. Contributia Relatiilor Publice

CUVÂNT ÎNAINTE

Termenul de public relations a patruns, alaturi de alte notiuni ca management, marketing, advertising în vocabularul și în realitatea româneasca, în ciuda faptului ca uneori este învaluit de o aura de mister, sau de neîncredere. Confundate când cu ghișeul de relatii cu publicul, când cu reclama, cu oficiul de protocol sau cu ziaristica, Relatiile Publice sunt totuși un domeniu complex, un instrument de mare penetrare, care nu pare sa fie folosit în tara noastra la întreaga lui capacitate. Un domeniu pe care lumea occidentala îl cunoaște ca atare înca din secolul trecut (deși se pot gasi radacini mult mai vechi, așa cum am sa arat în capitolul I), a început sa patrunda dupa 1990 și în România.

Lucrarea de fata își propune sa acopere acest domeniu de "ultima ora" , domeniu care "vine" și care, sunt convinsa, va domina modul de gândire din viitor. Este vorba de Relatiile Publice.

Lucrarea este o pledoarie în favoarea Relatiilor Publice, ca mijloc pentru ameliorarea și stabilizarea situatiei economice a României și a firmelor românesti.

Insuficienta informatiilor despre România în strainatate care conduc inevitabil la perceperea greșita sau incompleta a economiei noastre, și de aici efectele negative ce rezulta din acest fapt, subliniaza necesitatea unor actiuni corespunzatoare de Public Relations. Astfel, la o analiza mai atenta s-ar putea observa ca nu numai institutiile publice (Președentia, Guvernul, Ministerele etc) au "pauze" de comunicare, dar chiar și marile firme, iar aceste comunicari "întrerupte" sunt numite de catre expertii de PR "crize", adica "atacuri împotriva propriei reputatii și încrederi". Rupturile de comunicare se produc în general din cauza unei conduceri ineficiente (necunoașterea sau imposibilitatea folosirii metodelor uzuale de Public Relations, stress, crize interne scapate de sub control).

De ce în România domeniul Relatiilor Publice nu prea a prins radacini?, este de asemenea o problema pe care o voi explica pe larg în capitolele acestei lucrari, și pe scurt în cele ce urmeaza. Așa cum se știe, regimul politic influenteaza existenta a ceea ce se numește "Public Relations". Ele sunt legate de societatile democratice, în totalitarism ele desfasurându-se în propaganda. În societatile totalitare, PR este sustinut doar de suportul propagandistic. Într-o tranzitie care se prelungește și în care (înca) se pune accentul pe omnipotenta institutiilor, individul primește ceea ce este convenabil pentru institutie, iar "transparenta" ramâne doar un principiu enuntat. Cu cât importanta individului va crește, cu atât se va pune un mai mare accent pe problema prioritatii publicului în general, a consumatorului în special, iar afișele de genul "clientul nostru- stapânul nostru" ar putea depași realitatea virtuala. Pâna atunci însa, mai trebuie sa treaca ceva timp ca sa asistam la dezvoltarea institutiilor de PR, institutii care în societatile democratice presupun o legatura continua cu publicul, informarea acestuia și armonizarea diferitelor interese. În fond, esenta Relatiilor Publice este de-a ajuta o organizatie și publicul sau sa se adapteze la nevoile celeilalte parti.

Cât privește întreprinderile românești, acestea, fie nu au deloc departamente de PR, fie atunci când exista în schema sunt nefunctionale, dat fiind ca specialiștii în Relatii Publice erau pâna nu de mult doar cei însarcinati cu propaganda de partid. Or, dincolo de relatiile, atât pe verticala, cât și pe orizontala, pe care cei ce lucreaza în PR ar trebui sa le aiba, ei sunt și cei însarcinati cu imaginea, și acesta este un domeniu prea nou la noi. În lipsa unor specialiști autentici, de multe ori, posturile respective sunt ocupate de foștii propagandisti care, prin felul lor de-a vorbi nu fac decât sa trezeasca reactii de respingere. Noii profesioniști care încearca sa se impuna sunt putini și în multe cazuri, fortati de imprejurari, fac mai degraba un fel de servicii de intermediere decât PR propriu-zise.

Se pune întrebarea probabil, unde este locul Relatiilor Publice în acesta restructurare economica care tocmai se deruleaza în România, și în restructurarea manageriala a companiilor românesti. Ceea ce trebuie înteles este ca Relatiile Publice nu sunt o functie externa, de simpla creare de imagine, ci o functie de consiliere menita sa aduca schimbari reale, nu numai în perceptia publicului din strainatate, ci și în identitatea noastra și a companiilor noastre. Așa cum un organism viu își adapteaza comportamentul în functie de informatiile primite de la organele de simt, așa ar trebui sa se foloseasca o organizatie de functia de management numita Relatii Publice. Rolul lor este sa asigure o interfata pentru o comunicare eficienta la toate nivelele, nu o fatada.

Un slogan, un anunt, o promovare, un discurs, altfel spus, mesajul de Relatii Publice, nu înseamna nimic daca nu este sprijinit de actiune. Toate acestea nu ar însemna nimic daca nu ar fi o filozofie, un mod de viata. Comunicarea reprezinta, astfel, singura cale onesta de ai convinge pe oameni sa-și schimbe atitudinea și comportamentul. Într-o lume prea grabita sa mai stea de vorba și mai ales sa asculte, a fost creata o functie care sa se ocupe de comunicare: Relatiile Publice. Ele nu sunt doar un microfon de la care o grupare sau alta își transmite mesajul, ci o ureche și un creier care fac un marketing al curentelor și ideilor. Așa cum marketingul economic functioneaza dupa principiul "sa produci ceea ce se va vinde", Relatiile Publice sondeaza tendintele la nivel simbolic, psihologic, oferind feed-back-ul necesar pentru "a fi ceea ce se vinde", pentru a raspunde nevoilor reale ale publicului tau, care poate fi format din consumatori, alegatori, angajati, etc. În același timp, Relatiile Publice ofera specialiști în utilizarea instrumentelor de comunicare, oameni care știu sa scrie, știu cum trebuie sa arate un anunt, un material de informare a publicului din strainatate, sau orice alt element.

Fiind o activitate cu foarte multe nuante, Relatiile Publice au o extindere ce ar putea sa mearga de la sfera economica pâna la cea politica. Problema în România este tocmai aceea de a trece de la mentalitatea grosiera a propagandei, la cea rafinata a tehnicilor de comunicare și de convingere. Deocamdata minciunile și omisiunile denatureaza înca în mare masura mesajele adresate publicului și presei (a se vedea birourile de presa ale diverselor institutii ). Incapacitatea noastra de-a comunica în mod real își trage cu siguranta radacinile din cei 50 de ani de educatie comunista. În toti acești ani, moduri și punti de comunicare au fost distruse. Încetul cu încetul, aceste punti vor trebui din nou recladite…

Capitolul I

EVOLUTIA RELATIILOR PUBLICE CATRE COMUNICAREA GLOBALA

1.1 DEFINIREA NOTIUNII DE "RELATII PUBLICE"

Abraham Lincoln a spus odata: "Simpatia publica înseamna totul în aceste vremuri și în aceasta tara. Având-o, nu vei avea eșecuri, dar, neavând-o, nimic nu-ti va reuși". Își daduse seama de utilitatea Relatiilor Publice. Ideea președintelui Lincoln este un concept larg acceptat în prezent. Nici o organizatie americana nu poate ignora opinia publicului. Din vremea lui necesitatea de-a cultiva relatii cât mai bune cu grupuri specifice de interese a devenit din ce în ce mai mare, deși multe grupuri și-au pierdut astazi o parte din identitatea lor deosebita. Nimeni nu-și închipuie, însa, ca un bun randament și forta aduc automat recunoaștere, întelegere și sprijin din partea publicului. În societatea moderna, complexa, orice organizatie care dorește sprijinul publicului trebuie sa puna la punct programe care sa-i asigure relatiile cu publicul și întelegerea acestuia.

Institutiile din economie și din administratia publica au pierdut cam peste tot încrederea publicului. În acest sens, nu face exceptie nici România. În acest context, Relatiile Publice pot juca un rol important pe drumul catre o atmosfera sanatoasa. Fara încredere publica institutiile noastre se vor ruina în continuare.

Fiecare organizatie, privata sau publica, mare sau mica, sta într-un raport cu un grup și are nevoie pentru cultivarea acestei relatii de activitati de PR în diferite proportii.

Conceptul de " Relatii Publice " este abordat în literatura de specialitate din mai multe unghiuri de vedere, dar este evident faptul ca, exista o mare discrepanta între ceea ce oamenii cred despre Relatiile Publice și ceea ce acestea reprezinta de fapt în realitate.

Exemplele urmatoare sunt edificatoare în acest sens:

Confruntat cu cazul Watergate, Președintele Nixon a facut o declaratie memorabila: "Let's PR it ! " ( sa facem PR !), declaratie care nu a fost chiar pe placul celor mai buni practicieni de Relatii Publice la vremea respectiva.

Multi își amintesc, probabil, de declaratia Primului Ministru, Wilson care considera Relatiile Publice ca fiind "arta de a minti" ( the art of lying ).

Mult mai recent, comentând extinderea maladiei encefalopatiei spongiforme (maladia vacilor nebune), președintele asociatiei veterinare britanice a declarat ca aceasta nu este justificata de motive știintifice, nefiind altceva decât un exercitiu de Relatii Publice.

Prin urmare, exista diferente destul de mari între ceea ce oamenii cred despre Relatiile Publice și ceea ce ele sunt în realitate sau intentioneaza a fi.

Potrivit definitiei data de Sam Black, PR reprezinta un "pod", menit sa creeze încredere recriproca. "PR is a bridge. To achive the mutual understanding"

Potrivit definitiei date de British Institute of Public Relations (IPR):

"Practica Relatiilor Publice reprezinta efortul planificat și sustinut de a stabili și mentine bunavointa și întelegerea mutuala între o organizatie și publicul sau".

Aceasta definitie este, însa, destul de confuza și idealista și nu reflecta întotdeauna realitatea în care sunt antrenati practicienii de Relatii Publice. Definitia ignora o gama destul de larga de procese, pe de-o parte, iar pe de alta parte, câstigarea bunavointei nu reprezinta în mod necesar obiectivul organizatiei. Mergând mai departe, folosirea în definirea notiunii a termenului de "mutual" nu este absolut necesara, întrucât întelegerea dintre o organizatie și publicul sau nu poate sa fie decât mutuala iar introducerea de catre Institutul Britanic în definirea Relatiilor Publice a unor asemenea umpluturi semantice nu creaza decât confuzie.

O abordare mai realista a notiunii ne conduce la urmatoarea definitie : Practica Relatiilor Publice reprezinta capacitatea unei organizatii de-a comunica cu publicul sau cu scopul câstigarii încrederii acestuia în realizarea obiectivelor sale. Așa cum spunea Tamas Barat, președintele Asociatiei Ungare de Relatii Publice, „PR reprezinta arta de-a crea încredere“.

"The PR is the art of the trust's building. PR needs democracy. The democracy needs the PR. The PR practitioner is the "interpreter" on the bridge, for the mutual understanding" (Tamas Barat)

În aceasta lumina, definitia data de Institutul Britanic de Relatii Publice pare partial adevarata, întrucât stabilirea și mentinerea de bune relatii nu reflecta în totalitate practica Relatiilor Publice, lasând de-o parte ceea ce reprezinta de fapt obictivul sau final, care este acela de-a convinge publicul.

Nu trebuie ignorat faptul ca unii autori pun semn de egalitate între "a convinge" și "a manipula", fapt care nu este nici pe de parte adevarat. În acest sens se trece cu vederea un aspect care face parte din realitate. Sa consideram, de exemplu profesiunea de avocat, al carei obiectiv principal este acela de-a convinge auditoriul de validitatea argumentelor sale.

Pentru argumentarea și mai riguroasa a afirmatiei de mai sus, voi face o paranteza, analizând statutul publicitatii în România. Astfel, publicitatea este considerata a fi astazi, dupa disparitia dispozitivelor ideologice totalitare, principala forma de manipulare a indivizilor. Presupozitia tacita a unei asemenea judecati este urmatoarea: indivizii sunt lipsiti de ratiing" (Tamas Barat)

În aceasta lumina, definitia data de Institutul Britanic de Relatii Publice pare partial adevarata, întrucât stabilirea și mentinerea de bune relatii nu reflecta în totalitate practica Relatiilor Publice, lasând de-o parte ceea ce reprezinta de fapt obictivul sau final, care este acela de-a convinge publicul.

Nu trebuie ignorat faptul ca unii autori pun semn de egalitate între "a convinge" și "a manipula", fapt care nu este nici pe de parte adevarat. În acest sens se trece cu vederea un aspect care face parte din realitate. Sa consideram, de exemplu profesiunea de avocat, al carei obiectiv principal este acela de-a convinge auditoriul de validitatea argumentelor sale.

Pentru argumentarea și mai riguroasa a afirmatiei de mai sus, voi face o paranteza, analizând statutul publicitatii în România. Astfel, publicitatea este considerata a fi astazi, dupa disparitia dispozitivelor ideologice totalitare, principala forma de manipulare a indivizilor. Presupozitia tacita a unei asemenea judecati este urmatoarea: indivizii sunt lipsiti de ratiune, caci este suficient ca ei sa vada imaginea unui produs (la TV, în ziare etc) pentru a-l cumpara. Replica pe care economiștii o formuleaza în întâmpinarea acestei presupozitii, pentru a-i pune în evidenta caracterul eronat, este, de obicei, de tipul acesta: orice ins care e dezamagit de produsul cumparat renunta sa-l mai cumpere în continuare, ceea ce ar reveni la a spune ca indivizii nu sunt nicidecum lipsiti de discernamânt, ci procedând, dimpotriva, exclusiv rational. Pentru a întari aceasta replica, economiștii insista asupra caracterului strict informativ al publicitatii comerciale, caracter impus de altfel, în mod natural, de realitatea pietei: în conditiile imensei complexitati a relatiilor de tipul cererii și ofertei, publicitatea e absolut necesara, exclusiv pentru a semnala existenta unui tip de produs oarecare; în absenta publicitatii, un produs ar ramâne necunoscut toturor celor care nu se afla în contact direct cu producatorul sau.

Închei aici paranteza, subliniind ca se poate descoperi cu usurinta faptul ca dezbaterea care are ca miza statutul publicitatii opune, de fapt, doua puncte de vedere asupra individului: cei care cred ca publicitatea este manipulare afirma implicit ca individul (sau majoritatea indivizilor) nu are acces la ratiune, în vreme ce economiștii care vad în publicitate o instanta cu rol informativ considera ca optiunea oarecare a unui consumator- mediata de publicitate- este încarnarea însași a alegerii de tip rational.

Exista, deci, o multitudine de abordari a Relatiilor Publice, dar aproape toate au însa un numitor comun și anume faptul ca "Relatiile Publice" aplicate conștient reprezinta o functie a managementului, prin care o organizatie se adapteaza la mediu în vederea atingerii scopurilor sale organizationale. Cu alte cuvinte, se poate spune ca Relatiile Publice reprezinta managementul comunicarii între o organizatie și publicul sau: "PR is the management function, which provides the professional skills necessary to communicate truth effectively to concerned publics" (Dr. Carl F. Hawwer).

Analiza și evaluarea pozitiei publicului în general, ca și a unor grupuri mai ușor descriptibile (clienti, angajati, actionari, servicii guvernamentale, alegatori etc) constituie baza oricarei actiuni de PR. Sarcina de baza a specialiștilor de PR este de-a planifica și de-a conduce programe care sa creeze la grupurile tinta o percepere favorabila și sa produca raporturi sanatoase și productive între organizatie sau firma și grupul tinta.

Privite din punctul de vedere el efectului pe care îl declansaza, se poate spune ca: "Relatiile Publice înseamna recunasterea performantelor". ("PR is the art of reputation management" – J.W. Anderson)

Relatiile Publice sunt deschise abuzurilor, la fel ca și alte activitati. De multe ori asistam – evident neputincioși – la spectacolul oferit de mass-media româna, care se straduiește, cu o obstinatie demna de o cauza mai buna, sa introduca în opinia publica ideea ca termenul "public relations" înseamna "relatii cu publicul". Alte interpretari, evident intuitive, vor sa ne convinga ca Relatiile Publice sunt "in mod cert" propaganda sau, în cel mai fericit caz, publicitate. Deformarea conceptului "PR" nu ar avea, poate, nici o relevanta daca nu s-ar altera sensurile și functiile unei institutii – specifice statului de drept și jocului democratic din societatile deschise -, precum și reprezentarile publicului autohton despre atari organizatii.

Orice practician poate folosi astfel tehnici de propaganda, cum ar fi minciuna, tehnica omiterii și exagerarii. Din pacate, aceste abuzuri pot surveni datorita codurilor de conduita existente, dar mai degraba datorita definitiilor actuale, de cele mai multe ori confuze și inadecvate.

Cunoașterea în detaliu a problematicii circumscrise termenului "public relations" releva ca Relatiile Publice nu sunt nici publicitate, nici propaganda și nici relatii cu publicul.

Este însa foarte adevarat ca Relatiile Publice, prin mediile utilizate, prin specificul lor, sunt în contact cu o serie de domenii conexe: publicitate, propaganda, relatii umane, lobby și contraspionaj, toate aceste domenii reprezentând doar provincii într-un imens imperiu al opiniei publice. Le separa, însa net, scopul: finalitatea pe care o urmaresc în întreaga activitate pe care o desfasoara.

Daca publicitatea se concentreaza pe spatiul pietei, ajuta la vânzarea produselor sau serviciilor, are o baza economica și o tendinta preponderent subiectiva, defectele unui produs nefiind mentionate, Relatiile Publice se adreseaza persoanelor fizice sau juridice, sunt o functie a conducerii, au o tendinta de obiectivitate (mentionând și elementele negative) și au o baza sociala. Pentru o întelegere cât mai clara a distinctiei care se face între Relatii Publice și Publicitate, voi atașa un extras din manifestul Asociatiei Franceze de Relatii Publice expediat în 1986 "verilor" de la Publicitate.

Revenind, daca Propaganda este o activitate prin care se difuzeaza o imagine a organizatiei puternic deformata pozitiv (apologetica) sau puternic deformata negativ (denigrarea adversarului), Relatiile Publice induc, prin comunicare, o imagine cât mai apropiata de realitate.

Daca Relatiile cu publicul reprezinta o modalitate prin care se realizeaza contactul nemijlocit cu anumite categorii de public, Relatiile Publice reprezinta contacte – pe baza de strategii specifice – atât nemijlocite cât și mijlocite (prin mass-media, lideri de opinie etc.) cu toate categoriile de public care intereseaza organizatia.

Advertisingul este în esenta un proces care nu presupune feed-backul, deși poate sa se bazeze pe sondaje de consum foarte sofisticate, pe când în Relatiile Publice, pricipiul feed-back-ului sau al "ecoului" raprezinta un principiu de o deosebita importanta.

Deosebirea Relatiilor Publice fata de Marketing se bazeaza în primul rând pe faptul ca marketingul se focalizeaza în mod special pe consumator și pe necesitatile acestuia, în vreme ce Relatiile Publice opereaza cu urmatoarele elemente: convingere, reputatie, contacte.

În sfârșit, merita facuta distinctia între activitatea de Relatii Publice și cea de Lobby, punând accent pe particularitatile activitatii de lobby. Având în vedre noutatea acestei notiuni în tara noastra, în rândurile urmatoare voi încerca sa realizez o schita succinta a activitatii de lobby, de la aparitia sa și pâna în prezent.

Începând din anii 1830, persoane interesate în apararea unor cauze sau sustinerea unor initiative așteptau, pe culoarele camerelor legislative sau în fata oficiilor guvernamentale, pe cei care puteau lua deciziile care conveneau.

Se apreciaza ca politica populara a presedintelui american Andrew Jackson, de a încuraja participarea unui numar cât mai mare de persoane pentru a lua parte la guvernare, poate fi socotita ca punct de pornire a unei activitati care ulterior se va numi lobby.

Așa a aparut termenul de lobby-ist care are mai multe sensuri. El definește orice persoana sau organizatie care desfasoara activitati al carui scop final este de a influenta deciziile guvernului, ale puterii legislative locale sau statale sau ale agentiilor guvernamentale.

Sociologul Maurice Duverger considera ca, la început, demersurile de lobby erau întreprinse de reprezentanti ai grupurilor de presiune, ulterior constituindu-se birourile de lobby care prestau servicii pentru grupurile de presiune.

Președintele John F. Kennedy, în perioada în care era senator de Massachsetts, spunea ca "noul lobby" presupune activitati constructive, destinate sa faca apel la ratiune mai degraba decât la avantaje personale sau câstiguri pentru legislatori.

