Violenta In Mass Media

Care este percepția tinerilor referitor la conceptul de violență în mass-media și violență televizuală și care este motivația de a urmări violență televizuală?

Principalele constatări dovedesc faptul că violența din mass-media, în special violența televizuală a reușit să acapareze societatea în care trăim. Aceasta este întâlnită în diverse medii în special în programe televizuale: știri, emisiuni având ca scop atragerea atenției publicului telespectator, pentru a face un anumit raiting. Violența din mass-media, implicit și cea televizuală au impact asupra tuturor tipurilor de public, însă cei care vor fi mai afectați de ceea ce văd și aud vor fi copiii și tinerii. De aceea, așa cum spune și Ballard (2011. p. 10) în teoria utilizării și gratificației puterea se plaseză direct în mâinile publicului. Aceasta teorie presupune ca receptorii să ia decizii din propria voință și să se expună doar mesajelor care îi ajută să-și satisfacă anumite nevoi.

De aceea, toți participanții la studiu percep violența transmisă de media într-un mod negative și consideră că cei care alimenteză acest lucru sunt emisiunile, show-urile televizate care pun accent exact pe acest aspect. Tinerii privesc violența din mass-media ca fiind cea care alimentează publicul cu o cantitate mare de informații negative, cu materiale violente care sunt difuzate în mai multe medii de comunicare în masă.

Un mediu de comunicare în care este întâlnită des violența este televiziunea. Aceșia consider că totul pornește de la ceea ce televizorul transmite deoarece televiziunea din ziua de astăzi pune mult accent pe informațiile care conțin violență tocmai pentru a capta atenția publicului. Ei văd prin violența televizuală difuzare acelor materiale care conțin violență atât fizică, cât și verbală: “Există o mulțime de emisiuni care există strict pentru violență, atât verbală cât și fizică” (Cristina, 21 ani); “Înțeleg prin violență televizuală difuzarea de materiale care conțin scene de violență fizică sau verbală” (Diana O, 21); “Prin violență în mass-media înțeleg orice scenă de agresivitate fizică, dar și verbală din buletinele de știri sau emisiuni.” (Emi, 21). În urma interviurilor am constatat că 13-21 înțeleg prin violența televizuală acele materiale pe care emisiunile, știrile, show-urile, le transmit. Tinerii sunt de părere că violența televizuală nu face decât să promoveze nonvalori, incultură și niște comportamente necorăspunzătoare.

Totodată, există tineri care consideră că televiziunea prin violența pe care o transmite ajunge la un moment dat să facă din publicul telespectator niște persoane insensibile la actele de violență și la victimele acesteia și să ajungă să considere că ceea ce văd este pur și simplu normal: “Consumul masiv de programe violente desensibilizează oamenii. Acest fapt se manifestă prin indiferența oamenilor, aceștia devenind insensibili față de actele de violență și de victimele violenței” (Alexandra, 18); “Toate show-urile care sunt acum la TV, știrile, ne schimbă ca oameni, reușind să facă din noi niște persoane insensibile la actele de violență și la victimele lor, ajungând să ni se pară normal ce se întâmplă în jurul nostru” (George, 20).

Violența din mass-media, cât și cea televizată prin ceea ce arată reușeste să alimenteze agresivitatea oamenilor. Lumea este invadata de agresivitate tocmai din cauza televiziunii și a filmelor sau anumitor emisiuni în care scenele violente sunt nelipsite. De aceea, cu cât scenele care conțin violență, sunt mai numeroase, cu atât imapctul lor asupra publicului este mai puternic. De asemenea, un tânăr este de părere că nu există diferența între termenul de violență în mass-media și violență televizuală. El consideră că ambele se axează tot pe același lucru, doar că unul transmite violență prin diverse articole, iar celalalt prin emisiuni care promoveză lucruri inutile de la care nu avem ce învăța: “ Știri despre subiecte care implică diverse crime, atentate, articole cu caracter rasist sau care urmăresc să stârnească diferite atitudini negative față de anumite subiecte…..emisiuni care stârnesc agresiune între invitați, limbaj vulgar… Chiar nu cred este vreo diferență între cei doi termeni, numai că unul se referă doar la TV” (Andrei, 22 ani).

Totodată, violența mass-media și violența televizuală se reflectă și prin imagini, imaginiile fiind și cele care ramân bine întipărite în mintea tânărului. Acesta este și motivul pentru care publicul tânăr consideră că violența poate fii redată și prin imagini, nu numai prin informații. De aceea, 5 din 21 tineri intervievați percep violența din mass media, dar și cea televizuală ca fiind cea care se folosește de imagini pentru a promova agresivitate, dar și pentru a încuraja publicul telespectator la un comportament violent. Violența televizuală se folosește în special de imagini și sunete pentru a accentua cât mai bine informațiile cu caracter negativ: „Prin violența în mass-media și violența televizuala eu înțeleg acele informații/imagini prezentate care încurajează publicul la un comportament agresiv, neadecvat, lipsit de bun simt și educație (Ana, 22); “Consider că sunt reportaje, filmulețe, vidoclipuri, imagini ce promovează agresivitatea în cadrul familiei sau la școală, în viața de zi cu zi.” (Beatrice, 21); „Eu cred că violența în mass-media reprezintă acele reportaje sau emisiuni în care se difuzează imagini și clipuri în care este folosită violenta fizică ori verbală asupra unui individ” (Denisa, 21)

„Prin violență în mass-media, înțeleg utilizarea unor fotografii cu impact emoțional puternic și a unui limbaj care poate afecta comportamentul celui care citește..Violența televizuală, la fel prin intermediul imaginilor difuzate și al unor personaje cu un comportament necorespunzător.(Diana S, 22); „Prin ambele înțeleg o cantitate excesiva de informații negative transmise către public…Cred că diferența consta în faptul că violența televizuală accentuează informațiile negative prin imagini și sunete” (Stefania, 20).

Tinerii sunt de părere că toate aceste informații, imagini care provoacă stare de nesiguranță, de teamă le putem percepe ca fiind violente . Violența televizuală este cea care prezintă în detaliu niște fapte demne de condamnat, cu un grad mare de violență, care nu fac decât să-l afecteze pe cel care le urmărește: „Sunt de părere că orice conținut care generează nesiguranță și frică în rândul publicului poate fi considerat violent” (Ana, 22); “Violența televizuală este prezentarea amanunțită, detaliată a unor fapte reprobabile, extrem de violente, cu un mare risc de afectare a cititorilor și auditoriului pe plan emoțional și psihic” (Aurel, 23).

Atunci când deschidem televizorul putem observa diverse scene de violență pe care anumite programe televizuale le transmit, însă trebuie să ne gândim și care sunt motive pentru care acestea aleg să facă acest lucru. În urma interviurilor am aflat faptul că 8 din 21 de tineri intervievați sunt de părere că motivul pentru care există violență televizuală este strict pentru raiting: “Foarte simplu: pentru raiting” (Antonia, 21); “Se urmărește creșterea raiting-ului” (Beatrice, 21).

