Cercetari Privind Biologia, Ecologia Si Combaterea Gandacului Ovazului

Cuprins

CAPITOLUL 1

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND

CULTURA CEREALELOR PĂIOASE

1.1 Importanța culturii cerealelor

1.2. Importanța factorilor biologici (samânța, boli, dăunători ) în obținerea producției agricole

1.2.1. Sămânța

1.2.2. Bolile plantelor

1.2.3. Buruienile

1.2.4. Dăunătorii

CAPITOLUL 2

STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND GÂNDACUL OVĂZULUI ( OULEMA MELANOPUS L. COLEOPTERA-CHRYSOMELIDAE )

2.1. [NUME_REDACTAT] – Generalități

2.2 Sistematica dăunătorilor din ordinul Coleoptera

2.3 [NUME_REDACTAT] Melanopus L. ( gândacul ovăzului), dăunător al culturilor de cereale. Răspândirea dăunâtorului pe plan mondial și în Romania și implicațiile lui economice.

2.3.1. Răspândirea dăunătorului pe glob

2.3.2. Răspândirea dăunătorului în România

2.4. Sistematica dăunătorului

2.5. Morfologia gândacului ovăzului (Oulema melanopus L.)

2.5.1. Morfologia adultului

2.5.2. Morfologia oului

2.5.3. Morfologia stadiului de larvă

2.5.4. Morfologia stadiului de pupă

2.6. Cunoștințe privind bioecologia speciei Oulema melanopus L.

2.6.1. Date privind bioecologia speciei în diferite zone ale globului

2.6.2. Date privind bioecologia speciei în România

2.6.3. Date privind structura speciilor de Oulema melanopus pe glob

2.6.4. Plante atacate și modul de dăunare

2.7. Măsuri de prevenire a atacului și de combatere a speciei

Oulema melanopus L.

2.7.1. Măsuri agrofitotehnice

2.7.2. Combaterea chimică a gândacului ovăzului(Oulema melanopus L.)

2.7.3. Paraziții și prădătorii gândacului ovăzului(Oulema melanopus L.)

2.7.3.1. Specii prădătoare

2.7.3.2. Specii parazite

2.7.3.3. Scurt istoric al cunoștințelor privind entomofagii gândacului ovăzului pe glob și în România

2.7.4. Controlul genetic al rezistenței la gândacul ovăzului (Oulema melanopus L.)

CAPITOLUL 3

Cadrul natural și condițiile pedoclimatice ale zonei de cercetare

3.1. Amplasarea geografică

3.2. Generalități privind condițiile climatice ale zonei

3.2.1. Regimul precipitațiilor și umidității aerului

3.2.2. Regimul termic

3.2.3. Regimul eolian

3.4. Vegetatia

CAPITOLUL 4

Organizarea cercetărilor

4.1. Scopul si obiectivele cercetarilor

4.2. Materialul si metoda de lucru

4.3. Tehnologia culturii in campul experimental

CAPITOLUL 5

Rezultatele obtinute privind structura si dinamica speciei Oulema melanopus L.

5.1. Dinamica aparitiei in culturi a daunatorilor cerealelor foioase

5.2. Caractere morfologice generale ale gandacului ovazului

CAPITOLUL 6

Rezultate obtinute privind biologia si ecologia speciei Oulema melanopus L.

6.1. Biologia speciei

6.1.1. Aparitia adultilor in primavara

6.1.2. Copulatia si ponta

6.1.3. Ponta si prolificitatea insectei

6.1.4. Stadiul larvar

6.1.5. Stadiul de pupa

6.1.6. Aparitia noilor adulti

6.1.7. Durata ciclului biologic al insectei

6.2. Aparitia adultilor hibernanti

6.3. Aparitia noilor adulti

6.4. Diapauza hiemala

6.5. Ciclul biologic al speciei Oulema melanopus L.

CAPITOLUL 7

Rezultatele obtinute privind combaterea atacului si combaterea gândacului ovăzului (Oulema melanopus L.)

7.1. Importanta cunoasterii atacului produs de Oulema melanopus L.

7.2. Masuri agrofitotehnice de prevenire a atacului gandacului ovazului

7.2.1. Lucrarile solului

7.2.2. Rotatia culturilor

7.2.3. Administrarea ingrasamintelor

7.2.4. Rezistenta soiurilor la atacul gandacului ovazului (Oulema melanopus L.)

7.3. Combaterea chimica a gandacului ovazului (Oulema melanopus L.)

7.3.1. Revenirea si combaterea gandacului ovazului prin tratarea chimica a semintei

7.3.2. Combaterea larvelor gandacului ovazului (Oulema melanopus L.) prin tratamente chimice

CAPITOLUL 8

CONCLUZII GENERALE SI RECOMANDĂRI

8.1. Concluzii privind structura si dinamica speciei Oulema melanopus L.

8.2.Concluzii privind biologia si ecologia gandacului ovazului

Oulema melanopus L.

8.3. Concluzii privind prevenirea atacului si combaterea daunatorului

8.4. Recomandari pentru productie

BIBLIOGRAFIE

Pagini 56

=== Lucrare de diploma ===

CAPITOLUL 1

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND

CULTURA CEREALELOR PĂIOASE

1.1 Importanța culturii cerealelor

Obținerea de producții mari de cereale, în special de grâu, cu însușiri calitative superioare este necesară pentru asigurarea alimentației

oamenilor și a materiei prime pentru industria alimentară.

Creșterea producției de grâu a fost posibilă prin aplicarea unui sistem de cultură care presupune folosirea soiurilor noi, (mecanizarea completă) cu mare capacitate de producție , lucrarea și fertilizarea solului în concordanță cu cerințele acestor soiuri, mecanizarea completă a lucrărilor precum și măsuri de prevenire și combatere a buruienilor, agenților patogeni și dăunătorilor prin care s-au salvat de la distrugere în cantități însemnate de recoltă.(Ceapoiu și colab. 1987) .

Cerealele ( grâu, secară, orzul, ovăzul, porumbul, sorgul ) au constituit de-a lungul istoriei și vor constitui întotdeauna grupa de plante de cea mai mare importanță pentru omenire, aceasta datorită compoziției chimice: peste 60 % hidranți de carbon , 10-14 % substanțe proteice, substanțe minerale, grăsimi, vitamine. Boabele de cereale asigură hrana de bază directă a oamenilor cât și principala materie primă pentru producerea cărnii, laptelui și ouălor, alimente care furnizează proteinele vieții ( [NUME_REDACTAT]. 1979 ).

Datorită importanței lor, cerealele ocupă pe glob cele mai mari suprafețe între toate plantele de cultură. Suprafața cultivată cu cereale este aproximativ 52 % din suprafața arabilă a lumii.

Cerealele constituie cel mai important produs alimentar pentru om. Circa 55 % din proteine, 15 % din lipide și 70 % din glucide, în total 50-55 % din caloriile consumate în lumea întreagă provin din cereale. Dintre acestea grâul, orezul și porumbul sunt cele mai importante. În ultimul timp secara și triticalele încep să se extindă în deosebi pe terenurile slab productive.

Suprafața cultivată cu cereale pe glob este diferită în funcție de importanța acestora pentru alimentația omului și animalelor. Astfel grâul ocupă 33 % din suprafața cultivată, orezul 20 %, porumbul 18 %, orzul 11 %, sorgul 6 %, ovăzul 4 % și secara 2 % (după Rainer L. 1983, citat de Șandru I. 1993).

Ovăzul care a fost și rămâne planta preferată a gândacului de ovăz (Oulema melonopus L) multă vreme a urmat dupa grâu, orez și porumb. [NUME_REDACTAT] ( S.U.A. și Canada ) se cultivă mari suprafețe. [NUME_REDACTAT], primul loc ca suprafață cultivată îl ocupă fosta U.R.S.S., iar regiunile principale de cultură în care ovăzul poate avea o compoziție dominantă față de celelalte cereale sunt: Irlanda, Scoția, regiunea fiordurilor Norvegiei, jumătatea sudică a Suediei, partea de sud și vest a Finlandei, Olanda.

Culturi masive de ovăz se găsesc și în zonele muntoase din [NUME_REDACTAT]: zona [NUME_REDACTAT], Carpați, în Cehia, Slovacia, Germania, Austria, Polonia. În țara noastră suprafețele cultivate cu acesta plantă au scăzut treptat, ca urmare a reducerii numărului de animale de muncă, tracțiune și alimentației din gospodăriile populației. În prezent se cultiva mai ales in zonele reci si umede din vestul tarii, Dobrogea, [NUME_REDACTAT] in Maramures, Banat si Bucovina ( Șandru I. 1993 ).

1.2. Importanța factorilor biologici (samânța, boli, dăunători ) în obținerea producției agricole

Recolta agricola este rezultatul conlucrarii plantei cultivate cu mediul inconjurator in conditiile determinate de om; ea reprezinta o sinteza a actiunii factorilor sub influenta carora planta isi desfasoara ciclul de viata. Numarul factorilor ce hotarasc soarta recoltei este destul de mare. Astfel pot fi amintiti lumina solara, caldura, apa, aerul, solul, bolile si daunatorii la care se adauga tratamentele fitotehnice aplicate culturilor dintre care, rotatia, lucrarile solului, sămânța, lupta cu buruienile. Toti acesti factori avand valorile cele mai diferite se combina in diferite moduri si raporturi, in care plantele cultivate sunt puse sa-si desfasoare ciclul de viata. Drept consecinta, marimea recoltei depinde de imbinarea lor armonioasa ([NUME_REDACTAT]. și Muntean L. 1982). Dintre toti acesti factori implicati in obtinerea productiei de o importanta deosebita sunt sămânța, bolile, buruienile si daunatorii lor la care se adauga activitatea umana.

1.2.1. [NUME_REDACTAT] inceputul unei noi vieti. Ea contine noul individ in forma lui incipienta, embrionara, inzestrat cu tot ce este necesar, inclusiv hrana pentru primele faze ale cresterii si dezvoltarii.Rezerva acumulata in samanta serveste de multe ori ca hrana pentru om si animale.De calitatea semintei introduse in sol depinde in mare masura cantitatea productiei detinute pe o anumita suprafata spatiala. Samanta a constituit intotdeauna o preocupare importanta a oamenilor de stiinta care au obtinut cele mai bune soiuri, cu inalta productivitate, pentru conditiile pedoclimatice date, rezistente, rezistente la diferite boli si daunatori si alte influiente nefavorabile, ierni grele, seceta, salinitate, cadere.Prin folosirea semintelor superioare din punct de vedere biologic se pot obtine sporuri cu 20-50 % mai mari de samanta obisnuita.

