Cererea de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana

CAPITOLUL I

CONSIDERENTE INTRODUCTIVE

“Uniunea in diversitate este moto-ul meu, fiindca Europa se construieste pe democratie, pace, respectarea culturilor nationale, securitate, apararea comuna si armonizarea sistemelor judiciare.”

Romano Prodi, 4 februarie 2000

SECTIUNEA I

SCURT ISTORIC AL UNIUNII EUROPENE

Scurt istoric al constructiei europene

Delimitari conceptuale.

Documentul strategic privind extinderea Uniunii Europene

Drumul parcurs de Romania pe calea integrarii europene

SECTIUNEA A II-A

PRELIMINARIILE ADERARII

1.Acordul de Asociere cu Romania

2. Cererea de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana

3. Agenda 2000

SECTIUNEA I

SCURT ISTORIC AL UNIUNII EUROPENE

Scurt istoric al constructiei europene

Comunitatile europene sunt organizatii care, pornind de la necesitatile integrarii economice, au pregatit conditiile pentru integrarea politica. Procesul evolutiv a dus la adancirea structurilor democratice si consolidarea puterilor acestora.

Crearea Comunitatilor europene are ca temei planul lui Robert Schuman care, la 9 mai 1950, a lansat in Germania si in celelalte tari ale Europei care au acceptat, a ideii de creare a unei Comunitati de interese pacifiste. Prin aceasta, a intins o mana fostilor inamicilor si a eradicat dorinta de razboi si erorile trecutului. In plus a pornit un proces complet nou in relatiile inernationale, propunand vechilor natiuni sa se revitalizeze impreuna, exercitandu-si impreuna suveranitatea, asa cum nici una dintre ele nu ar fi fost capabila sa o exercite singura.

De atunci, constructia Europei a avansat in fiecare zi. Ea reprezinta cea mai semnificativa sarcina a secolului al XX-lea si o speranta noua in zorii noului secol.

Astazi, europenii isi rezolva diferendele prin mijloace pasnice, aplicand domnia legii si cautand concilierea. Spiritul de superioritate si de discriminare a fost alungat din relatiile dintre statele membre, acestea incredintand celor cinci institutii comunitare (Consiliul, Parlamentul, Comisia, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi) responsabilitatea pentru medierea conflictelor, pentru definirea interesului general al europenilor si pentru promovarea politicilor comune.

Standardul de viata al oamenilor s-a imbunatatit semnificativ, mult mai mult decat ar fi fost posibil daca fiecare economie nu ar fi beneficiat de urma economiei programate si a obtinerii de castiguri din piata comuna si intensificarea comertului. Integrarea economica demonstreaza zilnic nevoia de realizare a uniunii politice si ne apropie tot mai mult de aceasta. La nivel international, Uniunea Europeana isi mareste influenta o data cu importanta economica, standardul de viata al cetatenilor si locul sau in forumurile diplomatice, comerciale si monetare.

Comunitatea Europeana isi obtine forta din valorile comune ale democratiei si drepturilor omului, care reunesc oamenii, si mentine diversitatea culturilor, limbilor, precum si a traditiilor.

Uniunea Europeana se fundamenteaza pe cele trei tratate institutive (Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951, privind infiintarea CECA si cele doua tratate de la Roma din 25 martie 1957, privid infiintarea cEE si EURATOM), tratate care au fost permanent modificate, comlpetate si adaptate noilor realitati. In acest sens, Tratatul de la Maastricht a creat cetatenia europeana, introducand un set de drepturi si obligatii pentru cetatenii statelor membre. Nu a oferit, insa, o substanta reala. In tarile unde a fost necesar un referendum pentru ratificarea tratatului, reactia publica a relevat clar faptul ca oamenii nu au dorit sa se mearga mai departe in directia integrarii europene daca nu se va acorda mai mult credit ingrijorarilor, sperantelor si criticilor lor. Acest tratat le-a amendat pe cele originare din anii ’50, alaturand intr-un singur text prevederile tratatelor existente, plus doua noi sectiuni majore care acopera coordonarea politicii externe si cooperarea iin domeniile justitiei si afacerilor interne.

Acestia sunt cei trei piloni pe care este construita Uniunea. Primul se refera la cooperarea economica a statelor membre, bazandu-se pe cele “patru libertati” (libera circulatie a persoanelor, a capitalului, a serviciilor si a bunurilor) si integrand activitati din agricultura, mediu, concurenta, comert, fiscalitate si uniune monetara. In aceste domenii, institutiile comunitare au putere legislativa, pentru ca statele membre le-au delegat anumite competente, ce reprezinta in multe cazuri insemne ale suveranitatii nationale. In domenii circumscrise primului pilon, institutiile Uniunii Europene opereaza independent de statele membre, iar cooperarea se face la nivel supra-national, fapt ce demonstreaza ca Uniunea Europeana este diferita de celelalte organisme internationale.

In virtutea celui de-al doile pilon, Uniunea Europeana, putere economica de anvergura globala, incepe sa se afirme in marea diplomatie internationala, ceea ce o determina sa abordeze o “voce unica”.

La nivelul celui de al treilea pilon, Consiliul European poate lua, deocamdata, numai decizii cadru cu privire la armonizarea legislativa. Datorita intensificarii procesului de circulatie libera a persoanelor pe teritoriul Uniunii si a afirmarii din ce in ce mai pregnante a idealului “cetateniei europene”, cooperarea in acest domeniu va deveni, insa, deosebit de importanta.

Tratatul de la Amsterdam a retinut pe ansamblu aceeasi arhitectura. Acest nou izvor de drept se concentreaza pe tei mari dimensiuni:

obligatia UE de a monitoriza drepturile fundamentale, in particular pe cele inscrise in Conventia European pentru Protectia Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, adoptata ede Consiliul Europei in 1950. Orice stat membre vinovat de serioase si sistematice abateri va fi pasibil de penalizari, mergand pana la suspendarea dreptului de vot in cadrul Consiliului. In acelasi timp, respectarea drepturilor fundamentale este o preconditie pentru ca tarile asociate sa adere la UE.

Dreptul UE de a actiona impotriva oricarei forme de discriminare bazate pe sex, rasa sau origine etnic, religie sau credinta, disabilitati, varsta sau orintare sexuala.

Obligatia UE de a promova oportunitati egale pentru barbati si femei in toate politicile sale, in virtutea normelor existente in tratate, in sfera sociala si a fortei de munca. In acest ultim domeniu, noul tratat deschide drumul catre “discriminarea pozitiva” daca unul dintre sexe este clar dezavantajat.

In plus, tratatul recunoaste dreptul al viata privata acolo unde sunt implicate datele personale detinute e catre institutii. Acesta este un drept care devine din ce in ce mai important, o data cu avansul tehnologiei informatiei.

Rezultatul este o structura eschisa care va permite si incuraja extinderea ulterioara si protejarea drepturilor cetatenilor. Reprezinta u raspuns primar la dorinta exprimata de unele state membre ca Uniunea Europeana sa aiba propriul sistem de drepturi fundamentale care sa completeze regulile deja stabilite de Curtea Europeana de Justitie.

Tratatul de Amsterdam depaseste abordarea abstracta a drepturilor omului prin creionarea unor raspunsuri practice in situatia in care aceste prerogative sunt amenintate si este necesara o actiune corectiva. Pe de alta parte, acest document confirma si clarifica principiul subsidiaritatii, reconoaste dreptul oamenilor de a avea acces la documentele institutiilor europene, garanteaza actiuni concrete pentru combaterea fraudei impotriva bugetului UE.

In intreaga Europa se inregistreaza un mare numar de anchete ale unor cazuri de coruptie in care sunt implicati reputati politicieni din Franta, Spania, Marea Britanie, Belgia si Italia, ceea ce reflecta activismul de care da dovada o ramura a sistemului judiciar.

“Daca secolul al XIX-lea a fost considerat in Europa ca o peroioada a marilor legislaturi, iar secolul al XX-lea – epoca unui executiv puternic, secolul al XXI-lea ar putea sa se remarce printr-o activitate deosebita a sistemulu judiciar”, afirma Sergio Romano.

Slabirea statului national in Europa, pe masura ce barierele din calea comertului si calatoriilor sunt desfiintate, coroborata cu ascendenta “generatiei rebele din 1968”, plina de neincredere fat ade autoritati, a dus la intarirea sistemului judiciar, facand posibile anchetele de coruptie si abuz de putere.

Tratatul de la Amsterdam stabileste pricipiile calauzitoare, intarind politica externa si de securitate a UE:

in primul rand, sa apere valorile comune, interesele fundamentale, independenta, integritatea si securitatea Uniunii;

in al doilea rand, sa apere pacea si sa intareasca securitatea internationala si cooperarea, sa consolideze democratia, domnia legii si drepturile fundamentale.

Ultima Conferinta Interguvernamentala, finalizata prin semnarea Tratatului de la Nisa la 26 februarie 2001 de catre Ministrii Afacerilor Externe ai statelor membre si intrat in vigoare la 1 februarie 2003, a avut ca tema prioritara a agendei sale reformarea cadrului institutional european in vederea pregatirii procesului de extindere a Uniunii Europene. Reanalizarea proiectului constructiei comunitare institutionale s-a dovedit a fi o sarcina destul de dificila, dat fiind faptul ca bilantul acestui summit este contrastant. Pe de o parte s-au inregistrat progrese referitoare la numirea presedintelui Comisiei Europene prin votul majoritatii calificate, intaririi puterii acestuia, revigorarii sistemului juridic si ameliorarii sistemului de cooperare intarita, gratie suprimarii dreptului de veto. Pe de alta parte, insa, problemele ramase neclarificate la Amsterdam au fost numai pe jumatate solutionate la Nisa. Printre aceste “left overs” se numara problemele din domeniile fiscal si social si, catalogata drept simbol al “esecului de la Nisa”, asa-zisa “ruptura” dintre statele mari si cele mici ale UE, ca si cea dintre Franta si Germania.

In pofida restantelor la nivelul clarificarii institutionale, momentul Nisa a inregistrat un progres considerabil, chiar daca numai partial, in planul pregatirii largirii Uniunii, fiind receptat, atat in sanul institutiilor europene, cat si in mediul academic, ca un “prag minim” atins, un compromis care sa permita continuarea, in mod eficient, a negocierilor asupra extinderii.

????????????????//COMPLETARE

Delimitari conceptuale

In elaborarea dosarelor de fundamentare si a documentelor de pozitie se va porni in primul rand de la dispozitiile acquis-ului comunitar din fiecare domeniu. Acquis-ul comunitar cuprinde:

Tratatul instituind Comunitatea Europeana, republicat dupa modificarile si completarile aduse prin Tratatul de la Amsterdam;

Tratatul instituind Uniunea Europeana, republicat dupa modificarile si completarile aduse prin Tratatul de la Amsterdam;

Directivele, regulamentele si deciziile, ca acte normative comunitare cu valoare obligatorie, precum si celelalte acte comunitare, cu valoare de recomandare;

Acordurile internationale la care Uniunea Europeana este parte (inclusiv Acordul european instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte);

Jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene privind interpretarea si modul de aplicare a dispozitiilor pertinente ale tratatelor constitutive, ale acordurilor internationale si ale legislatiilor secundare (directive, regulamente, decizii etc.).

Derogarea este o exceptie cu caracter permanent de la aplicarea normelor comunitare intr-un domeniu precis determinat. Ea poate lua sfarsit intr-un singur caz, si anume atunci cand normele comunitare de la care s-a solicitat exceptarea sunt abrogate sau modificate astfel incat ea sa devina lipsita de obiect.

Documentele de pozitie sunt documentele oficiale prin care Romania isi prezinta- in cadrul Conferintei Interguvernamentale pentru aderare la Uniunea Europeana – pozitia fata de fiecare dintre cele 31 de capitole de negociere in care este impartit, pentru ratiuni metodologice, acquis-ul co la Nisa. Printre aceste “left overs” se numara problemele din domeniile fiscal si social si, catalogata drept simbol al “esecului de la Nisa”, asa-zisa “ruptura” dintre statele mari si cele mici ale UE, ca si cea dintre Franta si Germania.

????????????????//COMPLETARE

Delimitari conceptuale

In elaborarea dosarelor de fundamentare si a documentelor de pozitie se va porni in primul rand de la dispozitiile acquis-ului comunitar din fiecare domeniu. Acquis-ul comunitar cuprinde:

Tratatul instituind Comunitatea Europeana, republicat dupa modificarile si completarile aduse prin Tratatul de la Amsterdam;

Tratatul instituind Uniunea Europeana, republicat dupa modificarile si completarile aduse prin Tratatul de la Amsterdam;

Directivele, regulamentele si deciziile, ca acte normative comunitare cu valoare obligatorie, precum si celelalte acte comunitare, cu valoare de recomandare;

Documentelor de pozitie ale Romaniei li se raspunde de catre Consiliul Uniunii Europene prin pozitii comune, prin care pozitia Romaniei poate fi acceptata sau se poate cere Romaniei sa isi modifice pozitia in anumite privinte. In acest ultim caz, ramane ca Romania sa adopte un nou document de pozitie in acel capitol, modificat in funcytie de solicitarile primite si de interesele si de posibilitatile proprii.

Perioada de tranzitie este o exceptie cu caracter temporar de la aplicarea normelor comunitare intr-un domeniu precis determinat, solicitata de un stat candidat, innitial prin documentele sale de pozitie si ulterior inscrisa in tratatul sau de aderare. Ea intra in vigoare la data la care statul candidat devine membru al UE si se incheie la sfarsitul duratei sale, moment de la care normele comunitare cu privire la care a fost solicitata perioada de tranzitie devin opozabile statului respectiv..

