. Comunicarea Politica 2

CUPRINS

Introducere ___________________ pag. 4

Capitolul I – Comunicarea ___________________ pag. 8

Definirea comunicãrii

Elementele comunicãrii

Tipuri de comunicare

Funcþiile comunicãrii

Capitolul II – Fenomene care influenþeazã comunicarea politicã

___________________pag.23

Contextul în care trebuie înþeleasã comunicarea politicã

Fenomene care influenþeazã comunicarea politicã

Capitolul III – Comunicarea politicã __________________ pag.44

Canale de transmitere a comunicãrii politice

Limbajul politic

Forme ale comunicãrii politice

Campania electoralã ºi comunicarea

Studiu de caz: prezentarea campaniei electorale a domnului Viorel Lis

Concluzii ___________________pag.76

Bibliografie ___________________pag.78

=== CAPITOLUL I ===

CAPITOLUL I

Comunicarea

Definirea comunicãrii

Deºi procesul comunicãrii este foarte vechi, folosirea cuvântului comunicare, în limba de toate zilele nu se loveºte de probleme speciale. Majoritatea vorbitorilor înþeleg prin comunicare a aduce ceva la cunoºtinþã, a informa sau a schimba impresii, opinii.

Termenul de comunicare începe a fi utilizat din secolul al XVI-lea ºi îºi are originea în latinescul “communis” care înseamnã “a pune în comun”, “a fi în relaþie”, fiind mai apropiat în vremea respectivã de înþelesul “a împãrtãºi”.

Din secolul al XVI–lea termenului i se asociazã ºi un înþeles nou: “a transmite”, o datã cu dezvoltarea poºtei ºi a drumurilor. Din secolul al XIX–lea sensul de “a transmite” trece pe primul plan ca o consecinþã a dezvoltãrii unor tehnici moderne de comunicaþii – telegraful, telefonul. “În contextul noilor mijloace de comunicare – radio, cinema, televiziune – termenul adecvat ar fi cel de comunicare – difuzare”.1 Apariþia comunicãrii tehnice pe lângã cea naturalã implicã o schimbare a sensului termenului.

Înþelesurile termenului de comunicare ºi intenþia de a defini procesul comunicãrii din prisma diferitelor discipline ºtiinþifice,

modele teoretice adoptate, abordãri metodologice, au creat inflaþie în

1 Missika J.L., Woltons, La folle du logis. La télévision dans les sociétés contemporaines, Paris, Fayard, 1983, p.153

definirea comunicãrii.

În dorinþa de a înþelege acest proces de proliferare semanticã, cercetãtorii americani Franc E.X.Dance ºi Carl E.Lsrson au adunat în urmã cu aproape douãzeci de ani într-o carte peste 126 de definiþi ale comunicãrii. Cert este cã nici o formulare nu a fost exhaustivã.

Comunicarea nu reprezintã acelaºi lucru pentru un biolog, un filosof, un lingvist, un sociolog, un psiholog, un cibernetician sau pentru un orator.

Astfel pentru un biolog ca Edward O.Wilson “…comunicarea este o acþiune a unui organism sau a unei celule care altereazã modelele probabile de comportament ale altui organism, sau ale altei celule, într-o manierã adaptativã pentru unul sau pentru ambii participanþi”.

Bineînþeles cã la o asemenea definiþie se aud proteste din partea informaticienilor, sociologilor ºi mai ales psihologilor care nu concep comunicarea în absenþa unui subiect dotat cu conºtiinþã, chiar dacã acesta nu este întotdeauna conºtient de informaþia pe care o transmite.

Carl I.Hovland, Irving I.Janis, Harold H.Kelley înþeleg prin comunicare, procesul prin care un individ (comunicatorul) transmite stimuli, de obicei verbali cu scopul de a schimba comportarea altor indivizi. Desigur cã ºi împotriva acestei definiþii s-au fãcut auzite nemulþumiri deoarece nu orice tip de comunicare urmãreºte sã provoace modificãri comportamentale.

Nici definiþia formulatã de filosoful american Charles Morris, care a încercat sã acopere exigenþele particulare ale cât mai multor discipline nu este consideratã mulþumitoare. În viziunea lui Charles Morris comunicarea reprezintã punerea în comun, împãrtãºirea, transmiterea unor proprietãþi unui numãr de lucruri.

Privitã cu ironie a fost definiþia emisã de profesorul britanic de telecomunicaþii, Colin Cherry, autorul uneia dintre primele lucrãri de teoria comunicãrii din literatura mondialã a domeniului, pentru care comunicarea este ceea ce leagã organismele între ele.

Mult mai completã ºi flexibilã este definiþia elaboratã de Louis Forsdale care defineºte comunicarea drept procesul prin care un sistem este stabilit, menþinut ºi modificat prin intermediul unor semnale comune care acþioneazã potrivit unor reguli.

Pentru un psiholog ca Warren Weaver, comunicarea reprezintã totalitatea proceselor prin care o minte poate afecta o altã minte.

Charles Cooley înþelege prin comunicare mecanismul prin care relaþiile umane existã ºi se dezvoltã, adicã deopotrivã toate simbolurile spiritului ºi mijloacele de a le transmite în spaþiu ºi de a le conserva în timp.

Profesorul Gilles Willett defineºte foarte simplu comunicarea ca: “o împãrtãºire, a pune în comun un ansamblu de semne informaþionale”2. O altã definiþie este formulatã de Charles E. Osgood: “În sensul cel mai general, se vorbeºte de comunicare de fiecare datã când un sistem, respectiv o sursã influenþeazã un alt sistem, în speþã un destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative care pot fi transmise prin canalul care le leagã”.3

Elevul lui Norbert Wiener, Claude Shannon împreunã cu Warren Weaver emit o definiþie a comunicãrii mult mai complexã: “Cuvântul comunicare are de asemenea un sens foarte larg; el cuprinde toate procedeele prin care un spirit poate afecta alt spirit. Evident aceasta include nu numai limbajul scris sau vorbit, ci ºi muzica, artele vizuale,

teatrul, baletul ºi, în fapt, toate componentele umane.

2 Willett G., La communication nodelisee,Ed. Du Renouveau Pedagogique, Ottawa, 1992, p.81

3 Osgood C., A Vocabulary for Talking about Communication

În anumite cazuri, este poate de dorit a lãrgi ºi mai mult definiþia comunicãrii pentru a include toate procedeele prin care un mecanism (spre exemplu, echipamentul automat de reperaj al unui avion ºi de calcul al traiectoriei acestuia) afecteazã un alt mecanism (spre exemplu o rachetã teleghidatã în urmãrirea acestui avion)”.4

Nici dicþionarele nu au omis definirea acestui termen. Astfel în Oxford English Dictionary comunicarea este consideratã a fi “faptul de a da, a transmite sau a schimba semne”, în Columbia Encyclopedie este definit ca fiind “transferul de gânduri ºi de mesaje, prin opoziþie cu transportul sau transferul de bunuri ºi de persoane”. Cele douã forme fundamentale de comunicare sunt comunicarea prin semne (vederea) ºi comunicarea prin sunet (auzul).

Indiferent de definiþia emisã cert este cã procesul de comunicare este o prezenþã de necontestat, este o condiþie sine qua non. Fiecare definiþie emisã a încercat sã redea o anumitã dimensiune a comunicãrii: cea de transfer de informaþii, cea de transfer de cunoºtinþe, de impresii, sentimente, cea de transfer de influenþã sau de efect, cea de mecanism care întreþine relaþiile interumane, sau de înþelegere a semnelor de cãtre cei antrenaþi în acest proces.

Comunicarea este deci, interacþiune, interpretare comunã, relaþie, acþiune, efect de reducere a incertitudinii într-o situaþie datã, echivalenþa dintre codificare ºi decodificare.

Elementele comunicãrii

Acceptând cã prin comunicare înþelegem procesul de transmitere a unui mesaj de la un emiþãtor cãtre un receptor printr-un

4Shannon C., W. Weaver, The Mathematical Theory of Communication, N.Y.,1963

canal de transmisie sub forma unui cod observãm ºi principalele elemente ale comunicãrii: emiþãtorul, receptorul, mesajul, codul, canalul de transmitere.

Bineînþeles cã acestea nu sunt singurele elemente ale procesului de comunicare. În funcþie de modul în care se face aceastã transmitere, precum ºi în funcþie de tipul comunicãrii existã ºi alte elemente cum ar fi: bruiajul, sursa, destinatarul, codificatorul semantic, decodificatorul semantic, gate-keeperul etc.

Emiþãtorul, termen impus de K. Buuhler, care poate fi o persoanã sau mai multe persoane, reprezintã locutorul care emite mesajul ce va fi transmis.

Receptorul este cel care primeºte mesajul transmis de emiþãtor. Mesajul constituie ideea, informaþia care este transmisã. Canalul este calea pe care se transmite mesajul, legãtura dintre emiþãtor ºi receptor. Codul reprezintã un ansamblu de semne, o combinaþie a lor comunã atât emiþãtorului cât ºi receptorului.

O condiþie pentru realizarea unei bune comunicãri este însãºi utilizarea aceluiaºi cod atât de emiþãtor cât ºi de receptor.

În cazul comunicãrii directe, dar cu o mare distanþã între emiþãtor ºi receptor, dar ºi în cazul comunicãrii prin mass-media apare un nou element, ºi anume bruiajul.

În cazul comunicãrii de masã încã un element: gate-keeperul care este reprezentat de instituþiile comunicãrii de masã, presa scrisã, audio-vizualul care alimenteazã cu informaþii filtrate, potrivit unor criterii specifice, interesul pentru nou al publicului larg.

Tipuri de comunicare

De-a lungul timpului s-au fãcut numeroase clasificãri ale comunicãrii în funcþie de diferite elemente: codul utilizat, numãrul de participanþi, canalul prin care se realizeazã comunicarea. Astfel în funcþie de contactul care poate fi direct sau indirect dintre participanþii la procesul de comunicare avem:

comunicare directã interpersonalã

comunicare indirectã

Comunicarea directã presupune un contact între emiþãtor ºi receptor, utilizarea unor tehnici primare: cuvânt, gest, mimicã.

Comunicarea indirectã nu acordã importanþã contactului direct dintre emiþãtor ºi receptor ºi se bazeazã pe utilizarea unor dispozitive tehnice pentru transmiterea mesajelor, recurgând la tehnici secundare: scriere, tipãriturã, diverse sisteme grafice, semnale transmise prin unde hertziene, cabluri. Comunicarea indirectã cuprinde patru categorii:

comunicarea imprimatã (presa)

comunicarea înregistratã (film, disc, bandã magneticã)

comunicarea prin fir (telefon, telegraf, prin fire optice)

comunicarea radiofonicã (radio, televiziune având ca suport undele hertiziene).

În funcþie de numãrul participanþilor la procesul comunicãrii avem:

comunicare intrapersonalã

comunicare interpersonalã diadicã

comunicare de grup

comunicare publicã

comunicare de masã

În comunicarea intrapersonalã emiþãtorul ºi receptorul nu sunt distincþi, sunt indiscernabili. Monologul, dialogul cu noi înºine reprezintã o comunicare intrapersonalã. Specific acestui tip de comunicare este faptul cã nu este necesarã codificarea ºi decodificarea mesajelor, deoarece acestea strãbat un spaþiu mental, adimensional, subiectiv, nu unul fizic.

Comunicarea interpersonalã diadicã constã în schimbul de mesaje strict între doi participanþi: emiþãtor ºi receptor. În aceastã situaþie se realizeazã mult mai rapid un feed-back. Chiar dacã retroacþiunea nu îmbracã o formã verbalã, replicile sunt imediate ºi tot imediate sunt mimica, privirea, gesturile care îl informeazã pe emiþãtor cu privire la efectele mesajelor sale.

Comunicarea de grup este o ipostazã a comunicãrii interpersonale care presupune mai mult de doi participanþi la actul de comunicare. În cazul acestei comunicãri un rol important îl are liderul, personalitatea cea mai puternicã din grup care are menirea de a menþine interacþiunea comunicativã dintre membri grupului. Numãrul membrilor dintr-un grup variazã de la caz la caz, însã pentru aceastã formã de comunicare sunt specifice grupurile mici cu maxim zece participanþi.

Comunicarea publicã implicã prezenþa unui singur emiþãtor ºi a unei multitudini de receptori.

În aceastã situaþie comunicarea poate îmbrãca diverse forme:

-emiþãtorul transmite mesajul iar receptorii rãmân pasivi, nerealizându-se un feed-back între emiþãtor ºi receptor

-emiþãtorul transmite un mesaj la care receptorul rãspunde. Alternarea replicilor ce se prezintã ca succesiuni stimul-rãspuns, presupune inversarea necontenitã a rolurilor de emiþãtor ºi receptor.

-emiþãtorul transmite un mesaj iar receptorii, rând pe rând, contribuie la comunicare creându-se douã fluxuri informaþionale continue ºi simultane, ºtergându-se alternanþa rolurilor de emiþãtor-receptor, accentuându-se contribuþia rãspunsului continuu ºi pluriform al auditoriului.

Comunicarea de masã îmbracã diverse forme: producþia de carte, presã scrisã, transmisii de radio sau de televiziune. Caracteristice acestui tip de comunicare sunt prezenþa gate-keeper-ului, o slabã prezenþã a feet-back-ului, incomplet ºi mult întârziat .

