor.11

În cursul lunii noiembrie a avut loc și vizita la Timișoara, a Ministrului Muncii, Jothar Rădăceanu, prilej cu care a avut loc o întrunire a organizației locale Frontului Unit Muncitoresc.12

Urmând încurajările venite pe plan propagandistic în luna decembrie 1944, au avut loc în mai multe comune bănățene adunări locale ale Frontului Plugarilor în cadrul cărora s-au ales comitete comunale care să preia conducerea comunelor în Marcina, Periam, Beregsăul Mare, Gătaia, Ghilad.13

În comuna Checia Română, Frontul Plugarilor a ales consiliul comunal în cadrul unei ședințe în care s-au mai discutat și ca acest consiliu să vândă o parte din recolta hitleriștilor pentru a se cumpăra haine și încălțăminte celor săraci.

S-au mai hotărât și alte măsuri ca:

– aducerea de tractoare de la pustă pentru a suplini caii luați la război;

– înscrierea celor ce nu au cai să se facă o împărțire egală;

– repararea uneltelor stricate;

– fixarea prețului unic la arat;

– inventarierea bunurilor celor fugiți;

– cerealele celor fugiți se vor aduce în sat pentru a nu se fura de acolo.14

Peste tot unde comitetele comuniste și plugare au preluat puterea în toamna anului 1944, primele măsuri au fost cu caracter socio-economic prin care se dorea îmbunătățirea condițiilor, de a lucra pământul pentru a se asigura hrana populației.

În paralel cu satele, în Timișoara organizația locală a F.N.D. a hotărât înființarea primei cooperative a populației „Victoria” , ce avea ca și scop de a îndestula consumatori membri, cooperativa urma să fie condusă numai de reprezentanții maselor sindicale și urmă să servească numai intereselor membrilor și populației.15

În plan politic agenți de propagandă ai F.N.D. organizau manifestații și mitinguri prin care cereau îndeplinirea punctelor din platforma program a F.N.D.

O astfel de manifestație a avut loc la Deta sub coordonarea Frontului Plugarilor, cu acest prilej, s-a constituit la 16 decembrie, Comitetul F.N.D. din Deta.16

Au existat însă în toamna anului 1944 și comune unde agenții de propagandă ai F.N.D., nu au reușit să-și îndeplinească misiunea de a forma comitete locale și adunări populare.

Un astfel de caz s-a petrecut în comuna Ticvaniul Mic unde membrii Frontului Plugarilor, au fost împiedicați de membri ai partidelor istorice, în intenția lor de a se organiza în comună.17

În condițiile în care războiul nu era terminat, iar pe plan intern „partidele istorice” încă mai aveau un cuvânt greu de spus, organizațiile locale constituite ale PCd.R., Frontul Plugarilor, Uniunea Patrioților și celelalte organizații procomuniste, era un succes destul de important pe terenul politic.

Comuniștii sperau că prin dezvoltarea cu organizații locale în toate comunele Frontul Plugarilor va reuși să atragă pe alegătorii PNT-ului, și că asigurându-și votul acestora plus al muncitorimii vor putea prelua puterea.

În lunile octombrie, noiembrie și decembrie în foarte multe comune din Banat, au fost înlocuiți primarii din timpu regimului Antonescu, sub presiunea exercitată de comuniști și aliații lor.

Astfel de cazuri s-au petrecut în comunele: Beregsăul Mic, la 9 noiembrie; Berini, la 19 octombrie; Beșenova Nouă, la 31 octombrie; Birda, la 31 octombrie; Bobda, la 4 octombrie; Comloșu Mare, la 25 octombrie; Dejon,la 2 decembrie; Fibiș,la 19 octombrie; Jebel, la 19 octombrie; Jamul Mare, la 21 noiembrie; Orțișoara, la 4 decembrie; Racovița, la 14 octombrie; Șoșdea, la 19 octombrie; Toager, la 31 octombrie; Utvin la 19 octombrie.18

Înlăturarea de la conducerea țării a guvernului condus de mareșalul Ion Antonescu, și formarea guvernului generalului Sănătescu, din partidele Blocului Național Democrat, din care făceau parte și comuniștii, a creat condițiile necesare pentru ca aceștia din urmă să poată acționa pentru a putea prelua puterea.

Astfel, comuniștii au început o puternică acțiune la sate și orașe pentru a atrage cât mai mulți oameni de partea lor.

Pentru a fi siguri de atingerea obiectivului dorit de a prelua puterea, ei au constituit împreună cu PSD-ul, Frontulu Plugarilor și ceilalți aliați ai lor Frontul Național Democrat (FND), în cadrul căreia comuniștii aveau rolul principal, iar pentru a da credibilitate acțiunii lor au creat și platforma FND, ce atingea principalele probleme ce trebuiau rezolvate în toamna anului 1944.

Treptat pe parcursul toamnei anului 1944, relațiile comuniștilor cu partidele „istorice”, PNL și PNȚ s-au răcit, la finalul anului comuniștii au început prin presa de partid o campanie de defăimare a celor două partide.

I. 2 O perspectivă social-economică în Banat în anul 1944

După august 1944, în România s-a propagat modelul organizării sindicale a muncitorilor din fabrici, uzine și celelalte domenii economice al țării.

Și în Banat acest model al organizării sindicale a prins un teren prielnic în condițiile grele din fabrici după trecerea frontului, și a creșterii inflației și a speculei tot mai mult.

Astfel la Prima Fabrică Bănățeană de Mănuși, muncitorii organizați în comitetul de fabrică au reușit să obțină de la conducere următoarele revendicări:

Recunoaștere Comitetului de Fabrică ca singurul mijlocitor între muncitori și direcțiune.

Majorarea imediată a salariilor în conformitate cu decizia Ministerului Economiei Naționale, începând cu 1 octombrie 1944, cerând ca majorarea definitivă să se facă după stabilirea definitivă a salariilor sindicatului Pielarilor.

Majorarea salariilor muncitorilor calificați după 1 octombrie 1944.

Ridicarea și normalizarea salariilor funcționarilor

Aprovizionarea cu cizme de piele și șorțuri pentru tăbăcari și lucrători de la butoaie și mașini.

Alcătuirea unui comitet mixt din delegații direcțiunii și a muncitori lor pentru soluționarea problemelor ivite.

Aprovizionarea salariaților cu lemne de foc.

Redarea drepturilor angajaților concediați în baza legii rasiale.

Aprovizionare bucătăriei și a cantinei cu cele necesare.

Reintegrarea cusătoarelor în personalul care lucrează.

48 de ore de lucru săptămânal.

Eliberarea produselor fabricii pe cost de producție salariaților

Comitetul de fabrică nu se va amesteca în conducerea tehnică a întreprinderii.

Înființarea unui comisii mixte de disciplină pentru sancțiunile de indisciplină ale salariaților.

Comitetul de fabrica va luat măsuri în cazurile de indisciplină și sabotaj.

Tratament medical pentru toți soldații

Îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru ucenici, dânduli-se o educație morala, culturală și tehnica în spiritul democratic.

Totodata se luau următoarele măsuri pentru ucenici:

– scutirea de la munci care le pot dăuna sănătății.

– scutirea ucenicilor de la corvezi.

– suprimarea bătăilor și înjurăturilor.

– instruirea lor temeinică în toate ramurile meseriei

18. Angajarea unu medic curant sa facă vizite săptămânale în fabrică, medic ales de comitetul de fabrică.

19. Revizuirea mașinilor.

20. Dreptul de inițiativă pentru comitetul de fabrică.

21. Realizarea armoniei perfecte între muncitori și conducere și asigurarea unei producții ridicate atât cantitativ cât și calitativ.

22. Sorțuri și halaturi pentur secția de pantofărie.

23. Jumătate porție de mâncare caldă pentru ucenici de la cantină în mod gratuit

24. Instalarea de către direcțiune în apropierea fabricii a unui leagăn pentru sugaci.

La fabrica „Hammer și Ney” din Timișoara, comitetul sindicatelor uni a obținut un rezultat notabil, și anume semnarea contractului colectiv de muncă. În contract erau prevăzute și salarii noi bazate pe prețurile de la piață pentru fiecare secție în parte.

Astfel lucrători muncitori primeau 100 lei/oră, femei necalificate 120 lei/oră, bărbați necalificați 140 lei/oră, lucrătorii și lucrătoarele la secția de bobinat 120/lei oră, la secția răsucit 125 lei/oră, la secția urzit 140 lei/oră, la curățit 140 lei/oră, la secția năvădit 140 lei/oră, la secția țesătorie 160 lei/oră, plus premiu de 15%.

Secțiile desenatori, confecții precum și salariile fixe ale tehnicienilor și funcționarii administrativi au fost majorate cu 75- 150%.

Liceeni urmau să primească în primul an 2000 lei pe săptămână, în anul doi 2500 lei pe săptămână, iar în anul trei 3000 de lei pe săptămână.

Se mai acordau bonusuri pentru orele suplimentare, astfel la orele lucrate peste 48 de ore se primea un spor de 25%, pentru lucrul noaptea 50%, iar pentru cel de duminica și sărbători legale un plus de 100%.

Totodată întreprinderea era obligată sa dea un concediu de odihnă fiecărui an conform legilor în vigoare.

În primăria Municipiului Timișoara, ajutorul de primar fiind un simpatizant al comuniștilor, Manciu, a solicitat funcționarilor să se alăture țărănimii si muncitorimii, în formarea unui sindicat, care să ceară salarii mai mari.

Au fost construite sindicate muncitorești la Uzinele Comunale Timișoara, precum și la funcționarii de la asigurări și bănci.

Curentul „nou” democratic s-a făcut simțit și în rândul studenților din Timișoara

Astfel la adunarea generală, organizațiile studențești din Timișoara au precizat următoarele revendicări:

Plătirea taxei de înscriere în rate urmând a se cere micșorarea ei, iar studenții săraci să aștepte decretul lege

Profesorii să pregătească editarea de cursuri până la 1 martie 1946

Însărcinarea unui profesor care să înzestreze biblioteca cu cărți necesare tehnice, iar biblioteca să se deschidă de la 8-12 și de la 15-19

Asistență socială conștiincioasă.

Blocarea studenților să înceapă cu studenții

Evenimentele care au urmat după 23 august au purtat amprenta noului mod de gândire venit dinspre Moscova.

Astfel, în Timișoara la majoritatea fabricilor muncitori organizați în comitete de fabrică și sindicate, au cerut îmbunătățirea condițiilor de muncă și salarizare.

=== Planul politic1945 ===

Capitolul II

Viața politică și social-economică în Banat în anul 1945

II. 1 Viața politică din Banat în anul 1944

Din punct de vedere politic anul 1945, pentru comuniști și aliații lor era momentul de cotitură în privința preluării puterii și înlăturării adversarilor liberali și țărăniști din guvern.

Pentru a prelua puterea comuniștii se bazau pe ajutorul indirect al Armatei Roșii și a comuniștilor români, școliți la Moscova în perioada interbelică, dar și în timpul războiului.

Fiind conștienți că în fruntea guvernului trebuie să fie o persoană cunoscută atât pe plan intern cât și internațional, cât mai ales să fie bine văzută la Moscova, s0a hotărât susținerea în postul de premier a președintelui Frontului Plugarilor, Doctorul Petru Groza.

Pentru PCd.R., Frontul Plugarilor era aliatul principal la sate pentru a prelua puterea.

În cursul lunilor ianuarie și februarie 1945, au avut loc, în întreaga țară adunări de plasa și congrese județene ale Frontului Plugarilor. Frontul Plugarilor și-a concentrat întreaga sa atenție în direcția întăririi sale organizatorice.24

Astfel la 1 ianuarie 1945 Frontul Plugarilor dispunea de organizații în peste 320 de sate și comune din Banat.25

Frontul Plugarilor alături de partidul comunist, s-a implicat foarte mult în reforma agrară pregătită deja de cabinetul Rădescu, dorind înfăptuirea acesteia pe cale „revoluționară”. Spre exemplu în numai 3 săptămâni împărțirea moșiilor a devenit un fenomen general cuprinzând întreaga țară.

Propaganda comunistă insista asupra începerii unei vaste acțiuni de epurare a celor considerați contra regimului și erau văzuți ca sabotori ai regimului de democrație populară.

Astfel la 15 ianuarie s-a constituit comisia pentru purificarea corpului didactic în Banat.26

Punând în față realizările deosebite ale muncitorilor de la CFR, care depuneau eforturi deosebite pentru a menține în funcțiune mijloacele de transport pe calea ferată

spre front, comuniștii sperau că îi pot convinge și pe țărani să lucreze pământul pentru ca astfel să fie asigurată pâinea necesară celor ce luptă pe front dar și familiilor lor din țară.

Plugarii erau îndemnați să scrie la redacția ziarului și să relateze orice evenimente negative sau pozitive cu care se confruntă.27

Pentru a discredita membri partidelor ce erau în opoziție cu PCdR – ul și aliații săi, erau prezentate diferite articole în ziarul de partid ce scoteau în evidență fărădelegile comise de aceștia.

Titlurile articolelor erau pe măsură : „Fascistul patron Conciatu își bate joc de sindicate și de muncitori” ; „Muncitorii ceferiști cer arestarea fasciștilor din fruntea comunei Lovrin” etc.

Alte titluri ca: „Plugarii național – țărăniști din Breștea aderă la platforma „FND”, avea ca și scop să deruteze pe țărani ca să se înscrie în Frontul Plugarilor.

Membrii Frontului Plugarilor au preluat inițiativa acțiunilor sociale, astfel se ocupa de colecte pentru răniți și ajutorarea celor nevoiași.

În comuna Ghilad, organizația locală a Frontului Plugarilor a făcut o colectă constând din : 200 kg prăjituri,160 de bucăți de pui fripți,30 kg de cârnați, 37kg de slănină afumată, 350 pachete de tutun, toate aceste cumpărate din banii colectați, și au fost distribuite răniților de la spitalul Notre Damme.28

Presiunile pentru realizarea unui guvern al F.N.D s-au intensificat în februarie 1945, astfel au început să aibă loc manifestații de susținere a unui astfel de guvern.

La Timișoara la 12 februarie 1945, 35000 de locuitori au fost mobilizați de comuniști, pentru a manifesta și a cere un guvern F.N.D. Cu această ocazie s-au strigat lozinci ca :”Vrem guvern F.N.D.!” , „Jos sabotorii armistițiului!”, „Jos sabotorii, speculanții și jefuitorii poporului!”, „Moarte asasinilor poporului!”.

Tot în aceeași notă a avut loc la 16 februarie o mare manifestație ce solicita guvern F.N.D. la Lugoj, Anina, Resița și în alte localități din Banat.

În concordanță cu mitingurile din stradă, presa comunistă publica manifeste adresate populației:

„Frați țărani. Soarta voastră este în mâinile voastre. Strângeți-vă rândurile, adunați-vă puterile, înfăptuiți imediat reforma agrară. Totodată cu muncitorii de la orașe, cu ostașii de pe front și din cazărmi, cu învățători, preoți, ofițeri și cărturarii democrați luptați pentru un guvern al F.N.D.29

Alte manifeste erau adresate soldaților pe front:

„Ostași!

Învățați din gravele greșeli ale trecutului, și nu vă mai lăsați ademeniți în aventuri potrivnice intereselor țării.

Jos sângerosul călău Rădescu!

Trăiască lupta poporului român pentru libertate și democrație.

Trăiască armata română democratică luptătoare contra fascismului.

Trăiască guvernul F.N.D.”30

Propaganda comunistă referitoare la împărțirea moșiilor peste 50 ha a provocat incidente violente la sate, care au atras atenția guvernului.

Astfel, în ședința Consiliului de miniștri din februarie 1946,premierul Rădescu făcea apel la doctorul Petru Groza să intervină ca „să înceteze agitațiile la sate” și-l ruga să dea cuvântul de ordine ca să „se aștepte momentul potrivit pentru a se trece la efectuarea reformei agrare”.31

În 23 februarie 1945, Comitetul Regional al Frontului Plugarilor, sugera țăranilor bănățeni faptul că „numai un guvern al F.N.D. le va consfinți prin lege, pe vecie împroprietărirea făcută sub conducerea comitetelor sătești. De astfel, în comunele bănățene, Comitetele Sătești ajutate de mii de locuitori trecuseră deja la împărțirea pământurilor.32

Propaganda comunistă și-a văzut la începutul lui martie 1945 scopul pe jumatate îndeplinit, prin formarea guvernului F.N.D.

Asociind meritele „deosebite” ale organizației Frontului Plugarilor, PCR la impus pe Petru Groza la conducerea guvernului.

Acest guvern instalat la „recomandarea” ministrului de externe sovietic A. Vâsinski și la susținerea Armatei Roșii ce ocupase țara.

Alături de Petru Groza, Frontul Plugarilor mai avea în guvern de la 6 martie pe: Mihail Radea la Departamentul Artelor, Romulus Zărani la Departamentul Agriculturii și Domeniilor, Constantin Agiu – subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii și Domeniilor.

Numirea guvernului Groza a încurajat acțiunile organizațiilor locale de a trece la împărțirea marilor moșii, așa cum a fost cazul cu moșia Mocioni.33

De astfel Petru Groza declara după numirea sa în funcție, referitor la reforma agrară, care era obiectivul principal al guvernului: „Încă din toamna anului trecut, am cerut urgent reforma agrară, pentru ca în primăvară să se poată începe din timp lucrările. S-au opus tocmai aceia care susțin că de 25 de ani fac „țărănism”. Acum reforma agrară va fi înfăptuită în câteva zile”.34

Venirea la conducerea statului de largă concentrare democratică, aducea și o modificare a statutului armatei, astfel soldații nu mai urmau să stea după terminarea perioadei de instrucție ci să devină un factor productiv de mare importanță.

Se menționa că soldații nu vor mai lucra pe moșiile boierilor, unde erau hrăniți cu mămăligă stricată sau fasole apoasă, în noua epocă care va începe soldații nu vor mai fii robii boierilor, deoarece vor avea propriul pământ.35

În 19 martie Apărarea Patriotică din Timișoara, a organizat în piața Unirii un miting în cadrul căruia a fost anunțat că a început campania „Totul pentru Front, Totul pentru Victorie!”.36

Urmând acest slogan, Frontul Plugarilor a lansat la 1 aprilie 1945 un apel plugarilor în care le cerea să muncească din răsputeri pentru a avea ce mânca în anul următor, și să nu se lase amăgiți de dușmanii lor. Pentru plugari aceasta era marea bătălie pe care o duceau în spatele frontului, iar de câștigarea ei depindea ce mâncau în anul următor. Cel mai bun patriot era considerat acela care însămânța mai mult. Partidul își exprima crezul că membrii Frontului Plugarilor vor sta în fruntea acestei campanii.

Totodată le era amintit plugarilor că datorită luptei hotărâte duse de F.N.D., în frunte cu partidul comunist reforma agrară a devenit o lege.

Astfel grosul poporului a fost ascultat și în consecință plugarii trebuia să treacă imediat la muncă.

Erau îndemnați să înceapă însămânțarea locurilor virane și a grădinilor familiare cu zarzavaturi și legume pentru a combate specula și lipsurile.

Propaganda comunistă a încercat să creeze o solidaritate între muncitorii din fabrici, elevi și studenți cu plugari.

Astfel, sub lozinca „Nici un petic de pământ să nu rămână neînsămânțat”, au avut loc mai multe acțiuni ale studenților și elevilor din Timișoara în comunele învecinate pentru a ajuta plugarii la munca câmpului.

La acestea se adaugă acțiunile muncitorilor în număr foarte mare, care au mers cu scule necesare țăranilor, și le-au reparat pe cele stricate.

La apelul lansat de PCdR pentru ajutorarea plugarilor, muncitorii de la fabrica „Boszok” au hotărât să confecționeze în timpul liber 10 grape ce urmau să fie duse la sate pentru a-i ajuta pe plugari în munca lor.

Totodată muncitorii de la „ Boszok”, au obținut un lot de 30 de jughere pentru a-l cultiva, recolta urmând să fie împărțită între muncitori.

Echipe formate din comuniști și muncitori de la : I.E.T. , I.T.A., C.F.R. și Industria fierului, s-au deplasat în comuna Săcălaz unde au reparat într-o singură zi : 11 tractoare și 4 pluguri și au mai ascuțit câteva zeci de fiare de plug.37

Aceste vizite aveau un dublu scop : unul de a-i ajuta pe țărani în munca lor, și celălalt de a-i convinge pe cei nehotărâți să se alăture comuniștilor și aliaților lor.

Astfel la 1 aprilie 1945, la cinematograful Capitol din Timișoara, a avut loc o adunare populară organizată de secția locală a PSD la care au participat și miniștrii: Mihai Radea și Lothar Rădăceanu.

O victorie importantă pentru F.N.D. în Banat, a fost numirea la 19 aprilie a lui Traian Novac la primăria Timișoarei, acesta fiind reprezentantul PSD – ului. Această numire deschidea calea preluării puterii de către F.N.D. asupra județului Timiș și apoi asupra Banatului.

Organizația Timiș a PCdR, s-a dovedit a fi foarte activă, lansând numeroase chemări la adunări ale muncitorilor și funcționarilor din județ. O astfel de adunare era prevăzută pentru 26 aprilie, la sala Apollo, unde erau invitați să participe muncitori și funcționari din fabricile: Ilsa, Dermata, Boszok, I.E.I.T., I.T.A.S.,Săpun, Florida și altele.

Principalele puncte de discuție erau:

sprijinirea guvernului de largă concentrație democratică;

zdrobirea fascismului;

terminarea urgentă a însămânțărilor;

pregătirea sărbătoririi zilei de 1 Mai.38

După intense pregătiri ale muncitori, secretarul Comitetului Județean al PCdR, Ioan Pârâu, a chemat printr-o circulară populația Timișoarei să sărbătorească primul „1 mai liber”.39

Pe plan politic în luna mai, trebuiau să se constituie consiliile locale ale F.N.D., în cadrul cărora trebuiau să intre: 2 comuniști, 2 social – democrați, 1 sindicalist și câte un membru al Frontului Plugarilor, Uniunii Patrioților, Uniunii Populare Maghiare și al Organizației Antifasciste Slave.40

Tot în acest cadru s-a înscris și vizita efectuată de primul ministru Petru Groza, la Timișoara din 10 iunie, în cadrul căreia a avut loc o consfătuire cu reprezentanții grupărilor politice guvernamentale și ale autorităților locale. Cu acest prilej a fost numit ca și ajutor de primar al Timișoarei, Nicolae Grivu. Aliatul PCdR. – ului la sate, Frontul Plugarilor s-a declarat de la început drept „organizație a țărănimii, însă la Congresul General al partidului din 24 – 27 iunie 1945, s-a stabilit că puteau fi primiți ca membri și „intelectualii cinstiți legați de viața satelor” , precizându – se că în Comitetele de conducere ale organizației intelectualii nu puteau fi aleși într-o proporție mai mare de o treime din numărul membrilor comitetului. Comitetul a acordat o atenție deosebită problemelor legate de definitivarea lucrărilor reformei agrare.