Aceștia sunt de părere că televiziunea din ziua de astăzi pune mult accent pe cazurile în care apare violență tocmai pentru că au observant că odată cu introducerea acestor lucruri în program rating-ul crește. Din acest motiv, pentru a atrage cât mai mulți oameni și pentru a face rainting aceștia prefer să apeleze cu lejeritate la anumite tipuri de violență prin crearea unor scenarii sau prin prezentarea unor informații, imagini care să surprindă publicul:” Motivul apariției violenței televizuale consider că este creșterea rating-ului…Violența televizuală se vinde cel mai bine în ziua de astăzi “(George, 20); “Violența în televiziune există datorită ratingului mare, implicit al numărului mare de telespectatori care urmăresc emisiuni ce promovează atitudini violente” (Raluca, 21)

Impactul socio-psihologic global al consumului mare de programe televizuale îl face pe om să vadă lumea prin ceea ce se transmite televizorul. De asemenea, reușeste să dezvolte în oameni acel sentiment de frică, de nesiguranță. (Drăgan, 1996, p.217) De aceea, 3 din 21 de tineri sunt de părere că un alt motiv pentru care se folosește violență televizuală este din dornința de a crea un sentiment de teamă. Tinerii se gândesc că prin prezentarea anumitor informații violente, televiziunea reușeste să declanșeze un sentiment de frică în rândul oamenilor. Acest lucru îi determină pe oameni să se gândească că și ei ar putea să fie la un moment dat în situațiile prezentate la televizor: “Crearea unui sentiment de frică în rândul oamenilor care să-i facă să creadă că pot oricând păți ceva” (Andrei, 22) Totodată, 1 din 21 de tineri susține că televiziunea prezintă violență tocmai din dorința de a produce acel sentiment de teamă, deoarece atunci când se declanșează acel sentiment de nesiguranță oamenii pot fi mai ușor controlabili: “Consider că se dorește ca populația să înmagazieze informațiile negatie și îi este prezentată violența pentru a i se induce teama, încât să fie ușor controlabilă.”( Ștefania, 20). Același lucru îl putem regăsi și în teoria cultivării care pune accent pe faptul că expunerea îndelungată la violența televizuală poate crea acel sentiment de temă în rândul oamenilor. (Gerbner&Gross, 1976, p. 179)

Un alt motiv pentru care tinerii consideră că există violență televizuală este faptul că oamenii sunt atrași de acest fenomen. Subiectele care le atrang atenția oamenilor sunt cele controversate, ieșite din comun. Aceștia sunt de părere că dacă oamenii nu s-ar mai uita la anumite programe care transmit violență, rata acestor programe care se axează pe transmiterea unor lucruri agresive ar fi în scădere. De asemena, un tânăr este de părere că oamenii sunt mai receptivi la impuslurile negative. Acesta afirmă că știe de existența unor studii care s-au axat pe raportul negativate/pozitivitate la televizor. În urma studiului a reieșit faptul că atunci când numărul știrilor pozitive a crescut, au scăzut audiențele. Prin urmare, ei sunt de părere că și oamenii sunt vinovați de existența violenței televizuale: “Noi singuri suntem responsabili de existența acestei violențe” (Cristina, 21).

Tinerilor nu au o părere bună în ceea ce privește știrile sau emsiunile televizate care conțin violență și nici nu sunt adepții unor astfel de programe. Aceștia consideră că violența televizuală poate afecta toți oamenii, însă impactul cel mai mare s-ar produce în rândul tinerilor, copiilor și persoanelor care sunt vulnerabile. De aceea, 10 din 21 de tineri intervievați au afimat faptul că persoanle mai vulnerabile, copiii și tinerii sunt cei care ar putea fi cei mai influențați de ceea ce televiziuna transmite.

Tinerii sunt de părere că unele persoane de vârsta lor, dar și copiii au tendința de a reproduce în viața reală actele de violență pe care el observă la televizor. Există aceea tendință de imitare în rândul acestora, și există riscul ca ei să preia întocmai ce văd la televizor. Copiii imită ceea ce văd la televizor deoarece le lipsește experiența și capacitatea intelectuală pentru a putea vedea lucurile negative pe care media le oferă. Ei consideră ce ceea ce privesc reflectă cu adevarat lumea reală, acest lucru întâmplându-se datorită faptului ca ei sunt prea imaturi pentru a știi sa facă distinția între pozitiv și negativ. (Barker & Petley, 1997, p. 64)

De asemenea, un tânăr a pus accentual pe faptul că copiii pot fi mai ușor influențați de ceea ce văd decât adulții: “Cu siguranță emisiunile care conțin un anumit grad de violență au un oarecare impact asupra celor ce le urmăresc, în special asupra copiilor, care sunt mai ușor influențabili decât adulții” (Raluca, 21). În comparație cu adulții, copiii sunt văzuți ca fiind lipsiți de cunoștințe, experiență și capacități intelectuale. Vulnerabilitatea, ignoranța și iraționalitatea sunt considerate ca făcând parte din condiția inerentă a copilăriei. Astfel, violența imitativă, care a rămas punctul central al anxietății, este în mare măsură văzută ca fiind generată de incapacitatea de a distinge între ficțiune și realitate. (Barker & Petley, 1997, p. 64)

În ziua de astăzi violența este prezentată în doze mari, atât în știri cât și în emisiuni. Însă 2 din 21 de tineri intervievați consideră că unele știri ar trebui arătate chiar dacă sunt violente deoarece ar fi un exemplu de cum nu ar trebui oamenii să acționeze sau să se comporte în anumite situații: “Despre știri n-aș putea spune prea multe, unele consider normal a fi televizate chiar dacă sunt violente, tocmai pentru că uneori reușesc să atragă atenția și să fie un exemplu de „Așa nu”” (Diana S, 22 ); “Poate trage un semnal de alarmă și poate determina omul să meargă pe principiul ,,Așa nu”” (Antonia, 23).

Cu cât scenele violente sunt mai multe, cu atât impactul lor dăunător va fi ma puternic: „. Violența televizată este ca o otrava care acționează cu atât mai intens cu cat doza este mai puternica” (Aurel, 23). De asemenea, din punctul de vedere al tinerilor toate aceste lucrui violente pe care omul le vede la televizor pot să genereze un sentiment de insecuritate, și să-i facă pe oameni mai temători. În aceași timp, vizionarea unei cantități mari de programe care conțin violență duc la desenibilizarea oamenilor, aceștia devenind indiferenți, insenibili la violență și la victimele actelor de violență și ajung să creadă că ceea ce văd e normal: “Au un impact destul de mare pentru că oamenii, vizionând aceste lucruri consideră că așa este normal” (Cristina, 21).