În funcþie de codul utilizat pentru transmiterea mesajului, comunicarea poate fi:

verbalã

scrisã

gestualã

plasticã

muzicalã

cinematograficã

Comunicarea verbalã constã în transmiterea unui mesaj de la un emiþãtor sau mai mulþi emiþãtori cãtre un receptor sau mai mulþi receptori, pe cale oralã, utilizându-se drept cod limba. În cazul comunicãrii verbale trebuie fãcutã distincþia clarã dintre limbã ºi gândire. Înþelesul cuvintelor nu se aflã decât în mintea vorbitorilor, limba reprezentând numai un cod cu ajutorul cãruia se transmit mesaje. Totodatã trebuie fãcutã ºi distincþia dintre limbã ºi vorbire – limba reprezintã un sistem de reguli ºi convenþii existente în conºtiinþa unei comunitãþi umane, în timp ce vorbirea reprezintã capacitatea fiecãrui individ de a utiliza acest sistem.

Caracteristice comunicãrii verbale sunt : productivitatea, caracterul arbitrar al semnului lingvistic dar ºi oralitatea.

În cazul comunicãrii scrise se utilizeazã acelaºi cod ca ºi în comunicarea verbalã, dar suportul este diferit. Caracteristice comunicãrii scrise sunt lipsa elementelor de oralitate, claritatea, utilizarea corectã a semnelor de punctuaþie ºi de ortografie.

În comunicarea gestualã, care constituie obiectul de studiu al kinezicii, se utilizeazã pentru transmiterea unui mesaj diferite gesturi.

Gestualitatea, care reprezintã codul cu ajutorul cãruia se comunicã, este o instanþã intermediarã între culturã ºi personalitatea umanã. Problemele care se ridicã în cazul comunicãrii gestuale sunt caracterul arbitrar sau motivat al semnului gestual precum ºi clasificarea gesturilor. Cert este cã omul, înaintea utilizãrii comunicãrii verbale sau scrise, s-a folosit de comunicarea prin intermediul gesturilor. Cicero afirma cã gesturile reprezintã un limbaj pe care îl înþeleg ºi barbarii, iar Freud, întemeietorul psihanalizei, era convins cã cel care îºi þine buzele lipite, vorbeºte ºi cu vârful degetelor.

În cazul comunicãrii plastice pentru transmiterea unui mesaj se utilizeazã drept cod limbajul plastic. Acesta este alcãtuit din mai multe elemente: materialul din care este confecþionatã opera, tipul de linie utilizatã (pentru conturarea formei, pentru redarea miºcãrii, pentru a se sugera masa sau corpurile solide), culoarea (care a dat naºtere diferitelor moduri: heraldic, armonic, pur), proporþia, compoziþia (coloana verbalã a operei).

Prin comunicarea plasticã autorul-artist se comunicã pe sine, transferã prin mijlocirea operei o parte din gândurile, sentimentele, stãrile sale privitorului care este receptorul mesajului artistic.

Ca ºi în cazul comunicãrii plastice, comunicarea muzicalã dispune de un cod, de un limbaj specific. Elementele minimale de limbaj prin intermediul cãrora ne sunt transmise semnificaþiile muzicale constau în frecvenþe, durate, intensitãþi, calitãþi timbrale ale sunetelor, caracteristici ritmice, melodice, de tempo ºi agogicã ale frazelor muzicale. Cunoscând aceste componente ale limbajului muzical se înþelege cã mesajul muzical nu trebuie cãutat în titlul operei sau în textele vehiculate de muzicã. Limbajul muzical este cel mai complex sistem de comunicare non-verbalã elaborat de om.

Comunicarea cinematograficã, ca ºi cea plasticã sau cea muzicalã utilizeazã un cod specific pentru transmiterea mesajului. Deºi la prima vedere comunicarea cinematograficã nu pare sã posede un limbaj, un cod specific, totuºi acesta existã. Elementele codului utilizat în comunicarea cinematograficã sunt: imaginea – care este diferitã de cea din comunicarea plasticã, jocul actorilor, coloana sonorã ºi literatura în crearea ºcenariului. Alcãtuind un tot unitar aceste elemente pot transmite gânduri, sentimente, speranþe.

Indiferent de tipul de comunicare, pentru realizarea unui feed-back între emiþãtori ºi receptori este necesar ca aceºtia sã cunoascã codul comunicãrii, ca fiecare element ce alcãtuieºte codul sã aibã aceeaºi conotaþie (semnificaþie), pentru toþi participanþii la actul comunicãrii. De fapt înþelegerea mesajului constituie baza realizãrii procesului de comunicare.

Funcþiile comunicãrii

De-a lungul timpului s-a observat, pe lângã faptul cã procesul de comunicare este sine qua non, ºi faptul cã acest proces îndeplineºte numeroase funcþii. Aceste funcþii au fost stabilite dupã numeroase criterii: dupã efectul pe care comunicarea îl are asupra auditoriului, dupã forma ºi conþinutul mesajului, dupã componentele procesului de comunicare, dupã tipul de comunicare ºi dupã impactul pe care îl are mesajul transmis pe anumite canale etc.

Primele preocupãri legate de definirea funcþiilor pe care le îndeplineºte procesul de comunicare s-au ivit în contextul retoricii, arta de a vorbi frumos, de a convinge un auditoriu, de justeþea ideilor expuse printr-o argumentaþie bogatã, riguroasã, pusã în valoare de un stil ales.

O primã clasificare i-o datorãm Stagiritului, potrivit cãruia comunicarea publicã poate îndeplini una din urmãtoarele trei funcþii:

funcþia demonstrativã sau epideicticã prin care se urmãreºte elogierea sau blamarea unei personalitãþi, deplângerea urmãrilor unor calamnitãþi sau satisfacþia faþã de un eveniment favorabil;

funcþia politicã sau deliberativã, atunci când discursul stabileºte oportunitatea unei acþiuni cu caracter public;

funcþia judiciarã sau forensicã, care este axatã pe dovedirea justeþii sau a imoralitãþii unor fapte deja petrecute pe care le aprobã sau le încrimineazã.

În analiza modernã, definirea funcþiilor comunicãrii se face pornind de la o analizã a elementelor comunicãrii. Termenii, azi consacraþi, de “emiþãtor”, “mesaj” ºi “receptor” au fost impuºi de cãtre Karl Buhler în anul 1934.

Dupã opinia lui Karl Buhler comunicarea poate fi conceputã ca expresie în raport cu emiþãtorul, ca reprezentare în raport cu mesajul ºi ca apel în raport cu receptorul. Pornind de la aceastã viziune Karl Buhler distinge trei funcþii ale procesului de comunicare:

– funcþia expresivã, centratã pe emiþãtor,

– funcþia reprezentativã, centratã pe mesaj,

– funcþia apelativã, centratã pe receptor.

Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial Roman Jakobson completeazã tabloul funcþiilor comunicãrii, având în vedere ºi alte elemente ale procesului de comunicare – codul ºi canalul de transmisie – propunând o clasificare mult mai nuanþatã. Tot lui Roman Jakobson îi datorãm ºi distincþia dintre forma mesajului ºi conþinutul sãu:

funcþia emotivã

funcþia conativã

funcþia poeticã

funcþia referenþialã

funcþia metalingvisticã

funcþia faticã

Funcþia emotivã a comunicãrii este centratã pe emiþãtor ºi constã în reflectarea stãrilor interne ale emiþãtorului. Acestã stare a emiþãtorului rezultã din utilizarea în timpul procesului de comunicare a unor forme verbale (modul optativ), a unor expresii ºi locuþiuni

“fir-ar sã fie”, “Doamne fereºte”, a unor interjecþii de tipul: “of!”, “halal!”, “sâc!” precum ºi o întreagã gamã de mijloace stilistice prin care sunt exprimate anumite reacþii sufleteºti la contactul cu o realitate.

Funcþia conativã sau persuasivã, retoricã, este centratã pe receptor de la care se intenþioneazã sã se obþinã un anume tip de rãspuns. Aceastã persuasivitate este obþinutã prin utilizarea modului imperativ, a cazului vocativ ºi a interjecþiilor conative de tipul: “nani”, “zât”, “hãis”.

Funcþia poeticã este centratã pe mesaj fãrã a avea în vedere referinþa, adicã situaþia sau fenomenul real pe care le vizeazã comunicarea. Aceastã funcþie permite a viza mesajul ca atare, a pune accentul pe “partea palpabilã a semnelor”. Desemneazã deci plãcerea aproape fizicã provocatã de articularea sunetelor mesajului, de construcþia mesajului prin arta locutorului.

Funcþia referenþialã este centratã pe referent ºi are ca scop retrimiterea la referenþi situaþionali ºi textuali. Este fundamentul celei mai mari pãrþi a mesajului. Se recunoaºte dupã utilizarea persoanei a III – a ºi a pronumelor cu valoare neutrã.

Funcþia metalingvisticã este centratã pe cod ºi permite a defini sensul termenilor pe care receptorul nu-i cunoaºte. Aceastã funcþie se manifestã ori de câte ori în cadrul comunicãrii apare necesitatea de a se atrage atenþia asupra codului utilizat. Perifrazele explicative care precizeazã accepþiunea în care trebuie înþeles un termen, gesturile, tonul, aparþin sferei metalingvisticului, ca ºi termeni: “adicã”, “cu alte cuvinte” , “în alþi termeni”.

Funcþia foticã este centratã pe canal ºi permite stabilirea, menþinerea sau întreruperea contactului fizic ºi psihic cu receptorul. Totodatã aceastã funcþie permite a se verifica trecerea fizicã a mesajului. Se recunoaºte dupã întrebuinþarea repetiþiilor sau a cuvintelor golite de sens (“alo”, “da” ). Potrivit concepþiei lui Roman Jakobson aceste funcþii coexistã în orice comunicare, diferitã fiind numai ierarhia lor, iar structura unui mesaj depinzând de funcþia predominantã.

Deºi aceastã clasificare a funcþiilor a fost elaboratã pentru a explica fapte de limbã, se dovedeºte a fi extrapolabilã la toate tipurile de comunicare.

Acceptând cã oamenii pot comunica ºi prin intermediul gesturilor, al privirii – deci utilizând alt cod decât limba – Mark Knapp a elaborat câteva din principalele funcþii ale comunicãrii vizuale:

Indicarea naturii relaþiei dintre emiþãtor ºi receptor. Orientarea privirii, durata acesteia se pot asocia cu interesul, dragostea, ura, ostilitatea, dar pot semnala ºi anumite raporturi sociale: ºef – subaltern; pãrinte – copil.

Compensarea distanþei fizice; interceptarea privirii cuiva aflat la distanþã creazã senzaþia de apropiere.

Cererea de informaþie – realizându-se un feed-back între participanþii la procesul de comunicare.

Informarea altor persoane cã pot vorbi. În comunicarea de grup selectarea vorbitorului urmãtor se poate face ºi pe cãi nonlingvistice, prin orientarea deicticã a privirii.

Se ºtie cã dezvoltarea instituþiilor din mass–media a dus la creºterea importanþei comunicãrii de masã, chiar dacã feed-back–ul este slab realizat, incomplet sau mult întârziat.

Dintre numeroasele funcþii ale comunicãrii de masã amintim:

Funcþia de informare ce satisface foamea de ºtiri a publicului;

Funcþia de interpretare, care are rolul de a oferi o imagine despre cineva, sau despre ceva. Aceastã funcþie se manifestã prin producþii jurnalistice de genul editorialului – în care este exprimat punctul de vedere oficial al organului de presã, sau al comentariului prin care se fac cunoscute publicului numai opiniile personale ale autorului.

Funcþia instructiv – educativã care urmãreºte furnizarea unor cunoºtinþe cultural-ºtiinþifice prin intermediul filmelor, emisiunilor documentare, prin publicaþii specializate în diverse domenii, prin promovarea persuasivã a valorilor, normelor, modelelor de comportament ce þin de paradigma culturalã a societãþii la a cãrei stabilitate contribuie.

Funcþia de liant derivã din precedentele, ºi contribuie la apropierea oamenilor care împãrtãºesc aceleaºi valori morale ºi culturale, care sunt preocupaþi de aceleaºi probleme.

Funcþia de divertisment rãspunde dorinþei de relaxare, de evadare într-un univers imaginar, a omului stresat de solicitãrile cotidiene.

Funcþia de socializare constituie parte integrantã a procesului de democratizare a vieþii publice. Ea este destinatã sã faciliteze participarea indivizilor, a grupurilor la viaþa publicã, la elaborarea ºi luarea deciziilor. Schimbul ºi difuzarea informaþiilor ºi a datelor de experienþã favorizeazã interacþiunea socialã ºi permit unui numãr de oameni sã ia parte activã la soluþionarea problemelor care îi privesc.

Prezentarea succintã a acestor funcþii demonstreazã încã o datã importanþa procesului de comunicare, dar ºi dificultatea definirii acestui proces datoritã exhaustivitaþii sale.

Definind procesul de comunicare, elementele sale, tipurile ºi funcþiile acestui proces, vom putea înþelege mai bine sintagma “comunicare politicã”.