În programul partidului o atenție deosebită s-a acordat problemelor privind ridicarea economică și culturală a țărănimii.

Luându-se în considerare situația grea în care se aflau unele gospodării țărănești se prevedea sprijinirea proprietății țărănești printr-o serie de mijloace:

Înființarea stațiunilor de mașini agricole;

Acordarea de împrumuturi ieftine și la timp;

Instituirea unui sistem științific de îndrumare a agriculturii prin înzestrarea ei cu vite de rasă, prin măsuri practice de prelucrare și valorificare a produselor agricole.

Cea mai mare parte din program se ocupa de unele probleme cu caracter general precum: dezvoltarea industriei și comerțului, așezarea unor impozite progresiste, crearea unei rețele de instituții sanitare gratuite la sate și la orașe, democratizarea învățământului public.41

Pe de altă parte Partidul Comunist, pentru a – și semnificativ numărul membrilor recurgea la încadrări masive în partid.

Astfel la 1 iulie, a avut loc într-un cadru festiv în grădina cinematografului „Capitol” din Timișoara, încadrarea contingentului Ana Pauker în rândul membrilor PCdR.

În cuvântările ținute cu această ocazie s-a vorbit despre sarcinile partidului de ajutorare a țărănimii de strângere a recoltei și la lucrările agricole de toamnă, la mărirea producției în fabrici, arătându – se că tovarășii ceferiști din Timișoara au înțeles să mărească producția în așa fel încât au realizat 40%, în proporție cu întreaga țară. A fost lansat apoi apelul la luptă al muncitorimii împotriva elementelor care caută să dezbine unitatea clasei muncitoare și cheamă totodată muncitorimea la întărirea și strângerea Frontului Unic Muncitoresc, care a luat ființă prin unirea partidelor muncitorești.

Secretarul organizatoric al comuniștilor din județul Timiș – Torontal Ion Stanciu a expus sarcinile principale ale partidului, cum ar fi alianța țărănimii cu muncitorimea, centrele de mașini agricole pe care guvernul le-a proiectat și într-o bună măsură le-a și realizat despre necesitatea măririi producției, importanța mare a cooperației, precum și organizarea Comitetelor Frontului Unic Muncitoresc în fiecare fabrică.42Urmând exemplul Timișoarei și la Lugoj a avut loc încadrarea contingentului „Ana Pauker” în PCdR.

În discursurile ținute s-au elogiat importanța contingentelor înarmate „Ana Pauker” pe teatrul de război, precum și importanța cooperativelor pentru comune.

Elena Bariciuc elogiat tăria de caracter de care au dat dovadă femeile în timpul războiului, precum și lupta lor pentru o Românie, în care fiecare om, fiecare femeie, fiecare copil să fie sătul și să fie îmbrăcat și încălțat și să se bucure de cultură și viață.

Ujhelyi a elogiat pe luptătorii din ilegalitate, și a cerut îndeplinirea de către comuniști a sarcinilor de luptă contra șovinismului.43

La 2 iulie la Timișoara, s-a ținut prima ședință (adunare) a Frontului Unic Muncitoresc, organizația de tineret.

Pentru prima dată tinerii din Uniunea Tineretului Comunist au luat parte într-o ședință comună pentru a discuta problemele lor.

Urmând exemplul celorlalte partide, Tineretul Progresist din județul Timiș – Torontal a început să-și constituie noi secții în comune. Astfel la Liebling s-a constituit secția locală sub conducerea, învățătorului din comuna Gudera Ludovic.

Cei 51 de membri ai secției și-au luat angajamentul de a colabora la secția culturală prin piese de teatru, cărți, poezii și altele.44

La 7 iulie în reședința plasei Deta, a fost inaugurat sediul comitetului de plasă al PCdR. Au luat parte la această festivitate autoritățile locale în frunte cu preotul plasei, reprezentanții organizațiilor democratice din localitate și întreg efectivul partidului. Tineretul a luat la sate inițiativa înființării de comitete culturale cu program să joace piese de teatru și să recite poezii.

Pe această linie s-a înscris și organizația de tineret a satului Ohaba – Forgaci care a ținut o serbare pentru mărirea fondului său, din banii strânși au cumpărat ziare pentru a face ca fiecare tânăr să fie informat de ce se petrece în jurul său. A fost înființat și un comitet cultural și o fanfară, iar în organizație au intrat 60 de tineri și 14 fete.45

La 15 iulie la Timișoara, s-a deschis Comitetul Județean al Apărării Patriotice din județul Timiș – Torontal. Ca și președinte al organizației a fost numit avocatul Titus Ionescu, iar ca ajutori dr. Ștefan Vulpe și Ghizela Korolos. La 17 iulie profesorul Valeriu Novacu a fost instalat în funcția de prefect al județului Timiș – Torontal.

Înscriindu-se în nota obișnuită a propagandei comuniste, tineretul prrogresist din Timișoara a organizat un spectacol cinematografic în aer liber, cu acces gratuit pentru masele largi ale populației. Scopul declarat al spectacolului era ridicarea din punct de vedere cultural al populației.

Dintre filmele proiectate au fost: „Răzbunătorii Poporului” ce a prezentat episoade din viața eroilor patrioți.46

Tot la timișoara a avut loc și prima Conferință liberă a Regionalei Apărării Patriotice din Banat, ținută în ziua de 22 iulie. Au participat peste 200 de delagați din județele : Arad, Timiș – Torontal, Caraș și Severin.

A fost ales cu acest prilej următorul prezidiu: prefectul dr. V. Novacu, subprefectul Marose, PSS episcopul Vasile Lăzărescu, dl. Cornel Covar, prefectul Șerban Brățianu, prof. Ileana Pop, lt. Col. Aurel Popovici din Divizia Tudor Vladimirescu, prof. Nicolae Arghir, secretarul organizației Regionalei Banat, inspectorul general sanitar dr. N. Buteanu, prof. Ioan Georgescu de la Facultatea de Medicină Ana Bergman, A. Filip, Floare Oțelaru, Cristina Adler, F. Ionescu.

Dintre realizările organizației după 23 august, au fost menținate: 16 cantine în care mănâncă zilnic aproximativ 1100 persoane, 25 camine, care adăpostesc 1200 de copii, 7 ateliere înființate pentru a veni în ajutorul văduvelor, orfanilor și invalizilor, un sanatoriu la Timișoara, un dispensar în care au fost tratați 4279 bolnavi și s-au efectuat 413 operații, 2 ceainării la Timișoara și Arad în colaborare cu Crucea Roșie, 3 ambulanțe medicale care au tratat un număr de 1600 de bolnavi, o lăptărie orfani la Lugoj, 6 biblioteci cu 7.500 cărți, un atelier de croitorie unde învață văduvele de război, 2 cursuri pentru învățători la cămine de zi 2 grădini populare și un curs de prim ajutor.47

În comuna Satchinez a avut loc o adunare a femeilor din localitate, la care a participat și un grup de femei din Timișoara.

La adunare femeile au hotărât să deschidă la Satchinez un cămin de zi pentru copii femeilor muncitoare, pentru a nu mai fi lăsați în părăsire în timpul cât sunt la lucru.48

La Timișoara în iulie 1945 s-a constitui Comitetul Județean al Tineretului Progresist Plugăresc , format din: dr. Valeriu Novacu, prefectul județului ca și președinte de onoare; Lucaci Florea, președinte activ; Dușan Momirov și Bojkov Alex, ca și vicepreședinți, Moise Victor ca secretar și Mina Roșu ca și casier.49

În județul Caraș la Oravița a avut loc în august 1945, primul Congres al Organizației Frontului Plugarilor din Județ.

Cu acest prilej a fost ales comitetul de conducere și președintele Organizației Județene, au fost prezenți cu acest prilej la Oravița : Președintele Consiliului de Miniștri și președintele Frontului Plugarilor, dr. Petru Groza; Ministrul Agriculturii și vicepreședintele Frontului Plugarilor Romulus Zărani; Președintele Gheorghe Apostol; Generalul Maior Potsivailov; Colonelul Metiliov și căpitanul Gheorghiță; Miron Belea, secretarul general al Frontului Plugăresc, dar și fruntașii organizației și ai autorităților locale în frunte cu prefectul județului Caraș.50

Evenimentele politice din vara lui 1945 au continuat cu prima Conferință liberă a Regionalei din Banat a CFR, desfășurată între 14 – 15 august.

Din partea Comitetului Central, a fost prezent la Timișoara, ministrul de interne Teohari Georgescu, ce a arătat importanța pe care o acordă Comitetul Central al PCdR conferinței, el a precizat că rezultatele sunt așteptate cu interes la București.

În ordinea de zi a Conferinței pe lângă raportul Regionalei Banat și discuții cu privire la refacerea țării era propusă și alegerea delegațiilor pentru conferința pe țară a PCdR de la București.

Înainte de conferința de la Timișoara, la Anina organizația locală a PCdR a convocat o adunare, la care au luat un număr considerabil de muncitori.

S-a discutat cu această ocazie despre angajamentele societății UDR Reșița pentru refacerea țării. Viața grea minerilor, nelegiuirile făcute de guvernele dinainte de 23 august 1944.

UDR Reșița, conform cu profilul său industrial trebuia să aibă un rol de frunte în opera de refacere a țării, ce trebuia să înceapă acum că războiul era terminat.

Totodată greutățile cu care se confruntau minerii și muncitorii erau puse pe seama deciziilor greșite de guvernele anterioare celui format în martie. S-a discutat și problema găsirii vinovaților, care au produs această situație și tragerea lor la răspundere de către autoritățile judecătorești democrate.

Referitor la Conferința Regionalei Banat a PCR, lucrările au fost deschise de acordurile „Imnului Muncii” cântat de corul de la fabrica Hammer și Ney.

În prezidiul de onoare al PCR, au fost aleși: Drăgan Ilie, Mogyoroși Alexandru, Porijia Andrei (CFR Arad), Bugariu Mihai (UDR Reșița) , Kajtor Maria (I.T.A. Arad), Stana (comuna Sepreuș), Budescu Ștefan (Reg. Timișoara).

Au participat la conferință și reprezentanți ai : PSD, PNL – Tătărescu, Frontul Plugarilor ai muncitorimii și țărănimii din Banat.

Au fost prezentate telegramele de adeziune din partea muncitorilor, anagajații Primăriei Municipiului Timișoara, Organizația locală a Partidului Comunist din Anina, secția III-a a Partidului Comunist din Timișoara, Întrepinderea I.T.A.S., Muncitorilor de la Uzinele Bozsol, Helicon etc.

A fost apoi prezentat raportul regionalei Banat privind ridicarea producției.

Au fost făcute planuri și angajamente de muncă, astfel tovarășul Ghilea din Arad, propunea pentru îmbunătățirea producției agricole măsuri potrivite care constau în : otrăvuri contra șoarecilor, strângerea grabnică a recoltei pentru a o feri de rozătoare și alte pericole, standardizarea stupilor, mărirea și îmbunătățirea culturilor de orz, precum și formare unei comisii speciale formată din ingineri hidraulici, agronomi și cultivatori pentru răspândirea noilor cuceriri ale științei.

Budura de la Caransebeș, arată posibilitatea măririi producției de cărbuni din minele de lignit ce există la Armeniș și Rusca.

Radu Petru de la I.E.T. Timișoara, a prezentat angajamentul și planul I.E.T. – ului ca în 3 luni va executa o linie de tramvai de 3 km, în cartierele muncitorești periferice, va asigura curentul electric necesar industriilor, și va repune în funcție uzina electrică din Peciul Nou, și a uzinei noi de la Sânmihaiul Român și Sânmartin.

Totodată în colaborare cu CFR, IET – ul își propunea realizare unei mari stații de energie hidro – electrică pe valea Bistrei și a Râului Rece care să asigure electrificarea întregului Banat.

Vesa, din plasa Giulvăz a propus un control mai riguros la morile țărănești care să nu facă specul cu uiumul, planificare cultivării pământurilor părăsite și nelucrate.

Stanciu din Comitetul Județean Timiș – torontal a prezentat angajamentele din toate fabricile cu peste 50 de muncitori unde urmau să se înființeze comitete de producție.

C.F.R. Timișoara se angaja să ridice producția cu 30%, iar Industriile textile ce au obținut bumbac sovietic cu 100%, iar celelalte industrii cu 30-60%.

S-a propus ca în septembrie și octombrie o parte din bumbacul afectat țăranilor să se dea industriilor, iar către țărani să se completeze pe urmă, iar bumbacul sovietic să se amestece în prelucrare cu cânepă și in indigen. Totodată fabricile metalurgice trebuiau să dea ajutor CFR pentru livrarea de piese și mașini, industria de piele trebuia să intensifice colectarea și prelucrarea gogoașelor, industria de prelucrare a lemnului trebuia să primească mijloacele necesare pentru a intensifica schimbul cu străinătatea.

În agricultură s-a propus ca șvabi să primească pământ în arendă, fiind obligați a-l lucra, și concentrați în sate unde vor fi obligați la munca câmpului, primind cele necesare traiului lor, iar pământul de la șvabi confiscat să fie dat ostașilor întorși de pe front; ca cei din armată să fie împrumutați țăranilor pentru a-i folosi la muncile câmpului, iar băncile să acorde un credit larg de însămânțare.

Se cerea autorităților să reglementeze circulația pe canalul Bega, iar guvernele român și cel iugoslav să ajungă la o înțelegere în acest sens.

Se mai cerea și asigurarea transportului terestru al alimentelor pentru economate, prin folosirea obligatorie a autocamioanelor 3 zile pe săptămână.

Bosch de la Lugoj, propunea elaborarea unui plan de exploatare a minelor de la : Rusca Montană, Pleșu și Vârciorova.

S-a făcut și propunerea ca la casa de Asigurări Sociale să se înceapă epurarea angajaților, iar apoi Casa de Asigurări să fie pusă în serviciul populației.

Târnăveanu de la CFR Timișoara a prezentat angajamentele ceferiștilor pe o perioadă de 3 luni : reconstruirea atelierelor, a turnătoriei de 850 mp, a școlii de ucenici de 560 mp, a halei de reparat locomotive de 1.800 mp, a fierăriei de arcuri de 60 mp, a secției II lăcătușărie – strungărie de 340 mp, a construirii a încă unui coral pentru locomotive de 25 m lungime.

Raica Anton din Anina a deschis problema asigurării unei alimentații bue pentru mineri și punerea în funcțiune a unu tren săptămânal care să lege minele de satele vecine muncitorești.

Inghin de la Fabrica de Tutun din Timișoara a prezentat planurile și angajamentele pentru reclădirea fabricilor și a instalațiilor a 2 mașini noi pentru introducerea de noi metode de lucru mai productive.

Arghir de la Recaș a cerut internarea nemților ce sabotează reforma agrară în lagăre și îndepărtare din administrație a reacționarilor.

Bugariu de la UDR Reșița a subliniat importanța vitală a Uzinelor pentru refacerea țării.51

Din punct de vedere propagandistic Conferința avea o mare însemnătate deoarece prin obligațiile luate, membrii de partid urmau să preia inițiativa producției și totodată conducerea respectivelor fabrici și întreprinderi.

Un eveniment important pentru minoritățile conlocuitoare din Banat, a fost vizita făcută la Timișoara de delegatul Comitetului Democratic Evreiesc, care a pus bazele Comitetului Democratic Evreiesc din Regiunea Banat.

În cadrul Comitetului de Inițiativă a fost trasat programul de acțiune, acesta prevedea : repunerea în drepturi egale pe populația evreiască cu cea română, sprijinirea de către stat a celor loviți de barbaria hitleristă și legionaro – antonesciană, punerea în drepturi a celor ce au prestat muncă obligatorie în timpul dictaturii legionaro – antonesciene, sprijinirea dezvoltării culturale a poporului evreu; democratizare tuturor instituțiilor evreiești de cultură și sprijinirea de către stat a școlilor, spitalelor, orfelinatelor și a azilelor de bătrâni și instituțiilor de asistență a obștii evreiești.

Comitetul Democratic Evreiesc se dorea a fi un mediator, un organ de colaborare între guvern și evrei. Totodată el va căuta să mobilizeze forțele evreilor pe o platformă democratică adevărată, și va reprezenta interesele juste ale întregii evreimi.52

Organizarea populației evreiești din Banat se baza pe aceeași linie cu populațiile slave și maghiare, care erau deja organizate.

La 31 august avea loc la Timișoara prima consfătuire a Frontului Unic Muncitoresc (F.U.M.), au fost prezenți delegați ai organizațiilor social – democrate și comuniste din fabrici.

Participanții și – au luat angajamentul de a lupta cu hotărâre pentru a întări F.U.M., pentru o temeinică colaborare în toate probleme economice și politice pentru sprijinirea din toate puterile a guvernului de largă concentrare democratică condus de dr. Petru Groza în măreața sa operă de reclădire și democratizare a țării, în jurul căreia vor construi un zid de granit. Vor lupta pentru a demasca și a nimic pe toți ci care vor încerca să zdrobească unitatea clasei muncitoare.

Au avut loc adunări populare în organizația Frontului Plugarilor, organizațiile locale din comunele : Topolovățu Mare, Uliuc, Sinorsig și Ferendia cu scopul de a lămuri pe țărani să susțină guvernul Groza și să devină membri de partid.

Astfel d eadunări la sate organizate de F.N.D., pentru a lămuri pe țărani să susțină guvernul Groza și să devină membri de partid, au început să fie din ce în ce mai dese în comunele și satele bănățene.

Urmând exemplul înregimentării „contingentului 23 August” de la Timișoara și Lugoj, și la Sânicolaul Mare a avut loc un eveniment similar în luna septembrie.

Au fost lansate cu această ocazie apeluri de înscriere în partid și de susținere a guvernului Groza.

Pe acceași linie a adunărilor s-a înscris și adunarea organizată de F.N.D. și reprezentanții PSD și PNL – Tătărescu, în cadrul căreia s-au dezbătut problemele cu care se confrunta țara. Și aici populația și-a luat angajamentul de a susține guvernul Groza.

Pe plan național, din punct de vedere politic, un eveniment important la constituit Conferința Națională a PCdR desfășurată în octombrie 1945.

Pe lângă rolul principal din domeniul politic, pe care PCdR trebuia să-l aibă, s-a hotărât același lucru și în domeniul economic.

Pentru a îmbunătăți situația economică din țară, comuniștii au considerat că mărirea producției, va aduce cu sine creșterea veniturilor statului, iar industriașii și comercianții își vor mări veniturile datorită creșterii volumului afacerilor, iar masele consumatoare aveau la dispoziție cantități tot mai mari de mărfuri.

Pentru a realiza aceste obiective era nevoie de mobilizare tuturor factorilor care au un rol în economia țării.

Alte măsuri ce trebuiau luat în domeniul economic pentru ridicarea țării, hotărâte de membrii PCdR erau:

restabilirea parcului rulant (locomotive) prin ridicarea producției în uzinele particulare;

ridicarea țării prin electrificare ca urmare a construirii de hidrocentrale care vor permite apoi să fie electrificate căile ferate și să se extindă rețele de curent electric la orașe și sate;

dezvoltarea industriei miniere prin mărirea producției;

dezvoltare și mărirea producției la industriile : petrolieră, a materialelor de construcții și textilă;

În domeniul agricol comuniștii considerau ca prioritate, în creșterea țării următoarele probleme:

desăvârșirea reformei agrare;

înființarea și organizarea centrelor de închirieri a mașinilor agricole și crearea unui sistem central de exploatare și îndrumare către stat;

mărirea producției prin îmbunătățirea mijloacelor de producție.

Comuniștii vedeau în comerțul exterior o componentă esențială în sistemul de reglementare a economiei naționale.

În procesul de refacere a țării, creditul bancar constituia prima sursă de alimentare a nevoilor. Toate instituțiile de credit trebuiau să participe la finanțarea planurilor pe baza dispozițiilor proprii și a mobilizării economiei individuale.

Spre a se evita speculare capitalurilor existente în scopuri neproductive, atât operațiunile bancare ale instituțiilor de credit cât și investițiile cu caracter industrial, urmau să fie puse sub controlul statului.

În opinia comuniștilor, sarcinile pentru refacerea țării, sintetizate erau următoarele:

Utilizare capitalurilor maxime a uzinelor de fier de la Hunedoara și a minelor de cărbuni din Valea Jiului, precum și a uzinelor Reșița și Titan – Nădrag – Călan;

Grăbirea industriei de război la producția de pace precum și creșterea producției individuale;

Refacerea și dezvoltarea sistemului de transport pe apă, aer și pământ;

Electrificare țării și construirea centralelor hidroelectrice și termoelectrice;

Desăvârșirea reformei agrare, organizarea și dezvoltarea stațiunilor de tractoare și mașini agricole ce vor forma baza pentru mărirea productibilității și rentabilității agriculturii, industrializării producției agricole și buna lor verificare;

Dezvoltare cooperativelor la orașe și sate și asigurarea aprovizionării normale a populației;

Reorganizarea sistemului de credit prin introducerea controlului statului asupra operațiunilor bancare în vederea asigurării mijloacelor financiare necesare marilor lucrări de investiție;

Reforma financiară care să facă repartizarea sarcinilor și un echilibru bugetar.

Din punct de vedere politic, pentru comuniști și aliații lor politici anul 1945 a însemnat preluarea parțială a puterii politice la nivel național, aceasta din cauza faptului că nu se putea forma încă un guvern exclusiv procomunist, deoarece partidele istorice încă mai aveau un cuvânt de spus.

Cu toate acestea la sate propaganda comunistă prindea mai greu din cauza faptului că țăranii cu toate că o duceau greu, nu erau pe deplin convinși că sistemul colhozului sovietic este cea mai bună cale pentru ei.