În Europa ultimilor ani, lobby-ul a devenit o activitate cu un grad sporit de profesionalism în conditiile în care consultanti în Relatii Publice parlamentare pot fi întâlniti în mod frecvent la Brouxelles și Strasbourg. Fenomenul a aparut și datorita strângerii legaturilor dintre executiv și legislativ în promovarea unor initiative. Totodata organizatiile de tot felul au descoperit rolul hotarâtor al politicilor guvernamentale în cele mai diverse domenii și de aici nevoia de-a influenta aceste politici.

Creșterea gradului de integrare europeana, sporirea rolului legislatiei comunitare cu efecte directe asupra tarilor membre, dar și activitatea desfașurata de mass-media pentru trezirea interesului fata de problemele parlamentare și chiar asumarea unor activitati de lobby parlamentar, au determinat reconsiderarea atitudinii celor care nu erau favorabili acestei formule americane de a face politica. La Brouxelles sau Strasbourg, aceasta activitate specifica este tot mai evidenta în jurul institutiilor europene – peste 3000 de grupuri de presiune și mai mult de 10000 de lobby-isti în actiune.

La întrebarea pusa de un cotidian francez, daca activitatea de lobby este daunatoare sau nu, se poate raspunde ca ea exista de aproape 170 de ani și ca, mai ales în ultimii ani, importanta sa a crescut considerabil.

În rîndurile de mai sus nu am urmarit sa dau o delimitare clara între cele doua notiuni, ci am vrut sa subliniez faptul ca cele doua activitati pot fi complementare în anumite împrejurari, în functie de scopul urmarit de o anumita tara, la un moment dat.

Particularizând, cunoscând și recunoscând rolul pe care îl poate juca lobby-ul, la Washington, Bruxelles sau în alte orașe importante ale lumii, se pot mari considerabil șansele de promovare a intereselor României în procesul de integrare europeana și euroatlantica.

Sintetizând, putem spune, alaturi de Bernard Lecog, ca "scopul Relatiilor Publice fiind acela de a crea, de-a mentine sau a dezvolta un climat de încredere și întelegere… o stare de spirit ce nu este a unei persoane, ci a unui grup întreg care cauta sa comunice cu celelalte grupuri pentru a le face sa participe la realizarea propriului obiectiv", ele sunt altceva decât domeniile anterior invocate, reprezentând o adevarata industrie de comunicare sociala, de gestionare a imaginii reale, credibile și – evident –convingatoare a organizatiilor, indiferent de natura acestora.

În concluzie, în functie de abordare, Relatiile Publice pot fi descrise ca o știinta sociala, o functie a managementului, o arta și o profesie. Faptul ca Relatiile Publice reprezinta în prezent un subiect de studiu al cercetatorilor proceselor sociale, aceasta nu înseamna și faptul ca Relatiile Publice reprezinta într-adevar o știinta sociala. Exista din pacate tendinta de-a încerca permanent gasirea unui "înveliș academic" pentru Relatiile Publice. Acest lucru nu este însa absolut necesar, deoarece Relatiile Publice reprezinta înainte de toate o activitate practica iar încercariile de-a teoretiza Relatiile Publice ramân într-un stadiu rudimentar și de cele mai multe ori confuz.

1.2 EVOLUTIA ÎN TIMP A CONCEPTULUI "RELATII PUBLICE"

Când o profesiune oarecare începe sa se consacre, una din primele griji ale celor care o practica sau o teoretizeaza este sa-i faca istoria. Și, în mod firesc, aceasta istorie trebuie sa aiba radacini adânci în cultura umana.

Așa se face ca, mai în gluma, mai în serios, în diferite tratate de Relatii Publice sunt citate exemple care nu urmaresc decât sa demostreze istoria îndepartata a Relatiilor Publice. Astfel, unii istorici, pentru a conferi un aer original lucrarilor lor, pun pe seama Șarpelui prima actiune PR, pentru ca, ce altceva a facut el decât sa-i convinga pe Adam și Eva sa muște din mar, câstigandu-și astfel un public?!

În orice caz, campania de pregatire a cruciadelor, deschisa de Papa Urban al II-lea, în 1095, a fost o actiune de PR în opinia multor autori, pentru ca ce altceva urmaresc agentii PR decât ca, prin diverse modalitati de comunicare umana, sa convinga un public, sa-i câstige bunavointa în favoarea unei organizatii, a unei persoane sau a unei actiuni planificate?

Comunicarea de informatii cu scopul de-a influenta persoane și grupuri poate fi urmarita, astfel, pâna la începuturile civilizatiei. Multe documente din antichitate arata ca importanta opiniei publice și necesitatea, din aceasta derivata de-a influenta, erau bine cunoscute.

Valorificarea scrierilor din ultimii 5000 de ani ne-a facut cunoscute multe exemple memorabile de actiuni de Public Relations. Știm ca deja cu mii de ani în urma în Egipt, Siria, Persia, Mesopotamia și China specialiști necunoscuti de PR construiau popularitatea regilor, preotilor, aristocratilor și altor personalitati. În vremuri ceva mai târzii, conducatorii romani stimulau participarea Senatului și a poporului la toate deciziile politice (S.P.Q.R.- "Senatul și Poporul roman" – acesta era sloganul care statea la începutul oricarei legi sau activitati politice). Romanii aveau scriitori și oameni cunoscuti în întregul imperiu care întocmeau rapoarte, cum ar fi de exemplu Virgiliu, care l-a glorificat pe August și a încercat sa-i convinga pe orașeni sa se mute la tara pentru a produce acolo hrana necesara pentru metropola. La greci era, de exemplu, Demostene care s-a straduit, prin manifestatii publice, sa zadarniceasca planurile lui Filip al Macedoniei. Regii englezi îl aveau de vreo câteva sute de ani pe așa numitul " Lordul –Cancelar. Acesta era numit " Pazitorul constitutiei regale ".

De remarcat este și faptul, ca un rol important în extinderea Relatiilor Publice ca forma de comunicare l-a jucat și biserica catolica, care practica PR de aproximativ 2000 de ani. Încercari au mai fost semnalate și în cadrul bisericii protestante, Luther fiind primul care a cerut traducerea Bibliei în limba germana, pentru a fi inteleasa și citita de catre public.

Descoperirea tiparului de catre Gutenberg a constituit premisa principala pentru dezvoltarea ulterioara a acestui domeniu.

Acum câteva sute de ani s-au putut realiza chiar și câteva proiecte specifice de PR. Deja în 1696 marele grup de asigurari " Lloyd's of London " a editat " Lloyd's New" – buletin al companiei.

Este greu de fixat o data, fie și o perioada, de aparitie a activitatii specifice, conștiente, care a dus la construirea Relatiilor Publice moderne. Istoricii sunt, totuși, de acord ca aceasta ar putea fi cautata dupa razboiul civil american. Extinderea marilor afaceriști și a concurentei în viata politica a dus la întelegerea faptului ca trebuie câștigat un public favorabil și ca aceasta nu se poate realiza oricum, ci cu metode specifice, adaptate preferintelor publicului.

Si pentru ca presa exista și functiona foarte bine ca instrument de comunicare, a aparut mai întâi agentul de presa. Acesta nu era neaparat un ziarist, ci un "purtator de cuvânt" al persoanei sau a organizatiei pe care o slujea și care îl platea pentru asta. Pentru ca, aparitia PR modern trebuie legata de retribuirea acestei activitati. Voluntariatul înseamna aderarea la o idee, dar el poate duce, și a dus, adesea, la patima, respectiv la pierderea luciditatii profesioniste, a carei mentinere este o conditie absoluta a unei bune actiuni de PR.

Al doilea val care își înalta creasta în a doua jumatate a secolului al XIX-lea impune câstigarea publicului și așa se face ca Phineas Taylor Barnum (1810-1891), proprietarul imensului circ cu trei arene, este socotit unul din primii autori ai unor actiuni conștiente de câstigare a simpatiei publicului.

Oricum, este limpede ca meseria "plutea în aer". În 1882, Dorman Eaton, profesor la Yale, publica un articol, "The Public Relations and Duties of the Legal Profession", socotit a fi prima atestare a termenului care va face cariera.

În 1883, Theodore Vail, președintele companiei Bell Telephone, initiaza prima actiune planificata de testare a publicului pentru costruirea unei "politici a sunetului". În 1888, compania The Mutual Life Insurance angajeaza un jurnalist cu sarcina speciala de-a forma imaginea organizatiei. În 1889, Westinghouse Co. își creaza primul departament de imagine.

Nu trece mult și apar firmele de profil. Boston, 1900 primul Publicity Bureau, printre clienti, Harvard College. 1904- New York- oficiul de publicitate al lui Ivy Lee, viitorul creator de imagine al lui John Rockefeller jr., unul din fondatorii Relatiilor Publice moderne, printr-o celebra "Declaratie de pricipii ". Ivy Lee, nume rezonant în domeniu, este cunoscut mai ales datorita încercarilor sale de a da o fata umana marilor coloși industriali americani, într-un moment în care SUA se confruntau cu un nivel ridicat al creșterii industriale. Conditiile foarte proaste de munca ale lucratorilor manuali a atras atentia mass-mediei, care a criticat vehement atitudinea așa-numitilor "patroni", cu efecte negative asupra imaginii acestora. De asemenea, l-a convins pe John Rockefeller sa tina seama de plângerile minerilor. Filozofia sa ar putea fi rezumata în urmatoarea fraza: " Publicul trebuie informat "

PR-ul, conform definitiei actuale, își gasește originea la începutul secolului în SUA. Edward L. Bernays, Ivy Lee, Pendleton Dudley, George Creel, Carl Byoir și multi altii simbolizeaza pionieratul activitatii de Public Relations.

Participarea americanilor la primul razboi mondial a fost și rezultatul unei ample campanii de convingere a publicului, urmata de o permanenta informare a acestuia cu privire la mersul operatiunilor. Analizând rezultatele pozitive ale actiunii, americanii au pus un accent deosebit pe PR și în al doilea razboi mondial, ceea ce a prilejuit afirmarea lui Elmer Davis ca specialist în domeniu.

În sfârșit, o alta directie a PR, consultanta, se dezvolta începând cu anii '20, datorita lui Edward Bernays, nume tot atât de celebru în materie ca și cel al lui Ivy Lee.

Puternica influenta a lui Edward Bernays asupra dezvoltarii PR a fost legata și de evolutia sa personala: s-a nascut la Viena în 1891, dar a crescut de mic copil la New York, iar unchiul sau era Sigmund Freud. Teoriile celebrului sau unchi au exercitat o puternica influenta asupra lui, nu de putine ori, consultându-se cu psihologi în organizarea campaniilor de PR.

Bernays a fost primul care a introdus termenul de "consilier de PR". În 1923 a scris prima sa carte despre Relatiile Publice : "Crystallizing Public Opinion" și a introdus Relatiile Publice ca materie la New York University. În aceasta prima carte, Bernays a aratat ca principala datorie a Relatiilor Publice este aceea de-a crea o conștiinta publica. În prelegerile sale tinute în cadrul New York University a tinut sa sublinieze faptul ca, pentru a crea și a schimba opinia publica, trebuie întelese mai întâi motivatiile umane.

În lucrarea sa, intitulata "Public Relations", aparuta în 1952 Bernays a evidentiat faptul ca Relatiile Publice reprezinta un instrument vital pentru ajustarea, interpretarea și integrarea care are loc la nivelul indivizilor, grupurilor și organizatiilor. Tot în aceasta lucrare a încercat sa dea o definitie cât mai clara conceptului de Relatii Publice, definitie pe care o va prelua și în cea mai importanta lucrarea a sa : "Biografia unei idei" (1965):

Bernays a sesizat un fapt foarte important, și anume acela ca "Relatiile Publice reprezita o "strada cu dublu sens", sau, cum va numi el mai târziu aceasta idee: "feed-back principle" (principiul feed-back-ului).

Prin urmare, principiul "feed back-ului", sau al ecoului, cum a mai fost numit, are o importanta deosebita în Relatiile Publice.

În lucrarea sa de baza, "Biografia unei idei", Bernays va scoate în evidenta faptul, ca premisa principala pentru dezvoltarea Relatiilor Publice o reprezinta societatea democratica.

Propunerea facuta de acesta în revista "Contact", de-a crea un departament de PR în cadrul aparatului de stat al SUA, va fi luata în considerare abia 20 de ani mai târziu, când guvernul va pune bazele unei astfel de departament de PR. Cu ajutorul acestei institutii se va crea încetul cu încetul, începând din 1922 conștiinta publica pentru acesta noua profesie.

Cât privește activitatea sa practica, Bernays a condus la începutul carierei sale campanii de PR (publicity) pentru baletul rusesc. El a analizat efectele nefaste pe care le pot avea vânzatoarele de bilete la teatru asupra publicului, mai ales atunci când sunt nepoliticoase. Mai târziu se va ocupa de traducerea și publicarea în America a lucrarilor unchiului sau Freud.

Berneys a condus, de asemenea, campanii cuprizatoare de PR pentru firmele Procter & Gambel, Tobacco Company, L&M, Lucky Strikes și altele.

Depresiunea economica americana, din anii '30, a dat un avânt extraordinar activitatilor de PR, mai ales agentiilor de imagine care au folosit toate mijloacelor posibile de persuasiune pentru a demonstra publicului ca marii capitalisti, "rubber barons", pot fi în același timp unii blânzi. Istoricii sunt de acord în a afirma ca intensa campanie de PR din timpul marii crize a contribuit mult la blocarea patrunderii ideilor comuniste în SUA.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Relatiile Publice vor fi pe deplin institutionalizate, mai întâi în SUA, unde au luat fiinta, apoi în Europa, unde se pare ca existasera și înainte, dar nu au fost la fel de sistematizate și organizate ca peste ocean.

Ca profesie Relatiile Publice s-au putut dezvolta în adevaratul sens al cuvântului în America, unde industriașii și politicienii l-au înteles valoarea. Printre primii clienti de PR se numara bancheri influenti precum Thomas Fortune Ryan, Harry Payne Whitney; industriași precum John D. Rockefeller jr.; firme ca Mutual Life Insurance Company, Pennsylvania Railroad Company, American Telephone și Telegraph Company și președinti precum Theodore Roosevelt și Wilson.

Dat fiind implicarea Americii în Europa dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial și începutului Razboiului Rece, Relatiile Publice au început sa înfloreasca surprinzator și în Europa, mai întâi în Marea Britanie datorita relatiilor strânse dintre aliati. Constituirea unor asociatii credibile care reuneau profesioniști de Relatii Publice a avut de asemenea o contributie însemnata. În 1947, American Council on Public Relations (înfiintata în 1938) a fuzionat cu Public Relations Society of America (PRSA).

Boomul Relatiilor Publice care a urmat dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial a fost mult mai accentuat în Marea Britanie comparativ cu Europa Continentala, aceasta fiind puntea de legatura între SUA și Europa Continentala. Deși Institute of Public Relations a luat fiinta abia în 1948, Relatiile Publice fusesera utilizate și înainte sub o alta denumire, și anume aceea de "public service".

Relatiile Marii Britanii cu SUA au fost surprinse de Bernays în lucrarea sa intitulata: "What the British think of us: A study of British ostility to America and Americans and ist motivations with recommandations for improving Anglo-American relations". Marea Britanie respinsese participarea sa la Comunitatile Economice Europene, fapt care la vremea respectiva nu era pe placul Americii și care era de asemenea tinta acuzatiilor americane, cum ca Marea Britanie face uz de imperiul sau și de Commonwealth pentru a exploata avantaje comerciale necinstite.

În orice caz, termenul de Relatii Publice începea sa prinda radacini și în Marea Britanie, fapt care a fost puternic sustinut și de expansiunea multinationalelor americane. Au luat fiinta asociatii de profesioniști în Relatii Publice, ca de exemplu :

"Public Relations Round Table" care au sustinut negreșit procesul de popularizare al acestei profesii.

Prima tara din Europa Continentala care a pus bazele unei asociatii de Relatii Publice a fost Italia, care la fel ca și Marea Britanie se bucura de un nivel relativ ridicat al investitiilor americane.

În 1958 Franta și Germania au urmat exemplul Italiei.

Nașterea asociatiilor nationale de Relatii Publice a costituit premisa aparitiei unei asociatii internationale dominata de SUA și Marea Britanie. Astfel a luat fiinta în 1955 la Londra International Public Relations Association (IPRA). Nu este surprinzator faptul ca 50% din membrii asociatiei (919) provin din tarile vorbitoare de limba engleza. Aceasta proportie s-a pastrat și în perioada curenta. Un numar destul de ridicat de practicieni de Relatii Publice se înregistreaza în Olanda, Suedia și Finlanda. Astfel, în 1995, Suedia cu o populatie de 8,5 milioane, avea 2880 de practicieni, în timp ce Finlanda cu o populatie de numai 5 mil, înregistra 1500 de practicieni.

Oricum, conferinta IPRA de la Paris, din 31 mai 1995, a tinut sa se desfașoare sub emblema "50 de ani de Relatii Publice în Europa".

Relatiile Publice moderne, fie ca se practica în departamente specifice ale unor organizatii, fie prin agentii specializate care executa comenzi pentru crearea, promovarea și mentinerea imaginii unei organizatii, se pare ca, în prezent antreneaza 500000 de persoane active în toata lumea.

1.3 PUBLIC AFFAIRES SI RELATIILE PUBLICE

Public Affairs este notiunea care a fost conceputa pentru descrierea operatiunilor de Public Relations ale serviciilor guvernamentale și care se folosește în principal în SUA: în cursul timpului acesta notiune a fost folosita și pentru alte operatiuni de PR pentru a evita conotatia negativa care se lipea adeseori de cuvintele "public relations". Nu de putine ori Relatiile Publice au fost catalogate din neștiinta sau rea-vointa drept propaganda, lobby ilegal, dezinformare de presa, sau reclama ascunsa. Multe companii mari își numesc Relatiile lor publice " Public Affairs ".

Numeroase cercetari facute în Europa de catre CERP (Confederatia Europeana de Relatii Publice) indica faptul ca, profesia de Relatii Publice s-a dezvoltat cu precadere în urmatoarele directii: Afaceri Publice, Relatii Interne, Relatii cu Consumatorii, Relatii Financiare.

Necesitatea unor relatii reale, la nivelul unei organizatii, la nivelul guvernului, dar și al societatii în ansamblu este mai mult decât evidenta. Conceptului de "comunicare globala" în cadrul unei companii, unei organizatii presupune capacitatea acesteia de-a construi și de-a dezvolta relatii cu toate categoriile de public, intern sau extern.

Public Affaires reprezinta doar o parte componenta a Relatiilor Publice și se refera la o categorie de public bine determinata formata din Guvern, Parlament, Autoritati Locale etc. Responsabilitatea principala a unui specialist "Public Affaires" este de-a reprezenta interesele unei companii, sau organizatii în Relatiile lor cu Guvernele Nationale, Municipalitati, functionari de stat.

1.4 CALITATEA ÎN RELATIILE PUBLICE

Abordarea acestei problematici în cadrul lucrarii de fata nu este deloc întâmplatoare. Ea reflecta o tendinta care s-a conturat în ultimii ani, și anume aceea de a defini standardele minime de calitate necesare desfașurarii eficiente a oricarei profesii. În acest context, Relatiile Publice nu constituie o exceptie. Motivatia integrarii conceptului de calitate în cadrul acestei profesii este foarte simpla. Astfel, urmarirea permanenta a unor standarde calitative va conduce negreșit la obtinerea unor rezultate profesionale mai performante atât pentru practicieni de Relatii Publice cât și pentru clienti lor, la motivarea angajatilor și prin urmare la creșterea eficientei serviciilor prestate.

În 1997, în urma reuniunii de la Helsinki a asociatiilor internationale de Relatii Publice: IPRA (International Public Relations Association), CERP (Confederation Europeenne des Relations Publiques), ICO (International Committe of Public Relations Consultancies Associations) a luat fiinta IQPR (International Committe for Quality în Public Relations). Cu acest prilej au fost elaborate standardele minime de calitate pentru acesta profesie (MQS).

Așa cum se precizeaza în Declaratia de la Helsinki, practicienii în acest domeniu ar trebui sa obtina certificate de calitate în conformitate cu regulile ISO 9000.

S-au stabilit în acest sens patru categorii de standarde minime de calitate, cu ajutorul carora se pot evalua activitatile desfașurate în domeniu.

Prima categorie se refera la "procesul" activitatilor de Relatii Publice ; a doua la "practicile" pe care practicienii din acest domeniu trebuie sa le stapâneasca; a treia la "performante"; a patra la așa-numitele "personal-skills", aptitudinile personale ale practicienilor de-a practica aceasta profesie.

