Cercetari Privind Influenta Lungimii Corporale Si a Perimetrului Mare, Asupra Prolificitatii, la Feme

=== Lucrare de diploma ===

INTRODUCERE

Istoricul și importanța pescuitului

Rezultatele săpăturilor arheologice, mărturiile cronicilor și documentelor, precum și analiza lexicului limbii române, ne arată că pescuitul a fost o îndeletnicire foarte veche în ținutul carpato-dunărean și că el a continuat neîntrerupt din cele mai îndepărtate timpuri. Bogăția în ape a acestui ținut – în primul rând prezența Dunării cu marile ei bălți și cu afluenții și subafluenții ei – explică faptul.

N-a fost însă o îndeletnicire foarte veche, ci și una însemnată de-a lungul întregii lunci a Dunării. Pentru mulți dintre riveranii fluviului, pescuitul a reprezentat îndeletnicirea principală, asigurându-le nu numai hrana, dar și modul de a-și procura – mai întâi prin schimb, apoi prin bani – celelalte lucruri necesare vieții.

Pescuitul a fost practicat încă din neolitic cu ajutorul celor trei unelte esențiale: undița, harponul sau ostia, și plasa; din acestea trei a derivat toată gama de unelte constatată mai târziu, de-a lungul veacurilor, de forme diferite și de calitate îmbunătățită; nu se poate spune însă că între neolitic și secolul al XX-lea s-a introdus vreo unealtă importantă de esență nouă, așa cum s-a întâmplat la vânătoare cu arma de foc. Căci pescuitul cu ajutorul substanțelor toxice sau explozibile (varul nestins) a avut nu numai un caracter restrâns la ape mici, mai ales de munte, dar a căpătat până la urmă și unul ilicit.

Numărul pescarilor a fost considerabil în lunca Dunării – cu secole înainte de era noastră – și apreciabil de-a lungul marilor afluenți ai fluviului. Mânuirea plaselor mari (năvodul, tifanul) a impus din capul locului organizarea grupelor de pescari, fiecare grupă având în frunte un șef (vătaf).

Însemnătatea pescuitului în antichitate la gurile Dunării este ilustrată de exportul însemnat de pește pe care-l făcea orașul Histria, a cărui economie se întemeia în primul rând tocmai pe acest export și ale cărui vechi privilegii în domeniul pescuitului sunt întărite în timpul împăratului Traian.

Din timpul dominației romane în Dacia au rămas o serie de termeni de origine latină în legătură cu peștele, cu pescuitul și cu unele unelte, înlocuind termenii anteriori de origine dacică. Altă serie, de origine slavă veche, a pătruns în limba înaintașilor noștri în timpul conlocuirii slavo-române, cei mai mulți înlocuind la rândul lor termenii corespunzători anteriori, romanici, iar o parte privind forme noi ale străvechilor unelte. Alți termeni au fost luați de la greci și de la turci.

Pescuitul a continuat fără întrerupere în epoca migrațiunilor sau a trecerii spre feudalism, precum și în feudalismul timpuriu. Izvoarele arată că încă înainte de întemeierea țărilor românești, în secolele XII – XIII, pescuitul la Dunăre aducea venituri remarcabile și alimenta un export însemnat.

După întemeierea [NUME_REDACTAT] și a Moldovei, știrile în legătură cu pescuitul devin tot mai numeroase. Ele se referă nu numai la marile bălți din lunca Dunării, din luncile afluenților ei principali și din lunca Nistrului, dar și la apele de munte și, într-o mai mică măsură, la apele teritoriale ale mării; se referă de asemenea la obligațiile pescarilor față de autoritatea de stat, la dijmele și muncile pe care ei le prestează și care fac parte din „obiceiul pământului”. Acest obicei include și iazurile și heleșteiele, indicând normele de construire a lor așa încât să nu dăuneze celor din amonte; îl găsim de asemenea și în legătură cu „braniștile” sau terenurile rezervate pentru vânat, pescuit, făcutul fânului și tăiatul lemnelor din pădure.

Mulțimea iazurilor, în special în Moldova, e o caracteristică a vechii vieți economice românești.

Pescuitul în Dunăre ajunge la o formă intensivă în feudalismul dezvoltat prin așa zisele garduri cu leasă, care sunt tot o aplicare a principiului plasei și reprezintă lucrări surprinzătoare pentru mijloacele vremii, ele dovedesc un nivel tehnic ridicat.

Cantitatea de pește prins în Dunăre și bălțile ei, precum și în bălțile afluenților principali, continuă să depășească mult nevoile consumului local, care era alimentat, într-o proporție însemnată și de produsul iazurilor sau heleșteielor. De aceea continuă să aibă loc un export însemnat în țările limitrofe, export evaluat numai pentru Moldova, la mijlocul secolului al-XVII-lea, la „multe mii de care” anual. Acest export aduce venituri nu numai producătorilor și negustorilor dar și cărăușilor și visteriei statului. O dată însă cu înmulțirea populației Principatelor, volumul, deci valoarea exportului, scade; la finele epocii feudale ea nu mai reprezintă decât o mică fracțiune din ceea ce fusese cu secole înainte. În schimb, se menține comerțul intern. Peștele e transportat în care cu boi, căruțe cu cai sau sub formă de poveri pe cai nu numai în târgurile mari și mici, unde sunt „pescării” sau locuri tradiționale de vânzare, dar și în sate. O mulțime de pescari negustori urcă pe drumurile țării până în satele de munte; unii din ei, numiți mălăieri, vând pește nu pe bani, ci pe produse țărănești, realizând un câștig superior.

Locul însemnat pe care-l avea pescuitul în viața economică a țării rezultă și din faptul că el era administrat și supravegheat în ambele țări de un corp întreg de dregători, și anume stolnicul cel mare, stolnicul al doilea, stolnicul al treilea și stolniceii, aceștia din urmă aflându-se în satele și târgurile din preajma bălților.

Însemnătatea pescuitului rezultă și din veniturile pe care el le procura stăpânilor bălților și cursurilor de apă, adică domniei, bisericii și boierimii, venituri constând nu numai din dijmă, al cărei cuantum merge crescând, dar și din diferite dări și taxe speciale. Tot o formă de venit pentru stăpânii feudali ai fondurilor de pescuit era și obligația sătenilor de a prinde pește în anumite zile, precum și de a lucra la iezăturile heleșteielor și de a le întreține. Nu arareori însă au loc refuzuri ale sătenilor de a presta asemenea munci și de plăti dijma din pește, însoțite câteodată chiar de atacuri asupra reprezentanților stăpânului feudal.

Pescuitul, întocmai ca și alte îndeletniciri, a influențat onomastica: constatăm o seamă de nume și porecle de oameni în legătură cu această meserie, cu produsul ei și cu uneltele respective.

A influențat de asemenea și toponimia, unde întâlnim atât termeni generici (râmnic, iaz și eleșteu), sub diferite forme, cât și toponimice în legătură cu speciile de pește și categoriile de pescari.

Pescuitul și-a mai pus amprenta și în numismatică, sigilografie și heraldică.

Cea mai mare importanță a pescuitului o reprezintă, evident, peștele.

Pentru om peștii au utilizări multiple. Astfel, peștii constituie un aliment ușor digerabil, hrănitor și cu calități gustative superioare. Datorită faptului că au un conținut foarte scăzut în substanțe extractive, peștii pot fi folosiți cu mare eficiență și în alimentația omului bolnav. Valoarea nutritivă a cărnii de pește este dată și de procentul ridicat de aminoacizi, vitaminele A și D, toate fiind substanțe esențiale pentru întreținerea stării de sănătate a omului.

CAPITOLUL I

Situația din literatura de specialitate referitor la tema abordată

În literatura de specialitate nu există referiri stricte la influența lungimii standard și a perimetrului mare asupra prolificității, ci aspecte care vizează pe lângă influența acestor două mărimi și influența vârstei, a greutății corporale, a înălțimii, și a indicilor corporali (indicele de profil, indicele lui Kiselev, indicele de prolificitate, indicele de fecunditate, indicele de grosime, coeficientul de îngrășare).

Pentru început vom explica ce se înțelege prin prolificitate. Prolificitatea reprezintă numărul total de icre existente în ovarele unui pește (femelă). În acest caz, cifra respectivă reprezintă prolificitatea individuală sau absolută. Atunci când cantitatea de icre se raportează la unitatea de greutate a peștelui (1 Kg), se stabilește prolificitatea relativă.

Cunoașterea acestui indice servește nu numai la stabilirea fecundității peștilor din gospodăriile piscicole, dar chiar și pentru a estima fecunditatea cârdului de reproducători din apele naturale. Acest indice prezintă o mare importanță în ameliorarea peștilor.

Cea mai sigură metodă de determinare a prolificității peștilor este aceea care utilizează cadavrele reproducătorilor. Pentru peștii vii sunt posibile numai simple aprecieri. În cazul exemplarelor care s-au mai reprodus se estimează valoarea urmărindu-se în trecut (după datele înregistrate), cantitățile de icre depuse și calitatea lor. Se calculează apoi media.

Cu cât peștii, în cadrul aceleași vârste și aceluiași mediu, sunt mai voluminoși și ajung mai repede la maturitatea sexuală, (curg ușor produsele seminale), cu atât aceștia sunt mai prolifici. La o femelă, numărul de icre este proporțional cu pătratul lungimii corpului (de la vârful botului până la baza înotătoarei caudale).

În general, numărul de icre depinde în mod direct de specia, mărimea, vârsta, precum și de condițiile de viață (în special hrana, temperatura și calitățile chimice ale apei).

În lucrarea „Practica selecției și reproducerii la pești” scrisă de Voican, L., Rădulescu, I., Lustun, L., 1975, se arată variația numerică a icrelor, în funcție de lungime și vârstă, la câteva specii de pești.

Tabelul 1

Prolificitatea în funcție de vârstă la speciile de pești care s-au importat din China, după anul 1960

Tabelul 2

Variația prolificității în funcție de lungimea peștilor, la câteva specii dulcicole

Prolificitatea este influențată și de calitatea reproducătorilor, astfel încât este important de știut cum se apreciază un bun reproducător.