Productivitatea unui soi aparte poate iesi pe deplin in relief atunci cand samanta poseda anumite insusiri ca : puritate , capacitate germinativa, energie germinativa, valoare utila, masa a 1000 boabe( MMB), uniformitate , puterea de strabatere, umiditate, masa volumetrica, starea sanitara, culoarea , luciul, mirosul.Valoarea biologica a unei seminte depinde si de alte insusiri ce nu pot fi determinate in laborator.Este vorba de cele care depind de conditiile de mediu in care samanta a fost produsa si care transmit anumite aptitudini ce se pun in valoare mai tarziu in cursul vegetatiei , concretizandu-se in marimea prductiei.

1.2.2. Bolile plantelor

Reprezinta de asemenea un factor important al productiei agricole.Notiunea de boala este definita de [NUME_REDACTAT] (1947 ) ca

"orice tulburare de ordin fiziologic sau morfologic pe care o sufera un organism ". Aparitia si evolutia bolii este determinata de existenta a trei factori sau conditii : gazda, agent-patogen si mediu extern.

In procesul patologic factorii climatici influienteaza receptivitatea plantei fata de boala , dezvoltarea si patogenitatea microorganismului si relatiile dintre planta gazda si parazit.

Dezvoltarea fiecarui microorganism fitopatogen este puternic influentata de temperatura si umiditatea mediului extern. Pe langa acesti factori un rol important il joaca omul, care in procesul de productie , influenteaza direct sau indirect , constient sau inconstient aparitia si evolutia bolilor.Cunoasterea cat mai bine a factorilor care conditioneaza aparitia si dezvoltarea diferitelor boli are o deosebita importanta in practica protectiei plantelor.Urman indeaproape elementele constitutive ale mediului extern, cunoscand semnificatia lor in existenta bolilor, omul poate interveni la timp, prevenind actul si salvand total sau cel putin o parte din productie.

1.2.3. [NUME_REDACTAT] langa faptul ca rapesc plantelor cultivate hrana, apa, caldura si lumina, reprezinta punti de legatura prin care bolile si parazitii plantelor se transmit dintr-un lan in altul si de la an la an.Terenurile imburuienate sunt adevarate cuiburi de infectie cu boli si daunatori.

Toate acestea duc la scaderea considerabila a productiei plantelor agricole si odata cu scaderea productiei scade calitatea recoltei. Buruienile ingreuneaza executarea lucrarilor , semanatul se executa in mod defectuos , samanta nu se ingroapa bine ,efectul produselor fitofarmaceutice este redus pe terenurile imburuienate ([NUME_REDACTAT]. 1988).

In ultimii ani insa, prin descoperirea erbicidelor selective s-a ajuns la combatetrea celor mai multe buruieni din culturile de cereale, plante tehnice si furajere.

1.2.4. [NUME_REDACTAT] alt factor caruia I se atribuie o mare importanta este si protectia culturilor impotriva daunatorilor animali, care dupa estimarile efectuate de catre Cramer în 1967, pot aduce daune annual productiei agricole de 13,8 % fata de 11,6 % aduse de agenti fitopatogeni si 9,5 % datorita buruienilor.

Daunatorii animali ai plantelor agricole au produs de-a lungul timpului insemnate pierderi de recolta.Istoria a consemnat calamitati produse de lacuste( anul 1875 in Germania, Franta, Italia ), filoxera in Franta ( pana in1888 ).La noi in tara sunt cunoscute invaziile de lacuste in anii1538,1788,1800,1865,1887,1896, 1902,

1912, 1923, 1927, 1933 (Ghimpu V. 1950 )

Daunatorii produc in fiecare an pagube ale caror proportii oscileaza in stransa legatura cu influenta diferitilor factori ecologici( abiotoci si biotici ) care influienteaza organismul vietuitoarelor intervenind in repartitia lor geografica, determinand schimbari ale ciclului de dezvoltare, provocand migratii in cautare de hrana si loc de reproducere, sau favorizand aparitia de modificari adaptive metabolice care se manifesta prin diapauza, reactii de fotoperiodism, hibernare, estivatie. Rezultatele bune obtinute in urma folosirii pesticidelor a dus la generalizarea combaterii chimice care a ramas la majoritatea culturilor mijlocul cel mai sigur de prevenire si combatere. Practica protectiei plantelor a aratat insa ca generalizarea combaterii chimice a contribuit in mod direct la aparitia unor fenomene nedorite cum ar fi: perturbarea complexului agrobiocenotic, aparitia de populatii de insecte si acarieni rezistente la pesticide, modificarea metabolismului plantelor, acumularea de reziduri in produse.

Aceste fenomene nedorite care au aparut in urma combaterii chimice a fitofagilor au determinat folosirea altor mijloace de lupta cum ar fi: lupta biologica, mecanica, fizica, iar in ultimii ani s-a trecut la un sistem de combatere numit lupta integrata.

Cele mai mari pierderi ca urmare a daunatorilor se produc la culturile a caror pondere in hrana omenirii e mare cum ar fi: graul, porumbul, orezul, cartoful, legume, fructe.

Pierderi de recolte la culturile de cereale pe plan mondial

( după Hatman M. si [NUME_REDACTAT]., 1980 )

Pierderile de productie sunt uneori si mai mari datorita conditiilor climatice foarte favorabile pentru inmultirea si raspandirea agentilor fitopatogeni, daunatorilor si buruienilor.

Pe continente aceste pierderi se reprezinta astfel:

În complex bolile, daunatorii si buruienile provoaca pierderi de recolta la majoritatea plantelor de cultura.

Numarul de boli si daunatori este diferit de la o cultura la alta. Distributia lor numerica pe culturi este:

Odata cu cunoasterea aprofundata a bilogiei si ecologiei agentilor fitopatogeni, a daunatorilor si buruienilor si pe baza cuceririlor stiintei moderne au putut fi elaborate metode eficiente de combatere si s-au putut determina cu exactitate pierderile anuale pe care le suporta culturile agricole ( [NUME_REDACTAT]. , 1987 ).

CAPITOLUL 2

STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND GÂNDACUL OVĂZULUI ( OULEMA MELANOPUS L. COLEOPTERA-CHRYSOMELIDAE )

2.1. [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] ordinul cu cele mai numeroase specii de insecte ( peste 300.000 ) din intreaga lume vietuitoare. Caracterul principal este transformarea aripilor anterioare in elitre, care in repaus acopera foarte bine abdomenul si il apara. De asemenea acopera metanotul si mezonotul, din aceasta ramanand libera o regiune triunghiulara la baza elitrelor, numita scutel (scutellum = scut mic).

Protoracele este bine protejat de tergitul sau bine dezvoltat si sclerificat, numit cervical sau corselet.

Partea ventrala a coleopterelor este de asemenea puternic sclerificata, intarita si corpul este bine protejat pe aceasta parte.

Aripile posterioare sunt mai lungi decat elitrele si mai late iar in repaus stau plisate sub elitre.

Aparatul bucal este adaptat pentru rupt si masticat. Sunt insecte holometabole cu larve campodeiforme sau melolantoide, uneori apode, cu pupe de tipul liber, rareori obtecta.

Coleopterele sunt raspandite in toate mediile terestre, adaptate la toate regimurile alimentare.Un numar mare sunt rapitoare entomofage, foarte folositoare omului, marea majoritate sunt fitofage deci daunatoare. Unele specii s-au adaptat la pradatori, deci si parazitism.

Au aparut in Permianul inferior; pot fi considerate ca Orhoptere, prin transformarea tegninelor in elitre si prin trecerea la metamorfoza completa ( Radu V. și R. Varvara, 1967 ).

2.2 Sistematica dăunătorilor din ordinul [NUME_REDACTAT] discutabila, autorii sunt de acord sa accepte impartirea coleopterelor in doua subordine cu totul inegale ca numar de reprezentanti pe baza unor caractere de morfologie externa si de organizatie interna ( Entomologia lui Imms, 1960, citat de Radu V., 1967 ). Aceste subordine sunt:

[NUME_REDACTAT] ( Adephaga ) cuprinde coleoptere cu regim de hrana carnivor.

[NUME_REDACTAT] ( Poliphaga ) cuprinde coleoptere cu regim de hrana foarte variat.

2.3 [NUME_REDACTAT] Melanopus L. ( gândacul ovăzului), dăunător al culturilor de cereale. Răspândirea dăunâtorului pe plan mondial și în Romania și implicațiile lui economice.

2.3.1. Răspândirea dăunătorului pe glob

Are o arie de raspandire destul de vasta, ce se intinde de la coasta Atlanticului pana in [NUME_REDACTAT], fiind deosebit de periculos in [NUME_REDACTAT] si de Rasarit ( fosta URSS, Romania, Ungaria, Bulgaria). De asemenea specia se gaseste si produce pagube in Africa de Nord. S-a semnalat producand pagube mari intr-o intinsa zona din SUA ([NUME_REDACTAT], Ohio, Indiana si Illinois) (Everson E. si colab., 1966).

In majoritatea tarilor din Europa, inca de la sfarsitul secolului trecut si inceputul secolului nostru au fost semnalate pagube importante la grau, orz, ovaz (Sajov 1983, Veretchagin 1914, Sachi 1932). De asemenea, pagube produse de Oulema melanopus L. s-au semnalat in Africa de Nord, [NUME_REDACTAT] si SUA (Husdson 1929, Murata si Ikeda 1926, Yun 1967, Lojan 1980, Knowlton 1923).

[NUME_REDACTAT] și colab. (1982) arata ca in anii 1962 – 1972, Oulema melanopus L. s-a raspandit in America de Nord pe 20% din suprafetele cultivate cu cereale.

Gandacul ovazului a fost semnalat prima data in statul Ohio in 1963, extinzandu-se rapid pe tot teritoriul acestui stat. Populatiile dense ale daunatorului apar sub forma de vetre de atac (Treece R. E. , 1969).

Acest daunator este raspandit in Europa, Siberia, Caucaz, Africa de Nord, regiunea circummediteraneana si cele mai mari pagube se inregistreaza in fosta URSS, Polonia, Ungaria. In SUA este semnalat ca provocand pagube mari la culturile de grau de primavara (Perju T. , 1977).

In URSS gandacul ovazului e foarte peiculos in Krasnodar, Stavropol, Rostov, devenind din ce in ce mai periculos pentru graul de toamna comparativ cu celelalte cereale (Volodichev M. A. , 1989).

Acest gandac al frunzelor care este: Oulema melanopus L. a devenit unul dintre cei mai importanti daunatori ai ovazului, orzului si graului din Bulgaria (Kolarov I, 1988).