În scopul atragerii masei mari a populației de parte lor, cei ce formau Frontul Național Democrat au prezentat un proiect platformă ce avea principalele obiective îmbunătățirea condițiilor din agricultură prin împroprietărire, și ridicarea industriei prin dezvoltarea ramurilor industriei grele

Totodată până la terminarea războiului principalele acțiuni ale comuniștilor au vizat susținerea efortului economic, pentru a se livra cele necesare frontului.

=== Planul social econo 1945 ===

II. 1 Situația social- economică în Banat în anul 1945

În plan economic începutul anului 1945, însemna continuarea eforturilor de susținere a războiului pentru înfrângerea hitleriștilor. Autoritățile centrale făceau nenumărate apeluri la muncitori și țărani să continue munca și chiar să mărească producția.

În plan social condițiile de viață erau foarte grele, populația confruntându- se cu o speculă foarte puternică dar și cu lipsa celor necesare traiului.

Pentru a mai rezolva o parte din problemele populației, la 15 ianuarie 1945, s-a deschis la Timișoara prima prăvălie „Victoria” cu 10.000 de membrii ce aproviziona populația cu textile. Potrivit celor care au înființat-o aceasta era doar o verigă dintr-un organism de luptă pe teren economic al maselor populare și vor forma arma pporului de luptă pentru democratizarea vieții economice.

Ca și celelalte cooperative populare deschise sub egida F.N.D. –ului, și aceasta, urma ca prin colaborarea comitetelor de fabrică se va reuși obținerea de la fabricanți și producători a cotelor necesare eliminând astfel comerțul la negru.

În condițiile în care mărfurile nu stăteau la dispoziția cooperativelor, urma să se stabilească de către comitetul de conducere a cooperației ce cantități va putea cumpăra într-o lună fiecare membru.

Pentru mărfurile de prima necesitate, urmau să fie stabilite rații, în așa fel încât fiecare să obțină ceva.53

Propaganda comunistă, punea orice realizare pe seama F.N.D.- ului ce nu doar vorbea ci realiza practic.

În domeniul agricol situația în satele bănățene nu era una foarte bună. Spre exemplu în comuna Sârbova din 1700 lanțuri de pământ s-au însămânțat numai 150, în comuna Macedonia situația era mai bună. Organizația țărănească a Frontului Plugarilor și-a mărit considerabil numărul de membri, iar din 3200 de lanțuri de pământ s-au însămânțat în medie cam 50%.

La Recaș din 700 de lanțuri de pământ s-au însămânțat numai 100, iar 11 tractoare și 100 de cai erau pregătiți pentru campania de primăvară.

În comuna Ghilad din 16.000 de lanțuri de pământ s-au însămânțat numai 1600 lanțuri, aici însă s-au naționalizat bunurile rămase de la nemți precum și moara ce a trecut în patrimoniul comunei. În comuna Jădani din 5.200 lanțuri s-au însămânțat numai 200, iar în comuna Giroc situația însămânțărilor era la fel de proastă.

Dintre cauzele acestei situații fără precedent erau în varianta autorităților: sabotajul direct al fasciștilor, al reacționarilor, neglijența Ministerului Agriculturii.

În presa comunistă se propaga ideea că guvernul F.N.D. va aduce din URSS grâu pentru însămânțările de primăvară în special în Banat unde s-a suferit cel mai mult în urma hoardelor nemțești.54

În martie 1945 a venit la conducerea țării guvernul F.N.D. condus de președintele Frontului Plugarilor dr. Petru Groza, care se declara ca susținător al reformei agrare.

Petru Groza declara că va aplica cea mai profundă reformă agrară de până atunci.

Comuniștii și aliații lor prin organizațiile din teritoriu încurajau pe țărani să preia inițiativa de a împărți pământurile ce lise cuvin de drept.

Au apărut din această cauză nenumărate conflicte la sate din cauza brutalității cu care operau țăranii.

Astfel peste tot s-au format comitete sătești locale de împroprietărire. În aceste comitete intru acei țărani care nu aveau pământ sau cei care aveau până la 5 ha.

În baza creării acestor comitete de întreprindere stătea articolul 9 din legea înfăptuirii reformei agrare.

Și în Banat, în conformitate cu articolul 9, primarii de comune au pe toți țăranii cu pământ puțin sau fără pământ, pentru a fi alese comitetele de împroprietărire.

S-au făcut convocări pentru alegerea comitetelor în comune după cum urmează :

– la 1 aprilie în comunele: Chișoda,Utvin, Giroc etc.

la 2 aprilie în comunele Bergsăul Mare.

la 3 aprilie în comunele Cerneteaz,Covaci, Dumbrăvița,etc

la 4 aprilie în comunele Ghiroda Nouăetc.

Pe tot cuprinsul lunilor următoare au avut loc convocări pentru formarea comitetelor locale de împroprietărire.

După constituirea comitetelor, s-au discutat tabelele ce au fost alcătuite cu persoanele care nu aveau pământ, sau aveau dar puțin, la întocmirea tabelelor s-a ținut cont de ostașii de pe front, invalizii de război și văduvele celor căzuți.

Împroprietăririle urmau a se face cu pământ confiscat de la criminalii de război, șvabii fugiți cu armatele hitleriste, și moșierii cu peste de 50 de ha.

Nici într-un loc țăranii nu s-au atins de pământurile bisericești. O parte din pământurile confiscate au fost destinate pentru instituțiile cu caracter public: școală, cooperativă etc.

Concomitent cu împroprietărirea s-au fixat și prețurile pentru pământurile date, astfel era fixat la o sumă egală cu valoarea recoltei pe un an. plata urmând să se facă în 10 rate anuale către stat.55

Un exemplu elocvent despre cum s-au făcut împroprietăririle este cel din Viile Giarmata, unde comitetul sătesc în frunte cu preotul satului a împărțit pământurile șvabilor plecați și a celor ce au sabotat munca câmpului. S-au împărțit astfel 638 de lanțuri la 63 de țărani.

Fiecare a primit atât cât putea să muncească. Au mai rămas de împărțit 11.000 de ha din care 8000 ha teren arabil.

O gravă problemă cu care se confruntau cei din Giarmata era că nu erau destui oameni care să muncească pământul, astfel s-a făcut apel al oamenii din alte părți să vină să lucreze pământul.

Comitetul sătesc a ridicat cai și tot inventarul agricol de la criminalii de război și de la sabotori.

În comuna Grabaț s-au repartizat între 16 și 50 de iughere. Pământ aici era destul, deoarece doar cele 80 de familii de sași ce s-au retras cu armata germană dețineau între 5 și 100 de iughere după + inventarul agricol ce s-a preluat.

Totodată s-a stabilit că pentru țăranii din alte părți li se puneau la dispoziție între 13 și 20 de iughere după puterea de muncă și numărul membrilor de familie.

În comuna Iecea Mare erau chemați țăranii fără pământ din alte părți, deoarece de aici au plecat 4 familii, și nu a mai rămas nimeni să muncească pământul, circa 200 de iughere.

O problemă cu care se confruntau țăranii de aici era lipsa brațelor de muncă si a animalelor de tracțiune.

În comuna Foeni, unde era situată una din moșiile Mocioni la10 martie s-a trecut la împărțirea acesteia.

Reprezentanții F.N.D. au confiscat moșia pe motiv că proprietarul are moșii și în alte părți și că conacul principal nu e în comună.

Cele 488 de iughere ale moșiei s-au împărțit la 38 de ostași câte 3 iughere, la 10 ostași câte 2 iughere, la 9 ostași câte 2 1/2 iughere la 9 ostași câte 1 ½ iughere și la 20 ostași câte 1 iugher.

S-au mai dat la 2 invalizi de război câte 3 iughere, la 58 de locuitori li s-a dat câte 3 jughere.

Inventarul agricol existent pe moșie care a trecut în proprietatea comunei pentru munca câmpului la plugari.

O altă mare moșie expropriată a fost cea a național – țărănistului Ștefan Cicio – Pop din comuna Chelmac, plasa Lipova.

Ștefan Cicio – Pop era considerat de membrii F.N.D. – ului, ca fiind unul dintre stâlpii reacțiunii. Au fost expropriate 200 de iughere, care au fost împărțite la 300 de locuitori.

Exproprierea aceste moșii era dată ca exemplu de tărie a țăranilor care fac reforma agrară.

Dacă în satele și comunele bănățene se desfășura cu intensitate reforma agrară, în orașe în special în Timișoara, în fabricile mai mari muncitorimea se lupta să obțină o serie de drepturi.

Astfel, la Guban în cursul lunii martie muncitorii au primit halate, cei ce lucrau ziua șorturi, totodată fabrica se obliga să se îngrijească de aprovizionarea angajaților cu cele necesare:

lemne de foc ,petrol etc.

În „Mecher” , muncitorii au cerut și primit : făină, chibrituri, cremă de ghete și 3 kg de untură. La „Wnatum” au obținut o majorare de 40% la salariu.55

La apelul lansat de guvernul F.N.D., adresat țăranilor și muncitorilor de a mări producția li s-a răspuns pe măsură.

Dorind să se afle în fața acestei acțiuni partidul comunist a indicat organizațiilor Uniunii Tineretului Comunist ca în această acțiune să facă front comun cu toate organizațiile progresiste ale tineretului din județul Timiș – Torontal (Organizația Tineretului socialist, Organizația Tineretului din Frontul Plugarilor, Organizația Frontului antihitlerist Slav al tineretului, Organizația Tineretului Maghiar)pentru susținerea armatei pe frontul antihitlerist.56

Lucrând zi și noapte pentru executarea înainte de termen a comenzilor pentru front, tinerii timișeni au îngrijit în același timp răniții din spitale, s-au efectuat mii de ore de muncă patriotică, au participat la campania de însămânțări din primăvara anului 1945.

În cadrul campaniei de mărire a producției s-a evidențiat UTC de la fabrica Kandia, care a sporit producția cu 40%, fabrica Macher cu 50%, Fabrica de Lanțuri cu 50%, Dermata cu 100%, atelierele Seseman cu 80%, Uzinele Bozsok cu 50%, Fabrica de mănuși cu 100%, atelierele CFR cu 40-60%.57

Tinerii muncitori de la cinci dintre întreprinderile amintite au executat, în perioada martie – aprilie 1945, peste 25.000 de ora de muncă peste program pentru executarea comenzilor pentru front.

În spitale, elevii și elevele uiteciste au efectuat 1263 ore d emuncă, îngrijind soldații români și sovietici răniți, în perioada 1 martie – 1 aprilie 1945.

Peste 300 de tineri au participat în comunele Dumbrăvița și Chișoda pentru a ajuta familiile văduvelor, orfanilor și invalizilor de război la campania agricolă din primăvara anului 1945. Același lucru l-au făcut și 56 de uteciști de la Atelierele CFR Timișoara, care au lucrat o săptămână în comuna Periam, ajutând văduvele, orfanii și invalizii de război la munca câmpului.

Tineretul a participat activ și la campania agricolă din primăvară, astfel celula de partid de la organizația UTC a mobilizat 1811 tineri muncitori, elevi și studenți care au cules într-o săptămână 200 de iughere de pământ, au lucrat ca tractoriști cu schimbul arând și însămânțând 440 de iughere.

Profesorii și studenții anului II și III ai Facultății de Agronomie au executat în comuna Șandra, în zilele 11 – 13 aprilie culesul porumbului, de pe 71 d eiughere și transportul porumbului de pe 14 iughere, și a 15.000 kg de grâu la gară pentru nevoile frontului.

Tot în primăvara anului 1945 se înființează primele brigăzi „Gheorghe Gheroghiu Dej” și „Vasile Roaită” ale tinerilor ceferiști timișoreni, care vor participa intens și la muncile agricole.

Ajutorul celor peste 12.000 muncitori, dintre care majoritatea erau tineri din Timișoara, a făcut posibilă însămânțare a 314.565 ha de pământ realizat de țărănimea bănățeană în cinstea zilei de1 Mai 1945.

Pentru a încuraja soldații de pe front autoritățile au decis să le întocmească acestora actele de proprietate asupra pământurilor. După terminarea acestora, generalul C. Vasiliu – Vâscanu , ce deținea funcția de Ministru al Apărării Naționale să împartă personal pe front actele.

Pănă la 15 aprilie s-au însămânțat 64% din planul de însămânțări, iar 16 din cele 26 de mari moșii au fost expropriate și împărțite.

Pentru a-i ajuta pe țărani la munca câmpului, echipe muncitori voluntari de la uzinele Ferdinand și Topleț, au muncit zi și noapte la reparat tractoare și unelte. Tot în acest scop s-au trimis în Timiș 16 tractoare și alte 40 urmau să fie reparate și trimise.

În primăvara și vara anului 1945, nu au fost expropriate doar pământurile marilor proprietari ci și bunurile și utilajale de care dispuneau proprietarii lor.

Când se efectua o astfel de expropriere se întocmea un raport în care erau inventariate bunurile, astfel spre exemplu cum a fost întocmit raportul de expropriere de la Teodor Kleeman din comuna Săceni.

Alt exemplu de expropriere a fost ce a lui Iosif Brück din comuna Săceni:58

O intensificare a activității s-a produs și la Sindicatul Sanitar, unde s-au format echipe care au avut ca și sarcină să cutreiere satele bănățene: Cerneteaz, Dumbrăvița și Buziaș, pentru a acorda asistență medicală și medicamentele necesare. Bolnavii mai grav au fost îndrumați la Spitalul Apărării Patriotice.

Peste tot au fost înființate consilii sanitare comunale. Medicii comuniști din Sindicatul Sanitar, au făcut apel la toți medicii de bună credință să ajute această muncă nobilă de ridicare a stării sanitare a păturilor țărănești.59

Pentru a recompensa pe cei ce se remarcau în întrecerile muncitorești, autoritățile F.N.D. – iste, au instituit decorația „Eroi muncii”.

O astfel de decorație a fost primită de către 14 țărani, din județul Arad, festivitatea a avut loc la Arad.

La acest eveniment au participat circa 3000 de plugari, în frunte cu 21 de călăreți cu cai împodobiți cu covoare și flori, 4 boi înjugați la un plug reprezentând munca țăranilor pe ogoare. În mijlocul coloanei țărănești se găseau 2 tractoare cu anexele lor cea ce face faimă agriculturii de pe acele meleaguri.

După masă publicul s-a distrat la teatre și în parcuri, unde organizațiile Frontului Plugarilor de la Sâmbăteni, a făcut cinste țăranilor, cântând cântece și jocuri țărănești.

Cei 14 țărani au depus o muncă neobosită în cele 14 plăși de unde erau, pentru a nu rămâne nici o palmă de pământ neînsămânțat și pentru ridicarea nivelului producției.

Pe lângă efortul depus pentru ajutorarea frontului, și a țăranilor muncitori au reușit cu mare efort să realizeze și îndeplinească alte angajamente cum ar fi înființarea unor cantine și cămine de zi pentru copii până la 1 Mai 1945.

O astfel de realizare au reușit și muncitorii de la fabrica Maco în colaborare cu Apărarea Patriotică , au înființat căminul unde copii muncitorilor vor primi o educație bună de la personalul anume specializat la cursurile organizate de Apărarea Patriotică.

Realizarea cantinei lua o povară de pe umerii femeilor ce ajungând acasă de la lucru vor putea să citească un ziar, o carte pentru a se instrui. Până acum femeile s-au dovedit a fi atât de vrednice ca și bărbații dovada cea mai elocventă e femeia sovietică.

Pe lângă activitățile de muncă desfășurate, muncitorii din fabricile timișorene, se dedicau și activităților cu caracter cultural, cum ar fi spre exemplu muncitorii de la fabrica „Florida” care au înființat un cor de femei ce ține 2 zile pe săptămână repetiții și au deschis și o bibliotecă înzestrată cu cărți foarte frumoase în limba română, maghiară și germană cu subiecte muncitorești pentru educarea tovarășilor în spirit democratic și muncitorești

Cu ocazia concursurilor de 1 Mai, corul vorbitor al fabricii a câștigat locul I. Pentru a ajuta acțiunea culturală a muncitorilor directorul fabricii a donat suma de 150.000 lei.

În domeniul agriculturii, Banatul s-a confruntat cu o gravă problemă care era cea a lipsei brațelor de muncă ce a dus la situația de a rămâne pământ nelucrat atât în campania din toamna lui 1944 cât și în primăvara lui 1945.

Problema a fost cauzată în mare parte de plecarea nemților în trupele SS sau cu armatele germane în retragere.

S – a pus astfel problema atragerii de coloniști în comunele unde era amre nevoie de brațe de muncă, cum erau comunele: Lovrin, Liebling, Biled, Șandra, Săcălaz.60

Coloniști în aceste comune au venit din județele : Alba, Severin, Satu – Mare. Ei au primit pământ și casele nemților plecați. La Șemlacul – Mare au venit 10 familii din Dolj ce au fost bine primite acolo unde 3.000 de lanțuri pământ aștepta să fie lucrat.

La 3 mai 1945 au fost promulgate un pachet de legi referitoare la reglementarea salariilor și înființarea economatelor dar și la:

reglementarea regimului prețurilor și a circulației mărfurilor;

reducerea în circulație a mărfurilor;

reprimarea speculei și a sabotajului economic;

înființarea organelor de control cetățenesc.

După publicarea acestor legi care încurajau economatele și cooperativele, au început acțiunile de lămurire a cât mai multor muncitori și țărani să se înscrie în acestea.

Era astfel publicat în ziarul partidului un articol referitor la rolul cooperativei „ Victoria” , care era acela de a lupta împotriva reacțiunii.

Era evidențiat faptul că cooperativa avea rafturile pline de marfă, cu tot ce avea nevoie un om în materie de textile, împărțite just fiecăruia la un preț acceptabil. Totodată angajații întreprinderii în număr de 35 se recrutau din rândurile elementelor democratice, iar din accesul mare al cumpărătorilor se vede cât de populară este „Victoria”.

Dacă la început cooperativa a lucrat cu mărfuri dosite, ridicate de Comitetele Sătești, de la 1 martie au început să efectueze cumpărături de la fabrici. Până în luna mai 1945erau înscriși 15.000 membri, dar zilnic se servesc doar 400 de persoane. Conform noii legislații economice 50% din produsele din fabrici trebuiau dirijate spre cooperative și economate.

Un mare avantaj pentru agricultură a fost începerea la 3 mai 1945 a funcționării Centrelor de închiriat mașini agricole în județul Timiș – Torontal . Au fost proiectate 43 de centre dintre care 14 au trecut de la faza de proiect la realitate.

Fiecare din cele 14 centre a fost înzestrat cu câte 30 – 45 de tractoare și mașini agricole anexe, rechiziționate de la proprietari contra plată, din venitul realizat în urma închirierii la țărani. Aratul și grăpatul unui iugher de pământ costa 5.000 lei, din această sumă se scădeau salariile, combustibilul, iar restul se dădea la proprietar.

La fiecare centru exista : un inginer agronom, mecanici pentru atelierul de reparații, un șef de echipă și tractoriști necesari. În fiecare comună sediu de centru de mașini s-au înființat cantine, dormitoare și după putință băi pentru personal.

Astfel de centre s-au înființat la: Becicherecul Mic, Cenad, Carani, Deta, Gataia, Gottlob, Iecea Mare, Lenauheim, Săcălaz, Șandra, Sânicolaul Mare, Satchinez, Tomnatic, Variaș.61

În ceea ce privește împroprietărirea în județul Timiș – Torontal până la sfârșitul lunii mai 1945, se efectuase împroprietărirea în măsură foarte mică. Din cele 3 plase ale județului numai în 3 s-a făcut pe jumătate reforma agrară. În alte7 plase s-au expropriat mai puțin decât jumătate din pământurile disponibile, iar în alte 3 plase nu s-a făcut reforma agrară deloc și țăranii au rămas fără pământ.

În plasa Periam din 17 comune, reforma agrară s-a aplicat doar într-una singură.62

Pe lângă cele 14 centre de închiriat mașini agricole, la 7 iunie s-a deschis și la Teremia Mare un astfel de centru

Acest centru avea în dotare tractoare și 6 mașini de treierat și două de secerat. Au fost apoi înființate aici și un atelier de tâmplărie, școală de tractoriști cu 12 elevi și era aproape gata și cantina.

În plasa Recaș s-a înfăptuit reforma agrară, au fost împroprietăriți ostașii de pe front, văduvele, invalizii și orfanii de război, precum și țăranii fără pământ. Suprafața totală cu vii și păduri, care s-a expropriat era de 14.900 iughere. Din această suprafață 12.680 de iughere era teren arabil, 1574 fânețe și 806 vie. Au fost rechiziționați 369 de cai si 32 de boi. Au fost astfel împroprietăriți 2226 de țărani.

Cei ce nu a avut pământ au primit o suprafață de 5 iughere. Au fost expropriate 18 tractoare, 14 batoze, 8 locomobile, 3 selectoare, 4 secerătoare, 19 vânturătoare și 6 tăvălugi.

În urma acestor rechiziționări în plasă a fost organizat un centru de închiriat mașini agricole, s-au luat măsuri pentru a se înființa încă două centre în comunele Paniova și Chizătău.

Lista țăranilor îndreptățiți să primească pământ cuprindea 2225 persoane, ce au primit 11.130 iughere pământ arabil și fânețe pentru împădurit. Satul „Mihai Viteazul” a primit 682 de iughere, Sindicatele 40 iughere, pentru pomicultură s-au dat 20 iughere, la silvicultură 40 iughere, iar 900 iughere rămâneau în rezerva statului pentru a se face eventuale completări acolo unde este nevoie.

Autoritățile F.N.D. – iste acordau o mare importanță reformei agrare, astfel nu de puține ori prefectul Dr. Novacu Valeriu a fost prezent în diferite comune la împărțirea loturilor de pământ așa cum a fost și în cazul comunei Giroc.

În ceea ce privește mărirea producției în fabrici și ateliere, la atelierele CFR Timișoara conducerea a hotărât că acest lucru se poate realiza prin:

împărțirea oamenilor în mai multe ture, acolo unde sunt puține mașini, folosind astfel mașinile tot timpul;

organizarea temeinică a lucrătorilor și a muncii astfel încât factorul „timp” să fie folosit la maximum;

aprovizionarea cât mai bună cu materiale.

În privința stârpirii speculei, salariații ceferiști opiniau că poate fi stârpită numai prin mărirea producției consolidând cooperativele prin înființarea economatelor și aplicarea riguroasă a legilor economice a guvernului.

În ceea ce privește mărirea producției în atelierele și fabricile din Banat, acest lucru s-a văzut foarte bine cu ocazia prezentării raportului de 1 Mai, ziua oamenilor muncii.