=== CAPITOLUL II nou ===

CAPITOLUL II

Fenomene care influenþeazã comunicarea politicã

1.Contextul în care trebuie înþeleasã comunicarea politicã

A devenit aproape un truism faptul cã omenirea a intrat începând cu sfârºitul acestui secol într-o nouã epocã de dezvoltare, ºi anume, epoca informaþionalã, epocã în care mass-media joacã un deosebit rol, epocã în care principala resursã este informaþia, materia primã a comunicãrii.

Privind procesul de comunicare ca o interacþiune, cunoscându-i elementele, analizând ºi înþelegând tipurile de comunicare vom înþelege mai bine sintagma, tot mai des utilizatã în ultima vreme, de “comunicare politicã”. Înþelegerea acestei sintagme necesitã însã, pe lângã cunoaºterea elementelor specifice oricãrui tip de comunicare, ºi analiza altor elemente cum ar fi:

Opinia publicã

Unele fenomene: publicitate, propagandã, persuasiune, dezinformare, manipulare

Canalul ºi codul de transmitere a mesajului

Opinia publicã reprezintã un concept greu de definit datoritã complexitãþii sale. De-a lungul timpului au fost emise numeroase definiþii: “O teorie a opiniilor, care, normal, trebuie sã ia naºtere în acelaºi timp în psihologie ºi sociologie, va trebui sã porneascã de la trei puncte de plecare: opiniile în individ, în societate ºi în corpul social. Se va vedea cã acestã convergenþã se stabileºte prin dualitatea cu adevãrat indestructibilã a persoanei ºi a societãþii, a cãrei esenþã este constituitã tocmai din valoarea vizatã de opinii”.5

Pentru Angelusz Robert opinia publicã reprezintã “un sistem de fenomene obiectivate, cu o structurã complicatã, care, el însuºi se încadreazã ca parte, ca substructurã în totalitatea socialã ºi, ca urmare a locului ce-l ocupã, precum ºi a funcþiilor sale, este un fenomen constituit de cãtre reþeaua deosebit de complicatã a comunicaþiilor”.6

Sociologii francezi Jean Cazeneuve ºi David Victoroff înþeleg prin opinie publicã judecata colectivã exprimatã asupra unui fapt sau a unei probleme de cãtre o societate, judecatã bazatã pe interacþiunea dintre indivizi ºi diferite grupuri, judecatã care nu se bazeazã pe o cunoaºtere ºtiinþificã a lucrurilor ci, pur ºi simplu pe un sentiment vag pe care unii oameni îl au asupra realitãþii.

Opinia publicã se dezvoltã ca o forþã particularã. Acolo interesele sunt puternice, situaþiile complexe, oamenii direct afectaþi de consecinþele anumitor mesaje care atrag diverse acþiuni.

Înþelegerea opiniei publice este direct legatã ºi de rãspândirea unor pãreri, aprecieri ale unor persoane sau grupuri sociale. Analizând din acest unghi fenomenul putem afirma cã existã patru forme:

opinia clar exprimatã, cãreia i se face uneori o largã publicitate;

pãrerea verbalã exprimatã uneori în ºoaptã, pãrere într-o formã pe care o imprimã zvonurile;

aprobarea generalã sau referendumul;

5Stoetzel Jean, Theorie des opinions, Puf, Paris, 1943

6Angelusz Robert, A kozvelemeny fogalma es szerkezete. Tezisek., Apud sociologiei opiniei publice, Caiet documentar nr.7/1974

d) referendumul cu vot obligatoriu;

Înþeleasã astfel opinia publicã se deosebeºte de asentimentul poporului, raportându-se la grupuri restrânse sau chiar la indivizi care dispun de purtãtori de cuvânt individuali sau instituþionalizaþi: ziarele, radioul, televiziunea.

Formarea opiniei publice se realizeazã prin oferirea simultanã a aceloraºi ºtiri unui public larg, prin oferirea acelui public a unor interese comune care sã le motiveze gândirea ºi acþiunea.

În calitate de fenomen colectiv poate avea distribuþii sau structuri diferite: o structurã omogenã (opinie unanimã, consens), o structurã polarizatã (curente opuse numai într-un anumit moment), o structurã în care se disting o opinie majoritarã ºi o alta minoritarã.

Fiind un proces izvorât nu numai din relaþiile dintre indivizi ºi grupuri de indivizi, ci mai ales un rezultat al vieþii sociale în ansamblu ºi al condiþiilor obiective în care aceasta se dezvoltã, opinia publicã are câteva trãsãturi principale:

caracter public;

caracter activ (fiind un factor al schimbãrii ºI dezvoltãrii sociale);

caracter calitativ complex (prin cuprinderea tuturor domeniilor sociale);

caracter sistematic deschis (prin mecanismele de formare);

caracter plurivalent (prin formele de manifestare);

caracter nemijlocit (în raport cu nevoia socialã care a generat-o).

Funcþiile opiniei publice sunt legate direct de formele ei, de conþinutul opiniei exprimate ºi de caracterul interacþiunii dintre opinie ºi unele instituþii sociale sau persoane individuale, în special de caracterul influenþei opiniei asupra instituþiilor sau persoanelor.

Þinând cont de forma de exprimare a opiniei publice pot apãrea douã funcþii: pozitivã ºi negativã.

Funcþia pozitivã rezultã din faptul cã opinia publicã deþine rolul subiectului care programeazã procesele sociale, iar funcþia negativã reiese din faptul cã opinia publicã joacã rolul de subiect care manifestã prin declaraþii negative ºi care în schimb nu propune nici un fel de program propriu.

În raport cu conþinutul pãrerilor exprimate, în activitatea opiniei publice pot fi deosebite urmãtoarele funcþii:

de apreciere

analiticã

constructivã

de reglementare

Prin funcþia de apreciere sunt exprimate atitudinile faþã de o problemã, atitudinile vis-à-vis de un eveniment. De cele mai multe ori în spatele acestor exprimãri nu se aflã altceva decât o atitudine pur emoþionalã, fãrã un fundament raþional privitor la raporturile omului faþã de faptul apreciat.

Funcþia analiticã semnificã rolul subiectului care analizeazã raporturile ºi faptele realitãþii. Propunerea unui proiect de rezoluþie presupune studierea prealabilã a tuturor datelor problemei. Dupã cunoaºterea ºi analiza oricãrei probleme apare funcþia constructivã care presupune prezentarea unor soluþii, a unor propuneri constructive. Funcþia analiticã ºi funcþia constructivã au numeroase trãsãturi în comun, în unele puncte chiar intersectânde-se. Astfel orice propunere, orice soluþie presupune un act de cunoaºtere, o anumitã înþelegere a relaþiilor reale ºi un sistem determinat de argumente care fundamenteazã o anumitã poziþie.

Funcþia de reglementare semnificã o funcþie de educare, prin elaborarea ºi introducerea unor norme precise în relaþiile sociale. Deci, aceastã funcþie poate afecta ºi activitatea unor grupuri sau colective, dar direcþia ei principalã este reglementarea comportamentului individual, atât pe planul relaþiilor reciproce dintre individ ºi coIectiv, cât ºi pe planul raporturilor reciproce dintre indivizi.

În toate societãþile opinia publicã a jucat rol de sursã ºi regulator al acþiunilor omeneºti. Având în vedere influenþa pe care o are opinia publicã asupra instituþiilor sociale se pot observa urmãtoarele funcþii:

funcþia expresivã

funcþia consultativã

funcþia de directivã

Funcþia expresivã reliefeazã faptul cã întotdeauna opinia publicã ia poziþie faþã de anumite evenimente sociale, faþã de acþiunile întreprinse de stat prin instituþiile sale, acceptându-le, susþinându-le sau din contrã respingându-le. Prin aceastã funcþie opinia publicã se remarcã ca fiind o putere care se situeazã deasupra instituþiilor statului. Expresivitatea opiniei publice atinge cea mai mare dezvoltare în condiþiile în care mecanismele democratice ºi statul de drept se manifestã plenar.

Funcþia consultativã rezultã din activitatea opiniei publice de a oferi sugestii în legãturã cu modurile de soluþionare a unor probleme economice, politice, sociale. În societãþile democratice apare ºi se dezvoltã un mare numãr de forþe politice ºi organizatorice, care stimuleazã activitatea consultativã a opiniei publice, creând un climat corespunzãtor pentru o astfel de activitate ºi asigurând eficienþa ei.

Opinia publicã se caracterizeazã printr-o dinamicã în timp, putând sã aibã anumite orientãri în stadiul iniþial ºi cu totul altele în anumite perioade de timp, fiind de obicei destul de fluctuantã. Ea poate fi influenþatã, formatã sau schimbatã prin oferirea unor mesaje selecþionate ºi direcþionate spre orientarea doritã dar ºi prin multiplicarea canalelor de difuzare a mesajului. O altã caracteristicã a opiniei publice o reprezintã coordonatele specifice ale terenului socialmente fertil care o activeazã: relaþiile sociale, consensul, gradul uniform de cunoaºtere ºi înþelegere a fenomenului apreciat, gradul de necesitate ce o determinã, semnificaþia pe care formarea ºi exprimarea opiniei publice o capãtã pentru mase.

Privitã din perspectiva comunicãrii, opinia publicã este importantã nu atât în calitatea ei de opinie, cât în calitatea ei de public, de receptor al mesajelor. Publicitatea este un atribut “sine qua non” al societãþii. Aprobarea sau dezaprobarea publicã reprezintã o forþã uriaºã ºi, deºi nu mereu edificatã, ea acþioneazã asupra celor care exercitã puterea în societate.

Pe lângã menirea de receptor, de consumator al unor mesaje, opinia publicã reprezintã ºi un canal de transmisie a mesajelor. Prin intermediul opiniei publice, care este sinonimã cu un segment de public, cu publicul þintã, mesajele sunt transferate ºi altor indivizi, ºi altor grupuri, chiar unor instituþii.

2. Fenomene care influenþeazã comunicarea politicã

Publicitatea reprezintã acþiunea prin care se urmãreºte promovarea unor produse comerciale persoanelor sau unor servicii utilizându-se diferite strategii. Publicitatea nu îºi ascunde nici originea ºi nici scopurile. Se poate întâmpla, ca, iniþial sã se ascundã sub un anumit anonimat, exact timpul necesar suscitãrii curiozitãþii, dar foarte repede va beneficia de efectul revelaþiei, care este, de altfel, principalul motiv al acþiunii sale. Aceastã activitate de promovare reprezintã unul dintre instrumentele competiþiei comerciale, iar concureþa îi justificã întrebuinþarea. Rivalii vor depune toate eforturile pentru a rãpi întâietatea ºi totodatã pentru a oferi elemente de comparaþie, ceea ce determinã o participare personalã la apreciere ºi alegere. În plus, existã un mijloc de a mãsura foarte simplu eficacitatea unei campanii publicitare comparând preþul ei cu profiturile înregistrate. Din perspectiva comunicãrii primul pas pe care trebuie sã-l facã publicitatea spre concretizarea mesajului publicitar este de a evoca în imaginaþia receptorului o satisfacþie, într-o manierã specificã, credibilã, cât mai concretã ºi mai eficientã.

Comunicarea verbalã în sine reprezintã elementul secund al transmiterii mesajului publicitar. Elementele verbale trebuie alese pornind de la mecanismele percepþiei publicitare, care aratã cã imaginea atestã privirea conferind sensul principal al mesajului, iar textul informativ nu face decât sã precizeze, sã clarifice sau sã concluzioneze ceea ce se transmite pe cale vizualã. Rolul esenþial al mesajului verbal este de a semnala mesajul vizual. De cele mai multe ori transmiterea pe cale vizualã a unui mesaj nu este totalã, imaginea nu este univocã, ceea ce face necesarã explicarea ei, fapt ce se realizeazã printr-o linie – comentariu ºi un text. Linia -comentariu trebuie sã imprime imaginii un caracter univoc, sã întãreascã punctele slabe ale comunicãrii vizuale, sã creeze o formulã ce poate fi memoratã. Ea trebuie sã se subordoneze memoriei vizuale, sã urmãreascã o sintetizare a mesajului ºi sã foloseascã expresii ºi cuvinte uºor de înþeles ºi de reþinut.

Textul trebuie sã fie direct legat de linia – comentariu prin intermediul primei sale fraze ºi trebuie sã fie astfel alcãtuit încât sã poatã fi înþeles fãrã a citi în întregime, rând cu rând, el fiind cel care semneazã ºi totodatã explicã mesajul vizual.

Putem afirma cã publicitatea cuprinde toate acþiunile care au drept scop prezentarea oralã sau vizualã a unui mesaj în legãturã cu un produs, serviciu, fenomen sau în legãturã cu o persoanã accentuându-se anumite calitãþi pentru a se obþine o atitudine pozitivã din partea receptorului.

În timp ce publicitatea se situeazã la nivelul opþiunii, în societate este la fel de cunoscut un alt fenomen, care se situeazã la nivelul modificãrii culturale: propaganda.

Propaganda rãmâne ºi în prezent o noþiune ambivalentã: unele persoane fac o distincþie clarã între propaganda ideologicã ºi politicã ºi prozeletismul religios. Distincþia este justificatã doar de stãrile de spirit deosebite ce le presupun.

Fenomenului de propagandã i se subscriu: acþiunea psihologicã îndreptatã în special asupra cetãþenilor într-un scop educativ, rãzboiul psihologic dus împotriva inamicului exterior pentru a-l face sã se îndoiascã în privinþa valorilor pe care le susþine, reeducarea, pe scurt, toate acþiunile desfãºurate în scopul conformizãrii þintei.