Estimarea unui reproducător se poate efectua cu rezultate mulțumitoare după calcularea indicelui stabilit de Kiselev. Pentru aceasta se ia cu grijă reproducătorul și i se măsoară, cu un metru, lungimea standard, iar cu o panglică metrică, circumferința în partea cea mai lată a corpului. Valoarea indicelui se calculează împărțind mărimea lungimii, exprimată în centimetri, la mărimea în centimetri a circumferinței. Cu cât rezultatul este mai mic, cu atât reproducătorul este mai valoros.

În practica selecției piscicole studiul indicatorilor corporali prezintă o mare importanță. În tabelul 3 prezentăm principalii indici corporali folosiți în selecție.

Tabelul 3

Principalii indici folosiți în selecție (prelucrare după G. Kostomarov, 1984)

Indicii de prolificitate și de fecunditate reflectă calitatea de reproducător, garanția unei descendențe sănătoase și valoroase sub aspect zootehnic. Pentru ca prolificitatea să fie bună, reproducătorii trebuie să îndeplinească următoarele însușiri:

indivizii să fie maturi sexual;

dintre exemplarele de aceeași vârstă se aleg cele cu dimensiunile corporale și greutățile cele mai mari;

la femele, în stadiul de maturare a gonadelor, abdomenul trebuie să fie mărit și moale la palpat;

icrele să fie cât mai mari și mai omogene ca formă;

toți reproducătorii să provină din tineret crescut special pentru acest scop, triat periodic, hrănit corespunzător și să nu fie bolnav ori insuficient dezvoltat corporal.

Aprecierea calității icrelor se face prin prelevarea unei probe de icre de 10g care se împrăștie uniform pe o placă Petri și apoi se grupează pe categorii de mărime. Se numără icrele din fiecare grupă, se face totalul și apoi, după ce se înmulțește numărul de icre la fiecare grupă cu 100, se împarte la numărul total de icre cercetate. Atunci când se constată un procent mare de icre mari, se apreciază o prolificitate mare.

În „Curs de piscicultură” de Stan, T. și Păsărin, B., 1997, găsim date referitoare la caracteristicile fenotipice ale crapului de Frăsinet, punându-se accent pe indicii corporali.

Tabelul 4

Principalele caracteristici fenotipice ale crapului de [NUME_REDACTAT]: * – în procente din lungimea totală (L)

În „Tratat introductiv pentru mica zootehnie”, vol. 2, 2003 (Diaconescu, Șt., Păsărin, B., Bura, M., Bud, I., Grozea, A.) ne sunt expuși principalii indici corporali la populațiile de crap din România.

Tabelul 5

Principalii indici morfologici ai populațiilor de crap din [NUME_REDACTAT] „Călăuza piscicultorului” de Voican, V., Rădulescu, I. și Lustun, L., 1981, ne se prezintă prolificitatea la câteva specii de pești, lucru prezentat în tabelul 6.

Tabelul 6

Prolificitatea la câteva specii de pești din țara noastră

Într-un studiu din „Buletinul institutului de cercetări piscicole” (nr. 1/1955) găsim prolificitatea prezentată la specia șalău în funcție de lungime, înălțime, greutate și pe categorii de vârstă.

Tabelul 7

Prolificitatea la șalău în funcție de greutate, lungime, înălțime și vârstă

După cum se observă, în literatura de specialitate, date mai bogate referitoare la prolificitate se găsesc în special pentru crap și mai puțin pentru șalău, somn și alte specii.

CAPITOLUL II

Date despre unitatea gazdă a observațiilor și cercetărilor

2.1. Scurt istoric

S.C. "Stațiunea de cercetări pentru acvacultură și ecologie acvatică", Ciurea-Iași a fost înființată în anul 1981, având ca obiect de activitate cercetări privind biologia, ameliorarea și aclimatizarea de noi specii de pești, precum și introducerea de metode noi de producere a puietului pentru populări, producerea de pește pentru consum, etc.

Zona de activitate a stației de reproducere artificială a peștelui cuprinde Moldova și Transilvania.

2.2. Așezarea geografică

Unitatea este cuprinsă în zona orașului Iași, zonă caracteristică nordului țării, cu latitudinea nordică de 47˚ și 10', latitudinea estică de 27˚ și 36' și o altitudine de 100 m. Unitatea este amplasată lângă șoseaua Iași – Ciurea, la Km. 12.

Schema de amenajare se compune, după fluxul tehnologic, din trei elemente de bază și anume:

alimentarea cu apă din [NUME_REDACTAT], ca sursă de apă permanentă;

amenajarea suprafeței de teren de circa 10 ha.;

racordarea stației de creștere superintensivă la utilitățile posibile ale C.U.G. – Iași.

Sursa de alimentare cu apă a unității proiectate este lacul Ezăreni, situat pe firul văii Ezăreni, în amonte de drumul național 248 Iași – Vaslui și la circa 400 m amonte de teritoriul pe care se află amenajată Stația pentru cercetarea superintensivă.

Din punct de vedere al studiului hidrologic, sursa de alimentare cu apă asigură pentru nevoile de exploatare toată cantitatea de apă necesară, fără a diminua nivelul apei din [NUME_REDACTAT] sau să necesite măsuri noi organizatorice pe linia de exploatare.

Suprafața unității de lucru este de circa 10 ha fiind folosită pentru iernarea și creșterea reproducătorilor. Suprafața este amenajată în 8 bazine, din care unul reprezintă bazinul tampon de acumulare a apei reci. Stația de incubație mai cuprinde 70 de bazine din beton, din care 10 bazine se folosesc pentru predezvoltare – maturare iar restul se folosesc la predezvoltare (3-5 zile) și creștere puiet (15-20 zile).

2.3. Condițiile meteorologice

Zona de amplasare a S.C. "Stațiunea de cercetări pentru acvacultură și ecologie acvatică", Ciurea-Iași se caracterizează prin ierni aspre și veri călduroase. În timpul iernii, cea mai mare parte a Moldovei este străbătută de mase de aer rece venite dinspre nord și nord-est, fiind adesea expusă viscolului.

Valorile medii anuale ale aerului sunt de 9,8˚C, cea mai mică medie lunară înregistrându-se în luna ianuarie, fiind de – 4˚C, iar cea mai mare medie lunară înregistrându-se în iulie, fiind de 19,9˚C.

Cantitatea cea mai mare de precipitații se înregistrează în luna iunie, fiind de 80-90 mm, iar cantitatea cea mai redusă se înregistrează în luna ianuarie, fiind de 19,98 mm.

Din cercetările efectuate în această zonă reiese frecvența vânturilor ca având un caracter neregulat, bătând din toate cele 8 direcții, lucru exemplificat prin tabelul 8.

Tabelul 8

Direcția și frecvența vântului dominant

După cum se poate observa din tabelul 8, viteza cea mai mare a vântului este din NV, cu o frecvență de 3,7 % și viteza de 4,2 m/s. Vitezele mici ale vântului sunt înregistrate pe direcția S, cu 2,0 m/s și frecvența de 3,7%. Viteza medie anuală a vântului este de 2,6 m/s, iar viteza maximă depășește frecvent 20 m/s, în special în lunile de iarnă. Numărul mediu al zilelor cu viteza vântului mai mare de 16 m/s este de 47 % .

Procentul cel mai mic de calm atmosferic este în luna octombrie și ianuarie iar cel mai mare în luna iulie, când viteza scade sub 5,0 m/s.

Datele medii privind primul și ultimul îngheț, estimate în zilele de îngheț, arată astfel:

primul îngheț pe data de 15.10.

ultimul îngheț pe data de 17.04.

durata medie a zilelor de îngheț este de 181 de zile.

Datele extreme sunt:

primul îngheț pe data de 10.09.

ultimul îngheț pe data de 25.05.

2.4. Organizarea și fluxul tehnologic din unitatea de lucru

S.C. „Stațiunea de cercetări pentru acvacultură și ecologie acvatică” S.A. Ciurea-Iași este în așa fel organizată, încât, activitatea ei de producție are o dinamică ciclică, nefiind necesare intervenții din exterior pe flux. După complexitatea fluxului tehnologic, unitatea este catalogată ca fiind una cu un ciclu complet de producție.

Ihtiofauna din cadrul acestei unități se compune din: crap, somn, șalău, știucă, ciprinidele asiatice, sânger, novac, cosaș, scoicar și unele specii de sturion piscicol. În cazul în care nu este asigurată izolarea speciilor sălbatice prin prinderea de grătare la admisia apei din lacul Ezăreni, pot fi aduse următoarele specii: roșioară, oblete, fufa ș.a., toate fiind fără importanță economică.

În dotarea unității intră heleșteie specializate care permit desfășurarea întregului flux tehnologic, începând cu reproducerea natural-dirijată sau artificială și terminând cu livrarea crapului de două sau trei veri, pentru consum.

În ultimii doi ani, unitatea a început să practice pe lângă reproducerea artificială și reproducerea natural-dirijată.

Reproducerea natural-dirijată presupune amenajarea unor bazine speciale, fiind folosit heleșteul de tip Dubisch. Pregătirea platformei heleșteului se face cu câteva săptămâni înainte de inundarea bazinului, prin însămânțarea unor plante ierboase (lolium, trifoi alb și coada vulpii), care vor constitui substratul de depunere a pontei. În cazul reproducerii somnului, substratul pentru depunerea pontei poate fi constituit de către saltele artificiale (resturi de plasă pescărească) sau naturale (crengi de salcie).

Inundarea bazinelor de reproducere se face atunci când temperatura apei se menține timp de 5-7 zile la 17-18ºC. Lansarea reproducătorilor în heleșteie se face după 24 de ore de la inundarea bazinului și este precedată de o îmbăiere a acestora (timp de 3-5 min.) într-o soluție de clorură de sodiu 3-5 %, pentru înlăturarea paraziților de corp.

Într-un heleșteu de reproducere de 200-1000 m² se introduc 1-3 familii de reproducători, familia fiind formată din doi masculi și o femelă.