Chiar daca aceasta profesie presupune un anume grad de creativitate și flexibilitate din partea celor care o practica, IQPR (International Committe for Quality in Public Relations) recomanda pentru managementul proceselor comunicationale respectarea unor proceduri bine structurate și sistematizate. Numai în acest fel, declara specialiștii, se pot comensura rezultatele acestei profesii.

Standardele minime de calitate sunt elaborate pentru a ușura controlul serviciilor de Relatii Publice, atât în ansamblul lor, cât și pe parcursul fiecarei etape de desfașurare – începând cu primul brifing între clientii și practicienii de Relatii Publice și sfârșind cu evaluarea finala a rezultatelor și cu îmbunatatirea sistemului (a mijloacelor și metodelor utilizate în Relatiile Publice).

Aceste aspecte au o deosebita importanta in activitatea practica: etapele derularii unui proces pot fi permanent îmbunatatite, având drept baza experienta similara anterioara.

Existenta în rândul practicienilor europeni a unei oarecare euforii în dobândirea unor certificate de calitate ISO 9000, impune gasirea unor noi formule care sa împiedice eliberarea acestora în serie. Se așteapta ca noile certificate ISO 9000/2000 sa solutioneze acestor neajunsuri.

Dobândirea unor certificate care sa faca dovada întrunirii standardelor minime de calitate s-a impus din ce în ce mai mult în ultimul timp, fiind urmarea exigentelor impuse de marile companii, care conditioneaza colaborarea lor cu Agentiile de Relatii Publice de existenta acestor certificate.

1.5 DEZVOLTAREA RELATIILOR PUBLICE IN ROMÂNIA

Fara indoiala, merita rememorata pe scurt istoria crearii Asociatiei Române a Profesioniștilor în Relatii Publice (ARP), nu pentru ca ea ar fi singulara, ci tocmai pentru ca este un fapt tipic acestui timp de modelare a unei noi matrice sociale.

La început a fost ideea. Ea a apartinut studentilor și profesorilor Facultatii de Comunicare Sociala și Relatii Publice de la Scoala Nationala de Studii Politice și Administrative (SNSPA).

Cu ocazia Seminarului de Relatii Publice organizat de SNSPA și desfașurat în primavara anului 1995 ideea iese la rampa și se concretizeaza în crearea Comitetului de initiativa pentru înfiintarea primei asociatii profesionale deschisa primelor generatii de profesioniști-practicieni, cadre didactice, studenti ai cursurilor post-universitare de Relatii Publice. Cel mai important câstig al momentului era conștientizarea și afirmarea apartenentei la o bresla – noua ce-i drept, și impunerea – în perspectiva acreditarii meseriei a unui nou actor social – comunicatorul profesionist.

A urmat apoi efortul initiatorilor de a identifica și atrage pe cât mai multi din cei care se recunoșteau în postura de specialiști în Relatii Publice pentru a transforma ideea în realitatea de azi.

Toate punctele mentionate în statutul ARP vadesc caracterul de pionierat al organizatiei și sunt, totodata, expresia intuitiei unui grup de profesioniști ca peisajul social trebuie imbogatit și completat cu un element ce nu poate lipși din constructia unei societati deschise.

Dintre principalele actiuni initiate, organizate și realizate de ARP trebuie mentionate:

Prima editie a "Zilelor Relatiilor Publice" care s-a desfașurat pe 1-2 noiembrie 1996, prilej în care Președintele Confederatiei Europene de Relatii Publice, Thomas Achelis a anuntat oficial admiterea ARP în rândurile Confederatiei Europene de specialitate ca membru cu drepturi depline.

În luna martie a fost organizata la Casa Titulescu o întâlnire cu studentii de Realtii Publice. Cu aceasta ocazie s-a înfiintat asociatia studenteasca de profil, între cele doua existând o colaborare permanenta.

Pentru prima data, ARP apare în anuarul de Relatii Publice Hollis Europe, editia 1997-1998.

A doua editie a "Zilelor Relatiilor Publice" care s-a desfașurat pe 15-16 octombrie 1997, moment care a prilejuit o regasire și o regrupare pentru specialiști, si, mai ales, un mediu oportun pentru dezbateri și schimburi de idei.

Anticipând capitolul II, se cuvine sa ca Relatiile Publice înseamna comunicare… Dupa 50 de ani de comunism și de izolare, România trebuie sa se încadreze într-o noua paradigma, aceea a comunicarii, întrucât am intrat într-o alta lume, cu alt sistem de valori și cu alte norme de comunicare.

Imaginea pe care dorim s-o proiectam în exterior pleaca de la imaginea din interior. Regula de aur a Relatiilor Publice este ca relatiile bune încep acasa. Așa cum spunea Liviu Mureșan, fost Președinte al Asociatiei Române de Relatii Publice “Exista un proces subtil de transfer al imaginii. Se poate face un lobby extern activ, agresiv, dar el trebuie sustinut și acoperit de realitatile interne. Gesturile solitare ale unor personalitati- oricât de prestigioase ar fi ele – nu sunt decât simple caramizi într-o constructie uriașa care se construiește greu, dar se depreciaza foarte usor.”

“În general, în lumea moderna Relatiile Publice înseamna o meserie, deci un termen tehnic. E foarte important sa se instaleze și în lumea româneasca aceasta forma a modernitatii care este știinta de a manevra, dirija, ajuta și manipula un interlocutor cu care intri într-o relatie (tehnica, de asemenea).”

Pe de alta parte, merita subliniat faptul ca imaginea este o informatie despre institutii sau despre persoane, pe care o pui în circulatie și care este menita sa creeze o anumita stare de spirit, sa determine o anumita atitudine, un anumit vot etc. Or, și imaginea, la noi, este, într-o foarte mare masura, rezultatul zvonurilor. Exista, prin urmare, și zvonuri sub forma de imagine.

Capitolul II

O ANALIZA A SITUATIEI ECONOMICE A ROMÂNIEI, DAR MAI ALES SUB ASPECTE COMUNICATIONALE DIN PERSPECTIVA NATIONALA SI INTERNATIONALA

2.1 FORMULAREA PROBLEMEI

Cine va încerca sa faca un inventar al limbajului de lemn postrevolutionar nu va putea trece cu siguranta peste o sintagma foarte la moda în clipa de fata: imaginea României.

Evident, este extrem de dureros ca nu suntem cunoscuti, numai ca adevarul acesta nu este caracteristic doar ultimilor ani, ci, din pacate, ne urmarește exact de când existam ca stat.

Oricare ar fi explicatiile, sigur este ca pâna nu de mult, adica de aproape trei sferturi de veac, nici un guvern nu a facut nimic sistematic, organizat, nu a investit banii necesari pentru cunoașterea României în lume, deși în fruntea tarii s-au perindat nu numai sfertodocti, analfabeti etc, ci și oameni cu o deosebita cultura, trecuti prin marile universitati occidentale.

Cât este vina noastra și cât a lumii, nu are rost sa discutam aici. Oricum, gazetari importanti și însemnati scriitori au tras semnalul de alarma la timpul potrivit, dar nimic nu s-a miscat. Din pacate, rezultatul acestor stradanii gazetarești s-a materializat prin numeroase articole de nimeni luate în seam și de promisiuni ale politicienilor, niciodata onorate cum s-ar fi cuvenit. Caci, pe multi politicieni români ultimul lucru care i-a interesat și – din nefericire – îi intereseaza este, evident, tara, deși vorbesc neîncetat despre ea. Dar aceasta este o alta problema.

Pe linia celor afirmate la început, câteva observatii ale lui Emil Cioran publicate în 1934, par actuale și astazi. Scria Emil Cioran:

"Pentru România, singura realitate este viitorul. Trecutul nostru? Lipsa de libertate, lipsa de orgoliu, lipsa de misiune. Este un adevarat nonsens sa ne reclamam de la o istorie fara întamplari. Noi de-abia începem sa traim. Si atunci este explicabil de ce strainii nu cunosc aproape nimic din așa-zisa noastra viata. Nu este mai putin adevarat ca ignoranta lor este excesiva și atât de mare, încât te revolta. Dispretul lor pentru noi este atât de exagerat, ca te desgusta pentru toata viata de strainatate. Am întâlnit atâtia care nici nu știau ca exista un popor român! Daca aș face o lista cu toate întrebarile care mi s-au pus referitoare la România, atunci fie din dispret, fie din rușine, n-ar trebui sa mai trecem nici granita. Am vazut români care râdeau la astfel de întrebari. Ele sunt întristatoare în ultimul grad. Oricât am fi noi românii de pacatosi, în nici un caz nu traim la un nivel atât de inferior, cum se crede în strainatate".

Suna frumos sa deplângi "reaua" imagine a tarii, deși de ea sunt raspunzatori în egala masura toti cetatenii, fara deosebire, nu altii, mereu altii. În tara putem sa credem fiecare în doctrina care ni se pare mai convingatoare, dar în afara ar fi necesar pentru construirea unei imagini solide sa fim cu totii români. Dar oare suntem?

Când intelectuali sau personalitati politice importante una declara acasa și alta în strainatate, ce se poate spune? Chiar daca la orizont se profileaza o "Europa Unita", nu trebuie sa fii un observator atent pentru a descoperi ca fiecare natiune europeana tine la specificul ei, la traditiile ei, la tot ceea ce o caracterizeaza și o reprezinta, așa încât strainii nu îi privesc cu ochi îngaduitori pe cei care își neaga natia, renunta la ceea ce sunt, se autoponegresc, închipuindu-și ca astfel pot crește în ochii lumii, fac placere celor cu care vorbesc. Gafele politice tin tot de imagine, iar ele au un ecou mai mare decât ne putem închipui. Cu zece carti și de reviste nu se poate șterge un gest necugetat, niște vorbe proaste scapate ca din întamplare în presa internationala.

Dar sa revenim și sa vedem succint ce se întampla concret pe meleagurile carpatine. Voi porni de la spusele unui mare om de PR, americanul Edward Bernays, care pornea mereu în argumentarea demersurilor sale de la dictonul urmator: "Regula de aur a Relatiilor Publice este ca relatiile bune încep acasa"

Așadar, imaginea pe care o tara dorește s-o proiecteze în exterior pleaca de la imaginea sa din interior. Se poate face un lobby extern activ, dar el trebuie sustinut și acoperit de realitatile interne. „Gesturile solitare ale unor personalitati – oricât de prestigioase ar fi ele – nu sunt decât simple caramizi într-o constructie uriașa care se construiește greu, dar se depreciaza foarte usor.“ (a se vedea nota de subsol nr 4)

"Lasati publicul sa se prosteasca" era în urma cu o suta de ani sloganul de public relations, lansat de Phineas Taylor Barnum. Aceasta pentru ca, la începuturile lor, agentiile de presa și firmele care se ocupau de relatii publice puteau face orice, transmite orice, singura conditie fiind aceea de a convinge.

În mare, acest peisaj parcurs de tarile occidentale la sfârșitul secolului trecut se regasește dupa anii '90 în România. Pe de o parte, reprezentantii institutiilor, acelorași institutii publice, au facut, nu o data, declaratii contradictorii (sau în discordanta cu realitatea), gazetele la rândul lor, s-au pretat pe fata diverselor jocuri politice – iar, pe de alta parte, afacerile mai mult sau mai putin secrete, deseori frauduloase au prosperat. Se poate, deci, spune ca activitatea de Public Relations se confrunta cu probleme de etica – și asta cu atât mai mult cu cât singurele legi care guverneaza în domeniu sunt Codul Penal și cel Comercial. Bunaoara, în România oricine poate sa-și înregistreze o asociatie care sa poarte numele, de pilda, Bill Clinton – sau o alta intitulata Asociatia Româna a medicilor stomatologi.

Colgate-Palmolive România SRL si-a inventat o astfel de asociatie, care cautioneaza reclama "Colgate – singura pasta de dinti recunoscuta de Asociatia Stomatologilor Profesionisti din România". Desigur, asociatia cu pricina a fost creata pentru a recunoaște un singur produs și nimic altceva (orice ONG poate fi înregistrat cu semnaturile a 21 de persoane care au buletin). Inovatia Colgate este o buna gaselnita, dar totodata un potential conflict de Public Relations. Conflictele de Relatii Publice au ca puncte de pornire așa-numitele rupturi de comunicare, ce pot fi subsumate în câteva propozitii simple: "sa spui repede orice" (într-o campanie care trebuie grabita dintr-un motiv sau altul), "sa trasmiti cât mai multe amanunte" (în legatura cu ceea ce vrei sa promovezi), "sa reformulezi o informatie care a ajuns deja acolo unde trebuia sa ajunga", sa distribui prea putina informatie" (ceea ce genereaza multe temeri).

La o analiza mai atenta s-ar putea observa ca nu numai institutiile publice (Presedentia, Guvernul, Ministerele etc.) au astfel de "pauze de comunicare“, dar chiar și marile firme. Aceste comunicari "întrerupte" sunt denumite de catre expertii de PR "crize", adica "atacuri împotriva propriei reputatii și încrederi".

2.2 ASPECTE COMUNICATIONALE NATIONALE

2.2.1 REGIMUL INFORMATIEI

În urmatoarele rânduri, voi încerca sa dau raspunsuri la o serie de întrebari controversate care ating problema informarii publicului în România, regimul informatiei, raportul existent între propaganda, informare și comunicare într-o societate democratica. Argumentele teoretice vor fi dublate și de exemple concrete.

Statutul informatiei în România

Teoriile moderne privind informatia au gasit în ultimii ani cea mai potrivita analogie: informatia este o resursa, ca oricare alta, dar mai mult decât atât este o resursa vitala. Totuși, analogia are o mai mare putere explicativa daca vom analiza prin analogie informatia și o resursa naturala, titeiul, de pilda.

Ce facem pentru a utiliza profitabil un zacamânt, de orice natura? Mai întâi îl identificam și îl evaluam din punct de vedere cantitativ și calitativ. Apoi, cu ajutorul unor procedee tehnice, extragem titeiul și îl prelucram, ajungând din forma lui bruta la produse finite care vor fi utilizate spre folosul omului.

Exact prin același proces ar trebui sa treaca și informatia, cu doua mentiuni prealabile: mai întâi , spre deosebire de zacaminte, informatia este importanta indiferent de cantitate și calitate; apoi, utilizarea informatiei nu se sfârșește cu reziduri.

La întrebarea: unde se gasește informatia? , raspunsul este foarte simplu și nu necesita argumente – peste tot!

Cum extragem informatia? Prin procedee de culegere a datelor, care devin pe zi ce trece mai sofisticate.

Cum prelucram informatia? Prin sistematizare, analiza, clasificare.

În sfârșit, cum utilizam (valorificam) informatia? Daca în cazul în speta pe care ni l-am propus (al României), foarte multe lucruri sunt deficitare și în etapele anterioare ale procesului, trebuie sa recunoaștem ca, în acesta din urma, unele sunt de-a dreptul grave.

Orice român a fost macar o data utilizator de informatie prelucrata (nu luam în discutie perioada de dinainte de '89) si, în aceasta situatie, a putut constata ca:

A solicita, ca cetatean o informatie la nivelul unei institutii de stat (minister, administratie, regie etc) e ca și cum, vrând sa cumperi ceva, ti s-ar raspunde"Avem, dar nu va dam!"

A solicita o informatie la nivelul administratiei locale e ca și cum, solicitând același bun, care se gasește din belsug, ar trebui neaparat sa oferi un comision pentru a-l obtine.

A solicita o informatie la "anumite institutii" de stat e ca și cum a-i privi cu jind la produsele unui magazin închis.

Culmea este ca, adesea, organizatiile private procedeaza asemanator. Nu putine sunt cazurile, când studentii Facultatii de Relatii Economice Internationale care au dorit sa-și însoteasca lucrarile cu studii de caz pe diverse societati comerciale au întâmpinat o neașteptata rezistenta în furnizarea de date, invocându-se concurenta, chiar daca nu era vorba de date confidentiale de natura economica.

Acest lucru demonstreaza ca, la fel ca și în alte cazuri este vorba despre o mentalitate, aceeași nefericita mentalitate imprimata de regimul totalitar, care din pacate nu s-a modificat semnificativ dupa 10 ani.

Mentalitatea persista, însa, și la consumator. Câtor români, de pilda, le-ar trece prin cap sa afle care este situatia administrarii cu apa potabila din cartierul lor? sa afle direct de la sursa, pentru ca sunt contribuabili, și nu din zvonurile colportate de muncitorii care repara conductele.

Aceasta situatie se datoreaza faptului ca oamenii nu sunt educati în sensul acesta, ca au dreptul la informatie, iar organizatiile, deși știu, nu sunt educate în sensul de-a se simti obligate sa furnizeze informatia.

Așa, cum în România nu se poate vorbi înca de o economie de piata propriu-zisa, regimul informatiei nu poate sa fie, la noi, decât unul "informal", subteran, întâmplator și cvasi-neinstitutionalizat, "natural" aș putea spune.

Informatii exista, dar sunt manipulate în mod nefiresc, mai mult sau mai putin "ilegal", asemenea unei marfuri de contrabanda. Informatiile sunt colportate, nu comunicate, caci, ceea ce se comunica reprezinta, de cele mai multe ori zvonuri, știri false.

"La ora actuala, daca s-ar încerca stabilirea unui procentaj între informatia corecta și cea falsa, manipulata, tendentioasa mai mult de jumatate din cantitatea totala de informatie vehiculata ar cadea în a doua categorie."

Institutiile publice românești comunica lacunar și pe prea multe voci. În clipa de fata, în România exista o problema fundamentala de comunicare, iar acesta problema nu o constituie non-comunicarea, cum se încearca a se acredita, ci comunicarea pe prea multe canale (voci), cu alte cuvinte: comunicarea pletorica. Exista, așadar, prea multe semnale pe aceeași tema iar neconstituirea unui canal unic duce, evident, la distorsiuni.

Informatie exista în România, dar ne comportam de parca ne-ar fi frica și rușine de ea. "Valoroasa în sine, informatia continua sa fie, pentru noi, comoara însasi, nu semnul ei monetar de zi cu zi. Caci românii par a nu comunica propriu-zis, ci a face troc de informatie".7

Exista, așadar, ziduri, mai înalte sau mai scunde în calea informatiei, blocaje ale accesului, care nu sunt neaparat intentionate, cât cauzate de lipsa unei intentii de reglementare a circulatiei acesteia.

Un exemplu care sa vina în sprijinul argumentelor de mai sus, demostrând lipsa de comunicare chiar și la cele mai înalte nivele, opturarea canalelor de comunicare, îl reprezinta modul de actiune al guvernului în anul 1997 cu ocazia închiderii celor 17 societati comerciale care înregistrau pierderi.

Ca aproape orice întamplare, buna sau rea, mult așteptata și amânata decizie a stârnit valuri de reactii și proteste și a fost, în tara noastra cu foarte multi analisti pe cap de locuitor, "amplu mediatizata".

Ca guvernul a procedat bine închizând acele societati, nu a fost nici o îndoiala. A facut-o însa cu stângacie, dupa nenumarate versiuni ale "listei" (ministrul reformei a anuntat o lista, șeful FPS alta lista, premierul alta, ceea ce demonstreaza o lipsa de comunicare, chiar și la acest nivel) și fara sa-și coordoneze pașii.

În plus, executivul n-a reușit sa comunice clar și fara echivoc cu opinia publica nici macar "post festum", dupa ce temperatura presei a urcat simtitor și în jurul întâmplarii s-a creat deja o vâlva considerabila. În acest sens, reprezentantii executivului care s-au perindat de nenumarate ori prin studiourile de televiziune n-au fost în stare sa puna, în mod coerent câteva accente: sa prezinte masurile de protectie sociala, sa explice în termeni concreti cât îl costa pe fiecare cetatean mentinerea în viata a întreprinderilor nerentabile, eventual ce se putea face cu banii înghititi de acestea în ultimii ani (câte spitale, câti km de sosea etc), cât va câștiga fiecare, în urmatorul interval de timp, din aceasta închidere etc.

Ceea ce s-a întâmplat dupa anuntarea închiderii (ezitarile în legatura cu modul de efectuare a platilor compensatorii, revenirea – a câta oara? – asupra listei) demonstreaza, înca o data, ca avem de-a face cu "o criza de comunicare" chiar și la acest nivel.

Categorii de informatii

În societatea româneasca, la ora actuala exista patru categorii de informatie absolut necesare: informatii statistice despre persoane, informatii despre bunuri, informatii despre corporatii și institutii si, în sfârșit, informatii de guvern.

Voi analiza succint, în rândurile urmatoare, accesul publicului la cele patru categorii de infomatii.