Conform acestui raport fabricile din Timișoara au ridicat producția astfel : Ilsa cu 30%, Fodepa cu 20%, Seda cu 40%, Șirte cu 20%, Dermachrom cu 100%, Progres cu 30%, Hammer și Ney cu 14%, Atlanta cu 34%, Filt cu 100%, Lanțuri cu 35%, Prima Industrie Textilă cu 100%, Teba cu 40%, In și Cânepă cu 20%, Star cu 40%, Prima banat cu 100%, Texta cu 100%, Industria Textilă Banat cu 25%, Maco cu 32%, Roca 20%, Fabrica de Mănuși 10%, Prima Fabrică Textilă 40%.

În județul Caraș minele de la Anina, diferite secții de la UDR Reșița și Fabrica de Poduri au ridicat producția până la 100%

În domeniul agriculturii în județul Timiș – Torontal erau 30 de centre agricole cu 400 de tractoare, în județul Caraș, 2 centre ce aveau 20 de tractoare, iar în județul Severin erau 4 centre cu 20 de tractoare.

În ceea ce privește aplicare reformei agrare în județele Caraș și Severin aceasta era aproape desăvârșită, pe când în județul Timiș nu era o situație reală a pământului, acest lucru era pus pe seama sabotorilor șvabi ce au pornit o adevărată campanie contra coloniștilor împroprietăriți.

În domeniul economic, pentru combaterea speculei s-au întreprins 1500 de acțiuni împotriva speculanților, au fost pornite 120 de procese de sabotaj, s-au descoperit și confiscat mărfuri în valoare de peste 4 milioane de lei.

În județul Timiș – Torontal s-au înființat 26 de cooperative, în Caraș 29, iar în Severin 2, acestea au rolul de a raționaliza distribuirea alimentelor.

Cooperativa „Victoria” din Timișoara avea 16.00 de membri și peste 300 milioane capital cu 7 prăvălii, acesta constituie centrul în jurul cărei se dezvoltă cooperativele sătești noi, iar cele vechi sunt reactivate.

În domeniul agriculturii, pentru însămânțările de toamnă Camera de agricultură spre a venii în ajutorul nevoiașilor și a celor colonizați în județ a blocat 520 vagoane cu grâu , iar din partea Ministerului Agriculturii se vor primi alte 300 vagoane de grâu.

În aceste sens primăriile comunale vor trebui să întocmească liste cu toți nevoiașii pentru ca acești să poată primi pentru însămânțare în raport cu suprafața agricolă pe care o posedă. Grâul urma să fie tratat cu substanțe chimice pentru a nu fi întrebuințat în alte scopuri.

Totodată Oficiul Economic Județean a întocmit o fișă de consum bazată pe stocul existent. Astfel în județul Timiș – Torontal dispune de 44.500 cai talie mare și 4.500 cai talie mică, 11 boi de jug, 55.001 vaci lapte, 1400 tauri de prăsilă, 60.200 porci, 70.696 scroafe și vieri, 162.000 oi, 18.186 berbeci de prăsilă, 1.105.476 păsări, 71.349 iepuri de casă. La acestea se adaugă la orașe și industrii 16.656 cai și 500 boi.

Nutrețul necesar pentru animale constituie în Banat o problemă. Astfel caii necesită la recoltă nouă 372 vagoane orz, 365 ovăz, 35 porumb și 330 mei.

La celelalte erau necesare : la boii de jug 154 vagoane cereale, vaci 11.000, la tauri 43, porci și scroafe 3333, oi 195, berbeci 27, păsări 663, iepuri 107, la caii de la orașe 165, boi 6.

În total era necesar 1330 și jumătate vagoane de orz, 2481 ovăz, 4893 de porumb, 330 mei, rezultând un necesar de 9035 vagoane de cereale.

În județ s-au produs 3218 vagoane orz, un excedent de 1315 vagoane, la ovăz s-au produs 1729 vagoane un deficit de 2481 vagoane, la porumb s-au produs 8445 vagoane, un deficit deoarece cantitatea ajungea doar pentru hrana oamenilor.

Oficiul Județean și Camera Agricolă au dat dispoziții comunelor și plugarilor sfaturi practice în vederea folosirii prielnice a cerealelor și a întocmit nutrețuri deficitar cu alte plantații existente.

În privința furajelor erau necesare 68.768 de vagoane iar recolta era de doar 66.104 vagoane. Pentru acoperirea deficitului Oficiul Economic Județean a dat dispoziții pentru strângerea ghindei, jirului și frunzelor.

În comunele unde nu existau centre de închirieri mașini agricole, țăranii se confruntau cu prețuri mari pe care le solicitau proprietarii de tractoare, pentru a le lucra pământul.

Pentru rezolvarea acestor probleme țăranii se adresau cu plângeri prefectului pentru a se lua măsuri contra celor considerați vinovați de acest lucru.

Altă problemă gravă cu care se confrunta populația în perioada post război era cea a aprovizionării ilegale cu marfă a magazinelor și restaurantelor.

Un astfel de caz a fost și la Buziaș, unde controlul prefectului a descoperit că măcelarii J. Kontar și Jivu aprovizionau zilnic cazinoul central al băilor și restaurantul de lângă baie cu sute de kg de carne. Carnea nevândută a fost confiscată iar proprietarul cazinoului și al restaurantului au fost internați în lagăr.63

Un alt caz s-a petrecut la Sânandrei unde moara din localitate a fost sigilată de autorități, însă cu ocazia vizitei întreprinse de controlul prefectului s-a constat că moara a continuat să macine, iar sigiliul a fost rupt. Autoritățile locale primarul, notarul și șeful de post au răspuns că nu cunosc cine este autorul acestui sabotaj.

O gravă problemă în aprovizionarea populației continuau sa o constituie economatele.

Cu toate că la 3 mai s-a publicat legea înființării economatelor, acestea și la 1 an și 4 luni după constituiau o problemă cu aprovizionarea ca în primele zile după aplicarea legii.

Una dintre cauze era că patronii pentru a slăbii unitatea muncitorilor, au oferit avansuri individuale pentru ca aceștia să se aprovizioneze pe cont propriu.

A avut loc o ședință a Comisiei Locale a Sindicatelor în cadrul căreia delegații pentru a găsi cauzele stării proaste a economatelor au constatat că patronii reprezentați Uniunii Generale a Industriașilor Români, ce sunt datori să creeze și să aprovizioneze economatele pentru muncitori au sabotat și continuă acest lucru, nefăcând nimic după 4 luni pentru a aproviziona economatele la solicitarea guvernului.

În același timp în fabrici patroni au oferit avansuri muncitorilor pentru ase aproviziona singuri.

Pentru a rezolva aceste probleme s-a cerut guvernului să înființeze Tribunale ale Poporului, pentru a judeca speculanții și sabotorii, iar întreprinderile dovedite a fi sabotoare să fie trecute imediat sub controlul statului.

Comitetul Confederației Generale a Muncii a hotărât pentru ajutorarea muncitorilor și funcționarilor din cauza situației economice următoarele:

Ajutorul de iarnă se va acorda tuturor salariaților, un salariu cu toate accesoriile la salariați cu luna și 208 ore cu toate accesoriile.

Muncitorii și funcționarii ce au un salariu mai mic de 60.000 lei lunar împreună cu alocația de scumpete și ajutorul de copii urmează să fie completat până la suma de 60.000, iar ajutorul de iarnă nu poate fi mai mic de 60.000 lei. La această sumă patronul urmează să mai adauge 19.000 lei pentru ca și aceasta să primească 60.000 lei. Salariații care nu aveau un salariu fix și erau plătiți cu remiză primeau 60.000, ajutor de iarnă. Ajutorul de iarnă nu putea depăși suma de 200.000 lei.

Ucenicii urmau să primească ca ajutor de iarna, 208 ore fără a se mai ține seama de plafonul minim de 60.000 lei.

În domeniul agricol Comisia Județeană a emis pentru Comitetele Comunale de Reformă Agrară, Comitetele de Plasă, autorității comunale, și jandarmi următoarele:

Toate Comitetele de Reformă Agrară vor stabili un termen de 5 zile pentru lotul definitiv al îndreptățiților și coloniștilor. Restul de teren neatribuit formând rezerva de stat.

Animalele de tracțiune inventarul agricol se va ridica astfel:

se ridică din comuna respectiva caii și inventarul mort proporțional cu suprafața de teren ce este atribuit coloniștilor

animalele de rentă și de producție nu se vor ridica, custodia lor revenind proprietarului

ridicarea de animale și inventar se face cu proces verbal în 4 exemplare unul la cel expropriat, la custode, la primărie și la Comitetul de Plasă

Inventarierea a tot ce se expropriază se face odată pentru totdeauna. Tabelul se va întocmi acolo unde nu e întocmit în cel mai scurt timp fără a se face perturbații în comună. Tot ce vor cumpăra expropriații după întocmirea tabelului le aparține de drept și nu mai poate fi expropriat.

Expropriații nu au voie să ascundă sau să înstrăineze sau distruge nimic din ceea ce e expropriabil, în consecință vor fi socotiți sabotori și pedepsiți ca atare.

După aplicare procedurii de reformă agrară terenul rămas disponibil ce nu a fost distribuit coloniștilor și celor nedreptățiți va fi muncit de șvabi ce au obligați să suporte taxe și impozite precum și o arendă mică echivalentă cu 2 impozite către stat după fiecare iugher, asigurând celor ce muncesc rezerve de stat că vor ridica recolta.

Toate Comitetele Locale de Reformă Agrară ce au luat contrariul dispozițiilor ordinului vor intra în termen de 24 de ore de la primirea ordinelor.

Toți cei care au primit inventar viu și mort în exploatare sunt obligați să-și muncească terenul primit sub contract sub sancțiunea de a pierde dreptul de întrebuințare, colonizare și aplicarea celor mai severe măsuri.

Comitetele de Reformă Agrară nu vor fi formate din coloniști și numai din băștinași îndreptățiți. Acolo unde nu sunt băștinași îndreptățiți reforma agrară se va aplica de Comitetul de Reformă Agrară a comunei la indicațiile președintelui de plasă.

În plan economic anul 1945,se evidențiază prin înfăptuirea reformei agrare, a creării primelor centre de mașini agricole în Banat, dar și prin măsurile luate de autorități contra speculanților

O măsură importantă în domeniul asigurării alimentelor necesare populației „a fost înființarea economatelor și a cooperativelor sătești, care vindeau produse la prețuri acceptabile pentru muncitori și familiile lor.

Totodată au început și acțiunile de expropriere a bunurilor și proprietăților de interes comun.

În planul producției industriale s-au constat unele creșteri a producției la foarte multe fabrici din Timișoara și celelalte orașe industriale din Banat.

=== politic 1946 ===

1. Planul politic – propagandistic 1946

Comitete de acțiune ale PCR dar și ale aliaților lor : Frontul Plugarilor și Uniunea Patrioților organizau adunări și ședințe cu scopul de a atrage de partea lor muncitori, țărani și alte categorii sociale.

La Lugoj adunarea comercianților înscriși în Uniunea Patrioților au hotărât înființarea Uniunii Sindicatului Comercianților (U.S.I.C.).

În Timișoara, la sediul Organizației Tineretului Progresist, au organizat Centrul Cultural Interșcolar, la care au participat tineri școlari și studenți aflați în cursul vacanței la Timișoara.

Totodată în cele mai multe dintre fabricile și întreprinderile din Timișoara și Banat, muncitorimea a impus controlori ai calității dintre membri de partid comuniști. Un astfel de caz a fost prin numirea de către Oficiul Bumbacului, Inului și Cânepei în toate întreprinderile care prelucrau bumbacul importat din URSS câte un controlor din rândul muncitorilor.

S – au stabilit și condițiile pe care trebuiau să le îndeplinească muncitorii pentru a fi aleși în comitetul de întreprindere:

1. Să fi fost înscriși în sindicat cu cotizația la curent;

2. Să fi luat parte la lupta antifascistă înainte și în timpului războiului;

3. Cei ce au depus o muncă susținută pentru ridicarea producției în timpul războiului antihitlerist;

4. Cei ce au stat în fruntea luptei pentru ridicarea producției;

5. Cei ce au depus o muncă justă și hotărâtă pentru întărirea mișcării sindicale;

6. Acei care au depus cea mai frumoasă și prețioasă muncă culturală;

7. Cei ce nu s-au lăsat influențați de dușmani și au știut să înfrunte în mod curajos toate greutățile ivite în lupta sindicală;

Înainte de alegeri propunerile de candidați erau puse în discuția adunării astfel ca orice angajat să–și poată spune părerea despre candidat.

Totodată au avut loc adunări și ale Frontului Unic Muncitoresc din Timișoara, în cursul discursurilor ținute cu acest prilej s-au evidențiat în principal mutarea accentului pe rolul muncitorilor în colaborarea partidelor muncitorești.

Astfel în noua organizare muncitorii aveau 3 roluri principale :

administrativ să colaboreze și să de curs Comitetelor de fabrică sindicale, să vegheze și să aleagă aceste comitete. Să medieze neînțelegerile dintre PSD și PC, ca să conlucreze în înțelegere și tovărășie;

organizatoric să recruteze noi membri pentru partidul politic, și să-i inițieze în lupta de clasă;

politic, fiind exponenții partidului în fabrici, aveau rolul de a ține la curent cu toate evenimentele politice pe ceilalți membri;

Altă hotărâre luată de Comitetul Județean al F.U.M.- ului este curățirea partidelor muncitorești de : foști conducători fasciști și de foști militanți fasciști, care au o atitudine reacționară, precum și de trădători și agenți ai siguranței fasciste.

Pentru aducerea la îndeplinire a celor de mai sus s-a hotărât alegerea unei comisii compuse din 4 membri social democrați și 4 comuniști care să revizuiască și să reorganizeze FUM pe întreprinderi și instituții.

În privința alegerii comitetului de întreprindere, F.U.M. hotărăște respectarea circularei Consiliului General Muncitoresc din 21 decembrie 1945, F.U.M. va veghea în special să nu fie strivită autonomia sindicală hotărăște retragerea listelor separate de PSD și ale PCR.

S-a hotărât în privința înființării comitetului F.U.M. în toate fabricile și instituțiile chiar și atunci când există numai un singur comunist sau social – democrat pentru a veni în contact cu masele muncitoare și pentru a explica ce însemnătate are F.U.M. este necesară o colaborare mai strânsă cu Comitetul de Fabrică.

Intensificare acțiunilor politice nu se înregistrau doar la nivelul fabricilor ci și la comune și la sate.

Astfel în plasa Caransebeș, organizațiile de partid au crescut în cursul lunii decembrie 1945 cu 18%, prin înființarea de noi celule de partid în comunele din plasă.

Din inițiativa organizației de partid din Caransebeș, cu concursul organizațiilor de partid din F.N.D. s-au luat măsuri pentru a se aproviziona orașul cu porumb. Din aceeași inițiativă s-au făcut reparații la depoul din Caransebeș, iar la 2 locomotive vor face aprovizionarea cu lemne a orașului.

Tot în acest scop și Organizația locală a Tineretului Progresist din Reșița, au organizat o ieșire la muncă în pădure, unde s-au format echipe de câte 4 oameni, care au adunat lemne ce urmau să fie repartizate muncitorilor și familiilor de funcționari de la U.D.R.

Au avut loc intensificări ale acțiunilor Frontului Plugarilor în satele și comunele din Banat, prin numeroasele adunări și ședințe cu caracter propagandistic pentru a atrage noi membri în partid.

Au avut loc numeroase ședințe și adunări de la PCR la Timișoara, ocazii cu care se distribuiau și carnetele de partid, cu aceste ocazii erau prezente și personalități din vârful ierarhiei PCR ca : Al. Maghioroș

În multe sate bănățene pentru a acapara puterea de partea lor, organizațiile de plugari au atras de partea lor pe intelectuali.

La majoritatea adunărilor ale Frontului Plugarilor se milita pentru unirea plugarilor cu muncitori pentru ca împreună să făurească o Românie democratică și înfloritoare.

Tinerii membri de partid plugarii de largă muncă și activitatea propagandistică, desfășurau și o intensă activitate culturală.

Un exemplu elocvent organizația tineretului plugăresc din Giroc, aceștia au înființat un cor bisericesc.

Au dat șezători în comunele și satele vecine : Sânmihaiul Român și Pădureni, iar cu veniturile realizate au ridicat un gard în jurul cimitirului eroilor. Din venit s-a hotărât donarea a 30% în folosul Bisericii și al Casei Culturale.

Tinerii s-au obligat a depune o bogată activitate culturală pentru a ridica nivelul cultural al comunei lor. Totodată s-au angajat ca din fondul lor să reclădească școala distrusă în timpul războiului.

O intensificare a luptei politice, a avut loc și în rândul femeilor din Banat, astfel la 27 ianuarie în sala Prefecturii Județene a avut loc ședința de constituire a Federației Naționale Femeilor.

Ca prime obiective Federația se angaja la pregătirea zilei de 8 Martie: Ziua Internațională a Femeii și patronarea căminelor de zi ale orașului.

Comitetul de inițiativă era compus din următoarele : Mia Marian, Elena Turpan, Maria Savin, Rosalia Lenhardt și Elena Stoica din partea PNL – Tătărăscu, învățătoarea Hortensi Givu din partea PCR, Estera Moghioroș din partea PNȚ au aderat la F.N.D. ,Camelia Siderciuc și Brândușa Belu din partea UFAR, Elena Dr. Novacu, Livia Costinschi, Lucia ing. Proșteanu, Elena Berta și Ana Groza din partea Apărării Patriotice, Maria col. Dumitrescu, Lola Berkővi, Ana Hotnar și Florica Arghir din partea Sindicatelor Unite, Maria Nekoniceky, Melonca Momirov și Vucosova Jurma.

La Timișoara echipele de lămurire ale Sindicatului Textil din localitate au început o activitate intensă prin fabrici pentru a da instrucțiunile necesare muncitorilor referitor la punerea în practică a noilor contracte colective de muncă.

Noile contracte explicau modul cum se vor face angajările noilor muncitori. Se arăta că voi fi privilegiați foști salariați ai întreprinderilor respective, care s-au întors din serviciul militar precum și văduvele foștilor salariați ai respectivelor întreprinderi.

Atât angajarea cât și încadrarea muncitorilor urma să se facă numai cu avizul Comitetului de Întreprindere.

Salarizarea muncitorilor manuali urma să se facă calculând drept salariu de bază, maximum de salariu prevăzut în decizi ministerială din 5 decembrie 1944.

Astfel la acest salariu se adăuga alocația de scumpete de 15.000 lei lunar

Muncitori încadrați în :

grupa „A” de salarizare cu media de până acum cuprinsă între190 – 200 lei/oră urmau să primească 250 lei/oră + alocația de scumpete;

cei din grupa „B” au media între 200 – 215 lei/oră urmau să primească 275 lei/oră plus alocația de scumpete;

cei din grupa „C” cu media avută între 222 – 232 lei/oră vor primi 300 lei/oră plus alocația;

cei din grupa „D” au media între 285 – 295 lei/oră vor primi 330 lei/oră plus alocația.

Șefii de echipe, meseriașii, sudorii, strungarii, electricienii, lăcătușii, fierarii, tâmplarii, curelarii, tinichigii, zidarii, fochiștii și mecanicii urmau să primească mai mult decât lucrătorii calificați în uzinele textile.

La aceasta se mai adăuga indemnizația de scumpete, apoi prima de stimulare (10%), + prima de frecvență, la cei ce voi lipsi de la lucru și nu vor întârzia 15%, la salariul de bază.

S-a hotărât și acordarea ajutorului de chirie la angajați în fabrică : necăsătoriți primeau 12% din salariul de bază, căsătoriți 17%, căsătoriții cu 2 copii 20%, + sporuri de vechime : de la 1 – 5 ani, 2 % pe an, de la 6 – 10 ani 11%/an, de la 10 – 30 1% pe perioada de 1 an vechime pentru trecut, iar pentru viitor sporul de vechime va crește cu 2% în fiecare an până la maximum 30 ani.

Urmau să mai primească 10% primă de muncă cei ce lucrau în următoarele condiții: meseriași calificați, curățători de filaturi, lucrători din spălătorii, boiongerii și imprimerii, carbonizatorii, botcerei, corde și laups, ancolajul, imprimeriile și apretura din țesăturile de mătase.

În privința orelor suplimentare s – a hotărât plata primelor 2 ore cu un spor de 50% iar a celorlalte cu 100%.

Iar zilele de Duminică și Sărbători se vor plăti cu 100%, iar orele suplimentare cu 50% respectiv 100%, iar lucrul de noapte cu un spor de 30%.

Totodată urmau să mai fie acordate ajutoare pentru iarnă constând în salariul pe 1 lună, Ajutor de Crăciun și Paști ½ din salariu, ajutor pentru naștere 1 salariu pe lună, femeilor salariate și ½ soțiilor care nu sunt salariate, ajutor de înmormântare salariul pe 3 luni, ajutor de boală în primele 3 luni un salariu întreg, iar de la 6 luni la 1 an salariul de bază.

Concediul de odihnă se acorda în funcție de vechime astfel: de la 1 – 3 ani 10 zile, de la 3 – 5 – 14 zile, de la 5 – 10 – 21 zile, cei peste 10 ani vor crește anual cu 1 zi, astfel încât să nu treacă 30 de zile.

Întreprinderile cu peste 50 de angajați urmau să aibă cantină iar cele ce nu aveau erau obligate să plătească costul unei mese la altă cantină a unei fabrici, întreprinderile urmând să suporte cel puțin 50% din costul unei mese.

Întreprinderile trebuiau să asigure anual : 1 pereche de bocanci, tuturor angajaților sau contravaloarea lor, apoi salopete și halate, iar cei ce lucrează în condiții grele ½ litri lapte zilnic.

Salariații căsătoriți cu copii urmau să primească 5000 kg lemne anual, iar cei fără de copii 3000 kg anual, iar necăsătoriții 2500 kg/anual.

Întreprinderile trebuiau să înființeze și cămine de zi pentru copii salariaților.

În privința ucenicilor ei urmau să primească : 1 costum home de stofă, 1 pereche de bocanci, 2 cămăși, 2 perechi indispensabili, 1 prosop, 2 perechi ciorapi, hrană și locuință în cămine.

Cei ce urmau să fie primiți în cămine beneficiau de compensații.