Piata comuna a devenit un proiect in sine si trata ca atare incepand cu anii ’80, cand statele weuropene au adoptat un program de actiune asa-numita “Carte Alba”, care punea bazele unei piete unice europene (The Single Market). Pentru crearea cadrului acesteia, Comunitatea Europeana a adoptat, in anul 1985, Actul Unic European (intrat in vigoare in 1987), care a sporit eficienta procesului de decizie la nivelul Consiliului European. Toate acestea au netezit treptat calea catre uniunea economica si monetara, proiect lansat in 1989 si continuat cu uniunea monetara care a devenit realitate l a1 ianuarie 1999, o data cu adoptare monedei Euro de catre 11 state ale Uniunii. Sigla monedei Euro este inspirata din litera epsilon a alfabetului grec, leagan comun al civilizatiei europene, si de prima litera a cuvantului Europa. Cele doua linii paralele simbolizeaza stabilitatea Euro.

Strategia de preaderare este un ansamblu de masuri cu caracter politic, economic si legislativ, care acopera toate domeniile de activitate ce tin de competenta comunitara si vizeaza satisfacerea de catre statele ce doresc sa devina membre ale UE a criteriilor de aderare stabilite de Consiliile Europene de Copenhaga (din iunie 1993) si Madrid (din decembrie 1995).

Premise (Documentul strategic) privind extinderea Uniunii Europene

Procesul complex al negocierilor si pregatirea dificila pentru aderare dau nastere unei nesigurante a tarilor candidate in ceea ce priveste progresul extinderii. De ceea este imperios necesar ca Uniunea Europeana sa proiecteze un angajament ferm al extinderii. Uniunea a decis sa nu fixeze termene rigide pentru ca finalizarea negocierilor sa coincida cu indeplinirea criteriilor de aderare, intrucat aceasta depinde de circumstantele politicii sociale si economice ale fiecarei tari candidate.

Un proiect al extinderii de asemenea dimensiuni necesita o strategie de comunicare apta sa mentina informati cetatenii Uniunii Europene si ai statelor candidate, de natura sa asigure participarea acestora la procesul de extindere, in virtutea legitimitatii conferite de valotile democratice.

Se apreciaza ca largirea UE va aduce beneficii de securitate sporita, stabilitate si prosperitate nu numai pentru UE, ci si pentru comunitatea internationala, inclusiv partenerii comerciali de baza ai UE. Acest proces va mari dimensiunile pietei unice, va stimula dezvoltarea si va crea noi oportunitati de investitii si comert si va plasa UE intr-o pozitie mai buna de a contribui la eforturile internationale de a stopa migratia, poluarea mediului, traficul ilegal si crima organizata.

Pentru ca extinderea sa se deruleze firesc, Uniunea trebuie sa continue sa dezvolte relatii puternice cu vecinii sai imediati. Angajamentele de parteneriat si asociere dezvoltate cu acestia cauta sa creeeze conditii pentru stabilitate politica si crestere economica, pentru ca viitoarele granite ale UE sa nu dea nastere unor linii despartitoare in Europa.

Aprecierea Comisiei asupra progresului statelor candidate este bazata pe criteriile definite de Comisiile Europene de la Copenhaga in 1993 si Madrid in 1995. Aprecierea rezulta initial din informatiile oferite de statele insesi in urma examinarii analitice a acquis-ului si in contextul negocierilor pentru aderare, ca si in urma intalnirilor tinute sub conventiile Parteneriatelor pentru Aderare. De asemenea, Comisia a comparat aceste informatii cu cele continute in Programele Nationale pentru Aderare, care au fost inaintate Comisiei in prima parte a anului 2000. In plus, Comisia a examinat rapoartele Parlamentului European, evaluarile facute de statele membre, rapoartele organismelor internationale, in special Consiliul Europei si OSCE, institutiile financiare ineternationale si organizatiile neguvernamentale.

In concordanta cu liniile calauzitoare ale negocierilor aprobate de Consiliul European la Luxemburg si confirmate la Helsinki, fiecare candidat negociaza separat, in functie de stadiul atins. Eforturile depuse si rezultatele acestora se analizeaza pentru fiecare candidat in parte, dobandirea calitatii de membru UE producandu-se in momentul in care statul candidat este pregatit sa-si asume obligatiile de membru. Negocierile sunt derulate in conferinte bilaterale de aderare, intre statele membre si fiecare aplicant. Acquis-ul a fost divizat in 31 de capitole de negociere.

Negocierile sunt guvernate de principiul diferentierii si ofera posibilitatea pentru acele tari care au inceput negocierile mai tarziu (inclusiv Romania) sa recupereze.

Pe baza progresului realizat, Comisia va promova o strategie care sa conduca negocierile intr-o faza substantiala. Strategia permite statelor membre si candidate sa negocieze problemele-cheie care se cer a fi rezolvate pentru a se formula concluzii satisfacatoare.

Elementele principale ale strategiei sunt:

o invitatie catre statele membre si candidate sa includa in negocieri chestiunile substantiale ridicate de cerintele tranzitiei;

o analiza a acestor cerinte, distingand intre cazuri pe care Comisia le considera acceptabile, negociabile sau inacceptabile;

o indicatie a timpului necesar pentru finalizarea negocierilor.

Aceasta strategie este bazata pe principiile afirmate la inceputul negocierilor si progresele deja atinse. Ea confirma determinarea Uniunii de a injecta un punct de cotitura in cadrul negocierilor si de a le propulsa in continuare, in concordanta cu un plan ambitios si realist. Acesta are rolul sa incurajeze candidatii in intensificarea pregatirilor pentru aderare.

Etapele parcurse de Romania pe calea integrarii europene

Contextul istoric in care se inacadreaza demersurile Romaniei vizand integrarea in structurile comunitare se plaseaza sub semnul schimbarilor profunde care au intervenit in societatea romaneascadupa anul 1989, precum instituirea unui cadru social fundamentat pe principii democratice, realizarea unor pasi esentiali in vederea dezvoltarii unei economii de piata.

Relatiile dintre Romania si Comunitatile europene dateaza din anul 1980, cand a fost semnat un acord comercial. Acesta a fost suspendat ulterior de catre Comunitati din cauza incalcarii drepturilor omului in perioada regimului comunist. In anul 1991 s-a semnat un Acord de comert si cooperare.

????????????????????????????????

Sectiunea a II-a

Preliminarile aderarii

1. Acordul de Asociere cu Romania

Baza legala a relatiilor dintre Romania si Uniunea Europeana o reprezinta Acordul European de Asociere . Acest document a fost semnat la 1 februarie 1993, a fost promulgat de Presedintele Romaniei la 5 aprilie 1993 si a fost ratificat prin Legea nr.20/ 12 aprilie 1993, publicat in Monitorul Oficial nr.73/ 1993. Acordul European a intrat in vigoare la 1 februarie 1995.

Obiectivele asocierii pevazute in art. 1 sunt:

-asigurarea unui cadru adecvat pentru dialogul politic dintre parti, care sa permita dezvoltarea unor legaturi politice strinse;

promavarea dezvoltarii comertului, precum si a relatiilor

economice intre pari, sprijiind astfel dezvoltarea economica in Romania;

asigurarea unei baze pentru cooperarea economica,

sociala,financiara si culturala;

srijinirea eforturilor Romaniei de dezvolarea a economiei, de

desavirsire a tranzitiei intr-o econmie de piata si de consolidare a democratiei;

stabilirea unor institutii adecvate pentru a face asocierea efectiva;

asigurarea unui cadru pentru integrarea graduala a Romaniei in

Comunitate .

In ceea ce priveste crearea cadrului institutional, se apreciaza ca un

dialog politic regulat va consolida apropierea dintre Romania siComunitate, va spijini schimbarile politice si economice in curs de desfasurare in acest tara si va contribui la stabilirea de forme noi de cooperare.

Printre finalitatile acestui dialog politic se numara urmatoarele:

facilitarea integrarii depline a Romaniei in comunitatea natiunilor democratice si a apropierii progresive dintre Romania si Comuniatate. Apropierea economica prevazuta in acest acord va conduce la o mai mare convergenta politica;

realizarea unei convegente crescande a pozitiilor comune in problemele internationale, in special in cazul celor de natura a avea efecte substantiale asupra uneia sau altia dintre parti;

apropierea pozitiilor partilor in probleme de securitate, ceea ce va duce la intarirea securitatii si stabilitatii in intreaga Europa.

Un alt punct important prevazut in Acord (art.6) il reprezinta

respectarea principiilor democratice si a drepturilor omului stabilite in Actul Final de la Helsinki si Carta de la Paris pentru o noua Europa, precum si a principiilor economiei de piata; toate acestea au rolul de a inspira poiticile interne si externe ale partilor, constituind elemente esentiale ale asocierii.

In privinta liberalizarii circulatiei marfurilor, serviciilor, capitalului si persoanelor, Romania si Comunitatea au stabilit gradual o zona de liber schimb bazata pe obligatii reciproce si echilibrate, in concordanta cu prevederile Acordului de Asociere si cele ale Acordului General pentru

???????????????????/ tarife vamale si comert (GATT). O atentie deosebita este acordata regimului taxelor vamale; in acest sens este stabilit un calendar al reducerilor taxelor la import si export intre Comunitatae si Romania, defalcat pe 10 ani (art.10-11). De asemenea, exista prevederi speciale cu privire la produsele de origine animaliera si vegetala, avand specific agricol.

Cele doua parti se vor abtine de la orice masuri sau practici de natura fiscala interne care ar introduce, direct sau indirect, o discriminare intre produsele unei parti si produsele similare originare din teritoriul celeilalte parti (art. 27alin.1).

Acordul nu va exclude mentinerea sau stabilirea de uniuni vamale, zone de liber schimb sau aranjamente privind comertul de frontiera, cu exceptia situatiilor in care ele modifica aranjamentele prevazute in Acord (art.28alin1).

Sunt stabilite masuri de protectie pentru situatiile neprevazute ce pot aparea in timpul derularii Acordului, in acest sens fiind instituit un Consiliu de Asociere cu rol in supravegherea respectarii prevederilor Acordului. Activitatea Consiliului de Asociere este reglementata de art. 106-114 din Acord.

Acordul nu exclude prohibitiile sau restrictiile la import, export sau tranzit, justificate pe temeiurile moralitatii publice, politicii sau securitatii publice, protectiei sanatatii si vietii, protectiei resurselor naturale, a tezaurelor, a proprietatii intelectuale, industriale sau comerciale sau a reglementarilor referitoare la aur si argint (art.36). aceste derogari de la regula instituita au caracter restrictiv.

In continuare este reglementata situatia fortei de munca, a circulatiei persoanelor si a contractelor de munca si de comert incheiate de companiile romanesti si europene. In acest sens, in scopul facilitarii restructurarii

resurselor de forta de munca, ca urmare a restructurarii economice din Romania, Comunitatea va furniza asistenta tehnica pentru crearea unui sistem adecvat de asigurari sociale, conform art. 89 (art.44). Pentru a facilita cetatenilor din Comunitate si celor din Romania initierea si desfasurarea in mod regulat de activitati profesionale in Romania si, respectiv, in Comunitate, Consiliul de Asociere va examina masurile necesare ce trebuie luate pentru a asigura recunoasterea reciproca a calificarilor (art.47). In acelasi timp, partile se obliga sa adopte masurile necesare pentru a permite furnizarea de servicii de catre companiile si cetatenii din Comunitate sau din Romania, stabiliti pe teritoriul uneia dintre parti, alta decat a persoanei pentru care sunt destinate serviciile, cu luarea in considearare a dezvoltarii sectoarelor de servicii ale partilor (art.56 alin1).

Cu privire la tranzactiile din contul de capital din balanta de plati, Romania si statele membre a le Uniunii vor asigura circulatia libera a capitalului privind investitiile directe facute in companii infiintate conform legilor in vigoare in tara gazda si investitiile facute conform prevederile Acordului, si lichidarea sau repatrierea acestor investitii si a oricarui profit rezultat din acestea. Nu se vor introduce noi restrictii valutare la circulatia de capital si la platile curente aferente si nu se vor face aranjamentele existente mai restrictive.

In plus, sunt stabilite incompatibilitatile cu buna functionare a relatiilor comerciale intre parti (art.64 alin1) si sunt supuse examinarii practicile contrare acestui articol, prin prisma regulilor stabilite de art.85-86 si 92 din Tr. CEE.

Pentru o mai eficienta protectie a drepturilor de proprietate intelectuala, industriala si comerciala, Romania se obliga ca, pana la sfarsitul celui de-al cincilea an de la intrarea in vigoare a Acordului, sa solicite aderarea la Conventia de la Munchen privind acordarea patentelor europene din 5 octombrie 1973, precum si la celelalte conventii multilaterale referitoare la aceste drepturi la care statele membre sunt parti sau pe care le aplica de facto. Scopul este acela de a se asigura un nivel de parotectie similar cu cel din Comunitate (art.67).

Romania se angajeaza sa depuna eforturi pentru ca legislatia sa sa devina, gradual, compatibila cu cea a Comunitatii. Astfel, armonizarea legislatiei se va extinde in special in urmatoarele domenii: vamal, al societatilor comerciale, bancar, al proprietatii intelectuale, al protectiei fortei si locurilor de munca, al securitatii sociale, al securitatii financiare, al concurentei, al protectiei sanatatii si vietii oamenilor, animalelor si plantelor, al protectiei consumatorilor, impozitarii indirecte, in domeniul nuclear, al transporturilor si in cel legat de mediu (art.69-70). Pentru aplicarea acestor masuri, Comunitatea va furniza Romaniei asistenta tehnica sub forma de:schimb de experti, furnizare de informatii, organizare de seminarii, activitati de formare, ajutor pentru traducerea legislatiei din Comunitate (art.71).