La 1-3 zile de la lansarea reproducătorilor în heleșteiele de reproducere, la temperaturi constante de peste 18ºC, femelele elimină icrele pe care masculii le stropesc cu lapți, proces numit „bătaie” sau „boiște”. De obicei, reproducerea are loc dimineața devreme sau seara.

Realizarea procesului de reproducere se poate aprecia prin examinarea zilnică a plantelor, ocazie cu care se observă icrele prinse pe plante. După ce reproducerea s-a terminat, reproducătorii se pescuiesc din heleșteul de reproducere pentru a nu desprinde icrele de plante.

După ce alevinii sunt pescuiți și transferați în heleșteiele de predezvoltare sau de creștere vara întâi, heleșteiele de reproducere se scurg, iar după zvântare, fundul se prelucrează cu grapa sau cu discul.

• Organismele acvatice ce alcătuiesc hrana speciilor studiate

Crapul adult consumă atât zooplancton ce înoată liber în masa apei, cât și bentos, plasat în stratul de mâl de pe fundul bazinelor. Bentosul este reprezentat de: Chironomus plumosus, Phryganes grandis, Linnophilus rhombicus, Agrion sp., Ephemera vulgata, Perla cephalotes, Asscelus aquaticus, Physa fontinatis ș.a. Dintre formele zooplanctonice, crapul folosește exemplare din clasa Cladocere sau Copepode. Larvele de crap, odată cu trecerea la hrănirea exogenă, consumă formele tinere de zooplancton, în special cele aparținând speciilor Daphnia magna sau Daphne pulex și mai rar Moina sp. Puii predezvoltați de 21-30 de zile consumă cu precădere aceste organisme, dar de talie mijlocie, la care se adauga și ciclopidele (Cyclops sp.). După 30 de zile, puii consumă permanent zooplancton de toate taliile.

Același spectru nutritiv se întâlnește și în cazul șalăului, cu deosebirea că reproducătorii consumă preferențial pește de orice specie.

În cazul somnului, larvele predezvoltate se hrănesc cu zooplancton, iar dacă acesta nu se găsește în cantități suficiente pentru a acoperi necesarul de proteine, se instalează fenomenul de canibalism.

Somnul de talie mare consumă în exclusivitate orice specie de pește din bazinul în care se găsește.

2.5. Rezultate productive și economice

În perioada de când a fost creată, S .C. „Stațiunea de cercetări pentru acvacultură și ecologie acvatică” S.A. [NUME_REDACTAT], a efectuat cercetări cu aplicabilitate în producție, vizând următoarele obiective:

selecția și hibridarea la peștii de cultură;

exploatarea prin piscicultură a lacurilor de acumulare;

aclimatizarea de noi specii de pești;

creșterea peștilor în viviere flotabile;

cartarea și bonitarea bazinelor piscicole;

cercetări și documentări în cadrul C.A.E.R.

introducerea în cultură a speciilor autohtone valoroase ca: somnul, linul, șalăul, etc.

Pentru o mai bună înțelegere, în tabelul 9 sunt prezentați câțiva din indicatorii economici realizați în anul 2003.

Tabelul 9

Indicatorii economici de producție realizați de S.C.A.E.A.-Iași în 2003

Din cele arătate în tabelul 9 se poate desprinde ideea că această unitate este rentabilă și pe viitor va spori eficiența ei.

2.5. Elemente de dezvoltare în perspectivă

Sarcinile pentru perioada ce urmează sunt structurate pe cele două sectoare:

A. Pentru sectorul de cercetare sunt desemnate următoarele sarcini:

– extinderea spațiului experimental prin amenajarea și modernizarea bazei materiale și a laboratoarelor;

– aclimatizarea unor noi specii de pești, precum acipenseridul nord-american Polyodon spatula;

– realizarea, prin încrucișări, a unei linii de crap selecționat de înaltă productivitate, cu efect asupra creșterii de puiet și a reducerii consumului de furaje;

– înlocuirea hipofizei necesare în stația de reproducție artificială a peștilor cu hormoni luteinizanți de mamifere și utilizarea criogeniei la conservarea produselor seminale;

– stabilirea normelor optime de apă pompată în stația de producere artificială a larvelor, cu efecte asupra reducerii consumului de energie electrică;

– creșterea supraviețuirii la larvele de fitoplanctonofagi, prin utilizarea lichidelor fecundante, conservarea lichidelor cu produse seminale și mărirea coeficientului de conversie a furajelor administrate;

– acordarea de consultanță particularilor care doresc să înființeze crescătorii de pește;

– asigurarea bazei de experiențe pentru studenții și cadrele didactice universitare.

B. Pentru sectorul de producție sunt conturate următoarele sarcini:

– utilizarea apei calde de la pompa de căldură a C.U.G. Iași, în creșterea puietului și a peștelui de consum;

– mecanizarea unor operațiuni ale procesului de producție din piscicultură, ca:

încărcare furaje;

descărcare furaje;

transport furaje;

administrare furaje;

pescuitul de recoltă, prin dotări și lucrări în scopul reducerii efortului fizic și al numărului de personal.

utilizarea policulturii pentru obținerea unor producții superioare de pește prin valorificarea integrală a potențialului trofic al bazinelor piscicole;

la nivelul anului 2004, cu 75 % din personal, se va realiza o creștere a productivității muncii în agricultură cu 58 % față de 38 % cum este planificat.

Măsurile care vor determina creșterea productivității muncii, până la sfârșitul anului 2004:

mecanizarea transporturilor de furaje, de la nivelul magaziei și până la locurile de furajare;

confecționarea și modernizarea instalației de tracțiune mecanizată a năvodului, la acumulări;

utilizarea policulturii în heleșteiele de creștere vara I-a pentru realizarea unei producții de 1500 Kg/ha, concomitent cu reducerea consumului de furaje cu 15 %;

creșterea producției de pește, prin mărirea supraviețuiri larvelor cu 15 %;

utilizarea a 15 cuve din beton, pentru creșterea peștelui în apă caldă, în perioada de după reproducerea artificială, pentru evitarea manipulărilor și creșterea randamentului la reproducere.

CAPITOLUL III

Norme de protecție a muncii

3.1. Norme generale

[NUME_REDACTAT]. 1 Normele specifice de protecție a muncii pentru activitățile desfășurate în piscicultură și pescuit cuprind măsuri de prevenire a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, specifice acestor activități.

[NUME_REDACTAT]. 2 Scopul prezentelor norme specifice este eliminarea sau reducerea factorilor de risc existenți în sistemul de muncă, proprii fiecărui element component al acestuia: executant, sarcină de muncă, mijloace de producție, mediu de muncă.

Domeniu de aplicare

Art. 3 Prezentele norme specifice se aplică tuturor persoanelor juridice sau fizice care desfășoară activități de piscicultură și pescuit cu personal angajat cu contract individual de muncă sau în alte condiții prevăzute de lege, indiferent de forma de proprietate a capitalului social și de modul de organizare al acestora.

Corelarea cu alte acte normative

Art. 4:

a)Prevederile cuprinse în prezentele norme se aplică cumulativ cu prevederile normelor generale de protecție a muncii.

b)Pentru activitățile auxiliare sau conexe activităților din piscicultură și pescuit se vor aplica prevederile normelor specifice.

Revizuirea normelor

Art. 5 Prezentele norme specifice se vor revizui periodic și vor fi modificate ori de câte ori este necesar, ca urmare a schimbărilor de natură legislativă, tehnică etc. survenite la nivel național, la nivelul persoanelor juridice sau fizice sau la nivelul proceselor de muncă.

3.2. Norme pentru pregătirea și organizarea locului de muncă

Încadrarea și repartizarea lucrătorilor la locul de muncă

Art. 6 Încadrarea și repartizarea lucrătorilor la locul de muncă se vor face conform prevederilor cuprinse în « Norme generale de protecție a muncii »

Art. 7 La acțiunile de combatere a vegetației dure cu produse de uz fito-sanitar nu sunt admiși să lucreze tinerii sub 18 ani, femeile gravide, lucrătorii cu răni deschise, sau cu afecțiuni ale ficatului, plămânilor etc.

Instruirea lucrătorilor

Art. 8 Organizarea și desfășurarea activităților de instruire în domeniul protecției muncii, a lucrătorilor care participă la activitățile din piscicultură și pescuit, se vor face conform prevederilor din “Normele generale de protecție a muncii”.

Art. 9 La instruirea în domeniul protecției muncii a lucrătorilor din piscicultură și pescuit se va ține cont și de posibilitatea apariției unor condiții nefavorabile ale mediului de muncă (frig, îngheț, furtună etc.)

Art. 10 Activitățile din piscicultură și pescuit vor fi executate numai de către lucrători care au fost instruiți în domeniul protecției muncii și care dețin calificarea sau autorizarea necesară realizării sarcinilor de muncă.

Dotarea cu echipament individual de protecție (EIP)

Art. 13 Acordarea și utilizarea EIP se va face conform prevederilor din “Normele generale de protecție a muncii” și din “Normativul – cadru de acordare și utilizare a EIP », aprobat de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] prin Ordinul nr. 225/21 iulie 1995.

Art. 14 Conducătorii locurilor de muncă nu vor permite desfășurarea nici unei activități înainte de a verifica dotarea lucrătorilor cu EIP și utilizarea corectă a acestuia.

Art. 15 Stabilirea mijloacelor individuale de protecție (sortimente și tipuri) se va face pe baza analizei și cumulării factorilor de risc la care este expus lucrătorul în timpul îndeplinirii sarcinilor de muncă de către comisia mixtă, compusă din personal de specialitate, aparținând agentului economic și un reprezentant al organizației sindicale și se aprobă de Consiliul de administrație.

Art. 16 Se interzice acordarea și utilizarea EIP care nu sunt realizate și certificate în conformitate cu standardele și normativele în vigoare.

Repartizarea sarcinii de muncă

Art. 23 Conducătorii locurilor de muncă au obligația de a verifica, înainte de începerea lucrului, starea psiho-fiziologică a lucrătorilor din subordine și de a nu permite desfășurarea oricărei activități de către cei aflați într-o stare psiho-fiziologică necorespunzătoare.