2. Percepția tinerilor cu privire la efectele violente ale mass-media (în special televiziune)? Care este percepția tinerilor cu privire la gradul de agresivitate din media românești?

În ziua de astăzi, oamenii sunt invadați de agresivitate din cauza televiziunii care nu duce lipsă de scene de violență. Cu cât aceste scene sunt numeroase, cu atât impactul lor asupra oamenilor și în mod special al tinerilor este mai puternic. Așa cum spun și Huesman și Eron, din cauza ratei accelerate a violenței datorată apariția televiziuni în viața oamenilor aceasta a fost declarată principalul vinovat. Dintre toate elementele componente ale mass-mediei, violența din televiziune are cel mai mare efect atât pe termen scurt cât și pe termen lung asupra tuturor persoanelor. (Slotsve, Del Carmen, Sarver&Watkins, 2008, p.23)

Pe aceste aspecte au pus accent și tinerii intervievați. Tinerii au o părere negativă în ceea ce privește efectele violente ale mass-mediei, și în special ale televiziunii. Ei consideră că ceea ce televiziunea transmite nu face decât să declanșeze în rândul oamenilor sentimente precum: temă, nesiguranță, frică. Totodată, tinerii consideră că oamenii pot fi șocați de scele violente difuzate de diferite programe televizuale și că toate aceste scene agresive nu fac decât să-i sperie.

În urma interviurilor a rezultat faptul că au fost tineri (19 din 21) care au urmărit știri sau emisiuni care au conținut acte de violență, dar și tineri care au zis ca nu au urmărit astfel de programe: „Da, mi s-a întâmplat să urmăresc și emisiuni și știri de acest gen” (Diana S, 22); “Nu am urmarit așa ceva. Rareori ma uit la televizor” (Antonia, 23). De asemenea, tinerii au enumerat diferite sentimente pe care le-au trăit în momentele când vedeau acte de violență și unii dintre ei au venit și cu exemple de momente care i-au revoltat în urma celor văzute.

Sentimentele principale resmițite de cei intervievați atunci când vedeau scene de violență au fost: de teamă, neputință, repulsie, vulnerabilitate, milă, empatie: „am urmărit o știre în care au fost acte de violență, iar sentimentul pe care l-am avut a fost unul de repulsie și groază față de acest lucru” (Alexandra, 18 ani); “Fiind o persoana empatica, primul sentiment este acela de a suferi pentru persoanele agresat” (Aurel 23); “Nu mi-au plăcut deoarece îmi transmiteau un sentiment negativ și nu le întelegeam rostul. Nu înțeleg care este scopul acestor emisiuni, nu cred că există vreo parte buna a acestor tipuri de emisiuni care promovează violența” (Ana, 22).

A existat o persoana care deși a spus ca a urmărit știri, emisiuni violente nu l-a încercat nici un fel de sentiment în momentele când oberva diverse scene în care se folosea violența. El consideră ca emisiunile merg după un scenariu bine pus la punct, iar în cazul știrilor acestea arată tot felul de imagini, transmit diverse informații, povești doar pentru a uimi audiența. Acesta consideră ca dacă încearcă să nu le vizioneze, aceste programe care arată violență nu vor ajunge să-l afecteze : „Nu m-am simțit în niciun mod, încerc să le ignor ca să nu mă afecteze. Emisiunile sunt regizate, iar știrile caută să producă povești cât mai șocante pentru audiență” (Andrei, 22)

Însă majoritatea tinerilor au spus că existe diferite sentimente care îi încercă atunci când văd scene de violență. Unul dintre acestea ar fost teama: “În momentul în care la televizor văd o scena, cenzurata sau nu, de violență sentimentul pe care îl am este unul de frică, teamă” (Alexandra, 18). Teama pe care o simt tinerii atunci când văd violență are legătură și cu teoria cultivării care spune că violența televizuală poate sa cultive sentimente de teamă în rândul oamenilor. De asemenea, a fost un tânăr care a spus că atunci când a văzut pentru primiele dăți scene de violență îi era teamă pentru că era ceva nou pentru el, însă cu timpul aceste lucruri au început să i se pară normale, s-a obișnuit cu ideea că televiziunea transmite și astfel de lucruri: „La început aveam și o anumită teamă, era ceva nou, dar cu timpul au început să mi se pară normale, adica m-am obișnuit cu ideea că atunci când deschid televizorul pot să ma izbesc și de așa ceva” (George, 20)

Au fost tineri care au venit cu exemple pentru a-și susține cât mai bine sentimentele resimție în acele momente. Doi tineri din douăzeci și unu au spus că i-au încercat sentimente de neputință atunci când au văzut o știre recentă la televizor în care o educatoare îi maltrata pe copii unei grădinițe. Tinerii au simțit stări de frustrare, neputință deoarece nu le venea să creadă ca pot să existe astfel de oameni: “Am urmărit de curând o știre despre o directoare de la o gradinita particulară, cum maltrata și cum îi pedepsea pe acei copilași nevinovați. Cum m-am simtit…am fost tare revoltata si am avut acel sentiment de neputință ca nu pot face ceva.. nu pot sa cred că există astfel de persoane” (Alina, 22); “Am urmărit emisiuni și reportaje…unul dintre reportaje era legat de o doamnă care lucra ca educatoare la o gradiniță și agresa copiii…Mi-a stârnit o stare de frustrare deoarece m-am simțit neputincioasă” (Beatrice, 21).

Televiziunea se ocupă și de informarea oamenilor, însă anumite informații din punctul de vedere al tinerilor sunt prea negative, conțin multă violență de aceea în rândul oamenilor se declanșează diverse stări. Tot ceea ce văd le crește revolta împotriva agresorilor și dorința ca aceștia să fie pedepsiți, în speranța ca așa va scădea numărul acestora și intensitatea actelor de violență. De asemena, tinerii consideră că știrile difuzează violență pentru că asta se întamplă în lume, arată de fapt o crudă realitate, însă emsiunile prezintă niște scene regizate de violență, doar pentru a capta atenția publicului.

Optsprezece din douăzeci și unu de tineri intervievați au spus că au fost moment când scenele violente pe care le-au observant la televizor le-au revenit în minte. Scenele care le revin tinerilor cel mai des în minte sunt scenele care au legătură cu copii, dar și cu animale. Maltratarea copiilor de către mame, profesori, dar și lovirea și rănirea animalor sunt secvențele care îi revoltă pe tineri și care le crează milă: „mi-am amintit de o scenă văzută la TV..unde un copil era bătut de mama lui pentru că a luat o nota mică la școala..Am ramăs șocată când am văzut cu ce brutalitate putea să-l lovească…Am avut un sentiment de milă..revoltă” ( Diana O, 21); „Da, mi-a revenit în minte o scenă de violență. De exemplu, o scena care este acum foarte mediatizată, care a revoltat mii de părinți și anume faptul că o profesoară a agresat copiii dintr-o gradiniță…Am avut un sentiment de revoltă, m-am gândit că peste ani o să am și eu un copil și nu mi-aș dorii să pățească la fel” (George, 20); „îmi amintesc de o scenă în care un câine era bătut de stăpânul său..sunt iubitoare de animale, iar când am văzut acest lucru am simt un sentiment de revoltă, mi-a fost atât de milă de acel biet animăluț” (Delia, 21). Un tânăr a specificat că deși a urmărit diverse scene în care se folosea violență, și-a amintit de acestea, nu s-a simțit în niciun fel afectat. Au fost și tineri care au spus nu au fost momente în care să le revină în minte scene violente urmărite la televizor: „ Nu mi s-a întamplat să îmi aduc aminte de vreo scenă violentă de la televizor” (Denisa, 21).