În România, informatiile despre produse sunt elaborate de Comisia Nationala de Statistica, dupa un sistem foarte lent și învechit, caci gradul de informatizare al acesteia este destul de scazut. Este cunoscut faptul, ca în România între 1977 și 1992 nu a existat nici un recensamant. Deci, vreme de 15 ani, în România nu s-a știut cum stam din punct de vedere demogarafic. Recensamantul din 1992 s-a publicat abia în 1994, cu mare întârziere, iar datele prezentate de acesta sunt în mare parte depașite. Comisia Nationala de Statistica a început, însa, sa aiba competitori în ceea ce privește productia de informatie despre persoane în România. Este vorba de institutele de cercetare private. În clipa de fata, exista în România în jur de 20 de astfel de institute, dar numai o parte sunt acreditate de Asociatia Europeana de Marketing, restul au o activitate mai restrânsa.

Cât privește informatia despre productia și circulatia bunurilor, și aici Comisia Nationala de Statistica joaca un rol important. Din pacate, însa, sistemul ei de operare este învechit, pentru ca sistemul statistic national de indicatori a ramas orientat, ca în trecut, spre planificare, a productiei și consumului, și nu catre înregistrarea miscarii, a circulatiei reale a produselor. Și în acest domeniu, Comisia a început sa fie concurata de institutele private, dar a caror capacitate de a produce informatie este, însa, redusa și limitata.

Urmeaza informatiile despre viata corporatiilor, a unitatilor fie economice, fie de alta natura, ca și despre viata institutiilor și agentiilor. Institutiile sunt cele ale statului, la nivel central cât și local, productia de informatie este foarte redusa în acest domeniu. Cât privește corporatiile, cantitatea de informatie este deosebit de mica.

În sfârșit, indicatorii guvernarii, care sunt indicatori de stare optionala și indicatori privind realizarea programelor de guvernare. Indicatorii de stare optionala au început sa fie produși înca din 1991-1992, mai veridic sau mai putin veridic, dar se produc, exista și functioneaza.

Indicatorii de realizare a programelor de guvernare sunt putini și se produc sporadic și nu au înca un impact major, atunci când sunt comunicati publicului.

Având în vedere cele patru categorii de informatie anlizate mai sus, se poate afirma ca, din partea publicului se manifesta o cerere de informatie propriu-zisa, și nu numai o nevoie de contact, de comunicare. Publicul are nevoie de informatii privitoare la viata corporatiilor și a institutiilor publice, chiar și de informatii structurate, obtinute prin masurari sistematice. Dar acest tip de informatie este mai importanta pentru profesionisti.

Așa cum declara Alin Teodorescu, sociolog al IMAS, “societatea româneasca se confrunta cu o problema cruciala : circulatia informatiei între institutiile publice este o tregedie; Avem de-a face cu un sistem de stat care nu functioneaza. Societatea româneasca este guvernata mai mult de catre zvonuri, impresii personale decât pe baza de informatie.”

Construirea unei societati de tip informational, spre care ne-am propus sa ne îndreptam, presupune, fara îndoiala o demonopolizare a informatiei.

Așadar, exista un monopol al informatiei în sectorul public. Organismele centrale de stat nu furnizeaza informatii, deși , în mod normal, ar trebui s-o furnizeze, pentru ca sunt servicii publice. Solicitarea unor informatii la Ministerul Finantelor privind un eșantion al firmelor cu un total al încasarilor mai mare de 10 milioane de dolari pe an, se lovește de aceeași mentalitate învechita și de aceeași replica "Aceasta informatie reprezinta un secret de stat!"

Așa cum se știe, dupa decembrie 1989 nu s-a facut aproape nimic pentru demonopolizarea informatiei. Dimpotriva, controlul asupra informatiei s-a perpetuat, în forme mai mult sau mai putin primitive, control care îi avantajeaza pe termen scurt pe posesorii acesteia, pentru ca informatia este un instrument de putere, dar îi dezavantajaza pe termen lung, pentru ca monopolul asupra informatiei are și câteva dezavantaje. Unul dintre dezavantaje ar fi acela ca, monopolul asupra informatiei poate conduce mai devreme sau mai târziu la speculatii și zvonuri. Or, așa cum se știe, forta zvonurilor este foarte mare, pentru ca noi suntem educati, formati în acest sens. Forta de persuasiune a zvonului rezida în aceea ca, acesta nu trebuie verificat și poate fi pus în circulatie foarte ușor.

2.2.2 CÂT DE PUBLICA ESTE "INFORMATIA PUBLICA" IN ROMÂNIA?

În momentul de fata, accesul publicului la informatie prin intermediul presei reflecta în buna masura accesul presei la informatiile publice, iar, daca ar fi sa caracterizez acest acces, aș putea spune ca el este, în momentul de fata haotic. În primul rând, exista prea multe birouri de presa.

Printre marile noutati postrevolutionare s-au numarat și partidele și ziarele care au impresionat atât prin varietate, cât și prin numar. Aceasta punte dintre presa și orice institutie importanta a fost numita birou de presa. Astfel, aproape fiecare institutie publica și-a înfiintat un astfel de birou de presa. Acolo, teoretic, jurnalistul în cautare de adevaruri fundamentale este îndrumat spre adevarul institutiei în cauza. Astfel, la biroul de presa al guvernului ar trebui sa afli adevarul guvernului, la biroul de presa al partidelor ar trebui sa afli adevarul acestora și așa mai departe.

Din acest noian de adevaruri, jurnalistul ar trebui sa extraga materialul de presa dedicat publicului. În acest sens, un birou de presa ar trebui sa puna la dispozitia jurnaliștilor toate informatiile legate de institutia pe care o reprezinta. Evident, un birou de presa eficient reusește stabilirea unor relatii cordiale între institutie și presa, va reuși aplanarea la timp a unor conflicte și, mai ales, va beneficia de sprijinul presei pentru institutia pe care o reprezinta în momente esentiale.

Din pacate, la noi, aceste birouri de presa furnizeaza informatii cu prea multa întarziere, ori informatiile furnizate sunt excesiv de neutre, mergând pâna la deja celebrul "no comment", astfel încât fiecare jurnalist încearca sa-și formeze propriile canale de informatii. Canalele acestea fiind, însa, neoficiale, exista un anumit pericol de dezinformare. Informatiile obtinute au nevoie, de cele mai multe ori de confirmare sau de infirmare, cu alte cuvinte de o pozitie oficiala, iar acest lucru este foarte greu de obtinut.

Inventie a timpurilor noi, birourile de presa mobileaza cam tot ceea ce mișca în lumea institutionala, politica și administrativa de la noi. Dar, experienta ultimilor ani demonstreaza ca un birou de presa prost face mult mai rau decât lipsa unui birou de presa. În cazul administratiei actuale exista, la toate nivelele un deficit de comunicare, caci, nu de putine ori s-au putut observa chiar în Guvern declaratii contradictorii, ceea ce demonstreaza faptul ca nici chiar ministrii, sau ministrii cu subalternii lor nu comunica suficient. Cu alte cuvinte, nu prea exista un punct de vedere comun care sa fie comunicat presei.

Mai sunt multe lucruri de facut, începând cu birourile de presa și mergând pâna la structura administrativa, care solicita o nemaipomenita rezistenta la solicitarile de informare formulate de presa. Așadar, se poate vorbi în continuare în România de existenta unor "monopoluri informationale", de utilizarea "informala" a unor informatii publice, pentru ca informatia este considerata un instrument de mare putere. Iar, într-o perioada de trecere de la un regim în care informatia este folosita exclusiv în scopuri de șantaj, în care totul era secret, în multe structuri deosebit de importante aceasta obisnuinta s-a pastrat. Informatia continua sa fie folosita, în multe cazuri, ori pentru a șantaja pe cineva, ori pentru a compromite pe cineva, ori pentru a ascunde vina cuiva care are nevoie de promovare într-o structura viitoare. Motivatia ascunderii informatiei exista, caci informatia pretutindeni în lume este extraordinar de valoroasa, și în acest sens, de ce ar face exceptie România?! Exista așadar motivatii ale blocarii canalelor de informatie, neputându-se vorbi la noi de transparenta.

Exista deseori printre români tendinta de a cataloga foarte rapid institutiile statului ca lipsite de transparenta. De cele mai multe ori cei care au iesit primii sa atace aceasta "maladie" au fost ziaristii nemultumiti ca nu-și pot obtine în bune conditii și pe cai oficiale materia prima a profesiei lor. Au venit imediat specialiștii în psihologie-sociala care au dat verdictul "lipsa de transparenta a institutiilor statului este o consecinta a înrobirii mentalitatilor în cei 45 de ani de comunism, situatie care se concretizeaza printr-o teama adesea inexplicabila fata de posibile repercusiuni negative" (Pasti, 1996).

Desigur aceasta este cea mai comoda explicatie pe care toti românii o gasesc aproape pentru orice. Numai ca exista și o generatie tânara care nu a avut când sa se îndoctrineze și care ar trebui, cel putin teoretic, sa priveasca transparenta print-o alta perspectiva în loc de a îmbratișa teoria clasica prezentata anterior. Si mai exista și mass-media româneasca atât de mândra ca este a patra putere în stat și cea mai democratica institutie din România care ar trebui sa-și ia foarte în serios rolul de educator al maselor, prezentând informatii corecte și respectând unul dintre principiile de baza ale jurnalismului, verificarea unei știri din cel putin trei surse independente și prezentarea opiniilor tuturor partilor implicate într-o actiune. Ce se practica în majoritatea cazurilor? Reporterii folosesc cam ce informatii au la îndemana, procurate pe cai oficiale sau neoficiale. Exista o tendinta de polarizare a surselor pentru ca unii redactori sunt fericiti daca au pozitia oficiala (guvern, ministere, presedintia etc.) pe care o prezinta cu sfintenie, altii considera ca din contra cea mai importanta este opinia celor multi și oropsiti (sindicate, organizatii neguvernamentale etc).

Este adevarat ca obtinerea unor informatii de la institutiile statului este adesea o misiune aproape imposibila dar tendinta de a generaliza afirmatia aceasta e periculoasa pentru simplul motiv ca sunt unele care și-au îmbunatatit considerabil relatiile cu presa, prin aceasta întelegându-se ca furnizeaza prompt informatii corecte și clare.

Daca s-ar realiza un clasament sau o gazeta de perete mobilizatoare la capitolul "Așa Da!" ar sta Ministerul Afacerilor Externe care are chiar și un site – http://www.mae.ro- unde se pot gasi informatii publice despre activitatea institutiei (declaratii oficiale ale ministrului sau consilierilor, rezumate ale conferintelor de presa, acorduri și întelegeri semnate de România etc.). Sa fie oare influenta mentalitatii deschise a ministrului Andrei Plesu? Eforturi disperate face și Autoritatea Nationala pantru Turism (fostul Minister al Turismului). La capitolul "Așa Nu!" conduc detașat Ministerul Finantelor și Fondul Proprietatii de Stat alaturi de unele banci de stat.

Care sunt cauzele acestui comportament? În cazul bancilor exista o frica teribila de ziaristi din cauza coruptiei care afecteaza puternic sistemul bancar românesc și pe care mass-media a dezvaluit-o, așa ca solutia cea mai sigura pentru managerii incompetenti sau doar tematori pentru scaunul pe care-l ocupa, este o circulara prin care se interzice angajatilor sa dea declaratii presei fara aprobarea superiorilor. Astfel ziaristii dupa ce au fost trimisi, mai mult sau mai putin politicos, pe la Birourile de presa (acolo unde acestea exista și fizic nu doar ca idee), trebuie sa alerge dupa semnaturi din partea directorilor și foarte greu reușesc sa obtina la timp informatiile de care au nevoie. Managerii nu reușesc adesea sa priveasca un interviu sau chiar o simpla declaratie ca pe o actiune de PR ci doar ca pe un fel de "agresiune".

Surprinzatoare este atitudinea filialelor din România a companiilor transnationale care nu se comporta nici pe de parte așa cum sunt prezentate în manualele de PR. Unele nu și-au dezvoltat înca un departament special care sa se ocupe de relatiile cu presa, aceasta îndeletnicire cazând în sarcina departamentelor de marketing care nu au personal pregatit pentru a redacta corect o declaratie de presa. În plus, managerii nu au încredere în calitatea activitatii prestate de acești "purtatori de cuvânt" improvizati și cer o supervizare suplimentara și personala a declaratiei, așa ca se mai pierde ceva timp. Pentru reporterii de televiziune sau radio timpul are o însemnatate deosebita iar o informatie care a sosit într-o redactie la ora 18.30 atunci când deadline-ul programului de știri este la ora 18.00 nu mai are nici o valoare din simplul motiv ca nu mai este timp pentru prelucrarea sa (înregistrari audio sau video și montaj).

În cazul firmelor multinationale aspectele prezentate mai sus își pot gasi explicatia în ceea ce teoria managementului international al resurselor umane numește cross-culture issue. Pe scurt, expatriatii nu ofera încredere nelimitata angajatilor localnici. S-ar putea pune întrebarea și de ce i-au mai angajat pe un post care presupune, oarecum, promovarea imaginii firmei pe piata româneasca și inevitabil contactul cu mentalitatea publicului autohton pe care se presupune ca aceștia o cunosc mai bine decât expatriatul respectiv?

Lipsita de o explicatie logica, cel putin din perspectiva unui jurnalist, este practica întâlnita la filiala româneasca a celebrei firme de audit financiar Arthur Andersen. Aici nu exista un birou de relatii cu publicul sau presa, aceasta sarcina revenind unei tinere persoane din cadrul departamentului de marketing, absolventa a Facultatii de filologie dar care a absolvit cu succes (?) câteva cursuri de training ale companiei. Persoana respectiva pune la dispozitia jurnalistului informatii bogate și interesante numai ca cere ca articolul care va rezulta sa fie trimis spre avizare partenerului care, surpriza, este român. Bineînteles ca începe o "dezbatere" interminabila pe tema articolului. Ca partenerul trebuie sa-și apere ideea proprie despre importanta firmei pe care o conduce este de înteles.

Acest lucru nu înseamna automat ca toti jurnalistii sunt neprofesioniști sau ca trebuie sa scrie articole publicitare pentru firma respectiva. Jurnalistica este o profesie la fel de complicata ca oricare alta și are și ea regulile ei care încet-încet (ce-i drept mult prea încet) încep sa se impuna și în România. Si managerii ar trebui sa înceapa sa înteleaga acest lucru, mai ales ca tehnica negocierilor are un principiu foarte clar exprimat prin sintagma "sa nu-ti subapreciezi niciodata interlocutorul!"

Cât de profesioniști sunt însa jurnalistii? Discutia trebuie sa plece de la starea economica generala a României, pentru ca o presa puternica nu poate supravietui într-o tara saraca. Profesionalismul în jurnalism înseamna informarea corecta a auditorilui care presupune o foarte buna acoperire a unui eveniment pentru a se putea prezenta pe cât posibil mai multe perspective. Acest ideal este puternic dependent de puterea financiara a canalului media pentru ca o foarte buna acoperire presupune resurse materiale și umane uriașe în special pentru televiziune și radio (de la studiouri, care de reportaj, transmisie prin relee sau satelit pâna la banala mașina cu care reporterul sa se deplaseze cât mai repede cu putinta la locul faptei și evident pâna la "banalul" reporter).

Peisajul oferit de institutiile media românești este uneori dureros de jalnic. Jurnalisti întarziati la conferinte de presa pentru ca au stat mult în statie sa aștepte autobuzul sau tramvaiul, preocupati sa prinda mai degraba câte un sandwhich de pe masa de protocol decât sa asculte vorbitorul pentru ca "oricum nu spune nimic interesant și ne dau mape de-alea din care copiem noi de vreo 1000 de semne, sa iasa un articol" (ziaristi anonimi de la Jurnalul National, Libertatea și Cotidianul, 1996-1999), informeaza cum pot și ei cititorul român.

În acest cadru schitat mai sus, pare îndreptatit protestul Ministrului de Externe, Andrei Plesu, care spunea recent ca se uita dimineata cu teama în ziare sa vada ce au "prins" jurnalistii din declaratia dansului din ziua anterioara. Din cauza salarizarii scazute la nivelul reporterilor și redactorilor și a conceptiei gresite ca "sa scrie știe aproape oricine "mass-media româneasca se caracterizeaza printr-o mobilitate extrem de ridicata a fortei de munca. Si culmea cei care pleaca se duc în majoritatea cazurilor spre PR și publicitate.

De ce nu îmbunatatesc ei activitatea din noile domenii în care au patruns? Motivele sunt foarte simple: nici ca ziaristi nu au fost valoroși (exemple notabile: purtatorii de cuvânt ai CEC și BCR) și au înteles ca a promova imaginea unei companii înseamna slugarnicie sau minciuna, atunci când nu s-au multumit sa-și ia conștiincioși notite despre ce s-a scris și spus despre institutia la care lucreaza. O situatie speciala o au cei care deși jurnalisti de exceptie nu au cunoștintele teoretice necesare noii pozitii (a se vedea cazul lui Razvan Popescu, fostul purtator de cuvânt al Guvernului și actualul purtator de cuvânt al Presedintiei, care a fost acuzat de politologul Dan Pavel, fost consilier prezidential al lui Emil Constantinescu, ca nu întelege despre ce e vorba în politica și ca ar fi bine ca declaratiile de presa ale presedintelui sa fie scrise de altcineva).

"Marile" agentii de presa românesti, Mediafax și Rompres au asemenea baze de date, doar ca accesul la ele costa și multe redactii nu-și pot permite un astfel de "lux". În plus s-a dezvoltat practica analiștilor de toate tipurile, politici, economici chiar și sportivi. Aceștia mai mult manipuleaza (chiar daca uneori inconștient) decât informeaza și s-a ajuns chiar ca anumite informatii sa devina "oficiale" prin gura acestora. Așa se face ca unii dintre aceștia dau publicitatii informatii pe care institutiile abilitate nu le-au comunicat niciodata, deși sunt publice conform legislatiei în vigoare.

Din punct de vedere al teorii comunicarii mesajul se ratacește pe drumul dintre emitator și receptor pentru ca pe canal apar prea multi intermediari. Pentru jurnalist aceste situatii devin un calvar pentru ca trebuie citata o sursa care în mod logic este institutia emitenta dar în realitate, analistul respectiv. Cea mai proasta solutie care este adesea aleasa de editor este dubla citare a surselor mai ales daca analistul este și un "apropiat'" al redactiei respective (a se vedea cazul concernului MediaPro International). Așa ca articolul va avea urmatoarea formula "…deficitul comercial al României se situeaza la cele mai ridicate cote din ultimii zece ani, apreciaza analistul economic XY, citând statisticile CRCE pe ultima luna …". Un bun jurnalist își da foarte ușor seama ca și fara aprecierea analistului, prin simpla comparatie a situatiei balantei comerciale pe ultimii zece ani, deficitul era cel mai ridicat, problema era ca analistul a prezentat statisticile înaintea CRCE sau CNS. Citarea mai multor surse zapaceste de tot receptorul care nu mai știe cine ce a zis.

Cel mai bun exemplu este Radio România Actualitati care citeaza în felul urmator "…transmite agentia de presa Rompres preluând informatii ale AFP și DPA…". Cine e în afara câmpului jurnalistic nu știe ca DPA este cea mai mare agentie de presa germana deci informatia devine inutila iar Rompres nu are nici un merit în stirea anterioara.

Puterea financiara este deci foarte importanta în presa. În România exista și trusturi de presa care au bani dar au și interese care în situatia "tranzitorie" a tarii sunt mai puternice decât principiile jurnalismului.

Un prim exemplu se refera la trustul de presa Curentul care a reușit sa acapareze prin achizitionarea trustului Nord-Est, întreaga Moldova. Daca ziarul Curentul este o publicatie aparent profesionista, în principal pentru ca se axeaza mai mult pe politica și economie internationala, publicatiile sale din teritoriu, acolo unde și lipsa de transparenta a institutiilor este mai accentuata, au o politica editoriala haotica atacând adesea tot ceea ce nu-i convine personal vreunui redactor (a se vedea Monitorul de Vrancea). Pregatirea profesionala a jurnalistilor din teritoriu lasa de asemenea de dorit.

Studiile efectuate în cele mai dezvoltate tari prezinta foarte clar ca interesele proprietarului unui canal media sunt un obstacol puternic în calea profesionalismului jurnalistilor. Numai ca pe acolo concurenta este foarte puternica iar managerii știu foarte bine ca nu-ti trebuie decât trei știri eronate pentru a determina audienta și implicit cumparatorii de spatii publicitare sa comute pe alt canal. La noi înca mai merge tactica amabalajului frumos/tipator care îmbraca o cutie goala.

2.2.3 POZITIA COMPANIILOR ROMÂNEȘTI VIS-A-VIS DE CONCEPTUL DE PUBLIC RELATIONS

Așa cum am aratat pâna acum, existenta într-o tara a ceea ce se numește "Public Relations" este conditionata și de regimul politic.