Art. 24 Se interzice accesul în unitatea piscicolă și efectuarea sarcinilor de muncă de către lucrătorii aflați sub influența băuturilor alcoolice.

Organizarea locului de muncă

Art.25 Activitățile din piscicultură și pescuit sunt permise numai dacă la locurile de muncă au fost luate toate măsurile tehnice și organizatorice pentru prevenirea accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale, conform prevederilor din « Norme generale de protecție a muncii ».

Art. 26 Toate echipamentele tehnice de ridicat, precum și componentele acestora, trebuie autorizate și verificate periodic de către personal ISCIR.

Utilizarea echipamentelor tehnice (ET)

Art. 27 La fiecare ET trebuie afișate vizibil instrucțiuni de funcționare și instrucțiuni proprii de securitate a muncii.

Art. 28

Conducătorul locului de muncă și lucrătorii au obligația de a verifica vizual, înainte de începerea activității, existența și starea tehnică a protectorilor și a dispozitivelor de protecție.

Se interzice lucrul cu un echipament tehnic care nu are montați toți protectorii sau ale cărui dispozitive de protecție funcționează defectuos.

Art. 29 Când se constată o defecțiune a ET, lucrătorii au obligația de a opri imediat ET și de a înștiința conducătorii locurilor de muncă.

Art. 30 Se interzice ca lucrătorii să intervină pentru remedierea defecțiunilor constatate la ET aflate în funcțiune, indiferent de natura acestora (mecanică, electrică etc.). Remedierea defecțiunilor se va face de către lucrători special desemnați în acest scop, și numai după oprirea lor din funcțiune.

Protecția împotriva electrocutării

Art. 40 Înainte de punerea în funcțiune a echipamentelor tehnice acționate electric, lucrătorii sunt obligați să verifice vizual imposibilitatea atingerii pieselor care se află normal sub tensiune și legătura la centura de împământare.

Art. 41 Deplasarea de la un loc de muncă la altul a echipamentelor tehnice mobile acționate electric trebuie efectuată numai după întreruperea alimentării cu curent electric.

Art. 42 Toate echipamentele tehnice electrice sau acționate electric trebuie să fie verificate la recepție, după fiecare reparare sau modificare tehnică, pentru a se testa eficacitatea măsurilor de protecție împotriva pericolului de electrocutare.

Art. 43 Este strict interzisă folosirea energiei electrice pentru pescuit.

Protecția împotriva incendiilor

Art. 44 Agenții economici care desfășoară activități de piscicultură și pescuit au obligația de a asigura echiparea și dotarea cu materiale de prevenire și stingere a incendiilor în conformitate cu normele PSI.

Art. 45 La fiecare loc de muncă unde există pericol de incendiu trebuie afișate instrucțiuni cu privire la prevenirea și stingerea incendiilor.

Art. 47 Fumatul și focul deschis nu sunt permise decât în locuri special amenajate.

Art. 48 Se interzice blocarea accesului la mijloacele și instalațiile de prevenire și stingere a incendiilor.

3.3 Norme de protecție a muncii în tehnologiile de lucru

Tehnologia de reproducere naturală și artificială a speciilor de cultură

Art. 77 La stația de reproducere artificială, lucrătorii sunt obligați să respecte următoarele prescripții:

Interzicerea spălării la sursa de alimentare a incubatoarelor sau bazinelor cu alevini;

Interzicerea deversării de substanțe poluante în sursa de alimentare;

Menținerea curățeniei în stație prin spălări după fiecare mulgere;

Respectarea igienei personale.

Art. 78 Căile de circulație de la viviere la bazine trebuie să fie degajate de orice obstacole, iar pe taluze se vor lua măsuri de evitare a alunecărilor.

Art. 79 Lucrătorilor le este interzisă introducerea degetelor sub opercule, sau în gura peștelui.

Art. 80 Controlul saltelelor cu icre embrionate se va efectua de către 2 lucrători, care vor folosi pentru sprijin ghiondere.

Art. 81 La operațiunile de desângerare și scalpare, lucrătorii trebuie să folosească numai cuțite pescărești, bine ascuțite. Cuțitele se vor păstra numai în teacă sau în cutii cu capac.

Art. 82 Mânuirea cuțitului se va face cu tăișul lamei îndreptat spre partea opusă a lucrătorului care operează.

Art. 83 După terminarea operațiunilor de recoltare a glandei hipofize, lucrătorii au obligația de a curăța locul de depozitare prin spălare cu apă.

Art. 84 Se interzice lucrul cu focul deschis sau depozitarea conservanților (acetonă, alcool etilic pur) în apropierea surselor de căldură.

Art. 85 În timpul inoculării extractului de hipofiză, lucrătorilor le este interzisă ținerea în brațe a reproducătorului injectat.

Art. 86 În vederea asigurării unei prize corespunzătoare și evitarea scurgerii apei de pe corpul reproducătorului, lucrătorii vor înfășura în tifon partea anterioară și pedunculul caudal ale reproducătorilor prezentați pentru mulgere.

Art. 87 Verdele de malahit trebuie păstrat numai în locuri asigurate, sub cheie, ținându-se evidența consumului.

Art. 88 Soluțiile de substanțe chimice folosite în procesul de descleiere a icrelor trebuie păstrate în sticle etichetate, și închise cu dopuri corespunzătoare.

CAPITOLUL IV

Cercetări proprii

Scopul lucrării

Fiind una dintre cele mai vechi ocupații din lume, piscicultura a furnizat, în timp, unul dintre alimentele de bază necesare unei dezvoltări sănătoase și armonioase a organismului uman. Transformându-se, în timp, într-o adevărată industrie, piscicultura a devenit un obiect de studiu științific, evidențiindu-se astfel o serie de aspecte esențiale pentru creșterea calitativă și cantitativă a productivității. În țara noastră au fost conduse o serie de studii riguroase în acest domeniu, dar cu toate acestea există încă zone care trebuie și pot fi aprofundate.

În această idee am considerat că o direcție esențială de studiu ar fi reproducerea peștilor, ca element vital al unei productivități crescute. Dată fiind însă complexitatea acestui fenomen, ne-am oprit doar asupra unuia dintre aspectele sale, și anume asupra modului în care ea poate fi influențată cantitativ. Mai precis, ne propunem să verificăm prin intermediul acestui studiu cum este influențată prolificitatea de către următorii factori: lungimea peștelui și mărimea perimetrului mare. Ne-am oprit asupra a trei specii de importanță economică: crapul românesc, șalăul și somnul.

Am pornit studiul de la ipoteza că numărul de icre crește direct proporțional cu lungimea corpului și cu perimetrul mare. Am ales ca locație concretă de verificare a acestei ipoteze o fermă piscicolă, S.C. „Stațiunea de cercetări pentru acvacultură și ecologie acvatică” S.A. Ciurea-Iași, unde am desfășurat activitățile de măsurare și monitorizare a procesului de reproducere.

În caz că ipoteza pe care am avansat-o se dovedește a fi corectă, rezultatele astfel obținute pot aduce un aport informațional esențial, cu un grad ridicat de aplicabilitate, în sensul că pot constitui premize pentru elaborarea unor soluții de ameliorare a productivității: selecționarea exemplarelor optime în vederea reproducerii, practicarea unui proces de alimentație adecvată a peștilor.

Ținând cont de cele prezentate, se evidențiază cu ușurință motivele care m-au determinat să aleg această temă și acest domeniu, precum și să consider acest studiu ca aducând o contribuție importantă la optimizarea activităților de selecție piscicolă.

4.1. Material și metodă de lucru

Pentru a putea să comparăm rezultatele obținute, materialul biologic a fost alcătuit din femele mature din cadrul a trei specii de pești, una omnivoră – crapul românesc și două specii răpitoare – șalăul și somnul.

Pentru a putea urmări datele de interes ale temei studiate, am efectuat măsurători corporale pentru a determina lungimea standard și perimetrul mare, și cântăriri pentru determinarea greutății corporale a peștilor studiați și a produselor seminale (icrele) a acestora.

Deoarece exemplarele studiate au fost mari, pentru determinarea lungimii standard (l), ce reprezintă distanța de la vârful botului până la baza înotătoarei caudale, am folosit planșeta de biometrie (ihtiometru), alături de două echere. Planșeta are aspectul unei cutii normale de la care lipsesc doi pereți. Peretele de pe latura lungă a scândurii se divide în milimetri pe toată lungimea și lățimea sa, iar peretele de pe latura scurtă se divide în milimetri numai pe lățimea ei.

Peștele se așează pe unul din flancuri în lungul planșetei, cu botul lipit de peretele scurt. Lungimea corpului se determină pe peretele mare al cutiei cu ajutorul echerului.

Perimetrul mare (P) a fost determinat cu o panglică centimetrică, în punctul cel mai dezvoltat al corpului.

Greutatea corporală (g) și greutatea icrelor s-a stabilit cu ajutorul balanței. Cântărirea peștilor s-a făcut individual.

Pentru fiecare specie s-au alcătuit câte 3 loturi de reproducători, fiecare lot cu câte 5 femele, după cum urmează:

1. Pentru crapul românesc (Cyprinus carpio):

L 1 – femele cu dimensiuni de lungime standard situate între 61,5 cm și 64,2 cm și perimetrul mare între 52 cm și 55 cm;

L 2 – femele cu dimensiuni de lungime standard situate între 64 cm și 66,5 cm și perimetrul mare între 56,5 cm și 59,2 cm;

L 3 – femele cu dimensiuni de lungime standard situate între 66,8 cm și 69,5 cm și perimetrul mare între 59 cm și 59,6 cm;

2. Pentru șalău (Stizostedion lucioperca):

E 1 – femele cu dimensiuni de lungime standard situate între 73,1 cm și 76,8 cm și perimetrul mare între 42,7 cm și 43,5 cm;

E 2 – femele cu dimensiuni de lungime standard situate între 79,4 cm și 84 cm și perimetrul mare între 43,6 cm și 44,2 cm;

E 3 – femele cu dimensiuni de lungime standard situate între 87,5 cm și 94 cm și perimetrul mare între 44,5 cm și 44,7 cm;

3. Pentru somn (Silurus glanis):

S 1 – femele cu dimensiuni de lungime standard situate între 90,8 cm și 93,7 cm și perimetrul mare între 39,8 cm și 41,2 cm;

S 2 – femele cu dimensiuni de lungime standard situate între 96,9 cm și 100,2 cm și perimetrul mare între 42,8 cm și 43,1 cm;

S 3 – femele cu dimensiuni de lungime standard situate între 100,4 cm și 101,4 cm și perimetrul mare între 43 cm și 43,2 cm;

Vârsta femelelor a fost situată între 5-6,5 ani la crap, 5-7 ani la șalău și 6-7 ani la somn.