Ucenicii urmau să fie plătiți în anul II cu 15% din salariul unui muncitor industrial.

Foarte dese erau adunările organizate la sate de Frontul Plugarilor prilej cu care se discutau diverse probleme ale comunității respective : situația aplicării reformei agrare, ajutorarea celor întorși de pe front erau lipsiți de mijloace de lucru, ajutorarea celor nevoiași.

Organizațiile locale ale frontului se împărțeau pe sectoare pentru a cuprinde cât mai bine munca.

Organizațiile locale decideau și în platforma noilor veniți în comune care rămân și pleacă, un astfel de caz a fost la Teremia Mare unde în casele părăsite de nemți au venit plutonieri epurați, pensionari și alte categorii ce nu erau pe placul autorităților plugărești și în consecință au fost alungați.

Pe lângă Frontul Plugarilor și PCdR, au organizat adunări populare și F.N.D. – ul , în cadrul cărora vorbitorii arătau realizările guvernului și importanța F.N.D., precum și accentuarea efortului colectiv la lupta antifascistă.

S – a arătat cu această ocazie și importanța reformei agrare, a mecanizării agriculturii, precum și necesitatea mișcării cooperatiste a țărănimii.

Comitetul Central al Frontului Plugarilor a dat o circulară în care se arată că nici un moșier cu peste 50 ha de pământ să nu rămână neexpropriat.

Frontul Plugarilor deținea în multe comune bănățene controlul asupra primăriei și a consiliului local. Astfel ei puteau înlocui pe oricine era considerat în opoziție cu ei.

La Becicherecul Mic, comitetul local de reformă agrară a fost înlocuit de Frontul Plugarilor din localitate, motivul a fost inactivitatea din cauza căreia lucrările de reformă au stagnat.

O altă etapă importantă în preluarea controlului de către comuniști și asociații lor a fost alegerile de la departamentul CFR, unde au reușit să – și infiltreze mulți membri de partid în comitetele de fabrică.

La Timișoara au avut loc alegeri în depoul de locomotive CFR, la Serviciul Telecomunicație CFR, unde comuniștii au câștigat majoritatea locurilor în comitetul de conducere.

Politica comunistă de alfabetizare a populației a început să fie pusă în practică tot mai mult, astfel în plasa Recaș învățători din mai multe comune au înființat pe lângă școala din sat cursuri serale și cercuri culturale interșcolare care dau ocazia țăranilor să – și îmbogățească cunoștințele în timpul liber.

În comuna Bobșa a avut loc o adunare a membrilor Frontului Plugarilor pentru alege un nou comitet local. Cu această ocazie s-au pus bazele „Cooperativei Frontului Plugarilor Bobșana”.

În Biled organizația locală a partidului comunist a organizat o adunare cu scopul de a lămuri populația în special coloniștii asupra programului partidului comunist.

În cuvântările ținute s – a făcut istoricul PC – ului din România, precum și al PC Bolșevic din Rusia Țaristă, arătând sprijinul pe care poporul sovietici condus de partidul comunist îl dau după război tuturor popoarelor mici pentru ridicarea lor.

S – a pus apoi accentul pe colaborarea dintre toate forțele democratice pe temeiul unității clasei muncitoare și a alianței dintre muncitori și țărani.

Au avut loc în cursul lui martie 1946 o serie de adunări organizate de Frontul Plugarilor, FND și alți aliați ai comuniștilor în mai multe comune și sate bănățene, prilej cu care s-au prezentat realizările importante ale guvernului Groza la un an de la guvernare.

Cu prilejul unei astfel de adunări la Macedonia, țărani din localitate s-au plâns că au cerut Casei Pădurilor aprobarea a 150 metri sterni de lemne și 40 de grămezi de crăci, ei au plătit și fasonat lemnele, dar nimeni de la Casa Pădurilor nu s-a deplasat acolo pentru a face recepție, ei cereau o anchetă pentru lămurirea acestei chestiuni, deoarece ei aveau nevoie de lemne de foc..

O mare adunare a F.U.M. la care au participat toți muncitorii ceferiști membri

ai celor două muncitorești și cei fără partid.

După discursuri care proslăveau importanța acțiunii F.U.M. în lupta democratică a muncitorilor pentru drepturile lor s-a solicitat în cuvântările ținute, ca muncitorii să fie vigilenți pentru a evita infiltrarea organelor reacțiunii în rândurile muncitorilor la viitoarele alegeri.

S- a exprimat dorința unității muncitorimii ceferiste ce se strânge conștient în F.U.M. și păzește cu vigilență unitatea acestui bloc, contra tuturor încercărilor reacționare de a provoca slăbiciuni în frontul luptătorilor conștienți ai intereselor clasei muncitoare din România.

Alegeri de comitet au avut loc și la atelierele principale ale CFR din Timișoara, după intonarea „Internaționalei”, s-a făcut bilanțul activității pe un an a muncitorilor arătându – se contribuția uriașă a muncitorilor CFR –iști la opera de refacere a țării, arătând că cu aceasta s-a ridicat și spiritul de luptă unită întregii muncitorimii.

A fost criticat vechiul comite pentru slaba activitate culturală a întregii muncitorimi.

Noul comitet avea rolul de a lupta cu ajutorul tuturor pentru înlăturarea greutăților economice și contra celor care provoacă aceste greutăți.

La 16 martie a avut loc Conferința Județeană a Tineretului Progresist, au prezentat cu această ocazie rapoarte reprezentanții fabricilor : Galvani, E. K. Thomas, Hammer și Ney, CFR, Atlanta, Dura, Dermata, Bozsok, Kandia, Lanțuri, Ilsa, I.E.T., Romitex, Gea Kroyer, Helicon, Slahutka, Süsmann, Fodepa, care arată realizările și lipsa cluburilor din fabrica lor. Apoi trimișii plășilor și ai satelor, școlilor, universităților și a sectoarelor prezintă rodnică de aproape un an a Tineretului Progresist.

Au fost remarcate realizările clubului CFR, care a organizat o brigadă de reconstrucție fabricii Filt și avea o echipă culturală pentru sate, a clubului Dura ce avea o bibliotecă cu peste 2000 de cărți, a IET – ului ce avea o echipă culturală și sportivă Clubului Tineretului din Fratelia ce a organizat o echipă sportivă, culturală și o bogată bibliotecă, apoi a clubului Mehala care a dat mai multe serbări culturale la sate.

S – a discutat apoi despre unitatea tineretului, ca fiind una din condițiile de bază ale succesului mișcării tineretului din România.

În vederea aceste unități s-a format comitetul de colaborare între toate organizațiile democratice de tineret: Clubul Tineretului Progresist, UTS, PNL Tătărăscu, aderat la FND. S-au strâns cu această ocazie legăturile cu tineretul slav și maghiar și s-au adâncit legăturile cu tineretul muncitoresc plugăresc și studios.

După citirea rezoluției Conferinței, tineri entuziasmați, s-au întrecut prin angajamentele luat un club pe celălalt.

Astfel delegația Tineretului Progresist Timiș a formulat o moțiune ce reflecta hotărârile lor:

– „Nu vom îngădui reîntoarcerea vremurilor grele din trecut;

Noi mergem înainte pe drumul păstrării și lărgirii tot mai mult a înfăptuirilor democratice;

Suntem hotărâți a lupta și a munci pentru acestea;

Noi mergem alături de forțele democratice, alături de guvernul Groza;

Înainte pentru viitorul nostru!

Trăiască unitatea întregului tineret!

Trăiască unitatea tuturor forțelor democratice!”

Treptat cu primirea de drepturi politice, femeile au început să – și facă auzite doleanțele, astfel al fabrica „Mecher” unde femeile formau majoritate muncitorilor au hotărât înființarea unui cămin pentru acei copii ai căror mame lucrând ziua nu aveau timp să se îngrijească de ei.

La 19 martie a avut loc la sala „Lyra” din Timișoara o adunare a delegațiilor comitetelor de fabrică și sindicate cu scopul de a da ultimele lămuriri cu privire la alegerile sindicate care au început.

Au început să fie organizate întreceri patriotice la care luau parte diferite ateliere din țară.

La o astfel de întrecere au participat: depoul Lugoj, Roșiorii de Vede, Titu, Constanța și Roman. Din procesul verbal încheiat, depoul din Lugoj a obținut următoarele realizări: a construit un atelier de lăcătușărie și un magazin de inventar de 16 m lungime, s-a introdus electricitatea în birouri, depou, atelier și să realizat o economie de 1.112.280 lei. S – au zugrăvit birouri, depoul, atelierul, cada de pompă, s-a organizat munca pe resorturi și în ateliere la fel. Personalul depoului a realizat la în februarie 1946, 46.381 ore gratuit ceea ce face 177.644 lei.

La alegerile sindicale de la fabricile : Dura, Galvani, Prima Banat, Texta, Hammer și Ney, Lanțuri, Merchor și Kandia s-au desfășurat în bune condiții iar elementele reacțiunii au suferit înfrângeri peste tot.

La Timișoara la 20 martie s-a deschis săptămâna Tineretului Mondial. Din cuvântările ținute de reprezentanții tineri ai partidelor: PNL Tătărăscu, NȚ – FND, TPR și UTS a reieșit dorința acestora de înlătura elementele fasciste reacționare din toate domeniile vieții, social, economice și politice și îndeplinirea menirii tinerilor de a prelua puterea și a transforma țara și viața locuitorilor întru-una mai bună, mai fericită fără deosebiri de clasă social, naționalitate și religie.

Totodată tineretul din : fabrici, uzine, ogoare, de pe băncile școlii și universități era chemat la mare luptă pentru consolidarea democrației.

În tiparul propagandistic comunist, se încadrau și ajutoarele date de soldații Armatei Roșii la plugarii din comunele bănățene.

Așa a fost și vizita soldaților Armatei Roșii în comuna Freidorf împreună cu 50 de cai, 20 de căruțe și 10 camioane veniți să ajute la lucrările de însămânțare, cu acesta ocazie ei au răspândit ideile și modul de viață sovietic.

Ajutorul dat de soldați a făcut să fie arate în 3 zile – 150 de iughere de pământ, aproape un sfert din suprafața totală programată pentru lucrările de primăvară.

Pentru amplificarea propagandei la sate în plasa Chizătău, avut loc o consfătuire a președinților, secretarilor și primarilor din plasă, prilej cu care s – a stabilit un plan de muncă care va fi executa de echipe de plugari. Planul se referea la deplasarea țăranilor duminică în comune cu scopul lămuririi țăranilor despre situația politică.

Totodată Frontul Plugarilor a dat un manifest către țărani în care erau prezentate erorile războiului și implicațiile ce le-au avu asupra țării, dar era evidențiat în mod deosebit rolul salvator al Uniunii Sovietice care a trimis peste 50.000 de vagoane de grâu și porumb, ceea ce conform Convenției de Armistițiu trebuiau date afară din țară, cereale ce au fost confiscate ca bunuri inamice.

Se menționa că față de popoarele prietene ale Uniunii Sovietic, România ar trebui să aibă o recunoștință veșnică, iar aceasta ar fi arătată prin folosirea cu chibzuință a cerealelor primite, în așa fel încât iarna următoare să nu mai fie loviți de foamete.

Plugarii erau chemați să lucreze pământul, arătându- se ajutorul dat de Armata Roșie la lucrările de primăvară dar și de Ministerul Agriculturii ce sprijină cum mulți bani pe plugari.

O astfel de propagandă erau și anchetele făcute în comunele cu mulți coloniști, unde se încheiase atât aplicarea reformei agrare dar și campania de primăvară.

Au avut loc astfel în această perioadă nenumărate vizite ale unor echipe de muncitori din diferite fabrici timișorene în comunele și satele învecinate cu scopul de a le dona sau repara unelte agricole, dar și de a-i informa pe țărani despre situația politică din țară.

La 3 aprilie în prezența tuturor delegațiilor din diferite sindicate s-a desfășurat alegerea și constituirea Noii Comisii Locale a Sindicatelor Unite, în care au fost aleși cei mai merituoși muncitori manuali și intelectuali care au dus o muncă efectivă pentru interesele muncitorilor și sprijinirea clasei muncitoare.

Sărbătorirea zilei de 1 mai caz ziua a muncitorilor, a făcut ca în toate fabricile și uzinele să fie un concurs pentru mărirea producției și realizările planurilor întocmite în acest sens.

În fruntea acestei întreceri stăteau Atelierele CFR care și-au luat angajamentele cele mai grele ; au hotărât ca în timpul liber să :

repare o locomotivă pe care să o ofere vajnicului luptător ceferist Ghe. Gheroghiu Dej’

să repare 10 vagoane de marfă, reparație generală;

să reconstruiască 2 vagoane de marfă;

să capitoneze 2 vagoane clasa I și II;

să repare 2 vagoane clasa III, necapitonate.

Alte angajament erau ca echipa de meșteri, șefi de ateliere, șefi de echipe și membrii comitetelor de fabrică să înceapă curățirea curții de moloz.

Acțiunile de propagandă ale muncitorilor din fabricile timișorene au continuat în comunele : Chizătău, Sânmihaiul Român, Stamora Română, Liebling, Cărpiniș, Periam și Lovrin, unde muncitorii au reparat uneltele defecte ale țăranilor, dar au și împărțit cărți broșuri și ziare ce elogiau pe comuniști.

Apărarea Patriotică a luat inițiativa să asigure lemne de foc pentru invalizii și văduvele de război. În acest scop au făcut vizite în pădure, unde lucrau deținuți, iar în urma lămurii acestora despre scopul lor umanitar, aceștia au hotărât să mărească producția la maximum, iar o parte din ei după ce se vor elibera au declarat că vor lucra o săptămână în plus.

La 1 mai s-a sărbători ziua muncii prilej cu care s-a făcut bilanțul realizărilor de la 1 mai 1945 până la 1 mai 1946.

Cu această ocazie au fost donate guvernului numeroase cadouri de la CFR, o locomotivă cu vagoane de marfă și călătorii complet refăcute, mobilier de la fabricile de profil, lemne de la ocoalele silvice, vagoane de cărbuni de la minele din Anina.

Au început în fabrici așa numitele excluderi ale celor bănuiți a fi maniști, ei erau acuzați de participare la manifestațiile antimuncitorești și antidemocratice.

La sate a început acțiunea Frontului Plugarilor pentru realizarea de cămine de zi la sate, pentru ca și femeile de aici să poată munci în liniște și să poată profita de timpul liber ca să se ocupe de problemele sociale, iar copilul să se bucure de îngrijire și supraveghere.

La Peciul Nou a avut loc o adunare a Frontului Plugarilor, în discursuri s-a evidențiat demascarea crimelor comise de reprezentanții partidelor istorice, totodată cu această ocazie plugarii localnici au cerut să li se mărească cota de porumb de la 10 kg pe lună de familie, coloniștii au cerut președintelui de cooperativă ca și ei să-și poată da adeziunile la cooperativă, laptele să nu mai fie plătit cu 400 lei/litru de către lăptărie, iar comitetul lăptăriei să fie înlocuit.

Văduvele de război au cerut pedepsirea tuturor nemților care au sabotat legile prin faptul că au intrat în pământurile semănate de ele cu mari greutăți cu porumb, iar șvabii l-au arat din nou și au semănat culturile lor sabotând astfel economia națională.

S-a discutat și problema constituirii comitetelor de femei de la sate pentru ca astfel aceste să – și facă cunoscute doleanțele : înființarea de cămine de zi în care copilul să primească o educație mai bună în timp ce ele lucrează ogorul.

La Lugoj a avut loc adunarea Comitetului Județean al Frontului Plugarilor, la care au participat toți delegații plaselor din județ.

Au fost discutate cu acest prilej problemele de ordin organizatoric precum și problemele populației din satele din județ.

La 27 mai la Timișoara a avut loc consfătuirea activului de bază al Regionalei Banat a PCR, în cadrul acesteia s-au discutat problemele legate de eliminarea sabotorilor din fabrici.

S – a dat exemplu la fabrica Ilsa unde după eliminarea sabotorilor maniști producția a crescut cu 50% la țesătorie, 70% la tricotaj. La fabrica de chibrituri cu 50%.

S – au discutat apoi problemele legate de însămânțare și creșterea cu 20-22% a producției la CFR prin efortul depus de comuniști.

Totodată era evocat rolul comuniștilor în creșterea economică în Banat precum și rolul important pe care vor trebui să-l aibă la viitoarele alegeri.

În urma unei sesizări venite de la filiala Uniunii Femeilor Democrate din România din Timișoara, cu privire la mizeria ce domnea la Centrul de Ocrotire a Copiilor, o comisie a femeilor a mers la fața locului unde au constatat că copii erau înghesuiați în 4 saloane, fără izolarea celor bolnavi de restul, iar restul de clădire era ocupat de personal.

Copii au fost găsiți murdari, nespălați deoarece baia nu funcționa, hrana era insuficientă, dimineața primeau un ceai, la amiază nu primeau nimic, la prânz : mâncare de cartofi, fasole sau arpacaș iar seara la fel.

Pâine primeau odată pe săptămână, iar restul mămăligă cu toate că Centrul și spitalul de copii dispunea de câteva sute de kg de făină.

Aceste instituții dispuneau de12 iughere de pământ și mai multe grădini din care însă nu au primit zarzavat, lapte nu primeau decât sugacii.

S-a constat totodată că la 79 de copii erau 33 de angajați, s-au găsit și mai multe nereguli birocratice.

În urma inspecției, au hotărât că trebuie luate o serie de măsuri pentru a se rezolva această problemă gravă.

La 16 iunie, a avut loc în Piața Unirii din Timișoara, o mare adunare plugărească la care au fost prezenți : Mihail Radea, ministrul Cultelor și Artelor; Stanciu Stoian, vicepreședintele adjunct al Frontului Plugarilor, Miron Belea, secretarul general al Frontului Plugarilor; Romulus Zărani, ministrul Agriculturii; prefectul județului Valeriu Novacu; generalii Băldescu și Gavrilescu.

În comuna Belinț, a fost ucis comunistul Gheroghe Fronțescu, acest lucru a dat posibilitatea comuniștilor și plugarilor să dea vina pe agenții maniști că sunt provocatorii urii dintre popoare, provocatori de agresiuni sângeroase și crime.

Au fost acuzați pentru că sunt agenți maniști : preotul Mesaroș din localitatea că a înjurat în modul cel mai josnic și a asmuțit împotriva muncitorilor pe criminali; avocatul Târziu că a răspândit și a aplicat învățăturile legionare, acesta era și vicepreședintele penelist și unul dintre principalii provocatori ai agresiunii de la Belinț; avocatul Iancu Bondu era acuzat de agresiune contra muncitorilor; Dănescu Ioan, secretarul organizației tineretului manist din Lugoj era acuzat că la 2 iunie a bătut și a incitat contra muncitorilor; inginerul Vernichescu, fruntaș legionar din 1936, și unul dintre principalii colaboratori ai regimului Antonescu, era acuzat ca fiind vinovat de dezastrul economic al țării deoarece fusese însărcinat de generalul Antonescu cu colectarea și transportul semințelor oleaginoase din Germania.

La Timișoara la 18 iunie a avut loc la Palatul Culturii o adunare plenară a tuturor comitetelor de fabrică și de Front Unic Muncitoresc din întreprinderile locale.

Delegații Comitetului Județean al F.U.M. au arătat necesitatea și importanța lămuririi Platformei Program a F.N.D. precum și sarcinile care trebuie luat de fiecare membru al unuia dintre cele 2 partide muncitorești în vederea câștigării bătăliei alegerilor.

Președintele Comisiei Locale a Sindicatelor Unite, Nicolae Ionescu, a arătat delegaților muncitorimii sarcinile care trebuie luate pentru ziua de 23 august, precum și ajutorarea poporului spaniol în lupta conta călăului Franco, de către muncitorime.

La 21 iulie la Timișoara s-a deschis Conferința Tineretului Sindicalist din Banat și Oltenia, la care au luat parte și delegați din toate orașele acestor regiuni, care avea menirea de a pregăti tineretul din sud – vestul țării pentru primul congres liber al tineretului care se va ține în august la Brașov, care va pune bazele Federației Democratice a Tineretului.

A fost ales cu această ocazie un juriu de onoare al Comitetului Executiv al Confederației Generale a Muncii în frunte cu Gheorghe Apostol, ministru Ghe. Gheroghiu Dej, Lothar Rădăceanu, Teohari Georgescu, Ștefan Voitea și Ana Pauker.

Au fost citite apoi rapoartele delegațiilor de la Sindicatele Metalo – Chimice de la Reșița, unde s-a arătat că în cele 32 de secții ale UDR – ului s-au înființat resoarte de tineret.

Apo a fost citit raportul Comisiei Locale din Valea Jiului care a expus condițiile muncii tineretului minier, ce a depus pe lângă acestea și o intensă activitate culturală.

Pe lângă răspândirea secțiilor de partid procomuniste la sate au început să se dezvolte și secțiile feminine însă autoritățile de multe ori au încercat să împiedice acest lucru.

Așa s-a întâmplat la Valcani unde femeile au fost împiedicate, de către primarul din localitate, atunci ele au cerut ajutorul bărbaților din Frontul Plugarilor.

La începutul lunii august au început, în urma unei ședințe a tuturor comitetelor de fabrică, culturale și de Front Unic, pregătirile pentru ziua de 23 august.

Pe lângă propaganda activă ce o desfășura în Banat, Apărarea Patriotică a organizat și acțiuni umanitare cum a fost excursia a 25 de copii orfani din Timișoara, ce au fost duși la Băile Herculane, începând din 1 iulie.

În luna august era programată o nouă excursie, cu un număr de 25 de orfani din Lugoj, iar în septembrie urmau să fie duși copii din Severin.

În organizarea excursiilor, organizatorii s-au confruntat cu mari probleme financiare, dar au reușit să le rezolve.

Dacă femeile au organizat excursii pentru copii, femeile din Apărarea Patriotică s-au întrunit la Timișoara pentru a discuta problemele ce trebuiau rezolvate.

Printre realizările lor se numărau : școli de analfabeți, creșe și leagăne pentru copii, colonii de vară, lupta activă contra speculei în piețele timișene.

În cadrul discuțiilor s-a propus înscrierea femeilor din Federație în programul : „Fiecare copil să-și aibă porția lui de lapte, care să ducă la posibilitatea cumpărării laptelui la un preț accesibil și pentru cea mai săracă mamă, a laptelui necesar copilului ei.”