De aceea, putem spune că unii tineri pot fi mai influențați, alții nu. Televizorul prin ceea ce transmite îi face pe cei care sunt mai infleunțați să aibă diverse stări, dar și să-și amintească diverse scene care i-au marcat. Așa cum spune și teoria cultivării, telespectatorii care se uită mult la televizor vor fi mai influențați decât cei care se uită mai puțin și că efectul televiziunii este acela de a crea o lume sintetică în care telespectatorii care urmăresc cu regularitate să creadă că se arată doar realitatea. (Wilcox, Dennis, Glen, Philip, & Warren, 2003, p. 214)

Tinerii sunt de părere că programele care conțin violență îi pot influența într-un mod considerabil pe oameni. Așa cum spune Shanahan și Morgan (1999,p.15) telespectatorii din ziua de astăzi sunt expuși unui număr substanțial de exemple, care conform teoriei cultivării pot influența comportamentul individului, dar și părerile lui. Publicul tânăr intervievat consideră că orice om poate fi influențat într-un fel sau altul de actele de violență însă cei care vor resimții mai mult ceea ce știrile sau emisiunile violente transmit sunt copiii și tinerii: “Copiii sunt cei mai influențați din cauza acestor acte de violență” (Alexandra, 18); “Publicul tânăr este mai influențat de ce se întâmplă la televizor” (Alina, 22) Tinerii intervievați consideră că tinerii și copiii sunt influențați într-un mod negativ dacă urmăresc acte de violență deoarece pot percepe că ceea ce văd trebuie aplicat și în viața reală. De asemenea, ei cred că violența televizuală îl face pe om să dezvolte la rândul lui un comportament agresiv existând acea tendinință de imitare. Acest lucru îl susține și Huțulec (2007, p.68) care spune faptul că într-o mare masură, publicul tânăr imită ceea ce vede la televizor sau în alte surse media, însă acestea nu au întotdeauna calități pozitive, motiv pentru care se poate ajunge ușor la imitarea unor comportamente nedorite.

Un tânăr a considerat că tinerii asemenea adulțiilor le place să petreacă cât mai mult timp în fata televizorului:”Tinerii asemenea adulților, le place să-și petreacă timpul în fața televizorului,” (George, 20) Barker și Petley (1997, 64) afirmă că în comparație cu adulții, copiii sunt văzuți ca fiind lipsiți de cunoștințe, experiență și capacități intelectuale. Vulnerabilitatea, ignoranța și iraționalitatea sunt considerate ca făcând parte din condiția inerentă a copilăriei. Astfel, violența imitativă, care a rămas punctul central al anxietății, este în mare măsură văzută ca fiind generată de incapacitatea de a distinge între ficțiune și realitate. Copiii imită ceea ce văd la televizor deoarece le lipsește experiența și capacitatea intelectuală pentru a putea vedea lucurile negative pe care media le oferă. Ei consideră ce ceea ce privesc reflectă cu adevarat lumea reală, acest lucru întâmplându-se datorită faptului ca ei sunt prea imaturi pentru a știi sa facă distinția între pozitiv și negativ. De aceea, menirea adultului în acele momente este să ghideze tânărul spre vizionare unor programe care nu conțin violență.

Totodată, tinerii consideră că oamenii pot prelua inconștient tot ceea văd, aud iar în diverse momente pot începe să le transpună în viața lor. Oamenii pot prelua diverse comportamente, cuvinte iar atunci când se află într-o situație asemenătoare cu cea văzută la televizor, să înceapă să reacționeze întocmai celor văzute: “Inconștient preluăm tot ce vedem și în diverse momente, le transpunem în viața noastră: comportamente,cuvinte, jigniri și așa mai departe” (Mihaela, 22)

Din păcate, violența televizuală se regăsește din punctul de vedere al tinerilor și în media românească. Majoritatea tinerilor interivevați (18 din 21) consideră că există un grad ridicat de agresivitate în mass-media românească. Ei cred că mass-media românească pune accent pe violență din diverse motive. Un motiv ar reprezenta dorință de a face rating. Aceștia consideră că violența este un lucru care atrage în ziua de astăzi, de aceea diferite emisiuni se axează pe acest lucru, pentru a reuși să atragă un public cât mai numeros: „mass-media românască pun accent pe violență pentru a obține audiență sau rating” (Andrei, 22)

Un alt motiv menționat de tineri ar fi senzaționalul. Între diversele emisiuni televizate există o concurență, de aceea acestea vor încerca întodeauna să caute subiecte, imagini care pot impresiona publicul, care-l pot uimi. Există dorința de epatare, de a ieși în evidență, de aceea diverse emisiuni încercă să dezbată subiecte care conțin violență doarece aceste lucruri le vor ajuta la creșterea audienței. Tinerii consideră că violența poate fi senzațioanală: „ Senzaționalul vinde, iar violența poate fi senzațioanală” (Emi, 21)

Un alt motiv pentru care tinerii intervievați consideră că mass-media românească pune accent pe violență este din cauza cerinței publicului telespectator: “Sigur că pune accent pe acest lucru, mai ales pentru că asta se cere mai nou și înregistrează” (Luiza, 22) Tinerii consideră că unii oamenii prefer scandalul și violență. Chiar dacă unele emisiuni promovează violență, incultura totuși oamenii le privesc în continuare, audiențele cresc și prin urmare media românească continuă să facă exact același lucru. Publicul tânăr consider că dacă oamenii nu ar mai urmării aceste programe care pun accent pe violență, lucruri imoarele, situația s-ar schimba și poate aceste programe care conțin o doză mare de violență ar dispărea sau s-ar mai diminua. Societatea evoluează spre o direcție greșită, în care violența ocupa un rol tot mai mare. Tinerii văd că una dintre caracteristicile mass-mediei este aceea de manipulare prin diverse informații transmise, iar multitudinea evenimetelor în care violența este aratată reprezintă o sursă de inspirașie pentru mass-media românească: “O caracteristică a mass-mediei este aceea de manipulare a maselor prin informațiile transmise” (Aurel, 23)

În ceea ce-i privește pe tinerii intervievați, 18 din 21 au spus că nu urmăresc programe de televiziunea care conțin scene de violență, însă au fost tineri care au menționat faptul că urmăresc filme sau seriale care conțin violență deoarece știu că acțiunea se petrece doar acolo, iar scenele nu sunt reale: “Nu vizionez. Nu știu dacă serialele și filmele pot fi luate în considerare. De exemplu, ma uit la Criminal Minds unde sunt scene de violență fizică, dar nu ele sunt motivul pentru care îmi place serialul, ci pentru traseul psihologic pe care îl urmează personajele în arestarea criminalului. Practic, creează profilul psihologic al agresorilor și acest lucru mi se pare extrem de interesant. Scenele de violență nu mă afectează, poate și pentru că știu că nu sunt reale” (Emi, 21).