Într-o societate totalitara, PR este sustinut doar de suportul propagandistic. Într-o tranzitie, care se prelungește și în care, înca, se pune accentul pe omnipotenta institutiilor, individul primește doar ce este convenabil pentru institutie, iar "transparenta" ramâne doar un principiu enuntat.

Vechile pattern-uri frâneaza dezvoltarea institutiilor de PR, institutii care în societatile democratice presupun o legatura continua cu publicul, informarea acestuia și armonizarea diferitelor interese. Definitia acceptata de Codul profesionistilor în public relations este ca "Relatiile Publice ajuta o organizatie și publicul sau sa se adapteze la nevoile celeilalte parti". Astfel, o firma sau un departament de PR ar trebui în primul rând "sa dea sfaturi" clientului cu privire la politicile care urmeaza sa fie adoptate, la dezvoltarea relatiilor și a comunicarii. Apoi urmeaza determinarea atitudinilor și comportamentului grupurilor ce constituie publicul și cauzele lor în vederea planificarii și evaluarii actiunilor menite sa schimbe aceste atitudini și comportamente. Nu în ultimul rând, specialiștii în PR asigura legatura cu mass-media și consolideaza relatiile financiare.

În acest cadru, schitat mai sus se integreaza întreprinderile românesti, care fie nu au deloc departamente de PR, fie, atunci când sunt în schema sunt nefunctionale, dat fiind ca specialiștii în Relatii Publice erau pâna nu demult doar cei însarcinati cu propaganda de partid. Or, dincolo de relatii, pe care cei care lucreaza în PR ar trebui sa le aiba, ei sunt și cei însarcinati cu imaginea, și acesta este un domeniu prea nou. Cele câteva firme care își spun de Public Relations, practic, nu fac decât sa intermedieze servicii. Exista și încercari timide de conectare a lor la sfera politicii – însa, în aceste cazuri, firmele cu pricina uita, de cele mai multe ori, ca sunt platite pentru a promova (indiferent daca este vorba de un candidat, de un program politic, de un partid) un produs de marca, care sa fie usor identificabil și bine calibrat.

Adica, sarcina de a "livra" un produs standard publicului sau o operatiune care implica proceduri standard. Pâna la un punct, însa, caci în lumea de azi, mai mult ca oricând, domeniul de public relations trebuie sa lucreze cu fapte – fie ele bune, rele, sau indiferente, neutre. În acest sens domeniul trebuie sa respire atâta noutate pe cât de noua este lumea în care opereaza. Un alt fel de a spune: expertii din branșa trebuie sa inventeze mereu altceva pentru a relationa un client cu un mediu oarecare. Aceasta deoarece Public Relations presupune, cum le place tot expertilor sa spuna, servicii de care are nevoie toata lumea, domeniul pe care nimeni nu-l întelege, despre care poti vorbi cu usurinta, și care nu se poate aplica decât cu mare greutate – si, mai ales, servicii pentru care nimeni nu are bani sau nervi suficient de tari, și nu doar în România.

2.3 IMAGINEA ROMÂNIEI

Chiar daca discutia pe tema "imaginii României în lume" este una dintre cele mai obsedante ale epocii post-revolutionare, în termenii în care s-a desfasurat pâna acum este una dintre cele mai sterile. Vechile guverne "au luat masuri", au cheltuit bani pentru pliante tiparite occidental, pentru pagini de reclama în marile reviste din lume ori pentru aducerea unor VIP-uri la București.

Cu toate acestea, nu s-a schimbat mare lucru, "obiectivele" nu au fost atinse, iar discursul a continuat pe același ton, plasat undeva între patetism neputincios și speranta, când nu era abordat de catre unii politicieni la modul cinic.

"Imaginea României în lume", în acest moment, nu este nici buna, nici proasta, ci plutește într-o mare de confuzii (ceea ce la urma urmei tot proasta înseamna ca este).

În România, la ora actuala, exista un mare pericol: acela de-a ne mentine în sfera discutiilor generalizate. Si atâta vreme cât ne vom mentine în aceasta sfera – care nu este altceva decât un vechi reflex propagandistic – vom continua sa ne împiedicam și noi de confuzii și ambiguitati, cu un ochi la sentimentul national și cu un altul la vocatia europeana.

La urma urmei, obsesia "imaginii României în lume" e rodul unei particularitati care ne caracterizeaza: departându-ne cu pași nesiguri de un trecut pe care l-am vrea uitat, tinem foarte mult sa fim laudati de altii, chiar daca nu meritam. Important e sa ne confirme buna parere despre noi însine pe care o tinem în secret.

Prin urmare, cea mai mare greseala este generalitatea discutiei: imaginea României în lume. O asemenea problema se poate pune în cazul tarilor care au deja o imagine consacrata. Or, noi suntem înca în situatia de-a ne construi o imagine, pentru a înlocui aspectele negative ale trecutului comunist, cât și aspectele contradictorii pe care "lumea" le-a aflat despre noi din 1989 încoace.

Ar trebui, așadar, sa procedam cu metoda: sa nu ne mai adresam acestei abstractiuni numita "lume", ci unor parteneri concreti, în functie de care sa ne modelam limbajul și codurile.

"Lumea" și "opinia publica", aceste sintagme foarte des utilizate în mass-media, ar trebui trecute cu vederea, pentru ca noi ne adresam, de fapt, pe diferite canale: oamenilor de afaceri (pentru ca avem nevoie de investitii straine), politicienilor (pentru ca vrem sa fim primiti în organizatiile internationale ca parteneri credibili), mijloacelor de informare (pentru ca vrem sa scrie despre noi daca nu "de bine", macar corect) și intelectualilor (pentru ca ei apar, în toata lumea civilizata, lideri de opinie).

A nu tine cont de interlocutorul caruia ne adresam sau de limbajul pe care îl folosim duce la eforturi inutile și la senzatia falsa ca am facut ce trebuia, dar rezultatele întarzie sa apara. Acest lucru este motivat deseori prin "existenta în lume a unor forte potrivnice". Asemenea forte exista și vor exista, dar ele nu trebuie folosite drept alibi pentru propriile neputinte.

Un motiv de mândrie pentru fostul regim, moștenit de la regimul comunist, era publicarea de pagini publicitare în ziare și reviste de mare tiraj din Occident, în speranta ca autoritatea respectivelor publicatii îi va influenta pozitiv pe potentialii investitori, ca ne va crea un curent de opinie favorabil. Numai ca, în lumea capitalista, toata lumea știe cât temei se poate pune pe o pagina de reclama. Eventualii investitori serioși, daca vor sa faca afaceri în România, își culeg informatii pe cai proprii, apelând la firme de consultanta. Politicienii și guvernele își au, de asemenea, propriile surse de informare, începând cu ambasadele lor la București și sfârsind cu contactele directe din timpul vizitelor în România.

Prin urmare, pagina publicitara într-un ziar de mare tiraj nu aduce mare lucru. Eventualul sau milion de cititori nu ne poate ajuta cu nimic pe plan politic sau economic. Cel mult, unii dintre ei pot face turism în România, dar pentru asta este mai bine sa ne adresam direct publicatiilor de specialitate, cu un mesaj care sa vizeze exclusiv aspectul turistic.

Imaginea unei tari este o combinatie de factori politico – economici, dublati de comportamentul cetatenilor, al societatilor comerciale, al politicienilor, al administratiei publice. Si așa cum am mai subliniat, imaginea este în mare masura o problema interna și abia dupa aceea o imagine poleita profesional prin mijloace tehnice de imagine.

În prezent, în România, avem de-a face cu doua mari probleme. O problema este de a pune de acord imaginea reala a României cu perceptia externa a acestei imagini, pe de-o parte, iar pe de alta, este îmbunatatirea realitatilor din România pentru a putea îmbunatati perceptia externa. Cea de-a doua problema are o dimensiune prezenta, dar și o dimensiune istorica. Iar aceasta este o problema la nivelul autoritatilor publice, al politicienilor, dar nu numai, este o problema la nivelul cetatenilor de rând, a companiilor românești. Dar acestea sunt lucruri care se îmbunatatesc în timp.

În plus, trebuie sa ne detașam, ca imagine în Vest, de unii din vecinii noștri. Cu cât te duci mai spre Est, cu atât imaginea este mai "exotica" ca perceptie. Detașarea noastra ar însemna ca noi sa intram în grupul central-european, ca perceptie, pentru ca acest zid artificial psihologic în care România este asociata cu tarile balcanice sa dispara. Oricât am vrea sa fugim de Balcani, nu vom reuși usor. Comunismul sovietic adaptat la conditiile interne și axele pe care s-a mers și dupa revolutia din 1989 au accentuat și mai mult virtualitatile balcanice ale poporului român. Un balcanism imanent al mentalitatii și culturii politice românești a fost stimulat, deși mult ameliorat în ultimii ani. Nu trebuie deci sa ne ferim de umbra noastra balcanica.

Astfel, pe 14 ianuarie 1997 aparea în ziarul britanic Times o întreaga pagina rezervata "actualitatii tulburi" din Balcani. Sub titlul "temperatura politica crește pe masura ce statele bolnave din Balcani sunt confruntate cu demonstratii de protest", este mentionat numele României, un stat înca, totuși, puternic marcat de balcanism, dar fiind "într-o dispozitie ușor ameliorata fata de vecini". Ziarul opereaza din pacate cu câteva erori, mai mult sau mai putin intentionate. Includerea României în pachetul tarilor balcanice problematice – cu razboaie, dictatura, foamete și conflicte etnice este abuziva, la nivelul anului 1997.

Plasarea României, cu o informatie eronata, în siragul cam deșirat al balcanicilor este un reflex, destul de prezent în presa britanica, dar și în cea germana. Ieșirea din acest pluton și intrarea în orbita central-europenilor apti de integrare occidentala sunt o sarcina la fel de grea și oportuna pentru actualii guvernanti ca și lupta împotriva coruptiei sau asanarea economico-financiara.

Erori similare de informatie au existat și în alte publicatii. La Croix, ziarul catolic francez, de obicei bine informat, a dat publicitatii informatii la fel de contradictorii.

Faptul ca România nu este disociata imediat în analiza ziaristica curenta, și în perceptia opiniei publice occidentale, anglo-saxone și germane îndeosebi – de contextul balcanic, se datoreaza desigur și unor interese ostile integrarii euro-atlantice a României.

Exista un departament al integrarii și unul al infirmatiilor publice. În schimb, ambasadele României la Viena și Bonn (și aici nu trebuie ignorata importanta Germaniei, captarea bunavointei acestei tari în procesul de integrare), Londra, Paris

nu-și fac pe deplin datoria. Exista diplomati de cariera necompromiși și capabili, exista personalitati publice proeminente. România trebuie sa-și asigure în strainatate o echipa de reprezentare exceptionala.

Imaginea unei tari – e un truism – se cladește cu efort și cu inteligenta, pornind din interior. Emisarii nostrii în strainatate, atunci când sunt copetenti, nu pot confectiona o alta realitate. Dar ei pot lucra inteligent la consolidarea ei acolo unde este cazul.

Așa cum sublinia Aurelian Craiutu, doctorand la [anonimizat] din SUA, "modul în care au înteles reprezentantii nostri sa construiasca imaginea României în stainatate se poate vedea foarte usor din mici amanunte care tradeaza, însa, grave carente structurale." Consulatul român din New York se bucura de o buna amplasare (geografic vorbind). Prin fata sa, se perinda zilnic mii de pietoni, la care se adauga cei ce asteapta în statia de mașini din fata înaltei cladiri. Din pacate, dintre acestia foarte putini știu ca acolo se afla sediul consulatului român prin simplul motiv ca nu exista nici un semn din România care sa semnaleze prezenta Consulatului. Ferestrele au ramas de șapte ani nedecorate, într-o anonimitate absoluta protejata de câteva perdele triste, apasatoare și dizgratioase. Este, cu alte cuvinte, o reflectie a anonimitatii de care se bucura România în paginile marilor ziare occidentale.

Nu trebuie sa fii mare specialist în "creare de imagine" pentru a semnala faptul ca ceva nu merge. În pofida câtorva schimbari și realizari, la aceste institutii, de talia consulatelor, continua sa se lucreze în cea mai mare parte neprofesionist, și aceasta în dauna imaginii României, nu numai în America, așa cum am vrut sa demonstrez cu exemplul precedent. Așa cum se știe, la ora actuala se afla la studii în strainatate un numar destul de mare de tineri români. Nici ambasadorilor, nici altor functionari români din strainatate nu le-a venit pâna acum ideea de-a contacta acești potentiali reprezentanti ai României în vederea schimbarii imaginii acesteia în lume. Acest lucru demonstreaza înca o data lipsa de profesionalism, interes și imaginatie care, din pacate, continua sa ne caracterizeze.

Așadar, pâna când astfel de initiative nu vor fi luate, pâna nu vor fi mobilizate (in sensul bun al cuvântului) toate resursele de interes, risipite în întreaga lume, nu prea avem dreptul sa speram ca articole de genul celor publicate în Times vor înceta sa mai apara.

Exemplele citate mai sus, nu au avut ca scop de-a face diplomatia noastra responsabila de toate "relele" existente caci alaturi de reflexul propagandistic, o alta meteahna mostenita de la regimul comunist este prejudecata diplomatiei. Când vine vorba de "imaginea României în lume", toata lumea se întreaba ce face diplomatia noastra?

Ca prezenta noastra în lume depinde în mare masura de personalul ambasadelor, este evident. Dar trebuie facuta o distinctie. Cu diplomatii ramași cu vechile metehne deprinse în cadrul regimului comunist nu mai e nimic de facut. Exista însa și oameni, mai tineri sau mai în vârsta, competenti și onești. Ei nu pot înfrumuseta peste noapte o realitate cenușie, nici nu pot aduce cu de-a sila investitori, daca în tara lucrurile merg prost.

Schimbarile din diplomatie, necesare de altfel, nu vor avea decât efecte superficiale asupra imaginii, daca nu vor fi urmate de schimbari reale în interior. Pentru a ne construi o imagine credibila, avem de lucru, deocamdata, mai mult în "interior" dacât "în exterior". Cu alte cuvinte, pentru a scapa de reflexul propagandistic care ne impinge la sterile și prost orientate discutii despre "imaginea României în lume", avem nevoie mai întai sa schimbam într-adevar imaginea României în România.

Capitolul III

ROMÂNIA SI POLITICA SA COMUNICATIONALA IN OCHII EXPERTILOR INTERNATIONALI DE RELATII PUBLICE

Așa cum am subliniat în capitolul II, modul în care se reflecta România în perceptia lumii prezinta importanta în masura în care, de aceasta perceptie depinde, adesea, viitorul tarii și chiar prezentul ei. Nici o tara nu traiește în izolare iar acceptarea, propașirea ei depinde neconditionat de aceasta perceptie a celorlalti, chiar daca, cândva, Europa va fi o entitate comuna, unificata, tot se vor deosebi în acest spatiu geografic unificator, zone caracteristice cu o individualitate diferentiata. Dar pâna se va ajunge la acest stadiu foarte îndepartat, trebuie sa mai treaca ceva vreme. Deocamdata ne intereseaza cum se reflecta România în perceptia lumii.

În stadiul de dezvoltare economica în care se gasește România, atragerea investitorilor straini constituie una din cele mai importante obiective.

Dar așa cum experienta ultimilor ani a aratat, atragerea investitorilor straini reprezinta un proces care nu se va produce de la sine. Așa cum cumpararea unui produs necesita cunoașterea acestuia sau a producatorului sau, tot așa investirea într-o tara presupune informatii privind: coeficientul de risc, legislatie, potential economic etc.

În acest sens, este nevoie de actiuni concrete din partea României iar toate aceste actiuni trebuie sa aiba la baza conceptul de "comunicare".

Am aratat in capitolele precedente ca aparitia conceptului de Relatii Publice în România a fost strâns legata de premisele unei societati democratice. Instaurarea și la noi a acestei tehnici moderne de comunicare și a unor institutii menite sa o sprijine, chiar daca au o istorie relativ scurta în comparatie cu experienta internationala în domeniu, reprezinta un pas important înainte.

În acest sens, am considerat foarte utile pentru studiul de fata parerile unor experti internationali formati în tari cu experienta relevanta în acest domeniu.

Fara a avea pretentia de a fi reprezentativ, studiul propus constituie o încercare de a schita câteva tendinte de perceptie a tarii noastre în mediile internationale, tendinte pe baza carora pot fi formulate ipoteze.

Realizarea chestionarului care a stat la baza acestui studiu a presupus parcurgerea urmatoarelor etape:

Selectarea unor experti reprezentativi în domeniu, din tari diferite;

Stabilirea contactelor cu acești lideri de opinie personal sau prin corespondenta (fax, e-mail, poșta);

Contactele stabilite într-o prima faza mi-au facilitat noi contacte, în final în numar de 14 din 12 tari din Europa, Asia, America, Australia, cu pondere semnificativa în Europa Occidentala;

Stabilirea temelor care constituie obiectul chestionarului. Pe baza temelor stabilite, am formulat întrebari concrete, cea mai mare parte întrebari directe cu alternative prestabilite, dar și întrebari deschise;

Gruparea acestor întrebari în trei categorii distincte, în vederea unei sistematizari mai riguroase. Cele trei categorii mentionate se prezinta astfel:

Perceptia României

Surse de informare

Recomandari

Raspunsurile la chestionarul atașat acestei lucrari au fost trimise în cea mai mare parte prin fax sau e-mail.

Urmatoarele persoane au raspuns pozitiv acestei initiative:

Richard Linning (Australia), Președintele Agentiei de Relatii Publice PRP în Bruxelles, specialist în lobbying pe lânga Comisia Europeana și Parlamentul European, actual Președinte CERP (Confederatia Europeana de Relatii Publice) și Council-Member IPRA (International Public Relations Association).

Göran Sjöberg (Suedia), Președintele Agentiei de Relatii Publice – Sjöberg Public Relations AB, fost Președinte IPRA, Președintele institutului IQPR (International Institute for Quality în Public Relations), Președintele juriului de decernare a premiului "Golden World Award", Coordonatorul unui program pentru investitorii suedezi în Olanda.

Thomas Achelis (Germania), Președintele Agentiei de Relatii Publice Achelis & Partner, Președinte CERP (1995-1998), membru în Consiliul Director DPRG (Asociatia Germana de Relatii Publice) și IQPR, membru juriului de decernare a premiului "Golden World Award".

Hans-Ulrich Rohrbach (Elvetia), consilier independent de Relatii Publice pentru proiecte internationale, specialist în lobbying pentru firmele germane pe lânga Parlamentul European în Bruxelles.

Tamas Barat (Ungaria), profesor de Relatii Publice la diferite universitati din Ungaria, delegat national IPRA și CERP, membru juriului de decernare a premiului "Golden World Award".

Takashi Inoue (Japonia), Președintele Agentiei de Relatii Publice Inoue PR, membrul Consiliului Director IPRA, membru juriului de decernare a premiului "Golden World Award", organizatorul PR-World Seminar Tokio 1999.

Michel Dumas (Canada), membru IPRA, Președintele festivalului PR- Film and Video, Președintele Agentiei de Relatii Publice BDDS

Laura Schütz (Italia), Președita Agentiei de Relatii Publice LPS Communication, Vice-Președinte CERP Consultans.

Chris McDowell (Marea Britanie), Secretar General ICO (International Committee of public Relations Consultancies Associations), Director General PRCA (Public Relations Consultancies Associations).

Jacques Dinan (Mauritius), Director de Relatii Publice pentru industria zaharului în Mauritius, membru al Consiliului Director IPRA.

Carolyn Fazio (USA), Președinta Agentiei de Relatii Publice – Fazio International LTD, Președinte IPRA pentru anul 2000.

Stefan Becker-Sonnenschein (Germania), Director de Relatii Publice RWE, Essen, Președinte DPRG (Asociatia Germana de Relatii Publice).

Calin Sabac (România), consultant Relatii Publice, fost Secretar General ARP (Asociatia Româna de Relatii Publice).

Werner vom Hoff (Germania), Președintele Agentiei de Relatii Publice Vom Hoff Kommunikation, fost membru al Consiliului Director DPRG, membru de onoare DPRG.

CELE MAI IMPORTANTE REZULTATE

În opinia generala Relatiile Publice pot contribui substantial la îmbunatatirea imaginii României în strainatate, la creșterea interesului potentialilor investitori straini pentru România. În acest sens, în ultima parte a chestionarului au fost nominalizate exemple de tari în care politica comunicationala activa si bine directionata a contribuit esential la dezvoltarea economica a acestora.

Informatiile despre România detinute de catre experti se situeaza la un nivel sub-mediu si se refera în general la aspecte negative.