La Timișoara s-a deschis sub îndrumarea Federație Democrate a Femeilor din România, filiala locală, prima școală de îndrumătoare a femeilor. Femeile înscrise au fost împărțite în grupuri ce urmează să frecventeze școala în serii succesive.

Printre femeile înscrise s-au remarcat reprezentantele tuturor planurilor sociale existente.

Federația a organizat școala pentru 100 de femei la care se predau cele mai principale teze necesare la munca de îndrumare.

Tot la Timișoara a avut loc deschiderea Casei Blocului Partidelor Democrate, ce avea ca principal rol, de a strânge la un loc pe oamenii care fac parte din celel 6 partide și 2 organizații ce constituie Blocul Partidelor Democrate

La 10 august s-a inaugurat sediul oficial al BPD, în prezența tuturor partidelor și organizațiilor.

Cu ocazia zilei de 23 august, fabricile timișorene au făcut cadouri conform obiceiului guvernului Groza : fabrica Boszok a donat o masă cu 4 scaune; fabrica de Lanțuri a donat: 25 de sape, 25 de hârlețe, 25 de topoare, 25 de diferite lanțuri; Industria Fierului a donat : un valț pentru măcinat porumbul; Dura a donat lămpi, scrumiere și alte obiecte în cele 4 vagoane efectuate de atelierul CFR pentru rapidul ce va fi trimis guvernului.

Din punct de vedere propagandistic anul 1946 s-a caracterizat printr-o intensificare a acțiunii agenților de propagandă comuniști, plugari și a celorlalte organizații procomuniste, la sate și orașe.

S – au înființat numeroase sedii locale de partid în satele bănățene ale acestor partide. S – au înlocuit în majoritatea comunelor primarii și consilierii cu membri și simpatizanți ai comuniștilor.

NOTE :

=== REZUMAT ===

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA.

FACULTATEA DE LITERE, ISTORIE ȘI TEOLOGIE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COMUNISMUL ÎN BANAT ÎNTRE 23 AUGUST 1944 –

31 DECEMBRIE 1946

Coordonator Candidat.

prof. dr. RADU PǍIUȘAN

REZUMAT

Înfrângerile suferite de armata germanǎ și cea românǎ pe frontul de rǎsǎrit, și mutarea liniei frontului în România a atras dupǎ sine schimbarea printr-o loviturǎ de stat a guvernului generalului Antonescu, și instalarea unu guvern de largǎ concentrație democraticǎ, din care fǎceau parte și comuniști.

Acest lucru a fost punctul de plecare al comuniștilor pe drumul acaparǎrii totale a conducerii statului.

În 1944, comuniștii au pornit o puternicǎ propagandǎ ce avea drept scop atragerea populației de partea lor, prin prezentarea binefacerilor aduse de noul sistem politic, dar și de condițiile de muncǎ și trai net superioare celor din țǎrile capitaliste.

Dacǎ în sectorul muncitorilor industriali au atins coarda lor sensibilǎ prin prezentarea unor mǎsuri care sǎ le îmbunǎtǎțeascǎ viața și munca, unul din acestea fiind organizarea lor în sindicate care sǎ negocieze salarii mai mari și contracte colective.

Au fost astfel instalați ca și lideri de sindicate comuniști, ce stabileau linia comunistǎ ce trebuia urmatǎ fǎrǎ nici o abatere.

A început în din toamna lui 1944, urmǎrirea și depistarea celor ce au colaborat cu fostul regim și mai ales cu germani, aceștia erau excluși din funcțiile pe care le ocupau și suportau rigorile noului regim.

Au apǎrut în toamna lui 1944 și primele cooperative, ce aveau scopul de a îndestula consumatorii membri de sindicat. Au fost urmate și de înființarea economatelor la orașe, ce aveau același scop.

Pânǎ la încetarea rǎzboiului, principalul scop a fost acela de a lǎmuri populația sǎ susținǎ efortul de rǎzboi, fǎcând sacrificii imense, în condițiile în care țara era în mare parte distrusǎ de trecerea frontului.

Neputând prelua puterea fǎrǎ ajutor extern, la 6 martie 1945, la recomandarea Moscovei, a fost instalat guvernul procomunist al lui Petru Groza. Astfel ziua de 6 martie poate fi socotitǎ momentul zero al regimului comunist din România, de acum înainte subordonarea țǎrii fațǎ de Moscova era un lucru cert.

Pe scena politicǎ comuniștii au început sǎ joace un rol foarte important, ei coalizând în jurul lor formațiunile prosovietice , astfel au atras participarea la alegeri pe liste comune a pesedeștilor, apoi în mai 1946 au creat Blocul Partidelor Democratice în componența cǎruia intrau pe langǎ cele douǎ : PNL Tǎtǎrescu, Frontul Plugarilor, Partidul Național Popular și PNȚ – Alexandrescu.

Venirea la conducerea țǎrii a guvernului Petru Groza, a însemnat în plan social – economic, punerea în practicǎ a reformei agrare, aceasta s-a realizat prin exproprierea marilor moșii rǎmase de la reforma precedentǎ.

Au existat cu ocazia împǎrțirii pǎmântului probleme cauzate de instigarea de cǎtre comuniști și chiar a unor membrii de guvern, a țǎranilor pentri ca aceștia sǎ treacǎ la exproprierea forțatǎ a marilor moșii. S-au format în comune, comitete sǎtești ce se ocupau cu împǎrțirea pǎmânturilor în funcție de tabelele primite anterior și în care prioritari erau cei fǎrǎ pǎmânt, vǎduvele de rǎzboi, vetereanii, orfanii și soldații ce urmau sǎ se întoarcǎ de pe front.

O parte din pǎmânturile expropriate au fost date instituțiilor statului pentru trebuințe de ordin general.

S-a practicat pe scarǎ largǎ în anul 1945, fenomenul propagandei, la sate prin intermediul muncitorilor de la fabricile timișorene, care se deplasau în sate pentru a da o mânǎ de ajutor la muncile agricole sau sǎ repare uneltele defecte ale țǎranilor, prilej cu care țineau și discursuri politice.

S-a continuat cursul anului 1945, extinderea cooperativelor la sate și a economatelor la orașe, pentru a acoperi din necesarul de alimente al populației.

În domeniul agricol s-au laut importante mǎsuri pentru a se înființa centre de motoculturǎ în cât mai multe comune, pentru a se ușura și totodatǎ sistematiza munca țǎranilor, care sǎ dea randament mult mai mare.

În industrie, s-au depus eforturi uriașe pentru a se crește producția, pânǎ la încheierea rǎzboiului de a se asigura necesarul pe front, apoi pentru vasta operǎ de refacere a țǎrii.

Totodatǎ a continuat lupta muncitorilor, organizați în sindicate pentru salarii și condiții bune de muncǎ.

Anul 1946, este unul foarte important din punct de vedere politic, deoarece în luna iulie regele Mihai I , dupǎ mai multe ezitǎri a semnat decretul noii legi electorale, ce desfința senatul prevǎzut în Constituția României.

Liderii PNL, Dinu Brǎtianu, PNȚ, Iuliu Maniu și PSD Constantin Titel Petrescu, au fǎcut presiuni asupra regelui pentru a nu semna decretul legii electorale, însǎ șantajul comuniștilor a fost mai puternic.

Totodatǎ au fost fixate alegerile parlamentare pentru 19 noiembrie, acest lucru a fǎcut ca întreaga varǎ și toamnǎ sǎ se desfǎșoare o intensǎ campanie elctoralǎ, în cadrul cǎreia comuniștii au apelat la diverse tertipuri și acte de huliganism pentru a defǎima partidele istorice și mitingurile organizate de acestea în teritoriu.

Alegerile din noiembrie au fost câștigate de cǎtre partiele ce formau Blocul Partidelor Democratice, cu un rezultat de 71,89%.

Cu toate acestea, amânarea anunțǎrii rezultatuluicu 48 ore de cǎtre guvernul Groza, a sporit tensinuea și a argumentat suspiciunile partidelor istorice, privitoare la fraudarea grosolanǎ a alegerilor.

Acestea ca și ultimǎ soluție au cerut regelui sǎ nu deschidǎ parlamentul la data de 1 decembrie 1946, cu fusese programat, nerecunoscând astfel rezultatele false ale alegerilor, însǎ regele a deschis parlamentul devenind astfel prizonierul sovieticilor, care i-au mai acordat un an la conducerea statului, în condițiile în care anglo-americanii nu mai aveau nici un cuvǎnt de spus în cazul României controlatǎ de Moscova.

În plan economic s-au luat în Banat importante mǎsuri pentru înființarea câmpurilor experimentale de hidroculturi, dezvoltarea rețelei de irigații, aceasta în agriculturǎ.

Totodatǎ s-au depus eforturi uriașe pentru a se putea realiza cu bine campania de însǎmânțǎri din primǎvarǎ, prin distribuirea de la guvern a semințelor necesare și prin mobilizarea tuturor tractoarelor de la centrele de mecanizare.

O gravǎ problemǎ cu care s-a confruntat Banatul în 1946, era cea a coloniștilor, care deși au primit pǎmânt în urma reformei agrare nu aveau banii necesari pentru a putea lucra pǎmântul, s-a hotǎrât ca tractoarele sǎ lucre pe credit pentru aceștia.

În privința aprovizionǎrii populației cu carne, s-au luat mǎsuri de control a cǎrnii de la mǎcelari prin întocmirea de liste cu cetǎțeni ce vor putea cumpǎra carne la rotație, evitându-se astfel cozile interminabile de la mǎcelǎrii.

Prin mǎsurile luate în timpul lucrǎrilor agricole de primǎvarǎ din Banat, s-a reușit sǎ se evite situațiile grele din alte regiuni ale țǎrii, care având de a face cu o secetǎ cumplitǎ în timpul verii nu au reușit sǎ obținǎ o recoltǎ care sǎ acopere necesarul de cereale pentru hranǎ, fiind apoi lovite de foamete, a fost cazul Moldovei, care a avut nevoie de ajutoare venite din alte regiuni, în special din Banat.

Foametea din Moldova a provocat o adevǎratǎ crizǎ socialǎ, mulți oameni au plecat spre Banat unde condițiile economice permiteau un trai mai bun, au venit cua cest prilej foarte mulți oameni în satele bǎnǎțene, ocupând casele pǎrǎsite de sași.

Pe plan politic principalul eveniment al anului a fost Adunarea Comitetelor Frontului Unic Muncitoresc, la Timișoara, ocazie cu care s-a hotǎrât mutarea accentului pe rolul conducǎtor al muncitorilor și pe colaborarea partidelor muncitorești.

S-au stabilit 3 roluri principale pentru muncitori și anume: administrativ prin care sǎ colaboreze și sǎ dea curs Comitetelor de fabricǎ sindicale și sa le supravegheze; organizatoric, sǎ recruteze noi membri pe care sa-i inițieze în lupta de clasǎ; politic de a ține la curent pe ceilalți membri în legǎturǎ cu evenimentele ce se petreceau pe scena politicǎ.

S-a trecut și aici la alungarea din partid a acelor persoane care colaboraserǎ cu regimul Antonescu.

Pentru a avea deschidere cât mai mare cǎtre muncitori, s-a hotǎrât înființarea de comitete ale F.U.M. în toate fabricile și instituțiile, chiar și acolo unu era doar un singur comunist.

Pe tot parcursul anului 1946, au avut loc alegeri sindicale, la Cǎile Ferate, la toate secțiile alegerile au fost câștigate de cǎtre procomuniști.

Au urmat apoi alegerile la comitetele de fabricǎ și sindicate de la principalele fabrici din Timișoara s-a desfǎșurat cu acest prilej o amplǎ campanie electoralǎ în care s-au prezentat realizǎrile unor cluburi din județ.

Toate aceste acțiuni au fǎcut ca în cele din urmǎ România sǎ fie modidicatǎ în toate compartimentele sociale, culturale, economice și politice dupǎ exemplul comunist, dând la o parte valorile democratice adevǎrate dupǎ care România de ghidase de la mijlocul secolului al XIX- lea.

Prin folosirea ca surse de documentare a fondurilor arhivistice de la Direcția Județeanǎ a Arhivelor Statului, din Timișoara, am încercat sǎ redau pe cât posibil desfǎșurarea evenimentelor așa cum a fost ea prezentatǎ de contemporani lor fǎrǎ intrepretǎrile ulterioare, care de multe ori pot fi eronate sau subiective.

În privința materialului din presǎ acesta conține o dozǎ destul de mare de subiectivism, dar dacǎ ținem seama de faptul cǎ influența presei partidelor istorice asupra populației a fost mult știrbitǎ de guvernul procomunist și de administrația de la nivel local, atunci putem sǎ ne dǎm seama de cât de puternicǎ a fost acțiunea comuniștilor pentru înlǎturarea elementelor democratice capitaliste din toate domeniile din țarǎ.

=== socio economic 1946 ===

2.Planul social-economic 1946

Noul an a început în comunele și satele bănățene, cu o intensificare a măsurilor luat de preluare a puterii de către comuniști și aliații lor.

Pe plan social au fost luate unele măsuri cu caracter edilitar cum ar fi stabilirea locurilor pentru edificiile publice.

Astfel în comuna Liebling, primarul și notarul au stabilit edificiile părăsite care urmează să fie întrebuințate pentru edificiile publice și le – au verificat pe teren. O comisie formată de primărie a stabilit care casă corespunde pentru dispensar medical, baie publică, casă culturală, cooperativă, grajdurile comunale, sediul partidelor politice, sediul Tineretului Progresist și centrul de Închiriere de Mașini Agricole.

O altă problemă gravă de ordin social cu care se confrunta populația la începutul anului 1946, din Timișoara era aceea a locuințelor. Principala cauză agravării acesteia era războiul, care a distrus multe locuințe și a făcut imposibilă construirea altora noi. Astfel s-a ajuns ca 7-8 persoane să locuiască în cămăruțe insalubre.

În condițiile grele de după război, rezolvarea acestei probleme în cel mai scurt timp era imposibilă.

Pentru dezvoltarea economică a orașelor Lugoj și Caransebeș, autoritățile administrative din județele Timiș și Severin au însărcinat câțiva tehnicieni care să facă Timișul și Bega navigabile.

Planul tehnicienilor era ca Lugojul și Caransebeșul să devină porturi Timișul și Bega urmau să fie unificate prin lucrări de îndiguire.

După război aprovizionare în satele bănățene se făcea prin intermediul cooperativelor. Acestea dispuneau de o varietate mare de articole de la alimente până la încălțăminte și îmbrăcăminte.

Un exemplu în acest sens ari fi cooperativa din Ghilad care deși avea doar 3 luni de funcționare, era aprovizionată cu 290 de feluri de articole printre care : bocanci, petrol, chibrituri, lucruri de care duceau lipsă țăranii.

Totodată cooperativa avea 640 membri, iar unii dintre ei au strâns până la 12 acțiuni.

Pe lângă aprovizionarea sătenilor cooperativa a scos un calendar de perete în care își arată realizările, dar și viața culturală a satului.

Pentru apărarea și asigurarea producției agricole în vestul țării, au fost luate unele măsuri de către Ministerul Agriculturii și Domeniilor.

În acest scop s-a alocat Serviciului Regional de Îmbunătățiri Funciare din Timișoara un fond de 45.000.000 lei ce va servi la :

refacerea liniilor telefonice distruse înainte de război, precum și întreținerea celor existente în regiunea sindicatelor hidraulice, în lungime de circa 250 km.

procurarea materialelor și a uneltelor de apărare contra inundațiilor (piloți, piatră, ciment, fier, etc.);

curățirea canalelor din albia majoră a râurilor de plantații, gheață, zăpadă, nămol în lungime de 180 km;

repararea digurilor în porțiuni degradate, întreținerea tuturor digurilor în lungime de peste 500 km;

repararea stațiunilor de pompare a apei precum și a stăvilarelor ce le deservesc;

procurarea de carburanți necesari funcționării stațiunilor de pompare, plata personalului etc.

În domeniul economic, pentru a experimenta noi culturi și a verifica importanța irigațiilor în agricultură, Comisia Irigațiilor a hotărât să se înființeze câmpuri experimentele de hidroculturi în diferite părți ale țării.

În județul Timiș – Torontal , Serviciul Regional de Îmbunătățiri Funciare a obținut o suprafață de 50 de ha, lângă canalul Bega, la 50 de km d timișoara, în dreptul comunei Răuți.

În domeniul industriei la începutul lui 1946 s-a realizat o mărire a producției la Industria de Piele Bănățeană ca urmare a unei invenții care înlocuia materiile chimice greu de procurat.

În industria grafică noul an a debutat cu semnarea contractului colectiv de muncă cu patronii.

Conform acestui contract salarizarea ucenicilor se făcea astfel: Anul I 1.900 lei/săptămână. Anul II 5.900 lei/săptămână. Anul III 6.900 lei. Anul IV 8.400 lei/săptămână.

Pentru fete în anul I 4.400 lei, anul II 5.400 lei, anul III 6400 lei. Se adaugă la aceasta apoi 20% din prima de frecvență și 25% alocație de întreținere. Alocația de masă era stabilită la 300 lei/zi.

Noul contract de muncă urma să se aplice de la 16 noiembrie 1945.

În comunele bănățene unde au fost în preponderență sași și au existat cooperative, dar care nu mai funcționau din cauză că majoritatea sașilor părăsiseră Banatul, s-a luat hotărârea ca acestea să fie reorganizate prin înscrierea plugarilor în număr cât mai mare în cooperativele existente în satele lor apoi să se convoace adunarea generală.

Altă problemă gravă după război era cea a sabotajului în aprovizionarea economatelor.

Un astfel de caz s-a constat și la Economatul Industrial din Timișoara, unde o comisie locală care a cercetat problema ca urmare a reclamațiilor primite de la muncitori.

Concluzia Comisiei a fost că conducerea economatului nu s-a ocupat îndeajuns cu aprovizionarea cu : cartofi, făină, ulei, fasole și grăsime, alimente necesare muncitorilor.

Totodată conducerea economatului nu s-a îngrijit de mijloacele de transport pentru a aduce din sate alimentele ieftine.

S – a concluzionat sabotarea a 13.327 muncitori.

O altă problemă ce a declanșat vii discuții a fost cea a suprafețelor rămase în urma reformei agrare.

La Obod în județul Timiș – Torontal, organizația locală a „Frontului Plugarilor” a organizat o adunare în cadrul căreia s-a discutat despre suprafețele rămase în urma reformei agrare.

S-a hotărât suplimentarea cotei de pământ primite la soldații ce au venit de pe frontul antihitlerist, precum și acordarea de pământ acelor săteni ce nu se ocupă de agricultură dar care trăiesc în Obad, cum ar fi de exemplu : muncitorii CFR, meseriașii tâmplari, fierari etc.

Realizări importante în industrie au avut loc la atelierele CFR din Timișoara, unde muncitorii au să crească producția cu 33% la vagoanele de călători și cu 20% la vagoanele de marfă.

Paralel au fost refăcute din ruină și 70% din ateliere.

Muncitorii de la CFR, și-au luat și angajamentul ca pe lângă cele realizate să ridice până în aprilie 1946 producția cu 20%.

Negocierea contractelor de muncă între sindicate și patroni a cunoscut un mare avânt în 1946, astfel că și Sindicatul Alimentar a avut o ședință la „Fabrica de Bere” în care s-a dezbătut contractul colectiv și s-a semnat de către direcțiune.

În plasa Recaș, s-a început construirea unei centrale electrice însă din cauza lipsei de fonduri lucrarea nu s-a putut termina.

Pentru continuarea lucrărilor guvernul Groza a donat societății de electrificare suma de 15.000.000 lei, iar Armata Roșie a donat un motor dinamo cu care uzina a putut funcționa.

Funcționarea uzinei electrice a făcut posibilă iluminarea a 14 comune din plasa Recaș.

În privința aprovizionării cu carne, în ultimele luni ale anului 1945 și în primele luni ale lui 1946, s-a constatat acest lucru era aproape imposibil în Timișoara. Principala cauză, era faptul că profitorii își comandau cantități nelimitate de la bursa neagră cu prețul de speculă.

Pentru lichidarea acestui fenomen, autoritățile au fost chemate să i-a măsuri urgente.

În plasa Buziaș, la începutul anului 1946, s-a raportat încheierea lucrărilor de reformă agrară, aceasta datorită eforturilor deosebite depuse de comitetul de Reformă Agrară, condusă de Ioan Ursulescu.

Lipsa materiilor prime necesare producției pentru unele industrii, care – și procurau materiile din străinătate au făcut ca producția să scadă.

Un astfel de caz a fost și la Timișoara cu fabrica „Dura” care producea : baterii, felinare și candelabre, având o capacitate zilnică de 28.000 baterii.

Pe plan social muncitorii de la Dura împreună cu cei de la Filt au construit un leagăn de copii, au făcut și numeroase vizite la țăranii din comunele apropiate Timișoarei, la care le – au reparat diferite unelte și mașini agricole.

Aprovizionare populației cu alimente și cele necesare traiului era o problemă destul de gravă cu care se confrunta Timișoara după război.

Sistemul aprovizionării era cel al economatelor, prin intermediul fabricilor care asigurau aprovizionarea muncitorilor și a familiilor acestora.

Astfel, reprezentanții muncitorilor de la cele 14 fabrici afiliate economatului nr. 11, au avut o ședință în biroul comitetului de fabrică „Standard” unde au discutat cu patronii și administratorii economatului despre felul în care acest economat îi va aproviziona pe cei 1733 membrii cu alimente.

Au cerut aprovizionarea economatului la cota prescrisă de lege. Au cerut completarea cantității de cartofi distribuiți la 70 kg pentru angajați și 50 de kg pentru membrii lor de familie. Patronii au promis acest lucru în termen de 10 zile cartofii să fie livrați la prețul de 300 lei/kg.

În privința restului de alimente s-a făcut un compromis între reprezentanții muncitorilor și patroni. Astfel s-a fixat cantitatea de 20 kg de ceapă de fiecare membru al economatului cu 600 lei/kg, distribuită până la 10 martie. Fasole 5 kg persoană până la 10-25 martie.

În privință untului de care duceau lipsă muncitorii, s-a hotărât livrarea pentru martie și aprilie 5 kg de untură sau 6 kg de untdelemn la 4.800 lei/kg.

Problemele privind aprovizionarea cu cele ncesare traiului nu erau doar la populație ci și la animale.

Astfel, proprietarii de vite din Timișoara se confruntau cu o astfel de problemă, iar ca și singură rezolvare aceștia au vazut-o într-o scrisoare deschisă trimisă prefectului care să intervină la fabrica de bere pentru a li se mări cota de borhot necesară hrănirii vitelor.