Recunoscutã este distincþia ce se face între propaganda deschisã ºi aºa-zisa propagandã neagrã. Propaganda deschisã este aceea care se vrea explicitã, neascunzându-ºi nici obiectivele, dar nici originea, în timp ce propaganda neagrã îºi disimuleazã sursa, înºealã în privinþa intenþiilor ºi la nevoie face negoþ ilicit cu mesajele sale. Aceasta din urmã nu este altceva decât dezinformarea în acþiune. În timp ce propaganda deschisã cautã sã convingã, sã-ºi ralieze convingerile, chiar dacã uneori modul sãu de exprimare este la limita licitului, propaganda neagrã îºi propune destructurarea grupãrilor de idei, dezorganizarea gândirii ºi manipularea indivizilor. Ambele îºi selecþioneazã receptorii: propaganda deschisã se adreseazã unor subiecþi pregãtiþi într-un fel sã o primeascã, dispuºi sã înþeleagã un mesaj a cãrui sursã le este cunoscutã ºi de sub a cãrui influenþã au posibilitatea, cel puþin teoretic, sã se sustragã; propaganda neagrã atacã indivizii neavizaþi de la care se aºteaptã o anumitã reacþie.

În principiu, propaganda se adreseazã opiniilor, ea încearcã sã valorifice anumite idei în detrimentul altora, sã înfrumuseþeze evenimentele fãcându-le o prezentare favorabilã. Aceastã intenþie a dus la formulãri sumare ºi frapante, sloganuri agresive, fabricarea miturilor colective, repetarea la nesfârºit a temelor, antrenarea indivizilor la manifestaþii colective însoþite de un ceremonial spectaculos. Pot fi distinse mai ales trei forme de propagandã:

propaganda exercitatã cu ocazia întrunirilor de masã, a mitingurilor ºi a marilor acþiuni audio – vizuale. În acest caz mulþimea este tratatã ca un tot unitar, ceea ce permite antrenarea tuturor, inclusiv a ezitanþilor.

propaganda evanghelicã, vehiculatã de cãtre preoþi ºi misionari sau de cãtre colpotorii de zvonuri tendenþioase. Aceastã formã de propagandã înregistreazã un oarecare succes prin intermediul tehnicilor “mailing”, transmiterii orale sau prin telefon.

propaganda denumitã autopropagandã, mult mai deosebitã, ºi pe care o datorãm în cea mai mare parte lui Mao Zedong, acþioneazã în plan politic. Se practicã în grupuri restrânse în care fiecare participant este invitat sã se exprime spontan. În realitate, în cadrul grupului respectiv sunt prezentaþi observatorii discreþi care dirijeazã dezbaterea cãtre o temã niciodatã piedutã din vedere. Concluziile ce se degajã în final sunt cu atât mai ferme cu cât par a fi elaborate în deplinã libertate de gândire.

Stabilind cu exactitate dacã acþiunea de propagandã se exercitã asupra individului, asupra unui grup sau asupra întregii societãþi, putem face o clasificare a acesteia în: propagandã individualã, propagandã de grup sau propagandã sociologicã. O clasificare asemãnãtoare este fãcutã de Jacques Ellul care deosebeºte propaganda politicã – la nivelul grupãrilor politice de propaganda sociologicã – la nivelul unei întregi societãþi.

Privitã din sfera comunicãrii, propaganda are un receptor bine stabilit, iar mesajul, deºi pare transparent, este cu foarte mare atenþie elaborat ºi dirijat.

Când se are în vedere comunicarea politicã, legile ºi tehnicile propagandei, enumerate de Jean – Marie Domenach, sunt valabile ºi trebuie urmãrite cu deosebitã grijã. Aceste legi sunt: legea orchestraþiei, legea simplificãrii, legea unanimitãþii ºi contagiunii, legea transfuziei.

Legea orchestraþiei impune repetare sub forme variate a temelor ce fac obiectul unei acþiuni propagandiste, într-un program sistematic determinat de planul campaniei de propagandã.

Legea simplificãrii presupune prelucrarea mesajelor în funcþie de specificul fiecãrui grup ce trebuie convins, altfel spus, o “muncã de vulgarizare, în acelaºi timp indispensabilã ºi periculoasã.”

Legea unanimitãþii ºi a contagiunii se bazeazã pe constatarea cã o parte dintre opiniile fiecãrui individ s-au format ºi consolidat sub presiunea grupului din care face parte ºi ale cãrui valori au fost însuºite ºi ulterior împãrtãºite.

Legea transfuziei încearcã eludarea mecanismelor de rezistenþã ale publicului vizat (de complexul de mituri, prejudecãþi, credinþe), demonstrându-i cã ideile care îi sunt inoculate derivã, de fapt, din propriile-i pãreri preconcepute.

Propaganda politicã are un suport ideologic ºi caracterizeazã de regulã miºcãrile, grupãrile în care existã ambiþii totalitare, miºcãri care încearcã sã ascensioneze într-o societate încã liberã ºi pluralistã. Pentru realizarea scopurilor propuse se urmeazã, de cele mai multe ori urmãtoarele trepte:

identificarea ºi stabilirea ideologiei;

contextul în care trebuie aplicatã propaganda;

stabilirea propagandiºtilor;

stabilirea structurilor organizaþiei propagandistice;

stabilirea segmentului de public, a publicului þintã;

tehnicile utilizãrii mass-media;

tehnicile speciale pentru amplificarea efectului;

studierea reacþiilor publicului la diferite tehnici;

efectele ºi evaluarea propagandei.

Propaganda ºi persuasiunea se delimiteazã cu greutate. Propaganda se serveºte indiscutabil de tehnicile persuasiunii de masã, dar nu orice persuasiune de masã este neapãrat propagandã. În ceea ce priveºte persuasiunea, aceasta a primit de-a lungul timpului numeroase definiþii:

“Persuasiunea este o comunicare intenþionatã sau nu, care determinã o schimbare în atitudinea receptorului.”

“Persuasiunea este un proces care schimbã atitudini, credinþe, opinii sau comportamente.”

“Persuasiunea este un proces prin care emiþãtorul cautã sã obþinã un anume rãspuns de la receptor.( Andersen, 1971)

Persuasiunea este activitatea în care vorbitorul ºi ascultãtorul sunt legaþi ºi în care vorbitorul încearcã în mod conºtient sã influenþeze comportamentul ascultãtorului prin transmiterea de chei simbolice ºi auditive.( Schneidel, 1967)

Persuasiunea este tentativa conºtientã a unui individ de a schimba atitudinile, credinþele sau comportamentul unui alt individ sau grup de indivizi prin transmiterea unui mesaj.(Bettinghaus ºi Cody, 1987)

Persuasiunea este activitatea simbolicã al cãrei scop este realizarea acceptãrii voluntare de noi stãri cognitive sau modele de comportament printr-un schimb de mesaje.(Smith, 1982)

“Persuasiunea este efortul încununat de succes de a înfluenþa starea mentalã a altuia, pe calea comunicãrii, în circumstanþa în care receptorul are un oarecare grad de libertate.”

“Persuasiunea este comportamentul comunicativ care are drept scop schimbarea, modificarea sau alcãtuirea rãspunsurilor.”

În scopul persuasiunii, spre deosebire de propagandã se considerã cã apare un fenomen tranzacþional, cu alte cuvinte ambele pãrþi îºi satisfac interesele în cadrul procesului de schimb de informaþie. Existã mai multe moduri de rãspunsuri posibile la demersul persuasiv:

crearea rãspunsului: similar cu procesul învãþãrii obiºnuite, în care emiþãtorul este profesorul, iar publicul reprezintã elevul. Persuasiunea se realizeazã arãtându-i publicului cum trebuie sã se comporte prin oferta de întãrire pozitivã. Dacã rãspunsurile pozitive sunt întãrite printr-o recompensã, se vor dezvolta atitudini pozitive faþã de ceea ce este de învãþat.

Schimbarea rãspunsului: este tipul cel mai dificil de persuasiune deoarece cere oamenilor sã se deplaseze de la o atitudine la alta, sã evolueze de la o poziþie neutrã la o atitudine pozitivã sau negativã, sã-ºi schimbe comportamentul sau sã adopte un comportament nou. Întrucât oamenii se schimbã cu dificultate trebuie sã lege schimbarea cerutã de ceva deja existent în care receptorul crede. Aceasta se numeºte “o ancorã” deoarece este deja acceptatã de receptor ºi va servi la a alege noile atitudini sau comportamente. Ancorele constau în valori, credinþe, atitudini, comportamente ºi norme de grup.

Întãrirea rãspunsului: dacã oamenii din public au deja atitudini pozitive faþã de subiect, emiþãtorul le reaminteºte de existenþa lor ºi îi stimuleazã sã le simtã chiar mai puternic prin manifestarea lor într-o formã specificã de comportament. Indiferent de definiþia pe care am aminti-o, indiferent de strategiile utilizate este cert cã persuasiunea se delimiteazã destul de greu de propagandã ºi chiar de manipulare.

Un alt fenomen de care trebuie sã se þinã seama în realizarea analizei comunicãrii politice este dezinformarea.

Dezinformarea este consideratã ca fiind un fel de mesaj, mai mult sau mai puþin explicit, un fel de comunicare de tip special între dezinformator ºi þinta sa. Ea poate îmbrãca forma unei declaraþii, a unui gest semnificativ sau a adoptãrii unei anumite atitudini. Pentru ca un fenomen sã poarte numele de dezinformare trebuie sã existe intenþia de a manipula sau de a exercita o influenþã. Mesajul falsificat nu reprezintã decât unealta cu care se cautã ca un subiect selecþionat sã acþionaze în sensul dorit. Se dezinformeazã mai puþin pentru a convinge ºi mai mult pentru a conduce cãtre un þel, care, de regulã, este ascuns. Se acþioneazã pentru a forþa alegerea unei anumite direcþii de cãtre o persoanã, fãrã însã a i se permite libera alegere, libera apreciere. Dezinformarea reprezintã forma psihologicã a subversiunii care vizeazã derutarea unui individ, unui grup, a unei societãþi sau chiar a unui stat.

Alãturi de celelalte fenomene prezentate anterior dezinformarea, deºi foarte veche, este o problemã a epocii noastre. G. Veraldi, în prefaþa lucrãrii lui Pierre Nord “Intoxicarea” încearcã sã defineascã noþiunea de dezinformare considerând-o puterea de creare a unei realitãþi false, dar atât de convingãtoare încât adversarul sã o considere justã. Henri – Pierre Cathala în lucrarea sa “Epoca dezinformãrii” propune urmãtoarea definiþie: “dezinformarea reprezintã ansamblul procedeelor dialectice puse în joc în mod intenþionat pentru a reuºi manipularea perfidã a persoanelor, grupurilor sau unei întregi societãþi, în scopul de a le devia conduitele politice, de a le domina gândirea sau chiar de a le subjuga. Presupune disimularea surselor ºi scopurilor reale, precum ºi intenþia de a face rãu, printr-o reprezentare deformatã sau printr-o interpretare tendenþioasã a realitãþii. Este o formã de agresiune care cautã sã treacã neobservatã. Se înscriu în rândul acþiunilor subversive”.7

Precizarea strictã a circumstanþelor în care apare dezinformarea este extrem de dificilã: uneori este vorba de luarea unei decizii îndelung analizate, în alte situaþii acþiunile de dezinformare sunt

7Cathala Henri – Pierre, Epoca dezinformãrii, Bucureºti, 1991

declanºate pe neaºteptate. Chiar ºi atunci când acþiunea dezinformantã a fost cu mult timp înainte planificatã, se constatã, pe de o parte, tendinþa de modificare a planului iniþial pe timpul derulãrii acþiunii, iar, pe de altã parte, sunt frecvente cazurile în care apare un al treilea ce cautã sã profite de operaþia lansatã ºi sã o deturneze în profitul sãu. Specificã dezinformãrii este tendinþa naturalã a oricãrei puteri de a-ºi ascunde greºelile, de a-ºi masca intenþiile ºi posibilitãþile reale.

În situaþia unei confruntãri între formaþiuni politice aparþinând aceleiaºi colectivitãþi umane, pot fi acceptate unele nuanþe, fãrã a scuza însã minciuna. Cu ocazia campaniilor electorale, partidele rivale cautã sã-ºi mascheze eºecurile ºi înfrângerile prezentându-ºi platformele electorale într-o luminã favorabilã, contestând totodatã imaginea adversarului. Deºi existã numeroase tertipuri, vis-à-vis de dezinformarea în politicã pot fi fãcute douã sublinieri: a) substratul manevrei nu este cu adevãrat disimulat, chiar ºi atunci când autorii

afirmã cã îºi bazeazã spusele pe analize obiective; b) scopul este de a gãsi scuze, de a convinge, a ademeni ºi a ralia electoratul, fãrã însã a se pune problema individualizãrii þintei.

Dezinformarea poate îmbrãca diferite forme:

ascunderea unei acþiuni;

discreditarea unei personalitãþi, unei organizaþii sau a unui grup opozant;

crearea neînþelegerilor dintre opozanþi;

captarea încrederii unui factor de decizie;

utilizarea dezinformãrii ca mijloc de apãrare.