Cooperarea economica prezinta o importanta deosebita pentru

aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si este menita sa contribuie la dezvoltarea Romaniei si la cresterea potentialului sau, dupa principiul dezvoltarii durabile. Cooperarea va intari legaturile economice existente, pe cea mai lunga baza posibila, in beneficiul ambelor parti.De aceea, in cadrul Acordului sunt detaliate politicile si masurile ce se vor in domeniul industrial, al investitiilor, agricultura, energie, transport, dezvoltare regionala si turism, acordandu-se deosebita masurilor capabile sa stimuleze cooperarea intre tarile Europei Centrale si de Est, in scopul unei dezvoltari armonioase in zona(art. 72- 91).

Toate aceste deziderate pot fi realizate in conditiile unni schimb reciproc si efectiv de informatii. Se va acorda prioritate programelor menite sa puna la dispozitia publicului larg informatiile de baza privind Comunitatea, si cercurilor de specialistilor din Romania, inclusiv accesul la bazele de date comunitare (art. 92). Mai mult, este deosebit de important sa se realizeze armonizarea sistemului vamal al Romaniei cu cel al Comunitatii, prin schimbul de informatii, introducerea unui document administrativ unic, interconectarea sistemelor de tranzit, simplificarea formalitatilor legate de transportul de marfuri, acordarea de asistenta tehnica(art. 94).

Controlul circulatiei marfurilor este in stransa legatura cu protectia consumatorului, in acest sens urmarindu-se realizarea compatibilitatii depline dintre sistemele de protectie a consumatorului din Romania si din Comunitate(art.93). Se vor lua masuri deosebite impotriva traficului ilicit de narcotice si de substante psihotrope(art. 97).

De asemenea, luand in considerare Declaratia Solemna privind Uniunea Europeana, partile se obliga a promoveze, incurajeze si facileteze cooperarea culturala. Programele comunitare or fi extinse Romaniei sin va fi promovata colaborarea in domeniul audiovizualului(art.99).

In vederea realizarii tuturor obiectivelor Acordului, Romania beneficiaza de asistenta financiara temporara din partea Comunitatii, sub forma de donatii si imprumuturi PHARE, inclusiv de la Banca Europeana de Investitii(art.100-105).

2. Cererea de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana

Romania a prezentat cererea de aderare la Uniunea Europeana pe 22 iunie 1995. La solicitarea Consiliului European, exprimata la Madrid I decembrie 1995, Comisia a elaborat Opinia asupra cererii de aderare (la fel ca pentru celelalte tari candidate), pe baza criteriilor de la Copenhaga. Opinia Comisiei Europene asupra gradului de pregatire a unei tari pentru aderare este actualizata in fiecare an printr-un Raport Annual.

Consiliul European, intrunit la Copenhaga in iunie 1993, a conchis ca:

“Tarile asociate din Europa Centrala si de Estcare doresc pot deveni membre ale Uniunii Europene. Aderarea fiecarei tari va avea loc de indata ce aceasta va fi capabila sa-si asume obligatiile ce-I revin prin satisfacerea conditiilor economice si politice pe care le implica aderarea. Calitatea de membru implica urmatoarele:

stabilitatea institutiilor care garanteaza democratia, statul de drept, drepturile omului, precum si respectarea drepturilor si protectia minoritatilor;

existenta unei economii de piata functionale, cat si capacitatea de a face fata concurentei si fortelor de piata din cadrul Uniunii;

capacitatea de a-si asuma obligatiile de membru inclusiv acceptarea obiectivelor uniunii politice, economice si monetare.

Capacitatea Uniunii de a asimila noi state membre constituie de asemenea un criteriu esential, ce corespunde atat interesului Uniunii, cat si al tarilor candidate.”

In acelasi spirit, Consiliul European reunit la Madrid in decembrie 1995 a subliniat necesitatea ca statele candidate sa-si adapteze structurile administrative pentru a asigura atat transpunerea legislatiei comunitare in legislatiile nationale, cat si aplicarea ei efectiva prin structuri administrative si juridice adecvate. Pentru aderarea la Uniunea Europeana este necesara, mai intai, increderea reciproca intre statele membre si cele candidate.

Consiliul European de la Luxemburg din decembrie 1997 a accentuat de asemenea ca: “extinderea Uniunii Europene necesita, in pralabil, o consolidare si o imbunatatire a functionarii institutiilor, in conformitate cu dispozitiile Tratatului de la Amsterdam referitoare la institutii.”

In conformitate cu pervederile art. O al Tratatului de la Maastricht, la cererea Consiliului, Comisia a pregatit o Opinie in legatura cu cererea de aderare a Romaniei, pe care a publicat-o pe 16 iunie 1997.

In pregatirea Opiniei, Comisia a aplicat criteriile stabilite la Consiliul European de la Copenhaga, din iunie 1993:

Criteriul politic – stabilirea institutiilor garante ale democratiei, statului de drept, drepturiolor omului, respectului minoritatilor si protectiei lor.

S-a apreciat la acea vreme ca Romania are institutii care tind spre stabilitate, dar ele trebuei consolidate prin acordarea unui respect mai mare, in practica, statului de drept, la toate nivelurile structurilor guvernamentale.

SECTIUNEA I

Negocierile de aderare

Etapele premergatoare deschiderii negocierilor de aderare

Consiliul European de la Helsinki din decembrie 1999 a hotarat ca singurul criteriu care trebuie indeplinit inaintea deschiderii negocierilor este criteriul politic (existenta unor institutiii democratice stabile, respectarea drepturilor omului sim protejarea minoritatilor).

Celelalte criterii raman neschimbate, indeplinirea lor fiind necesara in momentul aderarii. Aceste criterii sunt:

criteriul economic: economie de piata functionala si care sa poata face fata presiunlor concurentiale de pe piata unica a Uniunii Europene;

criteriul legislativ:acquis-ul trebuie pus in aplicare in statul candidat in momentul aderarii la Uniunea Europeana;

criteriul administrativ: capacitatea statului candidat de a aplica acquis-ul comunitar din momentul aderarii.

Statul care doreste aderarea la UE trebuie sa depuna la Presedintia Consiliului Uniunii o cerere de aderare (o scrisoare in care isi exprima dorinta de a deveni membra a UE).

Consiliul UE decide daca statului ce a depus cererea de aderare ii este sau nu conferit statutul de stat candidat la UE. Acesta nu este un proces automat (Turcia nu a fost acceptata ca stat candidat decat dupa multi ani de la depunerea cererii de aderare). Din momentul in care un stat este acceptat cu statut de candidat pentru aderare la UE, el primeste ajutor din partea Uniunii pentru a se pregati in vederea aderarii si este permanenr monitorizat pentru a se vedea in ce masura indeplineste criteriile aderarii.

Pe baza rapoartelor anuale de tara intocmite de Comisia Europeana, Consiliul European decide deschiderea negocierilor de aderare.

Doua institutii ale UE sunt implicate in procesul de negociere: Consiliul Uniunii (alcatuit din ministrii de resort, reprezentand fiecare dintre statele membre) si Comisia Europeana (Directia Generala pentru Extindere).

O data ce Consiliul a luat decizia de incepere a negocierilor cu un stat candidat mai trec cateva luni pana in momentul in care cele doua parti se aseaza efectiv la masa negocierilor.

Intre timp, partile se pun de acord asupra ordinii deschiderii spre negociere a diferitelor capitole. Din experienta negocierilor anterioare purtatae de UE, s-a observat ca se incepe cu analiza capitolelor mai usoare, pentru a permite realizarea unor progrese absolut necesare crearii unui climat de incredere intre cele doua parti. Capitolele mai dificile sunt lasate pentru o etapa mai avansata a negicierilor, cand partile au o viziune de ansamblu asupra pozitiilor de negociat.

Dupa ce un capitol a fost deschis pentru negociere, statul candidat trebuie sa-si pregateasca pozitia de negociere sub forma unui “document de pozitie”. Acest proces este precedat de o evaluare bilaterala a acquis-ului in domeniul respectiv, pentru a identifica acele domenii in care candidatul ar avea dificultati reale in aplicarea acquis-ului comunitar la data aderarii. UE raspunde “documentului de pozitie” al statului candidat prin propria-I pozitie de negociere, cunoscuta drept “pozitie comuna”, intrucat aceasta trebuie sa fie adoptata in unanimitate de statele membre ale UE (proiectul de pozitie comuna este pregatit de Comisia Europeana).

Negocierile oficiale se desfasoara in cadrulunei conferinte de negociere la care participa negociatorul tarii candidate si Consiliul UE. Cele doua tari isi prezinta pozitiile de negociere asupra diverselor capitole ale acquis-ului. Daca cele doua parti se pun de acord, capitolul respectiv se poate inchide provizoriu. Daca cele doua pozitii de negociere sunt diferite, chestiunea ramane in discutie pana cand se gaseste o solutie.

Oricare ar fi concesia ceruta de statul candidat, ea nu poate fi acceptatadeact cu acordul unanim al celor 15 state membre. Este sarcina Comisiei Europene sa identifice impreuna cu statul candidat acele concesii ce ar putea fi acceptate de catre Consiliul UE. Acesta din urma si Comisia vor stabili acele concesii pe care le-ar putea accepta statul candidat.

2.Continutul procesului de aderare

Continutul procesului de aderare consta in adoptarea, aplicarea si dezvoltarea acquis-ului comunitar, acesta reprezentand intreaga legislatie primara si derivata, ca si ansamblul politicilor si institutiilor create pentru a asigura aplicarea, respectarea si dezvoltarea corespunzatoare si continua a acestei legislatii.

Principiul fundamental al aderarii la UE este ca cea mai mare parte a acquis-ului nu este negociabil, de vreme ce el constituie esenta insasi a constructiei comunitare. Intr-adevar, majoritatea acquis-ului comunitar trebuie preluat ca atare de catre statul candidat, numai aspectele concrete si dificile putand fi supuse negocierii.

Obiectivul final al negocierii il reprezinta aderarea la UE, respectiv dobandirea statutului de stat membru al Uniunii Europene, cu toate drepturile si obligatiile ce decurg din acest statut.

Scopurile concrete ale negocierii sunt:

modificarea tratatelor constitutive pentru a include noile state membre si, in special, modificarea institutiilor UE (stabilirea numarului de membri in Consiliu, Comisie, Parlamentul European, Curtea de Justitie etc.) ca urmare a extinderii;

modificarea legislatiei derivate a UE astfel incat ea sa poata fi aplicata in noile state membre;

stabilirea perioadelor de tranzitie;

stabilirea contributiei noului stat membru la bugetul UE si a alocarii pe care o va primi din acest buget (prin participarea la programe, la politica agricola comuna, la fondurile structurale etc.);

stabilirea conditiilor participarii noului statin aplicarea politicilor comune ale UE si a eventualelor modificari necesare.

Se apreciaza ca nu numai statele cu vocatie integratoare trebuie sa suporta procese de adapatare, ci si UE. Este gresit sa se considere ca statele candidate trebuie sa atinga intai in toate domeniile standardele exeistente in interiorul Uniunii Europene si ulterior sa devina membre. Este posibil ca noii-veniti in cadrul UE sa se afle la un nivel inferior celui stabilit, dar pe care il vor realiza in etapele de inceput ale integrarii.

Negocierile sunt considerate incheiate cand partile s-au pus de acord in cadrul tuturor capitolelor de negociere. Principiul general este ca nimic nu este convenit pana nu este stabilit totul. Aceasta inseamna ca un capitol asupra caruia s-a cazut in principiu de acord poate fi redeschis pe parcursul negocierilor daca intre timp a survenit o schimbare in acquis sau pentru orice alt motiv care justifica negocieri suplimentare.

Duarata negocierilor variaza foarte mult de la o tara candidata la alta. In principiu, cu cat un stat se apropie mai mult de acquis-ul uE si este mai bine pregatit, cu atat mai repede se incheie negocierile. De exemplu, Austria, Finlanda si Suedia au avut nevoie de 16 luni pentru a negocia aderarea lor la UE, in timp ce Portugaliei i-au trebuit 80 de luni.

Acquis-ul comunitar este grupat in 31 de capitole, care se deschid succesiv pe parcursul negocierii. Acestea sunt:

Libera circulatie a bunurilor;

Libera circulatie a persoanelor;

Libera circulatie a serviciilor;

Libera circulatie a capitalului;

Dreptul societatilor comerciale;

Politica in domeniul concurentei;

Agricultura;

Pescuitul;

Politica in domeniul transporturilor;

Impozitarea;

Uniunea economica si monetara;

Statistica;

Politicile sociale si ocuparea fortei de munca;

Energie;

Politica industriala;

Intreprinderi mici si mijlocii;

Stiinta si cercetare;

Educatie, formare profesionala si tineret;

Telecomunicatii si tehnologia informatiei;

Cultura si politica in domeniul audiovizualului;

Politica regionala si coordonarea instrumentelor srtucturale;

Protectia mediului inconjurator;

Protectia si sanatatea consumatorilor;

Cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne;

Uniunea vamala;

Relatiile economice internationale;

Politica externa si de securitate comuna;

Controlul financiar;

Prevederi financiare si bugetare;

Participarea la institutiile Uniunii Europene;

Altele.