2.3.2. Răspândirea dăunătorului în [NUME_REDACTAT] noi in tara este raspandit in toate zonele de cultura a cerealelor producand pagube mai mari in [NUME_REDACTAT] (Paulian FI. , 1969). Si in Romania acest daunator a fost semnalat inca de la sfarsitul secolului trecut si inceputul secolului nostru, producand pagube la grau, orz, ovaz (Knechtel 1909, Leon 1912, Knechtel W. K. si Manolache 1936). De asemenea este raspandit in sudul tarii, (Oltenia, Muntenia) pana in Dobrogea, iar in vestul tarii, in Banat si in Crisana (Popov C. 1994).

Pagubele produse de Oulema melanopus L. au fost evaluate in unele materiale mai vechi la 45 – 50 % in Austria si Ungaria (Sajov, 1893), 25 – 50 % in Rusia (Vassiliev, 1910) Treece (1969) arata ca acest gandac al ovazului frecvent pierderi in culturi de 15 – 20 % aratand ca atacul adultilor in primavara devreme duce uneori la compromiterea culturilor.

Wilson, Treece RE. (1969) se refere la cantitatea de masa foliara consumata de larvele speciei in diferite stadii si efectul hranirii lor asupra productiei plantelor de ovaz. Se arata ca numai stadiile 3 si 4 consuma 90% din tesutul vegetal, la acest consum, temperatura avand un rol determinant.

Merritt D.L., Apple J.W. (1969) au stabilit ca productia de ovaz a fost afectata grav in parcelele unde densitatea daunatorului a fost de 10,4 larve/planta. Productia a fost redusa cu 4,7% pentru fiecare larva de pe tulpina, greutatea boabelor a inregistrat o reducere de 1,3% in urma atacului, iar numarul de boabe a fost redus cu 3,9 pentru fiecare larva gasita pe planta.

Webster (1977) arata ca pagubele produse de Oulema melanopus L. in conditiile statului Michingan din USA sunt de 49% la ovaz, 55% la graul de primavara si peste 23% la graul de toamna.

Intre anii 1980 – 1990, gandacul ovazului cunoaste o inmultire nemaiîntalnita in ultimele decenii.

Grigorov I.C. (1980) a stabilit ca o larva/planta intr-un camp semanat cu ovaz de primavara, cauzeaza o reducere a productiei cu 100 de kg/ha, iar Kolarov I. (1988) arata ca daca vatamarile cauzate de Oulema melanopus L. acopera 25% din suprafata frunzei la graul de toamna, atunci recolta este redusa cu 14% in timp ce la orzul de primavara recolta este redusa cu 3,5%.

In tara noastra, Savescu A. (1062) arata ca gandacul ovazului produce pagube care se pot ridica in anii de invazie pana la 30%. Aceste pierderi pot ajunge la 70 – 80% in conditiile de seceta. Knechtel si Manolache (1939), Barbulescu A.I. și colab. (1984), reliefeaza prezenta gandacului ovazului in toata tara, insa la nivele scazute in unele locuri din sudul tarii atacul s-a manifestat in vetre, in special in culturile de grau.

Acest daunator al frunzelor de cereale s-a extins rapid in tara noastra incepand cu anul 1985. Astfel ca ,1986 s-a inregistrat o crestera a nivelului populatiilor in majoritatea regiunilor tarii.Cele mai afectate au fost judetele Dolj, Teleorman, Dambovita, Timis, Olt, Giurgiu,Arad, Alba, insa se poate aprecia ca raspandirea a fost generalizata, iar atacurile caracteristice au fost cele in vatra([NUME_REDACTAT]. și colab.,1987).

In 1987 gandacul ovazului a constituit de asemenea un daunator important al cerealelor paioase fiind necesare tratamente chimice pe 138 000 ha dintre care 99 – 100 ha cultivate cu grau.

In 1991 ,gandacul ovazului , a fost considerat un daunator important al cerealelor paioase, necesitand tratamente chimice pe o suprafata de 40.103 ha impotriva adultilor hibernanti si pe 81.119 ha impotriva larvelor. Suprafetele atacate cu diferite nivele de infestare au fost de peste 1 milion ha in aproape toate judetele tarii.([NUME_REDACTAT]. și colab.,1992 ).

Gandacul ovazului (Oulema melanopus L. ) a fost un daunator important in 1992, impotriva caruia au fost necesare tratamente pe 32.900 ha pentru adultii hibernanti si pe 86.505 ha pentru larve in culturile de grau , orz, ovaz.

In 1993 , Șandru I. Arata ca proliferarea populatiei insectei a avut loc cu precadere pe culturile de grau, in unele cazuri mai puternic decat pe cele de ovaz. In 1986 s-au aplicat tratamente chimice pe o suprafata de 23.000 ha in Timis, si 25.000 ha in Arad.

2.4. Sistematica dăunătorului

[NUME_REDACTAT] melanopus L. face parte din increngatura Arthropoda, clasa Insecta ,ordinul Coleoptera, subordinul Polyphaga , suprafamilia Chrysomeloidea, familia Crysomelidae ,genul Lema (Panin S. ,1951, Radu V., 1967).Sinonimele speciei sunt : Lema melanopa L. ,Lema melanopus L., Cioceris melanopa L.,Piavita knasnogrudaia, Rothalsiger, Cereal leafbeetle (Duvlea I.,Plagesiu I., 1980). [NUME_REDACTAT] cuprinde 800 de specii in care majoritatea sunt tropicale , iar 81 sunt semnalate in India. In reg. Palearetica 4 specii sunt daunatoare la cereale : Lema melanopus L. , Lema lichenis Weise (=[NUME_REDACTAT], Lema tristis Herst (=flavipes suff si Lema oyzaekuwayama). Importanta economica prezinta : Lema melanopus si Lema lichenis, Lema tristis n-a fost semnalata decat o singura data pe cereale secundare, iar Lema oryzae nu a fost observata inca in Europa, ea ataca orezul in Japonia, Coreea si China de Nord – Est. (Șandru I. 1993 ).

2.5. Morfologia gândacului ovăzului (Oulema melanopus L.)

2.5.1. Morfologia adultului

Adultul are forma capului oval alungita, capul si antenele de culoare neagra, pronotul portocaliu, elitrele de culoare albastra – verzuie, cu luciu metalic, prevazute cu 12 striatiuni longitudinale si punctiforme, picioarele sunt de culoare portocalie, in afara de varful tibiilor si tarselor care sunt negre (vezi anexa foto 1).

Șandru I.(1993) descrie adultul ca avand capul de culoare albastru – inchis – metalic, ornat cu 2 proeminente. Antenele sunt formate din 11 articole de culoare neagra si cu primele 4 articole mai scurte. Pronotul este rotunjit, mai ingust la baza si de culoare galbe – portocaliu – roscat. Elitrele au culoare albastru – metalic – stralucitor si uniforme, cu striuri de puncte regulate, paralele si bine marcate, cu orientarea longitudinala. Picioarele sunt de culoare roscata, in afara de varful tibiilor si tarsele care sunt fumurii – negre. Acelasi autor precizeaza ca specia Lema lichenis are pronotul de culoare albastru – otel, elitrele si picioarele albastru – metalic iar tarsele roscate, deosebirea dintre aceasta specie si Lema tristis fiind picioarele (de culoare galbena – roscata) si tarsele ( negre ).

Lungimea corpului este de 4,5 – 5,5 mm ([NUME_REDACTAT]. 1984). Săvescu A., in 1962 precizeaza ca adultul are lungimea corpului de 5 –5,5 mm.

[NUME_REDACTAT] și Schreian, citati de Paulian 1969 , lungimea corpului este de 4 – 5 mm, iar dupa Manolache și Boguleanu, adultul de Oulema melanopus are o lungime de 4,5 – 3,0 mm. Sandru, 1993, apreciaza ca adultul are lungimea cuprinsa intre 4,4 – 5,5 mm, femela fiind mai dezvoltata decat masculul.

2.5.2. Morfologia oului

Oul, are lungimea de aproximatix 0,50 mm si este cilindric, rotunjit la extremitati de culoare galbena – portocalie (Manolache C. si colab., 1969). Lungimea oului poate sa fie si de 1 mm ([NUME_REDACTAT]. 1962), iar Sandru I., 1993, precizeaza ca oul speciei Oulema melanopus masoara 0,4 – 0,5 mm cu exchorionul transparent si lipsit de ornamentatii, de culoare galbena – portocalie, imediat dupa depunere si de culoare “intunecata” in cursul incubatiei sale.

2.5.3. Morfologia stadiului de larvă

Larva gandacului ovazului cunoscuta si sub numele de “viermele balos al cerealelor” (Paulian FI., 1968) are la completa dezvoltare 5 – 7 mm. Corpul are forma bombata ce se evidentiaza in special datorita depozitului de execuvii larvare si excremente asezat postero-dorsal (sacul stercoral) cu rol de aparare. Picioarele sunt alcatuite din 3 articole scurte. Culoarea corpului este alba – galbuie, dar din cauza depozitului dorsal are o usoara nuanta spre brun cu exceptia capului care este de culoare neagra – bruna (vezi anexa foto 1).

Savescu A. (1962) descrie larva ca fiind galbena – portocalie cu capul brun – negricios si cu corpul ghebos, cu o mucozitate neagra, baloasa si lungimea corpului de 5,0 – 6,5 mm.

Larva este de tip eruciform, la maturitate are corpul bombat dorsal si este d culoare alb – galbuie cu capul brun. Dorsal corpul este acoperit cu o mantie formata din mucilagii si excremente (sac stercoral) care face putin vizibile caracterele sale morfologice. Lungimea corpului este de 5,5 – 7,7 mm.

2.5.4. Morfologia stadiului de pupă

Pupa gandacului ovazului este de culoare galbena – cenusie la transformare si bruna ulterior, cu lungimea de 4,5 – 4,8 mm.

2.6. Cunoștințe privind bioecologia speciei Oulema melanopus L.

2.6.1. Date privind bioecologia speciei în diferite zone ale globului

Gandacul ovazului are o generatie pe an si ierneaza in stadiul de adult in frunzarul padurilor, pe sub ierburi de pe marginea drumurilor sau in sol. Averin 1914, citat de Sandru I., pretinde ca a observat a doua generatie in Ucraina. Longevitatea adultilor este mare si ajunge,dupa Hudson W.E.H(1929) la 25 de luni. Sacchi(1932) a observat depunerea de oua la femelele care au petrecut doua ierni. Dupa observatiile lui Mesnit(1930) citat de, Sandru I.(1993), intregul ciclu de dezvoltare dureaza doua luni, iar Hudson W.E.H.(1929) il apreciaza la 45 – 47 zile de la ponta.