Datele obținute au fost prelucrate statistic, urmărindu-se media (), eroarea standard a mediei (±s) și coeficientul de variabilitate (V %).

4.2. Organizarea experienței

Așa cum se observă din figura 1 – „Schema experimentală generală”, factorii experimentali s-au referit la determinarea lungimii standard a corpului peștilor și a perimetrului mare. Dintre variabile, precizăm: specia, vârsta, greutatea corporală, dezvoltarea somatică.

Corespunzător protocolului experimentului general, s-a lucrat pe 3 specii de pești (numai femele), crap românesc, șalău și somn, specii la care, în mod obișnuit, se efectuează activități necesare reproducerii artificiale sau natural-dirijate, în unitatea gazdă a experimentelor.

Exemplarele studiate au făcut parte din nucleul de reproducere al unității, fiind individualizate și trecute în evidențele zootehnice ale fermei.

Tabelul 10

Organizarea experienței

4.3. Speciile cercetate

[NUME_REDACTAT] crapului de cultură a fost crapul sălbatic (Cyprinus carpio), din care, prin selecție s-a ajuns la formele actuale ale crapului, forme care constituie obiectul culturilor de pește din iazuri și heleșteie. În apele noastre, crapul trăiește în special în Delta și [NUME_REDACTAT], în lacurile litorale cu ape dulci sau puțin salmastre, în cursul inferior al râurilor, în lacuri din regiunile colinare și de șes, iar rasele de cultură în iazuri și heleșteie amenajate.

Forma crapului sălbatic este alungită și puțin comprimată lateral; corpul acoperit complet cu solzi dispuși în șiruri regulate, iar la crapul de cultură unele forme au solzi pe tot corpul, pe când la altele lipsesc complet sau parțial. Linia laterală este completă, aproape rectilinie.

Capul crapului sălbatic este relativ mare (cu opercule mari), în timp ce la crapul de cultură capul este mai mic. Maxilarul superior este ceva mai lung decât cel inferior. Gura prezintă buze groase, cărnoase, prevăzută cu 4 mustăți, așezate câte două de fiecare parte a gurii. Mustățile posterioare sunt mai lungi decât cele anterioare. Fiind un pește pașnic, crapul nu are dinți, pe oasele gurii. Are dinți faringieni, așezați în trei serii. Înotătoarea dorsală are un spin lung, dințat, de forma unui ferestrău.

Culoarea crapului depinde de mediul în care trăiește, având influență în special culoarea apei, natura fundului și hrana folosită; mai deschisă în râuri cu un curent permanent și mai închisă în bălți închise, cu fund mâlos.

În condiții optime, crapul selecționat furajat în heleșteie poate atinge următoarele greutăți maxime pe vârste: crapul de o vară: 150-250g; crapul de două veri: 0,5-1,5Kg; crapul de trei veri: 2-4Kg; crapul de patru veri: peste 4Kg.

Crapul începe să se hrănească la o temperatură de 10-12ºC, dar cel mai intens se hrănește la o temperatură a apei de 20-26ºC. Peste 28-30ºC crapul își reduce consumul de hrană. Perioada cu cea mai intensă creștere este în lunile mai-septembrie.

Hrana crapului se compune din fitoplancton, zooplancton, bentos (larve, insecte, moluște, etc.) și cea administrată de om suplimentar: șroturi, mazăre, porumb, orz, ovăz și alte cereale sau resturi de cereale. Toamna, la temperatura apei de 7-8ºC crapul încetează în a se hrăni. La temperatura apei de 5-6ºC încetează a se mișca și trece la „hibernare” până în primăvară, timp în care funcțiile vitale sunt reduse la minimum, iar greutatea corporală scade cu 5-10%.

Maturarea produselor seminale (icre) începe imediat după terminarea reproducerii precedente și este oprită numai în perioada anotimpului rece (septembrie-martie) când temperatura apei scade sub 16ºC. Factorul termic, adică creșterea temperaturii apei îndeamnă crapul la pregătirea pentru actul de reproducere.

În crescătorii, reproducătorii sunt lăsați în heleșteie de reproducere când temperatura apei este de 18-19ºC, iar cea a aerului de 20-24ºC. În nopțile calde de mai, de obicei între orele 5 și 8, are loc reproducerea crapului, precedată de cârduirea reproducătorilor, denumit joc nupțial.

Pentru depunerea icrelor, crapul alege vegetația proaspăt inundată, unde își depune icrele în porții, din care cauză reproducerea lui se repetă.

Dacă în crescătorii, reproducerea crapului se face în bazine de creștere vara I sau a II-a (deci în mod nedirijat), din cauza depunerii icrelor în porții la diferite intervale de timp, la pescuitul de toamnă se obține un puiet neuniform, de mai multe dimensiuni, unele chiar foarte mici, rezultate din ultima reproducere.

Crapul ajunge la maturitate la vârsta de trei ani, de regulă, masculii sunt maturi mai devreme decât femelele. Pentru reproducere cei mai apți sunt reproducătorii de 5-8 ani. Un crap de această vârstă depune 600-800 mii bucăți icre, iar cantitatea de icre raportată la 1Kg greutate corporală variază între 120 și 150 mii bucăți. Icrele sunt sferice, cu diametrul de 1,5-1,8 mm (în stare nefecundată) și de culoare gălbuie sau galbenă verzuie transparentă. Cu ocazia reproducerii, spermatozoidul pătrunde în icră printr-un mic orificiu al membranei acesteia (micropil) și o fecundează. Din acest moment membrana icrei produce o substanță lipicioasă și astfel icrele se fixează pe plantele acvatice sau pe alt substrat. Dezvoltarea embrionară durează 2,5-3 zile la o temperatură a apei de 20-22ºC după care are loc ecloziunea larvei (la o temperatură de 18-19ºC incubația durează 3-4 zile). Larvele eclozate au o lungime de 3,5-5 mm și se hrănesc din sacul vitelin, aflat la partea abdominală a acestora. Larvele se fixează la început pe plante, unde de 3-4 zile rămân imobile; treptat, pe măsura resorbției sacului vitelin, ele devin mai active, înghit aer atmosferic și o dată cu resorbția sacului vitelin trec la hrana naturală părăsind stadiul larvar și trecând la stadiul de alevini. În această perioadă ele au formată gura terminală, relativ mare și mobilă și apar organele liniei laterale. Se dezvoltă pectoralele și analele și astfel alevini trec la o viață și hrănire activă. Stadiul de alevin durează până la apariția solzilor când acesta seamănă cu adultul și capătă denumirea de pui de crap.

Cele mai critice perioade sunt cele de larvă și de alevin când pierderile pot însuma 90-95% sau chiar mai mult.

Din practica pisciculturii din țara noastă este cunoscut, că de la o femelă de 5-6 Kg se pot obține 550 000-600 000 bucăți icre fecundate în heleșteie tip Dubisch. Din această cantitate de icre depuse, numai 5 % (în medie) ajung la vârsta de pui de o vară, adică 25 000 bucăți.

Numărul puilor de crap de o vară obținuți de la o femelă depinde în special de condițiile biotice și abiotice ale mediului. Aceste condiții pot fi dirijate în heleșteie; dirijarea lor este mai puțin posibilă în iazuri, iar în apele naturale dirijarea lor este întâmplătoare. Greutatea individuală a puilor în heleșteie depinde în special de densitatea populării, precum și de cantitatea și de calitatea hranei naturale și a furajelor administrate.

Crapul sălbatic se valorifică în stare proaspătă, sărat și sub formă de conserve sterilizate. Crapul de crescătorie se valorifică mai mult în stare proaspătă.

[NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] o rasă în curs de omologare, fiind destinată creșterii în bazinele hidrografice din zona Moldovei.

S-a obținut prin încrucișarea unor rase de crap importate din Ungaria, Iugoslavia și Rusia (crapul ucrainean) și crapul sălbatic de Siutghiol.

Lucrările au început în anul 1952, fiind conduse de către Costea E. și Cristian A., urmărindu-se obținerea unui tip de crap cu solzi, aclimatizat la condițiile mai vitrege de mediu, din partea de est a țării. Indivizii selecționați se caracterizează printr-o creștere rapidă, consum specific de furaje redus, cu un procent mare de carne de calitate superioară și o rezistență mare față de boli (hidropizie). Convexitatea liniei superioare nu este pronunțată, indicele de profil corporal variind între 2,42 la femele și 2,43 la masculi. Lungimea capului este redusă comparativ cu corpul. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de trei ani, cu un indice gonosomatic de 30 %, cu o prolificitate mare, de aproximativ 1,7 mil. icre/femelă și o șansă de supraviețuire a alevinilor, la 15 zile, de aproximativ 200 000.

Tineretul de o vară (Co+) are o greutate în toamnă de 35-40g, indivizii de vara a II-a (C1+) de 400-500g, iar cei de vara a III-a (C2+) de 1000-1200g. reproducătorii au greutatea, în medie, de 4500g și un coeficient a lui Fulton de 3,0.

După 1990 s-a lucrat la realizarea unei forme de crap fără solzi, lucru realizat după anul 2000. Efectivele de crap golaș din populația Moldova – [NUME_REDACTAT] Iași se găsesc parcate în bazinele [NUME_REDACTAT] Piscicola S.A. Iași, fermele Vlădeni.