Totodată, tinerii care au menționat că urmăresc programe care conțin violență, nu fac acest lucru în mod voit doar că din cauza faptului că media românească transmite acte de violență în știri li se întamplă să mai vizioneze și astfel de lucruri: „Cum am mai spus inevitabil, dau peste programe de genu. Fiind consumator de știri am mereu ocazia să văd scene de violență” (Aurel,23).

3.Care este percepția tinerilor cu privire la transpunerea evenimentelor violente din media în comportamente agresive în realitate?

Violența a devenit un subiect discutat în societatea contemporană, preocupând datorită efectelor sale nocive. De asemenea, Lazăr (1991, p.162) spune faptul că televiziunea este considerată a fi responsabilă de agresivitatea publicului tânăr, ca și de extinderea violenței în societate. Lumea este invadată de agresivitate din cauza emisiunilor pline de violență de la televizor și a filmelor care arată acest lucru. Generația tânară a fost crescută cu spectacolul violenței televizate, dar și cu violența din mass-media.

În ziua de astăzi observăm foarte multă violență în media, dar și în viața de zi cu zi, în cea reală. De aceea, mulți oameni și-au pus întrebarea dacă există cu adevărat o legătură între violența televizuală și comportamentele agresive din realitate. În urma interviurilor cu respondenți tineri, a reieșit faptul că aceștia au considerat că există o legătură între evenimentele violente din media și comportamentetul agresiv în realitate. Aceștia sunt de părere ca oamenii, în special tinerii și copiii sunt cei mai influențați de ce media transmite, existând tendința de a reproduce în viața reală acte de violență de pe micul ecran.

Aceste lucruri evidențiate de publicul tânăr intervievat le sugerează și anliza cultivării care se concentrează pe ceea ce televizorul le transmite telespectatorilor despre realitatea socială. De aceea, cei care își petrec mai mult timp uitându-se la televizor sunt mai susceptibili de a percepe lumea reală în moduri care să reflecte cele mai comune și recurente mesaje ale lumii de televiziune, comparativ cu cei care se uită mai puțin la televizor. Cercetătorii procesului de cultivare consideră televiziunea ca un sistem de mesaje, produse pentru populații mari și diversificate și consumante într-un mod aproape mecanic, ritualic. De aceea, televiziunea este cea care oferă, un ritual de zi cu zi. (Bryant & Oliver, 2009, p. 52).

Tinerii sunt de părere că televiziunea ar putea fi un factor care generează agresivitatea în rândul tinerilor doarece tinerii sunt predispuși să urmeze ceea ce văd la televizor: “Tinerii au tendinta de a reproduce în viața reala actele de violență de pe micul ecran”(Aurel, 23); “cred că violența din mass-media poate contura și schimba caractere. Mulți dintre tinerii în formare pot fi ușor influențați de ceea ce văd, unii dintre ei punând și în practică ceea ce văd” (Diana S, 22) Așa cum spune și teoria cultivării consumul de televiziune oferă publicului un set consinstent de mesaje, însă, dacă acesta este folosit în mod excesiv va reuși să-l influențeze pe consumator și opiniile lui vor reflecta cele văzute la televizor, indiferent de veridicitatea mesajulu. (Bryant & Oliver, 2009, p. 351).

Tinerii intervievați consideră că publicul tânăr poate împrumuta comportamente agresive din media deoarece îi lipsește experiența:” un tânăr dacă observă un comportament agresiv la TV tinde să împrumute din comportament datorită lipsei de experiență” (Alina, 22). Ipoteza teoria învățării sociale sugereză că publicul tânăr învață cum să se comporte în două moduri: prin experiență directă și prin observarea comportamentelor celorlalți. Un tânăr este atent la felul în care oamenii se comportă în anumite situații și care sunt consecințele acțiunilor lor. Dacă aceste consecințe sunt pozitive, tânărul va fi înclinat să adopte acel tip de comportament în acord cu rezultatele pozitive. Pe de altă parte, în cazul în care consecințele sunt negative, este posibil ca un tânăr să se comporte în mod negativ. Așadar, tinerii au tendintă să se comporte în acord cu unele consecințe pe care le percep. (Dumitru, 2010, p.77)

Publicul tânăr consider că unii tineri pot transpune evenimentele violente din media în viața reală și din dorința de a ieși în evidență: “În cazul în care aceștia urmăresc programe care conțin violența, tinerii vor începe să prezinte un comportament agresiv cu cei din jur, crezând că așa este bine sau că așa vor ieși în evidență” (Ana, 22). Un alt lucru pentru care tinerii ar putea să facă acest lucru e și din cauza faptului că unele filme prezintă eroi care ies din anumite situații folosit violență. Tinerii pot considera că acest lucru este bun și că și ei la rândul lor pot rezolva problemele în maniera în care personajele din filme au facut-o: „Personajele care comit acte de violență sunt prezentate uneori ca eroi de obicei în filmele de acțiune, iar tinerii se raportează la ele ca la niște modele” (Diana, 21) Însă ceea ce nu-și dau ei seama este faptul că acele scene nu sunt reale, filmele crează niște povești cât mai senzațioanele pentru atragerea publicului.

Un tânăr consideră că violența televizuală poate avea efecte asupra tinerilor care provin din familii dezorganizate sau în care lipsește educația și lipsa de comunicare: “Cele mai frecvente cazuri cred ca sunt în cazul adolescenților și a tinerilor proveniți din familii dezorganizate sau ai caror părinti nu pun accentul pe educatie și dialog deschis” (Aurel, 23) Tinerii care provind din familii cu un comportament demn de urmat pot fi mai greu de influențat, nu și aceia care au crescut într-un mediu instabil și cu un anturaj nefavorabil.