În opinia expertilor, imaginea economiei românești este una negativa. Se mentioneaza, în acest context, gradul de dezorganizare al acesteia, inflatia dezastroasa, nivelul redus al investitiilor straine, insuficienta contactelor in strainatate

Deși cea mai mare parte a persoanelor interogate nu detin informatii detaliate cu privire la politica guvernului, imaginea sa este una dominata de ineficienta.

Din punctul de vedere al performantelor economice, marea majoritate a expertilor pozitioneaza România în urma Ungariei, Poloniei si Cehiei dar înaintea Bulgariei, cu mentiunea ca pozitia ocupata de România poate fi oricând luata de Bulgaria, datorita politicii comunicationale mai eficiente initiate de aceasta din urma pe plan international.

În ciuda imaginii negative pe care o are Romania în mediile internationale, marea majoritate a expertilor considera ca tara noastra are șanse reale de-a deveni membra a Uniunii Europene în mai putin de zece ani. De asemenea, șansele României de integrare euro-atlantica au sporit datorita rolului activ jucat de aceasta în razboiul din Kosovo, declara aceiași experti.

Nivelul informatiilor despre România în cele 12 tari luate în calcul este unul sub medie, în unele cazuri acestea lipsind cu desavârșire.

Studiul de fata a scos în evidenta lipsa sau insuficienta tuturor categoriilor de informatii solicitate de catre potentialii investitori straini. Cele mai cerute informatii privesc economia și posibilitatile de investitii. Un loc, de asemenea însemnat revine informatiilor privitoare la siguranta plasamentelor (gradul de risc). Informatiile privind rigimul politic și cultura se situeaza pe treptele imediat urmatoare.

Informatiile deficitare trebuie puse în primul rând la dispozitia reprezentantelor diplomatice ale României (ambasade si consulate) si a mass-mediei internationale. În plus, marea majoritate a persoanelor intervievate apreciaza rolul deosebit al Internetului în difuzarea rapida a informatiilor.

In mass-media internationala, România apare drept teritoriul orfanilor abandonati, al coruptiei, sediul catastrofelor, declara marea majoritate a expertilor internationali. Aceste aspecte ingrijoratoare reclama actiuni proportionale de Public Relations din partea României.

Chiar daca elaborarea unei strategii PR necesita de regula o paleta larga de informatii, a caror sistematizare impune câteva zile de munca, expertii internationali au furnizat propuneri concrete, care pot constitui parti în conceperea unei astfel de strategii. Principala recomandare vizeaza crearea unei retele de agentii de Relatii Publice, al caror scop este în principal sustinerea activitatilor reprezentantelor diplomatice ale României.

Expertii internationali recomanda includerea de urgenta în politica de informare a României a diasporei române, având în vedere ca aceasta detine contacte importante cu mass-media locala și cu liderii de opinie locali.

Construirea unui climat de încredere a românilor în propria tara, apare din punctul de vedere al expertilor principala sarcina a României. Cu alte cuvinte, trezirea, mentinerea și valorificarea interesului fata de propria tara reprezinta o sfidare de care România ar trebui sa tina cont înainte de toate.

ANALIZA DETALIATA A REZULTATELOR

Perceptia României

România în ochii altora

În ciuda faptului ca toate persoanele intervievate sunt active în domeniul Relatiilor Publice Internationale, un domeniu care presupune cunoașterea mediilor internationale, cei mai multi dintre aceștia detin cunostinte insuficiente despre România (sub medii).

Numai trei persoane din cele chestionate au declarat ca au cunostinte bune sau foarte bune despre România, doua dintre ele fiind în aceasta pozitie privilegiata datorita proiectelor derulate în România. Interesant este de remarcat faptul ca, daca în ceea ce privește persoanele intervievate din așa-numita categorie a Non-europenilor rezultatele nu erau previzibile, cele din categoria Europenilor au fost destul de previzibile.

Aspectele mentionate mai sus sunt sistematizate în tabelul urmator:

Imaginea României

Imaginea României este la ora actuala nici buna, nici rea dar plutește într-o mare de confuzii (ceea ce înseamna ca tot rea este), declara o mare parte din cei interogati. Evident, o parte dintre cei intervievati (3) întrezaresc și aspecte pozitive: "România – un centru stravechi de cultura, muzica, literatura"; "România – o tara care se afla pe drumul cel bun dupa o perioada neagra de istorie"; "România – o potentiala piata pentru afaceri".

Mai mult de jumatate din cei intervievati (7) asociaza România cu coruptia, mafia, copii bolnavi de Sida etc. Aceste aspecte nu trebuie sa ne surprinda, daca avem în vedere faptul ca, nu de putine ori, despre multe tari circula mai degraba "clișee" decât adevaruri nuantate. De foarte multe ori, imaginea unei tari este influentata de "news", presa considerând de foarte multe ori ca știrile sunt "bad news"; "good news" nu sunt știri ci aspecte care fac parte din normalitatea presupusa.

Este foarte adevarat ca în foarte multe publicatii straine se opereaza cu erori de informatie. Exista, așadar, clișee jurnalistice, exista perceptii relativ stabile, pornind de la cele mai negative evenimente care s-au derulat în ultimii ani.

Șase persoane interogate privesc România ca pe o tara ex-comunista, cu alte cuvinte o tara care nu pare sa fi scapat înca de reminiscentele vechilui regim, cu toate problemele care decurg de aici: cele legate de securitate, de vechiul stil de conducere etc.

Un sfert din persoanele consultate asociaza România cu o tara lipsita de resurse, saraca. Marea majoritate a acestora sunt europeni, în timp ce non-europenii asociaza România cu probleme legate de procesul de reforma.

Trei din cei interogati privesc România ca pe o tara care mai are înca de suferit de pe urma izolarii caracteristice regimului comunist.

Rezumând, se poate spune ca marea majoritate a celor intervievati subliniaza virtualitatile balcanice ale statului român. La aceasta se adauga saracia și coruptia, cu folosirea conflictului etnic, amânarea reformelor democratice și o anumita exaltare a particularitatilor locale.

De asemenea, studiul a pus în evidenta câteva aspecte contradictorii legate de imaginea României, care merita cu siguranta amintite. Pe de-o parte, în interior se prefigureaza o tara care se bazeaza pe "mituri" (perpetuate în toate regimurile) de tip "tara frumoasa, bogata", "ospitalitate", "toleranta", etc, care conduc la automultumire și neasumarea responsabilitatilor. Pe de alta parte, în exterior lipsa unor informatii la nivel institutional, la nivel mediu, public deformeaza puternic realitatea care ne înconjoara.

Cele mai pozitive voci considera România una din tarile est-europene care eventual se poate dezvolta (o piata potentiala pentru investitorii straini) dar cu riscurile datorate coruptiei.

Aspectele mai sus mentionate vor fi sintetizate în urmatorul tabel:

Imaginea economiei românești

Chiar daca cea mai mare parte a persoanelor consultate nu cunosc detalii privind economia româneasca, imaginea acesteia în strainatate oscileaza între una negativa, dezorganizata, în cadere libera și una în curs de dezvoltare. Aceasta este principala tendinta.

În al doilea rând, un sfert din cei intervievati aduc în discutie și alte aspecte negative ale economiei românești care conduc inevitabil la o imagine puternic deformata negativ în exterior: insuficienta capitalului care sa conduca la creșterea sustenabila a economiei noastre, inflatia dezastroasa, lipsa unei legislatii coerente care sa sustina investitiile straine, lipsa unui sistem de informatii coerente privind posibilitatile de afaceri etc.

Aceste perceptii ale potentialilor investitori au desigur o baza reala. O parte din persoanele interogate, oameni de afaceri care vor sa investeasca în România, au declarat ca, în primul rând, se uita la statistici, la economie, la stabilitatea politica a tarii, la factorii de risc, la sprijinul pe care îl primesc sau nu-l primesc. Înainte de-a veni în România ei cauta aceste date, le analizeaza, apoi prin contact direct își fac o idee generala; ei merg cel putin în trei locuri, ca sa obtina informatii; daca primesc aceleași informatii este minunat. Dar de cele mai multe ori au de-a face cu informatii contradictorii și cu interpretari diferite de la un departament de minister la altul. Multi dintre cei consultati par ca se tem sa comunice, se tem sa-și asume responsabilitatea de-a comunica, declara o parte din cei intervievati.

Alti experti se declara nemultumiti cu privire la legile organice și legislatia economica existente în România. Ei afirma ca, atunci când se fac legi privind afacerile, ar trebui luate în seama și opiniile celor care fac afaceri.

La toate aceste probleme instutionale și legislative, aspectele negative mentionate de o parte din cei interogati vizeaza și lipsa unei infrastructuri moderne, lipsa unor strategii active de promovare a imaginii tarii etc.

Rezultatele la aceasta categorie vor fi sintetizate în urmatorul tabel:

Imaginea guvernului român

Studiul de fata a scos în evidenta câteva aspecte interesante și anume:

O mare parte a persoanelor chestionate nu cunosc detalii privind politica guvernului român, datorita faptului ca cea mai mare parte a miniștrilor români nu sunt cunoscuti la nivel international.

Pentru o parte din cei familiarizati cu aceste aspecte, guvernul apare drept unul corupt, incoerent, cu o imagine puternic negativa, perpetuata de pe urma fostului regim.

Cei mai optimiști dintre ei vad în guvernul român un guvern democratic, onorabil, dar fara prea mare experienta.

Altii considera ca problemele interne cu care se confrunta România apasa asupra imaginii acesteia la nivel international. Altfel spus imaginea pe care România vrea s-o proiecteze în exterior pleaca de la realitatile interne, de care aceasta nu trebuie sa faca abstractie.

De remarcat ca non-europenii (USA) nu reușesc sa ne detașeze ca imagine de vecinii noștrii. În opinia lor, problemele cu care se confrunta tarile din Centrul și Estul Europei nu se individualizeaza la nivelul acestei zone, constituindu-se un singur portret pentru toate aceste tari.

Rezultatele pentru aceasta categorie sunt sintetizate în urmatorul tabel:

Pozitionarea României din punct de vedere economic în zona Central și Est Europeana

În acest sens, studiu efectuat a evidentiat doua mari categorii de tari: prima cuprinde cei trei candidati, luati deja în calcul pentru aderarea la Uniunea Europeana (Ungaria, Polonia, Cehia) în timp ce cea de-a doua categorie cuprinde aspirantii la integrarea europeana (România și Bulgaria), care se confrunta înca cu mari probleme economice interne.

În timp ce persoanele interogate din categoria europenilor plaseaza Ungaria pe primul loc, Polonia pe locul doi și Cehia pe locul al treilea loc, non-europenii plaseaza Ungaria și Cehia pe primul loc, iar Polonia pe locul al doilea. Sa fie, oare, influenta mentalitatii deschise și reputatiei lui Vaclav Havel pe plan international?

Cât privește pozitia României, exista înca semnale pozitive. Majoritatea expertilor plaseaza România înaintea Bulgariei. Trebuie, însa, subliniat faptul ca pozitia României poate fi oricând detronata de cea a Bulgariei, lund în considerare campania activa și consecventa de Public Relations pe care Bulgaria o duce în prezent în marile capitale europene.

Aceste rezultate vor fi prezentate sintetic în urmatorul tabel:

* valorile calculate din tabel sunt valorile medii.

Șansele României de aderare la Uniunea Europeana

Chiar daca majoritatea expertilor au dat raspunsuri destul de critice la punctele anterior analizate, în legatura cu aceasta problema, toate persoanele interogate declara ca România va deveni într-o zi membra a Uniunii Europene. Acesta poate fi interpretat drep un semnal pozitiv, deși problema este abordata din punct de vedere temporal diferit. Cele mai optimiste persoane din cele intervievate considera ca procesul de pre-aderare al României nu va dura mai mult de zece ani, în timp ce o treime din participantii la studiul de fata declara ca acest proces va costa România mai mult de zece ani, datorita incompatibilitatilor existente pe plan economic (in primul rând), dar și legislativ etc.

Aspectele mai sus mentionate sunt sintetizate in urmatorul tabel:

Surse de informare

Luând în considerare importanta datelor statistice, dar și de alta natura pentru potentialii investitori straini cu privire la economie, stabilitatea politica a tarii, factorii de risc, în a doua parte a chestionarului m-am propus sa ma opresc asupra problematicii: surse de informare cu toate aspectele pe care le presupune aceasta, pe un numar de 14 tari.

Nivelul de informare

Studiul privind aceasta problematica scos la iveala urmatoarele tendinte, de altfel previzibile. Pentru un sfert din cei intervievati, România este inexistenta din punct de vedere informational, în timp ce aproape doua treimi din cei interogati au declarat ca detin cunostinte sub medie despre România. Aceste doua tendinte reflecta o politica comunicationala deficitara.

Aspectele mai sus mentionate sunt sintetizate în urmatorul tabel:

Informatii deficitare

În multe discutii, dezbateri, articole de presa investitorii straini sunt invocati cu un soi de ardoare, ca niște salvatori.

Dar așa cum se știe, când oamenii de afaceri straini se hotarasc sa investeasca în România, primul pas în acest sens îl reprezinta obtinerea unor informatii coerente și complete privind gradul de dezvoltare economica, stabilitatea politica, legislatie, posibilitatile existente de plasare a capitalului, gradul de securitate al plasamentelor (gradul de risc) și nu în ultimul rând date referitoare la obiceiuri, oameni, cultura etc.

Studiul de fata a scos în evidenta lipsa sau insuficienta tuturor categoriilor de informatii mentionate mai sus. Se remarca, de asemenea, ca cele mai cerute informatii se refera la economie și posibilitatile de investitii. Un loc, de asemenea însemnat revine informatiilor referitoare la siguranta plasamentelor (gradul de risc). Informatiile privind rigimul politic și cultura se situeaza pe treptele imediat urmatoare.

Aspectele mai sus mentionate vor fi sintetizate în urmatorul tabel

Posibile surse de informatii în strainatate

Cea mai mare parte a celor interogati precizeaza ca sursa cea mai la îndemâna de culegere a informatiilor o constituie reprezentantele diplomatice ale României (consulate, ambasade) în strainatate. În ce masura aceste reprezentante ofera informatii complete și coerente este o alta problema, pe care nu o voi detalia în aceste rânduri.

O parte însemnata a persoanele chestionate precizeaza ca o sursa importanta de obtinere rapida a unor informatii utile pentru potentialii investitori o reprezinta mass-media. Aceasta afirmatie trebuie privita, însa, cu anumite rezerve. Se știe faptul ca un motiv de mândrie pentrul fostul guvern, moștenit de la regimul comunist, era publicarea de pagini publicitare în ziare și reviste de mare tiraj din Occident, în ideea ca autoritatea respectivelor periodice îi va influenta pe potentialii investitori, îi va convinge pe politicieni ca în România totul este bine și ne va crea un curent de opinie favorabil. Dar, în lumea capitalista, toata lumea știe cât temei se poate pune pe o pagina de reclama.

Un sfert din cei interogati identifica o alta sursa importanta (în afara celor doua mentionate mai sus) de culegere a informatiilor necesare, și anume: bancile și institutiile financiare, asociatiile de promovare a comertului international, asociatiile non-guvernamentale etc.

Deși Internetul nu a fost mentionat printre alternativele posibile, o treime din persoanele consultate au tinut sa precizeze expres importanta acestui mijloc modern de comunicare. Internetul este cea mai simpla forma de informare.

Fac aici o paranteza, precizand ca informatia despre România este structurata pe Internet în trei dimensiuni. Este, mai întâi, informatie generala de stat, de tip enciclopedic. Urmeaza, apoi, un capitol foarte mare de istorie, ilustrat, în cele trei limbide circulatie internationala. Și în sfârșit, o rubrica destul de citita este aceea de știri "News from România".

Rezultatele pentru aceasta categorie sunt sintetizate în urmatorul tabel:

Perceptia mediilor de informare asupra României

Trebuie facuta de la bun început urmatoarea constatare: realitatea de imagine a României este profund negativa. În al doilea rând România nu este un subiect propriu-zis în mass-media internationala. Perceptia internationala oscileaza între indiferenta și minus, deci se situeaza de la zero în jos. Prima noastra sarcina este prin urmare aceea de-a ajunge la zero, și abia dupa aceea sa începem sa construim.

Rezultatele acestei categorii sunt sintetizate în tabelul urmator:

*Trei persoane din cele interogate au optat pentru ultimele doua alternative mentionate în tabel.

Cele mai recente evenimente (petrecute în România) mentionate în mass-media internationala

Alternativele de raspuns (prezentate în tabelul de mai jos) pentru aceasta categorie au fost prestabilite pe baza analizei prealabila a mass-mediilor internationale, luându-se în considerare fracventa aparitiilor evenimentelor.

Studiul a evidentiat, în acest sens, aspecte ingrijoratoare, cu impact profund negativ asupra imaginii României în lume. Aceste rezultate întaresc înca o data dictonul dupa care se ghideaza jurnalismul: "Good news are bad news".

În primul rând, România apare în ochii celor interogati drept teritoriul orfanilor abandonati, al crimei organizate, coruptiei, sediul catastrofelor. Nimeni nu neaga existenta copiilor strazii, dar aceste informatii ar putea fi totuși contrabalansate de evenimente pozitive, caci pe acest teritoriul s-au întâmplat și altfel de "catastrofe" care au instaurat ierarhii și valori moderne. Dar acesta este un alt subiect.

Alte evenimente amintite de experti vizeaza aspecte economice precum: stagnarea reformelor economice în România, datoria externa a României. Ei au tinut, de asemenea sa sublinieze faptul ca toate masurile care sunt și vor fi luate pe linia îmbunatatirii imaginii României nu pot infrumuseta peste noapte o realitate cenușie, daca în tara lucrurile merg prost.

Cu alte cuvinte evenimentele negative sunt preponderente în presa straina. Se vorbește, însa, foarte putin de posibilitatile concrete care exista în România pentru investitorii straini.

Rezumând, se poate spune ca persistenta acestor aspecte negative în mass-media internationala releva un deficit de comunicare din partea România. (incapacitatea de-a crea sau prezenta evenimente pozitive care sa schimbe raportul neutru/negativ într-un raport pozitiv al articolelor din presa straina despre România).

Raspunsurile date de experti vor fi sistematizate în urmatorul tabel:

* probleme legate de minoritati (Partidul România Mare), probleme politice etc

Categorii de informatii solicitate de potentialii investitori straini

Rezultatele acestei categorii au fost previzibile. Cea mai mare parte a expertilor considera ca potentialii investitori straini solicita urmatoarele categorii de informatii: date statistice, informatii referitoare la legislatie (gradul sau de permisivitate), la gradul de creștere al diferitelor sectoare, la facilitatile de export, la posibilitatatile potentialilor investitori straini de-a cumpara pamântul necesar desfașurarii obiectului lor de activitate.

Alte categorii de informatii cerute vizeaza: stabilitatea politica, gradul de risc al plasamentelor (altfel spus, securitatea plasamentelor = posibilitatea de transfer a profiturilor rezultate din desfasurarea activitatilor pe teritoriul României), climatul politic, costurile estimate de intrare într-un anumit sector de activitate, exemple de investitii profitabile etc.

Raspunsurile pentru aceasta categorie sunt sintetizate în urmatorul tabel:

* informatii privitoare la securitatea plasamentelor (transferul profiturilor în tara de origine a investitiei), informatii privind posibilitatile de-a calatori fara a plati viza, informatii privind costurile estimate de intrare într-un sector.

** informatii privind gradul de stabilitate politica

Sevicii recomandate pentru potentialii investitori

Conform opiniei expertilor internationali, România trebuie sa ofere investitorilor straini urmatoarele categorii de servicii:

Circulatia rapida a informatiei, care presupune:

Informatii corecte privind fiscalitatea, potentialul pietei, concurenta etc

O pagina web, cu informatii bine structurate în cât mai multe limbi de circulatie internationala

Informatii clare privind institutiile care sunt abilitate sa ofere informatii de specialitate în diferite domenii

Publicarea posibilitatilor de achizitionare a unor firme locale care poate conduce la noi investitii straine

Servicii de consultanta în urmatoarele directii:

Management

Economie

Servicii de Public Relations

Înfiintarea unei agentii de stat dupa exemplul agentiei Olandei menita sa sprijine investitiile straine

Organizarea periodica de seminarii pe tema investitiilor straine

Acordarea unor facilitati investitorilor straini menite sa sporeasca mobilitatea acestora cum ar fi : suprimarea vizelor pentru aceștia (a sumelor platite de catre investitorii straini la fiecare intrare pe teritoriul României)

Asigurarea infrastructurii pentru punctele mentionate mai sus

La toate aceste puncte se adauga servicii asigurate pe plan intern:

Înfiintarea unui birou de servicii la București

Însotirea potentialilor investitori care doresc sa vada companii locale, Camere de Industrii și Comert și asociatii de toate tipurile

Organizarea unor activitati menite sa familiarizeze investitorii straini cu mediul local

Înfiintarea unei institutii de tipul "one-stop-shop" menita sa ofere investitorilor straini servicii complete de consultanta, sa accelereze procedurile (pe care o investitie straina le impune) cu autoritatile guvernamentale, alte autoritati etc

Și în final, la toate punctele mentionate mai sus se adauga serviciile oferite de practicienii din domeniul Relatiilor Publice, cu scopul de a promova România – ca piata potentiala a investitiilor straine.