Tabelul 11

Principalele caracteristici fenotipice ale crapului Moldova – [NUME_REDACTAT]

*- în procente din lungimea totală (L)

Șalăul (salior, buran, duduci, șaliu) – Stizostedion lucioperca sau Sander lucioperca

Specie reofilă, silentică, pelagică, de apă dulce și ușor salmastră se întâlnește în Dunăre și bălțile ei, în râurile ei, precum și în lacurile litorale ori interioare. Iubește apele adânci, lin curgătoare, cu fund pietros, nisipos sau argilos, putându-se găsi la adâncimi de peste 10 m, unde curentul este ceva mai puternic, între resturi de vegetație, buturugi sau bolovani.

Corpul este alungit, fusiform, ușor aplatizat lateral, capul mare, comprimat lateral, botul îngust, ușor teșit, gura terminală, mare, ajungând până la linia ochilor, dinți dezvoltați și inegali ca mărime și orientare. Operculele au formă triunghiulară, cu marginile zimțate și un spin posterior. Posedă două înotătoare dorsale, poziționate apropiat. Corpul și o parte din cap este acoperit cu solzi mici, ctenoizi, linia laterală fiind ușor curbată dorsal anterior. Culoarea șalăului este cenușie-verzuie sau cenușie-gălbuie, pe partea dorsală, gălbuie pe flancuri și argintie pe burtă.

Pe partea dorsală și pe flancuri se regăsesc 8-13 benzi transversale, brun-cafenii sau negricioase. Înotătoarele dorsală și caudală au o culoare cenușie, cu mici puncte negricioase pe membrana interadială, celelalte înotătoare fiind galbene-cenușii.

Până la vârsta de 8-10 luni (180g) șalăul se hrănește cu plancton și nevertebrate inferioare (crustacei, moluște, etc.), după care devine strict răpitor, hrănindu-se cu pești (inclusiv semeni și descendenți), raci, broaște, șobolani de apă, etc.

La maturitate poate atinge, în mod obișnuit, 40-70 cm și 1-4 Kg, pescuindu-se însă și exemplare de 1,0-1,3 m și greutatea de 8-15 Kg.

Maturitatea sexuală se instalează la 3-5 ani, masculii, în general, ajung mai repede la maturitate sexuală. Perioada de reproducere a șalăului începe la finele lunii martie și se încheie la sfârșitul lunii aprilie. Pentru declanșarea bătăii, temperatura apei trebuie să fie de 10ºC, preferabil 12-16ºC. Șalăul este un pește care își depune icrele în „cuib”, adică pe mănunchiuri din rădăcinile de salcie și arin de pe mal. Această preferință este folosită de piscicultori, care, pe locurile în care se bate șalăul, instalează bucăți de plasă înnodate, mănunchiuri de rădăcini sau capete de frânghii desfăcute. Pe cuiburile astfel pregătite, șalăul își depune icrele; cuiburile cu icre sunt apoi puse la incubat de către piscicultori, în locuri ferite. Șalăul își depune icrele câteodată și pe pietrele de pe fundul apei sau pe vegetație. Cu puțin timp înainte de bătaie, femelele și masculii se grupează în perechi. Femelele elimină icrele stând în poziție verticală, cu capul în jos, pe când masculul, înotând în jurul femelei, fecundează icrele cu lapți.

O femelă în lungime de 50-60 cm depune 300-500 mii icre; numărul icrelor depuse de exemplarele mari depășește milionul. Diametrul icrelor este de 0,8-1,5 mm, culoarea este galbenă, icrele sunt lipicioase. Dezvoltarea embrionară durează 9-10 zile, la temperatura apei de 15ºC; la 18-20ºC această durată se reduce la 3-4 zile. Lungimea larvelor eclozionate este de 4 mm; la început larvele se hrănesc cu plancton, dar după scurt timp trec la consumul puietului de pește.

Șalăul, datorită cărnii sale albe, gustoase și dietetice, este considerat un pește nobil, de mare interes economic și sportiv. Perioada de prohibiție este între 1.04 și 30.06, dimensiunea minimă de pescuit fiind de 35 cm.

Somnul (codău, harcă, irmă) – Silurus glanis

Este o specie reofilă, ce iubește apa adâncă, gropile de sub maluri, răgăliile, cotloanele etc. fără a fi un pește sedentar. Corpul este masiv, puternic, gros în partea anterioară, cilindric și aplatizat lateral în partea posterioară. Capul este masiv, rotund anterior și turtit dorso-ventral, ochii mici, gura mare, cu dinți numeroși, conici și cu trei perechi de mustăți: una pe maxilarul superior mai lungă și două pe cel inferior. Dorsala este mică, aproape inexistentă, plasată între pectorale și ventrale, anala foarte lungă, contopindu-se parțial cu caudala. Pectoralele au prima radie osoasă, tare, iar caudala este rotunjită. Pe corp nu există solzi, ci doar un mucus protector; linia laterală este rectilinie, destul de greu vizibilă.

Culoarea corpului este măslinie-cenușie pe spate (cu marmorații mai deschise sau pete neregulate), mai deschisă pe laturi și alburie-închisă pe burtă.

Somnul este cel mai mare răpitor al apelor noastre hrănindu-se în stadiile tinere cu larve de insecte (chironomide, rusalii), crustacee, moluște, iar în stadiul de adult cu pești, broaște, șoareci de apă, păsări de apă, raci, vidre etc. și chiar cu viermi, crustacee, resturi organice. Somnul vânează, în general, hrană vie, fiind un răpitor nocturn.

La maturitate, în mod obișnuit, atinge 0,5-1 m lungime și 10-20 kg greutate, dar s-au pescuit în Dunăre și exemplare excepționale de 3-5 m lungime și 300-400 kg greutate.

Somnul atinge maturitatea sexuală la 4-5 ani. Perioada de reproducere coincide cu cea a crapului, deci se bate atunci când temperatura apei atinge 18-21ºC, adică, în general, începând din luna mai până la mijlocul lunii iunie. În prealabil, reproducătorii se cârduiesc. La nivelul ridicat al apelor somnul își alege pentru bătaie zonele proaspăt inundate, depunându-și icrele în apa mai puțin adâncă, pe înierbat, în vecinătatea rădăcinilor. Deseori, icrele sunt depuse pe rădăcinile aeriene pătrunse în apă, ale salciilor, pe care le spală în prealabil de nămol sau impurități cu puternice lovituri de coadă. Frecvent, somnul își face un „cuib” printre rădăcinile de salcie pe care piscicultorii îl reproduc în siluricultură.

În funcție de greutatea corpului, somnul depune la o pontă 100-500 mii de icre, de culoare albă-gălbuie, cu diametrul de 2,5-3 mm. Depunerea icrelor este adesea precedată de un joc nupțial, manifestat prin lovirea apei. Icrele depuse sunt păzite de către mascul, care alungă tot ce ar putea constitui un pericol pentru icre sau pentru larvele eclozate. În timpul bătăii, somnul este foarte lacom, și este astfel ușor de capturat la undiță.

Dezvoltarea embrionară la somn durează, la o temperatură de 19-20ºC, 3-4 zile. Larvele eclozate au lungimea de 6-7 mm; pe abdomen au sacul vitelin. Larvele rămân 1-2 zile în poziție de repaus, pe plantele care le-au constituit cuibul. În acest timp nu este bine să aibă lumină puternică. După 4-5 zile sacul vitelin se resoarbe și puii de somn trec la hrănirea activă. Puii cresc foarte repede. La vârsta de 3 luni ating 12-15 cm, iar puiul de somn de o vară depășește greutatea de 300-400 g.

Răspândit în Dunăre, bălțile și lacurile litorale, dar și în cursul inferior al râurilor mari din țară, somnul este un pește de interes economic și sportiv. Carnea lui este moale, suculentă și lipsită de oscioare.

Perioada de prohibiție este situată între 1.06 și 30.06, neexistând o dimensiune minimă admisă pentru a fi reținut de pescari.

4.4. Rezultatele obținute și interpretarea lor

4.4.1. Principalele dimensiuni corporale și prolificitatea la crap românesc.

În cadrul materialului biologic pe care s-au efectuat experiențele, s-au urmărit anumiți indicatori, precum lungimea standard și perimetrul mare, dar și greutatea corporală, vârsta și cantitatea de icre obținută.

Tabelul 12

Datele obținute la lotul martor (L 1)

Din datele obținute se poate observa că în cadrul lotului, femelele cu o lungime standard și un perimetru mare cu valori mai mici, au prezentat și o cantitate de icre mai redusă față de cele cu dimensiuni mai mari. De exemplu, femela cu o lungime standard de 61,5 cm și un perimetru mare de 52 cm, a prezentat o cantitate de icre de 301 g, pe când femela cu valorile cele mai mari ale lungimii standard (64,2 cm) și a perimetrului mare (55 cm) a avut o cantitate de icre de 323 g, deci cu 22 g mai mult, la o diferență de 2,7 cm la lungimea standard și o diferență de 3 cm la perimetrul mare.

Tabelul 13

Datele statistice ale lotului martor (L 1)

Analiza statistică scoate în evidență faptul că în ceea ce privește lungimea standard, eroarea standard a mediei a fost de ±0,45, iar coeficientul de variabilitate a fost redus, de 1,62 %. Eroarea standard a mediei perimetrului mare a fost de ±0,53, iar coeficientul de variabilitate a fost redus, de ±2,22. Referitor la cantitatea de icre, eroarea standard a mediei a fost de ±4,05, iar coeficientul de variabilitate redus, de ±2,90 %.

Tabelul 14

Datele obținute la al doilea lot (L 2)

În cadrul lotului L 2, femela cu o lungime standard de 64 cm și un perimetru mare de 56,5 cm, a prezentat o cantitate de icre de 324 g, pe când femela cu valorile cele mai mari ale lungimii standard (66,5 cm) și a perimetrului mare (59,2 cm) a avut o cantitate de icre de 370 g, deci cu 46 g mai mult, la o diferență de 2,5 cm la lungimea standard și o diferență de 2,7 cm la perimetrul mare.