Ascunderea unei acþiuni (politice, diplomatice, militare, economice) este situaþia cea mai comunã prin care se încearcã pãstrarea secretului vis-à-vis de un proiect care este pe cale de a fi realizat. Când acest lucru pare dificil se cautã deturnarea atenþiei cãtre o acþiune falsã sau se încearcã derutarea rivalului fãcându-l sã tragã concluzii greºite privind scopul proiectului sau domeniul de aplicare.

Discreditarea unei personalitãþi, organizaþii sau a unui grup opozant se bazeazã pe lansarea unor zvonuri, insinuãri, chiar pe o campanie de denigrare care are ca suport interpretãri tendenþioase sau documente compromiþãtoare. Crearea neînþelegerilor dintre opozanþi are drept scop împiedicarea unei apropieri, a unei posibile alianþe, iar în unele cazuri chiar dizolvarea unei grupãri.

Captarea încrederii unui factor de decizie presupune existenþa a cel puþin douã modalitãþi de a acþiona asupra unei personalitãþi sau grup decizional prin intermediul liderului sãu. Uneori în anturajul unui factor de decizie este introdusã o persoanã care trebuie sã câºtige prietenia ºi încrederea grupului, iar în alte situaþii este promovatã o persoanã într-un post ce incubã o mare responsabilitate pentru ca apoi influenþa acestuia sã serveascã la orientarea deciziilor.

În alte situaþii, dezinformarea este utilizatã ca mijloc de apãrare. Acest lucru se poate observa la toþi conducãtorii sau liderii care, neavând nici un mod de a se apãra sau nedorind sã fie responsabili de actele sale, se aratã foarte intrigaþi, atunci când li se cer explicaþii, culpabilizându-se chiar de faptul cã nu au ºtiut de acea problemã ºi lãsând sã se înþeleagã cã dacã ar fi cunoscut-o lucrurile, evenimentele ar fi avut un alt mers ºi desigur un alt final.

Un alt fenomen, din aceeaºi serie cu publicitatea, persuasiunea, propaganda, dezinformarea este manipularea, acþiunea în urma cãreia se obþine comportamentul dorit.

Manipulãrile pot fi clasificate dupã diverse criterii. În funcþie de amplitudinea modificãrilor efectuate într-o anumitã situaþie sunt:

manipulãri mici;

manipulãri medii;

manipulãri mari.

Manipulãrile mici sunt cele care au drept urmare modificãri minore ale situaþiei sociale. Totuºi în unele cazuri pot avea efecte surprinzãtor de ample: donaþiile pot creºte simþitor atunci când cererea este însoþitã de un mic serviciu aparent nesemnificativ, de un apel la binecuvântarea cereascã sau chiar numai de înfãþiºarea celui care formeazã cererea.

Manipulãrile medii au ca efect modificãri importante ale situaþiilor sociale, care uneori depãºesc în mod dramatic aºteptãrile, tocmai pentru cã enorma putere de influenþã a situaþiilor sociale asupra comportamentului uman este subevaluatã în cele mai multe cazuri.

Manipulãrile mari sunt reprezentate de influenþa întregii culturi în mijlocul cãreia trãieºte individul. Comportamentul, sistemul de valori, modul de a gândi al individului sunt determinate în primul rând de cutumele, de normele scrise ale societãþii din care face parte, de subculturile cu care intrã în contact. Neglijând aceastã permanentã ºi uriaºã influenþã, individul poate sã interpreteze mult mai uºor greºit lucrurile sau poate fi manipulat cu uºurinþã. Manipulãrile majore stau la baza rãspândirii diferitelor curente de opinii, formeazã tradiþii ºi obiceiuri, contureazã mentalitãþi, determinã curente la modã sau chiar ample manifestãri protestatere. Datoritã acþiunii continue a manipulãrilor asupra societãþii, prezenþa ei a devenit ceva obiºnuit, fiind destul de dificil de identificat. Pentru majoritatea oamenilor este uºor de remarcat o manipulare micã de tipul “trucurilor” electorale decât de sesizat o manipulare majorã în care masele sunt mobilizate, sunt dirijate din umbrã dându-le impresia cã ele au fost cele care au decis ºi acþionat.

Metodele de manipulare sunt numeroase ºi trebuie adaptate în funcþie de nivelul de instruire, de religie, de vârstã, de sex, de gradul de culturã ºi bineînþeles de mentalitatea societãþii. Þinând cont de aceste criterii se pot urma cãile:

controlul comunicaþiilor umane;

manipularea misticã;

cerinþa de puritate;

cultul confesiunii;

ºtiinþa sacrã;

remodelarea limbajului;

delimitarea socialã.

Controlul comunicaþiilor umane se bazeazã pe idea cã cine controleazã prezentul, controleazã trecutul, iar cine controleazã trecutul va controla ºi viitorul. Mergând pe aceastã premisã bibliografia este rescrisã iar istoria modificatã. De fapt nu este modificatã ci faptele sunt prezentate într-o altã luminã, dintr-un alt unghi, este altfel interpretatã. Trecutul este adaptat pentru a motiva acþiunile din realitatea imediatã, dar ºi pentru a justifica acþiunile ce vor urma. Mijloacele de comunicare în masã sunt þinute sub un strict control, sunt obligate sã prezinte într-un mod hiperbolic numai realizãrile.

Manipularea misticã se bazeazã pe crearea unei aure aproape mistice în jurul grupului conducãtor, al acþiunilor ºi concepþiilor lui. Acest lucru duce la adoptarea, de cãtre mase, a unui anumit model de comportare, crearea unor reflexe obiºnuite în sensul dorit de lideri. În dezvoltarea acestei cãi de manipulare îºi are rãdãcina cultul personalitãþii care în timp poate depãºi limitele normalului.

Cerinþa de puritate presupune cultivarea unei ideologii care sã delimiteze cu mare stricteþe binele de rãu, purul de impur. Aceastã cerinþã de puritate este specificã societãþilor închise, societãþilor în care apare totalitarismul, unde nu existã cale de mijloc ºi nu se acceptã o dublã viziune asupra aceluiaºi fenomen sau lucru. În astfel de societãþi lege este concepþia “cine nu este cu noi, este împotriva noastrã”. Desigur “binele”, “purul” sunt reprezentate de politica totalitarã. Acestã puritate, imposibil de atins, creazã în rândul maselor teama de vinovãþie ºi determinã indivizii sã se zbatã pentru a nu greºi, lãsându-se manipulaþi.

În strânsã legãturã cu propãvãduirea cerinþei de puritate se aflã cultul confesiunii. Confesiunea este încurajatã pe motiv cã ea înlesneºte uniunea spiritualã cu divinitatea veneratã, face posibilã cunoaºterea de sine, în ultimã instanþã aduce puritatea sufleteascã. Lupta dintre necesitatea confesiunii ºi respectul pentru trãirile interioare ale fiecãruia creazã în individ o luptã permanentã care-l macinã. Exacerbarea conflictului interior aduce indivizii în situaþia de a nu mai fi în stare sã menþinã echilibrul între demnitate ºi umilinþã. Pentru a îndepãrta acest conflict interior indivizii împrumutã psihologia celor care îi conduc, îi controleazã fãrã a-ºi da seama cã s-au lãsat manipulaþi.

ªtiinþa sacrã se manifestã prin crearea unei aure de sacralitate în jurul dogmelor de bazã ale unei ideologii. Acea ideologie este prezentatã drept unica cale în mãsurã sã asigure dezvoltarea fiinþei umane în cadrul unei societãþi perfecte, guvernate de o moralitate absolutã. Sancralitatea se manifestã prin interdicþia de a ridica un semn de întrebare sau de a pune în discuþie fundamentele ideologiei respective. Ideologia reprezintã adevãrul absolut, binele absolut. Mai mult, acest adevãr absolut este prezentat maselor drept rodul celor mai evoluate studii ºi cercetãri. Deci ºtiinþa sacrã are ca obiectiv sacralizarea doctrinei, ridicarea acesteia la rangul de filosofie umanã. Amestecul permanent între adevãrul suprem, ºtiinþific ºi misticism, mai presus de orice îndoialã face sã disparã graniþa dintre logicã ºi credinþã ducând la apariþia sentimentului de totalã încredere în superioritatea sistemului.

Remodelarea limbajului (planificarea lingvisticã) se bazeazã pe o exprimare prin cliºee verbale, uºor de rostit ºi de memorat ce vor fi repetate la infinit pânã ce vor pãtrunde în mintea individului drept concepte ale filosofiei sacre. Urmarea acestei repetãri duce la anihilarea gândirii individuale ºi la încercarea de a memora anumiþi termeni, anumite perifraze.

Limba de lemn devine mijlocul oficial de comunicare. Ambiguitatea vocabularului, deformarea unor sensuri, abundenþa jargonului într-un alt context decât cel specific, impunerea unor stereotipuri verbale, mulþimea adjectivelor calificative la superlativ absolut sunt numai câteva caracteristici ale limbajului remodelat.

Delimitarea socialã se bazeazã pe recunoaºterea a douã categorii de indivizi: categoria celor care au dreptul la existenþã ºi al cãror drept trebuie recunoscut precum ºi categoria celor care nu au nici un drept. Deoarece cerinþa de puritate nu acceptã nuanþele, calea de mijloc este din nou sloganul “cine nu este cu noi, este împotriva noastrã”, ºi astfel de o parte se aflã adepþii, iar de cealaltã parte “oile rãtãcite”, indivizii care nu au nici un drept.

Manipularea unui grup sau a întregii societãþi se va face destul de uºor dacã aceastã acþiune începe de la cel mai jos nivel, adicã de la individ. Controlul total al individului presupune controlul asupra modului sãu de gândire, asupra comportamentului sãu ºi asupra sentimentelor sale. Controlul comportamentului este determinat de controlul realitãþii fizice în care trãieºte individul: tipul de locuinþã, modul în care se îmbracã, numãrul mediu al orelor de somn, alimentaþia, felul muncii pe care o presteazã, ritualurile ºi obiceiurile sale.

Controlul gândirii se bazeazã pe îndoctrinarea indivizilor, îndoctrinare atât de puternicã încât ei sã accepte în mod necondiþionat un nou limbaj, anumite ritualuri, ideologia grupului.

Crearea reflexelor mentale are ca scop aducerea indivizilor în situaþia de a respinge din start orice idee ce vine în contradicþie cu doctrina sistemului, orice criticã la adresa conducãtorilor sau a grupului. Rigiditatea gândirii le va anihila capacitatea unor raþionalmente logice, creându-le impresia cã ei sunt posesorii adevãrului absolut.

Controlul sentimentelor se bazeazã pe vinovãþie ºi fricã. Este restrâns spectrul sentimental al individului, iar emoþiile sale sunt manipulate. Sentimentul de fricã, vinovãþie, devotament, loialitate precum ºi controlul relaþiilor sexuale sunt exploatate pentru a controla fiecare individ. În cele mai multe cazuri pentru controlul individului, manipularea lui ºi în final pentru manipularea unei societãþi se acþioneazã simultan cu controlul comportamentului, gândirii ºi sentimentelor.

Studierea ºi cunoaºterea metodelor de publicitate, de propagandã, de persuasiune, de dezinformare, de manipulare sunt extrem de importante pentru comunicarea politicã, pentru pregãtirea discursurilor politice, pentru câºtigarea electoratului.

=== capitolul III ===

CAPITOLUL III

Comunicarea politicã

1. Canale de transmitere a comunicãrii politice

Într-o lume ce nu mai poate fi conceputã fãrã comunicare rapidã ºi largã ºi care, ca atare, a devenit mai unitarã prin receptarea aproape concomitentã a aceloraºi evenimente, mass-media loacã un rol deosebit în transmiterea informaþiilor ºi chiar valorificarea lor.

Comunicarea politicã, ca orice alt tip de comunicare se poate realiza în mod direct prin discursuri, discuþii cu electoratul, cât ºi în mod indirect prin intermediul presei, al radioului, al televiziunii, având ca suport, în al doilea caz undele hertziene.

Canalele comunicaþionale reprezintã mijloacele ºi cãile prin care mesajul, sub forma unui cod, ajunge de la emiþãtor / emiþãtori la receptor / receptori.

Profesorul José L. Aranguren clasificã canalele de comunicare în:

“canale naturale de comunicare (între micro ºi macro grupuri);

canale de comunicare secrete (între membri diferitelor societãþi secrete);

c) canale artificiale de comunicare (mass – media).”8

În funcþie de modalitãþile de efectuare a comunicãrii, precum ºi de finalitãþile urmãrite, canalele comunicaþionale permit fie schimbul

confidenþial de mesaje (telefonul, telexul, faxul, televiziunea cu circuit închis), fie propagarea unei cauze sociale, religioase sau politice.

Comunicarea politicã se realizeazã prin presã, prin radio ºi prin televiziune. Din acest punct de vedere presa reprezintã un canal de vehiculare a mesajelor atât în interiorul grupului cât ºi în afara acestuia.

Presa a apãrut ca o necesitate obiectivã, iar sub numele de presã scrisã stau toate publicaþiile cotidiene ºi periodice.

Ziarele moderne aparþin erei industriale, care întruneºte condiþiile tehnice, economice, sociale ºi culturale pentru presa de mare tiraj.