În localitatea Pădureni, exista o herghelie a statului de care se ocupau 100 de familii ce lucrau 500 de iughere de teren și îngrijeau 500 de cai, cu un salariu cuprins între 33.000 și 60.000 lei

Confruntându-se și ei cu problema locuințelor insalubre și a traiului insuficient, dar nefiind încă organizați în sindicat au format o consfătuire unde s-a hotărât ca o delegație din mijlocul lor să solicite organelor în drept să lise aprobe folosirea de către fiecare muncitor agricol de la herghelie a unei case și a unu lot mic de pământ din comuna Șag.

Cererile lor se întemeiau pe faptul că puteau lucra și pământul și se puteau ocupa și de herghelie, iar locuințele în care stăteau erau insalubre și murdare.

Autoritățile pentru a controla circulația mărfurilor și a produselor neînregistrate economic și fiscal au impus obligativitatea firmelor să înregistreze rapoartele.

Se preconiza de către autorități că aceste măsuri au ca scop să asigure o stabilitate economică.

Confruntându-se cu probleme acute privind aprovizionarea Sindicatului Sanitar din Timișoara, a luat exemplul celorlalte sindicate din oraș, care au înființat cooperative care să rezolve aceste probleme.

Astfel în adunarea generală a Sindicatului ținută la Palatul Culturii din Timișoara la 20 februarie 1946, a înființat cooperativa „Sănătatea” care avea ca și rol:

să procure articole alimentare, îmbrăcăminte, încălțăminte, combustibil;

să verifice colectarea și prelucrarea plantelor medicinale, ateliere de vată și pansamente, instrumente medicale, laborator de filaje și tabletare de medicamente și specialități. Procurarea și desfacerea articolelor medico-tehnice, dentare, chirurgicale etc.

Răspândirea culturii profesionale, editări de reviste etc.

Cu acest prilej a fost ales comitetul administrativ compus din: dr. Petre David, dr. Iosif Pod, farmacist șef Traian Precupoș, dr. Abramovici Isac, dr. Augustin Maior, dr. Ștefan Fischof, I. Iova, Tr. Țăpârdea, Mihai Rossz.

În satele bănățene unde Frontul Plugarilor avea o mare influență, plugarii se asociau și puneau bazele de cooperative sătești.

Un astfel de exemplu este și comuna Cioacova, unde un grup de 800 de plugari au pus bazele cooperativei „Victoria”, care în doar 6luni de funcționare a realizat un câștig de 4 milioane de lei.

Comitetul de conducere îl avea în frunte pe Al. Zaharia și contabilul șef Cornel Fiat.

După aplicarea Reformei Agrare în satele bănățene au mai rămas loturi de pământ care nu au fost distribuite țăranilor.

Pentru a-i lămuri pe țărani în această chestiune, mai mulți membri ai Comisiei Județene de Reformă Agrară, mergeau în sate și comune unde organizau adunări sătești pentru rezolvarea acestei probleme.

Războiul a promovat dezvoltarea banditismului la scară largă în țară, pentru stârpirea acestui fenomen autoritățile de după 1944 au trecut la aplicarea unei măsuri de către un detașament special al poliției numit „Brigada Fulger”.

Aceasta brigadă a fost și la Timișoara, iar printr-o intensă activitate de doar câteva zile a adus o contribuție serioasă în munca Chesturii Poliției din Timișoara la stârpirea banditismului.

Totodată a fost organizată o „Brigadă Fulger” după modelul celei din București și pe lângă Chestura Poliției.

Condițiile în care unii muncitori lucrau după război erau deosebit de grele, aceasta și din cauza situației postbelice din țară, dar și din nepăsarea patronilor ce nu doreau să lise acorde drepturile ce lise cuveneau muncitorilor.

Un astfel de caz era și la Comitetul de avere din Caransebeș, care avea 60 de muncitori ce lucrau aproximativ 16 ore pe zi la întreținerea liniilor ferate industriale și la transportare lemnelor din păduri. Condițiile de trai ale acstor muncitori erau precare, astfel ei nu aveau baie, sală de mese și aveau un salariu de mizerie.

Pe de altă parte ei nu aveau nici un drept acordat de Confederația Generală a Muncii.

Pentru a-și face cunoscute doleanțele, muncitorii de la comunitatea de avere din Caransebeș, împreună cu cei de la fabrica „Mundus” de la Balta Sărată, au hotărât sa ducă o luptă dârză pentru a impune direcțiunii drepturile lor.

În Timișoara în rândul muncitorilor domnea o stare totală de nemulțumire cauzată de funcționare cu totul insuficientă a economatelor din care făceau parte.

Deși acestea trebuiau să alimenteze masele salariaților cu articole de primă necesitate, atribuție fixată printr-o lege specială, o parte a patronilor a reușit să saboteze prin diverse manevre funcționarea lor.

Planul de aprovizionare a Primăriei prevedea repartizarea sumei de 300 milioane lei în așa fel încât până la jumătatea sumei să se cumpere articole de îmbrăcăminte, iar de cealaltă jumătate alimente. Articolele de îmbrăcăminte urmau a se achiziționa după un plan dinainte stabilit, luându-se în considerare condițiile necesare juste ale fiecărei categorii de salariați.

În ceea ce privește agricultura, în toamna anului 1945, planul agricol a fost executat în proporție de 95% cu toate greutățile ivite.

După terminarea campaniei de toamnă autoritățile de resort, în frunte cu prefectura județului și cu Camera de Agricultură au început pregătirile pentru realizarea planului de primăvară.

Planul prevedea : însămânțarea totală a unei suprafețe de 294.928 ha, pământ după cum urmează orz de primăvară 20.000 ha, ovăz 27.000 ha, porumb 144.450 ha, floarea-soarelui 10.000 ha, cânepă 3.000 ha, in 500 ha, fasole 1200 ha, mazăre 3.000 ha, zarzavaturi 5050 ha, cartofi 7.000 ha, sfeclă de zahăr 4.600 ha, tutun 5735 ha, orez 250 ha, lucernă 400 ha, trifoi 12.000 ha, borceag 7.500 ha. Restul suprafețelor până la 294.928 ha, va fi semănat cu diverse plante furajere textile, ce se cultivă pe suprafețe mici.

Totodată s-au făcut intervențiile necesare la Ministerul Agriculturii pentru repartizare la timp a semințelor necesare planului de primăvară.

Județul Timiș – Torontal dispunea de 987 tractoare, dintre care 578 tractoare urmau să fie puse la dispoziția țăranilor de către centrele de mașini agricole.

În afară de tractoare, județul mai dispunea de 17535 perechi de cai, 4.031 perechi de boi.

Campania de primăvară urma să fie efectuată de 211.000 lucrători agricoli.

Eforturile pentru a remedia ororile războiului erau deosebite, astfel s-au petrecut lucrurile și la atelierele CFR Timișoara, unde muncitorii au reușit să refacă aproape în întregime o bună parte din atelierele distruse, dar concomitent au reușit și să ridice producția în așa fel încât să întreacă producția atelierelor CFR din țară.

Ca și recompensă pentru eforturile depuse Direcțiunea Generală a CFR, a distribuit muncitorilor care s-au evidențiat pentru refacerea atelierelor și mărirea producției, premii în cadrul unei ceremonii ce a avut loc în 9 martie, în sala Festivă a Atelierelor CFR.

Dăruirea muncitorilor de la Atelierele CFR din Timișoara era un bun exemplu de urmat pentru toți muncitorii indiferent de ramura industrială în care își desfășurau activitatea.

În primăvara anului 1946 s-au luat unele măsuri de control a tranzacționării cerealelor, de către oficiul Economic Județean din Timiș – Torontal.

Astfel oficiul a raționalizat și blocat următoarele cereale : grâu, secară, orz, orzoaică, ovăz, orez, porumb, mei, mazăre, fasole, linte, semințe oleaginoase de orice fel, soia, semințe furajere de orice fel de la proprietari, arendași și dijmași.

Conform dispozițiilor Oficiului Economic, nimeni nu avea voie să scoată și să transporte la destinație cereale fără fișa de transport eliberată de mandatarul colector „Uniunea Cooperativelor”, prevăzută cu viza Oficiului Economic Județean sau cu permis de transport eliberat direct de Oficiul Economic Județean.

Totodată era interzisă vânzarea în târg liber și la preț liber pe orice piață a articolelor menționate, cei ce erau prinși că transportă clandestin sau denaturează produsele agricole, urmau să fie dați în judecată pentru crimă de sabotaj economic în conformitate cu Legea 351 din 1945 pentru reprimarea speculei și a sabotajului economic, iar cerealele urmau să fie confiscate.

Curentul social de a lua atitudine la problemele cu care se confrunta societatea românească postbelică a atins și studențimea de la Politehnica timișoreană.

Astfel la 26 martie s-a ținut o adunare generală a studenților pentru a lua atitudine în problemele cu care se confruntau studenții, cauzate de nepăsarea de care dădea dovadă administrația.

Administrația era acuzată ca:

a luat o diurnă de jumătate de milion de lei pentru deplasare la București fără a acționa în folosul studenților;

din cele 40 de milioane aprobate de minister în urma cererii studenților, a cumpărat pături de urzică, lăsând studenții să sufere de frig în cămin;

a primit 2 vagoane de grâu, acordate de guvern studenților, pe care administrația le-a împărțit funcționarilor săi, căutând să compromită sindicatul susținând că au făcut aceasta în numele Sindicatului Funcționarilor;

bugetul școlii nu a fost întocmit la timp, astfel încât Voitea, la inspecția pe care a făcut-o instituției nu și-a putut da seama de nevoile scolii, iar ca urmare ministerul a întocmit bugetul din oficiu;

a împiedicat buna funcționare a dispensarului medical al școlii reținând o cere în biroul său pe motiv că nu a fost această chestiune;

a neglijat aprovizionarea cantinei și căminului, permițând fostului administrator să plece în concediu în perioada de aprovizionare;

este contestată pregătirea insuficientă a administratorului general al Politehnicii, Ionescu ce nu avea studii superioare

Vădește rea voință în toate acțiunile necesare pentru îmbunătățirea traiului studenților.

Administratorul general s-a exprimat în fața delegației studenților și a rectorului că „ acum vine vara și studenții mai pot mânca și urzici!”

Cu toate insistențele delegației studenților ce a mers la rector nu s-a putut obține nimic din revendicări.

O altă măsura luată de Oficiul Economic Județean a interzis consumarea cărnii de bovine și ovine mature. Se permitea consumare cărnii de miel și de pasăre. Carnea de miel se vindea de 2 ori pe săptămână numai contra bonului de cartelă fixându-se o rație de 125 gr. de persoană. Pentru a primi carne toți cetățenii se vor înscrie la măcelar, cerând să li se aplice ștampila firmei măcelarului respectiv pe cartela de alimente.

Măcelarii vor întocmi niște liste despre persoanele înscrise pe care le vor înainta Oficiului Economic Județean.

Aceste măsuri au fost luate pentru a se desființa cozile la măcelării cât și favorurile și să fie asigurată rata de carne a fiecărui cetățean.

Schimbările petrecute la nivelul conducerii sindicatelor au avut la unele întreprinderi rezultate foarte bune.

Astfel la fabrica Ilsa, după demisia fostului comitet, cel nou a reușit să obțină în domeniul aprovizionării muncitorilor rezultate foarte frumoase.

Cu ocazia sărbătorilor de Paști, muncitorii au obținut afară de cele 104 ore prevăzute în contractul colectiv, 3 kg făină albă și ½ kg de untură, care s-a distribuit gratuit la fiecare muncitor în parte.

În economat s-au pus în vânzare articole pentru fiecare persoană : 4 m pânză, stofă, tricotaje, ½ kg orez, ¼ kg macaroane, 1 kg sare, 4 pachete vanilie, 5 kg făină integrală, 1 săpun toaletă, 6 cutii de chibrituri, un masar de ață, ½ kg de slănină, 1 kg untdelemn.

Copii muncitorilor în număr de 100 au primit câte o jucărie, bomboane și suma de 10.000 lei.

La începutul lui aprilie 1946, a avut loc vizita la Timișoara a Secretarului Generalului al Comisiei Interministeriale de Însămânțări, Levente Mihai.

Scopul vizitei a fost acela de a discuta problema arăturilor de primăvară.

Totalul semănăturilor de primăvară era de 80.236 ha, iar a arăturilor făcute de 127.722 ha.

Prefectul Valeriu Novacu a ridicat problema coloniștilor care nu au bani să plătească tractoarele , ca o rezolvare a situației dl. Levente a aprobat utilizarea pe credit a tractoarelor pe seama coloniștilor lipsiți de mijloace până la 1 1noiembrie 1946 și distribuirea de semințe pe credit în proporție de 50%.

În ceea ce privește reforma agrară s-a constatat că în 9 plăși din județ aceste lucrări s-au terminat integral, rămânând încă 4 plăși în care se lucrează.

Schimbările politice ce au avut loc după 23 august 1946, când noua conjunctură politică a făcut posibilă intrarea în guvern a comuniștilor români, aceștia au adus în centrul atenției și ziua de 1 Mai, ce era sărbătoarea muncitorilor.

Astfel, ziua de 1 mai era considerată ca punctul de plecare și terminare a unui an de muncă în întreprinderi.

La 1 mai 1946, s-a făcut bilanțul sarcinilor îndeplinite de muncitorime de la precedentul 1 mai .

Cele mai importante realizări de perioade 1 mai 1945 – 1 mai 1946 au fost la atelierele CFR, cu toate că atelierele au fost distruse, prin strădania muncitorilor acestea au fost ridicate odată cu producția. Au fost reclădite în proporție de 80%.

La atelierele reclădite au fost reparate în total în cursul anului 256 locomotive, 2627 vagoane clase și 12.053 vagoane marfă.

Pe lângă acestea în afara programului muncitorii au realizat repararea generală a unei locomotive, 4 vagoane clase, 12 vagoane marfă, făcute cadou de 1 mai lui Gheorghe Gheorghiu Dej.

Muncitori din Industria Textilă au obținut următoarele rezultate : la filatură au crescut producția cu 180%, față de aprilie 1945, iar cei de la țesătorie cu 28%, cei de la tricotaj cu 22%.

Muncitorii de la C.A.M. au mărit producția de țigarete cu 104%, tutun cu 161%, față de aprilie 1945.

Cei de la Metalurgie cu toată lipsa de materii prime au ridicat producția cu 16%.

Cei din Industria Grafică au ridicat producția cu 15%, lemnarii cu 10% iar salariații comunali cu 27%.

Uzinele UDR din Reșița au avut următoarele Rezultate:

Oțelăria Siemens Martin a avut o producție în 1945 de 5.500 tone, iar în aprilie 1946 de 11.000 tone.

Producția de fontă din aprilie 1945 a fost de 3.000 tone iar în aprilie 1946 de 4.200 tone.

La Lugoj la fabrica „Muschang”, s-a înregistrat o creștere a producției cu 64%.

Țesătoria a ridicat producția cu 130%, CFR Întreținere cu 120%.

La CFR Caransebeș, producția a crescut cu 50%.

La carierele de marmură de la Rușchița, producția a crescut cu 110%.

Cu toate că aceste date conțineau un procent important de propagandă comunistă, ele în cea mai mare parte erau în conformitate cu realitatea, aceasta deoarece eforuturile depuse de muncitori pentru refacerea economică și creșterea producției erau foarte mari.

În Banat o problemă de o importanță extraordinară era lipsa unui spital și a unui personal specializat în îngrijirea copiilor.

Condițiile grele din aceea perioadă precum și lipsa unui spital, a făcut ca mortalitatea infantilă să fie la un grad ridicat.

Ca și locație pentru spital, profesorul universitar dr. Paul Corcan, a găsit că cel mai bine îndeplinește condițiile un palat aparținând Grupului Etnic German, de pe strada Paulescu.

Clădirea spitalului urma să aibă 200 de paturi și toate secțiile medicale. Amenajarea clădirii cu paturi și cele necesare urma să se desfășoare foarte repede prin donații făcute de fabricile ce produceau aceste produse.

Pe plan social autoritățile din Banat se confruntau cu reale probleme cauzate de coloniștii aduși în satele părăsite de sași, unii în loc să lucreze pământul își ocupau timpul cu alte îndeletniciri ,cum ar fi: crime, agitație contra statului, beții și alte abuzuri.

Pentru domolirea spiritelor autoritățile au decis evacuare turbulenților din mai multe comune.

Astfel au fost evacuați: Militaru Petru, Militaru Ilie, Duchin Ioan, Băcolă Simion, Savu Meici, Horja Avram din comuna Cărpiniș, Ocolișan Traian din comuna Lenauheim, Giurgiu Alexandru din Liebling, Silaghi Florin din comuna Martifeld, Radu Ioan, Drăghici Petru și Năstăsie Dumitru din comuna Jamu – Mare, Neagu Ioan, Cristea Ionif și Iancu Gheorghe din comuna Iecea Mare, Rotari Mihcui și Oraș Ioan din comuna Giarmata.

Aceste persoane evacuate erau doar câteva dintr-o listă mult mai mare pe care autoritățile trebuiau să o rezolve pentru a nu scăpa situația de sub control.

De rezolvarea în cele mai buna condiții a arăturilor de primăvară și a problemelor cu care se confruntau țăranii, depindea în mare parte și rezolvare problemei aprovizionării populației cu cereale și alimente pentru iarnă.

În acest scop de la Direcția de Agricultură a județului Timiș – Torontal aveau loc săptămânal ședințe în cadrul cărora se discutau problemele legate de muncile agricole.

În cadrul unei ședințe ținute la 6 mai, Direcția Județeană a dispus ca cele 19 tractoare al centrului din Săcălaz să are în sat cele 100 de iughere ale coloniștilor și cele 200 ale băștinașilor săraci numai contra costului carburanților.

Totodată s-au luat măsuri pentru a se termina la timp arăturile la Șandra, Periam unde pământul nelucrat a fost dat celor din Variaș, la Biled s-a dat terenul rezervă la stat, la Bulgăruș țăranii urmau să lucreze pământul din hotarul comunei Sânpetru.

La Ceglevici, arau 8 tractoare, la Iecea Mare problema dintre țărani a fost rezolvată prin asocierea lor în lucru.

La Comloșu Mare s-au angajat plugari de la Grabaț să lucreze pământul, la Voiteni pământul era lucrat de Facultatea de Agronomie.

La 10 mai 1946, unitățile cooperatiste din județul Timiș – Torontal au înaintat Institutului Național al Cooperației (INCOP) rapoartele despre activitatea depusă în 1945.

Astfel rapoartele menționau că în afara aprovizionării proprii cooperativele au primit de la INCOP și organele sale județene în cursul anului 1945:

circa 1.500 de unelte agricole în valaore de circa 50.000.000 lei

diverse articole țărănești în valorea de circa 25.000.000

textilă, stofă, articole casnice 325.000.000

Total 400.000.000

În privința aprovizionării populației civile rapoartele cooperației arătau următoarele date :

lână, în valoarea de circa 60.000.000 lei

animale circa 110.000 kg 185.000.000 lei

cereale și legume 1.000.000 kg 615.000.000 lei

Total 860.000.000 lei

În contul armistițiului rapoartele prezentau următoarele date :

animale 170.000 kg în valoare de circa 310.000.000 lei

unt și smântână circa 800.000 kg 1.020.000.000 lei

cereale circa 900.000 kg 600.000.000 lei

Total 1.920.000.000 lei

cereale exportate circa 18.600.000 kg în valoare de circa 5.670.000 lei.

Din aceste date rezultă că cooperativele din județul Timiș – Torontal și-au făcut datoria și față de Convenția de Armistițiu.

Totodată unitățile sătești au primit de la Victoria mărfuri în valoare de circa 250.000.00 lei și s-au aprovizionat direct din fabrici.

Pentru anul 1946 datorită măsurilor luate de guvernul Groza, INCOP era în măsură să împiedice speculare țăranilor.

Astfel cooperativa în afara produselor monopolizate urma să primească spre distribuire la țară din toate produsele industriale de importanță : textile, feroase, sticlărie etc.

În privința aprovizionării muncitorilor cu articole necesare, foarte important era că la 15 mai cooperativa „Victoria” își deschidea secția de articole de menaj, unde se găseau la raionul porțelanuri: farfurii de porțelan și de faianță, servicii de ceai și cafea la raionul de sticlărie : pahare; la raionul de menaj: mașini de gătit, tocat, râșnițe.

Se menționa faptul că fiecare membru al cooperației va găsi în prăvălie articole de care are nevoie la preț mai ieftin decât în altă prăvălie.

În privința cumpărăturilor se menționa că doar 200 de persoane puteau cumpăra pe zi articole, la 15 mai numerele cuprinse între 1și 200.

În 22 mai 1946, Direcția agricolă Județeană Timiș – Torontal a făcut publică situația campaniei de însămânțări din primăvară.

Cu puțin timp înainte de încheierea lucrărilor se constată că 94% din planul județului a fost însămânțat.

Județul a avut un plan de 295.928 ha de îndeplinit din care s-au arat 277.088 ha.

Situația pe culturi și hectare se prezenta astfel : grâu de primăvară 450 ha, sorg 138 ha, orz 19.199 ha, ovăz 44.452 ha, mei 206 ha, porumb 149.693 ha, fasole 708 ha, mazăre 847 ha, linte 271 ha, floarea soarelui 11.396 ha, cânepă 2100 ha, lucernă 3133 ha, trifoi 7751 ha, borceag 6019 ha, dughie 2933 ha, porumb nutreț 659 ha, alte plante furajere 1053 ha, cartofi 6431 ha, sfeclă nutreț 2654 ha, grădini de zarzavat 3245 ha, ceapă 700 ha, alte legume 1811 ha, mac 101 ha, usturoi 218 ha, dovleci 349 ha, pepeni 1345 ha, cauciuc 13 ha, tutun 1690 ha, varză 96 ha, plante aromate 34 ha, tupin 9 ha, bumbac 5 ha,

În privința suprafețelor neînsămânțate, ele se găseau în comunele : Săcălaz, Valcani, Moravița, Liebling, Șemlacu Mare, Jamu Mare, Timișoara Mehala și Dolaț, în aceste comune mai erau 18.840 ha de teren neînsămânțat.

Ca și măsura autoritățile din domeniu au concentrat în aceste comune toate tractoarele și utilajele disponibile pentru ca în acele 2 săptămâni cât mai erau din campanie, lucrările să fie terminate și aici.