In situatia in care statul candidat are dificultati serioase si demonstrabile in aplicarea acquis-ului comunitar la data aderarii intr-un anumit domeniu, el poate formula doua tipuri de cereri prin care sa solicite fie perioade de tranzitie, fie adaptari speciale ale acquis-ului.

Perioadele de tranzitie se pot acorda pentru urmatoarele considerente:

in scopul adaptarii economiei noului stat mambru la cea a UE;

pentru a permite UE sa-si adapteze politicile tinand cont de prezenta unui nou stat membru;

in vederea acordarii noului stat membru a unei perioade de timp necesare punerii in aplicare a anumitor dispozitii ale acquis-ului si crearii institutiilor necesare aplicarii si asigurarii respectarii acestor dispozitii.

Aceste intelegeri nu pot functiona decat pentru o perioada de timp limitata. Experienta ultimelor extinderi ale Uniunii Europene arata ca astfel de perioade de tanzitie au variat de la 1 la 10 ani.

Adaptarile speciale pot fi agreate numai in anumite cazuri, cand statul candidat reuseste sa convinga Uniunea ca o anumita parte a acquis-ului comunitar nu este suficient de evoluata comparativ cu legislatia din statul respectiv si este nevoie de o modernizare a acquis-ului in domeniu (de exemplu, protectia mediului, in negocierile legate de ultime extindere), sau ca intra in contradictie cu realitati obiective ce tin de identitatea nationala a statului candidat (de exemplu, acordarea unor drepturi speciale populatiei sami, in cadrul negocierilor cu Finlanda si cu Suedia).

Daca sunt acceptate, aceste instrumente determina schimbari ale acquis-ului comunitar, cu toate consecintele juridice care decurg (modificari ale legislatiei secundare). Aceste schimbari sunt inculse in anexele Tratatului de Aderare semnat de statele membre ale UE si de statul candidat.

Incheierea cu succes a negocierilor nu conduce intotdeauna la aderarea propriu-zisa la Uniunea Europeana. Un caz clasic este cel al Norvegiei, stat care a negociat de doua ori aderarea si de fiecare data aceasta afost respinsa de populatie in referendumurile nationale ceryte de Constitutias tarii pentru ratificare Tratatului de Aderare la UE.

Intre incheierea negocierilor si aderarea propriu-zisa mai sunt cateva etape importante de parcurs:

redactarea si convenirea Tratatului de Aderare de catre UE si statul candidat, tratat international ce prevede drepturile si obligatiile partilor in vedera dobandirii calitatii de membru al UE;

exprimarea consimtamantului Parlamentului European prin adoptarea Tratatului de Aderare;

semnarea Tratatului de aderare de catre toate statele membre ale UE si de catre Romania;

ratificarea tratatului de catre toate parlamentele nationale ale statelor membre si de catre Parlamentul Romaniei, precum si prin organizarea unui referendum (acolo unde constitutia sau considerentele politice o cer).

Numai in situatia in care toate aceste etape au fost parcurse cu succes Romania poate deveni membra a Uniunii Europene.

SECTIUNEA A II-A

STRATEGIA DE PREADERARE

NOTIUNI INTRODUCTIVE

Strategia de preaderare este cea mai importanta prioritate a UE in prezent si va ramane in aceasta pozitie si in anii care vin. Comisia Europeana considera ca ea are o importanta cruciala in pregatirea tarilor asociate pentru aderare; este vorba despre o strategie planificata cu mare atentie care va duce in cele din urma la integrare reusita.

Cand, la reuniunea de varf de la Copenhaga din 1993, sefii de guverne din tarile Uniunii Europene au hotarat ca “tarile asociate din Europa Centrala care doresc pot sa devina membre ale UE de indata ce devin capabile sa-si asume obligatiile pe care le presupune calitatatea de membru”, UE si-a asumat un angajament istoric fata de toate tarile din Europa Centrala care incheiasera Acorduri Europene.

In acelasi timp au fost definite si conditiile economice si politice care trebuiau indeplinite pentru a dobandi calitatea de membru.

Dupa recunoasterea tarilor din Europa Centrala ca posibile viitoare membre, UE a trebuit sa decida modul in care urma sa sprijine procesul de integrare. Prin urmare, la reuniunea de varf de la Essen din decembrie 1994, UE a confirmat ca tarile din Europea Centrala puteau deveni membre ale UE, si si-a reorientat politica fata de aceste tari in lumina viitoarei lor aderari. S-a schitat atunci “strategia de pregatire a tarilor asociate din Europa Centrala pentru aderare”, cunoscuta in general sub numele de “strategie de preaderare”, care stabileste caile prin care UE va sprijini toate tarile asociate in procesul de integrare.

Aceasta complexa strategie de preaderare stimuleaza si imbunatateste procesul de pregatire a tarilor din Europa Centrala pentru aderare. Strategia a fost astfel conceputa incat sa raspunda necesitatilor acelor tari cu care s-au incheiat sau urmeaza sa se incheie Acorduri Europene in viitorul apropiat.

Romania a adoptat prima strategie proprie avand ca obiectiv pregatirea pentru admiterea in UE in iunie 1995 o data cu depunerea cererii de aderare la UE (asa-numita “Strategie de la Snagov”, dupa numele localitatii unde a avut loc elaborarea acestui document si semnarea acestei declaratii de acceptare a obiectivului integrarii europene de catre toate fortele politice parlamentare ale momentului).

Strategia urma sa fie implementata din punct de vedere politic prin instituirea unui “dialog structurat” intre tarile asociate si institutiile UE, care saa incurajeze increderea reciproca si sa asigure un cadru pentru abordarea problemelor de interes comun.

Elementul cheie in aceasta strategie este pregatirea statelor asociate pentru integrarea in piata interna a UE. In acest scop, Consiliul de la Essen a solicitat, iar Comisia Europeana a elaborat, o Carte Alba pe aceasta tema.

Consiliul de la Essen a reconfirmat de asemenea angajamentul Uniunii Europene fata de promovarea integrarii cu statele asociate, prin dezvoltarea infrastructurii si cooperarea in domenii care au o dimensiune transeuropeana, in plus, fata de promovarea integrarii in domeniile politicii externe si de securitate comuna, al justitiei si afacerilor interne. S-a convenit ca sprijinul financiar in acest scop sa fie asigurat prin Programul PHARE, in conformitate cu strategia pregatitoare.

In cadrul aceluiasi consiliu s-a subliniat dorinta reala a Uniunii Europene de a accepta tarile din Europa Centrala, pe calea celei mai intense strategii de extindere pe care o vazuse vreodata UE. Acest grad de pregatire subliniaza, insa, cat de dificil si de complex este drumul pe care vor trebui sa-l urmeze statele asociate pentru a putea deveni membre.

Pregatirea pentru largire este principala sarcina pe care o au de infruntat impreuna Uniunea Europeana si tarile asociate. In acest scop o prioritate a UE este aceea de a accepta noi state, continuand in acelasi timp sa-si urmareasca propriile obiective, mentinandu-si si capacitatea de a actiona eficient.

Pentru aceasta, UE va trebui sa realizeze o revizuire majora a propriilor institutii si proceduri de adoptare a propriilor decizii. Conferinta interguvernamentala care a avut loc in martie 1996, s-a referit, printre altele, si la aceste chestiuni.

Probleme este cu atat mai greu de rezolvat pentru tarile asociate. Desi au obtinut deja progrese in reforma politica, economica si sociala, tarile Europei Centrale se afla departe de sistemele politice si economice din cadrul Uniunii Europene, iar aceasta discrepanta trebuie redusa treptat astfel incat la aderare tarile asociate sa se poata bucura de statutul de membru, sa-si asume obligatiile care decurg din acest statut si sa participe pe deplin la dezvoltarea viitoare a Uniunii Europene.

Obiectivul strategiei de preaderare este de a sprijini aceste tari in eforturile lor, oferindu-li-se un plan de drum care trebuie sa le conduca impreuna cu Uniunea Europeana spre integrare. Pentru a sustine aceasta strategie, UE dispune de trei instrumente: Acordurile Europene, cadrul pentru comunicare cunoscut sub numele de '‘dialog structurat" si Programul PHARE.

Plecand de la propunerile formulate de catre Comisia Europeana in Agenda 2ooo, Consiliul European de la Luxemburg din decembrie 1997, a lansat “Srategia consolidata de preaderare” pentru candidatii din Europa Centrala si de Est, ale carei principale elemente sunt: Acordurile Europene, Parteneriatele pentru Aderare impreuna cu Programele Nationale de Adoptare a Acquis-ului Comunitar, asistenta financiara de preaderare (programele PHARE, ISPA si SAPARD) si deschiderea accesului tarilor candidate la programele si agentiile comunitare.

INSTRUMENTELE STRATEGIEI DE PREADERARE

Uniunea Europeana a sustinut de la bun inceput tarile Europei Centrale pe mai multe cai complementare.

S-au dezvoltat relatiile comerciale, in primul rand prin Acordurile Comerciale si de Cooperare Economica, acordarea unor concesii comerciale unilaterale si , mai recent, prin Acordurile de Asociere, cunoscute sub numele de Acorduri Euroepne. Aceste acorduri asigura mijloacele prin acre uE ofera tarilor asociate concesiile comerciale si alte avantaje care se asociaza de obicei cu statutul de membru deplin in UE.

Dialogul structurat asigura un cadru prin care tarile asociate si statele membre pot discuta problemele de interes comun si prin care tarile asociate se pot familiariza cu insitutiile si procesele de luare a deciziilor din cadrul Uniunii.

Uniunea Europeana acorda finantare prin intermediul Programului PHARE, alaturi de imprumuturile asigurate de Banca Europeana de Investitii. In acelasi timp se ofera asistenta pentru balanta de plati, in cooperare cu Fondul Monetar International. Capitalul de investitii pentru tarile partenere este canalizat prin Banca Euorpeana pentru Reconstructie si Dezvoltare.

Acordurile Europene se bazeaza pe intelegere si valori comune si pregatesc calea spre convergenta progresiva, concentrandu-se asupra unei game largi de subiecte. Ele se refera la dialogul politic si la integrarea economica, cat si la cooperarea culturala si financiara. Acordurile sunt incheiate pe duarata nelimitata.

Uniunea Europeana a semnat Acordurile Europene cu Polonia si Ungaria in 1991, cu Republica Ceha, Slovacia, Romania si Bulgaria in 1993 si cu Estonia, Letonia si Lituania in 1995.

Acordurile Europene au capatat o semnificatie politica mai mare dupa reuniunea la varf a Consiliului European de la Copenhaga din 1993, unde Uniunea Europeana a recunoscut ca procesul de dobandire a calitatii de membru al Uniunii Europene este un obiectiv impartasit atat de UE, cat si de tarile asociate din Europa Centrala. In prezent, in cadrul strategiei de preaderare convenita le reuniunea Consiliului European de la Essen, Acordurile Europene au devenit principalul element al unui cadru in care tarile se pot pregati pentru a deveni membre ale Uniunii Europene. Toate tarile care semneaza Acorduri Europene cu UE devin eligibile ca membre si sunt incluse in strategia de preaderare.

Prin semnarea Acordurilor Europene, tarile asociate isi iau angajamentul sa realizeze armonizarea legislatiei nationale cu cea a Uniunii. Aceasta presupune reglementari privind subventiile de stat care sa fie compatibile cu legislatia corespunzatoare din UE. Se cer, de asemenea, introducerea de legi care sa aplice niveluri similare de protectie a proprietatii intelectuale, industriale si comerciale.

Acordurile Europene asigura cadrul pentru cooperarea financiara, inclusiv acordarea de finantare nerambursabila prin Programul PHARE, alaturi de sprijinul macroeconomic.

Dialogul structurat a fost dintotdeauna o piatra de temelie a cooperarii dintre Uniune si tarile Europei Centrale. Dupa ce aceste tari au lasat in urma deceniile de izolare de restul Europei, dialogul a jucat un rol esential in imbunatatirea intelegerii preocuparilor si intereselor acestora.

Dialogul structurat este o inovatie in cadrul abordarii viitorilor membri de catre Uniune, prin care acestora li se permite sa se implice in activitatile desfasurate la nivelul UE inainte de inceperea negocierilor de aderare. Tarile asociate nu vor putea participa totusi la procesele de luare a deciziilor pana cand nu vor deveni membre cu drepturi depline ale Uniunii.

Avand in vedere perspectiva maririii numarului de membri, a devenit necesara imbunatatirea cadrului institutional pentru dialog si cooperare cu tarile partenere: structurile existente nu reflectau saltul calitativ in relatii si nici nu puteaeu sprijini relatia stransa de lucru care trebuia dezvoltata intre UE si viitorii sai membri. In acest scop, la Copenhaga, Uniunea Europeana a cazut de acord asupra unui cadru multilateral de reuniuni mixte sistematice la nivel ministerial intre ea si tarile asociate. Aceasta relatie structurata a fost aprobata si in strategia de preaderare convenita la Essen, unde s-au elaborat si detaliile acestui dialog.

Dialogul structural joaca un rol esential in pregatirea tarilor asociate pentru a deveni membre ale Uniunii. El asigura un cadru special creat pentru discutarea problemelor de interes comun, de exemplu in domenii care necesita actiuni la nivel european. Se vizeaza aspecte comune in toate domeniile strategice ale UE, inclusiv in domeniile politicii externe si de securitate comuna si cel al justitiei si afacerilor interne. Domeniile cu dimensiuni transeuropene isi gasesc, bineinteles, locul adecvat in acest cadru.