Presa se dezvoltã condiþionatã de o serie de premise tehnice:

inventarea tiparului;

organizarea serviciului de poºtã;

organizarea curierilor sãptãmânali care au fãcut posibilã dezvoltarea hebdomadarelor;

perfecþionarea maºinilor de tipãrit;

existenþa reþelei de cãi ferate, care a permis în secolul al XIX– lea predominarea cotidianelor.

Primele cotidiene din Europa apar în a doua jumãtate a secolului al XVII – lea ºi iau avânt dupã Revoluþia Francezã.

Presa pe care o cunoaºtem astãzi îºi are începuturile în deceniul al patrulea al secolului al XIX – lea, odatã cu apariþia cotidianelor de mare tiraj. Apariþia acestor cotidiene este strâns

8Aranguren J. L., Sociologie de l’information, Hachette, Paris, 1967

legatã de noile progrese ale poligrafiei, de dezvoltarea mijloacelor

de informare rapidã (telegraf, telefon, radio) ºi de perfecþionarea mijloacelor de transport.

Dupã anul 1830 apare agenþia de presã care reprezintã o categorie particularã, conexã, de întreprindere de presã, ce are ca obiect cãutarea, colectarea ºi prezentarea de noutãþi pe care le centralizeazã pentru a le oferi ºi transmite abonaþilor sãi cât mai rapid. În zilele noastre, când existã numeroase publicaþii naþionale, unele specializate pe diferite domenii, când existã publicaþii naþionale sau locale, conþinutul acestora este mult mai mare ºi diversificat.

Exceptând publicaþii specializate într-un domeniu (economic, tehnic) majoritatea celorlalte conþin rubrici despre politicã. Presa scrisã joacã un rol deosebit în difuzarea principalelor preocupãri ale partidelor în largi sectoare al populaþiei. Ziarele sunt considerate mijloace excelente pentru a transmite informaþii generale, pentru a þine anumite categorii sociale sub un anumit “control” politic, pentru a insera periodic – cu deosebitã intensitate în campaniile electorale – dezbateri politice, pentru a trece în revistã principalele puncte programatice sau liniile directoare de acþuine ale unui partid sau ale altuia. Ziarele au cea mai mare disponibilitate de a adopta o linie politicã ºi de a orienta informaþiile ºi mesajele social – politice în funcþie de preocupãrile fiecãrui partid.

Comunicarea realizatã de partide prin scris este avantajatã atât de progresele tehnicilor de imprimare, de avântul instrucþiei publice, cât ºi de faptul cã ea se adreseazã mai ales posibilitãþilor de analizã ºi de judecatã ale populaþiei. Presa scrisã imprimã un stil propriu propagandei partidelor, ea punând accentul pe idei, pe aspecte programatice, nu pe persoane sau personalitãþi din cadrul partidelor. Presa joacã un rol de prim plan în comunicarea politicã, în promovarea discuþiei publice, în medierea relaþiei dintre cetãþeni ºi puterea politicã. Mesajele cu caracter politic pot îmbrãca forma declaraþiilor, discursurilor, anunþurilor sau chiar luãri de poziþie vis-à-vis de un eveniment, de o propunere, de o schimbare sau chiar de politica dusã de cãtre o altã grupare politicã.

Un alt mediu de difuzare a mesajelor îl reprezintã radioul, dar în acest caz transmiterea semnalelor se face pe calea undelor hertziene. ªi la baza apariþiei radioului au stat numeroase invenþii ºi descoperiri: descoperirea undelor electrice, a telegrafului, a telefoniei fãrã fir, a fonografului, a kinetoscopului, a discului microsin (cu riduri de ordinul micronilor), a tranzistorului, iar în anul 1953 a procedeului HI – FI (înaltã fidelitate).

În societãþile dezvoltate, radio-ul este considerat un fel de “armã absolutã” în viaþa politicã, deoarece permite însumarea relativ uºoarã a unei mari varietãþi de mesaje, ce emanã de la partide ºi de la conducãtorii acestora, precum ºi confruntarea diferitelor puncte de vedere politice. Propaganda prin radio a devenit, de asemenea, mai ales datoritã tranzistorului, mult mai comodã ºi mai ieftinã decât prin intermediul altor canale moderne de comunicare. Radio-ul favorizeazã cultivarea interesului pentru politicã în rândul unor categorii ale populaþiei ce sunt mai puþin atrase de preocupãrile partidelor de a-ºi difuza obiectivele prin tipãrituri sau prin mijloace vizuale. Radioreceptorul stabileºte raporturi directe, de la persoanã la persoanã, între lideri de partide ºi ascultãtori ºi deschide o nouã perspectivã în raporturile dintre partide cu simpatizanþii lor, deoarece aceºtia din urmã au sentimentul cã urmãresc vocea “propriului conducãtor” sau cred cã se aflã în relaþii “familiare” cu acesta. Vocea reprezintã unul dintre primele elemente care stau la baza reacþiilor de simpatie sau de adversitate faþã de un necunoscut.

În timp, concurenþa ºi într-o oarecare mãsurã rivala radioului

devine televiziunea, ansamblul de procedee tehnice pentru transmiterea la distanþã a imaginilor animate ºi sonorizate.

Televiziunea s-a nãscut din conjugarea a trei serii de descoperiri: fotoelectricitatea; analiza ºi reproducerea imaginii; transmiterea prin unde hertziene a semnalelor electice corespunzãtoare fiecãrui punct analizat.

Analiza imaginii devine posibilã în jurul anului 1900 odatã cu lampa lui Thomas Edison, care asigurã transformarea curent – luminã ºi utilizarea primelor celule foto – electrice sensibile la luminã, pentru a o reconverti în curent. Televiziunea a fost pusã la punct ca nou procedeu de difuzare în perioada 1925 – 1930. În anul 1925 sunt prezentate primele sisteme complete de televiziune.

Bineînþeles cã de-a lungul timpului ºi în televiziune se fac paºi uriaºi: depãºirea frontierelor naþionale prin sateliþi de teledistribuþie directã, diversificarea programelor, canalelor în cadrul televiziunii tradiþionale – canale ºi programe locale, specializate (culturale, sportive, informative), diversificarea suporturilor, a tehnologiilor de transmitere ºi receptare a mesajelor ºi a programelor relative la aceste suporturi (cabluri, videocasete, videodiscuri).

În scurt timp televiziunea a devenit principala sursã de informaþie în dauna presei ºi chiar a radioului. Mai mult decât atât televiziunea este cea care dicteazã legea sa în spaþiul public, impunându-se actorilor politici. Televiziunea este privitã drept cel mai agreabil mod de informare, cel mai uºor de înþeles, este locul în care personalitãþile politice se pot afirma cel mai bine. De micul ecran depind nu numai comportamentele ci chiar ºansele partidelor ºi oamenilor politici. Astfel apare aºa – numitul fenomen populism.

Populismul ca ofertã ºi conduitã politicã se concretizeazã prin discursurile politice, întâlnirile televizate cu electoratul cãruia i se promite satisfacerea imediatã a revendicãrilor.

Existã trei modalitãþi prin care omul politic îºi poate face simþitã prezenþa pe micul ecran. În primul rând, prin programele obiºnuite, emisiuni consacrate, îndeosebi apolitice: chiar ºi telespectatori cei mai neinteresaþi de treburile politice se vor delecta vãzând un ministru, un ºef de partid sau chiar un parlamentar interpretând ºansonete în emisiuni de varietãþi. Un politician trebuie aºadar sã ºtie sã facã de toate, sã poatã conversa despre orice. O altã posibilitate constã în emisiunile oferite sau vândute partidelor ori candidaþilor, tribunele în care se exprimã liber, asumându-ºi rãspunderea pentru ceea ce spun, cu condiþia de a respecta un cadru stabilit de postul gazdã, sau paginile de publicitate plãtitã, în care mesajul politic este inserat printre anunþuri pentru produse ºi servicii.

Desigur, mesajele publicitare, mai ales când sunt politice, nu entuziasmeazã foarte mult telespectatorii: aceºtia se feresc de emisiunile care se încãpãþâneazã sã convingã, le este teamã de îndoctrinare ºi manipulare. De aici nevoia de mesaje scurte ºi concise, care sã fie plasate între emisiuni cu largã audienþã. În fine, posturile de televiziune programeazã emisiuni politice specifice, folosind din plin resursele proprii limbajului audio – vizual. Aceste emisiuni se vor obiective, în general sunt contradictorii, omul politic nu are control asupra lor ºi se urmãreºte sã fie îndeajuns de spectaculoase pentru ca publicul sã doreascã sã le vizioneze.

Capacitatea emisiunilor de televiziune de a determina oamenii sã urmãreascã ºi sã urmeze preocupãrile partidelor, sprijinindu-le în alegeri, abilitatea de a transmite precis aceleaºi gânduri, aceleaºi tipare întregii naþiuni avantajeazã partidele mari. Prin aceasta micul ecran tinde sã-ºi asume funcþii conservatoare, de “atestare” a legimitãþii partidelor puternice. Telepresa explicã oamenilor realitatea dintr-o perspectivã unilateralã, limitându-se la ceea ce spun ºi la ceea ce evitã sã spunã reprezentanþii partidelor în cauzã. Golul pe care ea îl creeazã în comunicaþia politicã, indispensabilã în relaþiile partidelor cu cetãþenii, este acoperit într-o anumitã mãsurã de celelalte mijloace de infomare amintite mai sus.

Mass-media este mijloc de expresie ºi, concomitent, mijloc de influenþare ºi posibil mijloc de presiune. Pentru unii cercetãtori, ea acþioneazã în sensul uniformizãrii ºi conformismului, pentru alþii, în cel al diversitãþii ºi contestãrii. Explozia mass-media a condus la dezvoltarea ºi împãmântenirea unor tehnici de persuasiune, prin intermediul cãrora ea poate deveni instrument de manipualre.

Rolul politic al mediilor contemporane cunoaºte manifestãri complexe ºi variate. Ca purtãtoare de cuvânt ale diferitelor grupuri de interese ele constituie o sursã de informaþie pe baza cãreia îºi definesc opþiunile ºi iau decizii atât politicienii cât ºi diversele categorii ale electoratului. Puterea de influenþã a mass–media rezidã în faptul cã ele sunt percepute ca surse mai atrãgãtoare ºi mai credibile, fiind totodatã ºi mai accesibile decât alte surse.

Dintre consecinþele comunicãrii politice prin mass–media mai importante sunt: valorizarea mediaticã a personalitãþii liderilor; deplasarea spre forme de competiþie între partidele care valorizeazã performanþa mediaticã în defavoarea ideologiei; apropierea ºi chiar convergenþa obiectivelor politice ale diferitelor partide; sporirea atenþiei acordate de politicieni opiniilor electoratului.

2. Limbajul politic

Descrierea opiniei publice, descrierea unor fenomene sociale, precum ºi prezentarea canalelor de transmitere ne ajutã sã înþelegem mai bine comunicarea politicã care este un segment al comunicãrii umane, am putea spune chiar un stil alãturi de alte stiluri deja consacrate: stilul beletristic, administrativ, juridic, publicistic, religios.

S-au dat numeroase definiþii limbajului politic. Una dintre ele este însã mai sinteticã ºi mai adecvatã: “limbajul politic este acel domeniu al limbii în care se miºcã <actorul> politic, utilizând cuvântul”, ºtiut fiind cã pretutindeni “cuvântul este un instrument puternic al politicii”, iar “limbajul politic o componentã importantã a vieþii politice”.9

În sens larg comunicarea politicã desemneazã ceea ce gândesc ºi ceea ce afirmã membri unei grupãri politice. Grupãrile politice genereazã comunicãri specifice: între cetãþeni ºi putere; dinspre cetãþeni spre putere – votul; comunicarea puterii spre cetãþeni prin propagandã ºi legislaþie.

Desigur comunicarea politicã nu poate fi analizatã decât în cadrul vieþii politice. La rândul sãu viaþa politicã nu poate fi analizatã numai în termenii cooperãrii ci ºi în situaþiile de crizã, de conficte. Trebuie deci sã se aibã în vedere mediul politic ºi starea politicã a momentului. Aceste elemente sunt determinative pentru alegerea strategiei de comunicare.

9 Georg Klaus, Sprache der politik, Berlin, 1971

La scurtã vreme dupã terminarea ultimului rãzboi mondial G. Orwell fãcea o observaþie amarã: “Limbajul politic… are misiunea de a face din minciunã adevãr, din crimã o faptã respectabilã, de a-i da trecerii aparenþa de stabilitate”.10 George Owell nu este primul care ºi-a declarat scepticismul în privinþa limbajului politic.

Limbajul, srategia semanticã ºi cea politicã sunt interdependente servind nu numai transmiterii de informaþie ci ºi persuadãrii. Ele oferã termenul de joc al manipulãrii politice.

Interdependenþa mijloacelor verbale ºi finalitatea politicã þin de domeniul aºa numitei “politico – semanticii”. Murray Edelman este unul dintre primii teoreticieni care a încercat sã defineascã termenul de “politicã – semanticã“ într-un studiu despre influenþa limbajului asupra politicii oficiale. Edelman considerã cã politicienii încearcã prin mijloace verbale sã creeze opinii sau atitudini care sã favorizeze realizarea propriilor þeluri politice. Dintre aceste mijloace se disting miturile ºi metaforele. Pentru autorul lucrãrii “Words that succeed and policies that fall” “un mit nu este în mod necesar o ficþiune, ci o credinþã larg acceptatã care dã o semnificaþie evenimentelor”,11 indiferent dacã aceastã semnificaþie este sau nu verificabilã.