Tabelul 15

Datele statistice ale lotului L 2

Din analiza statistică se evidențiază faptul că în ceea ce privește lungimea standard, eroarea standard a mediei a fost de ±0,45, iar coeficientul de variabilitate a fost redus, de 1,54 %. Eroarea standard a mediei perimetrului mare a fost de ±0,51, iar coeficientul de variabilitate a fost redus, de ±1,96. Referitor la cantitatea de icre, eroarea standard a mediei a fost de ±8,41, iar coeficientul de variabilitate are o valoare de ±5,37 %.

Tabelul 16

Datele obținute la al treilea lot (L 3)

În cazul lotului L 3, situația s-a prezentat la fel. Femela cu o lungime standard de 66,8 cm și un perimetru mare de 59 cm, a prezentat o cantitate de icre de 375 g, pe când femela cu valorile cele mai mari ale lungimii standard (69,5 cm) și a perimetrului mare (59,6 cm) a avut o cantitate de icre de 394 g, deci cu 19 g mai mult, la o diferență de 2,7 cm la lungimea standard și o diferență de 0,6 cm la perimetrul mare.

Tabelul 17

Datele statistice ale lotului L 3

Din analiza statistică pentru lotul L 3, referitor la lungimea standard, eroarea standard a mediei a fost de ±0,50, iar coeficientul de variabilitate a fost redus, de 1,63 %. Eroarea standard a mediei perimetrului mare a fost de ±0,10, iar coeficientul de variabilitate a fost mic, de ±0,38. Referitor la cantitatea de icre, eroarea standard a mediei a fost de ±3,70, iar coeficientul de variabilitate are o valoare de ±2,16 %.

Precizăm că femelele care au format un lot au avut aceeași vârstă.

După cum se observă din figura 2, diferențe există și între loturi. De exemplu, lotul martor (L 1) a prezentat o lungime standard medie de 62,7 cm și un perimetru mare mediu de 53,5 cm și cu o cantitate medie de icre de 312 g. În ceea ce privește lotul al treilea (L 3), media lungimii standard a fost de 68,2 cm, iar media perimetrului mare a fost de 59,3 cm, cu o cantitate medie de icre de 383 g. Astfel avem o diferență de 5,5 cm la lungimea standard și 5,8 cm la perimetrul mare, iar diferența de icre a fost de 71 g.

4.4.2. Principalele dimensiuni corporale și prolificitatea la șalău

Tabelul 18

Datele obținute la lotul martor (E 1)

Și din datele obținute la femelele de șalău se poate observa că în cadrul lotului martor E 1, femelele cu o lungime standard și un perimetru mare cu valori mai mici, au prezentat și o cantitate de icre mai redusă față de cele cu dimensiuni mai mari. Astfel, femela cu o lungime standard de 73,1 cm și un perimetru mare de 42,7 cm, a prezentat o cantitate de icre de 573 g, pe când femela cu valorile cele mai mari ale lungimii standard (76,8 cm) și a perimetrului mare (43,5 cm) a avut o cantitate de icre de 625 g, deci cu 52 g mai mult, la o diferență de 3,7 cm la lungimea standard și o diferență de 0,8 cm la perimetrul mare.

Tabelul 19

Datele statistice la lotul martor (E 1)

Analiza statistică scoate în evidență faptul că în ceea ce privește lungimea standard, eroarea standard a mediei a fost de ±0,63, iar coeficientul de variabilitate a fost redus, de 1,87 %. Eroarea standard a mediei perimetrului mare a fost de ±0,14, iar coeficientul de variabilitate a fost redus, de ±0,73. Referitor la cantitatea de icre, eroarea standard a mediei a fost de ±8,83, iar coeficientul de variabilitate redus, de ±3,29 %.

Tabelul 20

Datele obținute la al doilea lot (E 2)

În cazul lotului E 2, femela cu o lungime standard de 79,4 cm și un perimetru mare de 43,6 cm, a prezentat o cantitate de icre de 631 g, pe când femela cu valorile cele mai mari ale lungimii standard (84 cm) și a perimetrului mare (44,2 cm) a avut o cantitate de icre de 670 g, deci cu 39 g mai mult, la o diferență de 4,6 cm la lungimea standard și o diferență de 0,6 cm la perimetrul mare.

Tabelul 21

Datele statistice la al doilea lot (E 2)

Din analiza statistică rezultă faptul că în ceea ce privește lungimea standard, eroarea standard a mediei a fost de ±0,80, iar coeficientul de variabilitate a fost redus, de 2,19 %. Eroarea standard a mediei perimetrului mare a fost de ±0,10, iar coeficientul de variabilitate a fost redus, de ±0,51 %. Referitor la cantitatea de icre, eroarea standard a mediei a fost de ±6,94, iar coeficientul de variabilitate are o valoare redusă de ±2,39 %.

Tabelul 22

Datele obținute la al treilea lot (E 3)

În cazul lotului E 3, situația s-a prezentat la fel. Femela cu o lungime standard de 87,5 cm și un perimetru mare de 44,5 cm, a prezentat o cantitate de icre de 705 g, pe când femela cu valorile cele mai mari ale lungimii standard (94 cm) și a perimetrului mare (44,7 cm) a avut o cantitate de icre de 785 g, deci cu 80 g mai mult, la o diferență de 6,5 cm la lungimea standard și o diferență de 0,2 cm la perimetrul mare.

Tabelul 23

Datele statistice la al treilea lot (E 3)

Din analiza statistică pentru lotul E 3, referitor la lungimea standard, eroarea standard a mediei a fost de ±1,14, iar coeficientul de variabilitate a fost redus, de 2,82 %. Eroarea standard a mediei perimetrului mare a fost de ±0,03, iar coeficientul de variabilitate a fost mic, de ±0,17. Referitor la cantitatea de icre, eroarea standard a mediei a fost de ±15,17, iar coeficientul de variabilitate are o valoare redusă de ±4,52 %.

Diferențele, după cum ne arată graficul, există și între loturile de șalău. De exemplu, lotul martor (E 1) a prezentat o lungime standard medie de 75 cm și un perimetru mare mediu de 43,1 cm și cu o cantitate medie de icre de 600 g. În ceea ce privește lotul al treilea (E 3), media lungimii standard a fost de 90,5 cm, iar media perimetrului mare a fost de 44,6 cm, cu o cantitate medie de icre de 750 g. Astfel avem o diferență de 15,5 cm la lungimea standard și 1,5 cm la perimetrul mare, iar diferența de icre a fost de 150 g.

4.4.3. Principalele dimensiuni corporale și prolificitatea la somn

Tabelul 24

Datele obținute la lotul martor (S 1)

Și din datele obținute la femelele de somn se pot observa același tip de diferențe. În cadrul lotului martor S 1, femela cu o lungime standard de 90,8 cm și un perimetru mare de 39,8 cm, a prezentat o cantitate de icre de 646 g, pe când femela cu valorile cele mai mari ale lungimii standard (93,7 cm) și a perimetrului mare (41,2 cm) a avut o cantitate de icre de 675 g, deci cu 29 g mai mult, la o diferență de 2,9 cm la lungimea standard și o diferență de 1,4 cm la perimetrul mare.

Tabelul 25

Datele statistice la lotul martor (S 1)

Analiza statistică scoate în evidență faptul că în ceea ce privește lungimea standard, eroarea standard a mediei a fost de ±0,54, iar coeficientul de variabilitate a fost redus, de 1,32 %. Eroarea standard a mediei perimetrului mare a fost de ±0,26, iar coeficientul de variabilitate a fost redus, de ±1,14 %. Referitor la cantitatea de icre, eroarea standard a mediei a fost de ±5,52, iar coeficientul de variabilitate redus, de ±1,87 %.

Tabelul 26

Datele obținute la al doilea lot (S 2)

În cazul lotului S 2, femela cu o lungime standard de 96,9 cm și un perimetru mare de 42,8 cm, a prezentat o cantitate de icre de 678 g, pe când femela cu valorile cele mai mari ale lungimii standard (100,2 cm) și a perimetrului mare (43,1 cm) a avut o cantitate de icre de 708 g, deci cu 30 g mai mult, la o diferență de 3,3 cm la lungimea standard și o diferență de 0,3 cm la perimetrul mare.

Tabelul 27

Datele statistice la al doilea lot (S 2)

Din analiza statistică rezultă faptul că în ceea ce privește lungimea standard, eroarea standard a mediei a fost de ±0,61, iar coeficientul de variabilitate a fost redus, de 1,37 %. Eroarea standard a mediei perimetrului mare a fost de ±0,05, iar coeficientul de variabilitate a fost redus, de ±0,29 %. Referitor la cantitatea de icre, eroarea standard a mediei a fost de ±5,11, iar coeficientul de variabilitate are o valoare redusă de ±1,66 %.

Tabelul 28

Datele obținute la al treilea lot (S 3)

În cazul lotului S 3, situația s-a prezentat în același mod. Femela cu o lungime standard de 100,4 cm și un perimetru mare de 43 cm, a prezentat o cantitate de icre de 925 g, pe când femela cu valorile cele mai mari ale lungimii standard (101,4 cm) și a perimetrului mare (43,2 cm) a avut o cantitate de icre de 1045 g, deci cu 120 g mai mult, la o diferență de 1 cm la lungimea standard și o diferență de 0,2 cm la perimetrul mare.

Tabelul 29

Datele statistice la al treilea lot (S 3)

Analiza statistică pentru lotul S 3, ne-a prezentat referitor la lungimea standard, o eroare standard a mediei de ±0,17 și un coeficient de variabilitate redus de 0,38 %. Eroarea standard a mediei perimetrului mare a fost ±de 0,04, iar coeficientul de variabilitate a fost mic, de ±0,23 %. Referitor la cantitatea de icre, eroarea standard a mediei a fost de ±21,39, iar coeficientul de variabilitate are o valoare redusă de ±4,88 %.

Și în cazul somnului, diferențele se observă, așa cum ne arată figura 4 și între loturi. De exemplu, lotul martor (S 1) a prezentat o lungime standard medie de 92 cm și un perimetru mare mediu de 40,4 cm și cu o cantitate medie de icre de 660 g. În ceea ce privește lotul al treilea (S 3), media lungimii standard a fost de 100,9 cm, iar media perimetrului mare a fost de 43,1 cm, cu o cantitate medie de icre de 980 g. Astfel avem o diferență de 8,9 cm la lungimea standard și 2,7 cm la perimetrul mare, iar diferența de icre a fost de 320 g.