Dupa aparitie, adultii se raspandesc in culturile de cereale paioase si in special de ovaz unde incep un intens proces de hranire. [NUME_REDACTAT] R.A. si colab. (1965), in timp ce masculii sunt ajunsi la maturitate sexuala inca de la intrarea in diapauza, la femele, dezvoltarea ootecilor nu incepe decat dupa terminarea diapauzei, in primavara si probabil in urma copulatiei.

Heyer W. si colab. (1983) a studiat in conditiile de laborator si in campul experimental, influenta temperaturii asupra dinamicii si densitatii pontei de Oulema lichenis si Oulema melanopus.

A constatat ca la specia Oulema lichenis ponta a durat intre 39 – 48 de zile, numarul mediu de oua depuse de o femela fiind intre 48 – 191, iar la specia Oulema melanopus ponta a durat intre 42 – 146 zile cu un numar mediu de oua de 59 – 153.

Inceputul pontei la Oulema lichenis este calculat la 50% si sfarsitul la 550C/zi (suma temperaturilor peste 5C). [NUME_REDACTAT] melanopus, inceputul pontei este calculat la 25C/zi, iar sfarsitul la 550C. Pragul biologic inferior (to) pentru ponta s-a considerat a fi 9C pentru ambele specii.

Szabolcs I.(1974) afirma ca speciile de Oulema ierneaza in stadiul de imago sub frunzele uscate de graminee si paduri. Prefera cocenii de porumb sau alte resturi de plante asemanatoare, dar niciodata nu ierneaza in solurile cerealelor. De asemenea, arata ca aparitia gandacilor in primavara are loc in ultima decada a lunii martie. Dupa observatiile facut in 1987 a constat ca cel mai mare numar de oua este depus la mijlocul lunii Mai. In general ponta este depusa pe un singur rand in siruri de 1 – 4 oua lipite de nervura principala. Cu cat densitatea de imago este mai mare cu atat sirul de oua depus este mai lung (8 – 16), afirmand ca in 1986 s-au gasit 259 oua pe 2 frunze superioare ale unei plante.

Morril W.L.(1992) arata ca in urma studiilor in Montana asupra gandacului ovazului Oulema melanopus L. prezent pe ovaz, orz si grau in timpul recoltarii, ajunge pe seminte si supravietuieste in magazii necesitand pentru aceasta temperaturi fluctuante. Astfel ca la temperaturi de 18,5C in medie 17,8% din adulti supravietuiesc de la 7 zile pana la 14 zile, iar la 28,5C, 32% din adulti supravietuiesc intre 7 – 14 zile dar nu mai mult de 21 zile. Aparitia adultilor in primavara are loc diferit de la un loc altul in functie de temperatura. Astfel ca in Ungaria in anul 1980 adultii au aparut la data de 20 martie cel mai devreme, iar cel mai tarziu au aparut in data de 16 aprilie. Popularea masiva s-a inregistrat in 29 martie 1980, 10 aprilie 1991, 17 aprilie 1992 si 27 aprilie 1993. (Andrasi M.,[NUME_REDACTAT], 1994).

Cat priveste durata stadiilor evolutive ale gandacului ovazului, Szaboles I.(1987) apreciaza ca incubatia este intre 21 – 28 zile, stadiul de larva dureza intre 7 – 10 zile, iar cel de pupa intre 15 – 20 zile.

2.6.2. Date privind bioecologia speciei în [NUME_REDACTAT] din tara noastra au aratat ca specia Oulema melanopus are o generatie pe an si ierneaza in stadiul de adult, pe sub frunzarul padurilor, in ierburile de pe marginea drumurilro. In cursul lunii aprilie , inceputul lunii mai, adultii parasesc locul de hibernare si se raspandesc in culturile de paioase si in special in ovaz, unde incep un intens proces de hranire. Imperecherea are loc imediat dupa aparitie, iar depunerea oualor este esalonata pe tot cursul lunii mai si chiar inceputul lunii iunie. Ouale fixate pe fata superioara a frunzelor, aproape de baza , pe nervura principala, sunt dispuse in siruri de 17 iar uneori ouale pot fi depuse si pe partea inferioara a frunzelor. O femela depune aproximativ 200 de oua (Manolache C., 1969 ).

In timpul copulatiei si al depunerii oualor, adultii se grupeaza in colonii prezentand fenomenul de gregarism. Cauza principala a gregarismului la acesta insecta este putin cunoscuta si s-ar atribui fie gasirii partenerilor de copulatie, fie higrotactismului pozitiv periodic , fie reducerii zonelor cu graminee verzi (Sandru I., 1993 ).

Sirurile de oua depuse pe frunza pot sa fie de 2 – 12 bucati ([NUME_REDACTAT], Pisica C., 1980 ) sau de 2 – bucati (Sandru I., 1993 ). Acelasi autor apreciaza ca depunerea pontei este mult esalonata putandu-se prelungi pana in iulie. In cursul perioadei ovipozitare, care dureza 25 – 46 zile, o femela depune 150 – 200 oua. Incubatia incepe la peste 12C si dureaza in medie 10 – 15 zile (ea dureaza 23 zile la 5C, 8 zile la 21C si 4 zile la 30C ) ([NUME_REDACTAT]. si colab., 1984 ). [NUME_REDACTAT], 1969, incubatia dureza 10 – 15 zile, iar [NUME_REDACTAT] (1980) arata ca incubatia dureza 18 zile. Larvele aparute se hranesc la inceput cu frunzele pe care au eclozat, iar pe masura ce se dezvolta trec pe alte frunze si plante.

Dezvoltarea larvarea este in functie de conditiile climatice si dureaza intre 2 – 4 saptamani, perioada in care naparlesc de trei ori, trecand prin patru varste.

[NUME_REDACTAT] C. si [NUME_REDACTAT]., 1967, dezvoltarea larvara dureaza 12 zile la temperatura de 24C si 21 zile la 20C. De asemenea, autorii arata ca precipitatiile abundente din lunile mai si iunie intarzie adesea perioada de dezvoltare a larvelor.

Larvele aparute se hranesc cu epiderma superioara si parenchimul frunzelor, epiderma inferioara ramanand intacta sub forma unei membrane albicioase.

Ajunse la maturitate, se curata de sacul stercoral si coboara in sol la 4 – 5 cm adancime unde e transforma in pupa, acest stadiu dureaza 10 – 15 zile. Aparitia noilor adulti are loc in functie de conditiile climatice ale anului si ale zonei, catre sfarsitul lunii iunie, inceputul lunii iulie si dupa o perioada de hranire, in cursul lunii august cel mai tarziu. Inceputul lunii septembrie se retrag pentru hibernare sub frunzisul de pe marginea drumurilor, in lizierele padurilor unde intra in diapauza (Sandru I., 1993).

In conditiile tarii noastre, Savescu A. in 1962 apreciaza ca incubatia dureaza 10 – 15 zile, stadiul larvar 15 – 20 zile, iar stadiul de pupa dureaza 10 – 15 zile.

2.6.3. Date privind structura speciilor de Oulema melanopus pe glob

Si in [NUME_REDACTAT] W. si colab., 1983 arata ca in Germania sunt predominante speciile Oulema melanopus si Oulema lichenis.

[NUME_REDACTAT] (Szabolcs I., 1987) a inventariat speciile: Oulema melanopus, Oulema yanipennis, Oulema gallacciana si Oulema septentrionis, iar in anii urmatori (1990 – 1993), in cadrul populatiei Oulema au predominat speciile: Oulema gallacciana si Oulema septentrionis ([NUME_REDACTAT], Szantone, Maria, 1994).

[NUME_REDACTAT], in cadrul populatiei de Oulema predomina speciile: Oulema melanopus, Oulema cyanella (Bubniewicz P., Urbanek M., 1989). De asemenea in Polonia a fost semnalata pe langa speciile amintite si Oulema gallacciana, densitatea speciilor daunatoare de Oulema a crescut in perioada 1980 – 1986 de la 30% la 84% (Kaniuczak Z.,1988).

[NUME_REDACTAT] Ceha, pagubele produse de specia Oulema au evoluat treptat pe graul de toamna in cursul anilor, predominante fiind speciile Oulema meanopus si [NUME_REDACTAT] (Kocourek F.,Sedivy J., 1995).

Dupa cum a mentionat inca din deceniul al IV-lea Knechtel si Manolache (1936) in Romania specia cea mai frecventa este Lema melanopus L. Cu o oareacare frecventa este semnalata si specia Lema lichenis (=cyanella Payk).

Sporadic pot fi intalnite si alte specii dar cu valoare faunistica de exemplu Lema rufocyanea Suff sau Lema septentrionis Weise (Popov C., 1991 ).

[NUME_REDACTAT] , specia Oulema melanopus reprezinta 85 – 95 %, iar gandacul albastru al avazului Lema lichenis (=cynaella ) reprezinta 5 – 15% din totalul populatiei de Oulema intalnita pe cereale( Sapunaru T., 1992), iar in Banat a fost identificata numai specia Lema metanopa (Sandru I., 1993)

2.6.4. Plante atacate și modul de dăunare

Asa cum amintea Paulian FI.(1969) gandacul ovazului se hraneste cu majoritate paioaselor: grau de toamna si de primavara, orz, ovaz, precum si unele graminee perene ca: obsiga, golomatul. Uneori, adultii pot fi intalniti pe plantele de porumb. Duvlea I. Si colab.(1979) arata ca Oulema melanopus L. a produs pagube apreciabile borceagului cultivat in Banat in anii 1977, 1978. Acest gandac poate sa produca pagube majore ovazului , dar si la grau si orz.([NUME_REDACTAT]., 1993,1994,1995 ).

Adulti se pot hrani pe gramineele spontane :Agropyrum repens, Phleum pratense, Lolium sp., Daclylis glomerata, Brachypodium, Hordeum murinum, Avena fatua, Phalaris canadiensis.

In ultimele decenii in Romania , gandacul a produs pagube importante de grau si orz.Proliferarea populatiei insectei a avut loc cu precadere pe grau in unele cazuri mai puternic decat pe ovaz. Adultii pot ataca si porumbul in special formele parentale.(Sandru I., 1993).

Alti cercetatori (Bubniewicz P. , Mrowczynski M., Banaszak M., Urban M., Stepniewiski J., 1989 ) arata ca cele mai sensibile la atacul larvelor gandacului sunt cerealele de primavara: ovaz, orz, grau si triticale.Aceiasi autori arata ca dintre cerealele de toamna , gandacul ovazului prefera :graul triticalele si orzul. [NUME_REDACTAT] (1988) arata ca acest gandac al frunzelor este un daunator periculos al culturilor cerealiere.

[NUME_REDACTAT] gandacul ovazului ataca majoritate cerealelor paioase, cele mai expuse atacului fiind soiurile mai tardive, la care este efectuata atat recolta cat si MMB(Papp M.,1990).