Totodată tinerii consideră pe lângă violența televizuală care duce la apariția unui comportament violent în rândul oamenilor se mai adaugă și educația primită, familia din care provine, dar și anturajul: „Aflându-se la începutul vieții lor sociale, mulți dintre ei nu știu cum să se adapteze mediului, și atunci își aleg ca și target comportamentul ilustrat în atatea rânduri la televizor…dar, acest fapt nu este general valabil, și educația pe care au primit-o are un rol important” (Delia, 21). Există oameni care nu iau contact cu media însă au un comportament violent. De exemplu, dacă în familie se folosește un vocabular neadecvat, violență sau pur și simplu nu există un model demn de urmat, se va ajunge ca și fără a observa violența din media o persoana să devina agresivă. De asemenea, contează mult și anturajul pe care o persoana îl are deoarece dacă în anturajul respective există comportamente violente, limbaj necorespunzător este inevitabil ca un om să nu preia acelși lucru: “Cred că ține de firea noastră ca oameni. Depinde la ce suntem noi mai receptiv și la grupul de prieteni pe care îi avem, cu care interacționăm” (Antonia, 21)

Un aspect asemnător îl punctează și un alt tânăr intervievat. El consider că violența din media nu are niciun impact asupra publicului tânăr ci consider că agresivitate există din totdeauna și în perioada în care nu exista mass-media. Tânărul consideră că violența vine din natura omului, din firea acestuia.: “Nu, violența din media nu are niciun impact asupra tinerilor. Tinerii sunt agresivi din cauza educației primite acasă atunci când sunt mici și anturajului pe măsură ce cresc….Războaie sunt de mii de ani. Nu se uita nimeni la televizor atunci, dar tot erau violenți, asta e o prostie. Suntem ființe raționale, știm ce-i corect și ce nu. Avem scăpări, dar nu sunt datorate emisiunilor sau filmelor care conțin violență. E în natura noastră să avem impulsuri de genul ăsta în anumite situații. Ne putem obișnui cu ea, dar nu se datorează ei..cel puțin așa văd eu situația” (Andrei, 22).

În ceea ce-i privește pe tinerii intervievați părerile au fost împărțite atunci când au fost întrebați dacă au simțit că fac parte din situații similar cu cele văzute la televizor sau dacă au simțit să răspundă similar în anumite situații. Paisprezece din douăzeci și unu de tineri au spus că nu au făcut parte din situații similar și nici nu au răspuns similar în urma celor văzut la televizor: “Nu, nu am fost în postura aceasta. Nu sunt o persoană violentă, deci e clar că nu agreez un astfel de comportament. Și, totodată, consider că mi-am ales bine oamenii de lângă mine, fiindcă nici aceștia nu adoptă un comportament agresiv” (Antonia, 21); „Nu. Niciodată nu am luat parte la scene de agresivitate și nici nu am reprodus un astfel de comportament. Manifestarea unui asemenea comportament ar trece peste principiile mele, pe care le respect cu sfințenie” (Denisa, 22)

Însă au existat și tineri care au spus că au simțit ca fac parte din situații similare și că au răspuns și la fel cu ceea ce au văzut. Un tânăr a spus că a răspuns similar atunci când era doar un copil în momentul când a fost bruscat de un coleg. Acesta a menționat că văzuse o scenă la televizor în care un persoanaj din desenele animate își rezolva probleme folosit violență, așa că a reacționat la fel ca personajul respectiv: „Îmi amintesc când eram mai mic că un coleg mă brusca, motiv pentru care am ripostat violent…mi-am amintit că același lucru îl făcuse și un personaj dintr-un desen pe care-l urmăream destul de des…motiv pentru care am pus și eu în aplicare cele văzute la televizor” (George, 20).

O tânără a relatat faptul că și ea atunci când era mai mică a fost pusă într-o situație similară cu cele pe care le-a văzut la televizor, reacționând într-un mod violent. Aceasta consideră ca acum din cauza faptului că s-a maturizat poate reacționa cu calm și rezolva problemele într-un mod amiabil: “Am fost pusa în situații asemanatoare și am răspuns tot cu un act violent cand eram la o vârstă mai fragedă , dar în momentul în care mintea mea a început să se maturizeze și să perceapă altfel lucrurile, am acționat cu calm și într-un mod în care să rezolv situația creată ci nu să o înrăutățeasc. De exemplu…când eram mai mică un băiat a venit și m-a îmbrâncit motiv pentru care am reacționat imediat și i-am întors gestul cu un act violent, dar acum daca același lucru s-ar mai întampla aș încerca să rezolv situația într-un mod pașnic” (Alexandra, 18).

Un alt tânăr a spus faptul că a raspuns similar în anumite situații în copilărie, însă erau doar din joacă făra a rănii pe cineva, pur și simplu a imitat cele văzute la televizor: “Da.Mă uitam la desene cu lupte când eram mic și ne jucam prefăcându-ne că ne luptăm. Dar rămânea joacă și atât” (Veronel, 24)

În ceea ce privește categoriile de publice care poate fi mai afectate de vizionarea de violență televizuală majoritatea tinerilor intervievați sunt de părere că cei mai afectați și cei care ajung să fie mai influențați de agresivitatea pe care televiziunea o transmite sunt: copiii, tinerii, dar și vârstnicii. Aceștia consideră faptul că copiii și tinerii sunt mai influențați decât adulții de ceea ce văd la televizor pentru că se află într-o dezvoltare comportamentală și tind să imite comportamentul celor din jur, dar și al celor pe care îi văd la televizor. Același lucru este punctat și de Kang, Andersen și Pfau (1996, p. 77) care afirmă faptul că mass-media are o mare influența asupra oamenilor de toate vârstele, însă tinerii sunt cei care se expun mai mult la mass-media decât o fac adulții motiv pentru care aceștia ajung să fie mult mai afectați și mai inflențați de ceea ce media transmite.

Totul începe încă de la cele mai fragede vârste, atunci când copiii acumuleză orice informație: „Cei mai afectați sunt copii, ei sunt ca un burete și absorb orice fel de informatie, fie ea negativă sau pozitivă” (Delia, 21). Totodată, copii încă nu au capacitatea de a sintetiza și a organiza acele evenimte pe categorii, și nu știu încă să conștientizeze bine diferența dintre bine și rau, așa cum fac aduții și astfel, pot să rămână cu tramue dăcă observă programe cu un grad mare de violență. Copiii nu conștientizeză încă răutatea care este în lume și o scenă violentă poate avea un impact emoțional puternic asupra lor, îi poate speria.

De asemena, tinerii intervievați afirmă faptul că și tinerii pot fi afectați de agresivitatea din televiziune deoarece se află în proces de dezvoltare, în perioada când sunt nesiguri și în care unii dintre ei nu știu exact ce-și doresc. De aceea, aceștia ajung să împrumute diferite comportamente pe care le observă la televizor și din caua lipsei de experiență: “Cel mai afectat este publicul tânăr…cum am mai spus el tinde să împrumute cele văzute la TV.. De exemplu, dacă un tânăr vede că la TV o bătaie între două persoane, poate să considere că acesta este un mod de rezolvare a unui conflict” (Alina, 22) Barker și Petley (1997, p.64) afirmă faptul că în comparație cu adulții, publicul tânăr este văzut ca fiind lipsit de cunoștințe, experiență și capacități intelectuale. Vulnerabilitatea, ignoranța și iraționalitatea sunt considerate ca făcând parte din condiția inerentă a copilăriei. Aceștia mai afirmă faptul că violența imitativă, care a rămas punctul central al anxietății, este în mare măsură văzută ca fiind generată de incapacitatea de a distinge între ficțiune și realitate. Publicul tânăr imită ceea ce vede la televizor deoarece le lipsește experiența și capacitatea intelectuală pentru a putea vedea lucurile negative pe care media le oferă.