Miturile ºi metaforele, ca figuri de stil, impun ascultãtorului un anumit mod de gândire, având rolul de a simplifica perceperea unei anumite realitãþi. Politica are însã de a face cu situaþii de maximã importanþã, de maximã complexitate ºi ambiguitate care pentru oamenii obiºnuiþi constituie sursã de nesiguranþã, neliniºte sau spaimã.

10 Orwell G., Politics and the English language, The collected essays, jurnalism and letters, N.Y., 1946

11 Edelman Murray, Words that succeed and policies that fall, N.Y., 1971

Politicienii ºi autoritãþile fac uz, mai mult sau mai puþin deliberat, de mituri ºi metafore pentru a atenua aceste reacþii. Nu conteazã cã miturile sau metaforele deformeazã realitatea sau împiedicã cristalizarea unei perspective concrete. Important este faptul cã ele opereazã în plan emoþional sau cã intensificã ori estompeazã percepþiile.

Un exemplu de metaforã politicã este amintit în lucrarea “ªtiinþa comunicãrii”: “Înarmarea atomicã a fost denumitã <capacitate de ripostã> sau salvgardare a democraþiei. Teama de armele nucleare este estompatã prin corelarea cu apãrarea fiinþei proprii ºi a democraþiei”.12

În actuala noastrã societate unele abuzuri se desfãºoarã sub paravanul numit “lupta împotriva corupþiei”, iar numeroasele sacrificii economice care se rãsfrâng asupra populaþiei sunt numite “rentabilizarea industriei”.

La rândul lor miturile au în limbajul politic misiunea de a simplifica imaginea realitãþii. Pornind de la aceste mituri se pot diferenþia trei teme ale discuþiilor politice curente. În primul rând, imaginea celorlalþi, a strãinilor sau a grupurilor marginale. În societãþile sau în cercurile extem naþionaliste apare mitul inamicului intern ºi extern, care stã veºnic la pândã ºi care este gata oricând de atac.

O a doua temã este cea referitoare la “liderul providenþial” singurul capabil sã domine pericolul. Cea de-a treia temã, bazându-se pe sintetizarea celorlalte douã, implicã angajarea colectivã într-un proces de muncã sub îndrumarea conducãtorilor pentru depãºirea dificultãþilor. Aceastã ultimã temã se bazeazã de obicei pe lansarea ºi implementarea unor sloganuri: “Þara îþi va fi recunoscãtoare”; “Nu

12Cuilenburg Van J.J., Scholten O., Noomen G.W., ªttinþa comunicãrii, Humanitas, Bucureºti, 1998

întreba ce poate sã facã þara pentru tine, ci ce poþi face tu pentru þarã!”.

Sloganul trebuie sã fie scurt, original, credibil, complet, în pas cu timpul, sã corespundã aºteptãrilor publicului, ºi îndeajuns de durabil pentru a rezista pe parcursul întregii campanii. Sloganul trebiue sã se remarce, sã nu fie nici plat, nici banal, nici oarecare. Sã iasã din comun pentru a putea fi perceput, pentru a ne face plãcere sã-l repetãm, sã-l memorãm. Aceastã originalitate trebiue sã caracterizeze atât fondul cât ºi forma. Ea va impune personalitatea celui – persoanã sau organizaþie – care îl foloseºte.

O observaþie care se ridicã pornind de la aceste teme este aceea cã dacã eºti în vârful piramidei, dacã dispui de resurse financiare este uºor sã-þi creezi o imagine de conducãtor providenþial, sã împrãºtii sãmânþa pericolului iminent ºi sã ceri celorlalþi sprijin pentru îndepãrtarea ei, pentru menþinerea echilibrului, sã-i faci sã creadã cã sunt indispensabili, cã de ei depinde cursul vieþii, cursul economiei, cursul dezvoltãrii ºi al liniºtii.

Interesant este cum de inegalitatea materialã este acceptatã de multe categorii sociale ºi de ce autoritãþilor li se cere atât de puþin în aceastã direcþie. Se pare cã avem de-a face cu o inacþiune provocatã, consecinþã a unui limbaj politic în care conceptualizarea inegalitãþii se produce într-o manierã care nu-i afecteazã pe politicieni. Categoriile sociale cele mai sãrace sunt considerate a fi direct corespunzãtoare de starea în care se aflã, situaþie explicatã prin absenþa disciplinei, prin criminalitate, prin lene, prin nerespectarea legislaþiei.

Oare aceastã explicaþie simplistã nu este o manipulare, nu este o sursã de creare a unui conflict în individ? Conflictul dintre situaþia în care se aflã ºi faptul cã nu depune destul efort pentru depãºirea situaþiei. Nu este cumva controlul individului, încercarea de al supune unui program extrem de încãrcat pentru a nu avea timp sã gândeascã, sã reflecteze la ceea ce este în spatele cuvintelor?

Studierea limbajului politic presupune o abordare interdisciplinarã din perspectiva lingvistici, retoricii, comunicãrii, politologiei, sociologiei. O abordare pluridisciplinarã este realizatã de cãtre D. Graber în lucrarea “Political language”.

Din perspectiva comunicãrii ºi a managementului, studiind corelaþia dintre procesul de comunicare ºi felul de a duce tratative, D. Graber atribuie mesajelor cinci funcþii:

“dezamorsarea informaþiei (declaraþiile lui A sunt pentru participanþii la tratative B, C sau D sursã de informaþie pe baza cãreia B, C sau D determinã marja de manevrã pe care A o admite);

fixarea agendei de lucru (în mare mãsurã tratativele se duc asupra cadrului în care ele trebuie sã aibã loc);

relevarea unei interdepenþe (participantul la tratative prezintã un compromis de aºa naturã încât contrapartida sã descopere un avantaj în acest compromis; cu alte cuvinte sã asocieze compromisul cu punctul de plecare al celeilalte partide sau, cel puþin, sã-l disocieze de ceea ce acestuia i se pare inacceptabil);

proiectarea în viitor sau în trecut (compromisul este prezentat ca o radicalã îmbunãtãþire faþã de situaþia existentã ca un progres );

simulerea acþiunii (compromisul trebuie prezentat ca un program de acþiune de la care nimeni nu se poate abate; compromisul este, cu alte cuvinte, obligatoriu pentru toate pãrþile .

Încercãri asemãnãtoare de abordare a limbajului politic s-au îndreptat spre aºa-numita definire a problemelor. Modul în care o problemã este prezentatã, definitã influenþeazã rezolvarea ei. Formularea într-un text a problemei ce trebuie rezolvatã conferã textului o funcþie orientativã. Dincolo de diferenþele de abordare sau de terminologia utilizatã un aspect este evident: toate aceste studii privesc rolul limbajului în procesele de comunicare, deschizând drumul unor studii mai aprofundate de semanticã politicã.

Omul obiºnuit, fidel ascultãtor al ºtirilor politice, al discursurilor politice, al comentariilor politice are adeseori sentimentul cã existã un decalaj, o contradicþie între termenii auziþi ºi cunoºtinþele personale pe care le are în legãturã cu problema aflatã în discuþie.

Prima impresie este aceea cã s-a schimbat sensul cuvintelor, cã se ascultã o expunere într-o limbã strãinã, dar care utilizeazã acelaºi vocabular.

În comunicarea politicã se utilizeazã în mod nelimitat deformarea limbajului. Existã o anumitã putere culturalã bazatã pe dreptul pe care ºi-l arogã un cerc restrâns de politicieni de a administra cuvintele, simbolurile ºi ideile.

Orice doctrinã chiar înainte de a deveni teorie ºi sistem este limbaj, al cãrei noutate creeazã o atracþie suplimentarã ºi faciliteazã adoptarea sa ca mod de gândire. Orice limbaj are dificultãþii specifice, de naturã sintacticã ºi lexicalã care adeseori constituie obstacole în exprimarea exactã a ideilor. Onoarea de al domina sau mãcar de a-i marca în mod loial limitele aparþine politicianului sau individului din umbrã care îi scrie discursurile, care redacteazã ºtirile.

Dupã cum se ºtie, limbajele sunt vii ceea ce înseamnã cã pe timpul întrebuinþãrii lor au loc schimbãri atât în lexicul cât ºi în sintaxa lor. Uneori limbajul se poate deosebi destul de mult în cadrul unor grupuri cu orientãri politice diferite.

În principiu, sensul cuvintelor este dat de dicþionar, însã cuvântul din dicþionar nu trimite la un obiect ci la o imagine interiorizatã pe care fiecare dintre noi ne-am fãcut-o despre obiectul respectiv.

Când nu mai este vorba de a denumi simple obiecte ci noþiuni, stãri de spirit sau diferenþieri, definiþiile lexicale sunt mult mai dificil de stabilit, iar când se ajunge la noþiuni mai abstracte acestea devin adesea incerte ºi fac apel la comparaþii, analogi ºi aproximãri mai mult sau mai puþin fericite. Nu este uºor de definit frumuseþea, moralitatea, libertatea, curajul. Însuºi dicþionarul oferã mai multe sensuri pentru acelaºi cuvânt. Acesta îºi gãseºte o relativã valoare prin referirea la un context dependent simultan de tema aflatã în discuþie, de nivelul cultural al interlocutorului ºi de circumstanþele în care toate acestea sunt reunite.

Aceasta este cauza pentru care jargonul specializat îºi manifestã din plin prezenþa în limbaj. Deviaþiile prea evidente de la sens sunt remediate prin convenþii rezultate din întrebuinþarea limbajului. Astfel grupurile foarte structurate pot fi determinate sã adopte un vocabular destul de diferit de cel al maselor deoarece cuvintele fac trimeteri la valori ideologice.

O altã trãsãturã a comunicãrii politice este cea legatã de utilizarea ambiguitãþii vocabularului, pentru a se masca anumite obiective, acþionând asupra individului fãrã ca acesta sã-ºi dea seama. Dincolo de convingerea la care este adus auditoriul existã ascuns un comportament prestabilit, de cele mai multe ori contrar intereselor ºi voinþei maselor.

Pentru aceasta se jongleazã nu numai cu diferitele sensuri ale cuvintelor aflate fie în limbajul comun, fie în jargonul ideologic, dar se are în vedere ºi crearea unei dificultãþi în situarea discursului într-un context care s-ar putea dovedi revelator. Trebuie salvate aparenþele ºi pãstratã în permanenþã posibilitatea de a întrebuinþa din plin retorica.

De exemplu a fi paºnic înseamnã a avea un comportament ºi o stare psihicã caracterizatã prin calm ºi liniºte. Pacifist este individul care nu este agresiv faþã de semenul sãu. Ambii termeni au sensuri apropiate ºi descriu aspecte psihologice. Deformarea sensurilor nu este deloc nevinovatã. Astfel de adjective fac trimiteri la noþiuni care implicã contrariul lor: agitaþie, dezordine, ostilitate, combativitate. Antonimele sunt în acest caz, din punct de vedere semantic, mai depãrtate ca sens de termenul cunoscut, iar revenirea la un sens comun este garantatã.

Cel care refuzã sã cedeze agresivitãþii devine pacifist, ceea ce nu mai este o caracteristicã psihologicã, ci însemnul unei convingeri ideologice.

ªi astfel jocul continuã: antonimul pacifistului devine luptãtorul pentru pace. Angajarea pacifistului în lupta pentru apãrarea unei idei, stãri ia o turnurã pasionalã prin intrarea sa în acþiune, justificatã chiar în proprii sãi ochi ca un imperativ etic.

Interesul pentru manipularea semanticã este într-o continuã creºtere datoritã ambiguitãþii fiind aptã sã dea cuvintelor sensuri diferite faþã de întrebuinþãrile obiºnuite.

Excluzând manevrele de ordin psihologic ºi rãmânând în cadrul unor anumite procedee pur lingvistice putem afirma cã manipularea vocabularului se poate realiza prin:

Utilizarea unui jargon specializat într-un alt context decât cel specific. De exemplu, utilizarea vocabolarului militar pentru a descrie confruntãrile socio-politice. Astfel sunt provocate efecte durabile ce pot deveni o modã;

Substantivizarea adjectivelor. De exemplu, despre douã fenomene ale cãror evoluþii nu au efecte reciproce se afirmã cã sunt independente, dupã care se vorbeºte de independenþã, devenitã subiect în sine. În unele situaþii se pot apoi personifica abstractizãrile pentru a se crea terenul unor confruntãri dialectice;

Sensul cuvintelor poate fi profund modificat prin tonul cu care sunt rostite. Batjocorirea unor termeni le poate schimba sensul, oferind astfel posibilitatea ca, fãrã sã fie exprimat în mod explicit, sensul acestora sã se transforme, devenind peiorativ;

A face sã fie acceptate identitãþi false este, de asemenea, un procedeu foarte utilizat. Se repetã pânã la saturaþie anumite echivalenþe cum ar fi: a avea = a fura, sau anumite calificative în mod sistematic adãugate unui substantiv pânã la crearea unei referinþe automatizate în conºtiinþã;

Adesea se încearcã sã se impunã stereotipuri verbale cu rol de a echipa gândirile, fiind însoþite în general de o nuanþã peiorativã;

Sunt utilizate abuzurile de semnificaþii. Astfel, este preluat unul din conceptele de bazã ale societãþii ºi dupã ce a fost adus pânã la un fel de sens absolut, fãrã nici o legãturã cu realitatea, libertatea dobândeºte sensul de a face absolut orice;

Apropiatã acestui gen de manipulare semanticã este deturnarea într-un sens unic a unei atitudini fundamentale: “Am dreptul sã fac în numele principiilor voastre ceea ce vã interzic în numele principiilor mele”. ªi astfel torþionarii denunþã tortura, teroriºtii denunþã violenþa, dezinformatorul denunþã rãzboiul psihologic;

În final pentru a se înlãtura ultimele obiecþii se face referire la un autor considerat ca o autoritate în materie, sau la un text sacru, pe care adesea nici unul dintre cei ce-l folosesc drept argument nici mãcar nu l-au citit în prealabil.