Graul de iarna cu bobul rosu moale este planta gazda dominanta a gandacului ovazului in Missouri, iar in Iowa planta gazda este ovazul de primavara.(Baylei W. C. si colab., 1991).

In caz de atac puternic , intreg foliajul este redus la niste membrane transparente , plantele capatand un aspect albicios. Atacul se produce de obicei in vetre care se disting de la distanta ca niste pete albe in mijlocul lanului respectiv. Atacul produs de larve este mult mai important decat cel al adultilor. Pagubele produse de daunatori pot fi apreciabile in anii secetosi. (Perju T., 1995).

Hudson citat de Sandru I.(1993) apreciaza ca larva consuma 6 cmp de fruza in cursul vietii sale, adica suprafata de aproape 5 frunze normale. In caz de atac puternic frunzele se usuca.

2.7. Măsuri de prevenire a atacului și de combatere a speciei

Oulema melanopus L.

Protejarea culturilor de atacul daunatorilor prin aplicarea unui sistem bazat pe o singura metoda de combatere, rar da rezultate. Din aceasta cauza s-au eliberat sisteme de combatere integrata a daunatorilor, care include o combinare a metodelor culturale, biologice si chimice de combatere, avand drept scop reducerea densitatii populatiilor de daunatori sub nivelul de daunare a culturilor.( Baicu T., 1982 ).

In sistemul de cultura al cerealelor paioase, diferote elemente de tehnologie aplicate, incepand cu alegerea terenului si pana la recolta constituie factori ecologici care contribuie la eliminarea populatiilor de daunatori si deci a pagubelor produse.( [NUME_REDACTAT]., 1984 ).

In prevenirea si combaterea gandacului ovazului este important sa se respecta un complex de masuri si anume:

2.7.1. Măsuri agrofitotehnice

Rotația culturilor

Prin cultivarea cerealelor paioase mai multi ani pe aceeasi sola se favorizeaza in anumite conditii climatice inmultirea unor specii de daunatori cum ar fi: nematodul graului, gandacul ghebos, tripsii cerealelor, viermele rosu al paiului, viespea graului.

Pentru unele din aceste specii cultivarea graului chiar sub alte cereale paioase favorizeaza inmultirea populatiei de daunatori. Evitare monoculturii contribuie substantial la prevenirea atacului daunatorilor.( [NUME_REDACTAT]., 1984).

Folosirea la semanat a unei seminte sanatoase cu insusiri seminale superioare

O rasarire uniforma, o densitate normala si vigoare ridicata a plantelor influenteaza evolutia atacului unor daunatori. Semintele care au infectii ascunse cu microorganisme ori sunt infectate de daunatori nu se recomanda a fi folosite la semanat deoarece au germinatie redusa ([NUME_REDACTAT]., 1984).

Cultivarea de soiuri rezistente

Sunt specii de daunatori ai cerealelor ( Musca de Hessa, Cephus pymeus ) care nu pot fi combatute decat prin folosirea soiurilor rezistente (Painter R.H., 1968).

Lucrarile de pregatire a solului

Aceste lucrari contribuie la distrugerea populatiilor de daunatori aflati in diferite stadii de dezvoltare in sol. Prin aceste lucrari se distruge samulastra cerealelor paioase care asigura evolutia unor specii de daunatori in timpul verii, reprezentand astfel focare de infestare a culturilor de toamna ([NUME_REDACTAT]. 1984).

Epoca de semanat

Semanatul cerealelor sa se faca in epoca optima. Relativ mai tarziu pentru semanaturile de toamna si mai timpuriu in cazul semanaturilor de primavara (Perju T., 1995).

Utilizarea rationala a ingrasamintelor

La un continut ridicat de azot, insectele de obicei reactioneaza printr-o supravietuire sporita si o dezvoltare mai rapida ([NUME_REDACTAT], 1966 citat de [NUME_REDACTAT]., 1984).

Administrarea unor cantitati prea mari de ingrasaminte pe baza de azot, favorizeaza atacul gandacului ovazului (Perju T., 1995).

2.7.2. Combaterea chimică a gândacului ovăzului(Oulema melanopus L.)

Prevenirea si combaterea daunatorilor constituie un element important al tehnologiei de cultura a plantelor.

Exista specii de daunatori ai cerealelor pentru a caror combatere sunt necesare tratamente in vegetatie. Dintre aceste specii un rol important il constituie gandacul ovazului pentru a carui combatere tratamentele se pot aplica fie impotriva insectelor adulte inainte de depunerea oualor, fie in faza de impaiere a plantelor, fie impotriva larvelor din primele varste (Perju T., 1995).

Popov C. (1991), recomanda combaterea chimica la sfarsitul lunii mai sau inceputul lunii iunie, dupa ecloziunea majoritatii oualor, se recomanda stropiri cu malation, sevin si azinfosmetil.

Sandru I. (1993), a evidentiat eficacitatea insecticidelor: Decis 25g/l, Rufast 15 CE, in doza de 0,4l/ha, Imidan 35CE in doza 1,2 l/ha, Thiodan 35 CE, Azodrin 24 CE in doze de 2,5 l/ha , Meotrin 25 CE, Karate 25 CE in doze de 0,6 l/ha, cu prezicerea daca nu se poate trata intregul lan , atunci este absolut necesar sa se trateze vetrele de atac.

In urma aplicarii tratamentelor , la avertizare insectelor adulte ( inainte de depunerea oualor ) , iar impotriva larvelor dupa eclozarea majoritatii lor Carbetox 37 CE (2,5 l/ha) , Dipterex 80 PU (1,5 kg/ha) sau Decis 2,5 CE in doza de 0,25 l/ha se obtin cele mai bune rezultate in reducerea densitatii daunatorului ([NUME_REDACTAT], 1990).

2.7.3. Paraziții și prădătorii gândacului ovăzului(Oulema melanopus L.)

In afara elementelor de tehnologie, pentru cultura prezinta importanta diferiti paraziti si pradatori care au un rol important in evolutia populatiilor de daunatori.

Populatiile gandacului pot fi reduse periodic in mod considerabil ca urmare a activitatii speciilor entomofage – pradatoare si parazite – de oua, larve si pupe ( Perjute, 1998 ).

2.7.3.1. Specii prădătoare

Chrysopa sp. ( Chrysopidae – Neuroptera ), Nabis ferus T. ( Nabidae – Heteroptera ) ([NUME_REDACTAT] si colab., 1980).

Au fost identificate putine specii pradatoare ale acestui daunator. Ca pradator de oua au fost puse in evidenta speciile: Nabis feroides R.M. si Coccinela 7 – punctata L., iar ca pradator de larve viespi din genul Polystes (Bjegovic, 1974, citat de Perju T.,1984).

2.7.3.2. Specii parazite

Au fost puse in evidenta specii parazite pentru toate stadiile de dezvoltare. Printre acestea se remarca speciile oofage Trichogramma sp. (Trichogrammatidae) si Anaphes flavipes (Mymaridae), speciile parazite de larve Tetrastychus julis, Lemophagus curtus (Tetrastichidae) si parazitul de pupe Meigenia mutabilis Fall (Bjegovic, 1967, Maltby si colab., 1969).

[NUME_REDACTAT] ferus este un pradator efectiv al oualor gandacului ovazului mai ales in prima jumatate de ponta (Bjegovic, 1971, citate de Perju T., 1984) iar viespea Tersilochus moderator paraziteaza larvele gandacului. (Knechtel si Manolache, 1936).

In tara noastra (Knechtel si Manolache, 1936) au izolat specia de Oulema melanopus L. iar Ruffo (citat de Balachovski, 1935) a stabilit un coeficient de parazitare de 30% la aceeasi gazda.

Anaphes flavipes Forst este o specie larg raspandita in Europa, precum si in Romania. Dezvoltarea parazitului are loc in ouale gazdei mai tinere de trei zile. Gazda principala a speciei este Oulema melanopus iar gazdele acceptate sunt Lema collaris si Lema trilineata (Perju T., 1984).

2.7.3.3. Scurt istoric al cunoștințelor privind entomofagii gândacului ovăzului pe glob și în [NUME_REDACTAT] I.A. (1951) mentioneaza ca in URSS in aceea perioada nu s-au descoperit paraziti ai gandacului ovazului cum de altfel nu erau cunoscuti nici in Europa; unica mentionare relativa este a lui Thomson (1943) cu privire la descoperirea in Romania a gandacului ovazului.

Hovath L., Szabolcs I. (1992) au urmarit in Ungaria in perioada 1985 – 1990 parazitii a patru specii de Oulema. Parazitul de oua Anaphes flavipes a fost cel mai raspandit si cel mai eficient in controlul biologic. Au fost identificati sapte parazitoizi la larve si pupe dominanta fiind specia Necremmus leucathros.

Sandru I. (1993) precizeaza ca in tara noastra este greu sa se stabileasca rolul prazitilor si pradatorilor in reducerea populatiei daunatorului, aratand ca in ultimii ani s-au facut unele incercari promitatoare de combatere biologica, utilizandu-se mai ales specia oofaga Anaphes flavipes (Hymaridae – Hymenoptera) si unele biopreparate impotriva larvelor.

De asemenea , Prju T. (1995) arata ca o serie de pradatori ( Chrysopa sp. si Nabis ferus ) si paraziti ( Anilastus sp., Trichogramma sp., Therisolchus moderatus, Tetrastichus sp., Meigenia mutabilis ) joaca un rol imporatant ca factori limitativi ai populatiei daunatorului.

2.7.4. Controlul genetic al rezistenței la gândacul ovăzului (Oulema melanopus L.)

Tipurile de rezistenta la gandacul ovazului include antibioza si nepreferinta (Schillinger si Gallun R.L. 1968, Schillinger J.A., Smith D.H. si colab, 1971).

Nepreferinta este exprimata prin reducerea depunerii oualor pe graul pubescent, iar antibioza este exprimata prin diminuarea eclozarii oualor, greutatii si supravietuirii larvelor pe graul pubescent. Pana in prezent nu exista nici o mentiune cu privire la semnalarea de rase existente.

[NUME_REDACTAT] E.H. si Gallum R.L. 1980 in absenta unei populatii disponibile de insecte, selectia a fost facuta pe baza pubescentei.

Este important de mentionat ca desi aceasta metoda este satisfacatoare pentru selectia plantelor rezistente, sporeste totusi riscul de a pierde alte surse de rezistenta care in mod normal s-ar evidentia in prezenta insectei.