Acest instrument al strategiei de preaderare va ajuta si la familiarizarea tarilor asociate cu procesul de luare a deciziilor si cu institutiile UE. Dar, inainte de toate, el va duce la crearea unei relatii stranse de lucru, care este esential in procesul de integrare europeana.

Dimensiunea cooperarii politice intre statele membre este, de fapt, ceea ce deosebeste Uniunea Europeana de alte organizatii internationale. Aceasta cooperare face posibile realizari cum ar fi crearea pietei unice europene si va reprezenta forta motrice a transformarii UE intr-o uniune politica, economica si monetara.

Sprijinul pentru procesul de reforma economica si de promovare a integrarii fizice si juridice in Uniunea Europeana trebuie sa fie acordat in permanenta. Pregatirea viitorilor membri depinde in mare masura de succesul proceselor de tranzitie in tarile partenere ale UE.

O parte importanta a strategiei de preaderare o reprezinta includerea acestui tip de cooperare politica in activitatea obisnuita, de zi cu zi, a guvernelor si parlamentelor din tarile asociate.

Incepand cu 1995, sefii de guverne si ministrii din UE au avut intalniri sistematice cu omologii lor din tarile asociate. Sefii de stat si de guvern ii intalnesc pe omologii lor de doua ori pe an cu ocazia Consiliului European ce reprezinta reuniunea la varf a Uniuniii Europene, in care se stabilesc liniile strategice principale si evolutia viitoare a Uniunii. Ministrii afacerilor externe, ministrii justitiei si de interne se intalnesc de doua ori pe an. Pentru toate problemele care privesc piata interna, de exemplu pe teme de agricultura si economie, se tin annual intalniri ale ministrilor care raspund de aceste domenii. Si alti ministri, cum ar fi cei ai transporturilor, telecomunicatiilor, cercetarii, mediului, culturii si invatamantului, se reunesc annual pentru a discuta probleme de anvergura transeuropeana.

In domeniul justitiei si afacerilor interne, cooperarea dintre UE si tariloe asociate se concentreaza asupra luptei impotriva crimei oraganizate; in acest domeniu s-a adoptat o strategie la Conferinta mixta organizata la Berlin in septembrie 1995. In Declaratia de la Berlin se mentioneaza urmatoarele domenii de cooperare cu tarile asociate: comertul ilegal cu droguri, furturi si comertul ilegal cu materiale radioactive si nucleare, retelele ilegale de imigrare cu transferul ilegal de autovehicule. Este necesara si intensificarea schimbului de informatii si a cooperarii in probleme de azil si imigrare.

Politica externa si de securitate comuna este un domeniu in care dialogul strcturat are o mare importanta ca mijloc de crestere a stabilitatii in Europe Centrala. In vederea atingerii acestui obiectiv, UE a decis in 1994 sa intensifice acest dialog la toate nivelurile si sa ofere tarilor asociate posibilitatea de a se alinia la declaratiile, initiativelor si actiunile comune intreprinse de UE in cadrul acestei politici. Se incurajeaza sii coordonarea pozitiilor de negociere in dezbaterile internationale intre UE si tarile asociate.

Programul PHARE, elaborat initial ca reactie imediata la problemele structurale cu care se confruntau tarile Europei Centrale, este acum una dintre pietrele de temelie ale srtategiei de preaderare.

Programul este principalul instrument financiar care vine in sprijinul strategiei de preaderare, asigurand o finantare nerambursabila in sprijinul tarilor partenere in procesul de transformare economica si de consolidare a democratiei.

PHARE asigura know-how, inclusiv consultanta strategica si pregatirea personalului pentru tarile partenere.

Actioneaza ca multiplicator de fonduri, prin deschiderea unor liniii de finantare de la alte institutii donatoare pentru proiectele importante, prin studii, granturi de capital, scheme de garantare si linii de creditare, si investeste direct in infrastructura impreuna cu institutiile financiare internationale.

Recent s-au facut pasi importanti pentru a permite concentrarea programului PHARE asupra integrarii. PHARE se dezvolta in sensul transformarii intr-un instrument financiar pe termen mediu care sa ofere oportunitati pentru promovarea dezvoltarii infrastructurii si pentru cooperarea intraregionala.

In practica, PHARE va aloca o mai mare proportie din fondurile sale cofinantarii proiectelor de dezvoltare a infrastructurii, nivelul bugetului sau annual alocat pentru acest tip de cheltuieli fiind marit de la 15 la 25% la reuniunea de varf de la Essen din 1994. Infrasrtuctura va fi finantata in mod semnificativ si prin programe de cooperare transfrontaliera si prin proiecte in domeniul transporturilor si al mediului inconjurator.

PHARE va introduce de asemenea masuri de promovare a cooperarii intre tarile partenere si va pune un accent mai mare pe sprijinirea investitiilor. Se va concentra pe sprijinirea tarilor partenere in pasii facuti pe calea armonizarii legislatiei, standardelor si practicilor in pregatirea pentru piata interna. Aceasta va insemna asigurarea unui sprijin important pentru sistemul de administratie publica, pentru ca legislatia necesara sa poata fi implementata in mod eficient.

SECTIUNEA A III-A

CARTEA ALBA A ADERARII

Notiuni introductive

Un criteriu fundamental pentru aderarea la Uniunea Europeana, formulat de Consiliul European de la Copenhaga in iunie 1993, il reprezinta capacitatea de asumare a obligatiilor de membru al Uniunii Europene, care implica raspunderea de a transpune integral acquis-ul comunitar in legislatia nationala pana cel mai tarziu la data oficiala a aderarii. Acest angajament a fost asumat de statele candidate la Uniunea Europeana in cadrul Acordurilor de Asociere, fiind un obiectiv major care ar trebui sa se regaseasca in strategia de aderare a acestora.

Armonizarea legislatiei nationale cu acquis-ul comunitar este un proces cotinuu care evolueaza in contextul integrarii europene propriu-zise si presupune cunoasterea in detaliu a acestuia din urma, adaptarea sa la realitatile nationale si asigurarea coerentei noii legislatii armonizate.

Avand in vedere dimensiunea si complexitatea acestei sarcini, Comisia Europeana a elaborat (in urma consultarilor cu tarile partenere), iar Consiliul European reunit la Cannes in iunie 1995 a aprobat Cartea Alba, pentru a veni in sprijinul tarilor asociate in pregatirea pentru o integrare cat mai rapida si eficienta in piata interna comunitara. Acest ghid tehnic face parte din strategia de preaderare la UE.

Cartea Alba este un document de ordin general, reprezentand o sursa de informare pentru tarile partenere in vederea relevarii spiritului legilor, structurilor si conditiilor economice generale esentiale pentru functionarea pietei interne.

Cartea Alba prezinta legile semnificative ale pietei interne, impartite pe 23 de sectoare. Acestea se refera la libera circulatie a capitalului, la libera circulatie si siguranta produselor industriale, concurenta, politici sociale, agricultura, transporturi, audiovizual, mediul inconjurator, telecomunicatii, impozite directe, libera circulatie a persoanelor, servicii financiare, date personale, dreptul societatilor comerciale, contabilitate, drept civil, recunoasterea reciproca a calificarii profesionale, proprietate intelectuala, energie, probleme vamale si accize, impozite indirecte si protectia consumatorului.

Pentru fiecare dintre aceste domenii, Cartea Alba propune o succesiune logica de abordare a exercitiului de aproximare legislativa: legile sunt prezentate in asa fel incat masurile fundamentale sa fie clar delimitate de celelalte, urmand o impartire in doua etape a acestor masuri fundamentale.

Masurile din etapa 1 au fost, de regula, selectate pe baza unuia sau mai multora dintre criteriile de mai jos:

asigurarea unui cadru general pentru legile de detaliu;

abordarea principiilor fundamentale sau asigurarea procedurii de baza care reglementeaza sectorul in cauza;

masurile respective constituie o conditie esentiala pentru functionarea eficienta a pietei interne in acel sector.

In unele domenii, masurile din prima etapa pot cuprinde si masuri a caror punere in practica presupune o perioada indelungata.

Fiind un document de informare generala, Cartea Alba nu incearca sa impuna o ordine globala a prioritatilor intre sectoare. Tara partenera isi poate stabili singura prioritatile in functie de situatia politica si economica si de progresele facute pana in momentul respectiv in domeniul reformei economice.

Nu este, insa, suficienta adaptarea legislatiei in ideea aderarii la piata interna comunitara; aceasta trebuie pusa in practica.

In etapa a 2-a Cartea Alba propune aplicarea legislatiei privind piata interna prin intermediul structurilor infiintate de Uniunea Europeana si de statele membre. Printre aceste structuri se regasesc:

organisme care desfasoara activitati de control, verificare si reglementare in numele institutiilor publice, cum ar fi cele care verifica solvabilitatea societatilor de asigurare sau operatiunile zilnice ale institutiilor de creditare;

organisme care controleaza conformitatea produselor cu standardele tehnice, cum ar fi laboratoarele de analiza sau organismele de certificare;

oraganismele care supravegheaza libera circulatie a bunurilor, precum inspectoriii veterinari sau responsabilii cu standardele comerciale;

organizatii tehnice si profesionale care raspund de definirea standardelor;

organizatii ale consumatorilor, lucratorilor, profesionale si comerciale, care monitorizeaza respectarea legislatiei;

organisme juridice si cvasijuridice cu putere de a impune legea, cum ar fi tribunalele specializate sau avocatul poporului.

Problema pe care o au de rezolvat tarile asociate este crearea acestor structuri administrative, juridice si tehnice, ca un obiectiv de baza in procesul global de dezvoltare institutionala care determina schimbari fundamentale in responsabilitatile administratiei din fiecare tara, ale sistemului juridic si ale sectorului privat aflat in plina formare. Pentru ca acest proces sa fie incununat de succes, institutiile in cauza trebuie sa functioneze, oamenii sa aiba incredere in ele si sa li se adreseze la nevoie.

Pentru a evita dublarea unor activitati si pentru a oferi un sprijin substantial tarilor candidate, asistenta acordata de Uniunea Europeana si de statele membre pentru pregatirea participarii la piata interna va trebui sa fie coordonata. In acest scop s-a consituit un Oficiu de Asistenta Tehnica si de Informatii in conformaitate cu recomandarile din Cartea Alba, Oficiu administrat printr-un Program PHARE. Acesta este organismul central de la care se poate primi consultanta in domeniul legislatiei si al structurilor de implementare.

Oficiul dispune de o baza de date privind piata interna si asistenta care se poate obtine prin Programul PHARE si alte programe ale Uniuniii Europene, precum si informatii relative la monitorizarea progreselor obtinute in tarile asociate pe calea realizarii unei legislatii si infrastructuri adecvate. In acelasi timp, aceasta institutie serveste ca intermediar in procesul de corelare a cererilor de asistenta din partea tarilor partenere cu specialistii si programele disponibile la nivel national si european. In acest mod, Oficiul sprijina eforturile desfasurate in cadrul Programului PHARE si al altor surse din sectorul public si privat, in incercarea de a raspunde eficient la nevoile tarilor partenere.

Legislatia comunitara referitoare la piata interna

Piata interna a Uniunii Europene nu reprezinta un obiectiv in sine, ci unul dintre principalele instrumente de care aceasta dispune pentru a atinge urmatoarele deziderate: o crestere durabila, echilibrata si care sa respecte mediul inconjurator, un nivel ridicat al locurilor de munca si al protectiei sociale, un nivel si o calitate superioara a vietii, o mai mare coeziune economica si sociala.

De fapt, piata interna imbunatateste performanta economica a statelor membre ale Uniunii Europene datorita faptului ca favorizeaza o alocare eficace a factorilor de productie, dand intreprinderilor posibilitatea de a produce la o scara mai mare, de a exploata economiile care rezulta si de a stimula investitiile, determinand, de asemenea, imbunatatirea performantelor acestora in confruntarea cu o concurenta mai dura.

Integrarea economica intr-o piata interna fara frontiere este mai profunda decat alte forme de cooperare, cum ar fi zonele de liber schimb, uniunile vamale si pietele comune, toate mentinand frontierele fizice. O piata unica fara frontiere necesita un nivel inalt de incredere reciproca si o apropiere echivalenta a reglementarilor. Orice discordanta importanta fata de regulile comunitare pe o portiune oarecare a pietei interne duce la riscuri in intregul sistem si dauneaza integritatii sale. Acesta este un motiv in plus pentru a se depune eforturi in vederea crearii conditiilor propice aplcarii acestei legislatii.

Obiectivul alinierii la regulile si practicile in vigoare in cadrul pietei interne comunitare nu exclude o apropiere selectiva si progresiva care sa fie adaptata situatiei fiecarei tari din Europa Centrala si de Est si care sa micsoreze eforturile pe care acestea le fac pentru a duce la bun sfarsit procesul de tranzitie economica si pentru a realiza stabilitatea macroeconomica. De fapt, este important ca tarile asociate sa-si adapteze ritmul programului lor de aproximare legislativa la progresele reformei economice.