Condițiile grele în privința aprovizionări Timișoarei făcea posibilă și creșterea fenomenului de speculă, cu care autoritățile se confruntau în permanență.

Un astfel de caz era și cel al brutarului Ősterreicher, ce folosea pe 3 catățeani Ioan Crăciun, Ilie Curec și Petre Salohuba pentru a vinde pâine la preț de speculă în bodegile din fața Gării Domnița Elena.

Organele de ordine i-au prins pe cei 3 la 21 mai , fiind deferiți organelor judecătorești. În privința brutarului, acesta a încercat mituirea organelor dar nu a reușit, dar totuși a obținut o adeverință medicală din care reieșea că era bolnav, astfel a reușit să fie liber.

Acest caz era doar unul din multele cazuri de rețele de speculanți ce împânzeau Timișoara în aceea perioadă.

Problema aprovizionării economatelor, era un ce era foarte des discutată de organele în drept. Astfel a avut loc o ședință între Comisia Economică a Sindicatelor și a Economatului Industrial, ocazie cu care s-au luat măsuri referitoare la aprovizionarea muncitorilor din economatele dependente de Economatul Central.

Reprezentanții patronilor și-au luat sarcina de a pune la dispoziția salariaților prin economate următoarele alimente :

cartofi pentru fiecare angajat, câte 10 kg pe lună, la prețul de 394 lei kg, iar pentru fiecare membru de familie câte 7 kg lunar;

ceapă pentru gospodării câte 5 kg lunar , la prețul de 700 lei kg;

fasole câte 5 kg cu prețul de 737 lei kg.

În privința aprovizionării cu lemne pe anul 1946 – 1947 acesta se face de fiecare întreprindere în parte urmând ca conducerea economatului să pună în vederea conducerii de întreprindere membri ai economatului industrial, printr-o circulară pentru a se putea lua măsuri din vreme în vederea. aprovizionării cu lemne.

Pe lângă greutățile de ordin economic cu care se confrunta Banatul după război, s-au înregistrat și unele progrese tehnice cum a fost de exemplu lărgirea rețelei electrice în Banat.

I.E.T. – ul avea planificată electrificarea tuturor comunelor din jurul Timișoarei, pentru început s-a reușit elctrificare în comunele Urseni și Peciul Nou, urmau apoi Ghiroda Nouă, Ghiroda Veche, Moșnița, Dumbrăvița, Giroc și Chișoda.

O altă metodă socială și economică pe care autoritățile și muncitorii o vedeau viabilă în lupta contra speculei era înființare pe lângă fiecare întreprindere a comitetelor de producție.

Cu toate că aveau o vădită tentă comunistă, aceste comitete aveau rolul de a controla produsele să nu ajungă pe piața neagră, acest lucru ducând la normalizarea vieții economice.

Aceste unde aceste comitete funcționau, produsele au ajuns la economate și cooperative la prețuri legale, lăsând astfel speculanții fără marfă.

Astfel de comitete erau în Timișoara la : fabrica de încălțăminte Dermata, fabrica Teba, Texta, Rominex, Ilsa etc.

Nereguli grave se înregistrau în comunele bănățene și în privința aplicării reformei agrare.

Astfel în comuna Giarmata, în urma unui denunț s-au deplasat în localitate o comisie formată din suprefectul dr. Pelea, căpitanul Cociora de la Legiunea de jandarmi și profesorul Ștefan Socheriade de la PCR și Moga de la PSD.

Comisia a constat nereguli comise de autoritățile comunale ce s-au făcut vinovate de afaceri de zeci de milioane în dauna statului numai prin exceptarea viilor de la reforma agrară.

Implicați în aceste chestiuni erau : primarul Becicherețian, subprimarul Ardalea, președintele comitetului local de reformă agrară împotriva cărora s-au luat măsuri. Totodată urma să fie cercetat de legiune și șeful postului de jandarmi din comuna Giarmata.

Foarte important pe plan social după război, era lupta muncitorilor pentru primirea drepturilor ce li se cuveneau de drept.

În acest scop au avut loc o serie de adunări ale muncitorilor cu Asociația Fabricanților, pentru a discuta despre drepturile lor.

O astfel de întâlnire a comisiei mixte locale a muncitorilor cu asociația fabricanților de la fabrica „Romintex”, în cadrul căreia s-a verificat acordul, primele de producție, precum și întregul contract colectiv.

După discuții între reprezentanții asociației fabricanților și muncitorilor cu direcțiunea fabricii s-au obținut următoarele:

Acordul și prima de frecvență să fie calculată la salariul de bază plus toate accesoriile inclusiv prima de frecvență. Orele suplimentare se vor calcula la fel ca și acordul și prima de producție plus 50% sau 100% conform articololui 25 din contractul colectiv.

Acolo unde nu se poate aplica acordul din diferite motive tehnice, acordul se va calcula în următorul mod:

secțiile care în întregime nu vor lucra în acord vor primi media de producție a secțiilor pe care le deservesc;

lucrătorii auxiliar din secții vor primi numai media acordului

secțiile care din diferite motive nu dau lucrători vor primi media acordului.

Acordul se va adăuga la salariul de bază iar prima de producție din articolul 52 din contractul colectiv se a calcula la rezultatele astfel obținute.

Funcționarii tehnici vor primi pe lângă salariul prevăzut în contractul colectiv, acordul și prima de producție a secțiilor pe care le deservesc. Funcționarii administrativi vor primi 80% din media acordului fără prime de producție.

Pentru țesăturile de bumbac s-a fixat randamentul minim de 45% de unde se va începe acordul pentru articole standard.

O comisie va ratifica încadrările unde au fost greșit făcute.

Cei scoși din producție vor primi salariul, acordul și prima d eproducție ca cei care lucrează în secția de unde a plecat.

Se vor face eforturi pentru a se da masa echipelor de noapte, iar dacă nu se va putea realiza, se vor da bani în contul mesei.

Toți muncitorii care lucrează în aer viciat sau temperaturi ridicate vor primi ½ litri de lapte și coeficientul 10% pentru muncă grea.

Contribuția Direcțiunii de cantină va fi de 80% din costul mesei iar fabrica unde contribuția Direcțiunii e mai mare, acesta rămâne în vigoare ca drept câștigat.

Fabricanții își iau dreptul masa la cantină și aprovizionarea economatelor

Prevederile procesului verbal se aplică de la 1 iunie 1946 până la o hotărâre a Confederației Generale a Muncii asupra datei definitive.

Acolo unde Comisia Tehnică nu poate aplica procesul verbal, cazul va fi soluționat de o comisie specială formată din delegații comisiei local și asociației fabricanților.

Drepturile primite în urma negocierilor dintre cele 2 părți, era un pas foarte important pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de trai ale muncitorilor.

O măsură foarte importantă luată în plan economic a fost cea în care țăranii și economatele puteau primi piele, talpă și opinci în schimbul pieilor brute.

Totodată Comitetul Electoral al B.P.D. Timiș, a hotărât să se respecte dispoziția ca țăranii să-și poată transporta și desface liberi produsele lor, s-a intervenit pentru acest lucru la forurile în drept pentru a se realiza cât mai repede în județul Timiș.

Existau în Timișoara și în județul Timiș unele fabrici unde conducerea refuza să respecte contractul colectiv de muncă, cum era de exemplu la fabrica forestieră din Biled.

Grave probleme de aprovizionare cu materii prime erau la multe fabrici din Banat. UN caz era cel de la fabrica de unelte agricole de la Bocșa Română, unde mașinile rugineau din cauza faptului că în ultimele luni nu s-a primit nici o alocație de fier.

Ca principală vinovată pentru acest lucru era considerată direcțiunea UDR din Reșița, care erau bănuiți de sabotaj.

După verificare contractelor colective între conducere și muncitori, au urmat tratative între UGIR și Confederația Generală a Muncii, în urma cărora s-a stabilit ca personalul necesar bunei funcționări a economatelor va fi angajat de întreprindere, organele sindicale neputând fi angajate nici în conducerea și nici în colectarea sau distribuirea produselor din economate.

Rolul organelor sindicale urma să fie acela de a supraveghea respectarea dispozițiilor legale, cât și a prevederilor stipulate în procesul verbal încheiat între cele 2 organizații.

S-a stabilit că economatele vor trebui să fi aprovizionate cu articole de strictă

necesitate : alimente, îmbrăcăminte și încălțăminte,

articole alimentare: grăsimi, carne,. cartofi, fasole, varză, mazăre, ceapă, făină, mălai, orez, arpacaș, brânză, magiun, porumb, zahăr,

articole de îmbrăcăminte : pânză pentru albituri, ciorapi, pânză pentru ingherie, ață, încălțăminte.

articole necesare gospodăriei : lemne, săpun, sare, petrol.

S-a hotărât că în toate localitățile se vor alcătui comisii formate din reprezentanții comisiilor locale sindicale sau ai sindicatelor împreună cu reprezentanții patronilor în număr egal precum și reprezentanți ai oficiilor economice județene.

Aceste comisii urmau să stabilească felul articolelor luând ca bază cele de mai sus și a cantităților care vor constitui obligația patronală de aprovizionare a economatelor.

La fixarea acestor obligații să se țină seama de articolele raționalizate de rațiile oficiale, care nu vor putea fi depășite.

La articolele neraționalizate se va ține seama de eventualele restricții în vigoare precum și de posibilitățile de aprovizionare ale regiunii, cât și de situația economică generală a țării.

Articolele raționalizate se puteau vinde salariaților astfel: cele raționalizate la prețuri oficiale curente; articolele raționalizate degrevate se vor vinde la prețuri oficiale degrevate, iar articolele neraționalizate libere de comerț, se vor vinde la preț de cumpărare de la transportatori și cheltuielile de colectare, nefiind cuprinse în prețul de vânzare al produselor la economate.

Pe lângă orașe, în Banat au fost înființate cooperative și în marile comune din Banat, unde în fruntea consiliilor de administrație erau numite elemente cinstite și loiale regimului.

O astfel de cooperativă s-a înființat și în comuna Recaș, numită „Recășana”, în cadrul căreia s-au distribuit gratuit, echitabil și progresist mărfuri la acționari la prețuri oficiale.

Pe lângă cooperativă s-a înființat o măcelărie cu scopul de a se micșora prețul cărnii până la atunci egal cu cel de pe piețele orașelor.

Astfel prețul cărnii de bovine mari a scăzut de la 10.000 lei/kg la 8.000 lei/kg, la vițel de la 14.00 lei/kg la 11.000 lei/kg, în acest fel s-a consolidat în rândul populației prestigiul mișcării cooperatiste și s-a realizat numai în 3 săptămâni d ela înființarea măcelăriei un venit de 2.000.000 lei.

Cu toate aceste realizări cooperativei îi lipsește capitalul în proporțiile cerute de cursul zilei.

Soluția cea mai bună de a trece de acest impas era ca Federala Banatului, să-i dea marfă pe creditare și scutire în parte sau total de impozit pe cel puțin 3 ani până când evoluează mai bine „Recășeanca” și va stabili toate loturile economice din comună.

În domeniul silvic, autoritățile locale din județul Timiș au stabilit un plan economic pe anul 1946 – 1947 de a exploata pădurile, punându – se astfel capăt exploatării neraționale.

S-a hotărât să se exploateze: 119.825 m sterni și 22.450 grămezi de crengi ca și lemne de foc; 3362 m cubi de trunchi de cherestea, 3553 m cub lemne pentru construcție și traverse, 912 m cubi lemne pentru mine și telefoane; 6374 m cubi de trunchi de lucru și de construcție.

Din aceste cantități 59.965 m sterni de lemne de foc și 6286 m cubi lemne de lucru și construcție, și 6832 grămezi crăci vor fi exploatate de pădurile statului iar restul din pădurile administrației de stat comunale, bisericești, iar restul din pădurile particulare.

În privința siguranței locuitorilor Timișoarei și a ordinii publice pe străzile puțin luminate din cauza lipsei de becuri, dar și în parcuri unde aceste condiții favorizează fărădelegile, era nevoie de organe speciale pentru înăsprirea pazei pe timpul nopții și măturarea răufăcătorilor ce s-au strâns în oraș.

În acest sens Primăria Municipiului Timișoara a cerut Ministerului de Interne reînființarea poliției comunale care vine să umple golul lăsat de poliția de stat care avea un efectiv redus neputând face față tuturor chestiunilor de ordin local.

Primăria cerut Ministerului de Interne ca efectivul poliției comunale, pentru a face față tuturor nevoilor să fie compus din 1 comisar șef, 3 ajutori decomisar, 6 șefi de secție și 100 de gardieni publici.

Printre multele atribuțiuni ale Poliției Comunale, pe primul loc stă paza orașului.

În colaborare cu Poliția de Stat, Poliția Comunală trebuia să întreprindă o acțiune energică de curățire a orașului de oameni fără căpătâi, borfași, escroci, spărgători și tot soiul de răufăcători veniți din alte părți care au găsit un teren boat de activitate la Timișoara.

Totodată Poliția Comunală trebuia sa supravegheze circulația pe străzile Timișoarei. Tot în atribuțiile Poliției Comunale intra și controlul pieței alimentare, ce va fi aplicat riguros ducând astfel la rezultate în lupta cu pilari acaparatori care continuă să stârpească piața.

Necesarul de energie electrică industrie dar și pentru iluminarea cât mai multor comune, a făcut ca autoritățile române să reia planul inginerului Derigault șeful serviciului de Studii și Statistică al Uzinelor Reșița referitor la construirea unei hidrocentrale împreună cu Iugoslavia pe Dunăre la Porțile de Fier.

Inginerul Derigault, într-un raport despre consumul de energie din România susținea că toate centralele industriale din marile orașe din România au laolaltă 750.000 cai putere și produc 1 ½ miliarde de kilowalttere anual.

Centrala ce va fi construită la Porțile de Fier, susținea inginerul Derigault ar urma să aibă 1 milion de cai putere și ar da 6 ½ kilowalttere anual din care jumătate ar reveni Iugoslaviei.

Totodată inginerul Derigault susținea că echivalentul acestei energii dacă ar fi produsă prin ardere a cărbunelui sau păcură ar trebui anual 700.00 tone păcură si 1.200.000 tone cărbune, aceasta ar însemna munca a 3.600 mineri.

Avantajos pe lângă producerea unei cantități mai mari de energie electrică mai ieftină ar fi și faptul că se va putea exporta mai multă păcură, iar acest lucru ar aduce un câștig de 40.000.000 franci elvețieni anual cu care România ar putea importa mai multe materiale și mărfuri care nu se găsesc în țară.

Alt avantaj ar fi că în urma construirii hidrocentralei, zona cataractelor Buziaș – Turnu Severin, prin ridicare apei cu diguri va fi posibilă în afară de exploatarea energiei și sporirea transportului fluvial, de la maximum 3 milioane la peste 10 tone milioane anual.

Acest lucru ar însemna un transport al mărfurilor pe apă mai ieftin și în consecința dezvoltarea industriei bănățene din centrele industriale: Reșița, Ferdinand, Nădrag, Călan, fapt ce le-ar permite deschiderea posibilităților pentru comerțul de tranzit.

Costul total al uriașei uzine era de aproximativ 70.000.000 zile de lucru adică munca prestată de 80.000 muncitori într-un timp de 3 ani.

Avantajul cel mia important pentru România era că dispunea de o uriașă mână de lucru precum și de faptul că majoritatea lucrărilor erau de terasament, betonare cariere etc, care nu necesitau personal instruit, iar pe de lată parte formarea de muncitori se făcea într-un ritm uimitor de rapid dacă școlile tehnice și industriale urmăreau să scoată meseriași specialiști nu postulanți de birou.

Se menționa faptul că această construcție a fost pusă de multe ori în discuție de tehnicienii români și iugoslavi, dar că condițiile soci-politice dintre cele două state vecine un au permis realizarea mărețului proiect, dar în noua conjunctură de la sfârșitul războiului aplicarea acestui plan se putea realiza cât mai repede posibil.

Oficialitățile de stat din Banat, erau asaltate de foarte multe denunțuri privind sabotajul economic venite de la muncitori care îi reclamau pe patronii fabricilor și întreprinderilor.

Un astfel de caz era raporta de la minele de cărbuni de la Baia Nouă, de nude muncitorii reclamau pe proprietar că ține 180 de muncitori fără medic și dă porumb stricat minerilor.

Muncitorii reclamau faptul că minele dispuneau de 2 locomotive care transportau cărbunele de la mine la Dunăre pentru a fi încărcat pe șlepuri, dar stricându-se una din locomotive nu a mai fost reparată ci scoasă di circulație, iar după un timp a fost declarată stricată si cealaltă locomotivă, astfel încât a fost oprit apoi transportul cărbunelui pe Dunăre și mărindu- se cantitățile de cărbune extras la peste 600 de vagoane.

Pentru reglementarea problemelor privind aprovizionarea cu lemne a județului Timiș – Torontal , Oficiul Silvic a stabilit că județul are o cotă de păduri de 45.680 ha ce nu ajung pentru consumul de lemne de foc, iar necesarul trebuia adus din alte județe, lucru ce era foarte greu de făcut din cauza lipsei mijloacelor de transport.

O cauză gravă în urma tăierilor masive a pădurilor era perturbarea regimului apelor, ce producea adesea inundații din cauza lipsei pădurilor, astfel încât guvernul Groza a aprobat plantarea a 2.500.000 puieți anual de către autoritățile locale. În acest mod se preconiza împădurirea a 8.000 de ha.

Rezolvarea problemei pădurilor avea astfel un rezultat foarte benefic pe termen lung atât pentru populație ce avea nevoie de lemne de foc cât și pentru industrie ce avea nevoie de cherestea.

Trecerea frontului prin Banat a avut numeroase pagube la fel ca și în întreaga țară, pentru refacerea distrugerilor însă era nevoie de muncă susținută și de ajutorul autorităților de stat.

Astfel drumul ce lega Timișoara de Buziaș era întrerupt de podul ruinat de peste râul Șurgan, acesta însă a fost refăcut cu ajutorul prefectului.

În agricultură, după terminarea campaniei de vară din 1946, Oficiul Economic Județean a făcut cunoscută situația agricolă în județul Timiș – Torontal.

Conform datelor Oficiului Județean s-au produs 15.422 vagoane de grâu, 179 vagoane de secară, 3218 vagoane orz, 1729 vagoane ovăz, 8445 vagoane porumb, 28 vagoane orez, 72 vagoane fasole, 74 vagoane, mazăre, 16 vagoane linte, 827 vagoane floarea soarelui, 148 vagoane cânepă, 3 vagoane in, 49 vagoane, lucernă, 82 vagoane trifoi, 527 vagoane borceag, 5286 vagoane cartofi, 7824 vagoane sfeclă de zahăr, 801 vagoane ceapă, 274 vagoane tutun, 640 vagoane varză și 19 vagoane rapiță.

Dacă se socotește consumul normal, rămâne un exedent de 6666 vagoane de grâu, 114 vagoane de secară, 1315 vagoane de orz, în schimb celelalte cereale erau deficitare.

Era prezentat totodată și planul de colectare a cerealelor, operațiune în care greul a fost dus de Federala Banatul, ce a stat în fruntea acțiunii. Astfel Federala și-a luat angajamentul de a colecta 646 vagoane de grâu, iar cele 100 de cooperative din județ și-au realizat planul.

Totodată Federala prin cooperativele din județ a plătit țăranilor din județ în cursul lunii august 1946 peste 6 miliarde de lei.

În condițiile în care seceta și problemele de după război erau destul de acute, în Banat recolta de cereale a fost foarte puțin afectată în comparație cu alte județe din țară.

După recoltarea grâului Primăria Timișoara și-a făcut planurile în privința cantității de grâu necesară pentru nevoile populației.

Era prevăzut pentru acest lucru o cantitate de 300 de vagoane de grâu, această cantitate se estima că va ajunge pentru a acoperi regimul cortelar până la 15 noiembrie, acest grâu asigura rația integrală zilnică a fiecărui cetățean.

Rezolvarea problemei alimentației era un foarte importantă pentru Primăria Timișoarei, în condițiile în care s-a solicitat un împrumut de 3.5 miliarde lei iar băncile nu au acordat creditul cerut de Timișoara.

În metalurgie, la uzinele Reșița situația s-a complicat în luna septembrie 1946, astfel furnalul înalt nu mai lucra, iar oțelăria lucra la o capacitate minimă atât din cauza magnezitului cât și din cauza lipsei fontei lichide care i-a fost furinizată de furnalul înalt încât pierderea producției oțelăriei în ultimele 16 zile din cauza lipsei fontei brute s-a ridicat după aprecierea tehnicienilor la aproximativ 1500 -200 tone de oțel.

Cauzele acestei probleme erau : problemele socio-politice pe care le traversa țara în raporturile cu vecinii, lipsa mijloacelor eficiente de transport, dar și a problemelor de sabotaj economic.

Vara anului 1946 fiind una foarte secetoasă a provocat mari pagube în agricultura din România, cea mai greu lovită regiune a fost Moldova. Pentru a putea rezolva problemele alimentației au fost donate din celelalte regiuni mia puțin afectate de secetă cereale.

Astfel plugarii din Chizătău au donat 5.400 kg grâu pentru locuitorii din Moldova, ia funcționarii Prefecturii Timiș – Torontal au donat guvernului pentru ajutorarea moldovenilor suma de 1.000.000 lei.

În august 1946 autoritățile din Timiș – Torontal au prezentat situația aplicării reformei agrare în județ:

În 1946, în agricultură sa finalizat aplicarea reformei agrare în satele unde nu se încheiase în 1945, din diverse cauze.

În privința aprovizionării populației, s-a îmbunătățit rețeaua economatelor și a cooperativelor de stat, care distribuiau o gamă diversificată de mărfuri. Totodată s-au luat măsuri urgente de stârpire a speculei, din toate domeniile economice.

Ca urmare a semnării unui acord între sindicatele din industrie și patroni de a aproviziona corespunzător economatele fabricilor, și de a crea condiții bune de muncă și o creștere a salariilor.

Înființarea centrelor de mașini agricole a permis lucrarea unei mari suprafețe de pământ, care au permis strângerea unei recolte bune în comparație cu alte regiuni ale țării unde seceta a făcut ravagii.

În domeniul industriei s-au depus mari eforturi și pentru refacerea distrugerilor războiului, dar în același timp și pentru mărirea producției.

NOTE :