[NUME_REDACTAT] J.A. 1969 utilizarea larvelor in testari a pus in evidenta prezenta a doua mecanisme de rezistenta a gazdei: antibioza si toleranta. S-a demonstrat ca pubescenta frunzelor de grau constituie un obstacol pentru larve. De asemenea Schillinger J.A. 1967 arata ca dintr-un numar aproximativ 36.000 de linii numai cateva prezinta interes in aceasta privinta. Incercarile efectuate cu doua grupe de specii de Triticum au aratat ca sporul in greutate al larvelor hranite cu plantele respective si aprecierea procentului de supravietuire, pot constitui criterii de determinare a sensibilitatii si respectiv a rezistentei plantelor la atacul daunatorului.

CAPITOLUL 3

Cadrul natural și condițiile pedoclimatice ale zonei de cercetare

3.1. Amplasarea geografică

Campul de cercetare al SCAZ Oradea unde s-au desfasurat lucrarile de cercetare este amplasat in zona piemontana a Crisurilor, pe terasa a treia a raului [NUME_REDACTAT]. Terasa este relativ plana brazdata de torenti periferici.

Relieful pe care se intinde campul de cercetare este in general plan cu usoare denivelari. Pe teritoriul campului de cercetare nu exista nici o apa curgatoare. Apa freatica este la adancime de 6 – 8 metri variabila in functie de anotimp si regiune, annual de precipitatii, iar gradul ei de mineralizare este redus.

3.2. Generalități privind condițiile climatice ale zonei

Caracteristicile generale ale climatului ca factor de productie in agricultura pentru Oradea sunt imprimate in general de circulatia maselor de aer in functie de zona geografica in care ne aflam. Zona este supusa frecvent circulatiei atmosferice de vest care transporta mase de aer temperat maritime, umede si reci, imprimand un climat temperat continental moderat. [NUME_REDACTAT] data medie de aparitie a primului inghet de toamna este decada a doua a lunii Octombrie, iar cea a ultimului inghet de primavara este in a doua decada a lunii Aprilie.

Cantitatile maxime de precipitatii se inregistreaza in lunile Mai, Iunie.

Toate acestea fac parte din zona Oradiei una din cele mai prielnice zone sub aspect climatic pentru marea majoritate a culturilor agricole.

3.2.1. Regimul precipitațiilor și umidității aerului

Cantitatile de apa cazute in perioada rece noiembrie – martie si care asigura rezerva de apa a solului se situeaza intre 200 – 300 mm.

Vara sunt specifice si ploile torentiale care accelereaza procesele de eroziune si degradare a terenului precum si aparitia unor balti in zonele joase.

Neajunsul cel mai mare pentru zona il constituie aparitia ploilor cu grindina a caror frecventa este destul de mare la Oradea, producand pagube imense agriculturii.

Aceste ploi cu grindina survin de obicei in lunile Mai, Iunie si Iulie.

Se poate aprecia ca la Oradea cerealele de toamna sunt supuse la mari pierderi, deoarece de cele mai multe ori temperaturile cele mai scazute sunt inregistrate atunci cand nu sunt acoperite cu zapada.

Evolutia indicilor climatici la Oradea in anul 1997

Precipitatii –mm-

Umiditate relativa – %

Evolutia indicilor climatici la Oradea in anul 1998

Evolutia indicilor climatici in anul 1999

ORADEA

3.2.2. Regimul termic

Factorul termic prezinta o importanta la fel de mare ca si precipitatiile pentru agricultura. Pentru cele mai multe culturi intereseaza suma temperaturilor mai mari de 10 C.

Lunile cu aport termic corespunzator agriculturii pentru Oradea sunt Iunie, Iulie, August.

Din analiza temperaturilor rezulta oscilatii cuprinse intre 200 – 300C in iernile cele mai reci si 600 – 800C in iernile calduroase.

[NUME_REDACTAT] numarul iernilor geroase nu depaseste 12% si nu se repeta 2 ani consecutiv.

[NUME_REDACTAT] numarul cel mai mare de zile cu temperaturi sub 10C in perioada mai – septembrie este de 40 de zile.

3.2.3. Regimul eolian

In zona de cercetare unde s-au desfasurat experientele sunt dominante vanturile de sud avand freventa de 17%. In ceea ce priveste vanturile cu circulatia aerului dinspre vest ele au o frecventa anuala mai redusa 11%, iar cele nordice de 36%.(Blaj si colab., 1979).

3.4. [NUME_REDACTAT] din punct de vedere al vegetatiei repreazinta o silvostepa. Culturile agricole au ocupat locul vegetatiei naturale. Plantele cultivate sunt in general: graul, porumbul, sfecla de zahar, floarea soarelui, orz, orzoaica si plante furajere care dau recolte mari si asigurate. Pe suprafete cultivate se instaleaza adesea numeroase buruieni, mai numeroase fiind: Amarauthus spp, Chenopodium spp, Setaria spp si Vicia spp.

CAPITOLUL 4

Organizarea cercetărilor

4.1. Scopul si obiectivele cercetarilor

Cercetarile s-au axat pe stabilirea structurii speciilor daunatoare ale gandacului Oulema , cunoasterea complexului de daunatori ai cerealelor paioase si ponderea acestei specii in cadrul complexului, biologia si ecologia daunatorului precum si stabilirea celor mai bune metode de prevenire si combatere a gandacului ovazului.

Pentru atingerea scolpului lucrarii s-au facut analiza morfologica a materialului biologic colectat, s-au inregistrat principalele elemente biologici si ecologici ai gandacului.

4.2. Materialul si metoda de lucru

Materialul biologic pentru studiu s-a obtinut saptamanal prin filetari cu fileul entomologic (100X3). Materialul colectat s-a triat si s-a conservat in alcool 70º.

Determinarea materialului biologic colectat s-a facut cu ajutorul d-nei prof. dr. [NUME_REDACTAT] de la Universitatea de [NUME_REDACTAT] Inconjurator.

Ecologia daunatorului s-a urmarit in conditii naturale, stabilindu-se pragul ecologic inferior, constantele dezvoltarii.

Cercetarile de prevenire a atacului si de combatere a daunatorului s-au efectuat la SACZ Oradea; au fost testate insecticidele atat impotriva adultilor hibernali cat si a larvelor in conditii de infestare naturala ridicata. Experientele au fost amplasate atat la cultura graului cat si a ovazului.

Dimensiunea parcelelor a fost in toti anii experimentali de 25 mp ( 5×5 m ), iar asezarea experientelor s-a facut in blocuri randomizate in 5 repetitii.

Rezultatele obtinute au fost prezentate sub forma de tabele si grafice si au fost prelucrate statistic prin analiza variantei.

4.3. Tehnologia culturii in campul experimental

Amplasarea culturii: Au fost organizate atat la cultura graului cat si la cultura ovazului.

Planta premergatoare: Avand in vedere cultura graului, graul s-a cultivat in rotatie cu porumbul, orzul si triticale, iar cultura ovazului a avut ca plante premergatoare: porumbul, orzoaica de primavara, graul, ovazul si graminee perene furajere.

Lucrarile solului: S-a facut aratura adanca (20 – 35 cm) in vara sau toamna, lucrari de pregatire a patului germinativ, cu grapa, cu discuri si cultivatorul.

Fertilizarea: La grau ingrasamintele cu azot s-a folosit o doza de 120 kg/ha la azotat de amoniu, pentru asigurarea necesarului de fosfor s-au folosit ingrasaminte coomplexe administrate primavara timpuriu.

La ovaz dozele de azot au fost in functie de planta premergatoare si de aportul in azot al solului.

Semanatul: S-a facut respectandu-se epoca optima atat pentru graul de toamna cat si pentru ovaz.

Lucrarile de ingrijire: in timpul perioadei de vegetatie, au constatat in erbicidare, purificarea biologica manuala a soiurilor.

Recoltarea: s-a facut in functie de maturitatea plantelor si de conditiile meteorologice, retinandu-se probe pentru analize de laborator.

Schema campului experimental

1997 – 1999

1997

Combaterea gandacului ovazului (Oulema melanopus L.) prin tratamentul semintei.

V1 – Tirametox 90 PTS

V2 – Vitalin 80 PTS

V3 – Basudin 700 CS

V4 – Pramet 400 CS

V5 – Pramet 400 CS

V6 – Talstar 20 ST

V7 – Marskal 40 CS

V8 – Fipronil 50 CS

V9 – Gancho 70 W

V10 – Martor netratat

Combaterea larvelor gandacului ovazului (Oulema melanopus L.) prin tratamente pe vegetatie la cultura graului.

V1 – Sinoratox 35 CE – 3 l/ha

V2 – Carbetox 37 CE – 3 l/ha

V3 – Orthene 75 S – 1 kg/ha

V4 – Sumialfa 2,5 CE – 0,4 l/ha

V5 – Sumialfa 2,5 CE – 0,3 l/ha

V6 – Supersect 10 EC – 0,150 l/ha

V7 – Ekalux 25CE – 1l/ha

V8 – Decis 2,5 CE – 0,3 l/ha

V9 – Karate 2,5 CE – 0,3 l/ha

V10 – Mavrik 2 E – 0,3 l/ha

V11 – Fastac 10 EC – 0,1 l/ha

V12 – Martor netratat

1998

Combaterea larvelor gandacului ovazului prin tratemente pe vegetatie la cultura graului.

V1 – Sinoratox 35 CE – 3,5 l/ha

V2 – Regent 80 WG – 20 g/ha

V3 – Sumialfa 2,5 CE – 0,4 l/ha

V4 – Decis 2,5 CE – 0,3 l/ha

V5 – Trebon 10 EW – 0,250 l/ha

V6 – Chinmix 5 CE – 0,3 l/ha

V7 – Wictenon 50 WP – 0,5 kg/ha

V8 – Fastac 10 EC – 0,1 l/ha

V9 – Mospilan 70 W – 0,1 l/ha

V10 – Martor netratat

Orzoaica de primavara – soiul Aura

V1 – Sinoratox 35 CE – 3,5 l/ha

V2 – Sinoratox 35 CE – 3,0 l/ha

V3 – Sinoratox 35 CE – 2,5 l/ha

V4 – Carbetox 37 CE – 3,0 l/ha

V5 – Carbetox 37 CE – 2,5 l/ha

V6 – Sumialfa 2,5 CE – 0,4 l/ha

V7 – Sumialfa 2,5 CE – 0,3 l/ha

V8 – Sumialfa RV – 0,4 l/ha

V9 – Sumialfa RV – 0,3 l/ha

V10 – Orthene 75 S – 1 kg/ha

V11 – Wictenon 50 WP – 0,5 kg/ha

V12 – Wictenon 50 WP – 0,750 kg/ha

V13 – Zetametrin – 0,1 l/ha

V14 – Zetametrin – 0,75 l/ha

V15 – Baytroid – 0,3 l/ha

V16 – Baytroid – 0,2 l/ha

V17 – PEB+LINDAN – 30 kg/ha

V18 – Martor netratat

1999

Schema experientei privind combaterea larvelor gandacului ovazului (Oulema melanopus L.) la cultura ovazului.