Cartea Alba cuprinde o prezentare completa si detaliata a legislatiei comunitare actuale referitoare la piata interna, fiind examinate pe rand cele 23 de domenii, impartite in tot atatea capitole, acestea, la randul lor, putand cuprinde mai multe subcapitole. Fiecare capitol se deschide cu o introducere generala a sectorului respectiv si descrie obiectivele de baza si metodologia care trebuie utilizata. Se explica relatia dintre dreptul national si cel comunitar, importanta armonizarii legislatiei si evolutia acesteia in timp. Aceasta prezentare detaliata a legislatiei se bazeaza pe urmatoarele patru principii:

Cartea Alba trebuie sa se concentreze numai asupra pietei interne si sa nu incerce sa acopere intreg acquis-ul comunitar;

In cadrul domeniilor selectate, legislatia nu trebuie prezentata in bloc sau sub forma de lista; din contra, este bine sa fie reliefate masurile cele mai importante si cele care ar trebui in mod logic sa fie aplicate mai intai;

Cartea Alba va trebui sa serveasca drept document de referinta pentru actualele tari asociate si pentru cele care urmeaza sa devina asociate; recomandarile pe care le formuleaza nu sunt adaptate la nevoile specifice nici uneia dintre aceste tari;

Legislatia trebuie prezentata tarilor din Europa Centrala si de Est intr-un mod din care sa reiasa clar masurile si structurile necesare pentru ca aceste dispozitii sa fie aplicate in mod efectiv.

Redactarea Cartii Albe a facut necesara stabilirea limitelor pietei interne in plan legislativ. Asa cum s-a explicat in capitolul precedent, functionarea cu succes a pietei interne nu se bazeaza numai pe existenta unui cadru legislativ detaliat si exhaustiv care sa permita eliminarea barierelor formale, ci presupune totodata si indeplinirea unei game largi de conditii economice fundamentale, printre care si existenta concurentei deschise si loiale intre agentii economici. Din aceste considerente se impune introducerea unor reguli formale si transparente ale concurentei si, de asemenea, adoptarea unui cadru legislativ comun care sa garanteze aplicarea pe intreg teritoriul Uniunii a unor standarde sociale minime si a unei protectii adecvate a mediului.

Insusi Tratatul de al Amsterdam se straduieste sa concilieze diferite obiective si politici. Din aceasta cauza, nici una dintre partile acquis-ului comunitar nu poate fi separata in practica de restul dispozitiilor. Tratatul subliniaza in mod expres aceasta interdependenta, de exemplu, in art. 130 R, care prevede ca cerintele in domeniul protectiei mediului trebuie sa fie integrate in definirea si implementarea celorlalte politici comunitare. Negocierile pentru aderare cu tarile din Europa Centrala si de Est vor acoperi intreaga legislatie comunitara.

Dispozitiile cuprinse in Cartea Alba si legislatia secundara (prezentata in Anexa) arata acele imprejurari care afecteaza in mod direct libera circulatie a marfurilor, serviciilor, persoanelor si capitalului. Este o legislatie in lipsa careia ar continua sa existe sau ar reaparea obstacole in calea liberei circulatii. Legislatii care afecteaza indirect functionarea pietei unice nu au fost cuprinse in aceasta prezentare detaliata (de exemplu cele care au impact asupra competitivitatii firmelor).

Aceasta abordare ofera avantaje practice, mai ales din cauza volumului mare al legislatiei secundare implicate. Se creeaza astfel cadrul unei organizari sistematice a eforturilor in scopul aproximarii legislatiilor prin intermediul unui program de lucru coerent, asigurandu-se in acest sens asistenta tehnica specializata. Armonizarea in alte domenii va continua sa fie subiectul unor initiative distincte in cadrul strategiei de preaderare.

Elaborarea legislatiei fundamentale pentru functionarea pietei interne a impus examinarea foarte atenta a politicii sociale si a celei din domeniul protectiei mediului inconjurator, in vederea realizarii unui echilibru.

Dimensiunea sociala este un element important al politicii pietei interne, aspect prevazut in mod explicit in Carte. In acest sens un obiectiv fundamental este asigurarea unui inalt grad de protectie sociala la nivelul Uniunii Europene, drept pentru care drepturile muncitorilor (inclusiv cele privind sanatatea si siguranta la locul de munca) sunt reglementate in mod riguros, creandu-se astfel conditiile necesare unei concurente egale pentru toti agentii economici.

In ceea ce priveste domeniul mediului inconjurator, Cartea vizeaza o crestere durabila si niveluri ridicate de protectie a acestuia, dispunand ca cerintele de mediu sa fie integrate in definirea si implementarea altor politici. O astfel de abordare privind o dezvoltare economica si sociala durabila este vitala atat pentru mediu ca atare, cat si pentru succesul pe termen lung al pietei interne.

Carteta Alba include legislatia care afecteaza in mod direct libera circulatie a marfurilor si serviciilor, dar nu acopera multe aspecte din domeniul mediului, precum cele referitoare la poluarea din surse stationare, la standardele de calitate a aerului si apei, strategia privind prelucrarea deseurilor figureaza numai cu anumite aspecte.

Armonizarea legislativa in sectorul energiei nu se poate realiza facandu-se abstractie de aplicarea regulilor din domeniul concurentei, de exemplu in cadrul comunitar al ajutorului de stat este esential sa se urmareasca evitarea distorsionarii competitiei intr-o piata integrata a energiei (de asemenea transparenta preturilor trebuie sa vizeze si domeniul concurentei, inclusiv aplicarea sanctiunilor specifice). De altfel, politica in domeniul energiei este strans legata de alte politici, printre care se numara cea referitoare la mediu. Va fi dificil, de exemplu sa se accepte importul de electricitate daca aceasta productie in tara exportatoare nu respecta acelasi nivel de protectie a mediului sau de siguranta nucleara.

Agricultura este un alt domeniu important atat prin amploarea legislatiei, cat si prin locul pe care il ocupa in economia multor tari din Europa Centrala si de Est. Aspecte ale politicii si legislatiei din domeniul agricol care se refera la sustinerea pietelor (deci nu la circulatia marfurilor) nu au fost cuprinse in Cartea Alba, intrucat, desi amploarea si mecanismele de sprijin ale agriculturii au impact asupra pietei interne a produselor agricole, ele nu sunt esentiale pentru realizarea si mentinerea liberei circulatii. Cartea Alba acopera aspectele privind controalele veterinare, fitosanitare si relative la hrana animalelor, precum si cerintele pentru introducerea pe piata a anumitor marfuri.

Situatia tarilor Europei Centrale si de Est

Elaborarea Cartii Albe de catre Comisia Europeana s-a realizat in urma unor contacte sustinute intre cele doua parti (tarile candidate si Comisie) prin intermediul unor subcomitete de apropiere legislativa instituite prn Acordurile Europene. Discutiile puetate in cadrul acestora s-au axat in principal pe masurile care trebuie luate in prima etapa si pe necesitatea crearii structurilor care sa implementeze si sa controleze aplicarea acestora. Cu toate acestea, datele de care dispune Comisia sunt inca incomplete. O mare parte din noua legislatie a tarilor din Europa Centrala si de Est nu a fost tradusa in nici o limba comunitara, unele dispozitii necorespunzand cu legislatia comunitara aferenta.

In prezent, tarile asociate lucreaza la elaborarea si adoptarea unor acte normative care sa fie in acord cu dispozitiile corespunzatoare ale Comunitatii Europene, fiecare tara avand propriile prioritati in domeniul aproximarii legislative. Acestea reflecta atat realitatile economice si politice, in special intensificarea schimburilor comerciale ale tarilor din Europa Centrala si de Est cu statele membre ale UE, cat si aprecierea asupra importantei diferitelor legislatii in contextul tranzitiei economice si / sau al pregatirii pentru o viitoare aderare. Aceste prioritati sunt in concordanta cu cele stabilite in Acordurile Europene.

Unele tari si-au asumat si alte obligatii internationale, altele initiind cu mult iaintea celorlalte procesul de armonizare legislativa in perspectiva aderarii lor la Comunitate. Toate aceste considerente conduc la existenta unor diferente intre tarile din Europa Centrala si de Est in ceea ce priveste cantitatea si tipul de dispozitii adoptate, cat si in ceea ce prieste ordinea prioritatilor.

In general in toate tarile legislatia veche, uneori datand de multi ani, coexista alaturi de cea noua. Intr-un numar limitat de sectoare noua legislatie este aproape completa, in timp ce in altele legislatia este doar conturata, dar nu redactata. Stadiul armonizarii legislatiei dintr-un anumit sector nu reflecta in mod necesar importanta lui pe plan economic.

In unele domenii tarile asociate recunosc faptul ca legislatia adoptata sau elaborata nu este pe deplin conforma cu dispozitiile corespunzatoare ale acquis-ului comunitar, fie ca o alegere deliberata (armonizare pas cu pas), fie ca rezultat al disputelor parlamentare. In unele cazuri s-a hotarat suspendarea adoptarii unei noi legislatii , in asteptarea adoptarii unei noi legislatii

comunitare sau a unor modificari in domeniu.

In majoritatea sferelor de interes, tarile din Europa Centrala si de Est au primit consultanta externa, adesea prin programe PHARE. Consultanta referitoare la elaborarea si redactarea textelor legislative este uneori acordata de functionari comunitari si nationali. Aceste tari tind sa caute modele in tarile membre.

In cele mai multe tari asociate calendarele parlamentare sunt supraincarcate si rezulta intarzieri. Sarcina legislativa este uriasa, schimbarile fiind adesea radicale, subiectele nefamiliare. Mai mult decat atat, guvernele si prioritatile politice se schimba, ceea ce determina complicarea si prelungirea procesului de aproximare legislativa.

In domeniul dreptului societatilor, ca parte a trnzitiei la economia de piata, toate tarile asociate au adoptat legislatia de baza. Aceasta a urmat modelul unei tari membre, in linii mari fiind in conformitate cu cerintele comunitare, dar ramanand incompleta in majoritatea cazurilor. Tratamentul nediscriminatoriu al persoanelor si companiilor straine este in general asigurat, dat fiind interesul acestor tari pentu atragerea investitiilor straine. Situatia este similara in ceea ce priveste informarea financiara, domeniu in care multe dintre cerintele comunitare sunt indeplinite, chiar daca procesul nu a fost inca finalizat.

In domeniul bancar, tarile di Europa Centrala si de Est nu opt atinge anumite stadii atat timp cat restrictiile impuse miscarilor de capital raman necesare din ratiuni macroeconomice, iar bancile sunt incarcate cu imprumuturi neproductive mostenite din trecut. Numeroase texte de legi sunt in curs de adoptare.

Doua domenii in care au fost facute mari progrese sunt impozitarea indirecta si vama. Toate tarile asociate au introdus taxa pe valoare adaugata, aceasta coresponzand in general conditiilor comunitare. Fiscalitate indirecta reprezinta un exemplu de sector in care s-a realizat mult tocami datorita faptului ca s-a pornit de la zero. Taxele pe accize, in cele mai multe tari din centrul si estul Europei, cuprind principalele produse prevazute de legislatia comunitara. Unele taxe vor trebui reduse, dar cu prudenta.

In domeniul vamal, armonizarea a urmat dezvoltarii rapide a comertului cu Uniunea Europeana. Au fost adoptate nomenclatoare nationale bazate pe sistemul armonizat si este in curs de desfasurare, in cadrul Acordurilor Europene, o armonizare stricta cu nomenclatorul combinat. Contacte stranse intre autoritatile vamale au fost deja stabilite atat sub auspiciile subcomitetelor de cooperare vamala insituite prin Acordurile Europene, cat si ca rezultat al actiunilor de asistenta tehnica din cadrul programului PHARE.

Considerentele comerciale au stimulat eforturile de armonizare in domeniul standardelor industriale. Trecerea de la un sistem obligatoriu la un sistem voluntar, bazat pe legislatia care stabileste cerintele esentiale, si strategia de a lasa in seama producatorilor responsabilitatea de a atesta ei insisi conformitatea propriilor produse poate genera dificultati. Progrese considerabile se vor inregistra in urma incheierii de acorduri de recunoastere reciproca, astfel cum este prevazut in Acordurile Europene.

Rezultate pozitive s-au obtinut si in agricultura, in ceea ce priveste ingrijirea veterinara, sanatatea plantelor si hrana animalelor, comercializarea produselor agricole in baza unor norme speciale etc. Printre problemele esentiale se numara reforma funciara, privatizarea activitatilor agricole, precum si protectia la frontiere care este destul de slaba. Aceasta situatie se va schimba cand Acordul GATT va fi pus in aplicare. Comisia Europeana si tarile din Europa Centrala si de Est poarta discutii in vederea stabilirii unor echivalente in domeniul controalelor veterinare, fitosanitare si cu privire la hrana animalelor.

Impulsul dat de Acordurile Europene in domeniul transporturilor este unul marcant. Mandate specifice pentru incheierea de acorduri bilaterale cu tari din Europa Centrala si de Est intr-un sector sau altul de transport au fost solicitate Consiliului si, in unele cazuri, au fost acordate.

Situatia din sectorul energetic variaza de la o tara la alta, dar acest secor ramane dominat de monopolul de stat. Desi un numar de dispozitii sunt prigramate sau in curs de elaborare, mai sunt multe de facut in acest domeniu, iar reforma structurilor juridice si industriale existente va avea consecinte economice si sociale foarte importante.

In domeniul comunicatiilor s-au creat autoritati distincte si deja au fost introduse anumite masuri de liberalizare, cel putin in unele dintre tarile asociate. Practica investitorilor de a solicita si de a obtine, in anumite cazuri, garantii guvernamentale pentru imprumuturile contractate, precum si conditiile generoase cu privire la drepturile speciale sau exclusive pot intarzia adaptarea la regulile de concurenta ale Comunitatii. participarea la lucrarile organismelor internationale faciliteaza deseori eforturile de armonizare cu legislatia comunitara.