Tabelul 30

Datele statistice la toate speciile studiate

Concluzii generale și recomandări

În urma cercetărilor și observațiilor efectuate în perioada 1.04.2002- 30.05.2002 și 1.04.2003-30.05.2003, în unitatea S.C. "Stațiunea de cercetări pentru acvacultură și ecologie acvatică" S.A. Ciurea-Iași, se pot desprinde următoarele concluzii:

Există o relație directă între lungimea standard și prolificitate (exprimată prin cantitatea de icre). La crapul românesc, media lungimii standard a lotului martor a fost de 62,7 cm și cantitatea medie de icre de 312 g/femelă, iar media lungimii standard la lotul L 3 de 68,2 cm cu o cantitate medie de icre de 383 g/femelă. În cazul șalăului, lotul martor a prezentat o medie a lungimii standard de 75 cm și o cantitate medie de icre de 600 g/femelă, pe când lotul E 3 a avut o medie a lungimii standard de 90,5 cm și o cantitate medie de icre de 750 g/femelă. La somn, media lungimii standard la lotul martor a fost de 92 cm și o cantitate medie de icre de 660 g/femelă, iar la lotul S 3 media lungimii standard a fost de 100,9 cm și o cantitate de icre de 980 g/femelă.

Există o relație directă între perimetrul mare și prolificitate. La crapul românesc, media perimetrului mare a lotului martor a fost de 53,5 cm și cantitatea medie de icre obținută a fost de 312 g/femelă, în cazul lotului L 3 media perimetrului mare a fost de 59,3 cm și cantitatea medie de icre a fost de 583 g/femelă. La femelele de șalău, media perimetrului mare a fost 43,1 cm la lotul martor și cantitatea medie de icre de 600 g/femelă, iar la lotul E 3 media perimetrului mare a fost de 44,6 cm și cantitatea de icre de 750 g/femelă. Și în cazul femelelor de somn situația stă la fel; lotul martor a prezentat o medie a perimetrului mare de 40,4 cm și s-a obținut o cantitate de icre de 660 g/femelă, pe când la lotul S 3 media perimetrului mare a fost de 43,1 cm și cantitatea de icre de 980 g/femelă.

La crapul românesc rezultatele au fost mai restrânse, în sensul că nu au existat diferențe mari între mediile, pentru cantitatea de icre, între loturi, între lotul martor L 1 și lotul L 3 fiind o diferență de 71 g.

La răpitori rezultatele au fost mai depărtate. La șalău, diferența dintre media cantității de icre între lotul martor E 1 și lotul E 3 a fost de 150 g. În cazul somnului, diferențele au fost cele mai mari dintre toate cele 3 specii. Astfel, diferența dintre lotul martor S 1 și lotul L 3, a fost de 320 g.

Observațiile au arătat că există diferențe atât în interiorul unui lot de femele, cât și între loturi, în cadrul aceleași specii, deci ponta depinde de factorii interni și externi. În cadrul factorilor interni intră: rasa, individul, vârsta, greutatea. Din factorii externi cei de importanță sunt: alimentația, condițiile mediului ambiant și tehnologia de întreținere.

Prin metodele folosite pentru obținerea datelor nu este necesară sacrificarea animalelor, deoarece lungimea standard s-a obținut prin măsurarea cu ihtiometrul, perimetrul mare s-a determinat cu panglica centimetrică, iar cantitățile de icre au fost determinate prin cântărire cu balanța.

Recomandări:

1. Folosirea metodelor de determinare a lungimii standard și a perimetrului mare în selecția nucleului de reproducători, ca metodă de bază sau suplimentară.

2. Asocierea metodelor inițiate cu cele privind ascendența (părinți, rude colaterale), pentru o mai mare siguranță a rezultatelor.

3. Înscrierea rezultatelor obținute în fișe și registre zootehnice, pentru a se urmări descendența;

4. Omologarea metodelor cercetate.

Lista graficelor și tabelelor

Tabelul 1- Prolificitatea în funcție de vârstă la speciile de pești care s-au importat din China, după anul 1960……………………………………………………6

Tabelul 2 – Variația prolificității în funcție de lungimea peștilor, la câteva specii dulcicole………………………………………………………………………………..6

Tabelul 3 – Principalii indici folosiți în selecție (prelucrare după G. Kostomarov, 1984)…………………………………………………………………………..7

Tabelul 4 – Principalele caracteristici fenotipice ale crapului de Frăsinet…………………………………………………………………………………………..8

Tabelul 5 – Principalii indici morfologici ai populațiilor de crap din România…………………………………………………………………………………………9

Tabelul 6 – Prolificitatea la câteva specii de pești din țara noastră……………………………………………………………………………………………9

Tabelul 7 – Prolificitatea la șalău în funcție de greutate, lungime, înălțime și vârstă…………………………………………………………………………………………10

Tabelul 8 – Direcția și frecvența vântului dominant…………………………….13

Tabelul 9 – Indicatorii economici de producție realizați de S.C.A.E.A.–Iași în 2003……………………………………………………………………………………16

Tabelul 10 – Organizarea experienței……………………………………………….29

Tabelul 11 – Principalele caracteristici fenotipice ale crapului Moldova – [NUME_REDACTAT]……………………………………………………………………………………34

Tabelul 12 – Datele obținute la lotul martor (L 1)……………………………….40

Tabelul 13 – Datele statistice ale lotului martor (L 1)………………………….41

Tabelul 14 – Datele obținute la al doilea lot (L 2)……………………………….41

Tabelul 15 – Datele statistice ale lotului L 2……………………………………42

Tabelul 16 – Datele obținute la al treilea lot (L 3)…………………………….42

Tabelul 17 – Datele statistice ale lotului L 3………………………………………43

Tabelul 18 – Datele obținute la lotul martor (E 1)……………………………….44

Tabelul 19 – Datele statistice la lotul martor (E 1)………………………………45

Tabelul 20 – Datele obținute la al doilea lot (E 2)……………………………….45

Tabelul 21 – Datele statistice la al doilea lot (E 2)………………………………46

Tabelul 22 – Datele obținute la al treilea lot (E 3)……………………………….46

Tabelul 23 – Datele statistice la al treilea lot (E 3)………………………………47

Tabelul 24 – Datele obținute la lotul martor (S 1)……………………………….48

Tabelul 25 – Datele statistice la lotul martor (S 1)………………………………49

Tabelul 26 – Datele obținute la al doilea lot (S 2)……………………………….49

Tabelul 27 – Datele statistice la al doilea lot (S 2)………………………………50

Tabelul 28 – Datele obținute la al treilea lot (S 3)……………………………….50

Tabelul 29 – Datele statistice la al treilea lot (S 3)………………………………51

Tabelul 30 – Datele statistice la toate speciile studiate………………………..53

Figura 1- Schema experimentală generală…………………………………………28

Figura 2 – Producția medie de icre la loturile de crap românesc……………43

Figura 3 – Producția medie de icre la loturile de șalău…………………………47

Figura 4 – Producția medie de icre la loturile de somn………………………..51

Bibliografie

„Buletinul institutului de cercetări piscicole”; 1/1955

Bușniță, A.; Ene, C.; 1977 – „Piscicultură, amenajări piscicole și tehnica pescuitului”; [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, [NUME_REDACTAT], Șt.; Bura, M.; Păsărin, B.; Bud, I.; Grozea, A.; 2002 – „Tratat introductiv pentru mica zootehnie, vol. II – Piscicultură și acvacultură”; [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], C-tin, 1964 – „Istoria pescuitului și a pisciculturii în România”, vol. I, [NUME_REDACTAT] Române, [NUME_REDACTAT] Zoltan – „Creșterea peștilor în iazuri și heleșteie”; [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Muncii și [NUME_REDACTAT]; 1997 – Norme specifice de protecție a muncii pentru piscicultură și pescuit

Pop, M.; 2001-2002; – Note de curs

Păsărin, B.; Traian, S.; 2002 – „Acvacultura – îndrumător practic”; [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], I.; 1977 – „Piscicultura modernă în apele interioare”; [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], T.; Păsărin, B.; 1997 – „Curs de piscicultură”

Voican, V.; Rădulescu; I.; Lustun; L.; 1981 – „Călăuza piscicultorului”, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], V.; Rădulescu; I.; Lustun; L.; 1975 – „Practica selecției și reproducerii la pești”; [NUME_REDACTAT], București

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………………1

Capitolul I: Situația din literatura de specialitate referitor la tema abordată………..5

Capitolul II: Date despre unitatea gazdă a observațiilor și cercetărilor………….11

2.1. Scurt istoric……………………………………………………………11

2.2. Așezarea geografică………………………………………………………..11

2.3. Condițiile meteorologice……………………………………………………12

2.4. Organizarea și fluxul tehnologic………………………………………13

2.5. Rezultate productive și economice…………………………………….16

2.6. Elemente de dezvoltare în perspectivă……………………………………..17

Capitolul III: Norme de protecție a muncii………………………………………19

3.1. Norme generale…………………………………………………………….19

3.2. Norme pentru pregătirea și organizarea locului de muncă…………….20

3.3. Norme de protecție a muncii în tehnologiile de lucru…………………23

Capitolul IV: Cercetări proprii……………………………………………………25

Scopul lucrării……………………………………………………………………25

4.1. Material și metodă de lucru……………………………………………26

4.2. Organizarea experienței………………………………………………..28

4.3. Speciile cercetate………………………………………………………30

4.4. Rezultatele obținute și interpretarea lor……………………………….40

4.3.1. Principalele dimensiuni corporale și prolificitatea la crap românesc……………………………………………………………………40

4.3.2. Principalele dimensiuni corporale și prolificitatea la șalău…..44

4.3.3. Principalele dimensiuni corporale și prolificitatea la somn….48

Concluzii generale și recomandări……………………………………………..54

Bibliografie……………………………………………………………………….56

Lista graficelor și tabelelor………………………………………………………57