V1 – Martor netratat

V2 – Bulldock 25 EC – 200 ml/ha

V3 – Bulldock 25 EC – 300 ml/ha

V4 – Qonquest 25 WG – 50 g/ha

V5 – Qonquest 25 WG – 70 g/ha

V6 – Qonquest 25 WG – 90 g/ha

V7 – Qonquest 25 WG – 50 g/ha

V8 – Qonquest 25 WG – 70 g/ha

V9 – Qonquest 25 WG – 90 g/ha

V10 – [NUME_REDACTAT] 26,25 EC – 500 ml/ha

V11 – Fury 10 EC – 100 ml/ha

V12 – Regent 200 EC – 90 ml/ha

V13 – Polytrin 200 SC – 75 ml/ha

V14 – Polytrin 200 SC – 100 ml/ha

V15 – Sinoratox 35 CE – 3 l/ha

CAPITOLUL 5

Rezultatele obtinute privind structura si dinamica speciei Oulema melanopus L.

5.1. Dinamica aparitiei in culturi a daunatorilor cerealelor foioase

Referitor la entomofauna prezenta in culturile de cereale paioase in perioada cercetata din totalul de 4217 exemplare colectate reiese predominanta faunei daunatoare, 4204 exemplare (99,7%) comparativ cu fauna utila extrem de saraca.

Fauna utila foarte saraca dovedeste capacitatea restransa a speciilor parazite si pradatoare de extindere in areal.

Din datele inregistrate in perioada 1998 – 1999 se poate observa abundenta speciei Oulema melanopus L. comparativ cu alti daunatori ai cerealelor paioasa existenti in arealul din centrul campiei de vest a tarii.

Fauna daunatoare si utila din cultura cerealelor paioase (Oradea 1998 – 1999)

5.2. Caractere morfologice generale ale gandacului ovazului

Din datele inregistrate la Oradea in perioada 1997 – 1999 gandacul ovazului are lungimea capului cuprinsa intre 4 – 5,1 mm, lungimea larvei 6 – 7 mm si lungimea antenei intre 2 – 3 mm.

CAPITOLUL 6

Rezultate obtinute privind biologia si ecologia speciei Oulema melanopus L.

6.1. Biologia speciei

6.1.1. Aparitia adultilor in primavara

Gandacul ovazului are o generatie pe an si ierneaza in stadiul de adult. Primele aparitii ale adultilor hibernanti s-au inregistrat diferit de la un an la altul in functie de conditiile climatice, astfel in anul 1997 au aparut in data de 29 aprilie foarte tarziu comparativ cu ceilalti ani, datorita mediilor de temperaturi inregistrate in prima decada 5,4C, decada a doua 5,2C si decada a treia 9,6C.

In anul 1998 s-au inregistrat la data de 11 aprilie la o temperatura medie a decadei de 11,6C, popularea masiva cu adulti inregistrandu-se pe cerealele paioase in jurul datei de 25 aprilie cand temperatura medie a inregistrat 13,6C.

In anul 1999 a fost semnalata la data de 15 aprilie.

6.1.2. Copulatia si ponta

Imediat dupa aparitie adultii se hranesc cu frunze tinere ale gramineelor cultivate, iar dupa o scurta perioada de hranire are loc copulatia si depunerea pontei care este foarte esalonata.

In 1997 primele oua au fost observate in data de 25 aprilie la o temperatura medie de 14,2C.

In anul 1998 primele oua pe frunze au aparut in data de 6 mai cand media pe decada a fost 15,8C.

In anul 1999 primele oua au aparut in data de 11 mai, iar eclozarea nativa s-a produs in a doua decada a lunii mai cand precipitatiile au fost reduse cantitativ (7,3 mm), iar temperatura medie a decadei a fost de 14,9C.

6.1.3. Ponta si prolificitatea insectei

In ceea ce priveste depunerea oualor aceasta este esalonata, cum esalonata este si aparitia larvelor.

Ouale sunt depuse pe partea superioara a frunzelor in grupe de 5 – 10 oua, in mod frecvent 7.

In perioada cercetata, in mod frecvent gruparea oualor a fost intre 1 – 3, exceptie facand anul 1998 cand sirurile au fost formate din 8 – 10 – 12 oua.

Prolificitatea femelelor este de 150 – 180 oua in perioada ovipozitara.

6.1.4. Stadiul larvar

In anul 1997 primele larve au aparut in data de 13 mai cand temperaturile aerului au inregistrat 18,6C.

In anul 1998 primele larve au aparut in data de 15 mai, iar in jurul datei de 20 mai pe frunze predominau larve de varsta 2 si 3.

In anul 1999 au aparut in data de 25 mai si erau in varsta a treia si a patra. Datorita precipitatiilor popularea masiva a larvelor de diferite varste s-a mentinut pana in jurul datei de 15 Iunie, cand acestea au inceput retragerea in sol pentru impupare.

6.1.5. Stadiul de pupa

Acest stadiu evolutiv al insectei este mai greu de stabilit datorita retragerii esalonate a larvelor.

Pentru a se stabili durata acestui stadiu, observatiile s-au facut in camp sub izolator, precum si in ghivece de nutritie in laborator. Durata acestui stadiu a fost in general cuprinsa intre 10 – 15 zile.

6.1.6. Aparitia noilor adulti

Aparitia noilor adulti (imago) este in stransa corelatie cu evolutia ciclului biologic al insectei in functie de factorii abiotici. In general noii adulti apar la sfarsitul lunii iunie, inceputul lunii iulie.

6.1.7. Durata ciclului biologic al insectei

Gandacul ovazului este o specie monovoltina, stadiile evolutive ale unei generatii fiind: ou, larva, pupa, adult.

Depunerea pontei a durat 14 zile atat in 1997 cat si in 1998, desi perioada de depunere a fost diferita.

Dezvoltarea pupei a necesitat 15 zile, iar ciclul biologic a durat 58 de zile in 1997.

Evolutia stadiilor de dezvoltare ale speciei Oulema melanopus L.

(ORADEA – 1997)

In anul 1998 depunerea pontei a durat 7 zile, iar incubatia 9 zile. Ciclul evolutiv in acest an a fost de 63 zile, aparand in tabelul de mai jos.

Evolutiile stadiilor de dezvoltare ale speciei Oulema melanopus L.

(ORADEA – 1998)

In anul 1999 este reprezentat in urmatorul tabel:

Evolutia stadiilor de dezvoltare ale speciei Oulema melanopus L.

(ORADEA – 1999)

6.2. Aparitia adultilor hibernanti

In conditiile de la Oradea, adultii apar de obicei in prima jumatate a lunii aprilie in functie de evolutia factorilor abiotici in special temperatura si precipitatiile.

In perioada de cercetare primele aparitii pe vegetatia spontana sau pe plantele cultivate s-au inregistrat la data de 7 aprilie, 11 aprilie si cel mai tarziu in 29 aprilie. De asemenea primele aparitii s-au semnalat la o medie lunara de 10,1C.(1997 – 1999).

6.3. Aparitia noilor adulti

Adultii din noua generatie (imago) apar la sfarsitul lunii iunie inceputul lunii iulie. Temperatura efectiva necesara pentru aparitia noilor adulti este de 409C din momentul aparitiei primilor adulti hibernanti. Acestia dupa o perioada intra in diapauza hiemala.

6.4. Diapauza hiemala

De regula adultii se retrag pentru hibernare in locuri adapostite, resturi vegetale, buruieni, sub tulpini de coceni ramase in camp. Aceasta retragere corespunde calendaristic cu scaderea temperaturii sub pragul de prolificitate. Diapauza hiemala este obligatorie in evolutia insectei si incepe in lunile septembrie – octombrie, la o suma a temperaturilor efective cuprinse intre 1734,0 – 1758,8 C.

6.5. Ciclul biologic al speciei Oulema melanopus L.

In functie de constantele de dezvoltare si de pragurile biologice s-a reprezentat grafic ciclul biologic al speciei. Ciclul evolutiv se desfasoara de obicei in perioada aprilie, iulie si este influentat de cantitatea de precipitatii cazuta in aceasta perioada precum si de temperatura.

CAPITOLUL 7

Rezultatele obtinute privind combaterea atacului si combaterea gândacului ovăzului (Oulema melanopus L.)

7.1. Importanta cunoasterii atacului produs de Oulema melanopus L.

Printre daunatorii importanti ai cerealelor paioase se numara si gandacul ovazului. Atacul speciei este in stransa legatura cu factorii ecologici care favorizeaza aparitia si inmultirea lui.

Pentru aceasta specie importanta atacului este cu atat mai mare cu cat se cunoaste faptul ca atacul larvelor in special se manifesta in vetre, uneori in interiorul lanurilor, care nu se pot observa decat prea tarziu pentru a putea fi limitata paguba.

De aceea culturile de cereale trebuiesc supravegheate inca de la desprimavarare pentru a estima densitatea deunatorului si pagubele pe care le poate produce.

7.2. Masuri agrofitotehnice de prevenire a atacului gandacului ovazului

7.2.1. Lucrarile solului

Se impune efectuarea araturilor de toamna dupa recoltarea cerealelor, distrugandu-le astfel fie stadiul de pupa , fie adultii retrasi pentru hibernare sub resturile vegetale.

In perioada 1997 – 1999 s-a observat ca ovazul cultivat in epoca optima, intr-o aratura de toamna a fost puternic de larvele gandacului ovazului.

Observatiile au fost facute in faza fenologica de 4 – 5 frunze a ovazului. Acelasi fenomen a fost observat si la cultura graului.

7.2.2. Rotatia culturilor

S-a constatat ca densitatea adultilor de Oulema melanopus L. este mai mare inculturile de ovaz semanate dupa orzoaica de primavara (65,2 %), grau (75,2%), ovaz (93,7%) si mai redusa la ovazul semanat dupa plante leguminoase anuale (5,3%).

7.2.3. Administrarea ingrasamintelor

In general ingrasamintele cu azot maresc sensibilitatea la atacul daunatorilor si in special la atacul gandacului ovazului care prefera frunzele verzi.

La ovaz s-a constatat ca atacul este puternic indiferent de dozele de ingrasaminte administrate. Atacul insa este puternic influentat de evolutia factorilor abiotici, caracteristici fiecarui an.