De asemnea, tinerii intervievați consideră că și vârstnicii pot fi afectați de violența televizuală deoarece la acea vârstă ei încep să devină instabili emoțional și să creadă că tot ceea ce media transmite este și adevărat: „Copiii și adolescenții sunt cu siguranța o categorie foarte ușor influențabilă, la fel și vârstnicii. Ei cred tot ce se spune la televizor” (Cristina, 21)

În ceea ce privește categoriile de public care în viziunea tinerilor sunt cele mai puțin afectate de vizionarea de violență televizuală sunt: adulții – oameni cu experiență de viață, cei care au o specializare, persoanele care nu urmăresc astfel de programe violente: “Cel mai puțin afectați sunt adulții, au experiență de viață” (Antonia, 21); “Cei mai puțin influențați consider că sunt oamenii ce au o specializare” (Beatrice, 21).

4.Care sunt factorii/contextele care favorizează apariția unui comportament violent?

De-a lungul vieții comportmentul indiviziilor este puternic influențat de o serie de factori. Pe fondul interacțiunilor cu familia, prietenii, contactul cu mass-media pot apărea o serie de comportamente care unele pot fi bune, altele deviante. Tinerii intervievați consideră că mass-media, familia, educația, dar și anturajul ar fi principalii factori care duc la apariția unui comportament violent.

Un factor pe care majoritatea tinerilor l-au semnalat ca fiind unul important este familia deoarece totul se construiește începând de aici. Tinerii consideră că atâta timp cât un copil este crescut într-un mediu violent, la rândul său, va pune și el în aplicare cele văzute în familie: “dacă un tânăr trăiește într-o familie în care există violență, o dezordine totală și un haos în acea familie…este posibil ca acesta să împrumute toate aceste lucruri, să se comporte exact cum a văzut că se întamplă și în familia lui” (George, 20); „În plus, copii modelează mult din comportamentul părinților, deci acolo e factorul principal, în viziunea mea” (Veronel, 24). Încă de la cele mai fragede vârste atunci când copilul deprinde cele mai multe lucuri pe care le observă, familia trebuie să reprezinte pentru acesta cel mai bun exemplu. Familia cu manifestări agresive, la care copilul nu este victima directa, ci doar asista ca spectator la momentele agresive fie verbale, fie fizice reușește să declanșez în structura afectiva a copilului, în mod indirect, un comportament agresiv. Prin urmare, chiar dacă copilul nu e victimă directă, ci doar una indirectă reușește să fie influențat.

De asemenea, un tânăr afirmă faptul că tinerii care au un comportament violent sunt cei care sunt din familii dezorganizate, în care familia nu pune accent pe educație, dialog și nici nu se interesează de la bun început de evoluția copilului său, de anturajul acestuia, locurile frecventate de acesta: „cei care provin din familii dezorganizate, ai căror familii nu pun accent pe educație și dialog și nu mențin legătura cu scoala pentru a afla din timp problemele de comportament ale propriilor copii, anturajul, locul și mediile frecventate de tineri, consumul de substante halucinogene și bauturi alcoolice” (Aurel, 23)

Tinerii consideră că familia joacă un rol important și atunci când vine vorba de mass-media. Familia ar trebui să-i acorde copilului o atenție deosebită atunci când vine vorba, de exemplu de alegerea programelor televizuale și să-l ghideze spre programele care nu-l pot influența într-un mod negativ. Același lucru îl susține și Lazăr (2007, p.2) care spune faptul că în ziua de astăzi, copiii sunt acaparați de imagini puternice, cuvinte, sunete din diverse medii care sunt concepute în așa fel încât să fie pe placul lor. De aceea, adulții pot folosi experiența lor, vârsta și educația, ca filtre pentru a face o selecție pozitivă a acestor mesaje puternice. Părinții ar trebui să-și educe copiii să facă diferența între informația obiectivă și informația care are un caracter comercial, utilizată pentru creșterea audienței, deoarece familia este cea care, primordial, transmite un ansamblu de valori copilului. Totodată, acesta mai punctează faptul că mulți copii care sunt privați, din diferite cauze, de atenția părinților și lăsați să aleagă singuri ce pot și ce nu pot privi la televizor.

Un alt factor menționat de tineri este educația: „ Pentru mine este unul singur: educația. Dacă ești învățat de mic că nu este bine să lovești pe cineva, atunci foarte puține lucruri te vor influența când vei crește”(Antonia, 21); „În primul rând educația primita de la părinți” (Denisa, 21). Acest lucru are legătură în mare parte tot cu familia. Contează foarte mult educația pe care o primește un copil din partea familiei încă din primii ani de viață. Cu ajutorul educației înțelegem transmiterea experienței de viață de la o generație la alta. Așadar prin cunoașterea unor bune maniere reușim să avem un comportament în societate conform acestor deprinderi. Dacă un tânăr nu este educat el va fi mai predispus să apeleze la agresivitate și la acte de violență.

Un alt factor considerat de tineri ca fiind important este anturajul. Contează mult anturajul din care face parte un tânăr. Există mulți tineri care din cauza lipsei de supraveghere din partea familiei, ajung să facă parte din anturaje violente care le pot schimba comportamentul. Anturajul poate reprezenta un factor esențial care poate duce la schimbarea atitudinii, comportamentului unui tânăr: “anturajul mai poate reprezenta un factor…dacă un tânăr face parte dintr-un anturaj în care observă că se folosește violența, va începe să se comporte și el la fel ca și prietenii lui” (George, 20); „ Mediul în care trăiește, anturajul” (Alina, 22)

Un alt factor spus de tineri este televizorul. Tinerii intervievați consideră că publicul tânăr crede că ceea ce apare la televizor este bun, și își aleg modele din rândul persoanelor care apar la televizor, însă de multe ori aceste persoane promovează violența și comportamente necorespunzătoare: „Ceea ce văd la TV le influențează conduita” (Luiza, 22). De asemenea, Gheorghe (2006, p.288) susține faptul că efectele mass-mediei au fost găsite ca fiind potențial dăunătoare atunci când vine vorba de influențarea comportamentului copilului și adolescentului, deoarece ei nu sunt suficienți de maturi pentru a distinge fantezia de realitate, mai ales atunci când ea este prezentată ca viața reala. Totodată, teoria cultivării sugerează faptul că expunerea la mesajele televiziunii poate fi un factor important care influențează comportamentul individului dacă își petrece o cantitate semnificativă din timp în fața acestuia. În plus, o mare parte din cunoștințele oamenilor despre lume le aflăm de la televizor, făra a fi modelate de experiențe. Mai mult oamenii învăță din experiențele altora. Telespectatorii din ziua de astăzi sunt expuși unui număr substanțial de exemple, care confrom teoriei cultivării pot influența comportamentul individului, dar și părerile lui. (Shanahan & Morgan, 1999, p.15).