Politica din domeniul concurentei este de o importanta deosebita in perioada de tranzitie economica. Regulile de baza sunt definite de Acordurile Europene care stabilesc si termenele pentru adoptarea conditiilor de implementare, precizand faptul ca tarile asociate vor trebui sa continue adaptarea legislatiei nationale din domeniul concurentei la aceea a Uniunii. In acest context, tarile Europei Centrale si de Est sunt obligate sa preia principiile politicii comunitare, dar ele pot sa aleaga singure structurile de monitorizare si de control.

In ceea ce priveste sfera proprietatii intelectuale, progresele sunt inegale, in sensul ca rezultate semnificative s-au obtinut in domeniul proprietatii industriale, in special in domeniul brevetelor si marcilor.

Referitor la legislatia privind mediul inconjurator, situatia este pentru moment diferita, tarile asociate fiind constiente de costurile pe care le implica alinierea nivelului propriu de protectie la cel comunitar. Totusi, in unele cazuri, inclusiv in cazul produselor specifice, lucrarile pregatitoare ale adoptarii unei noi legislatii sunt relativ avansate.

In domeniul politicii sociale, tarile asociate considera ca o mare parte din legislatia lor este aproape de standardele din Uniunea Europeana si par sa acorde o importanta considerabila acestor probleme. Majoritatea pun accentul pe legislatia din domeniul sanatatii si al sigurantei la locul de munca. O mare problema este aceea a costurilor ridicate.

Trecerea la economia de piata si functionarea pietei interne necesita interventii pe plan legislativ si in domeniul protectiei consumatorilor. Consolidarea unei societati democratice se realizeaza si prin recunoasterea drepturilor consumatorilor, asigurand participarea acestora la luarea deciziilor.

In general, se pare ca procesul gneral de creare a structurilor administrative necesare, de recrutare a personalului si de demarare a actiunilor este intarziat fata de insusi procesul legislativ. Situatia difera de la tara la tara si de la un sector la altul.

O dificultate cu care se confrunta tarile Europei Centrale si de Est, mai putin cunoscuta de statele membre, este tranzitia spre economia de piata. Abia la inceputul anilor ’90 au fost puse pietrele de temelie ale economiei de piata in aceste tari. In acest context au fost instituite registre publice ale intreprinderilor si ziare in care sunt publicate informatii despre acestea. In unele tari exista organisme de supraveghere in domeniul bancar, oficii entru inregistrarea drepturilor de proprietate intelectuala, dar se ivesc situatii in care, desi infiintate institutiile corespunzatoare, nu exista personal calificat. Aceste neajunsuri vor fi insa depasite prin intermediul asistentei acordate prin TEMPUS, activitatile Fundatiei europene pentru formarea si participarea tarilor Europei Centrale si de Est la programele LEONARDO si SOCRATES.

Se considera ca dificultatea esentiala consta in a face ca acest sistem sa fie inteles de catre publicul larg. In domeniul achizitiilor publice, de exemplu, pietele nu au fost deschise in practica, in pofida faptului ca legislatia de baza a fost adoptata, intrucat intreprinderile nu au inteles inca faptul ca ele au o sansa reala de a obtine contracte sau, din contra, vechile monopoluri nu au acceptat inca faptul ca pot pierde un contract. In nici unul dintre cazuri nu este prezentata oferta. In mod similar, legislatia referitoare la protectia consumatorilor, care incepe sa fie adoptata, tinde sa ramana litera moarta atat timp cat consumatorii nu sunt constienti de drepturile pe care le au sau cat timp nu exista mecanisme care sa le permita sa exercite aceste drepturi.

4. Concluzii

Cartea Alba marcheaza inceputul unui proces I care tarile partenere joaca un rol principal. Sarcina de a elabora, implementa si impune spre aplicare aceste legi nu poate fi realizata decat de tarile partenere. Comisia Europeana le va sigura tot sprijinul necesar programelor nationale existente de aproximare legislativa. Aceste programe sunt in concordanta cu situatia specifica fiecarei tari si cu recomandarile cuprinse in Cartea Alba.

Cartea Alba nu are putere de lege, si nici nu face parte din ansamblu documentelor pentru negocierile de aderare. Scopul sau este de a sustine tarile partenere in pregatirile lor pentru piata interna. Exercitiul de aproximare legislativa vine si el in sprijinul procesului de reforma economicasi, prin urmare, al integrarii cu succes a tarilor partenere in Uniunea Europeana.

SECTIUNEA A IV –A

PLANUL NATIONAL DE ADERARE A ROMANIEI LA UNIUNEA EUROPEANA

Aspecte teoretice cu privire la Planul National de Aderare

Prezentarea Planului National de Aderare pe anul 2002

CRITERIILE POLITICE

DEMOCRATIA SI STATUL DE DREPT

PUTEREA JUDECATOREASCA

Situatia actuala

Consiliul Superior al Magistraturii a doptat in anul 2001 “Codul deontologic al magistratilor”, devansand termenul satbilit initial. Acesta formuleaza standarde ale conduitei magistratului, solicitand ca acesta sa apere independenta justitiei si sa-si exercite functia cu obiectivitate si impartialitate.

Pentru consolidarea independentei sistemului judiciar si eliminarea imixtiunilor in activitatea judecatorilor si procurorilor au fost modificate si completate prevederile Legii nr.92 / 1992 pentru organizarea judecatoreasca, in temeiul urmatoarelor principii:

intarirea rolului CSM pentru a asigura independenta judecatorilor si a instantelor judecatoresti si organizarea lui ca institutie publica autonoma, avand un aparat propriu, care sa constituie o autoritate reprezentativa a justitiei;

consolidarea statutului magistratilor;

reintroducerea principiului colegialitatii pentru judecarea cauzelor in prima instanta;

crearea cadrului legal pentru infiintarea instantelor specializate pentru solutionarea proceselor cu minori, a litigiilor si conflictelor de munca, a litigiilor comerciale, fiscale sau administrative;

reanalizarea, din punct de vedere geografic, a instantelor judecatoresti: infiintarea de noi instante si transformarea instantelor cu numar redus de cauze in sedii secundare.

Astfel a fost modificata componenta Consiliului Superior al Magistraturii, fiind majorat numarul membrilor acestuia prin marirea numarului reprezentantilor curtilor de apel si includerea reprezentantilor tribunalelor. A fost introdusa o noua procedura de desemnare a candidatilor pentru alegerea ca membri ai CSM. In acest scop adunarile generale ale judecatorilor sau, dupa caz, ale procurorilor vor desemna, dupa anumite criterii, cate un candidat, astfel incat lista completa a candidatilor sa fie depusa la Parlament in vederea alegerii lor.

Consolidarea rolului Institutului National de Magistratura reprezinta o prioritate si in perioada urmatoare. Prin adoptarea unui nou Regulament de admitere in INM a fost schimbata procedura de recrutare a viitorilor auditori de justitie, activitatea Institutului cuprinzand atat pregatirea initiala a magistratilor, cat si pregatirea continua, ca etapa distincta de instruire.

Prioritati pe termen scurt

Demararea procesului de informatizare a instantelor, stabilirea unui sistem legislativ de documentare accesibil instantelor si parchetelor, stabilirea unui sistem performant de gestionare a dosarelor;

Pregatirea magistratilor si grefierilor in noile materii ale dreptului national si in drept comunitar.

Prioritati pe termen mediu

Continuarea si definitivarea procesului de informatizare a instantelor;

Activitati de pregatire a magistratilor in drept national si comunitar si a grefierilor in drept national, deontologie, administrarea instantelor;

Crearea si pregatirea unei retele de formatori in materie de drept comunitar, corespondenti judiciari, CEDO, civil, penal.

MASURI ANTICORUPTIE

Situatia actuala

Combaterea coruptiei s-a aflat permanent in atentia autoritatilor romane, iar eforturile intreprinse in ultima perioada demonstreaza vointa pentru intarirea capacitatii institutionale in scopul eficientizarii luptei impotriva coruptiei. In urma adoptarii de catre Guvern a Programului National de Prevenire a Coruptiei si a Planului National de Actiune impotriva Coruptiei s-au luat urmatoarele masuri: largirea sferei persoanelor care intra sub incidenta Legii pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, functionarilor publici si a unor persoane cu functii de conducere; accesul procurorului la toate informatiile necesare anchetei privind savarsirea faptelor decoruptie; crearea unei retele de corespondenti nationali pentru cooperare juridica si judiciara internationala si a unei retele internationale de experti si magistrati cu atributii in domeniul prevenirii si combaterii coruptiei si criminalitatii organizate din tarile din SE Europei.

Infiintarea Parchetului National Anticoruptie reprezinta un pas inainte in acest domeniu, acesta fiind conceput ca un parchet specializat in combaterea infractiunilor de coruptie pe intreg teritoriul tarii, avand autonomie in cadrul Ministerului Public, fiind independent in raport cu instantele judecatoresti si cu parchetele de pe langa acestea, precum si in relatiile cu celelalte autoritati publice.

In acelasi timp, Ministerul Justitiei a intreprins actiuni care contribuie la realizare si publicarea anuala a unui raport privind evolutia fenomenului coruptiei in Romania si eficienta masurilor adoptate pentru controlul acestuia.

Prioritati pe termen scurt si mediu

Consolidarea cadrului institutional in lupta impotriva coruptiei;

Imbunatatirea structurilor existentein vederea intaririi legaturilor dintre acestea;

Dezvoltarea unei infrastructuri care sa sustina activitatile de combatere a coruptiei si crimei organizate;

Elaborarea cadrului legislativ anticoruptie imbunatatit conform standardelor europene si adoptarea de masuri de prevenire a coruptiei: adoptarea legii lobby-ului, reforma institutionala, a administratiei publice.accelerarea procedurilor pentru ca Romania sa devina parte la Conventia OECD privind combaterea coruptiei in randul functionarilor, consolidarea relatiei cu societatea civila, constientizarea de catre societate a cauzelor, consecintelor si costurilor coruptiei, cooperarea cu ONG-uri si mass media.

DREPTURILE OMULUI SI PROTECTIA MINORITATILOR

PROTECTIA COPILULUI

Situatia actuala

Evolutia inregistrata in perioada iunie 2001-mai 2002 pe fiecare dintre domeniile prioritare se poate sintetiza astfel:

Dezinstitutionalizarea copiilor aflati in sistemul rezidential de ingrijire si prevenira institutionalizarii;

Integrarea copiilor / elevilor cu deficiente din invatamantul special in invatamantul de masa;

Reintegrarea sociala a copiilor strazii;

Imbunatatirea si armonizarea legislatiei.

Prioritati pe termen scurt si mediu

Continuarea dezvolatarii si diversificarii serviciilor comunitare pentru protectia copilului;

Restructurarea sau inchiderea institutiilor rezidentiale de tip vechi, inclusiv a celor care protejeaza copiii cu handicap;

Dezvoltarea retelei de asistenti maternali profesionisti si diversificarea acesteia astfel incat sa poata fi integrat un numar cat mai mare de copii, precum si sa asigure protectia unor categorii speciale de copii;

Promovarea unor programe privind interventii eficiente in favoarea celor care sunt aproape de iesirea din sistem;

Elaborarea standardelor de calitate pentru toate tipurile de servicii de protectie a copilului, inclusiv reevaluarea normelor sanitar veterinare necesare pentru functionarea adecvata a serviciilor si institutiilor din sistem;

Dezvoltarea unui sistem legislativ unitar si armonizat cu legislatia internationala / comunitara in domeniul protectiei copilului.

DREPTURILE SI PROTECTIA MINORITATILOR

Situatia actuala

Ratificarea “Conventiei – cadru pentru protectia minoritatilor nationale a Consiliului Europei” a marcat orientarea clara a Romaniei spre promovarea stabilitatii institutionale prin garantarea democratiei, a statului de drept, a drepturilor omului si protectia drepturilor minoritatilor. Prima monitorizare a modului in care Romania respecta Aceasta conventie s-a incheiat cu rezultate pozitive, in martie 2002fiind adoptate si date publicitatii comentariile si recomandarile Consiliului Europei.

Prin aprobarea Legii privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare s-au transpus in legislatia romaneasca doua componente ale acquis-ului comunitar referitor la politicile sociale: principiul tratamentului egal acordat persoanelor indiferent de originea lor sociala rasiala sau etnica si principiul privind aplicarea unui tratament egal in privinta ocuparii fortei de munca.

Prioritati pe termen scurt si mediu

Lupta impotriva discriminarii;

Imbunatatirea situatiei rromilor: promovarea egalitatii de sanse in comunitatile de rromi, informarea si formarea liderilor / formatorilor de opinie rromi, facilitarea participarii active a comunitatilor de rromi la viata economica, sociala, culturala si politica romaneasca si imbunatatirea accesului acestora la serviciile de sanatate.

DREPTURILE CIVILE SI POLITICE

Situatia actuala

Dispozitiile din Codul penal si din Codul de procedura penala referitoare la infractiuni contra demnitatii si infractiuni contra autoritatii au fost modificate si completate astfel: infractiunea de insulta este sanctionata numai cu amenda, eliminandu-se pedeapsa inchisorii, in prezent prevazuta alternativ cu amenda; la infractiunea de calomnie pedeapsa inchisorii este prevazuta de la 2 luni la 2 ani, iar in prezent are ca minim 3 luni , iar ca maxim 3 ani; savarsirea infractiunii de ultraj se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani, in reglementarea actuala aceasta situandu-se intre 3 luni si 4 ani; infractiunea de ofensa contra autoritatii a fost abrogata.

In domeniul protectiei persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, Romania a adoptat legi in conformitate cu directivele UE: protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a aacestor date, protectia vietii private in domeniul telecomunicatiilor. In conformitate cu Legea nr. 677 / 2001, autoritatea de supraveghere a prelucrarii circulatiei datelor cu caracter personal a fost desemnata institutia Avocatului Poporului.