7.2.4. Rezistenta soiurilor la atacul gandacului ovazului (Oulema melanopus L.)

Rezistenta soiurilor la atacul speciei Oulema melanopus L. este atribuita perozitatii frunzelor, pe care densitatea larvelor si atacul sunt reduse, comparativ cu soiurile care au o pubescenta redusa si care sunt sensibile la atac (Webster J.A., 1982).

Atat adultii cat si larvele nu prefera soiurile de cereale care au nervurile foarte apropiate intre ele si care au perisori desi deoarece hranirea este mai lenta iar ponta datorita perisorilor este depusa mai departe de suprafata frunzei si se usuca mai usor.

Datorita pubescentei reduse a frunzelor soiurile de grau testate au manifestat sensibilitate la atac existand insasi soiuri oderat rezistente (Alcor, Aldea, Aliat), precum si rezistente (Fundulea 29, Alex, Admis, Aflux).

Rezistenta soiurilor la atacul gandacului Oulema melanopus L.

7.3. Combaterea chimica a gandacului ovazului (Oulema melanopus L.)

Metoda chimica de combatere continua sa ocupe un rol important in combaterea integrata. Aceasta are avantaje ca: este rapida si duce la scaderea densitatii numerice a daunatorului sub pragul economic de daunare si are dezavantajele mai ales in ultimul timp cand se pune un accent deosebit pe obtinerea de produse “curate” din punct de vedere ecologic adica consta in: poluarea aerului, a solului etc.

7.3.1. Revenirea si combaterea gandacului ovazului prin tratarea chimica a semintei

Pentru aceasta s-a tratat samanta cu diferite insecticide urmarindu-se in camp densitatea adultilor hibernanti precum si atacul produs de larve.

Rezultate obtinute in combaterea gandacului ovazului (Oulema melanopus L.) prin tratamentul semintei la cultura graului (Oradea – 1997)

Din tabel reiese ca densitatea plantelor atacate a fost redusa in variantele tratate, comparativ cu martorul netratat.

7.3.2. Combaterea larvelor gandacului ovazului (Oulema melanopus L.) prin tratamente chimice

Tratamentele pentru combaterea larvelor s-au efectuat cand eclozaera a fost realizata in proportie de 70 – 80%. Produsele utilizate in combaterea chimica in anii 1997 – 1999 au asigurat o mortalitate a larvelor de peste 90%; tratamentul a fost executat cand pe frunze se aflau larve de varstele 1 si 2.

Rezultatele obtinute in combaterea larvelor gandacului ovazului (Oulema melanopus L.) la cultura graului – soiul Transilvania

DL 5% 3,4 4,3

Din tabel reiese ca toate produsele utilizate au avut eficacitate asemanatoare cu produsul standard Sinoratox 35 CE. Rezultatele obtinute in anul 1999 sunt redate in urmatorul tabel:

Rezultate de productie obtinute la cultura ovazului in urma aplicarii tratamentului pentru combaterea larvelor gandacului ovazului (Oulema melanopus L.)

Oradea – 1999

DL 5% – 195 kg/ha

DL 1% – 360 kg/ha

Pentru combaterea larvelor s-a aplicat un singur tratament la data de 8 iunie, utilizandu-se 15 variante de tratament. Testarea produselor pentru stabilirea eficacitatii s-a facut pe o cultura de ovaz, soiul Solidor, iar norma de solutie la hectar s-a stabilit la 250 l.

Pentru testul de eficacitate notarile in acest an (1999) s-au facut la 48 ore dupa tratament; in fiecare parcela tratata s-au facut 5 sondaje cu rama metrica notandu-se numarul larvelor ramase vii.

Eficacitatea s-a stabilit dupa formula:

in care:

C – infestarea cu larve in martorul netratat

T – infestarea dupa tratament in variante

Produsul etalon a fost Sinoratox 35 CE in doza de 3 l/ha.

In perioada tratamentului nu s-au inregistrat precipitatii care sa influenteze efectul produselor, media acestora fiind de 2,1 mm pe prima decada a lunii iunie.

Produsele utilizate in combaterea larvelor gandacului ovazului au avut o eficacitate diferita in functie de doza si substanta activa. O eficacitate de 100% s-a inregistrat la variantele Bulldock 300 ml/ha si Regent 200 EC (90 ml/ha) si Polytria. De asemenea o mortalitate de peste 94% a asigurat produsul Qonquest 25 WG.

Eficacitatea produselor utilizate in combaterea larvelor gandacului ovazului (Oulema melanopus L.) Oradea – 1999

Rezultatele pe anii 1997 – 1998 sunt redate in urmatorul tabel:

Rezultate obtinute in combaterea larvelor gandacului ovazului (Oulema melanopus) la orzoaica de primavara – soiul Aura – Oradea 1998

DL 5% 0,6 14,4 q/ha

DL 1% 0,8 15,6 q/ha

DL 0,1% 1,1 17,3 q/ha

CAPITOLUL 8

CONCLUZII GENERALE SI RECOMANDĂRI

Cercetarile efectuate la Statiunea de [NUME_REDACTAT] Oradea

asupra gandacului ovazului (Oulema melanopus L.) si care fac

obiectul prezentei lucrarii de diploma , permit formularea urmatoarelor

concluzii si recomandari.

8.1. Concluzii privind structura si dinamica speciei Oulema melanopus L.

8.1.1.Gandacul ovazului (Oulema melanopus L.) cunoscut si sub

denumirea de gandacul frunzelor, de cereale prezinta o vasta raspandire

geografica,iar in tara noastra desi este prezent in toate judetele, densitatea

mai mare s-a inregistrat in partea de vest a tarii.

8.1.2.In structura faunei daunatoare abundenta speciei Oulema melanopus L.

este de 79 % urmata de cateva grupe de insecte ca :purecii cereale

(Phyllotreta sp.) – 87 % ,specii de diptere fitofage – 8,5 % , plosnitele cerealelor

(Eurygaster sp. si Aelia sp.) si 3 % viespea graului (Cephus pysmeus ) – 0,8 %

8.1.3.Densitatea populatiei Oulema melanopus L. este diferita in functie de

planta gazda si de evolutia adultilor hibernanti in culturi :cele mai mari densitati

inregistrandu-se la ovaz (intre 45,3 % si 93,7 % ).

8.2.Concluzii privind biologia si ecologia gandacului ovazului

Oulema melanopus L.

8.2.1.Ciclul ecologic al speciei se poate stabili pentru o zona data astfel

ca in conditiile de la Oradea au fost necesare intre 58 si 89 zile pentrun

desfasurarea cilclului evolutiv.

8.2.2.Ouale sunt depuse pe frunze pe siruri de cate 5 – 10 sau 2 – 3, intre

nervuri ;ecloziunea se realizeaza in general intr-o proportie de 37,6 – 55,1 %.

8.2.3.Pe o frunza se pot dezvolta intre 1 – 20 larve, in mod frecvent insa 9

ajung la completa dezvoltare.

8.2.4.Gandacul ovazului are o generatie pe an si ierneaza in stare de adult.

O parte din femele intra fecundate in diapauza hiemala.

8.2.5.Dintre pradatori s-a semnalat buburuza C. occinella septempunetata,

iar dintre parazitii de oua a fost semnalata specia Anaphes flavipes ,care reduc

populatia speciei daunatoare in proportie de 20 – 50 %.

8.3. Concluzii privind prevenirea atacului si combaterea daunatorului

8.3.1.Aplicarea tratamentelor chimice la avertizare; primul tratament se

aplica impotriva adultilor hibernanti pentru a reduce rezerva biologica a

daunatorului; momentul optim al tratamentului este in timpul zborului maxim

si inainte de depunerea pontei.

8.3.2.Pentru combatea chimica a larvelor, momentul optim de aplicare a

tratamentului este cand 70 – 80 % din larve sunt eclozate si pe frunze predomina

larvele de varsta I si II care sunt sensibile la actiunea insecticidelor.

8.3.3.[NUME_REDACTAT] 80 WG si 200 SC, Winton 50 WP, Sumialpha 2,5

CE, Fury 10 EC, Karate 2,5 EC, au avut eficacite de peste 95 % atat in

combaterea adultilor cat si a larvelor.

8.4. Recomandari pentru productie

Pe baza rezultatelor obtinute in cercetarile noastre, consideram indreptatite

urmatoarele recomandari pentru prevenirea atacurilor si reducerea pagubelor

cauzate de daunator :

8.4.1.La aparitia in masa a adultilor hibernanti combaterea sa se faca inainte

de depunerea pontei cu insecticide care controleaza atacul o perioada mai lunga

de timp.

8.4.2.Produsele recomandate pentru combaterea larvelor gandacului

ovazului sunt : Regent 200 SC ( 90 ml /ha ) , Wictenon 50 WP ( 0,5 kg/ha ),

Sumialpha 2,5 CE (400 ml/ha ), Evisect 500 S (0,5 kg/ha ).

8.4.3.Se recomda evitarea tratamentelor pe timp insorit.

8.4.4.Respectarea normelor de proportie a muncii.

BIBLIOGRAFIE

1. BUCUREAN ELENA,1988- Prevenirea si combaterea principalilor

daunatori ai cultirilor agricole.Volumul

omagial ( 25 de ani de activitate ai SCAZ

Oradea ).

2.BUCUREAN ELENA,1992- Principali daunatori ai culturilor agricole

si combaterea lor prin mijloace chimice in

in jud.[NUME_REDACTAT].Prot.Plantelor nr.6.

3.BUCUREAN ELENA,1994- Cercetari de biologie,ecologie si combatere

a gandacului ovazului (Oulema melanopus L.),

in conditiile de la Oradea. [NUME_REDACTAT]

din Oradea, TOM 1 ( 1994 ).

4.BUCUREAN ELENA,1995-Principalii daunatori ai culturilor agricole si

combaterea lor.Brosura "Cum sa cultivam

pamantul in zona centrala din vestul tarii ",

[NUME_REDACTAT].

5.BUCUREAN ELENA,1995-Rezultate noi privind biologia si ecologia

gandacului ovazului ( Oulema melanopus L.),

in partea de vest a tarii. [NUME_REDACTAT]

din Oradea, TOM 1 /1995.

6.BUCUREAN ELENA,1996-Tratamentul chimic al semintei de grau,

metoda eficienta si neopoluanta de combatere

a daunatorilor.[NUME_REDACTAT] din

Oradea,TOM II /1996.

7.BUCUREAN ELENA,1996-Cercetari privind biologia, ecologia si

combaterea gandacului ovazului (Oulema

melanopus L.), in partea de vest a tarii.

Rev."Probleme de [NUME_REDACTAT] "

vol. XXIV, (2).

8.BUCUREAN ELENA,1996-Rezultate noi privind combaterea principalilor

daunatori ai culturilor agricole din jud.Bihor.

[NUME_REDACTAT] din Oradea TOM

III /1996.