Recomandari

Având în vedere ca toate persoanele intervievate sunt specialiste în domeniul Relatiilor Publice Internationale, în ultima parte a chestionarului de fata m-am oprit asupra posibilitatilor concrete pe care le are România în vederea îmbunatatirii aspectelor comunicationale ale politicii sale.

Cine trebuie sa-și asume responsabilitatea pentru furnizarea unor informatii corecte și coerente despre România.

Chiar daca opinia generala considera ca institutiile proeminente ale statului: Guvernul, Banca Nationala, Reprezentantele diplomatice ale României în strainatate (ambasade și consulate) sunt raspunzatoare pentru furnizarea unor informatii corecte și coerente despre România, raspunsurile expertilor la aceasta întrebare au scos în evidenta faptul ca de aceasta problema sunt în primul rând raspunzatoare Camerele de Comert și Industrii. Se remarca faptul, ca în opinia expertilor internationali, Banca Nationala joaca un rol nesemnificativ în aceasta directie.

Luând în considerare rezultatele mentionate mai sus, este evident faptul ca toate institutiile din România, care detin informatii necesare pentru potentialii investitori straini, ar trebuie sa aiba în vedere rolul central al Camerelor de Comert și Industrii, furnizând acestora toate informatiile solicitate de potentialii investitori straini.

Nu în ultimul rând, mass-mediile internationale, reprezentantele diplomatice ale României în strainatate, asociatiile economice de toate tipurile trebuie sa detina informatii corecte, la zi.

Rezultatele acestei categorii sunt sintetizate în urmatorul tabel:

Contributia Relatiilor Publice în vederea creșterii interesului potentialilor investitori straini pentru România

Toate persoanele interogate considera ca Relatiile Publice trebuie sa se instaleze în cele din urma și în societatea româneasca. Aceasta forma a modernitatii, care este arta de-a ști sa furnizezi informatii independente, de-a ști sa vorbesti despre cele mai bune oportunitati cu liderii de opinie și mass-media, despre cele mai pozitive aspecte care caracterizeaza realitatea în care se gaseste o tara la un moment dat, fara însa a o deforma, reprezinta cea mai sigura cale de-a îmbunatati imaginea acesteia la nivel international. Fara Relatii Publice comunicarea interumana nu exista, declara majoritatea persoanelor interogate. Astfel, rolul central al Relatiilor Publice este de-a crea o punte de legatura între România și restul lumii.

În acest sens, expertii internationali recomanda aplicarea urmatoarelor masuri concrete:

Asigurarea unui serviciu eficient care sa furnizeze informatii și date complete și cât se poate de corecte despre ceea ce îi intereseaza pe investitorii straini.

Initierea unor actiuni de familiarizare cu climatul local de afaceri pentru jurnalistii și oamenii de afaceri straini. În acest sens, Relatiile Publice pot

sa-i ajute pe investitorii straini sa înteleaga spiritul în care se desfasoara activitatea din domeniul lor în România și pe factorii de decizie români sensul și cutumele strainilor, pentru ca marea parte a neîntelegerilor provin din neconcordante datorate culturilor diferite care intra în contact.

Înfiintarea unor birouri în strainatate care sa ofere permanent informatii actuale și corecte despre România

Promovarea în orice ocazii a evenimentelor pozitive

Implicarea agentiilor specializate în Relatii Publice care pot duce cu succes la bun sfârșit toate aceste masuri mentionate mai sus.

Rezultatele acestei categorii sunt sintetizate în tabelul de mai jos:

Modalitati de promovare a unor produse românești pe plan international

Expertii internationali recomanda urmatorul set de masuri:

Participarea și organizarea de târguri și expozitii internationale

Crearea și implementarea unor programe de Relatii Publice menite sa contribuie la difuzarea unor informatii corecte și actuale privind produsele în cauza

Prezentarea produselor în mass-media (nationala sau internationala), în revistele și magazinele de specialitate, sau indirect, comunicarea permanenta a unor informatii generale privind România, oamenii, traditiile cu toate categoriile de lideri de opinie.

Activitati de reciprocitate ale Camerelor de Comert

Punerea la dispozitia Bancilor din strainatate a informatiilor cele mai solicitate de catre potentialii investitori straini

Activitati directionate în acest scop ale consilierilor economici ai ambasadelor

Imputernicirea unor firme de Marketing sau Relatii Publice pentru promovarea acestor produse în relatie cu cele mai importante tari partenere.

Obtinerea pentru produsele vizate a unor certificate de calitate recunoscute pe plan international (ISO 9000)

Înfiintarea unor organizatii care sa sprijine comercializarea acestor produse

Asigurarea unor canale de distributie eficiente pentru aceste produse

Utilizarea modelului american: programe initiate de Ministerul Industriilor din SUA pentru promovarea oportunitatilor de afaceri și parteneriatelor cu organizatii similare din alte tari.

Exprimarea vointei politice de-a colabora care trebuie afirmata în fiecare din contactele directe sau institutionale (cu educarea prealabila a celor responsabili de aceste contacte în spiritul Relatiilor Publice).

Cine trebuie sa initieze masurile analizate la punctul precedent?

Cea mai mare parte a persoanelor chestionate considera ca aceste masuri ar trebuie initiate de catre însași companiile care activeaza în domeniile respective. La toate acestea se adauga masurile initiate de catre guvern menite sa sprijine initiativele companiilor românești, diferite asociatii industriale, institutii, sindicate etc

Trebuie precizat ca raspunsurile expertilor la aceasta întrebare au fost previzibile, ele împartașind experienta unor tari în care domeniul Relatiilor Publice a prins de mult radacini. Într-o tara ca România, unde acest domeniu înca mai este supus neîntelegerilor și abuzurilor, se impune, poate, initierea unor masuri organizate și sistematice mai întâi din partea guvernului cu scopul de-a deschide calea unor viitoare masuri din partea companiilor românești.

Rezultatele pentru aceasta categorie sunt sistematizate în urmatorul tabel:

Pentru difuzarea informatiilor necesare investitorilor straini trebuie sa existe una sau mai multe institutii abilitate?

Cea mai mare parte a persoanelor consultate a optat pentru existenta mai multor institutii, însa cu mentiunea ca ele trebuie sa aiba sarcini bine delimitate, pentru a evita paralelismele dintre ele.

În România exista însa o situatie particulara. Existenta unor institutii care furnizeaza informatii contradictorii deruteaza eventualii investitori straini. Pentru a-și face o idee ganerala, potentialii investitori straini culeg informatii din cel putin trei locuri; daca primesc aceeași informatie este minunat. Dar când au de-a face cu informatii contradictorii și cu interpretari diferite de la un departament de minister la altul, sau de la o institutie la alta, ramân cu totul contrariati. De aceea, se recomanda ca institutia care furnizeaza informatia sa fie ARD – Agentia Româna de Dezvoltare care poate sa nu fie neaparat "unicul" furnizor de informatii, dar care trebuie sa lucreze cu celelalte institutii (departamente) pentru a da raspunsuri corecte și coerente.

Aspectele mentionate mai sus se prezinta sintetic sub urmatoarea forma:

Strategii Public Relations recomandate de catre experti

Dezvoltarea unei strategii PR necesita de regula o paleta larga de informatii, a caror sistematizare impune câteva zile de munca. De aceea, am solicitat expertilor internationali sa furnizeze doar câteva idei, utile pentru conceperea unei astfel de strategii.

Din nenumaratele recomandari, care pe alocuri se intersecteaza, am extras cele mai interesante aspecte care se împart în masuri generale si masuri specifice unei strategii de Public Relations.

Aspectele privind aceasta problematica pot fi sistematizate în urmatoarele puncte:

Grupuri tinta

Investitorii straini potentiali

Liderii de opinie

Românii din tara și strainatate

Mass-mediile internationale

Scopurile urmarite

Cunoașterea României în lume

Schimbarea imaginii negative a României pe plan international

Atragerea investitorilor straini

Pentru atingerea scopurilor mentionate mai sus, expertii propun realizarea preliminara a urmatoarelor masuri generale: (valabile pentru toate grupurile tinta mentionate mai sus)

Dezvoltarea economiei românești și creșterea credibilitatii guvernului

Cooperarea mai strânsa între opinia publica și guvernul român și vice versa

Crearea unui spirit de încredere în economia și guvernul român

Initierea activitatilor de lobbying

Participarea la evenimente internationale de mare importanta

Acordarea de asistenta guvernului și agentiilor pentru investitii în vederea furnizarii unor informatii realistice și sigure despre conditiile existente în România

Identificarea pietelor strategice (nu numai în Europa)

La acestea se adauga masuri generale de PR:

Analiza situatiei existente și elaborarea unei strategii concrete de PR

Înfiintarea unor agentii de Relatii Publice, organizate sub forma de retea, în toate tarile vizate în vederea promovarii României. Scopul lor este nu numai de-a transforma România într-un subiect al mass-mediei, ci și de-a stabili contacte economice.

Cooperarea strânsa între Guvern, Camerele de Comert, Companii, Asociatii

Delimitarea clara a instrumentelor de marketing și a celor de comunicare

Organizarea unei serii de profile a celor mai importante realizari economice, inovatii, personalitati marcante. Acestea pot avea o contributie importanta la îmbunatatirea imaginii României pe plan international și pot arata, în același timp, ca România este gata de a intra în "marea liga" a investitiilor.

Printre activitatile concrete de Public Relations în România se recomanda:

Construirea în România a unui sistem eficient de furnizare a informatiilor care sa motiveze cetatenii, avand în vedere ca aceștia reprezinta cei mai buni comunicatori, cu cea mai mare credibilitate

Organizarea unor traininguri pentru personalul diplomatic, functionarii din ministere etc cu scopul de-a reprezenta România cât mai bine în strainatate

Crearea unor programe educationale cu scopul de-a schimba mentalitatea interna, având ca baza comunicarea – singura cale onesta de-ai face pe oameni sa-și schimbe atitudinea și comportamentul

Activitati de Relatii Publice în exterior

Axarea strategiei pe relatiile cu mass-media și cele cu guvernul

Organizarea de seminarii pentru potentialii investitori straini, furnizând cu aceasta ocazie datele statistice solicitate

Punerea la punct unui sistem care face trimiteri la sursele tuturor informatiilor care privesc România

Identificarea surselor (canalelor) care furnizeaza informatii independente

Crearea unui sistem de informatii pentru jurnalistii economici, cei activi în turism și cei activi în gastronomie. Acest sistem trebuie sa contina mape de presa cu un minim de informatii despre România

Initierea unei campanii care sa furnizeze informatii generale despre România

Informarea cu precadere a opiniei publice europene, și în al doilea rând a celei americane despre evenimentele pozitive cu prezentarea acestora într-o maniera corecta, realista

Identificarea și utilizarea tuturor canalelor prin care un mesaj din partea României poate fi transportat

Organizarea în România de conferinte de presa pentru jurnalistii straini

Elaborarea unor oferte pentru turiștii straini prin intermediul carora aceștia sa vina în contact cu cât mai multa informatie privind România

Teme PR propuse de experti

Din multitudinea de recomandari propuse de catre expertii internationali, se desprind urmatoarele teme de PR, asupra carora România ar trebui sa se concentreze în vederea atingerii scopurilor mentionate la început. Cu alte cuvinte, articole în mass-media, prospecte turistice, conferinte de presa, toate ar trebuie sa ia în considerare urmatoarele teme:

Traditii

Produse de calitate

Personalitati (valori culturale)

Stil de viata – gradul de libertate – gradul de multumire al populatiei

Abilitati personale (pesonal skills)

Specialitati

Ospitalitate

Resurse economice și posibilitati de investitii etc

Masura în care cultura românesca și reprezentantii ei pot contribui la îmbunatatirea imaginii României în strainatate

Afirmarea unei personalitati, care vine din România face cu siguranta parte din dorita noastra imagine în lume, declara cea mai mare parte a persoanelor interogate. În opinia lor, cultura poate fi un bun ambasador al României și ca atare ea trebuie integrata în activitatile de Public Relations.

Este foarte adevarat ca exista nenumarate exemple de parsonalitati culturale românești care au reușit sa faca cariera peste hotare. Însa, în opinia unor experti, aceste reușite trebuie privite cu o anumita rezerva. Astfel, dupa parerea acestora, accesul la imagine, una bine consolidata, este al românilor, ca indivizi, ca personalitati, nu al României în general. Astfel, Liviu Ciulei face imagine, Andrei Șerban la rândul sau, are parte de o buna receptare. De asemenea, când personalitati culturale românești colaboreaza cu mari reviste americane, sau când publica lucrari în marile capitale ale lumii sau predau în marile universitati europene sau americane, aceasta înseamna ca imaginea lor este una de marca. Dar este vorba de indivizi, declara o parte din expertii intervievati.

Una din persoanele consultate este, însa, de parere ca tocmai faptul ca România și cultura româneasca sunt putin cunoscute în strainatate ne ofera șansa de-a utiliza aceasta forma moderna de comunicare – Relatiile Publice la întreaga lor capacitate. Astfel, organizarea de catre Fundatia Culturala Româna în marile capitale europene a unor festivaluri de cultura, concerte, expozitii supermediatizate, cu caracter periodic, la care sa participe numeroși artiști români, oameni cu personalitate deja consacrata – Andrei Pleșu, Liviu Ciulei, Andrei Șerban, Ion Caramitru etc reprezinta o linie foarte eficienta de promovare a imaginii. Acesta este un mod concret de-a stabili un dialog cu Occidentul care cauta modernitatea, inovatia, suflul nou, fantezia.

Contributia reușitei personalitatilor române (cultura, sport, mass-media, business) care traiesc în strainatate la îmbunatatirea imaginii României

Trebuie spus înca de la început ca stabilirea definitiva a acestora în Occident este privita de catre unii experti cu scepticism, punându-se problema credibilitatii lor. Astfel, folosirea discursului pozitiv la adresa României de catre unele personalitati române, stabilite definitiv în strainatate, poate fi pus sub semnul întrebarii din moment ce aceștia au parasit definitiv tara. Totuși, lasând la o parte aceste rezerve, majoritatea celor interogati sunt de parere ca aceștia pot juca cu succes rolul de "ambasadori" potentiali ai României.

În acest context, majoritatea expertilor internationali considera ca a sosit momentul articularii eforturilor grupului de diplomati români pe care îi avem cu actiunile zecilor și sutelor de mii de "ambasadori" potentiali ai României, care sunt personalitatile din cele mai diverse domenii, stabilite în strainatate, dar și cu prestatia fiecarui cetatean român care își descopera vocatia de ambasador atunci când are ca interlocutor un vizitator strain.

În acest sens, expertii recomanda includerea în politica de informare a României a diasporei române, avand în vedere ca aceasta detine contacte importante cu mass-media locala, cu liderii de opinie locali. Dar construirea unui climat de încredere a românilor în propria tara, apare din punctul de vedere al expertilor principala sarcina a României. Cu alte cuvinte, trezirea, mentinerea și valorificarea interesului fata de propria tara reprezinta o sfidare de care România ar trebui sa tina cont înainte de toate.

Se recomanda de asemenea, organizarea dupa exemplul Ungariei a unor reuniuni de mare anvergura la care sa participe personalitati din tara, diaspora româna, mass-media locala și internationala, definind cu acest prilej sarcinile concrete pe care aceștia le pot duce la bun sfârșit pe linia îmbunatatirii imaginii României la nivel international.

Crearea unui climat de încredere și simpatie înaintea vizitelor oficiale ale reprezentantilor guvernului sau presedentiei române prin informari prealabile realizate de catre diaspora româna în mass-media din tarile respective, sau prin participarea diferitelor personalitati române la dezbateri desfașurate prin intermediul televiziuniilor locale, reprezinta o alta propunere facuta de expertii internationali.

Concluzionând, demersul diplomatic, oricât de profesionist ar fi, nu poate conferi singur credibilitatea necesara daca nu este sustinut, completat și girat de "corpul diplomatic" national al valorilor culturale, academice, sportive și altele, din tara și din diaspora.

Pentru atingerea obiectivelor propuse pe linia imaginii de tara, expertii internationali împartașesc opinia conform careia valorile sau realizarile de exceptie ale personalitatilor române din tara și strainatate trebuie asimilate în timp util și integrate în discursul nostru european (international).

Mass-media recomandata de catre experti în propria tara

Având în vedere faptul ca pentru a intra în contact cu cele mai importante grupuri tinta care prezinta interes pentru România mass-media joaca un rol hotarâtor, expertii internationali au raspuns pozitiv solicitarii formulate în cadrul chestionarului de a numi cele mai importante mass-medii din propria tara.

JAPONIA

NHK Nation-wide TV network

Ashai Shimbun (cotidian editat în 8,5 milioane de exemplare)

Yomuri Shimbun (cotidian editat în 10 milioane de exemplare)

Nikon Keizai Shimbun (cotitian editat în 2 milioane de exemplare, comparabil cu Wall Street Journal)

Ziare specializate:

Nikkan Kogyo Shimbun

Nihon Kougyo Shimbun

BELGIA

Print-Media:

De Standard

L’Echo

The Wall Street Journal Europe

TV: RTBF

GERMANIA
Cotidiene:

Süddeutsche Zeitung

FrankfurterAllgemeine
Die Welt

Handelsblatt

Westdeutsche Allgemeine

Magazine ale liderilor de opinie:

Spiegel

Focus

Economie:

Capital

Wirtschaftswoche

Impulse

Broadcasting and TV

CANADA

(engleza) The Globe & Mail

Financial Post

Toronto Dailies

(franceza) La Presse (daily)

Les Affaires (business weekly)

ELVETIA
Cotidiene:

Neue Zürcher Zeitung

Der Bund

Blick

Tribune de Geneve

Economice:

Capital

Schweizer Handelszeitung

TV:

DRS Schweizer Fernsehen

ITALIA
Cotidiene:

La Republica

Il Corriere della Sera

Il Messaggero

La Stampa

L’Osservatore Romano

TV:

RAI TV & Radio

MAREA BRITANIE:
Ziare specializate:

Financial Times

Bloomberg Business News

Investment week

Investors Bulletin

Global investor

International Investment

Cotidiene:

The Times

The Guardian

The Obeserver

Medii electronice:

BBC TV (economic and business affairs unit)

HUNGARIA
Cotidiene:

Nepszbadsag

Televiziuni:

MTV

Duna TV

MAURITIUS
Televiziunea nationala

USA
Cotidiene:

Financial Times

New York Times

The Boston Globe

Washington Post

The Wall Street Journal

International Herald Tribine (New York, Paris, Londra)- a organizat în 1997 un seminar pentru investitorii straini

TV:

ABC

CBS

NBC

CNN

SUEDIA

Cotidiene

Dagens Nyheter (cotidian liberal)

Dagens Industri

ROMÂNIA

Cotidiene:

România Libera

Cotidianul

Adevarul

Evenimentul zilei

Capital

Ziarul finaciar etc

TV:

TVR

ProTV

Antena1

7abc

Activitatile pe care ar trebui sa le initieze România pentru integrarea europeana și euro-atlantica.

Sistematitarea raspunsurilor date de experti pentru aceasta problematica a evidentiat urmatoarele concluzii.

Cea mai mare parte a persoanelor chestionate este de parere ca integrarea europeana și euro-atlantica a României depinde în primul rând de înfaptuirea reformelor economice și sociale, de stabilitatea institutiilor care garanteaza buna functionare a democratiei, suprematia legii și drepturile omului. La aceste cerinte se adauga capacitatea României de a încorpora în propria legislatie și de-a aplica așa-numitul "acquis communautaires", grabirea descentralizarii sectorului de stat și crearea unui nucleu puternic de întreprinderi mici și mijlocii cu capital privat, precum și alinierea rapida a tuturor standarelor românești la normele comunitare, actiune care ar crea lumina verde pentru un comert activ cu tarile din spatiul economic european.

Fara a fi, datorita importantei și complexitatii sale, doar "povara" unui singur minister sau a unei singure puteri în stat, un asemenea demers, în urmatoarea perioada, trebuie sa câstige un plus de coerenta și consecventa, declara expertii internationali.

Alte opinii considera ca o colaborare mai strânsa a institutiei noastre prezidentiale cu executivul, legislativul, organizatiile non-guvernamentale, mass-media, personalitatile din tara și strainatate ar mari șansele României de integrare europeana și euro-atlantica.