Se remarcã faptul cã toate aceste manipulãri se bazeazã pe primordialitatea dialecticã a cuvântului, chiar ºi când acesta ar putea foarte bine sã cedeze locul imaginii care spune mai mult ºi mai ales, acordã o libertate imaginativã mai mare observatorului.

Un alt fenomen înregistrat în comunicarea politicã este cel de informare dezechilibratã.

Aceeaºi informaþie va fi interpretatã în mod diferit dupã regimul þãrii în care are loc difuzarea ei. Într-un anumit mod se prezintã o problemã într-o þarã liberã ºi în alt mod se transmite într-o þarã cu regim totalitar. Acest fapt devine cu atât mai evident atunci când este vorba de difuzarea rezoluþiilor adoptate de marile organisme internaþionale.

Dezechilibrul se manifestã în douã moduri:

lumea liberã este deschisã tuturor formelor de informare, inclusiv cele ale adversarului ce pot interveni atât direct cât ºi prin interpuºi. În þarile cu regim totalitar, informarea este serviciu de stat ºi este supusã unor consemne stricte;

acelaºi cuvânt îºi schimbã sensul odatã cu trecerea frontierelor, în funcþie de cine îl întrebuinþeazã: un liberal sau marxist.

Plecând de la concepte sau valori utilizate în rezoluþiile organismelor internaþionale se opereazã asupra lor în mod progresiv, conducând în final la apariþia unor concepte ambivalente.

De exemplu, se va efectua o alunecare de la conceptul de “apãrare a drepturilor omului” cãtre “eliberare naþionalã”, cãtre “securitate ºi dezvoltare”, pentru a se ajunge la dezarmare.

Manipularea semanticã este o armã eficace, însã cu douã tãiºuri. Este adevãrat cã opinia publicã nu reuºeºte întotdeauna sã sesizeze prezentarea trucatã a realitãþii, fiind adesea dispusã sã dea crezare imposturii, însã aceastã imposturã implicã practici ce pot fi identificate de un personal avertizat ºi atent.

Pornind de la tipul regimului într-o þarã sau alta s-a ajuns la identificarea unui vocabular specific ºi anume la vocabularul marxist – levinist.

Marxismul are jargonul sãu propriu ca ºi majoritatea celorlalte sisteme filozofice, de unde reiese necesitatea ca atunci când te adresezi marxiºtilor sã veghezi cu mare atenþie asupra sensurilor date conceptelor de cãtre diferiþii interlocutori.

Pe de altã parte, în aceastã situaþie, mai vin sã se adauge ºi alte cauze ale neînþelegerilor. Una dintre ele derivã din diferenþa fundamentalã pentru marxiºti, între strategie (consideratã inuabilã) ºi tacticã (apreciatã ca fiind oportunistã). În conformitate cu condiþiile luate în considerare de cãtre interlocutor, veridicitatea unei expresii actuale poate foarte bine sã nu mai corespundã cu aceea a unei expresii identice anterioare.

Denaturarea semanticã se realizeazã la mai multe niveluri ºi nu este perceputã decât de cei iniþiaþi:

Nivelul cuvintelor, cãrora li se dã un sens particular, uneori în contradicþie cu folosirea lor obiºnuitã, formând astfel jargonul. Unul dintre procedee îl constituie banalizarea termenului ce desemneazã o atitudine criticabilã de cãtre oricine ºi extinderea forþatã a domeniului sãu de aplicare.

Nivelul contextului intelectual, care pentru marxiºti comportã referiri constante la “dogme”, determinã emiterea, uneori obligatorie, a unor concluzii surprinzãtoare. În orice caz, însã, dogma nu va fi niciodatã pusã în cauzã.

Nivelul pragmatic determinã pentru un marxist angajat în acþiunea politicã, ca o declaraþie sã nu conteze dacã este adevãratã sau falsã, important fiind faptul ca ea sã fie eficientã în îndeplinirea scopului urmãrit. Odatã cu trecerea timpului declaraþia respectivã îºi pierde valuarea. Ea nu va mai poate fi opusã vorbitorului, deoarece condiþiile care au justificat-o s-au perimat. Devine astfel aproape imposibil sã fie prins în flagrant delict de contrazicere.

Folosirea unor termeni diferiþi pentru a denumi acelaºi fenomen, în funcþie de referenþi. De exemplu cuvântul “imperialism” nu se aplicã decât statelor liberale, în timp ce invadarea Afganistanului este o acþiune pentru “apãrarea socialismului”.

Oricum ar fi, publicul neavertizat se lasã adesea prins în pâienjeniºul unei asemenea dialectici, în majoritatea cazurilor prea puþin cunoscutã. Aceasta demonstreazã marele interes al marxiºtilor în a face popular vocabularul “limbii de lemn”. Însã trebuie bine înþeles cã nu poate fi vorba de o simplã traducere a termenilor în limbajul uzual. Ar fi de preferat sesizarea sensului particular pe care îl iau expresiile comune folosite într-o ideologie particularã.

Gândirea politicã, acþiunea politicã ºi limbajul politic sunt complementare formând un tot indivizibil iar orice sistem politic îºi edificã politica ºi cu cãrãmizile limbajului.

3. Forme ale comunicãrii politice.

Comunicarea politicã, datoritã pluriformitãþii mediatice, despre care am vorbit, îndeplineºte diferite funcþii (informativã, expresivã, criticã) ºi se concretizeazã sub forma: ºtirilor politice, comentariilor ºi editorialelor politice ºi sub forma discursurilor politice.

ªtirile politice au un rol deosebit de important în cadrul comunicãrii politice. Publicul care recepteazã aceste ºtiri trebuie sã fie informat despre actualitatea politicã, adicã sã dispunã de o imagine reprezentativã a realitãþii politice imediate.

Conform normelor curente informaþia trebuie sã fie completã, reprezentativã ºi obiectivã. Acestea sunt cele trei cerinþe fundamentale ale informaþiei politice. Dar ºtirile transmise de mass-media sunt selective ºi deci ºtirile politice sunt selectate ºi nu reprezintã o reflectare exactã a actualitãþii. Imaginea actualitãþii politice este cu atât mai credibilã cu cât selecþia ºtirilor pare mai puþin arbitrarã, iar ºtirile politice selectate pot fi considerate ca un eºantion reprezentativ decupat din universul faptelor politice.

Într-un stat cu mai multe partide, curente politice, egalitatea accesului presupune cã orice curent politic, indiferent de aderenþa pe care o are, indiferent de numãrul adepþilor trebuie sã dispunã de ºanse egale de a pãtrunde în circuitul mediatic, de a face uz de mass-media. Formulat pe aceastã bazã, criteriul deschiderii condiþioneazã oglindirea mediaticã ºi caracterul ei pluriform de mãsura în care oferta de ºtiri politice redã ºi respectã egalitatea deplinã între toate curentele politice.

Mesajul ºtirilor politice poate fi extrem de variat: de la a aduce la cunoºtinþã publicului diferite platforme, acþiuni, lideri, schimbãri în structura unei organizaþii politice, pânã la cereri directe de a vota diferite partide. În transmiterea mesajului se urmãreºte ca acesta sã fie recepþionat, decodificat, înþeles, acceptat ºi sã provoace o reacþie, o schimbare de atitudine, gândire sau comportament, favorabilã celui care a emis mesajul. În funcþie de mesajul transmis, ºtirile pot avea un limbaj standard sau un limbaj violent îndemnând direct la acþiune.

Comentariile ºi editorialele politice îºi gãsesc un teren larg de manifestare, important fiind gradul în care ele reflectã pluriformitatea socialã. Un comentariu sau un editorial politic câºtigã în valoare atunci când autorul îºi exprimã opiniile þinând seama de pluritatea punctelor de vedere.

Comentariile politice permit publicului sã-ºi formeze propriile opinii ºi judecãþi politice. Redarea în comentariu a diferitelor orientãri politice contribuie la cântãrirea argumentelor, la cristalizarea opþiunilor. Funcþia expresivã a acestor comentarii are valoare numai în relaþie cu marele public. Pentru liderii politici mass-media trebuie sã constituie o imagine complexã a opiniilor politice care animã viaþa publicã.

O altã formã de manifestare a comunicãri politice este discursul politic.

În antichitate organizarea pãrþilor discursului fãcea obiectul secþiunii numite dispositio. Pãrþile discursului erau:

Exordium, destinat stârnirii interesului ascultãtorilor pentru tema tratatã;

O propositio, care enunþã subiectul pledoariei;

O narratio, ce prezintã materialul faptic;

O confirmatio, consacratã argumentãrii punctului de vedere susþinut de vorbitor;

O refulatio, menitã sã preîntâmpine ºi sã înlãture eventualele obiecþii;

O peroratio, ce recapituleazã ideile principale ºi desãvârºeºte demersul persuasiv.

Aceastã împãrþire rãmâne neºtirbit valabilã în ciuda unor revizuiri ce nu schimbã fondul ideilor, ci numai formularea lor pentru a le aduce aproape de mentalitatea ºi desprinderile de gândire ale omului contemporan.

Discursul politic este limbajul politic într-una dintre manifestãrile sale concrete, sub formã de: cuvântãri – electorale, aniversãri, la conferinþe ºi congrese politice, în parlament, la radio ºi tv. etc. -, rapoarte apeluri, adresãri cãtre naþiune, cãtre þarã, conferinþe de presã etc. Discursul politic are mai mult un rol agitatoric, propagandistic, cu efecte deosebite în planul mobilizãrii politice, racolãrii aderenþilor, al lãrgirii bazei de susþinere, al orientãrii stãrii de spirit într-o direcþie sau alta.

În zilele noastre tot mai multe glasuri se ridicã pentru a susþine ideea cã orice comunicare verbalã reprezintã un discurs sau cel puþin o parte de discurs. Pornind de la aceastã concluzie se considerã cã:

Orice text conþine un oarecare discurs;

Discursul este ansamblul evalutiv al obiectelor atitudinale ºi al relaþiilor dintre ele;

obiectul atitudinal aparþine lumii reale ºi poate fi perceput ca atare;

orice frazã dintr-un text poate fi redusã la una sau mai multe propoziþii – cheie, denotând relaþia dintre douã obiecte atitudinale.

Aceste pãrþi se pot întâlni în cuvântarea fiecãrui politician. Prezentând o problemã socialã, explicând cauzele care au dus la apatiþia ei, emiþând apecieri ºi lansând propuneri ºi cereri de susþinere a unei activitãþi, orice cuvântare a unui om politic poate fi consideratã comunicare politicã ºi chiar discurs politic.

Discursul politic nu este o inovaþie a secolului sau a lumii nostre. De exemplu discursuri politice au rãmas din vremea lui Demostene. Cariera politicã a lui Demostene a fost strãlucitã într-o epocã nesigurã în care grecii se strãduiau sã facã faþã ameninþãrilor tot mai periculoase ale macedonenilor. În prima perioadã a activitãþii sale politice (351 – 340 î.e.n.) în calitate de ºef al opoziþiei, Demostene combate partidul aflat la putere ºi încearcã sã-i mobilizeze pe greci împotriva lui Filip. Din aceastã perioadã dateazã marile discursuri politice “Filipicele” ºi “Olintienele”.

Un alt titan în materie a rãmas Marcus Tullius Cicero, considerat cel mai mare orator al Romei antice. Crezul sãu politic este exprimat în discursul “Pro lege Manilia”, care stã alãturi de celelalte discursuri politice: “Catilinara”, “Filipica a II – a”.

În viaþa româneascã s-au remarcat prin discursuri politice: Mihail Kogolniceanu, personalitate legatã de istoria, literatura þãrii, om politic într-o perioadã crucialã pentru viitorul tuturor românilor; Barbu ªtefãnescu Delavrancea, care a fost nu numai un scriitor binecunoscut, un prozator ºi un dramaturg de valoare, ci ºi un jurist ºi avocat de excepþie, un politician renumit ºi un orator eminent ºi Nicolae Titulescu, cel mai de seamã diplomat român, unul dintre cei mai strãluciþi oratori ai timpului sãu, precum ºi alþii.

Fãrã a mã erija în specialist în acest domeniu mã întreb dacã cuvântãrile politicienilor noºtri actuali, scrise de cele mai multe ori de cãtre consilieri sau de cãtre specialiºti în comunicare publicã, vor fi aºezate alãturi de cele ale lui M. Kogolniceanu, B.ªt. Delevrancea sau N. Titulescu.