O tânără face o legătură între educație și vizionare de programe televizuale. Aceasta consideră că educația este factorul ce stă la baza vizionării frecvente a unor emisiuni violente. Ea crede că familia reprezintă pentru copil un model, așadar dacă în familie se urmărește diferite programe care conțin violență copilul sau tânărul va începe sa se uite și el la aceste programe care promovează violența pentru că nu a avut alt exemplu: „Educația este factorul ce stă la baza altuia, vizionarea frecventă a acestori emisiuni. De când suntem mici obișnuim să facem exact ce fac și părinții nostri. Familia este singurul exemplul pe care îl considerăm potrivit. Deci, dacă părinții, bunicii se uită la astfel de emisiuni începem să ne uitam și noi pentru că nu avem alt exemplu și nu avem cum să alegem” (Cristina, 21)

Tinerii (20 din 21) consideră că televiziunea din ziua de astăzi chiar reprezintă un mediu care favorizează apariția unui comportament violent în rândul oamenilor. Majoritatea emisiunilor, știrilor care se prezintă la televizor conțin acte de violeță pentru a uimi publicul. Publicul tânăr poate fi mai ușor influențat de televiziune doarece televiziunea favorizează apariția unui comportament agresiv. Tinerii pot să creedă că ceea ce se prezintă la televizor reprezintă realitatea iar de aici până la imitarea celor văzute este doar un pas.

De asemnea, teoria cultivării spune că cu cât o persoană este expusă mai mult la un mesaj furnizat de mass-media, este mai probabil ca aceea persoană să creadă ca toate mesajele transmise sunt reale. De exemplu, o persoană care se uită mult la televizor și vede o mulțime de crime, va crede în cele din urmă că și în orașul în care trăiește există o mulțime de infracțiuni sau de acte violente. De asemnea, conform teoria cultivării, telespectatorii care se uită mult la televizor vor fi mai influențați decât cei care se uită mai puțin și că efectul televiziunii este acela de a crea o lume sintetică în care telespectatorii care urmăresc cu regularitate să creadă că se arată doar realitatea. (Wilcox, Dennis, Glen, Philip, & Warren, 2003, p. 214)

Totodată, tinerii consideră că cei mai infleunțați de ceea ce prezintă televiziunea sunt copiii și tinerii. O tânără consideră că publicul tânăr este cel mai influențați de violența televizuală deoarce aceștia nu au capacitatea și experiența necesară de a face diferența între bine și rău: „Tinerii sunt cei mai influențați deoarece sunt în perioada de cunoaștere și n-au capacitatea de a face concret diferența între bine și rău” (Diana S, 22). O altă tânără a mai menționat faptul că persoanele care sunt instabile sau fără experiență pot fi mai influențate de televiziune. Aici a mai punctat și influența pe care o are televizorul asupra oamenilor dând ca și exemplu Revoluția din 89 când televiziunea îndemna cât mai mulți români să ia atitudine: „Cred că este posibil și că persoanele instabile sau cele fără experiență pot fi cele mai influențate. Știu că nu mai este un exemplu relevant pentru prezent, dar întrebarea m-a făcut să mă gândesc la Revoluția din 89 și la modul în care Televiziunea Română a îndemnat românii să lupte cu orice preț” (Emi, 21).

Un alt tânăr a mai menționat că televiziunea încurajează violența prin prezenatrea unor indivizi cu un limbaj și o atitudine necorespunzătoare. Aceasta consideră că tinerii pot împrumuta cu ușurință aceste lucruri: „Mass media poate încuraja violența prin prezentarea unor indivizi apreciați de multe persoane care au un limbaj și o atitudine necorespunzătoare…Hmm..de exemplu, dacă tinerii văd o vedetă la televizor, însă are un vocabular și o atitudine necorespunzătoare, tânărul pentru că îi place vedeta respectiva, va fi tentat să împrumute din comportamentul, atitudinea, limbajul vedetei respective” (Raluca, 21)

De asemenea, tinerii consider că nu numai mass-media reprezintă un factor care determină apariția unui comportament violent în rândul tinerilor. Alte medii pe care publicul tânăr intervievat le consideră că duc la apariția unui comportament agresiv în rândul tinerilor sunt: familia și prietenii.

Familie este considerată responsabilă de apariția unui comportament agresiv în rândul tinerilor deoarece totul pleacă de la familia în care crești. Dacă în familia se folosește violență este posibil ca și ceilalți indivizi ai familiei să preia din aceste obiceiuri: “Familia joacă și va juca mereu un rol important in viața fiecarui tânăr. Dacă în familia se folosește violența, tânărul și mai târziu adultul care va devenii va folosii violența” (George, 20)

Totodată, tinerii consideră că poate familia unui tânăr s-a ocupat să-i ofere o educație aparte și să aibă un comportament bun însă dacă tânărul a intrat într-un cert de prieteni unde se folosește violență și se lasă influențat de anturaj toata muncă familiei a fost în zadar:” Poate familia unui tânăr i-a oferit o educație aparte, s-a ocupat ca el să aibă un comportament adecvat..dar dacă tânărul s-a lasat mai mult influențat de grupul de prieteni sau ce a văzut în media…atunci efortul părinților a fost în zadar” (Diana, 21). Prin urmare, un alt factor care poate duce la un comportament agresiv în rândul tinerilor este și grupul de prieteni, anturajul. Un tânăr trebuie să știe să-și aleagă un grup de prieteni care să nu îi schimbe comportamentul sau atitudinea într-un mod violent, ci să aleagă un anturaj de la care poate învăța lucruri care să-l formeze ca om. La tineri există și dorința de epatare, de a ieși în evidența și de a fi remarcat de alte persoane. De aceea, unii dintre ei aleg grupuri de prieteni care îi fac să iasă în evidență, însă uneori din cauza lipsei de experiență apelează la anturaje violente care în loc să-i ajute să se remarce într-un mod pozitiv acestea le scot în evidența laturile negative:” În plus, grupul de prieteni are un impact aproape la fel de mare pentru că devenim la fel ca și oamenii alături de care stăm. Dacă ne alăturăm unui grup de bătăuși, devenim bătăuși. Dacă ne alăturăm unui grup de rockeri, devenim rockeri. Și exemplele pot continua” (Veronel, 24)