Una din persoanele intervievate, specialista în lobbying pe lânga Comisia Europeana, este de parere ca un rol aparte în acest proces îl poate juca și un canal de comunicare și influentare care s-ar adresa principalilor factori de decizie din tarile membre, solicitand sprijin pentru deciziile nationale și apoi colective în favoarea României.

De asemenea, în opinia expertilor internationali, strategia de integrare a României ar trebui sa prevada un set de formule de genul contactelor cât mai strânse cu actualele tari, membre ale Uniunii Europene, dar și cu celelalte tari vecine, vizate de o prima extindere spre Est pentru a evalua împreuna implicatiile pentru zona Europei Centrale și costurile individuale ale unor evolutii posibile a evenimentelor internationale.

Concluzionând, conform opiniei unui expert (specialist în lobbying), din punct de vedere logic, dupa evenimentele din Kosovo, România ar trebui sa devina membru plin al NATO, pentru a mari securitatea în zona. Dar logica nu se amesteca cu politicile, declara același persoana interogata.

Exemple de tari în care îmbunatatirea imaginii a condus la accelerarea dezvoltarii economice

Aspectele analizate pâna acum au schitat pe scurt rolul potential al Relatiilor Publice la îmbunatatirea imaginii unei tari și la dezvoltarea economica a acesteia.

În acest context, în final, am solicitat persoanelor interogate sa dea exemple de tari unde activitatile specifice de Relatii Publice au contribuit cu succes la dezvoltarea economica a acestora.

Scopul acestei întrebari a fost de-a identifica modele, deja consacrate pe plan international, care pot constitui un exemplu pentru viitoarea politica comunicationala a României.

În acest sens, studiul a identificat 24 de exemple propuse de catre 12 experti intenationali. (doi nu au dat exemple).

Cea mai mare parte a expertilor aduc în discutie cazul Ungariei mai precis campaniile de Relatii Publice întreprinse de aceasta în Japonia și SUA, care s-au bucurat în ambele cazuri de succes. Rezultate remarcabile au avut, de asemenea, masurile luate de Ungaria la sfârșitul anilor '80 care au contribuit la iesirea sa de sub "cliseul": Ungaria-tara ex-comunista. Politica comunicationala activa a Ungaria cu restul lumii nu a întirziat sa-și arate efectele pozitive, aceasta reușind sa atraga un numar mare de investitori straini datorita imaginii pozitive de care se bucura în prezent în mediile internationale.

Un alt exemplu mentionat privește Irlanda, care în ultimii douazeci de ani s-a transformat dintr-o tara saraca într-un centru industrial al lumii moderne. Problemele economice grave cu care s-a confruntat aceasta în acest secol au determinat un segment important al populatiei (oameni cu studii superioare) sa paraseasca tara. Astfel, la mijlocul secolului, Irlanda purta cu ea imaginea unei tari aduse în prag de ruina. Însa, initierea unor campanii informationale active și consecvente au reușit scoaterea Irlandei din acest cliseu ("tara saraca") și transformarea sa într-o tara turistica, chiar atractiva pentru investitorii straini. Astazi, foarte multe companii transnationale își au resedinta în Irlanda, ceea ce desigur a condus cu timpul la eliminarea problemelor economice grave, dar și a celor sociale prin crearea de noi locuri de munca.

Un rol central în campania mai sus-mentionata l-a avut mass-media irlandeza. Un numar mare de birouri care sa furnizeze informatii actuale și corecte despre Irlanda au fost înfiintate în foarte multe tari. În afara sarcinii pur informationale, aceste birouri au fost însarcinate și cu organizarea unor evenimente de mare anvergura. Astfel, organizarea în marile orașe ale lumii a așa-numitelor "Irish Nights" prilejuiește, într-un cadru destins (cu muzica, mîncare traditionala irlandeza și evident bere și Wiskey irlandez) stabilirea de contacte importante între jurnalisti și reprezentantii acestei tari.

Un caz similar, amintit de trei dintre experti este cel al Portugaliei, care a reușit dintr-o tara cu o importanta marginala în Europa sa se transforme într-una atractiva pentru investitorii straini, și de aici efectele pozitive asupra economiei nationale. În urma cu câteva decenii, problemele economice grave cu care s-a confruntat aceasta au determinat o parte a populatiei sa paraseasca tara în cautarea unor locuri de munca în Germania, Franta sau Belgia. Politica sa comunicationala, similara cu cea a Irlandei au dus la îmbunatatirea imaginii Portugaliei pe plan international, atragerea unor importanti investitori straini (Volkswagen, Ford, Mitsubishi) și transformarea sa într-o atractiva tara turistica.

Un alt exemplu adus în discutie de catre experti este cel al Hong Kong-ului, care se deosebește radical de exemplele mentionate mai sus prin aceea ca Hong Kong-ul nu a fost niciodata o tara lipsita de resurse. În primul rând, posibilitatile mari de câstig au determinat foarte multi investitori straini sa investeasca în Hong Kong. Dar produse realizate aici nu s-au bucurat de la început de o imagine foarte buna (se considera ca sunt ieftine și de calitate inferioara). Campaniile de Relatii Publice desfașurate aici au avut ca scop îmbunatatirea imaginii produselor fabricate în Honk Kong, ceea ce a condus nemijlocit la posibilitatea producatorilor de a pretinde preturi mai mari, marindu-le astfel profiturile. Campaniile de imagine initiate aici, au reușit în primul rând sa dea o deosebita valoare marcii "made in Hong Kong", pozitionând produsele fabricate aici la nivelul unor noi standarde.

Alte exemple amintite de experti privesc tari asiatice, africane și latino-americane, dar și tari foarte dezvoltate din Europa: Anglia, Elvetia, Liechtenstein.

Ultimul exemplu asupra caruia m-am oprit privește Austria, a carei imagine și credibilitate a suferit foarte mult în urma unui scandal care acuza producatorii de vin ca falosesc pe scara generalizata glicol – substanta chimica considerata toxica – în producerea vinului. Produsele austriece și-au pierdut, astfel, credibilitatea pe scara mondiala. Printr-o campanie de Relatii Publice bine argumentata, initiata în anii '90 de catre o agentie vieneza, s-a reușit într-un timp record redobândirea încrederii în produsele care provineau din Austria, astfel încât, astazi, vinurile austriece sunt printre cele mai apreciate vinuri, scandalul anilor '80 fiind de mult uitat.

Capitolul IV

SUGESTII PENTRU REALIZAREA UNEI CAMPANII DE RELATII PUBLICE IN ROMÂNIA

Având ca baza recomandarile expertilor internationali, prezentate în capitolul precedent, în rândurile ce urmeaza mi-am propus sa schitez o mini-campanie de Relatii Publice, menita sa contribuie pe termen scurt la îmbunatatirea imaginii României pe plan international.

Luând în considerare istoria relativ scurta a acestui domeniu în tara noastra, lucrarea de fata s-a axat în principal pe experienta internationala în domeniu, încercând sa sublinieze faptul ca reușita unor actiuni de Public Relations depinde în mod evident de colaborarea cât mai strânsa dintre factorii de decizie interni și profesioniștii internationali în domeniu.

Lucrarea a aratat faptul ca adoptarea unei astfel de formule este posibila și poate fi încununata de succes (a se vedea în acest sens exmplele prezentate la sfârșitul capitolului III).

Tinând cont de recomandarile expertilor internationali și de problemele care ating politica comunicationala a României, propun în continuare urmatorul plan pentru o campanie de Relatii Publice pe termen scurt. Astfel:

Initiatorii campaniei de Relatii Publice pot fi:

Guvernul României

Departamentul de informare al Guvernului

Alternativa la cele doua puncte anterior mentionate: initierea unei actiuni „Pro România“ la care sa participe toate institutiile interesate (companiile românești, asociatiile de toate tipurile, Guvernul, Mass-media, partidele politice interesate etc). Se are în vedere aici și suportul financiar pe care acestea îl pot furniza.

Scopurile urmarite

Creșterea gradului de cunoaștere a României în lume

Schimbarea imaginii negative a României pe plan international

Pozitionarea României pe plan international în calitate de aspirant la integrarea euro-atlantica

Pozitionarea României ca potentiala piata pentru investitorii straini

Atragerea investitorilor straini, consolidând astfel pe termen lung situatia economica a României

Etapa de cercetare cuprinde:

Pe plan intern: Cunoașterea opiniei publice românești în legatura cu urmatoarele teme: derularea reformelor democratice în România, șansele de integrare euro-atlantica ale României, investitiile straine de capital etc.

Pe plan extern: Cunoașterea opiniei principalelor grupuri tinta – potentialii investitori straini, liderii de opinie – despre România.

Urmarirea prezentei României în mass-media internationala.

Rezultatele obtinute în urma acestei etape pot conduce la reconsiderarea grupurilor tinta si a scopurilor avute în vedere, în sensul completarii sau actualizarii acestora.

Grupurile tinta avute în vedere

Pe plan intern:

Populatia

Oamenii de afaceri, în special cei cu contacte in strainatate

Companiile românești, Organizatiile și Asociatiile de toate tipurile

Pe plan extern:

Diaspora româna

Oamenii de afaceri straini

Potentialii investitori straini

Factorii de decizie

Liderii de opinie

Prezentarea succinta a activitatilor de Public Relations ce trebuie initiate:

Actiuni pe plan intern:

Imaginea pe care dorim s-o proiectam în exterior pleaca de la imaginea din interior. Regula de aur a Relatiilor Publice este ca relatiile bune încep acasa „PR begins at home“. Acest dicton lansat cu ceva ani în urma de Edward Berneys este valabil și în zilele noastre. Exista un proces subtil de transfer al imaginii. Se poate face un lobby extern de activ, agresiv, dar el trebuie sustinut și acoperit de actiuni initiate pe plan intern. Argumentarea acestei afirmatii este foarte simpla: atâta vreme cât în interiorul unei tari nu exista un climat de încredere în posibilitatile de reușita ale masurilor initiate de catre aceasta, mesajul transmis în exterior nu se va bucura de prea mare credibilitate.

În acest context, schimbarea imaginii României în România, reprezinta a sarcina de o deosebita importanta si care nu mai suporta amânare. Acest proces trebuie sa aiba la baza comunicarea – singura cale onesta de-ai face pe oameni sa-și schimbe atitudinea și comportamentul.

Se impun în acest sens urmatoarele actiuni:

Initierea unei campanii de Relatii Publice care sa aiba ca scop:

Crearea unui spirit de încredere în Guvernul român

Creșterea gradului de încredere al populatiei în perspectivele României

Informarea permanenta a publicului intern cu privire la activitatile desfașurate de România pentru atragerea investitorilor straini.

Aceasta campanie trebuie sa se desfașoare, în primul rând, prin intermediul mass-mediei. Se impun în acest sens:

Informatii de presa periodice

Conferinte de presa pe teme de interes major

Stabilirea unor parteneriate cu tarile care s-au confruntat cu probleme similare în vederea cunoașterii detaliate a activitatilor de Public Relations initiate pentru depașirea acestora

Al doilea pas se refera la asigurarea unei circulatii rapide a informatiilor. Se impun în acest sens urmatoarele masuri:

Armonizarea și actualizarea informatiilor existente

Elaborarea unei material informational periodic, intitulat de exemplu „Roumanian Economy Newsletter“ care sa prezinte cele mai importante date si evenimente care privesc România și economia sa. Trebuie, însa, precizat ca prezentarea acestora trebuie facuta într-o maniera obiectiva, nefiind excluse evenimentele negative. Un astfel de periodic ar trebui sa se adreseze principalilor lideri de opinie, companiilor românești etc.

Asigurarea tuturor serviciilor solicitate de potentialii investitori straini de catre o institutie abilitata în acest sens. Se recomanda ca institutia care furnizeaza informatia pentru potentialii investitori straini sa fie ARD – Agentia Româna de Dezvoltare care poate sa nu fie neaparat "unicul" furnizor de informatii, dar care trebuie sa lucreze cu celelalte institutii (departamente) pentru a da raspunsuri corecte și coerente. Serviciile oferite de catre o astfel de institutie se refera la:

Asigurarea tuturor serviciilor potential solicitate de catre investitori

Asigurarea transportului investitorilor straini catre principalele destinatii solicitate de catre aceștia: Camere de Comert si Industrii, banci, firme, asociatii, ministere etc

Informatii clare privind institutiile care sunt abilitate sa ofere informatii de specialitate în diferite domenii

Organizarea în aeroport a unui birou special care sa înlesneasca îndeplinirea formalitatile vamale pentru potentialii investitori straini

Initierea în România unui sistem de facilitati, menit sa atraga evenimente internationale importante (concerte, conferinte, expozitii, întreceri sportive etc) la București, cât și în alte orașe.

Infiintarea unui Centru National de pregatire a functionarilor publici.

Actiuni de Public Relations recomandate pe plan extern

Revitalizarea diplomatiei române prin redobândirea unei credibilitati minimale. În acest sens, se recomanda utilizarea acestei componente de Public Relations – Imagine publica, vitala unui asemenea resort (care lucreaza cu infinite subtilitati și nuante ale comunicarii), deliberarii strategice, imaginii ca tara a României. În acest sens, se recomanda selectarea membrilor corpului diplomatic care ne reprezinta în strainatate pe baza unor criterii transparente, precum și organizarea pentru aceștia a unor traininguri pentru asigurarea respectarii unor principii minimale impuse de aceasta profesie.

Initierea unor campanii de Relatii Publice în tarile Uniunii Europene, care trebuie sa tina seama de urmatoarele elemente:

Acordarea de consultanta reprezentantelor diplomatice ale României (ambasade și consulate) în tarile Uniunii Europene

Instituirea în strainatate a unor birouri care sa ofere o gama larga de informatii, actualizate și bine directionate

Reconsiderarea rolului pe care îl poate juca Internetul în difuzarea rapida a informatiilor referitoare la România. Altfel spus, toate categoriile de informatii solicitate de potentialii investitori straini trebuie sa fie puse la dispozitia acestora și prin intermediul Internetului

Organizarea de conferinte de presa, având ca teme cele mai importante evenimente internationale (de exemplu : rolul jucat de România în razboiul din Kosovo)

Promovarea evenimentelor pozitive (participari ale firmelor românești la târguri și expozitii internationale, vizite ale miniștrilor români în tarile mai sus mentionate, premii obtinute de personalitati culturale, sportive etc)

Vizite periodice ale redactiilor straine ( TV, radio)

Valorificarea imaginii pozitive de care se bucura personalitati române din tara sau diaspora (transfer de imagine)

Organizarea unor evenimente de mare anvergura la București la care sa participe personalitati proeminente din tara și strainatate.

Pe termen lung: înfiintarea unor centre de informare pentru investitorii straini în principalele capitale europene, care sa colaboreze cu reprezentele diplomatice românești și a caror sarcina nu se rezuma numai la furnizarea unor informatii solicitate pe plan local, ci și la stabilirea unor contacte cu liderii de opinie, factorii de decizie locali.

Implementarea (realizarea) acestor masuri

Realizarea masurilor anterior mentionate (mai ales a celor directionate în exterior) presupune o colaborare cât mai strânsa între institutiile române responsabile, promotoare ale unor astfel de actiuni și Agentiile specializate în Relatii Publice, care prezinta avantajul unor contacte deja formate cu mass-media locala

Expertii internationali recomanda înfiintarea unor Agentii de Relatii Publice, organizate sub forma de retea, în toate tarile vizate în vederea promovarii României. Scopul lor este nu numai de-a transforma România într-un subiect al mass-mediei, ci și de-a stabili contacte economice.

Durata unei astfel de campanii

Actiunile schitate mai sus, au fost proiectate pe termen scurt, pe o durata de cinci ani, cu începere imediata din toamna anului 1999. Trebuie precizat ca fiecare zi pierduta va avea pretul ei, daca luam în considerare ca, primii pași sunt hotarâtori, restul ramânând sa fie doar importanti…

Evaluarea

Reușita unei campanii de Relatii Publice este, de regula, greu de apreciat. Aceasta afirmatie se bazeaza pe faptul ca Relatiile Publice opereaza adesea cu urmatoarele concepte: încredere, înfluenta (în sensul pozitiv al cuvântului), care sunt foarte greu de comensurat. De aceea, participantii la o astfel de campanie trebuie sa stabileasca clar, de la bun început, scopurile urmarite de campania în cauza și contributia fiecarei categorii de participanti. În masura în care activitatile propuse au fost realizate iar efectele sale sunt vizibile, campania în cauza și-a atins scopul. Experienta acumulata de-a lungul unei astfel de campanii, poate constitui baza unor campanii ulterioare asemanatoare.

Finantarea proiectului

Initierea unei astfel de campanii necesita resurse financiare importante. Având în vedere faptul ca statul român nu este în masura sa finanteze o astfel de initiativa, se recomanda obtinerea suportului financiar din partea tuturor celor interesati, care au de profitat de pe urma unei astfel de campanii. (atragerea investitorilor straini și toate avantajele care decurg din acest fapt).

Initierea unei actiuni ”Pro România”, cu implicarea tuturor participantilor interesati poate aduce și suportul financiar necesar.

De asemenea, programul Phare initiat de Uniunea Europeana aloca României anual în jur de 130 mil ECU. Se știe faptul, ca România nu a folosit niciodata mai mult de 70 de ECU. Lipsa de interes și imaginatie în conceperea unor proiecte cerute de finantatori au limitat șansele României de-a utiliza integral fondurile disponibile. Cu alte cuvinte fonduri exista, dar trebuie sa existe și interes…

Bibliografie

Avenarius Horst, Die ethischen Normen der Public Relations, Hermann Luchterhand – Verlang, Germania, Neuwied, 1998

Avenarius Horst, Ist Public Relations eine Wissenschaft?, Westdeutscher Verlag, 1994

Becher Martina, Moral in der PR? Eine empirische Studie zu ethischen Problemen im Berufsfeld Őffentlichkeitsarbeit, Vistas Verlag, Berlin, 1996

Berneys Edward, Biographie einer Idee, Econ – Verlag, Dűsseldorf, 1965

Brauer Gernot, Wege in die Őffentlichkeitsarbeit – Einstieg, Einordnung, Einkommen in PR-Berufen, UVK-Medien, 1996

Dörrbecker Klaus, Perspektiven und Chancen der Public Relations, Rommerskirchen Verlang, 1990

Fairchild Michael, The Public Relations Research and Evaluation Toolkit, Sequel, Oxford, 1999

Fischer Heinz, Darlegungsvesuche zum Selbstbildnis und Image von PR in Staat, wirtschaft und Gesellschaft, Dt. Wirtsch.biographien, Wiesbaden, 1992

Grunig James, Lewis David, Symmetrical Pressuposition as a Framework for Public Relations Theory, Treasure press, Londra, 1990

Grunig James, Hunt Todd, Managing Public Relations, Rhinehart&Winston, New York, 1984

Gűnther Haedrich, Gűnther Barthenheier, Kleinert Horst, Őffentlichkeitsarbeit, Walter de Gruyter Verlang, Berlin-New York, 1997

Lojka Klaus, Őffentlichkeitsarbeit: theoretishe Ansätze, empirische Bedurfe und Berufspraxis der Public Relations, Brauműller Verlag, Wien, 1996

Mallinson Bill, Public Lies and Private Truths, British Library Cataloguing – in- Publication Data, Londra, 1996

Morley Michael, How to Manage Your Global Reputation, Macmillian Press Ltd, Londra, 1998

Stephenson Howard, Leitbuch der Public Relations, Girardet Verlag, Essen, 1964

Reviste și publicatii

Rodes Toby, Ein Kleines Public Relations Breviar, Hochwacht Verlag, Bonn, 1977

Berth Kirsten, Sjöberg Göran, Quality in Public Relations, Ed: Institute for Quality in Public Relations, No 1, Copenhaga, 1997

Fairchild Michael, How to Gey Real Value From Public Relations, Ed: ICO (International Committee of Public Relations Consultancies Associations), 1997

European Public Relations Confederation, Pablic Affaires Paper, Consumer Relations Paper, Environment Paper, 1996

Deutschen Public Relations-Gesellschaft, Qualifikationsprofil Public Relations, DPRG Verlag, Bonn, 1998

Deutschen Public Relations-Gesellschaft, Einstieg in die Public Relations, DPRG Verlag, Bonn, 1999

Sűdost-Europa, Art: Erfahrungen deutscher Investoren in Rumänien, Oldenbourg Verlag, Műnchen, 1999

F.A.Z Institut fűr Management, Markt und Medienformationen Gmbh, Landeranalyse Rumänien, 1999

Ost-West Contact (Das Wirtschaftsmagazin fűr Ost-West Kooperation), Art: Bukarest braucht friches Wasser und frischen Wind, Nr 4, 1999

Dilema, Nr 211, 217, 238, București