Prin adoptarea Legii privind prevenirea si combaterea traficului de fiinte umane au fost incriminate diversele forme pe care le poate imbraca traficul de fiinte umane, precum si exploatarea unor persoane, stabilindu-se sanctiuni severe, mult mai aspre daca persoanele traficate au fost minore sau actiunile de trafic au avut drept urmare sinuciderea sau moartea victimei; au fost introduse dispozitii speciale privind protectia fizica si psihica, recuperarea si reintegrarea sociala a persoanelor traficate.

In cadrul sistemului penitenciar au fost demarate actiuni care vizeaza solutionarea unor aspecte prioritare ale acestui sistem, in vederea asigurarii unor conditii de mediu si viata normale persoanelor private de libertate.

Prioritati pe termen scurt si mediu

Modificarea legii de executare a pedepselor in conformitate cu standardele europene si elaborarea statutului personalului din penitenciare (demilitarizare);

Infiintarea de noi centre de reintegrare sociala si supraveghere si informatizarea acestor servicii;

Completarea cadrului legislativ in domeniul combaterii crimei organizate, in special a traficului de fiinte umane, precum si imbunatatirea asistentei pentru victimele traficului de fiinte umane.

CRITERIILE ECONOMICE

Relansarea cresterii economice a devenit o prioritate a politicii macroeconomice, pornindu-se de la importanta sa atat pentru asigurarea conditiilor de realizare a criteriilor de aderare la UE, cat si pentru cresterea nivelului de trai. Astfel cresterea economica de 5,3% in anul 2001 situeaza Romania pe primul loc in cadrul CEFTA si pe locul al doilea intre cele 13 state candidate la aderarea la UE.

In primul trimestru al anului 2002, productia industriala si-a continuat evolutia pozitiva, cresterea inregistrata inregistrandu-se in prognoza anuala. Se remarca o imbunatatire sensibila a gradului de utilizare a productiei industriale la satisfacerea cererii interne, cu efect direct in reducerea importurilor aferente si a stocului final de produse industriale in resursele lunii respective.

In conditiile dinamicii mai aceentuate a exporturilor, deficitul comercial pe primele patru luni ale anului 2002 a fost de 1,1 mld. USD, diminuandu-se cu aproximativ 175 mil. USD, comparativ cu aceeasi perioada a anului precedent.

Pentru aceeasi perioada, procesul de dezinflatie a continuat. Astfel, rata medie lunara a inflatiei a fost in perioada ianuarie-aprilie 2002 de 1,5%, comparativ cu 2,7% cat s-a realizat in perioada corespunzatoare a anului anterior.

In ceea ce priveste gradul de ocupare a fortei de munca, trimestrul I al anului 2002 se caracterizeaza prin doua particularitati importante: rata somajului s-a majorat semnificativ ca urmare a intrarii in vigoarea a Legii venitul minim garantat, iar, pe de alta parte, numarul salariatilor s-a redus, in principal din cauza procesului de restructurare.

Implementarea Planului de actiune al Programului de guvernare pe perioada 2001-2004 va asigura atingerea obiectivului major de realizare a unei cresteri economice durabile, in ritmuri care sa permita reducerea decalajelor fata de tarile europene si in conditii de eficienta sporita.

Avand in vedere ca dinamica stocului intern de capital este un factor decisiv in mentinerea cresterii economie rapide si permanente, se va acorda o atentie deosebita punerii in stare de normalitate a corelatiei consum-economie-investitii. Punerea in aplicare a masurilor de imbunatatire reala a mediului de afaceri va face ca perioada 2002-2005 sa se caracterizeze printr-o relansare semnificativa a procesului investitional. Stimularea investitiilor a devenit deja o realitate, accentul fiind pus pe sectorul intreprinderilor mici si mijlocii. Totodata se are in vedere redresarea investitilor publice pentru care vor fi alocate resurse bugetare anuale din ce in ce mai mari

Relansarea economica va face posibila o crestere reala a veniturilor si, in consecinta, a consumului individual efectiv al unei familii, fara a afecta indicatorii de performanta ai economiei. Pe ansamblu, cresterea ratei de economisire si cea a ratei de autofinantare, impreuna cu transferurile de capital, vor asigura suportul financiar pentru cresterea de durata si la niveluri ridicate a investitiilor.

Satisfacerea cererii interne se va realiza fara a se neglija rolul cererii externe. Exportul net de bunuri si servicii estimat isi va diminua treptat contributia negativa la cresterea reala a produsului intern brut datorita dinamicii mai pronuntate a exporturilor de bunuri si servicii fata de importuri, dar si datorita unei imbunatatiri sensibile a structurii schimburilor externe, cu efecte asupra indicatorilor de competitivitate.

O prioritate a Guvernului pentru perioada 2002-2005 o reprezinta reducerea inflatiei, preconizandu-se o reducere graduala a acesteia astfel incat in anul 2005 rata medie anuala sa se exprime printr-o singura cifra, in principal datorita: accelerarii reformelor, in special in ceea ce priveste ajustarile structurale; mentinerii unei politici monetare prudente; diminuari presiunii asupra leului si a deprecierii cursului de schimb.

Pe piata muncii, un obiectiv important va fi cresterea gradului de ocupare a populatiei cative, dezvoltarea spiritului intreprinzator al angajatorilor si al persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca, cresterea mobilitatii, adaptabilitatii fortei de munca prin promovarea conceptului de pregatire continua, garantarea sanselor egale intre femei si barbati.

Agricultura, ramura de baza a economiei, avand multiple asupra complexului economic national, dar si asupra asigurarii consumului populatiei, se estimeaza sa se dezvolte in perioada 2003-2005 intr-un ritm mediu anualde 4,5 %, rezultat dintr-un ritm de crestere de 3,7 % pentru sectorul vegetal si de 6,1 % pentru sectorul cresterii animalelor.

In concluzie, dezvoltarea economica se bazeaza pe un echilibru adecvat al corelatiei consum-economisire-investitii, in conditii de eficienta a activitatii economice si de utilizare mai buna a resurselor umane. Se vor crea premisele pentru accelerarea procesului de apropiere si complementaritate a economiei romanesti cu economiile dezvoltate, astfel incat obiectivul integrarii Romaniei in Uniunea European sa poata fi realizat intr-un orizont scurt de timp.

CAPACITATEA DE ASUMARE A OBLIGATIILOR DE STAT MEMBRU AL UE

LIBERA CIRCULATIE A MARFURILOR

Ca urmare a adoptarii Legii nr.608 / 2001 a evaluarii conformitatii produselor si a progreselor semnificative si a evaluarii acquis-ului comunitar sectorial in cursul anului 2001, in luna martie 2002 au fost deschise negocierile aferente Capitolului 1 – Libera circulatie a marfurilor.

Obiectivele prioritare in domeniul standardizarii vizeaza adoptarea tuturor standardelor europene armonizate pana la sfarsitul anului 2003 si dezvoltarea unei educatii manageriale specifice in vederea sustinerii aplicarii legislatiei tehnice nationale care preia acquis-ul comunitar. I ceea ce priveste produsele alimentare, masurile principale pe termen scurt se refera la intarirea controlului calitatii produselor alimentare si echiparea laboratoarelor autoritatii de control al calitatii., dezvoltarea infrastructurii pentru evaluarea si certificarea calitatii si a conformitatii calitatii produselor alimentare cu prevederile legale in domeniu.

Cu privire la sistemul achizitiilor publice, se doreste adoptarea legislatiei privind situatiile si modul in care contestatarii au dreptul de a apela la procedura de conciliere, aceasta asigurand conditiile pentru o rezolvare operativa a litigiilor, dezvoltarea sistemului de monitorizare a achizitiilor publice, imbunatatirea competitivitatii si transparentei procedurilor de lucru pentru acordarea contractelor de achizitie publica.

LIBERA CIRCULATIE A PERSOANELOR

Negocierile pentru acest capitol au fost deschise in cadrul Conferintei de Aderare din 21-22 martie 2002.

O prioritate pe termen scurtin acest domeniu o reprezinta alinierea legislatiei privind recunoasterea reciproca a calificarilor profesionale (in special a profesiilor de medic, farmacist, medic veterinar, avocat, arhitect) si consolidarea structurilor administrative necesare recunoasterii reciproce a calificarilor profesionale.

De asemenea, se urmareste punerea in circulatie a noilor documente de calatorie / identitate pentru cetatenii straini, in conformitate cu normele comunitare in materie, incheierea de noi acorduri referitoare la angajarea lucratorilor romani in strainatate, pregatirea persionalului din institutiile responsabile pentru implementarea acquis-ului comunitar in materie si a regulilor referitoare la coordonarea sistemelor de securitate sociala, infiintarea Centrului de informare si documentare privind lucratorii migranti, dezvolaterea schimbului de informatii intre institutiile competente romane si cele corspondente din statele membre si cele asociate in domeniul coordonarii sistemelor de securitate sociala.

LIBERA CIRCULATIE A SERVICIILOR

In domeniul asigurarilor este necesara actualizarea cadrului legislativ si institutional referitor la informatiile si documentele cerute pentru autorizarea asiguratorilor si criteriile pentru aprobarea actionarilor semnificativi si a persoanelor semnificative ale asiguratorilor, informatiile care trebuie prezentate asiguratilor inainte de incheierea contractului de asigurare, protejarea intereselor asiguratilor prin crearea unui suport tehnic de informare prompta si exacta asupra potentialului societatilor de asigurare, precum si a produselor principale si de larg interes public promovate de societatile de asigurare.

In scopul consolidarii sistemului bancar si imbunatatirii eficientei sale, se au in vedere privatizarea Bancii Comerciale Romane, implementarea restructurarii Casei de Economii si Consemnatiuni, in sensul pregatirii pentru privatizare, eficientizarea activitatii de supraveghere bancara, inclusiv prin cooperare cu alte autoritati de supraveghere (in special prin imbunatatirea Sistemului de Avertizare Timpurie, perfectionarea supravegherii “on-site” si “off-site”, modernizarea si intarirea, in concordanta cu standardele europene, a sistemului juridic si institutional al activitatii de reglementare prudentiala si supraveghere bancara de catre BNR).

Cat despre piata de capital si a valorilor mobiliare, se au in vedere intarirea capacitatii administrative a CNVM, elaborarea reglementarilor contabile pentru institutiile care opereaza pe piata de capital si a unor regulamente noi privind bursele de marfuri, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate, precum si organismele de plasament colectiv in valori mobiliare.

LIBERA CIRCULATIE A CAPITALURILOR

Prioritatile pe termen scurt se concentreaza asupra continuarii armonizarii legislative si transpunerii acquis-ului comunitar in reglementarile BNR prin: alinierea legislatiei romanesti la normele comunitare privind tranzactiile prin intermediul instrumentelor de plata electronica si, in special, relatia dintre emitent si detinator, finalizarea implementarii sistemului electronic de plati, promovarea unei legi speciale care sa acorde BNR calitatea de institutie competenta in rezolvarea plangerilor legate de transferurile de credit transfrontaliere, continuarea procesului de liberalizare a miscarilor de capital legate de alte fluxuri de capital cu influenta semnificativa asupra economiei reale.

Un alt obiectiv il reprezinta inatrirea capacitatii institutiilor romanesti implicate in lupta impotriva spalarii banilor si a crimei organizate prin proiectarea si implementarea unui program de cooperare inte-institutionala, instruirea personalului entitatilor cu obligatii de raportare in conformitate cu evolutia standardelor legale internationale.

DREPTUL SOCIETATILOR COMERCIALE

Printre prioritatile in aceasta materie se numara: imbunatatirea cadrului legal si institutional in materia falimantului, elaborare unei aplicatii informatice pentru instante si practicieni, crearea unei jurisprudente uniforme prin pregatirea judecatorilor si a celorlalti practicieni in materia falimentului, actualizarea peramanenta a legislatiei contabile in vigoare in conformitatea cu evolutiile directivelor europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate.

6. DREPTUL DE PROPRIETATE INTELECTUALA

In vederea asigurarii conformitatii legislatiei nationale cu cele doua noi tratate OMPI, autoritatile competente romanesti isi propun revizuirea Regulamentului de oraganizare si functionare a ORDA, derularea unor programe de perfectionare a personalului ORDA, desfasurarea unor actiuni in scopul reducerii pirateriei in domeniul dreptului de autor, implementarea sistemuluibrevetului european prin continuarea procesului de pregatire atat pentru specialistii OSIM, cat si pentru consilierii in proprietate industriala, magistrati, procurori, politie.

Procesul de prevenire si combatere a contrafacerii va presupune si achizitionarea de echipament informatic necesar furnizarii de catre OSIM a unor servicii calificate, oganelor de politie, parchetului si vamii. In acelasi timp, Romania s-a obligat sa infiinteze un tribunal de marci comunitare la data aderarii sale la Uniunea Europeana si sa implementeze sistemul marcii si desenului comunitar.

7. POLITICA IN DOMENIUL CONCURENTEI

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Cererea de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana (ID: 105723)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Cererea de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana

Copyright Notice

Instaurarea Pluralismului Mediatic Dupa 1989

Persuasiunea, Publicistica Si Discursul Telefonic

Analiza Tranzactionala A Comunicarii. E. Berne

Studiu Privind Solutionarea Problemei Cainilor Vagabonzi In Municipiul Bucuresti

Partidele Politice Fundament al Democratiei

Dеlimitɑrе Сonсерtuɑla

Copyright Notice

Similar Posts